Politică din cărți cu idei ciudate

Mihail Neamțu, doctor în filosofie la Universitatea din Londra, după cum se promovează în opoziție cu Alina Mungiu Pippidi, un amărât de doctor la Universitatea din Iași (după interviul dat la Cațavencu), are inițiativa înființării unei noi formule politice denumită „Noua Republică”. Până aici este bine. Sunt mulți cei care își doresc propriile formațiuni politice cu care să rupă gura târgului, să rămână în istoria țării, dacă nu este cu supărare și a Europei, ba, dacă se face mai mult efort, să ajungă în istoria lumii ca mare reformator al secolului XXI.

Dă interviuri în care se scoate în evidență, se glorifică singur, se autoevaluează ca fiind ceva deosebit pentru acest pământ numit România. La „Cațavencu”, la „Puterea”, acum la oficiosul prezidențial „Evenimentul Zilei”.

Până una-alta, crezul politic și l-a exprimat public în fața studenților în prelegerea „Șapte pași către o nouă Românie”. Citind textul, nu am văzut „noua Românie”, ci tot cea veche, iar cei șapte pași sunt copiați, ca norme, ca principii politice, de pe ici, de pe colo, în ton cu moda politică de pe continent și din lume. Pentru că adevărul este destul de crud. Nu se mai face politică plecând de la nevoile cetățeanului pentru a permite acestuia propria dezvoltare în cadrul comunității din care face parte, politica se face din birourile băncilor care au inventat scheme financiare pentru acumularea de venituri suplimentare pentru acționari și controlul debitorilor, în special a guvernelor, pentru a putea impune politicile corporațiilor ce își țin fondurile la ele. Recunosc faptul că în cei șapte pași ai lui Neamțu am găsi, cu predilecție, idei liberale însă atunci când citesc și explicațiile lui, suplimentare, date în interviurile sale mă cutremur la gândul că un astfel de individ va reuși să păcălească un număr mai mare de votanți pentru a-l impune, pe el și mișcarea lui, vieții publice.

Ce spune noul Mesia ? 

1. Suntem cetățeni, dincolo de confesiune sau etnie
2. - 3. Aparținem unui popor cu memorie, nume și destin. Securitatea României se garantează într-o Europă a națiunilor
4. Vrem dreptate, nu legi pe hârtie
5. Susținem competiția și piața liberă, fără drept de monopol
6. Respectăm credința și valorile spirituale, nu doar zidurile exterioare
7. Prețuim memoria trecutului ca și glasul celor nenăscuți încă

Pentru că ieri seară, la sediul PNL S2 din Ștefan cel Mare, am asistat la prezentarea făcută de Liliane Michels cu privire la preocupările liberalilor germani (FDP) și conceptele pe care aceștia le consideră ca reprezentând o prioritate în viața politică și cunoscând principiile liberalilor români privind statul liberal am constatat că Mihail Neamțu a colectat ce îi convenea de la liberalii de pe continent și hop, vine să ne prezinte, chipurile, o nouă viziune politică, de centru-dreapta, cum spune el.

De aici ne aflăm într-o zonă plină de contradicții. Liberalismul este de dreapta sau centru-dreapta, după unii, de centru, după alții, de centru-stânga după alte păreri dar în fond este liberalism. Raportările acestea țin de modul în care gândesc cei care te evaluează, unii cu mai multă iar alții cu mai puțină informație politică însă deosebit de importanți pentru că ei dețin ceea ce toate partidele politice vânează: calitatea de mandanți politici, sunt proprietarii votului care duce o formațiune politică la putere sau în opoziție sau care duce la coșul de gunoi a istoriei politicienii și formațiunile politice care și-au încălcat promisiunile electorale. De aceea eu consider ca fiind ipocrite astfel de autoaprecieri. Pentru că în alte expuneri ale sale Mihail Neamțu tocmai încalcă principiile pe care le-a enunțat.

În interviul dat oficiosului prezidențial Ev.Z., oferta politică majoră expusă de Mihail Neamțu este contrară principiilor liberale, se duce cumva către extremismul de dreapta:

„Ce proiecte politice majore va susţine Noua Republică?

Ne trebuie un stat redus în funcţiuni, puternic la centru, dar un stat care să fie sub controlul cetăţeanului, nu invers. Noua Republică pledează pentru un stat minimal, pentru un stat care nu mai poate minţi, un stat care nu mai este social, pentru că tot timpul statul social minte, promite ceea ce nu oferă. Ce promite statul social? Avem în Con­stituţie aceste referinţe la statul social. El promite că ne dă educaţie gratuită. Vedem că toţi cei care vor să ia o notă acceptabilă la Bacalaureat îşi iau meditator. Promite servicii medicale gratuite. Toţi ştiu cum funcţionează astăzi şpaga în spitale şi va funcţiona şi peste 10 ani ani dacă nu schimbăm cu adevărat sistemul. Moral, statul social este compromis”. 

Edificator. Liberalismul susține statul minimal, dar susține și statul social. Pe lângă acestea, susține multiculturalismul, pentru a permite libertatea și egalitatea între cetățeni. Dar nu se înțelege, din punct de vedere liberal - pentru că Mihail Neamțu dorește atragerea către această „nouă republică” a electoratului liberal -, ce este „statul puternic la centru”. Pentru că nu face referire la parlamentarism, decât, probabil, prin sintagma „sub controlul cetățeanului”, în explicațiile date celor șapte pași făcând concret referire la reducerea numărului de parlamentari și luând în considerare că are aprecieri deosebit de pozitive față de Traian Băsescu și acțiunile acestuia, înclin să cred că ideea de putere a statului o vede în Președintele statului care să dispună de soarta țării prin referendumuri. Nu degeaba formulează și expune ideea că referendumul trebuie să fie lege și nu doar o consultare pentru a vedea care este părerea alegătorilor. Ei bine, ideea că țara trebuie să fie condusă prin referendumuri este luată de undeva din zona Cotroceni. Încet încet, cu răbdare, Mihail Neamțu ne propune o republică dictatorială.

O altă gogomănie:

Ce proiecte politice majore va susţine Noua Republică?

Ar trebui să limităm mandatele preşedinţilor consiliilor jude­ţene şi primarilor la doar două. Unii or să spună "bine, dar eu sunt un primar excepţional". Dacă eşti atât de bun du-te în parlament, du-te în ministere. Doi: asumarea răspunderii de către magistraţi, o răspundere penală, fiscală şi administrativă. Orice magistrat care a ştiut dinainte că România va plăti la CEDO pentru un anumit tip de decizie, acela trebuie să plătească şi nu noi, din bugetul public. Trei: o dramatică restrângere a birocraţiei. 

Ei bine, la gogorița cu magistrații este bun de trimis pe pustii. La fel ca idolul său, Traian Băsescu, despre care totuși spune că a dezamăgit dar mai mult prin aceea că a susținut PDL, nu datorită tâmpeniilor pe care le face, Mihail Neamțu nu știe ce este justiția. Este paralel. Este idiot, ce mai. Păi, magistratul dă sentința pe care legea statului o impune. Chiar dacă știe că petentul are calea Justiției internaționale, pentru că legea română încalcă prevederile tratatelor și convențiilor internaționale la care statul s-a angajat, nu poate da o altă decizie decât cea prevăzută expres de legea română. Mai mult, în ultimii ani justiția română a făcut, constant, aplicarea prevederilor legale din tratatele și convențiile internaționale la care România este parte (fac parte din dreptul intern fiind în construcția legilor de aprobare a acestora sau a hotărârilor de Guvern) plus a jurisprudenței CEDO. Tocmai pentru ca România să nu mai piardă procesele la instanțele europene. Iar legile care duc la noi procese la CEDO, de exemplu, sunt emise de idioții de la PDL conduși de idiotul șef de la Cotroceni, Traian Băsescu. Dar când ești prost, ești prost, ce mai.

Înclin să cred că și susținătorii lui Neamțu și a aiurelii numite „Noua republică” sunt la fel de „pricepuți”. Păcat de ei. Când te limitezi doar la carte și internet fără a ști cum se mulge țâța vacii ai toate șansele să dai greș.

Alegerile din 2012 stimulează agitații care se vor în rol de Mesia. Pe lângă Mihai Neamțu, care vrea să se înregistreze cu formațiunea sa politică în primăvara viitoare, au ieșit, mai grăbiți, în evidență Dan Diaconescu și Miron Cozma. Alături de partidul lui Tokeș se formează un „careu de ași” politic de toată isprava. Aici nu cred că se cuvine a adăuga PNȚ-CD care este, totuși, altceva.