Alegerile din turul doi, o șansă a unui nou început.

De la bun început simt nevoia să fac niște comentarii și să mă poziționez cu privire la aceste alegeri însă în mod special cu privire la PNL.

Avem o realitate. Doi candidați reprezentând două curente politice adverse. Victor Ponta reprezintă așa-numita social-democrație românească iar Klaus Iohannis reprezintă liberalismul de centru dreapta.

Vorbim despre două culturi politice. Două culturi care în aceste zile se înfruntă urmând a câștiga una dintre ele. Sau amândouă ? Posibil amândouă, pentru că avem mișcări pe scena politică care mă îndeamnă să judec că se aleg apele. În mod sigur însă scena politică se va limpezi.

Pe de o parte asistăm la o curățire a mediului politic populat de dreapta românească. În același timp, asistăm la o îmbogățire a mediului politic populat de stânga românească. Mulți politicieni care au jucat „pe dreapta” până acum au trecut la stânga. Sunt și politicieni care au părăsit stânga pentru a se alătura dreptei, mai puțini decât ceilalți.

Fuziunea dintre PNL și PDL, PDL fuzionând în prealabil cu IRL-ul lui Chiliman și PFC-ul lui Mihai Răzvan Ungureanu, a forțat coagularea dreptei românești și a provocat stânga să se unească.

Pericolul pentru PSD al unei drepte puternice a determinat forțarea de către PSD a clarificării scenei politice pe stânga. Cu promisiuni, cu demnități și funcții publice oferite ca sinecuri, PSD a atras alături formațiuni politice și personalități politice care, ani la rând, au declarat și au acționat (?!) pe dreapta. Nu trebuie să ne surprindă faptul că alături de PSD s-a dus Călin Popescu Tăriceanu și un grup numeros de foști liberali. Aveau antecedente iar acum au stimulente. Participarea la guvernare fără a mai judeca felul guvernării. Titlurile și onorurile să curgă. Interesul poartă fesul.

După primul tur s-au repezit în curtea PSD oportuniștii. Ar fi bine să îi ținem minte pentru că în cazul în care va câștiga Klaus Iohannis îi vom vedea la poarta PNL cu declarații de dragoste pentru o sinecură publică. Nenăscutul/avortatul PLR condus de Tăriceanu, UNPR condus de Gabriel Oprea, PC condus de Dan Voiculescu (Daniel Constantin este doar marioneta), PRM-ul lui Vadim, UDMR-ul lui Hunor bașca prin intermediul UNPR rromii lui Cioabă.

Victor Ponta și-a negociat susținerea. Lui Tăriceanu i-a promis demnitatea de prim-ministru și intrarea în guvern a PLR (probabil după ce Justiția îi va permite apariția), lui Meleșcanu i-a promis funcția de consilier la Cotroceni pe probleme de securitate națională, UNPR-PC și UDMR sunt, deja, la guvernare iar Hunor este convins că Ponta este singurul care înțelege doleanțele UDMR privind autonomia pe criterii etnice (Iohannis nu o agrează !). Lui Vadim se pare că i-a promis și este în curs de realizare o pomană imobiliară. Nu le știu eu pe toate.

Klaus Iohannis, enervant pentru mulți jurnaliști (!), nu vrea să negocieze susținerea pentru turul II. Sunt de acord cu această poziție.

Este o diferență de abordare, o diferență între concepte. Victor Ponta acceptă ca deciziile să fie luate de „șefii de triburi”, pe când Iohannis duce decizia la persoană. PSD consideră că Președintele este al partidelor care îl susțin și îl aleg iar Iohannis vine și spune că Președintele este al cetățenilor care îl aleg. Nu exclud de aici susținerea pe care o are din partea partidelor politice. PNL și PDL l-au desemnat candidatul lor cu majoritate de voturi. Este candidatul partidelor însă ele sunt doar instrumentele politice cu care Iohannis în calitate de candidat și mai târziu de Președinte lucrează și va lucra pentru realizarea obiectivelor pe care s-a angajat să le realizeze. Decizia însă este a cetățenilor. Vor un viitor pe durata unui mandat prezidențial în care ei să fie centrul preocupărilor Președintelui sau vor un viitor în care partidele care au impus alegerea președintelui să dicteze viața publică ?! Este o responsabilizare a cetățenilor. Iohannis pune cetățenii în fața propriilor decizii. De fapt, este o poziție politică liberală în adevăratul sens al cuvântului.

Turul II este un moment al responsabilității individului. Și pentru cei care merg la vot și pentru cei care stau acasă. Cei care stau acasă, sunt de acord cu câștigătorul, oricare ar fi el. Cei care merg la vot decid ce vor. Cei care merg la vot și provoacă anularea votului o fac împotriva unuia dintre candidați sau împotriva ordinii publice. Ei aleg de fapt pe câștigător. Dacă însă sunt dintre cei care se declară „de dreapta” ei își dau votul pentru Victor Ponta, pentru că voturile vor nu vor mai fi pentru politicianul de dreapta ci împotriva lui.

Deși am resentimente, mă stăpânesc. Cei din conducerea PDL nu îmi plac. Au fost în prim-planul deciziilor și acțiunilor iresponsabile ale cuplului Băsescu-Boc. În ultima perioadă am început să am resentimente și față de mulți liberali. Am asistat, surprins, la cel puțin două trădări majore. La europarlamantare, PNL a fost trădat grosolan de cei din fruntea lui. Tăriceanu, Ghișe și mulți alții care au primit funcții și demnități publice datorită apartenenței la PNL au acționat împotriva PNL pentru a răsturna pe Crin Antonescu de la conducere, pentru a-l îndepărta de candidatura la prezidențiale. Au reușit. PNL a luat sub pragul care îi permitea să devină principalul partid de opoziție care să coaguleze fără mari compromisuri dreapta românească. A doua trădare grosolană s-a manifestat în turul I al prezidențialelor. Sursele vorbesc despre lideri ai PNL care au participat la ședințe oculte în biroul lui Tăriceanu, sursele vorbesc despre inactivitatea unor lideri ai PNL în colegiile lor senatoriale sau de deputat (unii nici nu puteau stimula pe cineva pentru că nu erau oameni ai locului, nu îi cunoșteau pe alegători, ajungând deputați sau senatori pentru că așa a vrut conducerea partidului în 2012 !). Hârtia cu rezultatele alegerilor din turul I ne vorbește despre locurile unde au fost obținute rezultate bune și foarte bune însă ele nu sunt ale liderilor de frunte din PNL ! Culmea, ele sunt, în multe cazuri, în acele zone unde PDL a fost și este puternic ! Sursele ne spun că Vasile Blaga (șeful de campanie la prezidențiale al ACL) este supărat pe unii liberali care sunt suspect de inactivi și a cerut celor din PDL să acționeze singuri dacă cei din PNL nu vor să facă campanie ! Ei bine, simt că mă cuprinde furia. Cine sunt liberalii ăia ? Ce mai caută în PNL ?

Sunt liberali care vor să împiedice (chiar dacă nu au cum !) finalizarea fuziunii dintre PNL și PDL. Iar dacă totuși se realizează, vor ca cele două partide să se separe. Nu sunt mulți, sunt însă vocali. Au în sprijinul lor pe cei de lângă Tăriceanu care declară că vrea să salveze PNL și liberalismul de contaminarea PDL (?!). Haida-haida !

Tăriceanu se prevalează de fosta lui calitate de președinte al PNL. Să îmi fie cu iertare, dar această calitate au avut-o Teodor Stolojan și Valeriu Stoica când au plecat din PNL și au înființat PLD. Practic, Tăriceanu îi copie plecând din PNL pentru a înființa PLR. Dacă PLR este partid liberal, atunci și PLD și prin fuziunea cu PD, PDL sunt tot partide liberale. Între ce face Tăriceanu acum și ce au făcut Stolojan și Stoica atunci este totuși o diferență. Stolojan și Stoica, împreună cu alții din PD, au dus PDL către PPE, l-au dus la dreapta scenei politice pe când Tăriceanu duce bruma de liberali cu care s-a înconjurat la stânga scenei politice, alături de PSD.

Am mai spus că sunt de acord cu fuziunea, o consider benefică. Tăriceanu îmi confirmă faptul că este absolut necesară pentru a exista o forță politică capabilă să se opună PSD și alianțelor create de acesta. Eu sper ca, în timp, persoanele care azi susțin pe Băsescu și Elena Udrea să vină către PNL pentru a-l întări. Sper, fără nici o reținere, ca și cei care o susțin pe Macovei să vină către PNL. Există posibilitatea ca PNL să devină principala forță politică a țării însă pentru asta trebuie să devină mai puternic prin atragerea și asimilarea tuturor cetățenilor țării care au o gândire de dreapta. Indiferent de unde vin ei. Pentru a avea un viitor, PNL trebuie să atragă tinerii și să îi crească în cultura liberalismului. Acum, PNL este deficitar. Are apucături proaste de pe timpul când era confiscat de unii care îl considerau ca fiind proprietatea lor. PNL trebuie să accepte că este al tuturor membrilor săi, că lucrează pentru toți membrii săi, că apartenența la PNL nu naște doar obligații ci aduce și beneficii. PNL trebuie să revină la o tradiție de acum 100 de ani, când liberalii erau considerați ca fiind o mare familie, preocupați de bunăstarea tuturor membrilor lor, nu mai spun de bunăstarea poporului atunci când dețineau puterea și formau Guvernul.

Acum știm cum arată stânga, văzând pe cei care s-au alăturat lui Ponta. Nu îi știm pe toți. De la Udrea a plecat un senator la UNPR. Așa că nu știm câți PMP-vor trece la stânga. Sursele spun că și Udrea ar cam trece lângă Ponta. Nu este exclus. Din proiectele ei de campanie se deduce ușor că are o gândire mai la stânga ca a lui Ponta. Probabil că PMP, de va alege să se alăture lui Ponta, va fi mai la stânga decât PSD, naționalizările în economie fiind o măsură reală de stânga.

Întrezărim cum va arăta dreapta. Vor mai fi frământări, vor mai fi discuții însă dreapta se va cristaliza și se va uni. Este absurdă lupta între formațiunile de dreapta pentru supremație.

Turul II al alegerilor prezidențiale de anul acesta sunt ca o naștere. Chinuitoare însă împlinită. Avem dreapta, clară, avem stânga, clară, putem alege viitorul. Stânga cu Ponta, dreapta cu Iohannis.

Esențial, la Hotnews, Congresul extraordinar al PNȚCD Pavelescu

Introdus la categoria „Esențial”, Congresul extraordinar al PNȚCD Pavelescu are parte de comentariile încurajatoare ale cititorilor băsiști. Unii sunt fermi în afirmația că ar fi necesară o fuziune în PNȚCD Pavelescu a partidelor băsiste.

Foștii liberali au fost primiți și numiți la vârful PNȚCD Pavelescu cu mare pompă și bucurie. Vin banii !

Andrei Chiliman, cel care cu puțini ani în urmă ne vorbea despre rădăcinile adânci pe care le are în PNL pentru a ne motiva în susținerea lui pentru Primăria Generală a Bucureștiului a vorbit altfel acum. Are adânci rădăcini în PNȚCD, prin tatăl său care nu a fost fericit când s-a înscris în PNL în anii 1990. Și Paleologu și-a adus contribuția la mesajele de încurajare amintind celor care au habar de politică că el este urmaș al unui țărănist, bunicul său.

Nu știu câți liberali au trecut sau vor trece în perioada următoare la PNȚCD Pavelescu, chiar dacă Vlad Moisescu a afirmat că vor veni mulți, știu însă că la pretențiile exprimate de pavelescienii țărăniști este puțin probabil să ia 10% din voturile cetățenilor la următoarele alegeri. Pe undeva, intenția lor de a deveni „balama politică” este rezonabilă, problema lor este că spațiul în care vor să exceleze este foarte aglomerat. Pe de o parte este PDL, cu nucleul lui dur, reorganizat de strategul Blaga și revenit la niște obiective clare de politici publice, pe de altă parte sunt susținătorii lui Băsescu împrăștiați ca ciupercile după ploaie în tot felul de partide, partidulețe și societăți civile. Peste tot și toate este însă PNL, cel mai mare partid de dreapta din România și care are vocația politică de a guverna cu sprijinul unei mari părți a populației. În toată această enumerare trebuie văzut esențialul. PNL și PDL sunt singurele partide care se declară de dreapta cu vocație guvernamentală. Ca atare, sunt singurele care pot fi luate în calcul ca partide ce pot asigura nu doar reprezentarea unor aspirații politice ci și înfăptuirea lor prin actul de guvernare. Chiar în condițiile unor alianțe politice speciale cu PSD. Alianțe între dreapta și atânga politică sunt peste tot în Europa, Germania fiind exemplul cel mai la îndemână. Interesul național primează în fața intereselor particulare ale formațiunilor politice. PNȚCD Pavelescu, Forța Civică Ungureanu, Mișcarea Populară Băsescu nu au capacitatea de a exprima vocația guvernării. Chiar dacă sunt foarte guralivi în media, chiar dacă au o susținere puternică din partea unei părți a presei și a unor așa-ziși analiști politici, sunt incapabili să fie mai mult decât au devenit. Niște colocvii politice.

La Congresul PNȚCD Pavelescu fondul problemei a fost exprimat de Eugen Tomac, liderul Partidului Mișcarea Populară care însă se află în chinurile „nașterii” politice. Susținerea lui Traian Băsescu pentru „unificarea dreptei”. O glumă bună pentru oricine știe ceva despre politică. Pentru că Băsescu nu are nimic în comun cu dreapta politică. Băsescu este, în cel mai bun caz, dacă putem spune că este ceva bun la el, promotorul autoritarismului în politică, linie de comportament politic ce elimină și dreapta și stânga politică. Nu știu ce va face PNȚCD Pavelescu în continuare însă absorbția băsescienilor ar fi una din soluțiile oportune pentru mărirea partidului. PNȚCD Pavelescu are vocația aspiratorului politic. Faptul că a adunat și își propune să mai adune liberalii rătăciți este pe undeva normal, PNL aducând în rândurile lui, de-a lungul timpului, mai mulți țărăniști nemulțumiți de politica PNȚCD în actul de guvernare și în comportamentul politic. Va trebui să îi ademenească și pe ceilalți „de dreapta” de pe scena politică, pentru că aceia sunt singurii care îi mai pot aduce voturi. Alții nu are cum aduna pentru că PNȚCD Pavelescu nu are cu ce îi ademeni, atrage, păcăli, forța ...

Acest Congres are darul de a forța „dreapta” băsesciană să ia decizii majore în timp scurt. Este un semnal care arată că PNȚCD este viu, cam zbârcit, dar viu și că are de gând să joace pe scena politică folosind la maxim propria identitate. Ei speră, sunt sigur, că cealaltă parte a PNȚCD aflată sub controlul lui Ciorbea va „reveni la matcă”. Alături de PDL, condus de Blaga, pe care îl curtează cu eleganță, PNȚCD Pavelescu vrea să se afirme ca adversar al PNL. Trioul politic de dreapta format din PNL, PDL și PNȚCD Pavelescu duce în derizoriu efortul lui Băsescu de a fi liderul dreptei politice după plecarea de la Cotroceni. Partidele băsesciene sunt puse în fața scenariului dispariției de pe scena politică. Și Forța Civică și Mișcarea Populară devin, cu sau fără voie, avortoni politici. Cei care s-au adunat în aceste formațiuni ar trebui să se pregătească să părăsească scena politică. Singura lor șansă de a mai activa pe scena politică este înscrierea în unul dintre cele trei partide care fie au forță azi fie au o anume notorietate sprijinită de istoria politică națională (cum este PNȚCD Pavelescu).

PNL, la rândul lui, va trebui să țină cont de noua structură moisesciano-pavelesciană care se adresează explicit liberalilor în scopul ruperii partidului. PNL a rezistat „exodului” S&S la PDL, acum va trebui să vadă dacă P&M are puterea de a mai rupe din PNL. Este un factor de risc care trebuie avut în vedere, chiar dacă la o primă evaluare nu pare cine știe ce mare scofală. Moisescu și Chiliman pot face rău în continuare partidului. Nu este exclus să fie unii membri sau simpatizanți PNL capabili „să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard”. Nu este exclus. Dar nu este nici o tragedie. Fluxul acesta de personal este, pe undeva, normal. Normal este însă și ca PNL să devină mai incisiv în mesajul public pentru a atrage cât mai mulți membri ai societății către ideile liberale, către liberalism. Pentru că există un uriaș potențial nu atât azi cât în perioada următoare. Cu sau fără voia multora are loc o schimbare majoră de percepție asupra vieții. Generațiile ajunse la maturitate nu mai sunt tarate de ideile „comunismului înfloritor la orașe și sate” - deși social-democrații din PSD și de pe aiurea folosesc, cu o satisfacție ascunsă, vechile mesaje comuniste -, simțul libertății este mai puternic, a apărut, firav încă, simțul propriei valori și a potențialului personal de a face ceva pentru sine dar și pentru cei din jur, proprietatea a devenit un scop în viața iar egalitarismul, concept social-democrat, și-a arătat, violent, limitele. Chiar aici, în România lui Traian Băsescu, am retrăit egalitarismul în nefericire și durere al populației ca scop al „bunăstării”. De pe timpul comunismului nu am mai auzit formulări cu „sacrificiile poporului” pentru binele națiunii cum am auzit de la Băsescu și Boc, acești doi mari incompetenți naționali.

Eu am sentimentul că PNȚCD Pavelescu a creat, prin acest congres, mai multe probleme băsescienilor decât și-ar fi dorit aceștia. Mare lucru dacă nu cumva, după PDL, PNȚCD Pavelescu să fi dat semnalul că Băsescu nu mai este de actualitate. Dacă adaug la mesajele acestui congres, unele ascunse, ultimele mesaje ale lui Blaga cu privire la comportamentul viitor al PDL, atunci pentru băsescieni vin nu vremuri grele ci vremuri cumplite.

Calule ! Mănânci ovăz ?!

Mediafax. Forța Civică își va nominaliza candidatul la Președinția României după un proces de alegeri interne. Spune Mihai Răzvan Ungureanu. Spune. Dar mai spune că acest candidat al sforțoșilor civică va fi și candidatul țărăniștilor lui Pavelescu, suspendatul pentru 2 (doi) din funcția de președinte al partidulețului tărăniștilor. Ba, mai mult, speră că toate forțele „de dreapta”, după mintea lui de utecist în continuă ascensiune, vor accepta candidatul sforțoșilor civici.

Văd că MRU, ajutat de Mediafax, B1 Tv, Nașul Tv, EvZ și alte alea, are o activitate intensă. Are el doar 4 parlamentari însă este mult, mult mai activ decât ceilalți. De când și-a tras alături pe Chiliman și Moisescu are o campanie continuă și asiduă. Lumea trebuie să îl perceapă ca adevăratul lider al „dreptei”. După cum vorbește, după cum arată cu degetul, își dorește ca cei din PDL-ul condus de Blaga să devină, până la urmă, „nemțenii lui”, Blaga urmând a șterge după aceea „praful de pe tobă”. Elena Udrea nu are șanse. Din moment ce vrea să rămână în PDL înseamnă că urmează a conduce în cadrul „dreptei” unite în jurul lui MRU fie serviciul de curățenie fie cel de deservire cu cafele și biscuiți a liderilor triburilor politice care se tot formează pe partea dreaptă. Chiar și Băsescu este, cumva, invitat să îi pupe mâna lui MRU recunoscând astfel pe „moștenitorul tronului”.

Încurcă'i drace că și mie îmi place. Multe orgolii sunt „la dreapta”. Băsescu vrea să fie liderul lor necontestat, un fel de preot suprem. Blaga vrea să revigoreze PDL și să îi dea anvergura unui partid parlamentar cu potențial politic. Elena Udrea stă în PDL pentru a pune piedici lui Blaga pentru ca Mișcarea Populară a lui Băsescu să aibă de unde lua parlamentarii necesari ocupării celei de a treia poziții ca putere politică. Monica Macovei își excită (naiba știe cum !) aplaudacii și beneficiază de serviciile unei părți a presei pentru a rămâne în conștiința publică ca „Alba ca zăpada” anticorupției. Neamțu face spune împotriva tuturor celor „de pe dreapta” incapabili să conștientizeze ce pierd dacă nu îi recunosc lui, doar lui, numai lui potențialul viitorului politic pentru „dreapta românească”.

Mare balamuc „pe dreapta”. O mânca „ovăzul” oferit de MRU acest „cal de dreapta” ?

Politică, curente, dreapta-stânga și viceversa la români.

Cu imaginea asta luată de pe net, încerc să mă folosesc de wikipedia pentru a lămuri niște confuzii găsite în comentariile din presă, la unii analiști politici, la bloggeri și comentatori pe net.

În primul rând, trebuie clarificată poziția politică a actorilor noștri și, de ce nu, chiar a unora cu care suntem în contact în spațiul european pentru că, vrem sau nu, orientările lor politice duc la decizii ale UE cu caracter politic dominant în domeniul social, economic, al relațiilor internaționale etc.

Politică. Wikipedia ne dă o sinteză a noțiunii în scopul materialului de față:

„Politica este știința și practica de guvernare a unui stat și reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii și grupuri sociale, între națiuni ș.a.m.d. în vederea emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremație ideologică etc. Politică reprezeintă deasemenea orientarea, activitatea, acțiunea propriu-zisă a unui partid sau a unor grupări exercitată în domeniul guvernării problemelor interne și externe. Totodată, poate fi definită ca ideologie ce reflectă această orientare sau acțiune.[1]

Politica este procesul prin care sunt luate decizii în interiorul unor grupuri. Deși termenul este folosit în general pentru a comportamentul din interiorul guvernelor, se observă existența sa în toate interacțiunile grupurilor umane, inclusiv în cele din cadrul instituțiilor de corporație, academice și religioase.

Știința politică este studiul comportamentului politic și examinează achiziția și aplicarea puterii.

Un teoretician, Harold Lasswell, definea politica drept „cine primește ce primește, când și cum””.

Până aici eu spun că este bine. Eu vreau să mă refer la ipoteza privind „orientarea, activitatea, acțiunea propriu-zisă a unui partid” și la cea privind „ideologia unui partid”. Plec de la considerentul că acestea vor influența, în mare măsură, știința și practica de guvernare. În plus, cum este cazul la noi, când avem la guvernare două formațiuni politice cu ideologii diametral opuse, va trebui să acceptăm ideea că miniștrii fiecărei formațiuni vor promova și desfășura concepte ideologice proprii în măsura în care acestea nu deformează întreaga guvernare. Liberalii se vor opri acolo unde social-democrații nu mai permit a se merge mai departe. La fel, social-democrații se vor opri acolo unde pericolul ruperii alianței de PNL devine evident. Într-un fel, această guvernare va trebui să pună bazele acelei societăți care să permită, în viitor, oricare fel de guvernare. Pe undeva va fi bine. Vor fi valori pe care nici o viitoare guvernare nu le va mai putea transforma radical, nu le va mai modifica.

Rămâne de clarificat ce înseamnă drepata și stânga în politică. O mână de tulburați politici încearcă să inducă ideea că a fi de stânga este o crimă iar ceilalți vin, la rândul lor, cu aceleași acuze. Culmea este că familiile politice la care se declară a aparține sunt, în unele cazuri, din partea politică pe care o critică cu atâta cerbicie.

Eu înclin să simplific, până la durere, în sensul că de dreapta sunt partidele care promovează individualismul, iar de stânga sunt partidele care promovează colectivismul.

Pentru că eu sunt liberal, constat doar că liberalismul este prima ideologie politică în spațiul social, o ideologie care are la bază un drept natural al omului, acela de a fi liber. Ca o contrapondere la liberalism au apărut, mai apoi, conservatorismul și socialismul. Toate au evoluat. Conservatorismul însă, este o ideologie pe cale de dispariție pentru că în urma evoluției societății își pierde rațiunea de a fi. Conservatorismul este înlocuit, încet-încet, de populism și creștin-democrație. Dar este treaba lor. Nu a mea. Având în vedere „condițiile” obligatorii pentru a fi conservator, eu nu o îndeplinesc pe una fundamentală. Nu sunt credicios. Nu cred în existența unei divinități.

Pe scurt, iar uneori pe foarte scurt, să pun definirile curentelor politice identificate la noi, în România și, pe undeva, principalele curente politice din Europa.

Liberalismul.

„Liberalismul (din franceză: libéralisme) este un curent ideologic și social-politic care promovează libertatea și egalitatea în drepturi. Liberali îmbrățișează o gamă largă de opinii, în funcție de modul de înțelegere a acestor principii, majoritatea liberalilor susțin următoarele idei fundamentale: constituționalismul, democrația liberală, alegeri libere și corecte, drepturile omului, comerțul liber, precum și libertatea religioasă. Liberalismul cuprinde mai multe tendințe intelectuale și tradiții, dar curentele dominante sunt liberalismul clasic, care a devenit popular în secolul al XVIII-lea, și liberalismul social, care a devenit popular în secolul al XX-lea.

Într-un sens strict, liberalismul, numit "clasic", este un curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, care pleacă de la ideea că fiecare ființă umană are, prin naștere, drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate impieta și anume: dreptul la viață, la libertate și la proprietate. Ca urmare, liberalii vor să limiteze prerogativele statului și ale altor forme de putere, oricare ar fi forma și modul lor de manifestare.

În sens larg, liberalismul proslăvește construirea unei societăți caracterizate prin: libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piață pe baza inițiativei private și un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităților sunt garantate. Există mai multe curente de gândire liberală care se diferențiază într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului și prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertății.

Liberalism politic este doctrina care vizează reducerea puterilor Statului la protecția drepturilor și libertăților individuale, opunându-se ideii de "Stat providențial". Indivizii sunt liberi să își urmărească propriile interese atât timp cât nu afectează drepturile și libertățile celorlalți.

Liberalism economic este doctrina care proclamă libera concurență pe piață, neintervenția Statului în economie și are ca principiu fundamental proprietatea individuală.

Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuală, creativitatea individuală, responsabilitatea și independența personală, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în fața legii. Liberalismul este definit prin 4 concepte de bază:

 - libertatea individuală
 - proprietatea privată
 - responsabilitatea individuală
 - egalitatea în fața legii

Libertatea individuală este definită ca fiind dreptul de a acționa fără nici o constrângere impusă din exterior, cu condiția să nu afecteze drepturile și libertățile legitime ale celorlalți indivizi.

Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele activităților sale, de bunurile care-i aparțin. Proprietatea include dreptul la viață și cel de a dispune de propriul corp. Dreptul individului la securitate și rezistență la opresiune derivă din acestea.

Principiul responsabilității individuale proclamă individul ca singur răspunzător pentru acțiunile sale proprii.

Egalitatea în fața legii derivă din principiul responsabilității individuale: fiecare individ răspunde pentru propriile fapte, indiferent de avere, sex, naționalitate, profesie sau alte caracteristici individuale sau sociale.

Liberalismul proclamă libertatea individului ca fiind problema centrală a societății umane și subliniază rolul statului în a susține și consolida proprietatea privată văzută ca o condiție fără de care nu se poate dezvolta neângrădit spiritual uman. Liberalismul își are rădăcinile în secolul XIX. O formă a liberalismului classic a fost cunoscut sub numele de idealism. Paradigma liberală susține că pacea reprezintă un obiectiv major pentru menținerea prosperității economice și de aceea creșterea rolului instituțiilor democratice este fundamental. Extinderea regimurilor democratice pe scară planetară va permite menținerii păcii. În anii ‘80 ai secolului trecut liberalismul va trece la o nouă fază intitulată neoliberalism. Această școală de gândire recunoaște caracterul anarhic al sistemului internațional ca urmare a lipsei unei mondiale susceptibile să ordoneze și să conducă sistemul, dar nu exclude existența unor grade diferite de interdependență, în cadrul cărora cooperarea este posibilă”.

Până azi, în mod clar, fără echivoc, avem Partidul Național Liberal cu o orientare evidentă către liberalismul clasic și Partidul Conservator care are o orientare către liberalismul social. Ele formează o alianță, Alianța de Centru Dreapta care este parte a Uniunii Social Liberale, aflată la guvernare.

Socialismul.

Pentru că pe wiki scrie mult, voi lua doar partea care aparține PSD, anume social-democrația. Aceasta este o cale de mijloc în socialism, între marxisti și anarhiști. Avem și din cele două extreme ale socialismului însă nu mă voi referi la ele.

„Socialismul este un concept, o ideologie sau un grup de ideologii, un ansamblu de mișcări politice care au evoluat și s-au ramificat de-a lungul timpului, un sistem economic. La început, s-a bazat pe proletariatul organizat cu scopul de a clădi o societate lipsită de clase sociale. Dar, până la urmă, se concentrează, din ce în ce mai mult, pe reforme sociale în cadrul democrațiilor moderne.

Nu trebuie confundat socialismul cu comunismul. O republică socialistă/stat socialist își propune să instaureze comunismul.

Prin socialism se mai înțelege ansamblul doctrinelor social-politice care combat individualismul, apară noțiunile de egalitate și solidaritate și constituie un proiect atât economic (colectivism economic, autogestiune, economie mixtă), cât și social (egalitate in drepturi, egalitate de șanse) și politic (democrație).

Social-democrația = se revendică de la principiile socialismului democratic, stabilite de partidul social-democrat german la congresul de la Bad-Godesberg (1951) și preluate apoi de alte partide (laburist - în Marea Britanie, socialiste - în țările scandinave și latine). Ele urmăresc o desprindere totală de ideile marxiste și ducerea unei politici zisă realist, de reforme sociale, în cadrul unor partide parlamentare de centru-stânga. Ideile social-democrate se reclamă de la principiile revoluției franceze: libertate, egalitate și fraternitate (termenul actual: solidaritate), vizând o societate bazată pe acțiunea comună a tuturor cetățenilor, care au aceleași drepturi și răspunderi. Interesele economice nu trebuie să pună piedici democrației, aceasta fiind capabilă a stabili cadrul economic și a fixa limite acțiunii factorilor de piață. Fiecare cetățean, în calitate de salariat sau consumator, trebuie să aibă un cuvânt de spus în stabilirea și repartiția producției, în privința organizării și condițiilor de muncă.

Socialismul trebuie privit ca o formă de organizare socială, în care interesul societății primează în fața interesului unui individ sau a unui grup restrâns de indivizi și vine în opoziție cu liberalismul, care reprezintă sistemul social în care primează interesul individului, sau al unui grup restrâns de indivizi, în fața interesului societății. Privit din acest punct de vedere, socialismul are ca atribut democrația, definită ca putere a poporului.

Economia socialistă pune la bază statul, ca administrator al bunurilor societății, bunuri comune, care să stea la baza dezvoltării întregii societăți, având ca prioritate necesitățile acesteia legate de creșterea continuă a nivelului de trai. Inițiativele particulare sunt stimulate în domeniile deficitare ale cerințelor sociale, dar sunt limitate cele dăunătoare societății, prin pârghiile financiare aflate la dispoziția statului.

Acestea sunt câteva principii de bază, care stabilesc un cadru adecvat societății socialiste, menită să aibă la bază omul cu necesitățile lui, pentru a asigura fiecărui individ condiții de trai și de perpetuare a speciei, de recreere și de respect reciproc, pentru a da cetățeanului demnitatea cuvenită ca om, ca membru al societății în care trăiește, muncește, își găsește fericirea și participă activ la bunăstarea întregii națiuni”.

Partidul Social Democrat este, fără nici un dubiu, reprezentantul acestui curent politic. Tot felul de creații politice care se declară socialiste sunt mai apropiate de extremele marxist sau anarhist. Nu le iau în considerare.

Conservatorismul.

„Conservatorismul este o doctrină politică apărută ca o reacție la liberalism.

Avându-și originea în celebrul dicton al lui Lucius Cary, al II-lea Viconte Falkland: „Atunci când nu este necesar să schimbi ceva, este necesar să nu schimbi nimic”, conservatorismul a fost fundamentat ca doctrină politică de către gânditorul Edmund Burke.

Principalele elemente ale gândirii conservatoare sunt:

    1. Omul ca ființă eminamente religioasă, întruchipare a rațiunii, a instinctului și a emoției, iar religia - element fundamental al societății civile.
    2. Comunitatea ca element teleologic anterior individului.
    3. Drepturile ca urmare firească a obligațiilor individuale.
    4. Răul considerat înrădăcinat în ființa umană și nu în instituțiile statale.
    5. Inegalitatea umană (nu și din punct de vedere moral, însă) ca urmare a organizării sociale complexe”.

Ei bine, elementele gândirii conservatoare îmi dau frisoane. Cel puțin mie. Nu știu dacă și altora. În orice caz, atât în comentariile unora sau altora cât și în media am văzut că sunt aprigi susținători ai unor astfel de idei. Caraghioslâcul susținerilor lor constă în acela că ei, ca persoane fizice, indiferent de evoluția lor socială, pe baza ultimului element, ar trebui să fie în clasa socială a „robilor sau servilor”, pentru că familia lor nu își poate depăși poziția într-o „societate organizată complex”, pe straturi sociale. În fine, unii au înțeles altceva. Treaba lor.

Creștin-democrația.

„Creștin-democrația este o doctrină politică ce a evoluat în mod preponderent după cel de-al doilea război mondial.

Apărută ca o reacție la atacurile împotriva bisericii și a catolicismului, creștin-democrația reprezintă expresia politică a creștinismului catolic. Creștin-democrația a reprezentat o mediere între liberalism (individualism) și socialism (colectivism), aducând în politică și elemente noi precum morala creștină și subsidiaritatea. Considerată în multe țări europene drept o formă de neoconservatorism, creștin-democrația se intersectează cu conservatorismul în puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul față de valorile tradiționale, credința și familia.

Democrația creștină este o ideologie politică, care urmărește să aplice principiile creștine (nm. ale catolicismului) în politica publică. Ea a apărut în Europa secolului al XIX-sub influența conservatorismului și a învățăturii catolice sociale . Ea continuă să fie influenta în Europa și în America Latină, deși într-un număr de țări etosul ei creștin a fost diluat de secularizare.

În practică, democrația creștină este adesea considerata conservatoare pe probleme culturale, sociale și morale (conservatorism social), și pledează pentru o economie socială de piață în domeniul economic (cu economie de trecere peste social-democrate, ci se bazează pe familie). În Europa, în cazul în care adversarii lor au fost în mod tradițional socialiști secularist, partidele democratice, creștine sunt moderat conservatoare de ansamblu, în timp ce în mediul foarte diferit cultural și politic din America Latină au tendința să se încline spre stânga.

Exemple de partide democratice creștine se numără Germania (Uniunea Creștin-Democrată (CDU)), Partidul Creștin Democrat din Chile, Partidul Popular Creștin Democrat din Elveția, recurs Creștin Democrat (CDA), în Țările de Jos, Partidul Popular Crestin Democrat din Moldova si altele”.

Pe fond, creștin-democrația este o combinație între liberalism, conservatorism și social-democrație. Ia de la fiecare câte ceva, astfel că la nivelul Parlamentului European s-au constituit în Partidul Popularilor Europeni. Au acolo toate curentele lor politice. Curente care se contrazic ideologic în însăși fundamentele lor. Dar mulți văd, puțini pricep.

La noi nu există, încă, creștini-democrați. Au vrut, s-au zbătut unii lideri ai PDL să îl transforme în partid creștin-democrat. Nu au reușit. În principal din cauza tartorului PDL, Traian Băsescu, care nu le pricepe cu ideologiile. Din acest motiv s-a afirmat că PDL este un partid fără ideologie. A plecat de la social-democrație, program cu care Traian Băsescu a luat puterea în PD și a trecut la popularii europeni fără a-și defini linia politică. Eu cred că nu trebuiau să se zbată prea mult. Introduceau niște elemente conservatoare și cu asta basta.

UDMR este o asociere de formațiuni politice diferite. Un fel de PPE românesc. Unesc toate curentele politice pe criteriul etnic în opoziție cu cetățenii români. UDMR nu este, din acest motiv, o formațiune politică. Este o organizație anti-statală.

Ca o conlcuzie. La dreapta politicii românești avem doar PNL și PC. La stânga, avem PSD și PDL. PDL este cu sensul giratoriu pe spate, funcție de interese. Ei pot, au această vocație chiar, de a participa fie la o conducere de dreapta a țării fie la una de stânga. La UDMR anormalul este normal. Sunt anti-statul român și participă la guvernarea lui.

PDL va naște un partiduleț băsescian. Băsescu a dat în mintea copiilor.

Filmulețul lui Băsescu cu despărțirea este pueril. Ca a copilului care se supără pe ceilalți din jur pentru că nu i se dă o jucărie. Lacrimile în ochi și timbrul tremurat al vocii arată ciuda. Având în vedere faptul că are peste 60 de ani, bănuiesc că a fost ajutat, de cineva neajuns la maturitate, să facă această comicărie. Probabil că EBA era alături. Individa a avut în PE astfel de ieșiri așa că are antecedente. Cred că și Lăzăroiu a fost pe alături sau l-a consiliat în consecință. Îi stă în caracter individului.

Filmulețul îmi spune că ideea era în mintea lui de mai mult timp, Lăzăroiu a aruncat-o pe piață, chiar dacă inițial Băsescu nu a fost de acord, public, cu ea. Exista, însă nu avea nici o acțiune concretă în plan. Acum. Era ceva probabil. Planurile se fac abia de acum încolo.

Câți îl vor urma ? Iată o întrebare la care vom afla răspunsurile destul de repede. Udrea va fi „jalonul”. De rămâne în PDL, ceea ce este posibil, va face opoziție cruntă lui Blaga. Dar nu va confirma despărțirea lui Băsescu de PDL. Toți ai ei vor pierde pozițiile de putere din partid și din administrația locală. Blaga și cei care l-au însoțit știu că dacă nu procedează așa, au câștigat puterea pentru a o pierde. Rămânerea lui Udrea în PDL îl face pe Băsescu un caraghios cu filmulețul despărțirii. Dar mai știi, poate și despărțirea asta este din ciclul „plec în 5 minute”. Dacă Udrea pleacă din PDL pentru a forma partidul lui Băsescu, cu scopul de a aduna pe toți susținătorii băsescieni, vom asista la pupături cu MRU și Pavelescu. Nu este exclus ca cei din PDL care au funcții administrative ce depind de partid să stea cuminți până la alegerile din 2016. Atunci va fi marea ruptură în PDL cu condiția ca până atunci partidulețul ce se presupune că va fi înființat va avea o oarecare vizibilitate, ceva peste 5%.

Blaga îmi apare într-o postură ingrată. Uneori gândește bine și acționează prost. Dacă va da dovadă de moliciune, ceea ce este posibil, chiar dacă în discurs se arată un fioros, va avea un partid ostil conducerii lui în foarte scurt timp. Dacă însă va ține cont de sfaturile celor capabili să ducă lupte politice, va avea un partid cu care se va putea așeza la masa negocierilor. Nu este exclus ca PDL să înceapă o ușoară creștere, cei care nu îl suportă pe Băsescu să se ducă alături de Blaga.

Monica Macovei are un rol important. A recunoscut rezultatul alegerilor însă nu este exclus să meargă lângă Udrea. Cristian Preda, susținătorul lui Macovei a stat lângă Udrea ieri, în seara protestelor udriste. Înclin să cred că va merge lângă Udrea. Blaga nu este un personaj agreat de nici unul dintre susținătorii lui Macovei. În plus, Macovei are marea șansă de a pune în aplicare, în noul partid, ideile ei de „corectitudine” politică.

Presa băsistă este, cumva, în dilemă. Din partea cărui partid va critica USL ? Este evident că PDL iese, cumva, din ecuație. Turcescu de la B1 va trebui să aleagă. Nu este exclus să meargă la Udrea, cu toți ai lui. EvZ la fel. Andronic va alege, la rândul lui. Blaga este câh. Tot după Udrea ? Sau, nu cumva, gândind în perspectivă, se va alătura lui Blaga ? Hotnews iar este, cumva, în dilemă. Tapalabă este evident de partea lui Macovei. Iar aici, aici este o idee care îmi dă târcoale. Macovei se duce după Udrea sau se duce la MRU ? Alte fițuici de presă vor fi de partea lui Udrea, fără discuție. Sunt plătite din fonduri udriste, de mai mult timp.

Sunt curios ce se va întâmpla mai departe. Nu neg faptul că acum se activează, la maxim, celula din PNL a foștilor pedeliști care vor căuta să sprijine pe Blaga. O parte dintre susținătorii lui Udrea la convenție vor fi atenționați, momiți către Blaga în ideea anunțată de Blaga însuși la convenție cu privire la deschiderea partidului către alianțe viitoare cu PNL. Între PDL Blaga și băsescienii lui Udrea s-a instalat, deja, confortabil, o proiecție a viitorului politic pentru mulți dintre membrii PDL. Blaga le promite stabilitate și un viitor politic alături de PNL, Băsescu le propune o aventură într-o construcție politică viitoare ce urmează a se naște fără o perspectivă. Doar cei cu boii plecați pe coclauri pot gândi că „dreapta” lui Băsescu are viitor până în 2016. În plus, nu există, în istoria recentă a partidelor politice, o construcție politică a lui Băsescu. Individul nu știe să construiască, știe însă a naibii de bine să consume ce au construit alții. PDL a fost consumat de Băsescu în folos propriu. Nu este exclus ca cei mai hotărâți și mai experimentați în ale politicii să aleagă plecarea către PNL încă de pe acum. Interesele lor locale au nevoie de un partid mare, aflat la guvernare, potent azi și nu într-un viitor îndepărtat.

Dacă și cu parcă ajută la exerciții speculative. Câte ceva se poate întâmpla, dacă țin cont de ce pot gândi cu adevărat oamenii. Pentru cei cu instrucțiunile de folosire a creierului la purtător comportamentul natural în care interesul personal primează, părăsirea lui Băsescu este o necesitate. Anul 2012 a fost anul înfrângerilor lui Băsescu. Populația țării nu îl mai vrea. Ieri, PDL l-a refuzat pe Băsescu. Ieri Băsescu a pierdut sprijinul partidului care i-a asigurat ascensiunea și sprijinul pentru toate ticăloșiile făcute. Acum Băsescu este singur. Faptul că mai are niște susținători nu este ieșit din comun. Însă susținătorii lui au un mare handicap. Nu sunt un partid politic, nu au nici o putere, nu au perspectivă. Mâine, când partidele politice puternice vor dori să desăvârșească căderea lui Băsescu prin acțiuni concrete, susținătorii lui Băsescu vor fi în fața unei alegeri simple: viața sau moartea politică. Înclin să cred că majoritatea vor alege viața politică din care trăiesc de ani buni. Nu îi văd alegând, simbolic, moartea politică. Au și ei familii, angajați, susținători interesați să prospere. Băsescu prin noua lui „idee politică” nu le poate promite nimic în timpul vieții lor.

Sunt curios. Căderea lui Băsescu se anunță spectaculoasă la fel cum spectaculoasă va fi și căderea susținătorilor lui. Despărțirea lui Băsescu de PDL pune în mare dificultate și viitorul Forței Civice a lui MRU și PNȚ-ul lui Pavelescu. Blaga în schimb, are marea șansă de a coagula în PDL pe cei care nu vor pe Băsescu însă nu vor nici PNL și PSD. Azi, pentru mine, PDL cu Blaga are șanse mai mari de a deveni un partid stabil și potent. Mai ales dacă alege să formeze cu PNL, în 2016, polul politic de dreapta.

În așteptarea Guvernului Ponta II

Am intrat în starea de „așteptare”. Jaloanele sunt cunoscute.

Băsescu și-a salvat onoarea. Nu vrea să îl nominalizeze pe Ponta însă, ca să vezi, liderii UE îl forțează să o facă ba, mai mult, partidele parlamentare au căzut de acord că Victor Ponta trebuie să fie premier. El, săracul, a vrut să dea valoarea Constituției după interpretarea lui Stanomir, Lăzăroiu, Cristian Preda și a altor „specialiști” de înaltă valoare teoretică și practică internațională însă este strâns cu ușa de realitatea crudă din țară. Așa că Ponta va fi nominalizat să formeze Guvernul.

De aici, un șir lung de „succesuri”. Miniștrii vor fi nominalizați de Ponta, Crin și Constantin iar Parlamentul îi va vota cu cel puțin 2/3 din voturi. Nu se poate opune. Nu că nu ar vrea, ci pentru că UE se opune ca el să mai provoace o criză politică. Este clar. Îi va fi abuzată voința. Trist.

La USL se lucrează în draci. Se construiește Guvernul, se finalizează bugetul, se pregătesc legile și HG-urile de care are nevoie viitorul Guvern pentru a funcționa. Evident că vor fi modificate legile de organizare și funcționare ale ministerelor care au astfel de legi și se vor emite HG-urile pentru organizarea și funcționarea ministerelor noi. Vor fi modificate și HG-urile care stau la baza organizării și funcționării unor ministere care se desfac. Sunt legi organice care vor suferi modificări pentru a desface atribuțiile din sarcina unor ministere și transferarea acestora plus completarea lor pentru ministerele nou înființate. Îmi imaginez ce pățesc juriștii din ministere și din agențiile care vor suferi modificări de structură și funcționale. Am trecut prin așa ceva și îmi este milă de cei care sunt implicați. Vai soarta lor de consilieri juridici. Dacă au pornit construcția legislativă din timp, pe măsură ce ideile se coagulau, ar trebui să fie deja gata cu mare parte din construcția legislativă. Pentru că, fără doar și poate, primele ședințe ale noului Guvern vor avea ca finalitatea aprobarea HG-urilor necesare formării noului Guvern și a proiectelor de lege care vor modifica structurile existente. Probabil că procedurile la Parlament pentru aprobarea proiectelor vor dura foarte puțin. Unele legi vor fi modificate prin Ordonanțe sau ordonanțe de urgență.

PDL are și el de lucru. Sunt în faza autocriticii. Din ce s-a auzit la ședința lor de ieri s-a desprins concluzia că au guvernat în forță și prost. Pentru că prostia nu se tratează și nici nu trece, au constatat că și contrucțiile politice au fost făcute aiurea. Dr. Cristian Rădulescu a punctat bine cu „calul puternic care era de fapt o vacă” și gloabele care au tras în jos partidul la alegeri. La Tv, Gheorghe Tinel o ținea langa cu guvernarea lor bună însă greșeala în lipsa de comunicare. Andreea Paul (Vass) guița și ea, atot-cunoscătoare, că măsurile economice au fost bune, că au salvat țara de la dezastru ... Este evident că PDL va continua să își susțină, public, „succesurile” din guvernarea Boc și să guițe oripilați împotriva măsurilor ce se iau de guvernarea USL.

Gloaba Forța Civică, partidul lui Nati Meir condus acum de Mihai Răzvan Ungureanu, are obiective politice clare. Vor să formeze „dreapta europeană”, să propună premierul la consultările de la Cotroceni, să câștige alegerile europarlamentare și pe cele prezidențiale. Și toate acestea cu 4 (patru) parlamentari. Unul la Senat și 3 la Cameră, toți declarați câștigători prin redistribuire. Politic, este un mare succes, declară MRU, pentru un partid care a ieșit la rampă în luna septembrie. La naiba. Nu câștigi nimic dar obții succesul ! Dracu mai înțelege.

PPDD este în vervă. Îl vor propune pe Ponta ca premier însă nu cred că îl vor vota în Parlament. Ca la balamuc sau ca la OTV. Aseară se desfășura la OTV teribila Liliana Mincă, alături de idiotul ăla care a fost milițian și DD. Am fugit. Piei drace !

Ăla mic cu capul mare guiță și el pe undeva însă nu am dat de el. Se pare că și PNȚ-CD Pavelescu are ceva parlamentari. Unul-doi, dracu știe. Nici ei nu își pot forma un grup parlamentar. La fel ca forțoșii lui MRU. PDL îi invită la ei, în grupurile lor. Treabă complicată.

ARD, adică adunătura politico-ideologică de mântuială care a participat la alegeri, are, de toți, 80 de parlamentari. Li se adaugă, cam pretențioasă exprimarea, 67 de parlamentari PPDD pentru a forma opoziția. ARD singur nu poate face mai nimic în Parlament. Fără PPDD sunt nula-nula. Ambele grupări au probleme. Nu este sigur că vor colabora. Nici una nu poate oferi celeilalte ceva. Ca atare, opoziția la guvernare va avea doar rolul de a le evidenția că există. Dacă însă unii dintre parlamentarii lor vor cocheta cu puterea, opoziția nu va avea posibilitatea să introducă moțiuni de cenzură împotriva Guvernului și nici să sesizeze Curtea Constituțională.

Pragmatic, fără sentimentalisme aiurea, o convenție cu UDMR a USL va distruge opoziția. Cel puțin până la alegerile prezidențiale, USL va avea puterea absolută. După ... se vor manifesta, din ce în ce mai mult, punctele de vedere divergente între PSD și PNL. Până atunci însă, traseismul politic va fi activ. În cazul în care USL va câștiga prezidențialele, pe scena politică putem vorbi doar de două forțe: PSD - stânga politică -, PNL - dreapta politică -. Fără putere, fără posibilitatea de a exercita o putere oarecare, PDL se va micșora din ce în ce mai mult. Actuala opoziție va asista la actele de putere ale PSD și PNL. Între cele două formațiuni politice aliate vor exista controverse politice și în actul de guvernare. Chiar de vor ajunge la consens, în interesul guvernării comune, semnalele publice date vor confirma că ele reprezintă, de fapt, forțele politice potente în România. Românii vor observa că PNL și PSD sunt adversare politice chiar dacă guvernează împreună. Anarhia politică actuală se va stinge încet-încet și se va forma acea bipolaritate pe care o clamăm de ceva timp.

O parte din electoratul activ este atras de ideea de dreapta politică. Până acum, s-au declarat de dreapta PNL, PDL, UDMR, PNȚ-CD și mai nou, FC. Curat, alegerile actuale au dat câștig de cauză doar PNL. Toate celelalte formațiuni politice auto-proclamate de dreapta s-au încadrat, cu chiu cu vai, într-un procentaj de abia 17%. UDMR a luat, la sacrificiu, puțin peste 5%. Dar UDMR nu vrea să fie asociat cu loserii din PDL, PNȚ-CD și FC. Ei au alte obiective politice și alte aspirații. Nici nu pot spera la mai mult în viitorul previzibil. Așa că rămân să cucerească electoratul de dreapta doar PNL, PDL și FC (cu foarte mari rezerve). PDL și FC nu pot proba că sunt de dreapta. Vorba lungă și îmbârligată, un fel de copy-paste după ideile înșirate în cărțile unor ideologi din străinătate nu convinge. PNL în schimb, are marea șansă de a continua să probeze că este un partid de dreapta prin măsurile ce vor fi luate în cadrul viitoarei guvernări. Sunt sigur că PNL își va impune politicile de dreapta în cadrul alianței cu PSD pentru că proiectul de guvernare comun conține aceste direcții. De fapt, PSD și PNL au, ca scop politic secundar, definirea lor ideologică în fața electoratului pentru ca în viitor lupta politică dreapta-stânga să se ducă între ele. Totul pe un fundament al organizării de stat acceptat de ambele ideologii.

Până la nominalizarea lui Ponta avem posibilitatea să ne distrăm cu PDL, FC și PPDD. Un circ politic grețos, de cele mai multe ori. Dacă suntem atenți, vom observa și dorințele mărturisite, cu jumătate de gură, a unora dintre parlamentarii redistribuiți, ai celor trei partide, de a activa în viitor, în PNL. Interesant.

„E vorba de a construi o dreapta in interiorul PNL”

Așa a concluzionat Sorin Frunzăverde azi, la Timișoara, după ce s-a făcut „mezanplasul ” primirilor în PNL Timiș. Marius Cristian Dugulescu și Nelu Balas, al doilea un sinecurist local al PDL, fost candidat al PDL pentru Parlament la alegerile anterioare.

„E vorba de a construi o dreapta in interiorul PNL”, ca o concluzie și o explicație a lui Frunzăverde pentru trecerile repetate și sinistru de rapide de la PDL la PNL, în toate situațiile de până acum și, probabil, la cele viitoare.

Expresia este o sancțiune dată PNL, în fond. PNL nu este un partid de dreapta, este concluzia care se desprinde din această afirmație. Norocul nostru că vin niște social-democrați până mai ieri, traseiști și pe cărarea ideologiei, care să nu ducă spre dreapta. Este ciudat. Ce mă deranjează cel mai tare, este faptul că nu a venit, mai pe ocolite măcar, replica lui Crin Antonescu că PNL este un partid cu ideologie, că ideologia PNL este, tradițional, de dreapta, că membrii PNL autentici sunt oameni de dreapta și că nou veniții din PDL abia acum vor trebui să învețe ce este dreapta în politică și ce este acea ideologie de dreapta prin studiul, măcar, al statutului PNL.

Nu am știut că sunt de stânga. Sincer. Noroc cu Frunzăverde. Așa voi afla și eu ce înseamnă dreapta în politică.

Sper ca cineva din PNL să îi atragă atenția lui Frunzăverde că prin această formulare atacă, pur și simplu, membrii partidului care ani și ani de zile au militat pentru ideile de dreapta ale liberalismului în politica românească.

Eu îl bag în măsa. Să fie clar. Nu mă interesează ce părere vor avea liderii partidului însă eu nu accept ca o creatură venită de la PDL, la mine în casă, să îmi nege convingerile și să mă anunțe că el a venit să mă facă de dreapta. 

Auzi la el, panarama. Vrea să construiască „o dreaptă în interiorul PNL”. Păi, PNL nu este de dreapta ? Nu vrea ca PNL să devină singura formațiune de dreapta pe eșicherul politic actual ?

De pe dreapta cea reală

Iau de la Mediafax. Călin Popescu Tăriceanu, sâmbătă, la „Școala femeilor liberale”, Râmnicu Vâlcea, vizavi de susținerile lui Cataramă și Patriciu față de „măsurile de dreapta” ale PDL.

"Eu nu împărtăşesc părerile lui Dinu Patriciu şi Viorel Cataramă cu privire la "dreapta" PDL. În primul rând mie mi se pare că este o impostură majoră să lăsăm PDL să se considere partid de dreapta. Ei când vorbesc de partid de dreapta, în cazul PDL, este o impostură. Nu e o singură măsură luată în trei ani care să fie de dreapta. Habar nu au ce e aia politici de dreapta în PDL. PDL e un partid fără ideologie, e un partid de conjunctură care nu face altceva decât să fie suportul pentru acţiunea lui Băsescu. Când va dispărea Băsescu, acest partid o să se destrame. În sfârşit, ăsta e punctul lor de vedere, eu spun părerea mea, şi cunosc PDL mai bine decât Patriciu sau Cataramă".

Este un punct de vedere îmbrățișat de mai multă lume. Cel puțin în ultimul timp. Chiar dacă ceilalți, pe la diferite posturi TV sau în paginile ziarelor, confundă măsurile de austeritate, cu excelență cele de tăiere a veniturilor populației, cu măsurile de dreapta, trebuie făcută diferența pentru că altfel ajungem ca în Italia lui Berlusconi. Promovăm consumul fără a produce.

Un economist român, Bogdan Glăvan,  a reprodus un pasaj din Ludwig von Mises, pasaj pe care îl redau pentru că reprezintă, după mine, esența capitalismului, esența măsurilor de dreapta. Dreapta adevărată și nu mascarada băsesciană clamată a fi dreapta PDL.

„Astăzi, când discutăm despre condiţiile similare existente în India, sau în alte ţări în curs de dezvoltare, nu trebuie să uităm că, în Anglia secolului al XVIII-lea, condiţiile erau cu mult mai precare. Pe atunci, populaţia Angliei număra şase sau şapte milioane de suflete, dar din aceste şase sau şapte milioane de oameni, mai mult decât un milion, probabil două milioane, nu erau decât asemenea proscrişi sărmani, cărora sistemul existent nu le oferea nici o perspectivă. Soarta care urma să fie rezervată acestor indezirabili reprezenta una din marile probleme cu care se confrunta Anglia, în secolul al XVIII-lea.
O altă problemă majoră era lipsa de materii prime. Britanicii erau siliţi să-şi pună, în mod cât se poate de serios, următorea întrebare: ce vom face în viitor, când pădurile noastre vor înceta să ne mai asigure lemnul necesar pentru industrii şi pentru încălzirea caselor noastre? Pentru clasele stăpânitoare, situaţia era disperată. Oamenii de stat nu ştiau ce să facă, iar aristocraţia aflată la putere era lipsită de orice idei cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor existente.

În această situaţie socială îngrijorătoare s-au ivit începuturile capitalismului modern. O parte dintre acei indezirabili, dintre acei oameni săraci, au încercat să organizeze mici ateliere, în care se puteau produce anumite lucruri. Aceasta a fost o inovaţie. Aceşti inovatori nu produceau bunuri scumpe, destinate exclusiv claselor superioare; ei produceau bunuri mai ieftine, pentru uzul tuturor. Şi aceasta a fost originea capitalismului, aşa cum îl cunoaştem astăzi. A fost începutul producţiei de masă, care este principiul fundamental al industriilor capitaliste.
…
Dezvoltarea capitalismului constă în obţinerea de către toţi a dreptului de a servi clienţii mai bine şi/sau mai ieftin. Şi această metodă, acest principiu, a transformat întrega lume, într-un interval de timp relativ scurt, făcând cu putinţă o creştere fără precedent a populaţiei.

În Anglia secolului al XVIII-lea, din roadele pământului nu puteau trăi decât şase milioane de oameni, la un nivel de trai foarte redus. Astăzi (1958 — n. tr.), peste cincizeci de milioane de persoane se bucură de un nivel de trai mult mai ridicat chiar şi decât acela al persoanelor înstărite din secolul al XVIII-lea. Şi nivelul de trai din Anglia zilelor noastre ar fi, probabil, încă şi mai ridicat, dacă nu s-ar fi irosit o mulţime de energie britanică în episoade ce s-au dovedit a fi, din numeroase puncte de vedere, “aventuri” politice şi militare care se puteau evita.

Aceasta este realitatea în ce priveşte capitalismul. Astfel, dacă un englez — sau, mai general, orice altă persoană, din orice ţară de pe mapamond — le spune astăzi prietenilor săi că este un adversar al capitalismului, i se poate da o replică minunată: “Ştim că populaţia acestei planete este acum de zece ori mai numeroasă decât în epoca precapitalistă; ştim că toţi oamenii care trăiesc azi se bucură de un nivel de trai mai ridicat decât acela al strămoşilor tăi, din epoca precapitalistă. Dar cum putem şti dacă tu eşti acel unu din zece, care ar fi supravieţuit în absenţa capitalismului? Simplul fapt că trăieşti astăzi dovedeşte succesul capitalismului, fie că pui sau nu mare preţ pe propria ta viaţă”.

Nu pot să nu îmi amintesc apelurile lui Tăriceanu și a altor liberali reali, oameni de dreapta, pentru adoptarea unor măsuri reale în vederea dezvoltării economice. Chiar când a predat puterea guvernului PDL-PSD condus de Boc le-a dat un plan de măsuri aruncat însă la coșul de gunoi de otrepele feseniste băsesciene. Iar prima lor măsură a fost de a impune așa-zisul forfetar care a nimicit tocmai micul întreprinzător, omul sărac care avea o mică afacere lucrativă din care își ducea existența. Unele având chiar o reală tendință de dezvoltare și trecere la un nivel superior. Iar falsul forfetar nu a fost singura măsură aberantă. Au urmat alte și alte „invenții” legislative comunistoide, pentru că de la comunistoizii băsescieni nu poate emana altceva, care au adâncit dezastrul economic al țării, sărăcirea populației devenind astfel politică de stat. La care se adaugă consumul irațional al resurselor bugetare, încă suficiente, pe așa-numitele investiții aberante ale Elenei Udrea.

Și când mă gândesc că în 2008 alegătorul român a ales circul și sărăcia în locul prosperității parcă îmi vine să spun că românul nu mai are minte. Este masochist. Dau numai exemplul dascălilor care au votat cu PDL într-o veselie, în speranța că Băsescu se va ține de cuvânt și le va mări salariile mai repede decât a propus Tăriceanu. Cu ce s-au ales ? Cu restul de salariu tăiat sever, foarte sever. Iar acum plâng. Degeaba. Au fost majoritari în susținerea PDL.

Da. Măcar din analiza stării noastre de azi cu ce arată Ludwig von Mises în descrierea sa deosebesc derapajul sever al portocaliilor de la capitalism. Iar dacă capitalism nu e, atunci este doar socialism. Da, PDL este un partid socialist, etatist, este apendicele ceaușismului ajuns la putere, din nou, în România.