De pe dreapta cea reală

Iau de la Mediafax. Călin Popescu Tăriceanu, sâmbătă, la „Școala femeilor liberale”, Râmnicu Vâlcea, vizavi de susținerile lui Cataramă și Patriciu față de „măsurile de dreapta” ale PDL.

"Eu nu împărtăşesc părerile lui Dinu Patriciu şi Viorel Cataramă cu privire la "dreapta" PDL. În primul rând mie mi se pare că este o impostură majoră să lăsăm PDL să se considere partid de dreapta. Ei când vorbesc de partid de dreapta, în cazul PDL, este o impostură. Nu e o singură măsură luată în trei ani care să fie de dreapta. Habar nu au ce e aia politici de dreapta în PDL. PDL e un partid fără ideologie, e un partid de conjunctură care nu face altceva decât să fie suportul pentru acţiunea lui Băsescu. Când va dispărea Băsescu, acest partid o să se destrame. În sfârşit, ăsta e punctul lor de vedere, eu spun părerea mea, şi cunosc PDL mai bine decât Patriciu sau Cataramă".

Este un punct de vedere îmbrățișat de mai multă lume. Cel puțin în ultimul timp. Chiar dacă ceilalți, pe la diferite posturi TV sau în paginile ziarelor, confundă măsurile de austeritate, cu excelență cele de tăiere a veniturilor populației, cu măsurile de dreapta, trebuie făcută diferența pentru că altfel ajungem ca în Italia lui Berlusconi. Promovăm consumul fără a produce.

Un economist român, Bogdan Glăvan,  a reprodus un pasaj din Ludwig von Mises, pasaj pe care îl redau pentru că reprezintă, după mine, esența capitalismului, esența măsurilor de dreapta. Dreapta adevărată și nu mascarada băsesciană clamată a fi dreapta PDL.

„Astăzi, când discutăm despre condiţiile similare existente în India, sau în alte ţări în curs de dezvoltare, nu trebuie să uităm că, în Anglia secolului al XVIII-lea, condiţiile erau cu mult mai precare. Pe atunci, populaţia Angliei număra şase sau şapte milioane de suflete, dar din aceste şase sau şapte milioane de oameni, mai mult decât un milion, probabil două milioane, nu erau decât asemenea proscrişi sărmani, cărora sistemul existent nu le oferea nici o perspectivă. Soarta care urma să fie rezervată acestor indezirabili reprezenta una din marile probleme cu care se confrunta Anglia, în secolul al XVIII-lea.
O altă problemă majoră era lipsa de materii prime. Britanicii erau siliţi să-şi pună, în mod cât se poate de serios, următorea întrebare: ce vom face în viitor, când pădurile noastre vor înceta să ne mai asigure lemnul necesar pentru industrii şi pentru încălzirea caselor noastre? Pentru clasele stăpânitoare, situaţia era disperată. Oamenii de stat nu ştiau ce să facă, iar aristocraţia aflată la putere era lipsită de orice idei cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor existente.

În această situaţie socială îngrijorătoare s-au ivit începuturile capitalismului modern. O parte dintre acei indezirabili, dintre acei oameni săraci, au încercat să organizeze mici ateliere, în care se puteau produce anumite lucruri. Aceasta a fost o inovaţie. Aceşti inovatori nu produceau bunuri scumpe, destinate exclusiv claselor superioare; ei produceau bunuri mai ieftine, pentru uzul tuturor. Şi aceasta a fost originea capitalismului, aşa cum îl cunoaştem astăzi. A fost începutul producţiei de masă, care este principiul fundamental al industriilor capitaliste.
…
Dezvoltarea capitalismului constă în obţinerea de către toţi a dreptului de a servi clienţii mai bine şi/sau mai ieftin. Şi această metodă, acest principiu, a transformat întrega lume, într-un interval de timp relativ scurt, făcând cu putinţă o creştere fără precedent a populaţiei.

În Anglia secolului al XVIII-lea, din roadele pământului nu puteau trăi decât şase milioane de oameni, la un nivel de trai foarte redus. Astăzi (1958 — n. tr.), peste cincizeci de milioane de persoane se bucură de un nivel de trai mult mai ridicat chiar şi decât acela al persoanelor înstărite din secolul al XVIII-lea. Şi nivelul de trai din Anglia zilelor noastre ar fi, probabil, încă şi mai ridicat, dacă nu s-ar fi irosit o mulţime de energie britanică în episoade ce s-au dovedit a fi, din numeroase puncte de vedere, “aventuri” politice şi militare care se puteau evita.

Aceasta este realitatea în ce priveşte capitalismul. Astfel, dacă un englez — sau, mai general, orice altă persoană, din orice ţară de pe mapamond — le spune astăzi prietenilor săi că este un adversar al capitalismului, i se poate da o replică minunată: “Ştim că populaţia acestei planete este acum de zece ori mai numeroasă decât în epoca precapitalistă; ştim că toţi oamenii care trăiesc azi se bucură de un nivel de trai mai ridicat decât acela al strămoşilor tăi, din epoca precapitalistă. Dar cum putem şti dacă tu eşti acel unu din zece, care ar fi supravieţuit în absenţa capitalismului? Simplul fapt că trăieşti astăzi dovedeşte succesul capitalismului, fie că pui sau nu mare preţ pe propria ta viaţă”.

Nu pot să nu îmi amintesc apelurile lui Tăriceanu și a altor liberali reali, oameni de dreapta, pentru adoptarea unor măsuri reale în vederea dezvoltării economice. Chiar când a predat puterea guvernului PDL-PSD condus de Boc le-a dat un plan de măsuri aruncat însă la coșul de gunoi de otrepele feseniste băsesciene. Iar prima lor măsură a fost de a impune așa-zisul forfetar care a nimicit tocmai micul întreprinzător, omul sărac care avea o mică afacere lucrativă din care își ducea existența. Unele având chiar o reală tendință de dezvoltare și trecere la un nivel superior. Iar falsul forfetar nu a fost singura măsură aberantă. Au urmat alte și alte „invenții” legislative comunistoide, pentru că de la comunistoizii băsescieni nu poate emana altceva, care au adâncit dezastrul economic al țării, sărăcirea populației devenind astfel politică de stat. La care se adaugă consumul irațional al resurselor bugetare, încă suficiente, pe așa-numitele investiții aberante ale Elenei Udrea.

Și când mă gândesc că în 2008 alegătorul român a ales circul și sărăcia în locul prosperității parcă îmi vine să spun că românul nu mai are minte. Este masochist. Dau numai exemplul dascălilor care au votat cu PDL într-o veselie, în speranța că Băsescu se va ține de cuvânt și le va mări salariile mai repede decât a propus Tăriceanu. Cu ce s-au ales ? Cu restul de salariu tăiat sever, foarte sever. Iar acum plâng. Degeaba. Au fost majoritari în susținerea PDL.

Da. Măcar din analiza stării noastre de azi cu ce arată Ludwig von Mises în descrierea sa deosebesc derapajul sever al portocaliilor de la capitalism. Iar dacă capitalism nu e, atunci este doar socialism. Da, PDL este un partid socialist, etatist, este apendicele ceaușismului ajuns la putere, din nou, în România.