Încrederea populației. Comentariu

IMAS, aprilie 2012, la comanda ziarului Adevărul. 

Cucerirea încrederii populației de către USL este obiectivul major în aceste momente. Până și la Adevărul, ziar anti-USL, în special anti-PNL, cu precădere anti-Crin Antonescu, se reflectă creșterea încrederii în USL a populației. IMAS este institutul care a dat mereu date care au plasat USL, în special PNL, sub valorile celorlalte institute de sondare. Pe datele IMAS au prorocit mai mereu Lăzăroiu și Cartianu destrămarea USL sau absorbția PNL în PSD. În fine, propaganda băsistă a ziarului sub patronajul liberalului Dinu Patriciu continuă. Chiar alterate în jos, datele au importanța lor. Ele arată nivelul sub care nu se pot duce manipulările „sondorilor” din Modrogan. Ele mai arată și nivelul peste care nu pot trece oamenii PDL, începând cu Băsescu.

Primii trei sunt importanți. Fiecare dintre ei reprezintă câte o instituție. Victor Ponta reprezintă USL și Guvernul USL. Este foarte important ca oamenii să aibă încredere în guvernul lor. Foarte important. Ținta lui Victor Ponta trebuie să fie trecerea peste pragul de 50% a încrederii populației. Trebuie totuși observat că are cu aproape 20% mai puține procente față de intențiile de vot ale USL (intenții de vot ce se pot vedea în alte sondaje). Misiunea lui Ponta ar fi să săvârșească acele acte de guvernare care să urce încrederea populației în el, ca persoană și Guvern, ca reprezentare a USL la nivelul intențiilor de vot. Misie grea, misie cu mari dificultăți având în vedere ostilitatea unor ziare generaliste cum ar fi Adevărul, Evenimentul Zilei dar și a fițuicilor băsesciene ca 22, Dilema Veche etc.

Mugur Isărescu are un procentaj bun. BNR este o instituție echilibrată, activă în sistemul bancar, severă cu băncile care activează în România și garantă a stabilității României în fața haosului financiar-bancar care domină Europa. Oamenii au încredere în puterea lui Isărescu de a da stabilitate României. Este bine, însă Isărescu este într-o ușoară scădere. Trendul nu îi este favorabil, iar asta înseamnă că oamenii percep o oarecare nesiguranță în șansele țării de a face față șocurilor financiar-bancare europene. Nesiguranța este dată, exclusiv, de avalanșa „știrilor” catastrofice ale jurnaliștilor de la posturile Tv și din presa scrisă. Practic, Isărescu are mai mulți dușmani „acasă” decât în străinătate.

Crin Antonescu este pe locul trei. Pentru candidatul la președinția României este un loc bun. Foarte bun. Încrederea în Crin Antonescu este în creștere, chiar la IMAS, lucru de ținut minte. Campania pentru locale îl  duce pe Crin în fața oamenilor, discursul lui place, nu uită să spună oamenilor din țară cu subiect și predicat că el și PNL susțin pe Victor Ponta și candidații USL la alegerile locale, nu uită să critice fostele guvernări PDL, să îi arate cu degetul pe cei care au susținut, care au sprijinit, care au cauționat guvernările criminale Boc-Ungureanu și care în fiecare localitate în care ajunge vin în fața oamenilor, în majoritatea cazurilor sub alte sigle și culori, pentru a cere un nou mandat, pentru un mandat, pentru putere. Perpetuarea puterii portocalii este combătută de Crin Antonescu iar Victor Ponta trebuie să săvârșească acele acte guvernamentale prin care fosta putere să fie vizibil eliminată din aparatul de stat. Zilnic, cu măsură, de la Guvern vin semnale că actele guvernului sunt în acest sens. Oamenii ascultă, văd, simt cum portocalii pleacă din posturile călduțe care le-au permis să se comporte cu populația ca o armată de ocupație străină.

Ponta și Antonescu au trendul în creștere. Este evident chiar și la IMAS. Mihai Răzvan Ungureanu este în scădere. A beneficiat de o cifră a încrederii nemeritată atunci când a fost nominalizat pentru funcția de Prim-ministru. Înlocuirea catastrofelor din PDL cu figuranții din eșalonul  doi a fost o șmecherie care a ținut foarte puțin timp. Eu cred că acel procent de încredere dat lui Ungureanu este pe de o parte o reminiscență a celor încă nelămuriți și o parte este lucrătură din creion. PDL încearcă să țină pe Ungureanu în viață cu orice preț. Iar Cartianu și Adevărul sub conducerea lui Dinu Patriciu speră să ajute la salvarea PDL de la dispariția totală ca formațiune politică. Un alt semnal este dat de încrederea sub 10% de care se bucură Traian Băsescu și Emil Boc. Cei doi sunt la egalitate cu Corneliu Vadim Tudor. În marja de eroare sunt egali. Băsescu se menține la acest procent. Este constant. Poate este și o lucrătură din condei de la IMAS. Boc însă crește. Culmea. Bănuiesc că cei din Modrogan au început campania de salvare a lui Boc pentru că au nevoie de „rezultatele” guvernărilor sale în vederea confirmării ca „bune” a măsurilor lui Ungureanu. Treabă complicată. Finalitatea este în toamnă, atunci când PDL se va prezenta în fața alegătorilor pentru mandatele de parlamentar. Cred că liderii PDL care candidează acum la locale au ca scop să își îmbunătățească imaginea în fața populației urmând a candida la parlamentare în colegiile în care vor avea cele mai multe voturi. PDL știe că va pierde localele. Participarea lor la locale are ca finalitate parlamentarele. Să fie clar. Cel puțin pentru mine așa este. VUM îi obligă, îi forțează să depună eforturi disperate în scopul refacerii încrederii folosind localele ca trambulină de lansare. Paleologu în Sectorul 1 este unul din cazurile emblematice. Sulfina Barbu în Sectorul 4 și Liviu Negoiță la Sectorul 3. La Sectorul 5 este fostul prefect al Capitalei care acționează în acest sens. Exemplele pot continua. Alți lideri ai PDL au probabil alte planuri, urmează să le văd în viitor. Oricum, unii au conștientizat că sunt la finalul carierei politice. Elena Udrea se retrage să facă un copil, posibil să fie urmată de Roberta Anastase care se mărită, celelalte pupile ale lui Băsescu își caută, probabil, alte ocupații. Până și pupila Elena Băsescu își termină cariera politică la Parlamentul European. Dracu o mai votează acolo sau în Parlamentul României.

Mă întreb, ca omul, cum de mai are PDL peste 10% în intențiile de vot ? Când liderii lor sunt sub 10% !

Poftiți pe dreapta, domnilor !

O adevărată nebunie pe „piața” mesajului politic. Băsescienii oferă, în disperare, mesaje „de dreapta” în speranța încropirii unei formațiuni politice care să ia locul PDL, compromis complet în urma unei guvernări dezastruoase.

Teodor Baconschi a făcut un început. A creat Fundația Creștin-democrată. Ca membru apare și Theodor Paleologu. Creștin-democrația este de dreapta. Fundația are activitate, are susținători, nu este însă acceptată de portocalezi.

Undeva, în urmă, cu puțin timp, a apărut o nouă structură, cu pretenții de dreapta.   Noua Republică cu Mihail Neamțu în frunte vrea să se impună pe dreapta politicii românești. Este, de fapt, o formațiune anti-sistem. Se clamează de dreapta însă promovează forța, chiar brutalitatea în actul politic. Între portocalezul Baconschi și portocalezul Neamțu există diferențe de abordare a acțiunilor politice. Amândoi au însă susținători de la partidul care devine, pe zi ce trece, o fantomă. PDL. Fundația Creștin-democrată încă nu a anunțat transformarea în partid. Sau nu știu eu. Noua Republică însă vrea să intre în Parlament în 2012. Are vocație, declarată, de partid care vrea să guverneze. Are, dar nu are cu cine.

În scenă, a apărut Mihai Răzvan Ungureanu, mult susținut de o parte dintre susținătorii băsescieni, de cei care nu s-au săturat de PDL însă nu agrează celelalte formațiuni care le dă peste cap convingerile politice. Și au portocalezii niște convingeri de toată groaza. Puțini au trecut sau au anunțat că trec la PNL, mulți au trecut la PSD, o parte vor la UNPR (stânga extremă), alții au trecut la PP-DD ... Ca o concluzie la PDL, nu înțeleg de unde scot propagandiștii din presă băsescieni că PDL este de dreapta ?

Mihai Răzvan Ungureanu vrea să formeze un partid de dreapta. Inițiativa Civică de Centru-dreapta. Hait. Încă unul pe dreapta. După utecistul șef la Universitatea din Cluj, Emil Boc care se închipuie de dreapta, utecistul șef de la nivelul național MRU vrea și el pe dreapta. În esență, așa pe scurt, MRU se declară împotriva socialismului. Ce vrea el pe fond vom vedea în viitor. A primit mii de mesaje de încurajare. Însă primește și critici. După Baconschi și Neamțu, MRU este următorul care ia din PDL viitoarele trupe ale acestei inițiative. Pe lângă Dan Diaconescu cu al lui partid de televizor. Reacțiile greilor din PDL sunt de dezaprobare. Cezar Preda se opune categoric susținerii unor astfel de mesaje.

Dreapta se aglomerează. Cel puțin sub aspect declarativ. Dacă îi iei la bani mărunți nu prea rămâne mare lucru de ei. Dacă PDL ajunge la nucleul de bază al PD, atunci trebuie să vedem, dacă nu avem orbul găinilor, că acel nucleu este socialist, hai, social-democrat, este nucleul pe care Adrian Năstase dorea să îl absoarbă în PSD la începutul anilor 2000. Nu este o crimă orientarea lor social-democrată, o crimă este faptul că au adunat, așa cum spune Preda, toți neaveniții, toți oportuniștii, toți fripturiștii care au avut astfel prilejul să ajungă la bugetul statului pentru a-l căpușa. Toți aceștia au avut și încă mai au suficienți susținători pentru a falsifica identitatea ideologică sub care acționează. Toți se declară de dreapta. Este la modă. Toți vor să scape de gena lor comunistă, nici măcar socialistă, în accepțiunea modernă, europeană, ci comunist-dictatorială.

Mă gândesc la faptul că VUM, anunțat ca fiind modul în care vor fi aleși parlamentarii în toamnă, va avea o mare contribuție la deratizarea scenei politice românești de acești „șoareci și șobolani” politici. Chipurile, de dreapta. Toți au sperat, la fel ca cei din PP-DD, că susținerea populară și listele de partid le vor aduce fotolii de parlamentari. Ei bine, se pare că nu. Iar PDL se adaugă lor. Imaginea negativă a principalilor lideri ai PDL la care se adaugă părăsirea partidului de către liderii locali semnificativi dă puține șanse PDL de a mai ajunge în Parlament la un număr semnificativ de parlamentari care să aibă importanță în lupta politică. Dacă vor suferi înfrângeri severe în alegerile locale, înfrângeri care se prefigurează deja, viitorul PDL va fi destul de negru. Vor mai avea capacitatea de a renaște ? Dacă nu, unde se vor duce pedeliștii ? La Noua Republică, la Inițiativa Civică, la PP-DD, la PNȚ-CD Pavelescu ? Posibil ? Nu. Pentru că nici una dintre variantele de mai sus nu are vocația guvernării. Sunt doar încercări disperate ale unor indivizi de a se impune în viața politică autohtonă. Bănuiesc că, după zbaterile actuale ale indivizilor care se declară liderii noilor formațiuni va urma înregimentarea lor, cu cățel și purcel, la una din formațiunile politice care va domina scena politică în viitor: PNL sau PSD. Iar după debarcarea lui Băsescu din fotoliul de la Cotroceni, agitația clarificărilor ideologice se va accentua.

Deocamdată există o singură formațiune considerată a fi de dreapta în România care și-a confirmat orientarea politică inclusiv prin actul de guvernare. PNL. În rest, doar cluburi și clubulețe de discuții și bârfe politice.

Între alb și negru.

Intrăm în normalitate. În mediocritate. Între alb și negru. Chiar dacă presa noastră ne insultă, de multe ori, statutul de cetățeni, memoria, inteligența, judecata, morala, demnitatea ... suntem în normalitate.

Mare tragedie națională a devenit înfrângerea lui Bute într-o competiție privată. Federațiile internaționale de box sunt construite după interesele unor grupuri private. În special a celor de peste ocean. Campionul unei federații nu este recunoscut de celelalte federații. Ocazional se luptă campionii între ei, pe bani mulți, pentru unificarea centurilor. Unele federații sunt mai puternice, altele mai slabe. Bute a fost ridicat de presa noastră pe cele mai înalte culmi ale propagandei. S-au făcut filme cu el în timp ce se antrena, i-au fost luate declarații, a fost urmărit ca o mare vedetă, lumea a fost convinsă că Bute este peste tot ce există în lume la categoria lui. Iar Bute a confirmat. A mâncat o bătaie soră cu moartea de la Froch. Imaginile au fost penibile. Chiar și un nepriceput ca mine în ale boxului a putut constata că Bute a fost în inferioritate permanentă. Era ca un sac de box la care se antrena Froch. Eu am văzut un Bute cocoșat, fricos, fără demnitate, un om îngrozit că primește pumni. Penibil.

S-a terminat și Eurovisionul. Am participat și noi. Noroc cu Moldova că am primit un punctaj maxim, o dată. O dată, doar. Am înțeles și am văzut că punctajele se dau după afecțiuni naționale. Nu au contat valorile. Nu. Au contat vecinătățile și investițiile țării „X” sau „Y” și tradiția. Mie mi-au plăcut unii interpreți. După mine unii au cântat iar alții s-au bâțâit. Mandinga a fost sub nivel. Iar băbuțele din Rusia nu au fost doar o surpriză, au fost și o explicație a valorii extrem de scăzute la care a ajuns Eurovision. Mandinga au fost peste nivelul băbuțelor care își doresc să adune bani pentru o biserică. La Eurovision a fost însă premiată Rusia, nu muzica. Suedia a câștigat. Hmmm. De ce ? Eu bănui că este percepută ca o țară neutră și voturile date acolo, în general cele maxime, au avut rolul de a nu supăra vecinii sau a masca disconfortul față de o nație sau alta. M-a scârbit.

La Cannes, Mungiu și echipa au luat două premii. Scenariul și cea mai bună interpretare feminină. Alt succes național. Național ? Nu. Personal. Pentru că este doar meritul lui Mungiu și a celor două actrițe tinere care și-au făcut treaba excelent: Cosmina Stratan şi Cristina Flutur.

Avem excepții. Nu avem o stare de normalitate. Vrem victorii în confruntarea cu alții însă nu avem o bază de selecție sănătoasă, o bază de la care să construim un viitor. Cât va trăi Mungiu și actorii care azi confirmă vom avea rezultate. Ce vine însă din urmă ? Peste tot este la fel. În muzică alegem fițele, tot felul de închipuiți, concursurile mediatizate în exces se termină cu tot felul de ciudați în chip de câștigători, ciudați despre care nu mai auzim mare lucru. În sport nu mai avem bază. Le cerem fetelor de la handbal să ajungă la Olimpiada însă echipele noastre se umplu de jucători străini. Iar jurnaliștii țipă că naționala noastră este un dezastru. Jurnaliști cretini. În fotbal la fel. Baza de selecție este mică, tare mică. Patronii marilor echipe nu sunt stimulați de interesul național al participării la competițiile de marcă. Ei au alte interese. Pițurcă nu are pe cine selecționa. Ce are este mult sub nivelul altor naționale. Noroc cu fetele de la gimnastică. Dar și acolo suntem în afara jocului. După fetițele de acum urmează pustiul.

Cretină, dușmănoasă pentru națiune, gândirea băsesciană a „eficienței” instituției publice duce la astfel de rezultate. Școala românească a fost sever faultată de băsescienii care au guvernat. S-a rupt ceva, de la bază. Unii vor rămâne oieri toată viața, de vor avea oi unde să lucreze, alții vor râni la vaci, alții vor umple străzile rău famate din orașe în grupuri infracționale deși, în mod normal, de la naștere, ar fi trebuit să fie văzuți ca valori ale viitorului națiunii. Dacă și numai dacă societatea ar fi avut inteligența să nu voteze Băsescu sau alții ca el. Cele două sisteme de bază ale unei națiuni sănătoase și inteligente au fost sever amputate pentru interesele financiare ale unei bande de infractori politici: sănătatea și învățământul. Susținerea și dezvoltarea lor sunt justificate de interesul național. Orice „economie” în sănătate și învățământ înseamnă crimă împotriva națiunii. Cele două sisteme asigură viitorul. Nici un alt sistem nu le poate înlocui. Atrocitățile băsesciene asupra lor înseamnă un viitor pierdut. Ele însă au fost batjocorite nu doar pe timpul lui Băsescu, unele tâmpenii au fost comise și pe timpul celorlalte guvernări. Nu mai putem cere performanță unor persoane pentru că noi, ca nație, nu mai avem performanță în cadrul sistemelor care formează și stimulează performanța individului.

Vom scăpa de Băsescu. Viața merge în acest sens. Campania aceasta, pentru locale, are semne bune. Băsescienii vopsiți în verde, albastru, alb, alte combinații sunt arătați cu degetul, sunt recunoscuți, sunt părăsiți. PDL, acest cancer politic național a reprezentat modelul suprem al dezmățului politic și al dezastrului național. Aștept cu speranță aceste alegeri locale. Nu neg că mă gândesc cu speranță și la cele parlamentare. VUM va curăța scena politică de decidenți tâmpiți, așa cum a dus în Parlament PDL. Nu numai ei. Și partidele din USL au dus în Parlament tâmpiți. Poate că VUM ar trebui repetat încă odată. Pentru că VUM duce responsabilitatea alegerii la alegător, nu la formațiunea politică care pune pe o listă niște indivizi oarecare. Practic, VUM îi arată alegătorului dacă a ales bine sau nu. Cum îți așterni, așa dormi. La locale, comunitățile vor alege dacă vor fi alături de majoritatea USL care va guverna sau împotriva ei. Cei care vor fi împotrivă vor fi izolați. Acesta este adevărul. Sigur, nu este exclus ca unii primari ai PDL să rămână ai PDL, în acte și să acționeze pentru USL sau unul din partidele componente. Rezultatele de la locale va clarifica foarte mult scena politică. Dacă lumea iese la vot.

În general semnele sunt bune. Bucureștiul se deportocalizează. Sectorul 3 se pare că are mari șanse să scape de Liviu Negoiță. Tizul lui, Robert, i-a luat fața. Cu multe procente. La Sectorul 6 lupta se dă cu Poteraș. Și acolo sunt semne bune. La Sectorul 2 sunt probleme. Onțanu are sprijinul neoficial al unora din PSD și PNL. Pesediștii nu îl vor pe Frumosu iar liberalii nu mai vor să participe. Aici, la S2, USL va pierde. Orgoliile useliștilor vor fi câștigătoare pentru Onțanu și UNPR. Nu este exclus ca după parlamentare Onțanu să treacă din nou la PSD. Un joc urât este și la S6. PC sprijină, neoficial, pe omul lor, independentul Florescu. Antenele lucrează tare în acest sens. În țară sunt vești bune. Zilnic apar vești despre localități și județe în care PDL și UNPR pierd poziții considerate sigure până mai ieri.

PDL a scos la înaintare ce consideră ei a avea mai bun. Monica Macovei, Tismăneanu, Cristian Preda, Sever Voinescu Cotoi, Traian Radu Ungureanu (TRU), Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) ... Numai că indivizii sunt penibili. „Dacă” și cu „Parcă” au devenit singurele lor creații. Unii mai au puțin și pot fi bănuiți de demență. Este semnul disperării. Este semnul singurătății. Este semnul lipsei de orizont. Ei simt că vor fi niște ratați. Puși zilnic în discuție în media, arătați cu degetul, analizate vorbele lor, râsul celor care îi comentează le provoacă accese de nebunie. Ieri, Cristian Preda era penibil. Indiferent unde a evoluat urmărea cu disperare ceea ce spuneau reprezentanții USL fără a răspunde temei puse în discuție. Încerca mereu să inducă ideea dezastrului viitor dacă vor fi aleși candidații USL, indiferent unde. Recita lozincile cu care PDL ne-a obișnuit până acum fără a fi convins el însuși de ele. S-a văzut. Individul era, totuși, unul din cei mai echilibrați oameni ai PDL. Nu mai spun de Tismăneanu care se face de râs cu scrisorile lui. Din vârful ierarhiei la care au sperat se văd aruncați în grămada de la baza societății. Mâine, chiar și de azi, titlurile și diplomele pe care le au și care le-au folosit pentru a impresiona muritorul de rând își pierd valoarea. Normal. În lumea asta în care tot nefolositorul are o diplomă sau un titlu nu este mare lucru să constatăm că, de fapt, ei sunt niște nefolositori. Ba, mai mult, sunt niște dăunători, guvernările băsesciene fiindu-le imputate. Iar guvernările au fost deosebit de dăunătoare. Dacă rămâneau niște nefolositori, treacă meargă. Continuau să preda la niște facultăți, spuneau niște tâmpenii acolo, atunci când își aduceau contribuția proprie la cunoștințele întemeiate pe gândirea altora, făceau prostituție intelectuală fără influență în mediul social însă acum, identificați cu dăunătorii sociali, cu hienele umane, nici bruma de glorie profesională nu le va mai fi apreciată.

Am o stare de bine când văd că PDL dispare. Încet dar sigur.

Lupta pentru încrederea cetățeanului.

ÎNCRÉDERE s. f. Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; credință...

Am mai scris despre asta. În zilele din urmă. Azi, această luptă se duce cu ținte precise. Se insistă asupra celor care încă mai constituie pentru portocalezi o speranță. USL este ajutat și de dorința, disperată, a unora dintre portocalii de a ieși în evidență. Mai apare câte un Lăzăroiu care scrie la ziar, la Evenimentul Zilei, mai apar disperați alți foști demnitari PDL cu acuze strâmbe la o guvernare care abia a început, Monica Macovei sau Cristian Preda fiind, de departe, cei mai vocali. TRU - Traian Radu Ungureanu face ce știe, mănâncă ... Videanu și Berceanu au început să iasă la atac. Videanu cu aere de mare strateg economic iar Berceanu cu glumițe. Rar, Boc de la Cluj, declamă lozinci. Nimeni nu îi spune că epoca Ceaușescu a trecut demult, tare demult. La B1 Tv sub conducerea lui Turcescu sa zbat băsiștii să apere onoarea pierdută a mafiotului național Traian Băsescu. La Turcescu PDL este făcut varză, albie de porci, liderii lor sunt pe făraș. Se trage în disperare o ipotetică spuză „pe turta” lui MRU - Mihai Răzvan Ungureanu securistul-premier fără șansă, demis, prin abuz spun ei, de USL cu ajutorul trădătorilor, a fripturiștilor din PDL și a trădării minorităților. La Turcescu apare ca invitat permanent Mihai Neamțu, fondatorul Noii Republici, o mișcare care vrea să recupereze așa-zisul electorat de dreapta pentru a se constitui ca forță politică de sine-stătătoare. Adversarele politice ale lui Mihai Neamțu sunt PNL și PDL. Culmea. Băsescu fiind tipul de lider care a dat modelul de conducere modernă la nivelul Președintelui României. Din rândurile PDL sunt acceptate doar acele personalități care au girul lui Monica Macovei pentru care indivizii au un adevărat cult și aliații ei.

În timp ce USL și-a stabilit țintele, PDL se luptă și cu proprii lideri pentru recăpătarea încrederii populației. Vasile Blaga vrea să transmită încredere. Metodic, formal și informal, Vasile Blaga transmite sentimentul că PDL este un partid care știe ce face, că are de recuperat în modul de comportare pe scena politică însă este puternic ca organizație politică, mai ales în teritoriu. Nu poate face mai mult pentru că organizarea teritorială este singurul lui punct de sprijin în lupta politică. Toți liderii PDL sunt compromiși. Inclusiv el însă trebuie să își ducă povara. Cu disperare, atât el cât și colegii din tripleta BVB luptă pentru onoarea pierdută a paranoicului de la Cotroceni. Ei știu că pierd lupta, știu că nu au cum să producă victime în rândurile USL, știu că poziția lor pierde zilnic membri și simpatizanți dar mai știu și faptul că trebuie să păstreze nucleul dur al PDL, nucleu habotnic, nucleul care are nevoie cu disperare de dovada că PDL nu dispare. Iar nucleul dur trăiește cu habotnicia rolului de Mesia al lui Traian Băsescu. Ei știu că la un moment dat Traian Băsescu se va sui sau va fi suit pe cruce pentru păcatele lor. Doar că Traian Băsescu nu este încă pregătit pentru un astfel de deznodământ. Disperat, Traian Băsescu își atacă, mereu și mereu, proprii susținători. Cei mai fideli sunt habotnicii care formează nucleul dur al PDL, așa-zișii intelectuali cultivați de Mihai Neamțu și presa pro-băsistă îl susțin pentru că nu au încă un nou lider. Temporar, aceștia se leagă de un ipotetic Mihai Răzvan Ungureanu, un tip neclar, un evaziv, un individ fără coloană vertebrală, un tip fără ideologie, un tip fără morală. Ungureanu este în postura iepurelui. I se cere să alerge pentru PDL în speranța că din lupta politică de acum se va iți, cumva, un nou lider, autentic, un lider care să ocupe locul ocupat până în prezent de Traian Băsescu. În curtea PDL sau printre cei care au beneficiat de guvernarea PDL nu sunt prea multe variante credibile. Iar de sunt persoane cu notorietate nu sunt dispuse să intre în malaxorul luptei politice. Nu au capacitatea de a lupta, de a rezista conflictelor politice reale, nu au orizont politic definit. Din sinecuriștii politici nu poți face lideri politici. Sinecuriștii nu au conștiința sacrificiului pentru binele comun. Nu se sacrifică ei nici pentru binele propriu.

USL face bine ce face. Atacul lui Victor Ponta la adresa competențelor Președintelui României în diferite domenii de activitate statală a lovit în punctul sensibil al acestuia. Băsescu va trage ponoasele prezidențialismului într-o republică constituțional parlamentară. Cine se uită cu atenție la ce anume apără portocalezii cu înverșunare vor constata că prezidențialismul este elementul central. Cei mai vocali apărători ai prezidențialismului sunt și cei mai cunoscuți lăudători ai proiectului de lege de modificare a Constituției propus de la Cotroceni și asumat de PDL. Practic, odată cu lupta pentru cucerirea încrederii populației se duce o luptă dură între parlamentarism, promovat de partidele componente ale USL și prezidențialism, promovat de Traian Băsescu și așa-zișii intelectuali băsiști.

În timp ce încrederea în Traian Băsescu, atâta câtă mai este azi, se pierde, discuțiile publice cu privire la rolul și locul diferiților actori politici în funcții de demnitate publică vin și sprijină formarea conștiinței publice la cetățenii ținuți, până acum, în cumplită ignoranță. Oamenii văd că se poate discuta despre lucruri care erau, cumva, confiscate de Traian Băsescu și susținătorii lui. Oamenii văd că pot avea acces la informații care până acum erau ținute la „secret”. Oamenii primesc în urma dezbaterilor informații complete cu privire la rolul și locul Președintelui României în cadrul republicii parlamentare cu un Președinte care îndeplinește, obligatoriu, doar funcțiuni formale fără a avea drept de decizie administrativă. Iar aici rolul acestuia în politica externă, considerată pe nedrept ca aparținând bunului plac a acestuia începe să capete contur. Cu Victor Ponta premier și Andrei Marga ministru de externe se deschide cartea externelor, pagină cu pagină și se observă, fără prea mare dificultate, că Traian Băsescu a confiscat Parlamentului rolul de decizie în politica externă a țării. Guvernul propune prin programul de guvernare orientările țării în politica externă și gradul de satisfacere a obligațiilor ce revin României din tratatele internaționale (funcție de capacitatea financiară și funcțională a instituțiilor ce urmează a fi implicate - Armata, Politiția, Poliția de Frontieră, SIE, consulatele etc.) iar Parlamentul aprobă sau modifică înainte de aprobare, orientările politicii externe și acțiunile. Președintele României este astfel ținut de voința Parlamentului în acțiunile lui de reprezentare a statului pe plan extern. El nu poate angaja România în nici o acțiune externă dacă aceasta nu a fost aprobată de Parlament ca organ reprezentativ suprem al poporului român ((art. 61 alin. (1)). Oamenii încep să înțeleagă că rolul Președintelui de reprezentant al statului român nu înseamnă că el este și reprezentantul poporului, el este doar reprezentantul administrației de stat, fapt ce îl pune în inferioritate funcțională față de Parlament. Reprezentarea externă a Președintelui nu cuprinde și decizia în politica externă. Reprezentarea lui este formală, ca majoritatea actelor cu care Președintele este investit de Constituție. El semnează tratatele sau inițiază dialogul cu omologii din alte state pe teme de politică externă cerute de Guvern sau dispuse de Parlament. Ca urmare a acestor dezbateri se va ajunge la o mai clară poziționare a României față de unele aspecte ale politicii externe de până acum. Participarea României cu forțe armate și polițienești în acțiuni comune cu ONU și NATO vor fi revizuite. România va trebui să vadă dacă se mai poate împrumuta la nesfârșit din băncile străine pentru a susține aceste acțiuni externe în dauna propriei populații. Mârșave au fost declarațiile lui Traian Băsescu că România se împrumută pentru a plăti salariile și pensiile, mârșave au fost declarațiile lui pentru așa-zisa reformă a statului, mârșave au fost acțiunile lui și ale clicii de la guvernare pedelisto-udemeriste de închidere a spitalelor, a școlilor, desființării structurilor de poliție din comune pe motiv că România nu mai are bani să le susțină. Pentru că banii se duc aiurea pe participarea în acțiunile militare și polițienești externe, se duc pe susținerea unor instituții publice interne cu rol extern care susțin sinecurismul fără însă a aduce țării un folos palpabil. Mai mult, dăm bani să ne facem de râs.

În timp ce Victor Ponta și guvernul lucrează la partea funcțională a statului și clarificarea poziției instituțiilor de stat în actul de guvernare, inclusiv reprezentarea externă, Crin Antonescu lucrează la clarificările politice în teritoriu. Participă la lansarea candidaților USL la alegerile locale și ține cuvântări maselor de alegători și curioși despre abuzurile guvernărilor băsesciene, arată cu degetul și dă exemple ale acestor abuzuri, arată cum va funcționa USL și dă speranța că USL va guverna suficient de mult pentru a repune România pe făgașul normal. Crin Antonescu dă speranța că va fi mai bine, că se va face dreptate, că încrederea în ziua de mâine va reveni în fiecare casă de român. Efortul este imens. Guvernul îi pune la dispoziție lui Crin Antonescu datele necesare pentru a arăta populației chemate la vot cât de nocivă a fost guvernarea băsesciană iar USL dă guvernului sprijinul necesar pentru ca măsurile ce se impun acum să fie bine percepute de populație. Este o luptă cruntă. Sunt oameni care au convingeri ferme că Traian Băsescu și ai lui au „lucrat pentru țară”, chiar dacă măsurile „au fost dureroase”. Acțiunile conjugate ale lui Victor Ponta și Crin Antonescu au rolul de a combate aceste convingeri. Se putea și altfel, unele măsuri băsesciene fiind de fapt abuzuri impardonabile.

Lupta pentru câștigarea încrederii cetățenilor este pe drumul bun. Însă ea trebuie dusă la aceeași intensitate permanent. Chiar și după câștigarea alegerilor parlamentare. Iar eu trebuie să apreciez ideea cu acest VUM pur și dur care duce în curtea fiecărui cetățean decizia reprezentării în Parlament. Indiferent ce „mestecă” tot felul de teoreticieni și analiști adversari ai sistemului ce urmează a fi aprobat în Parlament, VUM va face curățenie, cumva, în clasa politică. Va elimina, probabil, toți habarniștii, toate lichelele portocalii. De aceea se gândește Elena Udrea să se apuce să facă un copil. Știe că VUM o exclude de la viața politică activă în Parlament. De aceea sunt atât de disperați unii de la PDL. Știu că VUM îi va duce în fața unor alegători care azi află porcăriile pe care le-au făcut în guvernarea băsesciană. Nu vor mai putea să le ceară votul, vor primi ouă stricate în cap. Le este teamă celor din PDL. Liderii lor cu notorietate sunt plini de rahat. Iar alții nu mai au de unde scoate. Iar manevra cu „Noua Republică” a lui Mihai Neamțu este în întârziere. MRU nu știe să danseze, el știe să spună lozinci. VUM exclude procentele de popularitate ale unui partid. 2% de ici, 5% de colo, 10 la sută de dincolo, per total 30%. Ia uite câți români ne apreciază. VUM exclude aceste ciubucuri. Pentru fiecare lider local candidat vor trebui să aibă minim 15-20% încredere pentru a spera la un loc în Parlament. Nu doar ei, și cei ai USL. Numai că ei, cei din PDL, au în spate rezultatele dezastruoase ale guvernărilor băsesciene pentru care nu pot da explicații credibile mai ales acum când auditurile din ministere arată nivelul jafului din banul public practicat.

VUM poate sancționa și USL. Dacă cei ce vor fi aleși de USL să candideze în colegii nu au sprijinul cetățenilor, dacă sunt oameni cu pete, USL va pierde respectivele colegii. Selecția în cadrul fiecărui partid membru al USL va trebui să fie dură, foarte dură. Vor dispare din prim-plan persoane care au fost la limita bunului simț în toți acești ani. Selecția candidaților USL va fi adevărata reformă politică în cadrul fiecărui partid. O reformă va fi și la PDL care, dacă are cu cine înlocui hahalerele băsesciene are șansa să trimită în Parlament un număr mai mare de parlamentari decât se prefigurează acum.

Eu consider că se merge pe un drum bun. Susțin acest VUM. Este dur și este evident că obligă la responsabilitate. Prin votul proporțional erau trimise în Parlament tot felul de panarame, care mai de care mai pilos sau mai bun cotizant. Acum, candidații trebuie să meargă în colegiile lor să îi lămurească pe oameni că sunt buni, că sunt cinstiți, că sunt onești, că sunt cumpătați, că sunt inteligenți, că sunt credincioși, că le vor apăra interesele. Greu. În toate sistemele de vot, fără excepție, se pierde votul celor mai puțini. Cu pragul electoral nu era doar o pierdere, era un abuz cumplit împotriva orientării simpatiei populației către un candidat sau altul. VUM este mai bun. Este mai rău pentru partide, le sancționează pentru alegerile făcute însă face dreptate cetățenilor cu drept de vot din fiecare colegiu electoral. Sistemul de vot proporțional era un fals. Pe listă alegeai un partid care își băga în față pilele și incompetenții politici care însă aveau donații substanțiale la partid. Acum ... acum este mai puțin probabil să se ajungă la așa ceva.

Adio prag electoral.

VUM în sus, VUM în jos. VUM cu prag electoral o porcărie. VUM fără prag electoral înlătură inechitățile din sistemul de vot.

Crin Antonescu s-a pronunțat ferm pentru eliminarea pragului electoral de orice fel. Cine câștigă mai multe voturi ia mandatul. Indiferent din ce partid face parte sau dacă este independent. Abia la Parlament vor vedea partidele dacă au cu cine forma grupurile parlamentare, dacă și cum vor avea majoritate.

Agerpres îmi dă, pe lângă poziția lui Antonescu și poziția lui Iliescu. Iliescu vrea sistem de vot proporțional. Unii dintre prietenii mei se vor bucura că îl au aliat (sic !).

VUM dă în clocot democrația. De toate culorile politice.

La noi, democrația este ca meniul zilei de la restaurant. Meniu fix, după cum vrea restaurantul. Dacă iau în considerare faptul că fiecare formațiune politică și fiecare ONG care tratează politica sunt ca niște „restaurante” care au un model de democrație în „meniul zilei”, atunci pot considera că oamenii preferă acel meniu „cu democrație” care le convine la un moment dat.

Apelez la Wikipedia pentru formularea scurtă a explicațiilor despre ce este democrația.

„Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii”.

Principalele „meniuri” dâmbovițene au denumiri proprii: democrația social-democrată, democrația liberală, democrația băsesciană, democrația dandiaconesciană, democrația vadimistă, democrația udemeristă, democrația voiculesciană, democrația becalistă etc. Nu mai înșir meniurile că mă plictisesc. Pe lângă democrațiile arătate mai sus, susținute cu vehemență de consumatorii cu carnet de membru, avem parte și de părerile consumatorilor ocazionali. Cu sau fără carnete, aceștia umblă și gustă din toate meniurile. Aceștia combină gusturile luate de ici și colo și își formulează propriile combinații de gusturi democratice. La acestea se adaugă, insistent și televizat, meniurile ONG-urilor. Până la urmă ajungem la o democrație de talmeș-balmeș. Nu, nu este democrația românească, nu are treabă cu România, este o democrație de împrumut și umplutură, o democrație care își găsește originile în teoreticienii de peste mări și țări, cunoscuți sau uitați, văzuți dar neînțeleși, apreciați sau doar aflați. Din datul cu părerea a unor teoreticieni străini am luat totul, fără noimă și fără legătură cu noi, cei nativi, cei care trăim bulibășeala democrației de împrumut.

Așa s-a născut ultimul instrument de tortură al democrației dâmbovițene. Votul uninominal pur (și dur), specific democrațiilor americane și britanice. Într-un fel. Conceput la Cotroceni de niște consilieri tembeli ai lui Traian Băsescu pentru a răspunde dorinței ucigătoare a acestuia de a duce PNL sub procentul de 5% pentru a-l scoate din Parlament (dorința lui neîmplinită din iarna lui 2004/2005), susținut cu exces de putere de PDL și PSD în perioada iubirii lor post-feseniste din 2009, VUM urmărea rămânerea pe scena politică a partidelor mari, pe atunci cele două. Toți liderii de atunci cu ceva vizibilitate ai PDL și PSD considerau normal ca pe scena politică să rămână doar ei. ONG-urile au arătat că sistemul de vot este impropriu României, liderii PNL s-au opus vehement, o parte din fruntea intelectualității românești a protestat însă nu au avut succes. Până la un moment dat. PSD a cerut și PNL a fost de acord să formeze o alianță politică ca partide aflate în opoziție după debarcarea lui Geoană de la PSD care, fiind în fruntea bucatelor, a dus în primă fază PSD la remorca PDL. Nu uit faptul că Geoană  și alți lideri ai PSD de atunci, unii acum pe la UNPR, susțineau sus și tare că PDL este singura formațiune de dreapta iar PNL este un partid anacronic, o fosilă politică vie care trebuie să dispară pentru că vremurile care au dus la apariția liberalilor au apus. Alături de pesediști guițau duios în aceeași notă cei din PD care se întăriseră cu o garnitură autoproclamată liberală condusă de Stolojan și Valeriu Stoica. Alianța informală dintre PNL și PSD a născut o anume așteptare în rândul electoratului. O așteptare confuză inițial însă din ce în ce mai puternică pe măsură ce intențiile celor două formațiuni politice de a forma o uniune „la tribunal” se întăreau. Născându-se USL, s-au căutat instrumentele și armele cu care noua uniune să ducă lupta cu puterea băsesciano-maghiară. Niște oameni cu mai mult orizont strategic au constatat că uniunea are toate șansele să atragă din ce în ce mai mulți alegători astfel că ideea VUM lansată agresiv (inclusiv un referendum aprobat de populație !) de Băsescu și ai lui ar putea fi pentru alegerile din 2012 favorabil partidelor membre USL. Nu cred că „viziunea” de atunci depășea un prag de peste 50%. Azi însă, după cucerirea intempestivă a puterii politice și administrative de către USL calculele pe VUM duc la alte rezultate. Cu mult peste cele mai avansate preziceri. Iar dacă este să luăm în calcul toate protestele de azi, chiar ne poate duce la o „catastrofă politică” în sensul că formațiunile politice care nu vor accede în Parlament din cauza VUM nu vor mai avea șansa să intre în Parlament până la sfârșitul veacurilor.

Ei bine, marea durere pentru care democrațiile de la noi au dat în clocot este micșorarea semnificativă a reprezentării politice în Parlament a celor care care până mai ieri au fost la putere și ne-au asuprit. Mai rău ca pe timpul comunismului. Se bocește de către toți „sfinții democrației” pericolul pieirii PDL și a UDMR sau reprezentarea lor nesemnificativă în Parlament astfel încât viitoarea putere USL va fi văduvită de o opoziție semnificativă, o opoziție care prin noile figuri născute din vrăjile politice băsesciene ar da o speranță „intelectualilor de înaltă ținută” sau afaceriștilor cu bugetul de stat că vremurile bune ale băsescianismului sinecurist vor renaște sub chipul unui Mihai Răzvan Ungureanu sau Monica Macovei ori, de ce nu, alt „intelectual de marcă” de pe la formațiunile cu denumiri atent protejate și înregistrate ca domenii proprii de familia băsesciană. Dacă accept faptul că unii au de se plânge, nu pot accepta „plânsul” altora. Știu, sunt criticabil pentru faptul că mă bucur să văd, așa, în viitor, cum popularii europeni nu vor mai primi membri din România, la următoarele alegeri europarlamentare. Așa cum unii prieteni ai mei nu suportă ALDE, eu nu suport PP-ul.

VUM este nedrept, este chiar ticălos pentru cei cu inima mai largă, pentru cei care agrează negocierea și consensul. Este un tip de vot care dă câștigătorului și centura de aur și diploma de excelență și bugetul și majoritatea absolută. Câștigătorul ia totul. De fapt, asta și clama Băsescu atunci când a susținut atât de înfocat VUM. Asta au clamat și cei din PDL care ar fi dorit să conducă singuri guvernul și nu în coaliție cu PSD (pe atunci). Asta au clamat și Geoană și ai lui. Este însă doar o formă prin care se alege Parlamentul, organul reprezentativ al poporului român așa cum spune Constituția. Este o formă prin care se exercită dreptul de vot. Din moment ce sistemul este deschis tuturor formațiunilor politice participante la alegerile parlamentare, din moment ce nu interzice cetățenilor să își exercite dreptul de a alege și a fi aleși, din moment ce rezultatul alegerilor este în consens cu voința populară (referendum și vot în Parlament), atunci sistemul nu este nedemocratic.

Am căutat să văd ce anume este neconstituțional, după părerea celor care au comentat sistemul. La PDL părerile sunt împărțite, ne arată HotNews. Șefa comisiei parlamentare în materie, Sulfina Barbu, spune că susține VUM dacă se va reduce și numărul de parlamentari la 300. Îți dau dacă îmi dai. Constituția nu este în cauză aici.

„Noi, PDL vrem votul uninominal pur la pachet cu reducerea numarului de parlamentari de la 471 la 300. Vrem sa punem in practica rezultatul referendumului din 2008 iar daca USL accepta, noi categoric votam”. 

Sulfina a vorbit dar nu are susținere la colegii ei scumpi și dragi care este posibil să își piardă posturile.

Sever Voinescu vede lipsa de democrație doar dacă se menține pragul electoral și sistemul de vot pentru independenți. În rest ... totul este în regulă.

Cristian Rădulescu, senatorul PDL zice el ceva despre neconstituționalitate însă le încurcă rău de tot.

„Se ridica probleme de constitutionalitate fiindca exista posibilitatea, prin acest sistem, ca un partid care are 30-35 de procente sa poata accede in Parlament cu 90% din mandate, ceea ce e curat nedemocratic, indiferent de ce partid vorbim. Este o idee nefezabila si care va intampina mari probleme constitutionale. USL detine majoritatea in Parlament si au toate parghiile sa faca o lege excelenta. Asteptam sa vedem ce vor face la Camera Deputatilor".

Curat-murdar coane Rădulescule însă era valabil pe timpul când tot așa, filosofic, susțineai că așa este viața politică ? Bașca faptul că ceea ce susții are în vedere pragul electoral despre care colegul Voinescu a făcut vorbire.

Dan Șelaru este categoric împotriva VUM în fițuica electronică a PDL, HotNews. Însă nu are obiecții de neconstituționalitate. La fel ca restul pedeliștilor îi dă tare cu democrația.

Și din partea noastră, a liberalilor, sunt păreri ferme împotriva VUM. Și ai noștri vorbesc despre neconstituționalitatea sistemului însă eu nu am găsit acele elemente de neconstituționalitate care să mă lămurească că așa este. Dimpotrivă, legea supremă lasă la latitudinea legii ordinare sistemul de vot, cu respectarea, normal a îndeplinirii celorlalte condiționări:

“(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.“

Ei bine, VUM nu încalcă condiționările constituționale. Îmi pare rău însă nu pot fi de acord cu Transildania aici. Pot fi de acord însă cu discuția asupra caracterului democratic al acestui sistem de vot. Asta este altceva.

Nu este exclus ca la Camera Deputaților, cameră decizională, proiectul de lege să sufere modificări. Nu este exclus ca PDL să voteze pentru. Sigur nu vor vota pentru cei de la UDMR.

VUM va fi în centrul atenției mult timp de acum în colo. Va fi interesant.

Să nu ne facem că ... luptăm !

Acest an este dedicat luptelor politice. Tabere s-au clarificat. În special după succesul moțiunii de cenzură prin care a fost demis guvernul lui Traian Băsescu. De o parte sunt PSD, PNL și PC constituite în USL, de cealaltă parte este PDL și UDMR despărțite oficial din coaliția sub care au guvernat însă unite în durerea lor politică de partide trimise în opoziție. În poziție neclară este UNPR care se dă cu puterea „în interesul național al stabilității politice”. Un fel de frecție la un picior de lemn.

Luptele politice au regulile lor. Toate mijloacele sunt permise dacă nu este încălcată legea. Cea scrisă, nu cea vorbită în grupurile de reflecție controlate sau influențate de formațiunile politice sau unele cercuri de interese. Iar legea permite multe. Foarte multe. Dacă respect principiul potrivit căruia legea este reflectarea voinței majorității populației, majoritate concretizată în Parlament, dacă voința majorității populației este forma supremă a democrației constituționale, atunci legea este democratică din moment ce este în funcție. Plec de la aceste considerente atunci când iau la cunoștință și apreciez într-un fel sau altul acțiunile actorilor politici. Normal, având declarată apartenența la PNL, privesc lucrurile din punctul de vedere al unui liberal care are niște principii de apărat și care dorește ca prin cucerirea puterii politice să impună atenției populației aceste principii și beneficiile aplicării lor. Cu cât mai mulți oameni cunosc liberalismul și îl apreciază, cu atât cresc șansele ca la alegerile viitoare PNL să aibă mai multe voturi favorabile și o mai bună reprezentare parlamentară pentru realizarea idealului său politic. O Românie liberală, o Românie prosperă ca rezultat al prosperității cetățenilor ei, o Românie care este capabilă și interesată să își susțină independența, suveranitatea, naționalitatea și integritatea teritorială, o Românie modernă în pas cu lumea dezvoltată.

Guvernările băsesciene, cu suportul maghiarilor din UDMR au atentat tocmai la valorile fundamentale ale existenței României ca stat, ca nație, ca membru al comunității europene ... Guvernările băsesciene au afectat fundamentele statului român. Au încercat să le schimbe, după teorii tembele privind renunțarea de către statele moderne la independența și suveranitatea lor, la naționalitatea lor, la integritatea lor teritorială, la cultura și ființa națională. UDMR și alte formațiuni etnice minoritare au impus „aliaților” băsescieni doleanțe iredentiste care au negat statalitatea română, pregătind terenul pentru scoaterea din Constituție a caracterului național al statului și disoluția statului în structurile sale teritoriale componente. Autonomiile clamate de politicienii maghiari și aplaudate de unii dintre băsescieni ar fi dus la destructurarea statului. Atacurile inepte ale lui Traian Băsescu îndreptate împotriva Casei Regale a României, reprezentată de MS Mihai I, au fost însoțite de luări de poziție impardonabile ale unora dintre cei care se declară a fi „lumea bună” a intelectualității românești și au avut ca scop destrămarea conștiinței naționale cu privire la trecutul nostru și valorile care definesc națiunea română.

Lupta politică pe care trebuie să o ducă în acest an PNL, individual și în alianța USL, este condiționată de realitatea de azi a României aflată în pericol de destructurare, de pierdere a caracterului național, de subordonare intereselor marii finanțe internaționale și corporațiilor multinaționale. Este o luptă care trebuie să oprească folosirea resurselor naționale în interesul privat al unor politicieni din PDL și UDMR și al unor grupuri de interese politice și economice din afara țării. Iar o astfel de luptă trebuie să folosească, azi, toate mijloacele la dispoziție, toate armele pe care legea le permite. După câștigarea acestei lupte este suficient timp pentru reașezarea lucrurilor ținând cont și de dezbaterile teoretice privind democrația și mijloacele prin care aceasta poate materializată. Cu folosirea cât mai largă a metodelor de consultare a populației după punerea la dispoziția acesteia a informațiilor necesare pentru a judeca corect.

Guvernul Ponta a luat niște măsuri de forță. Sunt, fără discuție, măsuri care răspund așteptărilor majorității populației. Măsurile reparatorii privind reîntregirea salariilor bugetarilor și înapoierea banilor luați abuziv pensionarilor sunt măsuri de impact. Au fost cerute de populație prin manifestațiile publice din acest an, prin acțiuni deschise la instanțele judecătorești competente, prin cereri și petiții adresate autorităților statului. Realizarea acestor măsuri este condiționată de existența la bugetul de stat a resurselor financiare, dar asta este treaba guvernului. Pe măsura trecerii timpului se va umbla la conținutul legilor care au născut aceste nedreptăți, acest dispreț față de cetățean. O altă măsură de forță este cea a demiterii prefecților și subprefecților care s-au manifestat ca reprezentanți ai PDL și UDMR, uitând de condiția lor prevăzută de lege, aceea de a nu fi membri ai unui partid politic. Portocalezii care leșină azi pe sticlă și în presa băsesciană ar cam trebui să ia în considerare și incompatibilitatea permanentă în care au funcționat prefecții în guvernările Băsescu-Boc-Ungureanu. Alături de demiterile șefilor de la agențiile guvernamentale, măsura demiterii prefecților îndeplinește o altă cerință expresă a populației revoltate adresată partidelor și liderilor acestora care formează USL: „scăpați-ne de ăștia !”. Iar măsurile de acest gen vor continua. Nu este greu să fie găsiți pedeliștii și udemeriștii, bașca uneperiștii aciuiți în instituțiile publice, toți pe criterii de fidelitate față de partidele care i-au promovat. Funcționarii publici cu vechime în instituții care au văzut și cunosc cum au ajuns unii prin instituțiile lor vor vorbi și îi vor arăta. Și aceștia vor pleca. Iar lumea, pe plan local și la nivel național va afla. Demiteri vor fi și în instituțiile de forță, MAI și MAN. Și va fi bine. Nu vor fi perfecte și pot fi interpretate ca abuzive însă vor răspunde dorinței majorității populației. Se va face dreptate. Va aduce USL recunoștința celor care au așteptat, cu slabe speranțe uneori, să li se facă dreptate.

O altă măsură de forță este promovarea și votarea proiectului de lege privind alegerile parlamentare. Mult discutatul și criticatul VUM. Orice interpretare, orice discuție pro sau contra, orice poziție pro sau contra este corectă. După mine. VUM nu este antidemocratic. El vine, vrem nu vrem, de la statele care au fost și sunt încă considerate ca cele mai avansate sub aspectul construcției societăților democratice. Pot spune că este abuziv, la fel ca democrația care impune voința majorității, sancționând pe cei care „nu au ales partidul mai puternic” când vorbim de alegător și pe cei care „nu au reușit să își atragă alegătorii” dacă vorbim despre actorii politici (partidele, alianțele și uniunile politice). Orice sistem de vot este abuziv, în nici un caz nedemocratic. Orice sistem bagă pumnul în gură unor alegători, în orice sistem există alegători nereprezentați, în orice sistem se promovează „oropsirea” actorilor politici slab organizați sau insuficient organizați. În general, orice sistem de vot oferă avantaje celor care au puterea la momentul votului. Pentru că ei organizează alegerile, ei le supraveghează, ei numără rezultatele. VUM care stă să iasă va afecta sever, se presupune că foarte sever, pe inițiatorul lui : Traian Băsescu și partidul lui, PDL. Traian Băsescu și PDL au pierdut totul. S-au înecat ca „țiganul la mal”. Au avut totul la dispoziție, au avut puterea absolută, se pregăteau să reorganizeze colegiile pentru maximizarea avantajelor lor, au avut prefecții și președinții de consilii județene, au avut consiliile locale, au avut funcționarii publici cu funcții de conducere până la cel mai mic nivel, persoane care au primit atribuții care să maximizeze PDL avantajele necesare pentru succesul electoral, au avut la dispoziție inclusiv structurile polițienești la nivel central și local cu sarcini precise pentru a proteja candidații PDL de candidații USL și de privirile indiscrete ale presei ... au avut totul. În fiecare zi vor vedea cum li se micșorează și dispare fiecare avantaj construit prin fraudă la lege. VUM devine, pe zi ce trece, o armă. O armă mortală. Consecințele pot fi dezastruoase pentru PDL și UDMR însă pot fi benefice pentru democrația din România. VUM sancționează pomanagii politici, formațiunile anti-sistem, aventurierii. Iar asta este bine.

Mi-a plăcut poziția Dnei Zoe Petre, o adversară a VUM (nici eu nu îl susțin ca sistem de vot, însă nu neg că trebuie folosit ca „armă” în lupta împotriva lui Traian Băsescu și a PDL):

„Sunt obligată să mărturisesc un lucru: eu nu am fost niciodată un susţinător al votului uninominal, cu atât mai puţin al uninominalului pur. Am preferat votul pe liste fiindcă am considerat întotdeauna că partidele de la noi nu au forţa şi identitatea necesară pentru un alt tip de sistem electoral. Dar, unul dintre argumente pro-uninominal, explicate de Victor Ponta de la tribuna Parlamentului, mi-a trezit interesul: anume că un astfel de vot nu permite intrarea formaţiunilor anti-sistem în Parlament. Sau, oricum, aceste puterea acestor partide nu devine mare. În contextul în care Europa se află într-o stare de nedumerire, ideea ca noi să ne pricopsim cu un Parlament plin de dani diaconeşti, mă înspăimânta. Totoadată, îmi repugnă total posibilitatea unei guvernări PDL-Dan Diaconescu, după alegeri. Ar fi o catastrofă. Dacă se vrea prevenirea a aşa ceva, prin uninominalul pur, este foarte bine”, conchide Zoe Petre. (R.Gheorghe)

Am luat acest punct de vedere de aici.

Văd că mulți dintre cei care se declară liberali critică măsurile luate de USL în această luptă politică. Teoretic pot fi de partea lor. Practic însă nu. Când este de luptat, atunci trebuie să lupt. În acest context sunt de acord și cu preluarea de la PDL, chiar și la PNL, a celor care până mai ieri au format „corpul ofițerilor”. La nivelul comunităților locale sunt de acord cu preluarea chiar a trupei. Toate aceste măsuri pot aduce victoria. Iar dacă sunt capabil să îmi asum victoria, trebuie să îmi asum și responsabilitatea ei. Trebuie ca celor care au venit alături de mine și au luptat împreună cu mine să le ofer „o nouă casă”, să le dau „o nouă șansă”, să
le întăresc convingerea că au ales bine, chiar dacă au făcut-o târziu. În România este loc pentru toți.