Mihai Răzvan Ungureanu a demisionat de la SIE !

Mihai Răzvan Ungureanu a demisionat din funcția de șef al SIE. Președintele Klaus Iohannis a acceptat demisia. Alte detalii ? Nu sunt, din punct de vedere oficial.

Scenariștii media vor găsi ei diferite semne în bobi sau în zațul de cafea care vor fi hotărâtoare pentru a scoate dedesubturile demisie la iveală. Bine, mai sunt și vrăjitoarele la dispoziția presei pentru a lămuri poporul Tv asupra consecințelor și a forțelor ascunse care au lucrat la această demisie.

Este totuși o demisie care naște întrebări. După doi ani de mandat, Ungureanu demisionează. Mandatul a fost discret, așa cum se cuvine la un asemenea serviciu. Discret a fost și Președintele. Ultima dată, Ungureanu a demisionat de la același serviciu pentru a satisface dorința lui Traian Băsescu de a avea un prim-ministru de rezervă la Emil Boc. Moțiunea de cenzură a USL a demis Guvernul Ungureanu.

Bănuiesc că demisia de acum nu este legată de o intrare a lui Ungureanu în campania electorală ! Pentru că aici chiar îmi pun o întrebare. Pentru cine ? Partidul lui, Forța Civică, a fuzionat cu PDL înainte ca PNL să fuzioneze cu PDL. Practic, „oamenii lui” sunt acum la PNL. O parte, desigur. Alții or fi pe la PMP sau USR. La PNL nu prea are loc. Opțiunea I-a ar fi Cioloș, a II-a ar fi Predoiu sau alt lider al PNL. O fi pentru PNL sau nu ? După cum se mișcă norii pe cer, nu prea. Atunci, pentru cine ? Că și MRU are o poftă mare de funcții și onoruri, la fel ca alții. O fi PMP, o fi USR, o fi cine o fi noi tot vom afla. Nu azi, normal, mâine sau poimâine.

Este ! PSD a pierdut iar. Tăriceanu ... ?!

Dimineață vorbeam cu „dacă”. Acum vorbesc cu „este”. Mihai Răzvan Ungureanu este noul director al Serviciului de Informații Externe.

O victorie politică în Parlament în urma unei bătălii murdare, tip PSD. Câștigătorii sunt mai mulți. Nu doar de la PNL. Sunt câștigători și cei de la UNPR, cei de la UDMR, cei de la minorități, independenții.

Tot o victorie politică este de notat și în dreptul Președintelui Klaus Iohannis.

Perdanții sunt cei din PSD și noua construcție mincinoasă numită ALDE, condusă de Tăriceanu și datornicul lui Voiculescu, Constantin.

Este a doua oară când se formează în Parlament o altă majoritate parlamentară. Tot pentru o propunere a Președintelui Klaus Iohannis. Prima a fost la Strategia națională de apărare. A doua este la alegerea directorului SIE.

Este o vorbă. Nu se poate 2 fără 3.

Urmează vacanța parlamentară. Va fi ? Întrebarea trebuie pusă chiar dacă ar părea că nu. Trebuie pusă din cauza lui Victor Viorel Ponta care este operat și stă la turci cu ochii beliți către țară. Cu inima în ghimpi. Ce va fi ? Ei bine, a fost prost. Pentru el și PSD-ul lui. După ziua de azi este posibil să fie și mai prost. Atitudinea agresivă a liderilor PSD în tandem cu Tăriceanu și lingăii lui, insultele la adresa lui Iohannis dar și a liderilor PNL care, vor sau nu, trebuie să primească în clubul înjuraților și pe Gabriel Oprea, va avea consecințe. Pe de o parte, PNL nu va rata ocaziile ce vor apare pentru a da în Ponta și ai lui cu tot ce pot. Pe de altă parte, PSD este, încă, la guvernare cu UNPR. Iar UNPR a adăugat pe lista „interesului național” rezolvarea problemelor cu cei din PSD. Probleme grave. Nici nu știu dacă cei din UNPR vor accepta 1-2 ministere ca să mai stea împreună cu PSD-ul aflat în degringoladă.

Mă gândesc și la majoritatea necesară PSD pentru a trece modificările la codurile penale. Alea care îi scapă pe infractori de pușcărie. O soluție pentru introducerea lor ar fi ordonanțele de urgență. Asta doar după ce vine Ponta și ia locul lui Oprea în fruntea Guvernului. Altfel, nu se poate. Ar mai fi un obstacol. Avocatul Poporului, demnitate ocupată de Ciorbea. Normal, Ciorbea ar trebui să sesizeze CCR pentru neconstituționalitate. Cum știm că Ciorbea este vândut lui Ponta și PSD, nu prea sunt speranțe. În Parlament, după ce începe sesiunea din toamnă, Tăriceanu și Zgonea pot fenta intrarea legilor organice (!) pe ordinea de zi și lăsarea ordonanțelor în funcțiune cât mai mult timp posibil. Abia după ce se aprobă legile de aprobare a ordonanțelor acestea pot fi atacate la CCR pentru controlul de constituționalitate de către partidele parlamentare. Dacă se manifestă majoritatea de acum la respectivele legi, PSD poate avea surpriza să constate că legile resping ordonanțele și, mai mult, majoritatea ce se va forma să fie de cord cu măsurile de revenire la starea inițială.

În fine, victoria lui MRU este o victorie comună, a tuturor forțelor din Parlament care au strâns rândurile în jurul Președintelui Iohannis. El este liantul viitoarei majorități parlamentare. El este, că se vrea sau nu, motivul pentru care PSD va deveni un partid oarecare. UNPR îi va lua locul !

Culmea, era să uit de dosarul lui Ponta ! Procurorul de caz abia îl așteaptă. De guvernare scapă, își dă demisia, de procuror, ba.

Imbecilul la superlativ. Un idiot cu pretenții de intelectual.

Citeam știrile de la Agerpres. Pașnic. Fără agresivitate. Curiozitatea m-a îndemnat să citesc declarațiile lui Mihai Răzvan Ungureanu după adoptarea de către PE a unei rezoluții „privind crearea unui mecanism de sancţionare a derapajelor de la normele statului de drept, inclusiv prin îngheţarea fondurilor europene”.

Istoricul acestei rezoluții este legat, exclusiv, de partea legislativă a statelor membre ale UE. De constituții și legile adoptate de statele membre care să acopere obligațiile asumate pentru respectarea drepturilor și libertăților civile ale omului înscrise în tratatele internaționale la care statele UE sunt părți. Uniunea Europeană este una a drepturilor și libertăților civile, fără de care nu poți avea o piață liberă comună, fără de care nu poți avea libertatea de mișcare a persoanelor, bunurilor și mărfurilor etc.

Rezoluția este o interpretare mai largă a Tratatului constitutiv al Uniunii Europene, vrea să clarifice modul de interpretare a condițiilor politice de existență a Uniunii, condiții care au la bază tratatele uniunii dar și practica judiciară a instanțelor europene în urma reclamațiilor cetățenilor din statele membre privind încălcările fie ale tratatului de către statul de rezidență fie deciziile CEDO cu privire la încălcarea de către statele membre ale drepturilor și libertăților civile. Rezoluția nu impune nimic. Recomandă. Aceste recomandări sunt de fapt o sumă a soluțiilor date de instanțele internaționale cu privire la comportamentul administrativ al statelor membre. Sancțiunea propusă de Parlamentul European este cea a înghețării fondurilor europene către statul în care drepturile și libertățile civile sunt încălcate și nu anularea lor. Rezoluție este construită și acceptată de către toate statele europene în sensul de stimularea, de încurajare a respectivelor state de a urma o cale, de a evita abuzurile și voința dictatorială a conducătorilor respectivelor state, indiferent de forma de conducere. Rezoluția încurajează respectarea drepturilor și libertăților civile și astfel buna guvernare și nu este dată pentru a arăta o superioritate a Uniunii Europene față de statele membre. Sancțiunea nu este o nulitate sau o anulare a unui drept ci o suspendare a acestuia până la rezolvarea situației care a generat starea de încălcare.

Citind declarațiile lui Mihai Răzvan Ungureanu am rămas șocat. Pur și simplu nu pot crede că individul a fost șef al unui serviciu de informații. Chiar îmi este groază să mă gândesc la ce ar fi putut face în acest serviciu un om cu o astfel de gândire. A fost și ministru de externe - deja mi se face pielea „de găină” -, a fost prim-ministru - noroc că a fost demis înainte de a distruge țara.

Omul este complet aiurea. Știrea Agerpres este mai jos:

„„Noi, românii, am văzut nu doar o dată în ultimii doi ani cum ura politică şi interesele personale pot provoca în foarte scurt timp efecte grave asupra unui sistem democratic pe care l-am construit cu mari eforturi. Din păcate, observăm cum deciziile politice sunt din nou dictate de interese de clan mascate sub măsuri populiste şi lozinci înşelătoare. Aceste reîntoarceri la modele de tristă amintire ne alarmează. Avem nevoie de sprijinul partenerilor europeni pentru a scoate la lumină o altă clasă politică, una care să guverneze în logica interesului public şi nu în cea a grupurilor de interese", a declarat vineri Mihai Răzvan Ungureanu, conform unui comunicat remis presei. 

Potrivit acestuia, propunerea PE privind crearea unui sistem de alertă timpurie şi a unei proceduri de îngheţ a fondurilor europene va contribui în mod substanţial la evitarea încălcării ordinii de drept a Uniunii. 

"Statul de drept nu este un criteriu negociabil iar orice guvernare care deviază de la aceste norme trebuie să fie supusă unor procese corective eficiente. În acest moment, fondurile nerambursabile constituie unul dintre cele mai elocvente argumente prin care guvernele naţionale pot fi stimulate să asigure respectarea normelor statului de drept. Am speranţa că această propunere va fi pusă în practică în cel mai scurt timp, prin implicarea Comisiei Europene în acest demers", a mai afirmat Ungureanu””.

În capul acestui om se zbat, se chinuie noțiuni și concepte complexe.

Individul vede România, țara în care vrea să ajungă Președinte, șef al statului, ca pe o provincie a Uniunii Europene, cu drepturi suverane limitate. Individul acesta neagă însăși conceptul de formare a Uniunii Europene. O uniune de state libere care își pun în comun piața pentru mai binele cetățenilor lor. Parlamentul European nu este al statelor ci al cetățenilor, Comisia Europeană însă este a Uniunii Europene în ansamblul său, iar Consiliul Uniunii Europene reprezintă statele. Individul acesta este confuz rău de tot. Parlamentul European nu are drept de decizie ci este co-decident. Este un co-decident împreună cu Consiliul Uniunii Europene.

Creatura asta deja vede cum România va fi sancționată de Uniunea Europeană pentru că o forță politică adversară lui ia niște măsuri de politică internă și externă contrare voinței lui sau grupării pe care o reprezintă. În esență, așa traduc eu comunicatul dat de el. Uniunea Europeană nu are altceva ce face decât să fie de acord cu protestele lui și să sancționeze statul Român pentru că nu îi face lui pe voie. Ba, mai mult, Uniunea Europeană va interveni și va cere cetățenilor români să „își schimbe clasa politică nocivă” în accepțiunea lui MRU și să îi aleagă pe cei cărora Parlamentul European le dă notă bună la purtare. Un model de intervenție am avut deja. Popularii Europeni și socialiștii europeni care au intervenit abuziv împotriva deciziilor democratice ale poporului român când a fost vorba de sancționarea dictatorului Traian Băsescu.

Este bine de știut că acest idiot care prin comunicat îmi aduce o insultă în calitate de cetățean român este parte a unei alianțe politice alături de PNȚ-CD și grupul sectar politico-religios IRL, condus de Andrei Chiliman. O alianță clonă, după modelul PSD, o clonă a fostei alianțe „D.A.”. Scârboși !

Calule ! Mănânci ovăz ?!

Mediafax. Forța Civică își va nominaliza candidatul la Președinția României după un proces de alegeri interne. Spune Mihai Răzvan Ungureanu. Spune. Dar mai spune că acest candidat al sforțoșilor civică va fi și candidatul țărăniștilor lui Pavelescu, suspendatul pentru 2 (doi) din funcția de președinte al partidulețului tărăniștilor. Ba, mai mult, speră că toate forțele „de dreapta”, după mintea lui de utecist în continuă ascensiune, vor accepta candidatul sforțoșilor civici.

Văd că MRU, ajutat de Mediafax, B1 Tv, Nașul Tv, EvZ și alte alea, are o activitate intensă. Are el doar 4 parlamentari însă este mult, mult mai activ decât ceilalți. De când și-a tras alături pe Chiliman și Moisescu are o campanie continuă și asiduă. Lumea trebuie să îl perceapă ca adevăratul lider al „dreptei”. După cum vorbește, după cum arată cu degetul, își dorește ca cei din PDL-ul condus de Blaga să devină, până la urmă, „nemțenii lui”, Blaga urmând a șterge după aceea „praful de pe tobă”. Elena Udrea nu are șanse. Din moment ce vrea să rămână în PDL înseamnă că urmează a conduce în cadrul „dreptei” unite în jurul lui MRU fie serviciul de curățenie fie cel de deservire cu cafele și biscuiți a liderilor triburilor politice care se tot formează pe partea dreaptă. Chiar și Băsescu este, cumva, invitat să îi pupe mâna lui MRU recunoscând astfel pe „moștenitorul tronului”.

Încurcă'i drace că și mie îmi place. Multe orgolii sunt „la dreapta”. Băsescu vrea să fie liderul lor necontestat, un fel de preot suprem. Blaga vrea să revigoreze PDL și să îi dea anvergura unui partid parlamentar cu potențial politic. Elena Udrea stă în PDL pentru a pune piedici lui Blaga pentru ca Mișcarea Populară a lui Băsescu să aibă de unde lua parlamentarii necesari ocupării celei de a treia poziții ca putere politică. Monica Macovei își excită (naiba știe cum !) aplaudacii și beneficiază de serviciile unei părți a presei pentru a rămâne în conștiința publică ca „Alba ca zăpada” anticorupției. Neamțu face spune împotriva tuturor celor „de pe dreapta” incapabili să conștientizeze ce pierd dacă nu îi recunosc lui, doar lui, numai lui potențialul viitorului politic pentru „dreapta românească”.

Mare balamuc „pe dreapta”. O mânca „ovăzul” oferit de MRU acest „cal de dreapta” ?

Inițiativa România Liberală sau apendicul Forței Civice.

Sună trompeții cu obrajii umflați a efort, presa anunță evenimentul politic, jurnaliștii își freacă mâinile de plăcere pentru că urmează să aibă pâine de mâncat, analiștii se împart în tabere iar net-iștii se poziționează categoric, așa cum le stă bine, de o parte sau alta a evenimentului.

Azi se lansează această inițiativă politică a unui grup care are sau a avut de a face cu Partidul Național Liberal. Este un grup dizident, un grup care a depășit pentru fiecare membru fondator în parte momentul criticii asupra conducerii PNL și a ajuns la dizidență. Vor o altă platformă politică, cu aceleași valori ale liberalismului însă cu ei la conducere. Iar asta înseamnă, fără doar și poate, că la nivelul PNL ei nu își mai văd viitorul pe măsura ambițiilor. Mă refer aici la Chiliman, Moisescu, Tușa. Mai văd că au ca invitați, la lansarea acestei platforme politice pe Tăriceanu. Dacă Tăriceanu va participa, înseamnă că a acceptat și a lucrat cumva la modelarea doctrinară a inițiativei în așa fel încât ideile lui să fie dominante. Ce mă miră pe mine cel mai mult, este că Tăriceanu a acceptat ideea ca membrii sau simpatizanții acestei inițiative să renunțe la a susține un partid anume, nu doar la o conducere a unui partid. Mă miră pentru că ideea presupune că cei care azi intră în această mișcare politică o vor părăsi mâine, pe baza aceluiași principiu. Această inițiativă are, totuși, până la urmă, vocația de a deveni partid politic. Doar nu o rămâne un ONG politic, așa ceva nu există. Iar ca partid politic se poziționează ca adversar al PNL. Iar de aici se poate intra în mai multe scenarii.

Un prim scenariu, plauzibil, este realizarea unei rupturi în PNL și trecerea unui grup semnificativ de membri PNL - deputați, senatori, membri în formațiuni ale PNL din țară -, la o altă formațiune politică existentă. Pentru că între membrii fondatori ai mișcării apar Dan Cristian Popescu (vice-preș. la Forța Civică), Iulian Crăciun (fost candidat al Forței Civice la senat în S4), Bogdan Duca (consilierul lui DCP și „părintele” platformei România Liberală), pentru că la invitați apare Mihai Răzvan Ungureanu dar și alți nemulțumiți în timp de PNL dar simpatizanți ai lui MRU, înclin să cred că această Inițiativă România Liberală se dorește a fi puntea pe care să treacă de la PNL la Forța Civică grupul liberalilor nemulțumiți de orizontul lor politic tot mai îngust în PNL.

Particularitatea acestei inițiative politice este dată de componența membrilor fondatori și a invitaților. Este vorba despre calitatea de liberali sau foști liberali, pe de o parte și de calitatea actuală „a foștilor” de membri ai altui partid politic: Forța Civică. Această particularitate dă răspunsul la întrebarea „cui folosește ?”. Folosește Partidului Forța Civică. De aceea, toate celelalte interpretări și speculații analitice au valoare doar dacă se raportează la Partidul Forța Civică și campania lui de racolare a nemulțumiților din alte formațiuni politice pentru a se impune în viața politică actuală. De aceea se face atât de mult zgomot cu Tăriceanu, Chiliman, Moisescu, Tușa și alții. Se speră la faptul că aceștia au simpatizanți în PNL care îi vor urma în noua formațiune politică.

Pentru că am ajuns la această concluzie, trebuie să arăt și cum vorbesc ei aiurea în declarația-progarm:

„„Intr-un manifest al platformei, initiatorii acesteia sustin ca a venit vremea sa fie lasate deoparte ceea ce dezbina: ''politicianismul, oportunismul, atasamentul politic fata de un partid politic sau fata de un lider politic, diferentele de opinie pe o tema sau alta, obiectivele marginale ale fiecarei persoane sau ale fiecarui grup””. Hotnews.

Peste această declarație s-a trecut prea ușor, după părerea mea. Este o declarație care contrazice, pe fond, însăși inițiativa. Din moment ce ea se dorește o platformă politică, nu are cum păstra această concepție. Oamenii sunt diferiți și ca atare, aderând la această platformă renunță la propria identitate. Este o idee pe cât de tâmpită, pe atât de periculoasă prin gradul de manipulare. De fapt, este un îndemn pentru toți ceilalți de a renunța la ceea ce sunt azi pentru a deveni niște fideli ai noilor lideri creați de această inițiativă. Altfel, promovarea cu tam-tam de azi de la Hotel Hilton cu personalități de prim rang în politică nu ar avea rost. Un Tăriceanu nu are ce căuta la lansare dacă nu se dorește impunerea lui ca lider, iar un lider există doar dacă are pe cine reprezenta.

Plecând de la înșelăciune și superficialitatea cu care sunt tratate problemele de fond din punct de vedere politic, inițiativa lui Chiliman și Moisescu, Dan Cristian Popescu și Bogdan Duca seamănă mai degrabă cu o practică mult prezentată în literatură descoperirilor geografice când exploratorii ofereau mărgele de sticlă colorată indigenilor pentru a obține alimente și apă sau aur.

Imaginea asta a apărut pe facebook de curând. Apare Tăriceanu alături de „constructorii” inițiativei. Treaba este serioasă, cu privire la Tăriceanu. Se pare că a ales să o ia pe drumul lui Stoica și Stolojan și să rupă, dacă nu va putea impune altceva, o parte din PNL. Practic, mare lucru dacă nu cumva în mintea lui nu se vede ca liderul care readuce în PNL pe cei eliminați, prin fuziunea dintre PNL și Forța Civică. Înclin să cred că el așa gândește. La o adică, dacă nu va merge varianta, nu exclude, probabil, plecarea la Forța Civică. Având în vedere și doleanțele celor de la Forța Civică de a ajunge la un acord cu Mișcarea Populară, poate chiar la o unificare pentru crearea partidului băsist, se poate specula și faptul că Tăriceanu la reevaluat pe Traian Băsescu și urmează, cu mofturile de rigoare, să se alieze cu acesta. Iar o astfel de variantă nu este de lepădat. Ce naiba, reevaluările sunt la modă.

Până acum, mie îmi apare tot mai clar faptul că această ințiativă se naște ca un apendic al Forței Civice cu particularitatea că o ramificație a apendicului va trăi, un timp, în corpul străin al PNL.

Partidul copy-paste visează „cai verzi pe pereți”.

Agerpres mă informează că (Ș)Forța Civică a hotărât, prin vocea celui mai iubit și înțelept luptător pentru democrația originală din România, să ocupe facebook-ul și să devină al patrulea partid ca mărime în Parlamentul României. Aspirații nobile, de înțeles pentru orice partid care are posibilitatea să utilizeze mijloacele de informare pentru publicitate. Rămâne de văzut ce înțelegem prin „al patrulea partid ca forță parlamentară”, obiectiv stabilit de Mihai Răzvan Ungureanu.

În primul rând, să intre în Parlament alături de PDL, PNȚ-CD Pavelescu și usturoiații de la Noua Republică a lui Neamțu. Până aici este bine. Intră. Să spunem. Câți ? Aici este aici.

După mici calcule nu prea complicate, cam primitive totuși, fără rezultate numerice de Doamne-ajută, îmi ies niște rezultate contrare afirmațiilor individului. De aceea pot spune cu mâna pe inimă că MRU s-a înscris în „selectul club” al fabulatorilor, unde alături de Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali, Dan Diaconescu și Monica Macovei se chinuie să intoxice mințile mai amărâte doar-doar vor da un vot la parlamentare alianței abia formate numită Alianța România Dreaptă. Cică de dreapta. Dar cu discurs evident și agresiv comunistoid. Nici măcar de stânga.

PDL se chinuie să revină în prim-planul vieții publice. Sondajele îi dau maximal 23% și minimal 15%. La intenții de vot. Dacă scădem în ambele cazuri aproape 40% care nu vor vota, imaginea PDL în Parlamentul viitor va fi jalnică. Nu știu dacă vor atinge 10%. Din sărăcia intențiilor de vot, PDL va trebui să „dea” unor partidulețe formate pe genunchi câteva locuri de parlamentari. MRU este unul dintre sinecuriștii portocalii. O mai avea pe listele de ARD, cei de la Șforța MRU, locuri ? Încă nu știu. Unde sunt ei plasați ? Iar nu știu. Cine le sunt competitorii USL ? Pauză. Șforța Civică luptă pentru locurile în Parlament date de PDL cu PNȚ-CD-ul Pavelescu, partid fomist prin vocație, trimis pe centura politicii de PD-ul lui Băsescu. O mică analiză spune că PDL își va păstra colegiile eligibile, cu mici excepții pentru MRU și Pavelescu, poate și Neamțu, va încerca acolo unde va gândi că poate lua totuși un loc parlamentar tot cu oameni ai PDL iar restul, neeligibilele, vor fi date noilor veniți „pe dreapta băsesciană”. Afirmația lui MRU are caracter de generalitate, nu este valabilă pentru toate organizațiile sale ci doar pentru unele dintre ele acolo unde analiștii lui, lefegii și mercenari în special, îi spun că este posibil să aibă succes. Iar în București sunt unele colegii în care MRU are speranță, are traseiștii cu oarecare notorietate publică din alte campanii sub culorile altor partide care speră că li s-a păstrat imaginea de „îngeri” făcători de bine în rândul populației. Însă, din câte îmi dau seama, imaginea lor este destul de răzlețită, nu au un nucleu puternic de susținător într-un colegiu, au avut o imagine bună într-un sector. Dar nu singuri. Ci sub culorile unui partid și alături de alte personalități ale respectivului partid. Singuri ... pauză. Alegerile ne vor confirma dacă ei au dreptate sau am eu. Nu spun că nu pot ajunge parlamentari, spun însă că probabilitatea de a nu ajunge este foarte mare. În aceste condiții, afirmația că vrea să ajungă cu Șforța lui al patrulea partid parlamentar este o comicărie.

Ia să împărțim. În Parlament este posibil să ocupe spațiu generos PSD, PNL, PC (care împarte pe algoritm locurile pe listele candidaților cu PNL), PDL, PP-DD și UDMR. UDMR este posibil să își păstreze majoritatea locurilor eligibile unde încă nu are contracandidați. Direct și prin redistribuire, PSD va ocupa un spațiu generos. Posibil peste 30%. La fel PNL, se va apropia sau depăși 30%. PC urmărește un 5%. La PSD iau în calcul și UNPR, care se va contopi cu PSD în timp. PDL va lua între 10 și 15%. PP-DD va ajunge, cumva la 10%. UDMR va lua și el un 5%. Ce rămâne poate ajunge, dacă nu se redistribuie, la Șforța Civică, PNȚ-CD și Noua Republică a moroilor lui Neamțu. Dau tuturora câte ceva, nu mă doare mâna. Dar, din ce am pus eu acolo și care va fi realitatea este, foarte posibil, o cale lungă. În nici un caz în favoarea Șforței Civice.

Când vom cunoaște candidații fiecărei formațiuni politice pe colegii vom putea face alte socoteli. Deocamdată, Șforța Civică a lui Ungureanu se află într-o lume paralelă. Visează cai verzi pe pereți.

Sigla PFC. Era să uit de ea. Are frunza lui Udrea și stelele UE. În timpul discuției cu Eduard Hellvig s-a vorbit despre frunză. Simbolul reprezintă România ca o țară în care natura este încă neinvadată de industrializare, într-un fel țara în care există încă păduri seculare, Delta Dunării etc. Oare ce vrea cu frunza MRU ? Șforța Civică este, la rându'i, ceva neexplorat, ceva secular, ceva neatins de „industrializarea politică” ? Ceva virgin ? Și-or fi recăpătat comuniștii virginitatea după anii de tăcere politică ?

O discuție ... reparatorie

Ieri, seară, la Cafeneaua Liberală Brătianu din str. Doamnei nr. 9, am participat la o discuție cu și despre dr. Adrian Neacșu, președintele interimar al PNL Sector 2, București. Eram, cel puțin eu, neinformat cu privire la ce se întâmplă în acea organizație, la persoana acuzată în on-line de „crime” împotriva organizației, împotriva oamenilor organizației, împotriva liberalismului ... Nu spun că m-am lămurit, deplin, spun doar că „balanța” s-a echilibrat. Cu tendința de a da mai multă valoare actualei echipe a PNL S2 în defavoarea fostei echipe.

Lucrurile trebuiesc simplificate cumva pentru a le înțelege. Ce este complicat este de fapt simplu.

Fostul președinte al filialei, Dan Cristian Popescu, a ales să își ducă viața politică mai departe în cadrul unei noi formațiuni politice, Forța Civică (denumire absurdă, un non-sens, politicul fiind evident opus civismului), creat pentru a-i da lui Mihai Răzvan Ungureanu o formațiune politică-motiv pentru a fi acceptat în „alianța de dreapta” unde PDL se vrea cap de afiș. De fapt, în adevărul ei esențial, această formațiune politică, un partiduleț aflat la vânzare până mai de curând, se dovedește o clonă politică a PDL prin intermediul căreia se caută a lua de la PNL cât mai mulți membri și, în special, cât mai mulți alegători cu scopul evident ca la alegerile parlamentare din decembrie USL să nu depășească pragul de 50%. În promovarea acestei formațiuni politice-căpușă se insistă pe ideea că MRU este de fapt un liberal refuzat de liberali, că liberalii nemulțumiți de actuala conducere a PNL și „trădarea” dreptei românești prin alianța cu PSD și PC iar mai apoi cu UNPR au hotărât să își continue activitatea politică de dreapta alături de PDL, în cadrul unei alianțe de dreapta care bla, bla, bla. Lefegii ai PDL și PFC își consumă cuvintele în presă (scrisă, audio și video), pe net, prin cârciumi sau la colț de stradă cu babele ieșite să mai vadă cum merge viața târgului, descriind imaginile apocaliptice ale trădării liberale față de „dreapta”, trecerea PNL la stânga spectrului politic, se readuce în prim plan Ion Iliescu căruia i se pupă mâna de către liberali și Dan Voiculescu care ar conduce, de fapt, din umbră, alianța dintre PNL și PC. Fostul președinte al PNL S2 a pornit pe acest drum. De ce ? Iată că la această întrebare trebuie un răspuns cât mai apropiat de adevăr pentru a nu denatura totul, așa cum se încearcă de fapt.

De ce ? Pentru că omul are simțul proprietății. Fost țărănist, a ales la un moment dat să activeze politic în PNL, după exemplul altora, țărăniștii fiind de ceva vreme o formațiune politică „arhivă în derivă”. Ce a învățat în PNȚ a aplicat în PNL. A confiscat organizația din S2 în interes propriu, a ales un grup de fideli cu care a condus organizația după modelul firmei proprii. A dat afară membrii care nu au mai dorit să se alăture acțiunilor lui, de parcă ar fi fost salariați (?!), a băgat banii proprii în dotare, a făcut campanie pentru el sub sigla PNL cu obiectivul de a ajunge primar la S2 chiar dacă conducerea centrală a PNL nu i-a dat mandat în acest sens, s-a alipit unei grupări din PNL care dorea să scoată organizațiile liberale din București de sub controlul conducerii centrale a partidului, s-a asociat în afaceri cu oameni cunoscuți ca fiind potenți în afaceri, din organizațiile liberale din București, dar care își doreau să se folosească și de partid pentru a-și maximiza șansele atunci când partidul se află la guvernare sau când are influență asupra unei guvernări (căpușe la bugetul de stat). A plecat din PNL luând alături pe cei care i-au fost fideli până „în pânzele albe”. Nu mulți. A lăsat în urmă „cârtițe”, cu scopul de a tulbura apele în PNL S2 și de a rupe ce se mai poate rupe din organizație în favoarea fie a PFC fie a PDL (promovat cu insistență de aceste cârtițe ca fiind singurul partid care a luat „măsuri de dreapta” în guvernările băsesciene). A lăsat multă tulburare pentru că o parte dintre locotenenții lui din organizația PNL îi erau și angajați la fundația ce îi poartă numele sau îl asistau la alte afaceri. Oamenii au avut și au probleme existențiale. Unii care vor să rămână în PNL curați trebuie să își caute alte locuri de muncă. Alții, dintre cei cu care a lucrat direct DCP, nu au aceste probleme și s-au pus la dispoziția noii conduceri fără nici o dificultate. Astfel că în două campanii, la locale și la referendum, cu probleme grele de organizație, PNL S2 și-a realizat obiectivele. DCP a plecat urât, foarte urât iar timpul îi va fi nefavorabil. Amintirea lui în PNL S2 va fi asemănată cu cea a lui Valeriu Stoica, Teodor Stolojan, Gheorghe Flutur, Cristian Boureanu etc. Toți „curați” ca lacrima.

Dr. Adrian Neacșu a mai condus organizația S2, între anii 1995-2001, se pare, a plecat de la conducerea organizației la insistențele Președintelui PNL de atunci, Valeriu Stoica, a activat în organizația PNL S3 până s-a putut întoarce la S2 ... Este unul dintre liberalii cu vechime și fideli partidului. A știut să facă pasul înapoi atunci când în organizație au intervenit de la nivel central persoane ajunse în funcții de conducere dar care au practicat stilul „organizația este proprietatea mea”. Părerea lui despre modul în care a fost condusă organizația de la S2 în perioada în care a trecut se concretizează într-un singur cuvânt: golăneală. Îi dau dreptate. Dacă informațiile primite de la el, de la ceilalți șefi de organizații zonale ale PNL S2 participanți la discuție sunt reale, dacă informațiile primite de mine de la terțe persoane se confirmă, DCP a condus golănește organizația PNL S2. A plecat iar rănile sunt în curs de închidere. Oameni cu vechime în partid care nu au mai activat din cauza stilului de conducere, acum se întorc, oameni cu convingeri liberale care ar fi dorit să devină membri ai PNL dar nu acceptau stilul DCP acum vin în partid. Sunt semne de însănătoșire. Sunt semne bune. Pe lângă acestea, membrii PNL S2 care au fost activi pe timpul conducerii lui DCP revin „la viață” sub noua conducere și doresc să își aducă contribuția la viața organizației. Din păcate, „cârtițele” care au rămas își vor continua acțiunile de subminare a organizației ca răzbunare a DCP, vor continua să submineze liberalismul și PNL în rândul celor care au disponibilitatea de a fi liberali și de a fi activi ca liberali.

Am vrut să știu dacă dr. Adrian Neacșu își asumă rolul de conducere a organizației, în sensul opus tipului de conducere practicat de DCP. Adică, dacă își asumă obligația de a prelua interesele membrilor organizației și a conduce în așa fel încât interesele majore și chiar cele minore, dar posibil de realizare, să fie finalizate. A spus că da. Înțelege că pe lângă aspirațiile lui politice, normale de altfel, să promoveze aspirațiile colegilor săi din organizație. Parcă sună mai bine. Suntem însă abia la început. Să vedem ce va mai fi, timpul ne va da răspunsurile necesare. Nu neaparat cele dorite.

Părăsirea partidului de către DCP a fost urâtă. Foarte urâtă. Descrierea momentelor preluării organizației de către noua conducere mi-a confirmat stilul „haiducesc” cunoscut deja de la alte organizații politice, nu neaparat liberale. DCP s-a comportat de parcă i s-a luat o proprietate privată. Bine, în alte cazuri, cum ar fi de exemplu la Onești/Bacău, unde Valerian Vreme a plecat la nou înființata PLD condusă de Stolojan cu toate documentele organizației PNL locale, cu întregul patrimoniu, cu toți membri de s-au trezit liberalii deveniți peste noapte băsescieni. Și acolo s-a reorganizat PNL și activează, cu rezultate satsifăcătoare. Aici, DCP a sperat că organizația, cea mai mare parte a ei, îl va urma. S-a înșelat. L-au urmat doar „fidelii”, foarte puțini ca număr. Și foarte puțin importanți din moment ce membrii vechi nu îi regretă. Chiar colegii de generație.

A fost o discuție utilă. Se vor face cunoscuți pe străzile Sectorului însă sunt complet necunoscuți în lumea virtuală. Nu este târziu să își facă cunoscută prezența, aspirațiile și să își promoveze acțiunile. Au susținerea noastră iar eu îi voi susține atât timp cât PNL este în avantaj. Ca partid purtător de mesaje și aspirații liberale. Singurul de altfel. Restul formațiunilor politice sunt clone sau cameleoni ai liberalismului. Sunt mincinoși. La fel ca lefegii sau mercenarii care le fac promovarea.

Poftiți pe dreapta, domnilor !

O adevărată nebunie pe „piața” mesajului politic. Băsescienii oferă, în disperare, mesaje „de dreapta” în speranța încropirii unei formațiuni politice care să ia locul PDL, compromis complet în urma unei guvernări dezastruoase.

Teodor Baconschi a făcut un început. A creat Fundația Creștin-democrată. Ca membru apare și Theodor Paleologu. Creștin-democrația este de dreapta. Fundația are activitate, are susținători, nu este însă acceptată de portocalezi.

Undeva, în urmă, cu puțin timp, a apărut o nouă structură, cu pretenții de dreapta.   Noua Republică cu Mihail Neamțu în frunte vrea să se impună pe dreapta politicii românești. Este, de fapt, o formațiune anti-sistem. Se clamează de dreapta însă promovează forța, chiar brutalitatea în actul politic. Între portocalezul Baconschi și portocalezul Neamțu există diferențe de abordare a acțiunilor politice. Amândoi au însă susținători de la partidul care devine, pe zi ce trece, o fantomă. PDL. Fundația Creștin-democrată încă nu a anunțat transformarea în partid. Sau nu știu eu. Noua Republică însă vrea să intre în Parlament în 2012. Are vocație, declarată, de partid care vrea să guverneze. Are, dar nu are cu cine.

În scenă, a apărut Mihai Răzvan Ungureanu, mult susținut de o parte dintre susținătorii băsescieni, de cei care nu s-au săturat de PDL însă nu agrează celelalte formațiuni care le dă peste cap convingerile politice. Și au portocalezii niște convingeri de toată groaza. Puțini au trecut sau au anunțat că trec la PNL, mulți au trecut la PSD, o parte vor la UNPR (stânga extremă), alții au trecut la PP-DD ... Ca o concluzie la PDL, nu înțeleg de unde scot propagandiștii din presă băsescieni că PDL este de dreapta ?

Mihai Răzvan Ungureanu vrea să formeze un partid de dreapta. Inițiativa Civică de Centru-dreapta. Hait. Încă unul pe dreapta. După utecistul șef la Universitatea din Cluj, Emil Boc care se închipuie de dreapta, utecistul șef de la nivelul național MRU vrea și el pe dreapta. În esență, așa pe scurt, MRU se declară împotriva socialismului. Ce vrea el pe fond vom vedea în viitor. A primit mii de mesaje de încurajare. Însă primește și critici. După Baconschi și Neamțu, MRU este următorul care ia din PDL viitoarele trupe ale acestei inițiative. Pe lângă Dan Diaconescu cu al lui partid de televizor. Reacțiile greilor din PDL sunt de dezaprobare. Cezar Preda se opune categoric susținerii unor astfel de mesaje.

Dreapta se aglomerează. Cel puțin sub aspect declarativ. Dacă îi iei la bani mărunți nu prea rămâne mare lucru de ei. Dacă PDL ajunge la nucleul de bază al PD, atunci trebuie să vedem, dacă nu avem orbul găinilor, că acel nucleu este socialist, hai, social-democrat, este nucleul pe care Adrian Năstase dorea să îl absoarbă în PSD la începutul anilor 2000. Nu este o crimă orientarea lor social-democrată, o crimă este faptul că au adunat, așa cum spune Preda, toți neaveniții, toți oportuniștii, toți fripturiștii care au avut astfel prilejul să ajungă la bugetul statului pentru a-l căpușa. Toți aceștia au avut și încă mai au suficienți susținători pentru a falsifica identitatea ideologică sub care acționează. Toți se declară de dreapta. Este la modă. Toți vor să scape de gena lor comunistă, nici măcar socialistă, în accepțiunea modernă, europeană, ci comunist-dictatorială.

Mă gândesc la faptul că VUM, anunțat ca fiind modul în care vor fi aleși parlamentarii în toamnă, va avea o mare contribuție la deratizarea scenei politice românești de acești „șoareci și șobolani” politici. Chipurile, de dreapta. Toți au sperat, la fel ca cei din PP-DD, că susținerea populară și listele de partid le vor aduce fotolii de parlamentari. Ei bine, se pare că nu. Iar PDL se adaugă lor. Imaginea negativă a principalilor lideri ai PDL la care se adaugă părăsirea partidului de către liderii locali semnificativi dă puține șanse PDL de a mai ajunge în Parlament la un număr semnificativ de parlamentari care să aibă importanță în lupta politică. Dacă vor suferi înfrângeri severe în alegerile locale, înfrângeri care se prefigurează deja, viitorul PDL va fi destul de negru. Vor mai avea capacitatea de a renaște ? Dacă nu, unde se vor duce pedeliștii ? La Noua Republică, la Inițiativa Civică, la PP-DD, la PNȚ-CD Pavelescu ? Posibil ? Nu. Pentru că nici una dintre variantele de mai sus nu are vocația guvernării. Sunt doar încercări disperate ale unor indivizi de a se impune în viața politică autohtonă. Bănuiesc că, după zbaterile actuale ale indivizilor care se declară liderii noilor formațiuni va urma înregimentarea lor, cu cățel și purcel, la una din formațiunile politice care va domina scena politică în viitor: PNL sau PSD. Iar după debarcarea lui Băsescu din fotoliul de la Cotroceni, agitația clarificărilor ideologice se va accentua.

Deocamdată există o singură formațiune considerată a fi de dreapta în România care și-a confirmat orientarea politică inclusiv prin actul de guvernare. PNL. În rest, doar cluburi și clubulețe de discuții și bârfe politice.

Între alb și negru.

Intrăm în normalitate. În mediocritate. Între alb și negru. Chiar dacă presa noastră ne insultă, de multe ori, statutul de cetățeni, memoria, inteligența, judecata, morala, demnitatea ... suntem în normalitate.

Mare tragedie națională a devenit înfrângerea lui Bute într-o competiție privată. Federațiile internaționale de box sunt construite după interesele unor grupuri private. În special a celor de peste ocean. Campionul unei federații nu este recunoscut de celelalte federații. Ocazional se luptă campionii între ei, pe bani mulți, pentru unificarea centurilor. Unele federații sunt mai puternice, altele mai slabe. Bute a fost ridicat de presa noastră pe cele mai înalte culmi ale propagandei. S-au făcut filme cu el în timp ce se antrena, i-au fost luate declarații, a fost urmărit ca o mare vedetă, lumea a fost convinsă că Bute este peste tot ce există în lume la categoria lui. Iar Bute a confirmat. A mâncat o bătaie soră cu moartea de la Froch. Imaginile au fost penibile. Chiar și un nepriceput ca mine în ale boxului a putut constata că Bute a fost în inferioritate permanentă. Era ca un sac de box la care se antrena Froch. Eu am văzut un Bute cocoșat, fricos, fără demnitate, un om îngrozit că primește pumni. Penibil.

S-a terminat și Eurovisionul. Am participat și noi. Noroc cu Moldova că am primit un punctaj maxim, o dată. O dată, doar. Am înțeles și am văzut că punctajele se dau după afecțiuni naționale. Nu au contat valorile. Nu. Au contat vecinătățile și investițiile țării „X” sau „Y” și tradiția. Mie mi-au plăcut unii interpreți. După mine unii au cântat iar alții s-au bâțâit. Mandinga a fost sub nivel. Iar băbuțele din Rusia nu au fost doar o surpriză, au fost și o explicație a valorii extrem de scăzute la care a ajuns Eurovision. Mandinga au fost peste nivelul băbuțelor care își doresc să adune bani pentru o biserică. La Eurovision a fost însă premiată Rusia, nu muzica. Suedia a câștigat. Hmmm. De ce ? Eu bănui că este percepută ca o țară neutră și voturile date acolo, în general cele maxime, au avut rolul de a nu supăra vecinii sau a masca disconfortul față de o nație sau alta. M-a scârbit.

La Cannes, Mungiu și echipa au luat două premii. Scenariul și cea mai bună interpretare feminină. Alt succes național. Național ? Nu. Personal. Pentru că este doar meritul lui Mungiu și a celor două actrițe tinere care și-au făcut treaba excelent: Cosmina Stratan şi Cristina Flutur.

Avem excepții. Nu avem o stare de normalitate. Vrem victorii în confruntarea cu alții însă nu avem o bază de selecție sănătoasă, o bază de la care să construim un viitor. Cât va trăi Mungiu și actorii care azi confirmă vom avea rezultate. Ce vine însă din urmă ? Peste tot este la fel. În muzică alegem fițele, tot felul de închipuiți, concursurile mediatizate în exces se termină cu tot felul de ciudați în chip de câștigători, ciudați despre care nu mai auzim mare lucru. În sport nu mai avem bază. Le cerem fetelor de la handbal să ajungă la Olimpiada însă echipele noastre se umplu de jucători străini. Iar jurnaliștii țipă că naționala noastră este un dezastru. Jurnaliști cretini. În fotbal la fel. Baza de selecție este mică, tare mică. Patronii marilor echipe nu sunt stimulați de interesul național al participării la competițiile de marcă. Ei au alte interese. Pițurcă nu are pe cine selecționa. Ce are este mult sub nivelul altor naționale. Noroc cu fetele de la gimnastică. Dar și acolo suntem în afara jocului. După fetițele de acum urmează pustiul.

Cretină, dușmănoasă pentru națiune, gândirea băsesciană a „eficienței” instituției publice duce la astfel de rezultate. Școala românească a fost sever faultată de băsescienii care au guvernat. S-a rupt ceva, de la bază. Unii vor rămâne oieri toată viața, de vor avea oi unde să lucreze, alții vor râni la vaci, alții vor umple străzile rău famate din orașe în grupuri infracționale deși, în mod normal, de la naștere, ar fi trebuit să fie văzuți ca valori ale viitorului națiunii. Dacă și numai dacă societatea ar fi avut inteligența să nu voteze Băsescu sau alții ca el. Cele două sisteme de bază ale unei națiuni sănătoase și inteligente au fost sever amputate pentru interesele financiare ale unei bande de infractori politici: sănătatea și învățământul. Susținerea și dezvoltarea lor sunt justificate de interesul național. Orice „economie” în sănătate și învățământ înseamnă crimă împotriva națiunii. Cele două sisteme asigură viitorul. Nici un alt sistem nu le poate înlocui. Atrocitățile băsesciene asupra lor înseamnă un viitor pierdut. Ele însă au fost batjocorite nu doar pe timpul lui Băsescu, unele tâmpenii au fost comise și pe timpul celorlalte guvernări. Nu mai putem cere performanță unor persoane pentru că noi, ca nație, nu mai avem performanță în cadrul sistemelor care formează și stimulează performanța individului.

Vom scăpa de Băsescu. Viața merge în acest sens. Campania aceasta, pentru locale, are semne bune. Băsescienii vopsiți în verde, albastru, alb, alte combinații sunt arătați cu degetul, sunt recunoscuți, sunt părăsiți. PDL, acest cancer politic național a reprezentat modelul suprem al dezmățului politic și al dezastrului național. Aștept cu speranță aceste alegeri locale. Nu neg că mă gândesc cu speranță și la cele parlamentare. VUM va curăța scena politică de decidenți tâmpiți, așa cum a dus în Parlament PDL. Nu numai ei. Și partidele din USL au dus în Parlament tâmpiți. Poate că VUM ar trebui repetat încă odată. Pentru că VUM duce responsabilitatea alegerii la alegător, nu la formațiunea politică care pune pe o listă niște indivizi oarecare. Practic, VUM îi arată alegătorului dacă a ales bine sau nu. Cum îți așterni, așa dormi. La locale, comunitățile vor alege dacă vor fi alături de majoritatea USL care va guverna sau împotriva ei. Cei care vor fi împotrivă vor fi izolați. Acesta este adevărul. Sigur, nu este exclus ca unii primari ai PDL să rămână ai PDL, în acte și să acționeze pentru USL sau unul din partidele componente. Rezultatele de la locale va clarifica foarte mult scena politică. Dacă lumea iese la vot.

În general semnele sunt bune. Bucureștiul se deportocalizează. Sectorul 3 se pare că are mari șanse să scape de Liviu Negoiță. Tizul lui, Robert, i-a luat fața. Cu multe procente. La Sectorul 6 lupta se dă cu Poteraș. Și acolo sunt semne bune. La Sectorul 2 sunt probleme. Onțanu are sprijinul neoficial al unora din PSD și PNL. Pesediștii nu îl vor pe Frumosu iar liberalii nu mai vor să participe. Aici, la S2, USL va pierde. Orgoliile useliștilor vor fi câștigătoare pentru Onțanu și UNPR. Nu este exclus ca după parlamentare Onțanu să treacă din nou la PSD. Un joc urât este și la S6. PC sprijină, neoficial, pe omul lor, independentul Florescu. Antenele lucrează tare în acest sens. În țară sunt vești bune. Zilnic apar vești despre localități și județe în care PDL și UNPR pierd poziții considerate sigure până mai ieri.

PDL a scos la înaintare ce consideră ei a avea mai bun. Monica Macovei, Tismăneanu, Cristian Preda, Sever Voinescu Cotoi, Traian Radu Ungureanu (TRU), Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) ... Numai că indivizii sunt penibili. „Dacă” și cu „Parcă” au devenit singurele lor creații. Unii mai au puțin și pot fi bănuiți de demență. Este semnul disperării. Este semnul singurătății. Este semnul lipsei de orizont. Ei simt că vor fi niște ratați. Puși zilnic în discuție în media, arătați cu degetul, analizate vorbele lor, râsul celor care îi comentează le provoacă accese de nebunie. Ieri, Cristian Preda era penibil. Indiferent unde a evoluat urmărea cu disperare ceea ce spuneau reprezentanții USL fără a răspunde temei puse în discuție. Încerca mereu să inducă ideea dezastrului viitor dacă vor fi aleși candidații USL, indiferent unde. Recita lozincile cu care PDL ne-a obișnuit până acum fără a fi convins el însuși de ele. S-a văzut. Individul era, totuși, unul din cei mai echilibrați oameni ai PDL. Nu mai spun de Tismăneanu care se face de râs cu scrisorile lui. Din vârful ierarhiei la care au sperat se văd aruncați în grămada de la baza societății. Mâine, chiar și de azi, titlurile și diplomele pe care le au și care le-au folosit pentru a impresiona muritorul de rând își pierd valoarea. Normal. În lumea asta în care tot nefolositorul are o diplomă sau un titlu nu este mare lucru să constatăm că, de fapt, ei sunt niște nefolositori. Ba, mai mult, sunt niște dăunători, guvernările băsesciene fiindu-le imputate. Iar guvernările au fost deosebit de dăunătoare. Dacă rămâneau niște nefolositori, treacă meargă. Continuau să preda la niște facultăți, spuneau niște tâmpenii acolo, atunci când își aduceau contribuția proprie la cunoștințele întemeiate pe gândirea altora, făceau prostituție intelectuală fără influență în mediul social însă acum, identificați cu dăunătorii sociali, cu hienele umane, nici bruma de glorie profesională nu le va mai fi apreciată.

Am o stare de bine când văd că PDL dispare. Încet dar sigur.

Uite banul, nu mai este banul.

Banul. Banul care să satisfacă toate cererile, pretențiile, speranțele, angoasele, mofturile și corupțiile care s-au manifestat și se manifestă încă în mediul public. Banul care există acolo, ascuns în visteria țării, banul „strâns cu migală și răspundere guvernamentală” de ai lui Boc și ai lui Ungureanu, declarați public însă nearătați aceluiași public doritor de senzațional și circ.

Băsescu, derbedeul de la Cotroceni, „a sperat”, la desemnarea lui Victor Ponta ca premier, că salariile ciopârțite de el, Traian Băsescu și gașca lui de mafioți portocalii, în cârdășie cu „emancipații” udemeriști și uneperiștii cei socialiști, vor fi reîntregite cât mai repede cu putință. Imediat un portocaliu, ministru de finanțe de pe lângă vanitosu premier-paiață Ungureanu, a guițat prețios că are în pușculiță 5 miliarde de euro și 7 miliarde de ron. Lumea hămesită s-a aruncat „la bătaie” la ușa Guvernului cu ochii însă spre viitorul guvern Ponta, nu spre cei ce au jefuit, așteptând cu mâna întinsă ca imediat să li se dea ce guvernele Boc și Ungureanu le-a luat. Imediat. Iar acest imediat începe să îmbrace și forme propagandistice televizate, cu persoane aflate în cumplită dificultate, în special pensionari. Imediat au început și porturile portocaleze ca B1 Tv, Realitatea Tv, Nașul Tv să toace „incapacitatea guvernului Ponta” de a răspunde așteptărilor populației. Imediat ce Victor Ponta a declarat că banii despre care Ungureanu și gașca lui alături de pedeleprele care au tot lătrat scârne pe la Tv nu există, imediat a început campania anti-guvernul Ponta, anti-USL. Viitorul Guvern nu vrea să refacă pensiile jefuite, nu vrea să refacă salariile, USL a dat jos guvernul Ungureanu să împiedice astfel pe aceștia să reîntregească salariile bugetarilor așa cum au promis la instalare ... Au turbat pedeleprele. Pentru o vorbă care exprimă realitatea. Banii pentru reîntregirea salariilor nu au fost prevăzuți în buget. La B1 Tv, infecția umană numită Mircea Toader sare în sus declarând pretențios că se avea în vedere acest lucru la rectificarea bugetară.

Este evident că guvernul demis Ungureanu nu avea de gând să reîntregească salariile din sumele care veneau din taxe și impozite, adică sumele care sunt regenerabile în mod natural ci din împrumuturi, cu care în campania electorală a sinistrei coaliții „să rupă gura târgului” pentru niște procente în plus pentru PDL, UDMR și UNPR.

Realitatea este destul de clară. Mariana Câmpeanu a spus-o direct. Dacă sursele de finanțare nu există, atunci vor identifica care surse pot fi folosite. Iar aici se poate merge de la o mai bună colectare a taxelor și impozitelor, măcar cu câteva procente, nu la nivelul mediei UE dar măcar pe aproape până la verificarea așa-ziselor investiții planificate de udriștii și popeștii portocalii. La astea se poate adăuga verificarea cheltuielilor curente ale ministerelor și agențiilor, de unde este imposibil să nu fie găsite cheltuieli aiurea. Se mai pot reduce cheltuielile cu folosirea parcului auto al ministerelor sau reducerea cheltuielilor cu consumabilele de birou. Neaparat la ministere și agenții unde tot felul de șefi și șefuți cer analize, statistici, evaluări, aprecieri, referate și alte minunății birocratice consumatoare de hârtie, scaune, birouri și personal suplimentar pentru nimic. Cele mai multe dintre documentele acestea, dacă nu toate aceste documente, nu au finalitate decizională. Ele rămân la nivelul șefilor și șefuților care prezintă la bilanțurile anuale căruțele sau camioanele cu dosarele lucrate de ei cu cerința de a se suplimenta numărul de locuri de muncă din direcția generală, direcția sau serviciul pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, atribuții construite tot de ei și modificate în favoarea birocrației an de an.

Bani pot fi găsiți. Dar nu cei anunțați de Ungureanu. Ei trebuie căutați în partea unde guvernările portocalii au excelat în risipă. Acum. Mai târziu, când se va construi un nou buget, se vor regăsi în prioritățile bugetare. Sper ca USL să înțeleagă că bunăstarea cetățeanului este cea mai mare prioritate bugetară. Investițiile guvernamentale pot fi transferate în sfera privată, acolo unde firmele cu anumite interese să bage banii și nu să primească gratis, pe seama înfometării cetățenilor și ducerii lor la moarte înainte de termen, servicii publice  moderne și infrastructura necesară afacerilor lor.

Moțiunea a trecut. Băsescu se aruncă'n cap.

Moțiunea a trecut. Cu puține voturi față de strictul necesar însă suficiente pentru destrămarea unei coaliții de guvernare și a unei dominații portocalii agresive și cretine. Din imaginea luată de la Evenimentul Zilei se vede un Băsescu râzând. Am luat imaginea de la EvZ pentru că indivizii au pus o legendă care nu reflectă adevărul : „dacă va fi investit în fruntea guvernului, Victor Ponta va trebui să coabiteze cu Traian Băsescu”. Ca să vezi Marghioalo ! Au băieții ăștia un umor negru de cea mai bună calitate.

Moțiunea a avut de toate. Un discurs în limbă de lemn a lui Ungureanu, lung și acuzator la dresa foștilor premieri ai PSD și PNL, cu motivări cretine a gafelor proprii, normal tot sub forma acuzelor de tip stalinist, cu atacuri imunde la adresa democrației. Slab. Foarte slab. Idiot chiar.

Un discurs aplicat al lui Victor Ponta, un discurs de premier al unui guvern din umbră, discurs care a completat moțiunea și explicat cumva necesitatea depunerii ei. Un discurs politic excelent al lui Crin Antonescu, care se încheia, invariabil, după fiecare constatare concretă a unor derapaje ale guvernării Ungureanu, cu concluzia „și pentru asta trebuie să plecați”. Mie îmi suna, de cele mai multe ori, ca discursul sever al unui profesor care face evaluarea unor lucrări prezentate de student (consider că Ungureanu era la studii superioare despre guvernare) care se încheia, pentru fiecare lucrare, cu sentința: și pentru asta ai nota 4. Votul în favoarea moțiunii a confirmat nota proastă primită de Ungureanu la cursul scurt, despre guvernare, făcut cu Traian Băsescu. De la un „profesor” habarnist un student nu poate lua decât un „habarnam” plin.

În sala Parlamentului s-au întâmplat multe. Pedeleprele au folosit până în ultima clipă „strategia dosarelor” pentru a-și lămuri „ostașii” să nu dezerteze. Madam Plăcintă a fost una dintre victimele excesiv prezentate în media. S-a scris, se va scrie, s-a comentat la Tv și se va mai comenta despre lacrimile madamei Plăcintă asuprită de altă madamă, Elena Udrea și despre „vitejia” madamei Plăcintă care a anunțat că votează moțiunea însă până la urmă, din cauză de pântecăraie politică acută, a lipsit de la vot. Nici o problemă. Până aici. Problema se naște atunci când madama Plăcintă se va afilia unui partid politic aflat la putere. Presa spune de PNL, în alte locuri se spune de PSD. Sincer, indiferent unde va ajunge, cred că nu se va constata o creștere a nivelului de inteligență a respectivului partid.

Așa numita „trădare” a minorităților se consideră a fi cauza căderii guvernului Ungureanu. Așa consideră Boc cel mic și prostovan, așa guiță toată floarea hanaliștilor portocalii, așa spun o parte dintre presari. Or fi dat și cei de la minorități niște voturi favorabile moțiunii, iar celor care au luat decizia să voteze după interesul minoritarilor pe care îi reprezintă se cuvine a li se recunoaște contribuția. Însă esența celor întâmplate ieri în Parlament nu este această „trădare”. Esența este descompunerea unei puteri. A puterii portocalii. Pentru că imediat după aflarea rezultatului, Boc a anunțat că s-a destrămat coaliția care a susținut puterea portocalie, maghiarii din UDMR au anunțat că vor sprijini viitorul Guvern dacă acesta nu se va atinge de „cuceririle lor politice” iar maimuța aia în uniformă de general, Gabriel Oprea a constatat imediat că UNPR-ul lui este frate cu PSD iar el este prieten cu Victor Ponta. Grupul minorităților naționale a trecut, tradițional, cu cățel și purcel de partea viitorului guvern Ponta. Într-o clipă, tot ce a construit Băsescu prin trădare și minciună s-a destrămat.

Traian Băsescu sigur a înțeles că i-a murit scroafa în coteț. Obligat de Constituție a chemat partidele parlamentare la Cotroceni. Nu a avut timpul necesar pentru a mai pune de o mânărie așa că l-a desemnat pe Ponta candidat la funcția de premier. Are însă timp până la votul de investitură în Parlament să încerce reconstituirea urgentă a unei coaliții, măcar între PDL și UDMR și niscai trădători de pe la UNPR pentru a nu permite USL să construiască o majoritate solidă. Are mare nevoie de o astfel de acțiune pentru că la PNL încă se clocește o suspendare în Parlament în vederea demiterii. Iar PSD nu îi convine acum o stricare a relațiilor cu PNL. Este evident că Victor Ponta și cei care îl susțin în PSD au mai multă minte ca radicalii PSD care ar dori ca azi, dacă nu ieri, PSD să se despartă de PNL pentru a acapara, prin achiziții toată puterea.

Aici, pe ideea improbabilă, acum, a despărțirii USL, pot fi mai multe variante. PD-ul lui Blaga (posibil) curățat de oportuniștii fosti liberali ar fi agreați într-o alianță de către PNL la care, mintenaș, ar veni UDMR, formând, ad-hoc, o nouă majoritate parlamentară. Totuși, având în vedere că PSD are anumite relații cu Băsescu, are încă posibilitatea să facă, dacă mai deține Băsescu controlul la PD, o alianță cu PD la care ar veni haita UNPR. Există între PNL și PSD o evidentă separare cu privire la Traian Băsescu și soarta lui. PNL îl vrea la gunoi, Ponta și ai lui cred că se poate realiza o coabitare „pentru stabilitatea politică a țării”. Spun că este improbabilă deoarece actualele conduceri ale PNL și PSD au obiective complementare. PSD ajută PNL să ajungă formațiunea politică de dreapta dominantă pe scena politică iar PNL să îi aducă la guvernare pe cei din PSD după anii de foamete de până acum. Din declarațiile pesediștilor se evidențiază, de multe ori, o oarecare ostilitate față de PNL și mai ales față de guvernarea Tăriceanu care a stricat aranjamentele pesediste imediat după ce alianța DA a preluat puterea. În fine, se pot coace tot felul de scenarii. Nu trebuie excluse însă nici nu trebuie umblat cu ele în vârf de băț în permanență. De fapt, pesediștii care au apărut pe la televiziuni după succesul moțiunii au evidențiat discursul lui Ponta și au considerat „bun” discursul lui Antonescu. Era o discrepanță evidentă între exprimările lor și ale celorlalți convivi care vedeau în discursul lui Antonescu cel mai bun discurs politic din ultimii ani.

Esența zilei de ieri este destrămarea unei puteri. O destrămare care poate avea, dacă se exploatează la maxim, consecințe extraordinare pentru toate partidele din USL. O mare parte dintre pedeliștii „plimbăreți” s-au dus la PSD. Normal, spun eu, PSD fiind de fapt matca loc, a celor din PD. O parte, mai puțini, vin la PNL. Oamenii au fost de dreapta, s-au exprimat ca politicieni de dreapta, au acceptat că dreapta nu este Traian Băsescu (ar fi și culmea), nu este nici în PDL - lup care și-a schimbat părul -, nu va fi nici în grupuscurile băsesciene construite în speranța lui Băsescu că forma majoritatea de dreapta în România în jurul numelui lui în continuarea, într-un fel, a partidelor istorice românești: PNL și PNȚ. De aceea PNȚ Pavelescu a fost înregimentat în PDL. Să îi aducă istoria antebelică și blazonul. Odată cu ștampila, normal.

Publicațiile băsesciene și nu numai dezbat, furios, declarațiile anterioare ale lui Băsescu și Ponta. Nu le mai enumăr și enunț aici, fac doar precizarea că deși Băsescu iese în evidență cu o declarație care îl face de băcănie prin desemnarea lui Ponta, acesta din urmă a făcut o declarație care, după desemnare, nu îl acuză. Ponta a spus că nu va fi vreodată „premierul lui Băsescu, așa ca Boc și Ungureanu”. Foarte corect. El va fi premierul USL, din acest moment jucătorul Băsescu luând repaus. Forța parlamentară deja declarată a guvernului Ponta fiind mai puternică decât puterea „constituțională” clamată de Băsescu. Prin desemnarea lui Ponta, Băsescu și-a dat singur cu parul în cap. Este subiect de bășcălie jurnalistică și populară, mitul invincibilității lui s-a făcut praf, toată lumea îi vede, acum, goliciunea. Căderea lui Băsescu va fi la suspendare. Nu cred că Ponta i-a promis, așa cum sugerează niște „hanaliști” pe la Tv sau în ziare, stabilitatea până la terminarea mandatului. Nu cred că PNL ar fi de acord cu așa ceva. Nu de alta, dar și în PNL se manifestă, din acest moment, o anume febrilitate pentru a grăbi cumva lucrurile. Anumite lucruri. Așa că, eu, în mintea mea, trag concluzia că următoarea mare acțiune politică va fi suspendarea lui Băsescu.

Chiar de voi trata, probabil altă dată, o spun acum: nu sunt de acord cu o lege care să sancționeze „traseiștii”  politici. Partidele au posibilitatea să dea un răspuns concret celor care, din oportunism, schimbă taberele politice. Ar fi o idioțenie de cartea recordurilor să faci o lege prin care să îi sancționezi pe traseiști cu pierderea locurilor în Parlament. Dar dacă alegătorii lor nu sunt de acord ca aceștia să mai rămână în partidul pentru care au candidat ? Nu cumva o astfel de sancțiune asupra mandatarului sancționează mandanții ? Ba da. Iar eu nu sunt de acord cu o astfel de măgărie. Mai mult, consider că și celelalte prevederi legale care sancționează primarii sau consilierii locali sunt abuzive. Ar trebui desființate.

Salvați onoarea pierdută a lui MRU !

Mi-am băgat nasul pe la Adevărul de azi. Presa „bubuie” de informații care mai de care. Lupanarele politice băsesciene luptă cu înfrigurare pentru onoarea neonorantei parlamentare Roberta Anastase, femeia promovată în politică și în funcții înalte de Traian Băsescu, după cum declară acesta, împreună cu Elena Udrea, Sulfina Barbu, fiiesa Elena Băsescu, Boagiu, Țurcanu ... hoața națională care a distrus parlamentarismul în Camera Deputaților pentru ca Băsescu să își realizeze obiectivele politice. Bine, acum și hoției i s-a dat aură politică. Presa de opoziție o face însă praf. Declarațiile de ieri ale Robertei au făcut deliciul emisiunii de aseară a lui Mircea Badea, au fost „analizate” la sânge în alte emisiuni, fiecare cu concluziile rezultate potrivit fișei postului moderatorilor desemnați.

În Adevărul însă, Mircea Vasilescu (cel din imagine), redactor-șef la „Dilema Veche” (devenit de ceva ani bordel băsist), lucrează pentru salvarea onoarei lui MRU. O face inteligent însă îi scăpară pe „gură” și porumbeii disprețului față de cei pe care îi „critică”.

„MRU e totuşi din altă clasă. Dacă e tobă de carte, nu e cazul să fie luat la mişto de orice semidoct (căci până şi ştiinţa de carte i se impută!). Dacă nu se „dă în stambă" şi nu e „popular", dacă nu se trage de brăcinari cu toată lumea, ci păstrează o anumită etichetă, nu înseamnă că e „arogant". Dacă zâmbeşte discret şi politicos în împrejurări în care alţii hăhăie abundent, nu se cheamă că are „un surâs timorat".

Curios, ca orice semidoct, caut să văd cine este Vasilescu ăsta. Recunosc că nu m-a chinuit curiozitatea să cunosc numele și operea scriitorilor post-decembriști, a redactorilor șefi de ziare și a filosofilor de toată mâna care populează tot felul de organizații apărute ca ciupercile după ploaie. Am alte priorități și este corect să fiu făcut de un doct, așa cum bănuiesc că este și se consideră Vasilescu, semidoct. Fiecare cu „doctul” lui. Al meu, din punctul lui de vedere, este pe jumătate, al lui, din punctul meu de vedere, nu există. Pentru că specializarea mea nu este la îndemâna lui, nici chiar de ar citi, începând de acum și până la sfârșitul vieții, doctrina aferentă. Nu mai are timpul fizic să împace teoria cu practica. A, este posibil să devină „mare specialist” dacă, în interesul PDL, este numit ministru de interne. Ar fi totuși ceva mai mult decât Igaș.

Văd că individul este băgat până la gât, cel puțin, în fundația lui Soros în România. Cu un CV pe cinste, Vasilescu își permite să se uite de sus inclusiv la postacii internetului care, probabil, sunt cei care formează grosul „clasei semidocților”. Iar dacă a devenit pentru 2 ani șeful fundației, am convingerea că între el și Ungureanu via Băsescu sunt oarece legături. Iar cuvântul „Soros” îmi aduce în minte și pe sinistra Monica Macovei bașca gașca de „intelectuali” și jurnaliști hămesiți la sinecurile statului băsescian.

„Adevărul” este în prima linie a luptei pentru promovarea lui MRU, a „liberalului” MRU. Îmi amintesc că Dinu Patriciu ne spunea, nouă, bloggerilor liberali, că face din „Adevărul” un ziar eminamente liberal. Ei bine, încep să mă lămuresc. Din ce citesc la Cartianu și alții concluzionez că este un ziar pentru „liberalii” lui Băsescu. Iar MRU este omul lui Băsescu. Iar „Adevărul” lucrează și promovează jumătățile de adevăr.