Cioloș a transmis un semnal de neîncredere față de acțiunile de până acum ale președintelui Iohannis

Am pus această cartolină pe grupul de pe Facebook „Tomberonul”.

Revin asupra declarației lui Cioloș.

Sunt motivat de unele reacții ale susținătorilor lui, unii membri declarați, cel puțin așa reiese din imaginile lor publice ca membri Facebook.

Reacțiile sunt normale. Le înțeleg. Își susțin liderul formal și informal. Dau dovadă de credință în „proiectul” Cioloș.

Anormal este calificativul acordat de susținătorii lui Cioloș celor care îl critică pentru această declarație și nu numai: „posibil idioți”.

Probabil că eu pot fi chiar idiot. Dacă așa sunt văzut de alți oameni, așa o fi. Totuși, continui să susțin că declarația lui Cioloș este un atac la adresa președintelui Iohannis. Iar de aici la posibilitatea ca Cioloș să ajungă la concluzia că pentru „interesul națiunii” trebuie să devină un competitor la președinția României nu este decât un pas. Mai măricel el dar care poate fi acoperit și prin pași mai mici, din ce în ce mai viguroși pe măsură ce „neîncrederea” promovată în mediul public, de către Dacian Cioloș și „prietenii” (unii chiar din PSD sau ALDE!?), cu privire la acțiunile constituționale ale președintelui Iohannis pentru combaterea abuzurilor guvernării PSD-ALDE devine din ce în ce mai „vizibilă”. Iar ca să fie „vizibilă”, trebuie duse în derizoriu acțiunile anterioare ale președintelui Iohannis. Cum a fost, de exemplu, nominalizarea lui Dăncilă la funcția de prim-ministru la propunerea PSD-ALDE cu susținerea UDMR plus minoritățile. Adică a majorității absolute din Parlament!

Cioloș a declarat la Digi24 că ar fi acționat altfel dacă ar fi fost președinte al României. Ar fi refuzat nominalizarea lui Dăncilă aducând ca argument faptul că o cunoaște din Parlamentul European el fiind comisar european în perioada în care Dăncilă a fost europarlamentar. Deci a motivat o posibilă acțiune „dacă ar fi fost președintele României” pe baza unei cunoașteri anterioare a persoanei Dăncilă. O cunoaștere personală, nu pe vorbele unora sau altora! Nu pentru motivul că este propusă de coaliția toxică PSD-ALDE. Ei bine, prezumatul personaj stimabil numit Dacian Cioloș acuză, indirect, pe președintele Iohannis că a comis o faptă „reprobabilă” (pe care el, Cioloș, nu ar fi comis-o!) fără ai oferi acestuia un motiv plauzibil! Mi se pare o ticăloșie! Mare ticăloșie. Nu am revenit la interviu pentru a scoate și alte perle cioloșiste, sunt sigur că o mai atentă citire îmi va oferi cine știe ce surpriză „neplăcută”, este însă suficient ce am sesizat pentru a face aprecierile din acest articol.

Concluzia pentru speța de mai sus este simplă: dacă el Cioloș ar fi fost în locul lui Iohannis, „crima” numirii lui Dăncilă ca prim-ministru nu s-ar fi întâmplat. Nu a făcut această declarație de florile mărului! Este la modă aruncatul cu pietre, și pe bună dreptate, în Dăncilă și guvernul ei. Cu mult prea mult elan în Dăncilă și cu foarte multă zgârcenie în miniștrii cabinetului, de fapt, cei care fac ca această guvernare să fie un dezastru național. Iar liberalii sunt în prima linie când critică guvernarea Dăncilă și membrii cabinetului, susținătorii lui Cioloș dar și cei din USR speculând doar numele cu notorietate și situațiile care le pot permite să exclame oripilați că treaba nu merge bine. Mascaradă.

Hai să mergem la declarația care m-a deranjat enorm.

„Cred însă că Președintele României, în momentul de față, are nevoie să fie, sau românii au nevoie ca Președintele României să fie mult mai dătător de încredere că își folosește prerogativele în așa fel încât să apere cu toate mijloacele pe care le are statul de drept și să dea acest semnal foarte mult”

Talmeș-balmeșul produs de Dacian Cioloș are nevoie de „traducere”. Fac precizarea că în interviul dat Digi24, Dacian Cioloș a spus că președintele Iohannis respectă întocmai atribuțiile constituționale pe care le are! De aici trebuie să pornim în „traducerea” acestui mesaj al lui Cioloș, pronunțat înainte de a declara că președintele Iohannis își respectă, ad litteram, prerogativele!

Președintele României, adică Klaus Iohannis, „are nevoie să fie ... mult mai dătător de încredere că își folosește prerogativele”! Dacă își folosește în totalitate prerogativele constituționale și legale, dacă își comunică acțiunile prin comunicate și declarații de presă, cum poate fi „mult mai dătător de încredere”? Ce să facă ca să inspire mai multă încredere cetățenilor că el, ca Președinte al României, își face treaba, își folosește prerogativele? Ei bine, Dacian Cioloș nu ne spune. A spus el că dacă ar fi fost ar fi făcut ceva. Ce ar fi făcut în plus față de ceea ce constituția și legea îi permit Președintelui României? Nu spune. Tipic lui Cioloș. Lasă în aer partea deciziei dar știe să facă gargară cu pioneze.

Dacian Cioloș șterge cu buretele tot ce a făcut președintele Iohannis declarând, fățiș, că acțiunile lui sunt insuficiente! Din moment ce declară că trebuie să fie „ ... mult mai dătător de încredere că își folosește prerogativele”!

De când avem actuala guvernare, de când avem actualul parlament, toate inițiativele lor dezastruoase pentru țară au fost contestate la Curtea Constituțională a României și în marea lor majoritate președintele Iohannis a obținut satisfacție! Alături de președintele Iohannis au fost permanent PNL, CSM, Înalta Curte de Casație și Justiție, iar la unele sesizări la CCR au fost cosemnatari parlamentari de la USR și PMP. Președintele Iohannis a ieși cu declarații publice în care a atras atenția puterii PSD-ALDE cu privire la legea bugetului pe 2017, la legea bugetului pe 2018, la asigurarea finanțării proiectelor de investiții prognozate, la respectarea angajamentelor de țară față de Uniunea Europeană, la respectarea angajamentelor de țară față de NATO, la buna administrare a bugetului aprobat etc. A împiedicat adoptarea unei ordonanțe de urgență a guvernului pentru scăparea de pușcărie a puternicilor zilei din PSD, ALDE și UDMR și a sesizat Avocatul Poporului asupra altor OUG-uri. Sunt acțiuni concrete în care președintele Iohannis a devenit principalul opozant al actualei puteri PSD-ALDE! Este deranjant, pentru mine, să văd că apare un Dacian Cioloș acum și cum încearcă el să călărească un cal alb ca Făt Frumos din basme! Este deranjant să văd cum Dacian Cioloș iese din „negura” anonimatului politic și vrea o recunoaștere la care nu are dreptul.

Am adăugat o afirmație a lui Cristian Ghinea, vice-președinte al USR (parcă așa ceva), care a susținut că pe timpul guvernării Cioloș i-ar fi spus acestuia: „Nu poți să dai porcii la o parte dacă stai pe margine și fluieri la ei”!

Este un îndemn la acțiune dacă vrei să iei locul altora. Acesta este sentimentul meu. Dacian Cioloș, încă doar membru fondator al Fundației Mișcarea România Împreună (un fel de copie a partidului lui Emmanuel Macron, „En Marche”), aflat în așteptarea pronunțării Tribunalului București cu privire la înființarea partidului „Mișcarea România Împreună”, își anunță intenția de a deveni contracandidatul președintelui Iohannis din partea unei părți a cetățenilor României care nu vor să voteze PSD și ALDE și pe candidatul lor dar și a celor care sunt încă nehotărâți cu privire la susținerea președintelui Klaus Iohannis sau nu vor să voteze cu și alături de PNL.

Ipocrit, declară fără nici un temei, că nu vrea să „rupă opoziția”! Iar aici avem două variante de interpretare. Fie își dorește și voturile celor din PNL fie consideră că opoziția este formată doar din USR și MRÎ (deocamdată în faza de proiect). Iar dacă revin la declarațiile lui Cristian Ghinea dar și ale lui Dan Barna, președintele USR, scopul lor fiind „învingerea în alegeri a PNL”, trag concluzia că în noțiunea „opoziție” pentru Dacian Cioloș nu intră PNL! El și ai lui plus USR sunt în opoziție cu PNL astfel că PSD și ALDE pot sta liniștite! Dacian Cioloș nu le dorește membrii, nu îi canibalizează politic.

Dacă mai apar „cioloșiști” deranjați de ce am spus le recomand să fie mai calmi. Idiot cum sunt am un vot, am un calculator, scriu pe blog și distribui pe Facebook. Au reușit să blocheze un grup condus de liberali (cei care l-au susținut pe Dacian Cioloș de când președintele Iohannis l-a desemnat ca prim-ministru și i-a obținut nominalizarea în Parlament!), fac mizerii la materialele de campanie ale PNL cu semnalări la Facebook că materialele promoționale sunt contrare politicii Facebook. Se comportă în comentarii la fel ca cei mai înrăiți susținători ai lui Dragnea și compania. Au făcut echipă cu cei din USR pentru discreditarea PNL și a membrilor săi. Toate acestea ne-au lămurit. USR și MRÎ nu vor să fie împreună cu PNL pentru că sunt în competiție cu PNL la toate alegerile care vor veni. Scopul lor declarat este ca împreună să învingă PNL! La prezidențiale, pentru că PNL îl susține pe președintele Klaus Iohannis pentru al doilea mandat, este evident că președintele Iohannis și PNL sunt adversarii lor.

Dacă ar fi cinstiți și ar recunoaște aceste evidențe, ar fi bine. Nu le recunosc, țin oamenii în confuzie. Lumea acuză PNL că nu se unește în opoziție cu USR. Este rezultatul confuziei induse cu intenție și promovate de membrii și susținătorii USR și ai MRÎ. Masca jos, doamnelor și domnilor! Ipocrizia nu poate ține la nesfârșit. Suntem în tabere opuse. Voi ați ales asta. Ne vom trata ca atare. Vorba aia, interesul poartă fesul. A, să vă mai spun o zicere a unui „dinozaur” cum îi calificați voi pe cei din PNL cu foarte multă experiență dar și realizări în politică: în politică nu ai prieteni! Nu suntem prieteni! În mine aveți „un idiot” care nu vă este prieten.

Despre o interpretare greșită, toxică

Pe contul său de Facebook, deputatul PNL Adriana Săftoiu are o postare scurtă, preluată cu „satisfacție” de unii, care au așteptat părerea doamnei pentru a cunoaște „adevărul”:

„...acum, sincer... dupa achitarea lui Ludovic Orban, mi se pare cam exagerat sa mai cerem in gura mare ca politicianul acuzat de DNA sa isi dea demisia, sa renunte la orice functie. Caci, iaca, renunta, sta doi ani (caz fericit), sanse mari ca relatiile lui personale, cariera lui sa mearga la vale. Si apoi e achitat. Drept urmare, pana la sentinta finala, oricine are dreptul la prezumtia de nevinovatie si lasat in pace. Nu stiu cine a fost procurorul in cauza, dar el nu a devenit "celebru", nu a fost pus in luminile rampei, nu a fost aratat cu degetul. Im pare rau pentru toti cei care accepta greu ca nu intotdeauna cand DNA acuza se si adevereste.”

Consider că Adriana Săftoiu este într-o mare eroare.

Funcția politică, funcția sau demnitatea publică obținută ca urmare a apartenenței la un partid politic sau ca urmare a participării la un proces electoral nu aparțin „mediului civil al  profesiilor”! Nu reprezintă o sursă de venituri permanentă pentru persoana implicată în actul politic. Toate funcțiile și demnitățile publice legate de apartenența politică sunt de reprezentare! Iar reprezentarea are în miezul ei, organic, sentimentul de încredere al alegătorului. Pentru funcțiile politice din partid, alegătorii sunt membrii de partid care votează și transferă încrederea lor candidatului la funcția respectivă. Pentru funcțiile politice din instituțiile publice pentru care se organizează alegeri, cetățenii transferă încrederea lor politicienilor care candidează, de la un partid sau altul sau unor independenți care, astfel, se decid să facă politică fără a avea o apartenență politică precis determinată. Vorbim despre primari și consilierii locali, de consilierii județeni, de parlamentari. În toate aceste cazuri este vorba despre încredere! Vorbim despre reprezentare și nu despre o profesie, o meserie!

În DEX, avem următoarea definire a „încrederii”:

ÎNCRÉDERE s. f. Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritatea cuiva; credință. ◊ Expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune. A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern. – V. încrede.

Politicianul duce, după ce a fost ales într-o funcție sau demnitate publică „voința politică a cetățenilor” care i-a dat votul, după cum ne spune Constituția în art.8 alin(2) teza a doua. Și hai să vorbim folosind corect cuvintele din limba română, să vedem ce este și cu politica. Tot din DEX.

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1 ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique.

După cum vedem, prin alegeri libere cetățeanul transferă încrederea sa politicianului sau persoanei care candidează pentru a face în numele și pe seama lui acte politice, adică să participe la discutarea și rezolvarea problemelor statului.

Nu vorbim despre o profesie! Nu vorbim despre „o carieră profesională”! „Cariera politică” este o exagerare lingvistică. Ca să fiu mai dur, este „un moft”! Pe temeiul acestui moft unii parlamentari și-au votat „pensii speciale”! O aberație! Vorbim despre „carieră profesională” și stabilitatea ei doar în cazul profesiilor nu al reprezentării politice. Putem vorbi despre vocația unor oameni de a reprezenta, dar nu sub forma unei profesii decât în cazul profesiei de avocat care reprezintă interesele unei persoane bine determinate (fizice sau juridice), al procurorilor care reprezintă interesele generale ale societății etc. Da, putem vorbi de „încredere” acordată de mai multe ori unei persoane însă acea persoană nu deține monopolul încrederii deoarece ea se prezintă într-un proces cu rezultate aleatorii pentru a fi desemnat, temporar, ca reprezentant al cetățenilor unei circumscripții electorale.

Ca atare, atunci când apare o cauză penală în care un politician ales devine subiect de drept penal și capătă o încadrare juridică de făptuitor al faptei penale incriminate de lege, este afectat „miezul” reprezentării: încrederea celor care i-au dat votul în alegerile interne (de partid!) sau publice. Oamenii se vor întreba, pe bună dreptate, care este vina politicianului, ce a făcut, de ce a făcut etc.

Prezumția de nevinovăție, după cum am mai susținut într-un articol, este prevăzută în Constituție și în legea penală pentru a obliga organele judiciare să trateze cauza cu imparțialitate. Atât de procurorul de caz cât și mai târziu de către instanța care judecă cauza. În momentul în care procurorul de caz ajunge la concluzia că persoana cercetată este cea care a comis fapta incriminată de legea penală el o consideră vinovată pentru că altfel nu ar duce cauza penală mai departe, nu ar mai duce învinuitul în fața instanței de judecată competente! Instanța care pronunță o hotărâre de condamnare îl consideră vinovat chiar dacă procedura penală prevede o a doua treaptă de judecată pentru un control asupra soluției date de prima instanță astfel ca persoana învinuită să aibă toate șansele pentru a-și dovedi nevinovăția. Ca atare,  prezumția de nevinovăție se va transfera la instanța următoare de judecată care prin sentința definitivă ce o va pronunța va pune punct dilemei: este sau ne este vinovat cel adus în fața judecătorilor!

Nu poți cere cetățenilor să acorde „prezumția de nevinovăție” unei persoane! De aceea, atât în Constituție cât și în legile de organizare și funcționare a unor instituții, în legile care stabilesc statutul unor profesii sunt prevăzute reguli care dispun ca persoanei inculpate într-o cauză penală să îi fie suspendate atribuțiile de reprezentare a intereselor societății în instituția respectivă, pentru că pierde „încrederea” că va exercita corect atribuțiile publice (puterile publice!) pe care funcția respectivă le prevede. Este cazul judecătorilor, al procurorilor, al polițiștilor, al miniștrilor, al altor funcții publice sau de demnitate publică. Pentru că politicienii aleși în demnități publice sunt asimilați de cetățeni acelor funcții publice în care încrederea în persoana care ocupă funcția poate fi afectată de o acuzare într-un dosar penal, ar fi normal ca acei politicieni să se retragă din funcțiile de demnitate publică respectivă până la clarificarea lor juridică.

Cu cât merg mai departe cu analiza, cu atât ajung mai mult la concluzia că demersul Adrianei Săftoiu este greșit. Mai grav, „susține” cauzele penale din funcțiile de demnitate publică obținute de politicieni în urma proceselor electorale! Nu este de acord cu prevederile Codului deontologic al PNL! Chiar dacă face referire la președintele Ludovic Orban, această intervenție este neplăcută, ca să nu spun altceva. Practic îi confirmă, de exemplu, lui Tăriceanu, poziția din fruntea Senatului!

Ca să fiu și mai riguros, această intervenție „sprijină”, cât de cât, ideea lansată de PSD-iști, ALDE-iști, PMP-iști dar și unii de prin PNL ajunși în partid „cu valul”, că unele cauze penale nu ar fi  „treabă curată”! Este un atac asupra procurorilor care compun Ministerul Public, în special asupra procurorilor DNA care au competența exclusivă de instrumentare a cauzelor penale pentru faptele de corupție sau pentru faptele asimilate faptelor de corupție.

Nu doamnă Săftoiu, nu este corect așa. Este corect cum a procedat Ludovic Orban. El al înțeles că fiind parte a dosarului penal nu mai poate susține în fața colegilor din PNL și în fața cetățenilor sentimentul de „siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritatea” lui! De aceea a ales să se retragă din toate funcțiile de demnitate politică și publică, de aceea a ales să nu mai candideze la locale și la parlamentare, de aceea și-a exprimat, constant, încrederea în „Autoritatea judecătorească”, de aceea susține că problemele de derapaj, normale în oricare instituție publică atâta timp cât sunt într-un procent rezonabil (nimeni nu este perfect!), trebuie soluționate de membrii instituției publice și nu de politicieni.

Prin comportamentul lui, Ludovic Orban a recâștigat nu doar „încrederea” membrilor PNL dar, după cum vom vedea, a recâștigat încrederea cetățenilor care au confirmarea că a fost cinstit, a fost corect, este un adevărat om politic. În plus, a fost și un adevărat tur de forță pentru confirmarea „integrității” lui! Este deosebit de important acest lucru.

INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său. – Din fr. intégrité.

Achitarea lui de către instanța de apel îi confirmă „însușirea de a fi integru”! Îi confirmă calitățile asociate: cinstit, integru, onest, incoruptibil!

Nu poți renunța la aceste atribute pentru o efemeră „prezumție de nevinovăție”! Nu poți susține că politicienii sunt „apărați” de prezumția de nevinovăție când pierd „încrederea” alegătorilor! Este inadmisibilă o astfel de supoziție! Nu putem fi atât de superficiali încât să acceptăm că putem avea un Parlament sau funcții publice alese populate de oameni în care alegătorii să nu mai aibă „încredere”!

Regret, dar am o mare dezamăgire citind această postare a Adrianei Săftoiu. Nu este o poziție de adevărat liberal!

Militantismul religios nu face casă bună cu valorile europene.

O știre de la Agerpres mai puțin mediatizată, după câte văd, ar trebui luată foarte serios în considerare.

Curtea Europeană de Justiție a dat o soluție, comună, pentru două cauze legate de portul vălului islamic la locul de muncă. Interzicerea portului vălului nu este discriminare, este legală, dacă interesele clienților sunt afectate.

„O normă internă a unei întreprinderi care interzice purtarea vizibilă a oricărui semn politic, filosofic sau religios nu constituie o discriminare directă. Cu toate acestea, în lipsa unei asemenea norme, voința unui angajator de a ține seama de dorințele clientului ca prestările de servicii să nu mai fie efectuate de o lucrătoare care poartă vălul islamic nu poate fi considerată o cerință profesională de natură să înlăture existența unei discriminări”

Soluția CJUE este obligatorie pentru toate instanțele naționale ale statelor membre ale UE care, la momentul aderării, au conferit CJUE dreptul de a judeca litigiile care țin de aplicarea TUE și a altor documente care stau la baza formării și funcționării UE.

Este de reținut principiul: normele care interzic în întreprinderi purtarea vizibilă a oricărui semn politic, filosofic sau religios nu constituie o discriminare directă.

Când se vorbește de întreprinderi, sunt convins că este vorba despre orice întreprindere, că este de stat sau privată, că este o fabrică sau o școală sau spital, că este o primărie sau un consiliu județean în care există relații directe cu publicul.

Portul unor semne vizibile de către o persoană angajată a unor însemne de apartenență la un partid politic, la o religie sau la un curent filosofic, în special de către o persoană care are relații cu publicul, cu clientela întreprinderii, exclude neutralitatea acestui organism față de clienții săi.

Ce încredere mai poate avea o persoană de altă religie față de o persoană (cum este cazul soluționat de CJUE) de religie musulmană, când vede că aceasta, cea care este desemnată să îi rezolve cauza, poartă ostentativ însemne ale religiei pe care o împărtășește și știe că între religia musulmană și religia de care aparține există conflicte deschise, conflicte cu consecințe îngrozitoare - uciderea creștinilor de către islamiști în zonele de conflict din Irak, Siria etc. ?

Ce încredere mai poate avea o persoană de altă religie sau fără religie în medicul sau asistentele care afișează în cabinetul de consultații însemnele religiei ortodoxe ? Cum va fi tratat după ce vor afla că nu este de aceeași religie cu ei ?

Ce încredere mai poți avea ca părinte de altă religie decât personalul „semnificativ” al unei școli că nu vor încerca să mutileze educația copiilor tăi ?

Ce încredere mai poți avea în administrația publică locală în care primarul și toți cei care au poziții de conducere în primărie sunt ostentativ de o anumită religie și cheltuie banii publici pentru a promova respectiva religie în comunitate.

Această decizie a CJUE va avea consecințe asupra viitorului. Întreprinderile, instituțiile publice - în special -, vor trebui să se adapteze. Instanțele de judecată vor aplica principiul statuat de CJUE iar din aceste „întreprinderi” vor trebui să dispară însemnele politice, filosofice sau religioase care sunt ca o declarație publică, ca o atenționare că în spațiul public în care ele sunt prezente sunt bine veniți doar cei de aceeași confesiune sau care aparțin aceluiași partid politic sau practică aceeași filosofie de viață.

Este încă un pas către apărarea laicității spațiului european. Toate religiile caută să „cucerească” acest spațiu, iar islamul este printre religiile cele mai active și agresive. Conflictele europene pe fond religios au loc pentru că accesul militanților islamiști, ca să nu îi spun de-a dreptul „importul” religiei islamice, este mult prea liber. Și este cerut, cu insistență, de ONU și alte organisme internaționale care practică „cultura” drepturilor omului. În contradicție evidentă cu realitatea confruntărilor de pe stradă dintre religii și culturi. Și pentru că o administrație prost orientată are rezultate și mai proaste, importul culturilor agresive a dus la nașterea extremismului. Fie naționalist, fie religios pe un continent unde conflictele religioase nu au fost epuizate. Între religiile creștine, desigur.

Treaba cu sloganul.

S-au buricat de numa-numa. PNL le-a furat sloganul. Fleoșc !

Pe pagina PNL, unde imaginea de mai sus tronează lejer, apare o explicație la poză pe care o pun mai jos.

Statement PNL”Îndrăznește să crezi în România”, slogan lansat de PSD săptămâna trecută, este un îndemn în principiu corect, dacă cei care îl adresează nu ar fi făcut din hoție prima lor virtute.

Ascuns în spatele acestui slogan, PSD le cere parșiv românilor să creadă într-o Românie răsturnată. În România cu drapelul național așezat invers. 

• În România acelora care se așează deasupra Legii,
• a celor care ți-ar promite orice o dată la patru ani doar să-i mai crezi încă o dată,
• a celor care ”îți dau” mereu ceva ce-i deja al tău și vor să crezi că-ți dau de la ei,
• a celor care își iau cotă parte din munca ta ca și cum acesta ar fi un drept al lor,
• a celor care contaminează statul de 26 de ani și am ajuns cu România aici,
• a celor care vor să țină România înțepenită în lumea lor. 

Este motivul pentru care trebuie să o spunem clar și acum, înainte ca PSD să-și împlinească planul de a induce în eroare.

Noi credem în România condusă de oameni cinstiți!

• Credem într-o Românie în care prim-ministru este Dacian Cioloș, și nu condamnatul penal Liviu Dragnea. 
• Credem într-o Românie care nu mai este ținută captivă sărăciei, de către PSD, și în care prin muncă îți poți face un rost în viață. 
• Credem în acea Românie în care lucrurile sunt puse în ordine și fiecare parte a societății își găsește o perspectivă. O Românie în care lucrurile sunt făcute și nu rămân la stadiul că ”se fac”. 
• Credem în acea Românie care își regăsește optimismul și premisele pentru a renaște. 
• Această Românie este posibilă doar cu oameni cinstiți care decid în numele nostru și pentru fiecare dintre noi, împreună cu Dacian Cioloș prim-ministru.

 PNL nu a „furat” de la PSD ci i-a redat valoarea. Sloganul lansat de PSD era viciat pe fond venit de la PSD. PNL îl preia și îi redă valoarea. Pentru că pune alături ceea ce PSD ar fi trebuit să pună dar nu avea cum. Da, să crezi în România dar, obligatoriu, doar în România condusă de oameni cinstiți. România condusă de oamenii necinstiți, oamenii care nu mai au integritate ca urmare a condamnărilor penale și a dosarelor penale pe care le au ne-a adus până la momentul Ponta 2015 ! Destul !

Ba,  mai mult, cred că este inadmisibil ca PSD să folosească un astfel de slogan ! Nu mă refer la morală. Nu am cum. PSD trece prin morală ca gâsca prin apă. Nu se lipește nimic de ei. Mă refer la aspectele ce țin de politică. Cum să crezi că politicieni condamnați penal ar vrea binele României odată ajunși să o conducă ?!

Legături „periculoase” în mediul social al lui Nicușor Dan.

Am văzut poziția lui Marian Preda față de Nicușor Dan la un prieten pe Facebook. Nu am nici un merit în descoperirea ei. Profit de ocazie pentru a pune acest articol pe blog.

Decan al Facultății de sociologie a Universității București, membru al Fundației Mișcarea Populară, apropiat al unor ONG-uri cu pretenții culturale etc. Mare susținător al lui Traian Băsescu. Mare ! Mare „explicator” al nebănuitelor mișcări alandala ale lui Băsescu atât în mediul politic cât și în mediul administrativ. Categoric, nu a fost și nici nu este o persoană agreată de mine. Mai ales că îl bănuiesc de „corectitudine politică” față de ONG-urile curioase înființate de Alina Mungiu Pippidi, față de GDS și alte curiozități ONG-iste.

De fapt, nici postarea lui de pe Facebook pe care o voi pune mai jos nu spune cu cine ține. Probabil că va vota cu Turcescu ! Probabil că postarea are rolul de a atrage votanții lui Nicușor Dan - susținători ai GDS, SAR, România curată și alte astfel de ciudățenii -, către candidatul Mișcării Populare, Robert Turcescu.

L-am văzu la festivitatea de la Hanul Gabroveni a PNL, cu ocazia sărbătoririi a 141 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal. A trecut pe acolo.

Postarea lui de pe Facebook este o ocazie să îl cunoaștem mai bine pe marele „apărător al Bucureștiului”. „Mesia” bucureștenilor în varianța Alina Mungiu Pippidi și, după cum se va vedea, al investitorilor imobiliari. Și de aici din țară - harnici cotizanți la pușculița lui Nicușor Dan -, dar și de pe afară, la fel de darnici pentru Nicușor Dan.

Să citim ce a postat Marian Preda:

„DE CE NU ÎL PLAC ȘI NU ÎL VOTEZ PE NICUȘOR DAN?
Cu câțiva ani în urmă, după ani de eforturi birocratice și financiare uriașe pentru Facultatea de Sociologie a Universitații din București, s-au construit in Complexul Panduri un al doilea sediu, foarte modern și un cămin pentru doctoranzi, masteranzi și oaspeții străini. Toți, străini și români, laudă cele doua clădiri când le văd. 

Nicușor Dan și Salvați Bucureștiul au dat în judecată Universitatea și au cerut demolarea lor. 

După ani de zile Universitatea a câștigat procesul. 

În mod evident ND nu a avut dreptate, dar de ce a făcut el acest demers împortiva universității?

Gurile rele mi-au spus (cu argumente) că el a făcut-o la comanda și în interesul domnului Badea, un om de sistem, patronul Edificia Carpați, unul dintre sponsorii importanți ai campaniei sale electorale de acum. Patronul acesta și firma sa de constructii au birourile vecine cu aceste clădiri ale Universității și aveau interese directe și un alt plan pentru acel spațiu. 

La început nu am crezut; l-am invitat insistent prin intermediul sociologului Mircea Kivu (șeful lui de campanie electorală atunci) pe Nicușor Dan la fața locului, să ne explice și nouă de ce vrea ca acele superbe cladiri să fie demolate. A refuzat să vină și a continuat procesul cu UB pe care, în final, l-a pierdut. 

Pe cine reprezintă în realitate, sau pe cine și de cine salvează Nicușor Dan? ”Salvează” Edificia Carpați, o firmă de construcții cu mare putere financiară și cu mari interese imobiliare, de Universitatea din București? 

Să fim serioși, societatea pe care o reprezintă ND nu este civilă, ci comercială. De aceea eu nu cred în Nicușor Dan, în onestitatea lui și nu îl votez!”.

Uite că această campanie oferă mai multe decât se anunța. Lupta politică între PNL și PSD are consecințe neașteptate. Outsiderii politici își pierd tainele. Ascunse cu destulă îndemânare până în prezent. Colaboratorii lor de până mai ieri sunt duri și strivesc fără milă „capul” incomozilor din jurul lor.

Prezent ieri la GDS, Mircea Kivu dădea sfaturi lui Predoiu cum să renunțe în favoarea lui Nicușor Dan. Nu era singurul. Practic, ieri la GDS, Predoiu se afla în mijlocul „adversarilor” politici, dacă se poate spune așa. Intervenția de astăzi a lui Marian Preda ne spune mult mai mult. Cei de la GDS au încercat ieri să elimine un partid politic - în mod expres PNL -, pentru a face loc unui cameleon politic - în mod expres USB -, de fapt unei organizații cu puternice interese comerciale în domeniul imobiliar. De aceea Nicușor Dan nu avea nici un crez politic ! Mirarea unora dintre GDS-iști poate fi sinceră. Nu erau incluși în tabelul cu viitoarele beneficii ! Rămâne să vedem, poate din întâmplare, dacă mirarea era și o formă de reproș că nu au fost luați în calcul sau era o mirare sinceră în fața unei mai mari înșelăciuni politice.

Mergând cu judecata mai departe, după ce am văzut „mirarea”, pot spune, cu mâna pe inimă, că cei de la GDS de ieri erau adversari politici ? Inima mă îndeamnă să fiu mai reținut. Atunci ce pot fi ? Pot fi un grup de interese financiare care a încercat să oprească ascensiunea PNL către puterea politică a capitalei prin intermediul lui Cătălin Predoiu, candidatul partidului. Păi, să îmi fie cu iertare, dar asta seamănă mai mult a mafie imobiliară decât organizație ne-guvernamentală. Asta a ajuns GDS ? Cu PNL la putere în capitală, cu proiecția de guvernare a PNL prezentată de Cătălin Predoiu, interesele lor financiare s-ar cam duce de râpă. Logic vorbind, acțiunea grupului de interese financiare prin intermediul GDS de ieri este normală, privind dinspre ei. Predoiu a rezistat „agresiunii” iar astăzi, poziția lui Marian Preda vine și confirmă intenția, de fapt, a grupului sau a grupurilor adunate în jurul lui Nicușor Dan.

Îmi place finalul:

Să fim serioși, societatea pe care o reprezintă ND nu este civilă, ci comercială. De aceea eu nu cred în Nicușor Dan, în onestitatea lui și nu îl votez!

Schengen, o veche problemă. Acum apar și „soluțiile”. Pentru că a renăscut încrederea.

Începutul mandatului de Președinte al României al lui Klaus Iohannis marchează și un alt mod de a face politică. Pe plan intern, observ o creștere a responsabilităților în zona instituțiilor de putere ale statului. Justiția, Ministerul Public, Ministerul de Interne, serviciile de informații, chiar guvernul. În Parlament se simte un aer ceva mai curat, o atitudine mai responsabilă chiar dacă din când în când se mai „parfumează” unii cu duhoarea intereselor mafiote transpartinice.

Ministerul Public, în special DNA, a devenit, peste noapte, o vedetă. Este comunicativ, este foarte activ și este eficient. A băgat spaima în mafioții din România. Corupții au început să caute cu disperare să vadă cât mai au din prescrierea faptelor și așteaptă cu valiza pregătită să fie vizitați de mascați. După ce i s-a „retezat capul”, DIICOT începe să semene a ce trebuie să fie. Coana Mare, coana Justiție s-a eliberat de spaime și dureri și condamnă pe bandă rulantă mafioți, politicieni, actuali și foști miniștri.

Băsescu a ajuns să se considere persecutat politic de ... justiție ! Mare minune ! Tocmai el, el care a afirmat de mii de ori că sub mandatele lui Justiția a devenit independentă !

Victor Ponta nu se simte nici el prea bine. Susține Justiția din vorbe însă o critică dur pentru faptul că „nu este atentă” la cercetări și condamnări. Ieri a criticat condamnarea lui Ridzi, mamă a doi copii cu boli nenumărate condamnată la cinci ani de pușcărie pentru abuz în serviciu și altele, vezi Doamne, că o mamă nu poate fi condamnată așa de aspru (mama asta fiind până mai dăunăzi parlamentar al PSD !). Tot ieri a criticat acțiunile procurorilor pe baza denunțurilor, el susținând că nu poate fi cineva condamnat doar pe bază de denunțuri numai că aici apare o mare problemă, pentru el, normal. Nu știe ce au procurorii în spatele denunțurilor. Tot mai ieri a strigat în pustiu covârșit de grija patronilor de firme care prin condamnările suferite influențează negativ viața a sute și mii de angajați. Cum o dai cum o întorci, se vede un început de disperare în zicerile lui Ponta. O declara el că susține independența Justiției însă nici chiar așa. Independentă-independentă ?! Păi ... rămâne fără partid și fără finanțare. Cu ce va mai da el de pomană milogilor votanți ai PSD ?!

Declarând că recuperarea la bugetul statului a valorilor fraudate este una din obligațiile tuturor instituțiilor statului, o obligație majoră, Klaus Iohannis a dat ținta acțiunilor procurorilor și polițiștilor. Iar ăștia nu s-au lăsat rugați. Au pocnit din călcâie și au purces la treabă. Constatând că au, dintr-o dată, enorm de multă treabă, mă gândesc că „băieții” aveau strânse din timp materialele necesare pentru a se mișca atât de repede. Și se mișcă. Se mișcă de au băgat spaima în guvernanți. Sunt sigur că Ministerul de Finanțe își face calculele să vadă care va fi deficitul real al bugetului de stat după aceste acțiuni. Se vor închide firme, vor dispare firme, chiar și cele ajutate copios de către guvernarea pesedistă.

Vânzoleala din țară nu a scăpat ochiului „expert” al celor din străinătate care s-au tot opus acceptării României în Spațiul Schengen. În special celor din Germania. Nu condamnările unor figuri politice devenite celebre atrage ci atitudinea nouă a instituțiilor statului față de marile probleme ale democrației, în special față de actele de corupție și de indisciplină administrativă, economică și financiară. România a început să își respecte regulile iar rezultatele instituțiilor statului confirmă faptul că personalul ce le încadrează știe ce și cum să facă. Nu mai are rost să punem întrebări retorice de genul: „dar până acuma de ce nu au făcut” ?! Păi cum să facă dacă tocmai cei chemați, aleși să facă sunt în banca acuzaților pentru că nu au făcut !?

Așa ajungem la condiția de bază a accederii în Spațiul Schengen. Încrederea. Domnul Frank-Walter Steinmeier, ministrul de Externe al Republicii Federale Germania, a declarat la Cotroceni „că trebuie identificată o soluţie care să permită progrese în realizarea acestui obiectiv”. Schimbarea atitudinii față de lege în România va avea o reacție din partea celorlalte state membre Schengen. O reacție care trebuie să se traducă în acceptul de aderare.

Majoritatea celor care discută despre Schengen au în vedere doar efectul acordului, efect vizibil, tangibil. Lipsa controlului persoanelor la frontierele naturale ale statelor membre. În realitate, este vorba despre un transfer de suveranitate între statele membre, stabilindu-se că frontiera exterioară a spațiului Schengen este frontiera fiecărui stat membru Schengen (chiar și a statelor membre care nu au frontiere exterioare !), autoritățile de frontieră și polițienești ale statului care deține frontiera exterioară executând serviciul și în folosul celorlalte state membre Schengen. O componentă serioasă a acestui serviciu privește securitatea celorlalte state. Asigurarea securității statelor se realizează începând de la frontiera acestora, pe lângă misiunile de securitate ce se desfășoară în afara teritoriului național. Statul membru Schengen este investit de celelalte state să le asigure securitatea internă la frontiera externă pe care o deține. Unele aspecte privind spațiul Schengen se pot lectura aici.

Tehnic și procedural la frontieră, tehnic și procedural în sistemele de cooperare polițienești am fost pregătiți. Vânzoleala anti-corupție și anti-fraudă din aceste zile ne demonstrează că puteam acționa însă nu eram capabili. Accesul românilor în statele membre Schengen este liber. România însă, ca stat, nu prezenta garanții suficiente pentru a prelua răspunderea securității celorlalte state !

Un sondaj care îmi confirmă așteptările.

Cei de la INSCOP au făcut un sondaj comandat de „Adevărul” (aici). Sondajul mă confirmă și îmi confirmă așteptările. Victoria lui Klaus Iohannis este percepută ca fiind victoria PNL. A PNL-ului nou, după fuziune. Chiar dacă în noul partid sunt personalități cu o presă negativă accentuată. Una spune jurnalistul, alta vede, crede și votează cetățeanul.

Poza de final este aceasta. Klaus Iohannis în frunte la încredere și PNL (în formula PNL+PDL) la opțiunea pentru alegerile parlamentare (eu zic și locale !).

Bine comentează cei de la INSCOP rezultatul. Este unul emoțional, la aproape 2 săptămâni după ce a fost comunicat rezultatul alegerilor ! Este o premiere a câștigătorilor, Klaus Iohannis și PNL și o sancționare a perdanților, Victor Ponta și PSD plus UDMR, UNPR, PC, PLR etc.

De notat faptul că PNL-PDL trec pentru prima oară de 40%. Au mari șanse să se mențină în jurul acestui scor dacă vor da dovadă de inteligență și vor profita la maxim de iarna aceasta care se anunță foarte-foarte dificilă. Pe lângă starea normală sau mai puțin normală a vremii (după cum vrea Mama Natură) vom avea afecte ale guvernării Ponta. Efecte care pot accentua lipsa de încredere în primul ministru Ponta, în guvernul pe care îl conduce, în partidele care compun majoritatea parlamentară. Actele și faptele guvernamentale producătoare de efecte negative au fost deja produse. Trebuie doar ca la nivel local, în special, să fie arătate oamenilor care își vor exprima nemulțumirea față de greutățile întâmpinate. Oamenii trebuie să știe de ce va fi rău, la un moment dat și de ce trebuie să aleagă o guvernare Iohannis pentru a merge spre bine și mai bine (cu PNL majoritar în comunitățile locale, în Parlament și la guvern).

Poza următoare este tot un rezultat al câștigării alegerilor. Cei care au fost percepuți ca fiind în echipa lui Iohannis au primit bunusuri. Sunt în creștere. Cei care au fost percepuți ca fiind în echipa lui Ponta pierd.

Este un foarte bun moment pentru a accentua scăderea lui Ponta și a alor lui (includ aici și pe Dragnea, Tăriceanu, Oprescu etc.). Ponta poate avea succes la guvernare doar dacă va fi ajutat de Klaus Iohannis prin preluarea de către acesta a efectelor negative. Dacă însă Iohannis va refuza să fie „părtaș” la guvernare, așa cum își dorește cu disperare Ponta, toate belelele se vor sparge în capul lui Ponta și a PSD. Pe de altă parte, opoziția lui Iohannis față de manevrele previzibile ale PSD și guvernării Ponta, susținută de acțiunile politice ale PNL în Parlament și în spațiul public poate consolida poziția favorabilă pentru PNL deasupra liniei de 40%. Folosirea normală a inteligenței pe care o avem de la natura umană ar trebui să ne aducă rezultatele pozitive pe care le așteptăm de atâta timp.

PNL va trebui să iasă mai des în față cu Cătălin Predoiu. Are o ușoară creștere în sondaj (de la 12,2 la 15,7%), o creștere care trebuie exploatată sever. Are nevoie de încredere pentru că este premierul pe care PNL îl propune, este premierul pe care îl dorește Klaus Iohannis. Trebuie, de asemenea, scoși în evidență politicienii PNL care sunt pe lista scurtă de personalități ce urmează a ocupa poziții ministeriale. Influența pozitivă a prezenței lui Iohannis la Cotroceni nu este suficientă pentru încrederea cetățenilor în echipa de guvernare a PNL. Vorba aia, Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă'n traistă. Nu ar strica ca cei din PNL să înceapă a sonda opinia cetățenilor cu privire la personalitățile din PNL care au nevoie de încredere pentru misiunile politice viitoare. Cu precizarea că acei lideri ai noului PNL care au o imagine proastă din cauza propriului comportament în guvernările anterioare, care au probleme nerezolvate cu Justiția, care au o imagine proastă și datorită presei ostile (indiferent care), trebuie să facă un pas în spate pentru a nu afecta scorul partidului și încrederea cetățenilor într-o posibilă guvernare PNL.

Știu că sunt orgolii, știu că va fi foarte greu să fie lămuriți cei cu imaginea publică negativă că nu este timpul să iasă în față ca scaiul. Trebuie să fie dusă o campanie în care să fie puși, față'n față, toți cei care au capacitatea de a guverna ai PNL cu cei care au capacitatea de a guverna ai PSD (sau a aliaților lor), cu cei care sunt acum la guvernare din partea PSD (și a aliaților). Lumea trebuie să poată face diferența între PNL și PSD (PLR etc.). Dacă există liberali cu imagine bună în rândul cetățenilor (indiferent dacă au acționat în PNL, în PDL sau în altă formațiune politică) aceștia trebuiesc folosiți fără nici o reținere. Viitorul guvern al PNL va trebui să aibă o imagine generală pozitivă, mult peste ce a oferit PSD acum dar și în trecut. Bine, sper ca acțiunile Justiției să ușureze alegerea. Mai sper ca aceste acțiuni să curețe spațiul politic de mafioți. Pe măsură ce mafioții ajung pe calea „dreaptă”, locul lor va fi luat de oameni care, până acum, nu aveau loc de mafioți.

Per total, sondajul este încurajator. Viitorul guvern al PNL nu stă prea bine. Cătălin Predoiu trebuie stimulat să crească. Recomand, sincer, mai mult Predoiu pentru creșterea vizibilității. Poate nu ar strica să își corecteze, cumva, mesajele. Fie este luptător de tranșee, fie este academician ! Nu poți merge la luptă recitând poezii.

Crin Antonescu la Bacău. Mesaje de încurajare și încredere pentru liberali.

Bacău. Delegația Permanentă a PNL Bacău. Crin Antonescu și-a îndeplinit rolul de lider al partidului.

Presa ostilă PNL și lui Crin Antonescu, ostilă în egală măsură și PSD și lui Victor Ponta, ca să nu mai spun de USL, alianța între cele două partide majore, bagă bățul prin gard. Doar-doar o provoca o ruptură sau o lărgi o ruptură reală sau imaginară între PNL și PSD. Muncă grea.

Este la modă încurajarea lui Crin Antonescu pentru liberalii din Bacău. PNL este un partid puternic care contează azi, contează în Parlament, contează la guvernare, contează în USL. Este la fel de important ca PSD. Iar relațiile dintre PNL și PSD atât în cadrul USL cât și în cadrul guvernării sau al acțiunii parlamentare nu pot fi decât relații între parteneri egali. Nu mărimea contează în această relație ci capacitatea de a face. Iar PNL a făcut tot ce a fost posibil pentru a-și respecta angajamentele.

HotNews. De aici iau textele de mai jos:

„Nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu se spuna ca USL nu se rupe maine – acest lucru nu pot sa-l stiu, nu sunt profet. Nu dorim sa rupem o alianța politica pe care am construit-o greu, nu dorim sa aruncam la cos o constructie pe care o denumim „Romania puternica””.

„PSD-ul trebuie sa faca altceva decat a facut in anii 2000-2004. Noi l-am facut pe Ponta prim-ministru – nu am pledat pentru nimeni cum am facut-o pentru el. PNL-ul este la zi cu obligatiile sale si trebuie sa se recunoasca acest lucru si trebuie sa ni se multumeasca. PNL nu va fi ajutat de nimeni, nu va fi impumutat cuiva. Va avea atata putere cat isi va lua singur. Candidatura mea cu sprijinul PSD nu e un bacsis, pe care mi-l dau colegii. Ei au insistat ca aceasta candidatura sa fie asumata de mine. Ponta trebuie sa tina minte ca umbla cu mine ca si cu sfintele moaste”.

"Putem sa realizam ceva in patru ani acum si ne putem bate apoi 40 de ani. Putem face acest lucru. Daca nu, nu avem nevoie de colegi care tradeaza – avem destula experienta in asa ceva".

În sinteză, Crin Antonescu a definit corect USL. O alianță care are obiective majore de politică internă și internațională, obiective care sunt acceptate de toți cei care au votat USL, atât la alegerile locale cât și la cele parlamentare. În patru ani trebuiesc puse bazele unei Românii moderne, unei Românii care se va dezvolta pe niște jaloane care se construiesc acum - legi -, astfel că în viitor, indiferent care formațiune politică va guverna țara să nu mai existe derapaje de la democrație având va reper (negativ) comportamentul politic al lui Traian Băsescu în cele două mandate succesive avute și guvernarea catastrofală a PDL și UDMR sub conducerea iresponsabilă a premierilor Emil Boc și Mihai Răzvan Ungureanu.

Crin Antonescu atrage atenția ferm asupra modului cum trebuie interpretată relația PNL cu PSD. Nu este o relație de subordonare, nu este o relație viciată de pomeni sau bacșiș politic, este o relație de egalitate, o egalitate care trebuie spusă, afirmată cu putere, o egalitate care nu se cere, se afirmă, se impune oricui. Este o egalitate care se bazează pe puterea fiecărui partener în parte. Realizările USL sunt realizări ale celor care sunt puternici, se simt puternici, care nu acceptă să fie considerați slabi. Mai ales de parteneri. În plus, PNL „va avea atâta putere cât își va lua singur”, spune Crin Antonescu. Nu trebuie să cerem putere de la PSD. Pentru că nu o vom primi.

Era nevoie de un astfel de discurs. La Bacău, la fel ca în celelalte mari organizații din țară, Crin Antonescu trebuie să dea încredere liberalilor în partidul lor. Afirmațiile lui Crin Antonescu nu sunt insulte la adresa PSD, sunt realități în măsura în care fiecare liberal se simte puternic în relația cu alți parteneri sau adversari politici. Pentru ca liberalii să se simtă puternici, trebuie ca liderii lor să fie puternici. Prin acest discurs public asta s-a arătat. Crin Antonescu a arătat liberalilor băcăuani că au lideri puternici care își asumă puterea, atât în interiorul partidului cât și în afara lui, în relația cu alte formațiuni politice, în relația cu societatea. Pentru că societatea civilă vrea să fie condusă de oameni puternici, oameni pe care PNL i-a pus la dispoziție în Parlament și în Guvern, în administrațiile locale. Pentru că au arătat că sunt puternici, au primit milioanele de voturi cu ocazia diferitelor alegeri.

Comportamentul lui Crin Antonescu la Bacău nu este o excepție. L-a fel s-a comportat peste tot unde a fost dând încredere organizațiilor liberale. Partenerii din PSD fac același lucru. Transmit mesaje de putere organizațiilor lor. Și în PNL și în PSD se „ascut” armele pentru bătăliile viitoare, care vor începe imediat ce USL își va fi terminat treaba ducând România pe acel făgaș dorit de toți alegătorii - România puternică.

Am văzut reacții ale unor social-democrați pe net. Mesaje mai murdare decât ale băsescienilor. Este bine să știm cine ne sunt partenerii. Cuțitul lui Brutus este mult mai aproape decât ne-am fi închipuit.

Lupta pentru încrederea cetățeanului.

ÎNCRÉDERE s. f. Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; credință...

Am mai scris despre asta. În zilele din urmă. Azi, această luptă se duce cu ținte precise. Se insistă asupra celor care încă mai constituie pentru portocalezi o speranță. USL este ajutat și de dorința, disperată, a unora dintre portocalii de a ieși în evidență. Mai apare câte un Lăzăroiu care scrie la ziar, la Evenimentul Zilei, mai apar disperați alți foști demnitari PDL cu acuze strâmbe la o guvernare care abia a început, Monica Macovei sau Cristian Preda fiind, de departe, cei mai vocali. TRU - Traian Radu Ungureanu face ce știe, mănâncă ... Videanu și Berceanu au început să iasă la atac. Videanu cu aere de mare strateg economic iar Berceanu cu glumițe. Rar, Boc de la Cluj, declamă lozinci. Nimeni nu îi spune că epoca Ceaușescu a trecut demult, tare demult. La B1 Tv sub conducerea lui Turcescu sa zbat băsiștii să apere onoarea pierdută a mafiotului național Traian Băsescu. La Turcescu PDL este făcut varză, albie de porci, liderii lor sunt pe făraș. Se trage în disperare o ipotetică spuză „pe turta” lui MRU - Mihai Răzvan Ungureanu securistul-premier fără șansă, demis, prin abuz spun ei, de USL cu ajutorul trădătorilor, a fripturiștilor din PDL și a trădării minorităților. La Turcescu apare ca invitat permanent Mihai Neamțu, fondatorul Noii Republici, o mișcare care vrea să recupereze așa-zisul electorat de dreapta pentru a se constitui ca forță politică de sine-stătătoare. Adversarele politice ale lui Mihai Neamțu sunt PNL și PDL. Culmea. Băsescu fiind tipul de lider care a dat modelul de conducere modernă la nivelul Președintelui României. Din rândurile PDL sunt acceptate doar acele personalități care au girul lui Monica Macovei pentru care indivizii au un adevărat cult și aliații ei.

În timp ce USL și-a stabilit țintele, PDL se luptă și cu proprii lideri pentru recăpătarea încrederii populației. Vasile Blaga vrea să transmită încredere. Metodic, formal și informal, Vasile Blaga transmite sentimentul că PDL este un partid care știe ce face, că are de recuperat în modul de comportare pe scena politică însă este puternic ca organizație politică, mai ales în teritoriu. Nu poate face mai mult pentru că organizarea teritorială este singurul lui punct de sprijin în lupta politică. Toți liderii PDL sunt compromiși. Inclusiv el însă trebuie să își ducă povara. Cu disperare, atât el cât și colegii din tripleta BVB luptă pentru onoarea pierdută a paranoicului de la Cotroceni. Ei știu că pierd lupta, știu că nu au cum să producă victime în rândurile USL, știu că poziția lor pierde zilnic membri și simpatizanți dar mai știu și faptul că trebuie să păstreze nucleul dur al PDL, nucleu habotnic, nucleul care are nevoie cu disperare de dovada că PDL nu dispare. Iar nucleul dur trăiește cu habotnicia rolului de Mesia al lui Traian Băsescu. Ei știu că la un moment dat Traian Băsescu se va sui sau va fi suit pe cruce pentru păcatele lor. Doar că Traian Băsescu nu este încă pregătit pentru un astfel de deznodământ. Disperat, Traian Băsescu își atacă, mereu și mereu, proprii susținători. Cei mai fideli sunt habotnicii care formează nucleul dur al PDL, așa-zișii intelectuali cultivați de Mihai Neamțu și presa pro-băsistă îl susțin pentru că nu au încă un nou lider. Temporar, aceștia se leagă de un ipotetic Mihai Răzvan Ungureanu, un tip neclar, un evaziv, un individ fără coloană vertebrală, un tip fără ideologie, un tip fără morală. Ungureanu este în postura iepurelui. I se cere să alerge pentru PDL în speranța că din lupta politică de acum se va iți, cumva, un nou lider, autentic, un lider care să ocupe locul ocupat până în prezent de Traian Băsescu. În curtea PDL sau printre cei care au beneficiat de guvernarea PDL nu sunt prea multe variante credibile. Iar de sunt persoane cu notorietate nu sunt dispuse să intre în malaxorul luptei politice. Nu au capacitatea de a lupta, de a rezista conflictelor politice reale, nu au orizont politic definit. Din sinecuriștii politici nu poți face lideri politici. Sinecuriștii nu au conștiința sacrificiului pentru binele comun. Nu se sacrifică ei nici pentru binele propriu.

USL face bine ce face. Atacul lui Victor Ponta la adresa competențelor Președintelui României în diferite domenii de activitate statală a lovit în punctul sensibil al acestuia. Băsescu va trage ponoasele prezidențialismului într-o republică constituțional parlamentară. Cine se uită cu atenție la ce anume apără portocalezii cu înverșunare vor constata că prezidențialismul este elementul central. Cei mai vocali apărători ai prezidențialismului sunt și cei mai cunoscuți lăudători ai proiectului de lege de modificare a Constituției propus de la Cotroceni și asumat de PDL. Practic, odată cu lupta pentru cucerirea încrederii populației se duce o luptă dură între parlamentarism, promovat de partidele componente ale USL și prezidențialism, promovat de Traian Băsescu și așa-zișii intelectuali băsiști.

În timp ce încrederea în Traian Băsescu, atâta câtă mai este azi, se pierde, discuțiile publice cu privire la rolul și locul diferiților actori politici în funcții de demnitate publică vin și sprijină formarea conștiinței publice la cetățenii ținuți, până acum, în cumplită ignoranță. Oamenii văd că se poate discuta despre lucruri care erau, cumva, confiscate de Traian Băsescu și susținătorii lui. Oamenii văd că pot avea acces la informații care până acum erau ținute la „secret”. Oamenii primesc în urma dezbaterilor informații complete cu privire la rolul și locul Președintelui României în cadrul republicii parlamentare cu un Președinte care îndeplinește, obligatoriu, doar funcțiuni formale fără a avea drept de decizie administrativă. Iar aici rolul acestuia în politica externă, considerată pe nedrept ca aparținând bunului plac a acestuia începe să capete contur. Cu Victor Ponta premier și Andrei Marga ministru de externe se deschide cartea externelor, pagină cu pagină și se observă, fără prea mare dificultate, că Traian Băsescu a confiscat Parlamentului rolul de decizie în politica externă a țării. Guvernul propune prin programul de guvernare orientările țării în politica externă și gradul de satisfacere a obligațiilor ce revin României din tratatele internaționale (funcție de capacitatea financiară și funcțională a instituțiilor ce urmează a fi implicate - Armata, Politiția, Poliția de Frontieră, SIE, consulatele etc.) iar Parlamentul aprobă sau modifică înainte de aprobare, orientările politicii externe și acțiunile. Președintele României este astfel ținut de voința Parlamentului în acțiunile lui de reprezentare a statului pe plan extern. El nu poate angaja România în nici o acțiune externă dacă aceasta nu a fost aprobată de Parlament ca organ reprezentativ suprem al poporului român ((art. 61 alin. (1)). Oamenii încep să înțeleagă că rolul Președintelui de reprezentant al statului român nu înseamnă că el este și reprezentantul poporului, el este doar reprezentantul administrației de stat, fapt ce îl pune în inferioritate funcțională față de Parlament. Reprezentarea externă a Președintelui nu cuprinde și decizia în politica externă. Reprezentarea lui este formală, ca majoritatea actelor cu care Președintele este investit de Constituție. El semnează tratatele sau inițiază dialogul cu omologii din alte state pe teme de politică externă cerute de Guvern sau dispuse de Parlament. Ca urmare a acestor dezbateri se va ajunge la o mai clară poziționare a României față de unele aspecte ale politicii externe de până acum. Participarea României cu forțe armate și polițienești în acțiuni comune cu ONU și NATO vor fi revizuite. România va trebui să vadă dacă se mai poate împrumuta la nesfârșit din băncile străine pentru a susține aceste acțiuni externe în dauna propriei populații. Mârșave au fost declarațiile lui Traian Băsescu că România se împrumută pentru a plăti salariile și pensiile, mârșave au fost declarațiile lui pentru așa-zisa reformă a statului, mârșave au fost acțiunile lui și ale clicii de la guvernare pedelisto-udemeriste de închidere a spitalelor, a școlilor, desființării structurilor de poliție din comune pe motiv că România nu mai are bani să le susțină. Pentru că banii se duc aiurea pe participarea în acțiunile militare și polițienești externe, se duc pe susținerea unor instituții publice interne cu rol extern care susțin sinecurismul fără însă a aduce țării un folos palpabil. Mai mult, dăm bani să ne facem de râs.

În timp ce Victor Ponta și guvernul lucrează la partea funcțională a statului și clarificarea poziției instituțiilor de stat în actul de guvernare, inclusiv reprezentarea externă, Crin Antonescu lucrează la clarificările politice în teritoriu. Participă la lansarea candidaților USL la alegerile locale și ține cuvântări maselor de alegători și curioși despre abuzurile guvernărilor băsesciene, arată cu degetul și dă exemple ale acestor abuzuri, arată cum va funcționa USL și dă speranța că USL va guverna suficient de mult pentru a repune România pe făgașul normal. Crin Antonescu dă speranța că va fi mai bine, că se va face dreptate, că încrederea în ziua de mâine va reveni în fiecare casă de român. Efortul este imens. Guvernul îi pune la dispoziție lui Crin Antonescu datele necesare pentru a arăta populației chemate la vot cât de nocivă a fost guvernarea băsesciană iar USL dă guvernului sprijinul necesar pentru ca măsurile ce se impun acum să fie bine percepute de populație. Este o luptă cruntă. Sunt oameni care au convingeri ferme că Traian Băsescu și ai lui au „lucrat pentru țară”, chiar dacă măsurile „au fost dureroase”. Acțiunile conjugate ale lui Victor Ponta și Crin Antonescu au rolul de a combate aceste convingeri. Se putea și altfel, unele măsuri băsesciene fiind de fapt abuzuri impardonabile.

Lupta pentru câștigarea încrederii cetățenilor este pe drumul bun. Însă ea trebuie dusă la aceeași intensitate permanent. Chiar și după câștigarea alegerilor parlamentare. Iar eu trebuie să apreciez ideea cu acest VUM pur și dur care duce în curtea fiecărui cetățean decizia reprezentării în Parlament. Indiferent ce „mestecă” tot felul de teoreticieni și analiști adversari ai sistemului ce urmează a fi aprobat în Parlament, VUM va face curățenie, cumva, în clasa politică. Va elimina, probabil, toți habarniștii, toate lichelele portocalii. De aceea se gândește Elena Udrea să se apuce să facă un copil. Știe că VUM o exclude de la viața politică activă în Parlament. De aceea sunt atât de disperați unii de la PDL. Știu că VUM îi va duce în fața unor alegători care azi află porcăriile pe care le-au făcut în guvernarea băsesciană. Nu vor mai putea să le ceară votul, vor primi ouă stricate în cap. Le este teamă celor din PDL. Liderii lor cu notorietate sunt plini de rahat. Iar alții nu mai au de unde scoate. Iar manevra cu „Noua Republică” a lui Mihai Neamțu este în întârziere. MRU nu știe să danseze, el știe să spună lozinci. VUM exclude procentele de popularitate ale unui partid. 2% de ici, 5% de colo, 10 la sută de dincolo, per total 30%. Ia uite câți români ne apreciază. VUM exclude aceste ciubucuri. Pentru fiecare lider local candidat vor trebui să aibă minim 15-20% încredere pentru a spera la un loc în Parlament. Nu doar ei, și cei ai USL. Numai că ei, cei din PDL, au în spate rezultatele dezastruoase ale guvernărilor băsesciene pentru care nu pot da explicații credibile mai ales acum când auditurile din ministere arată nivelul jafului din banul public practicat.

VUM poate sancționa și USL. Dacă cei ce vor fi aleși de USL să candideze în colegii nu au sprijinul cetățenilor, dacă sunt oameni cu pete, USL va pierde respectivele colegii. Selecția în cadrul fiecărui partid membru al USL va trebui să fie dură, foarte dură. Vor dispare din prim-plan persoane care au fost la limita bunului simț în toți acești ani. Selecția candidaților USL va fi adevărata reformă politică în cadrul fiecărui partid. O reformă va fi și la PDL care, dacă are cu cine înlocui hahalerele băsesciene are șansa să trimită în Parlament un număr mai mare de parlamentari decât se prefigurează acum.

Eu consider că se merge pe un drum bun. Susțin acest VUM. Este dur și este evident că obligă la responsabilitate. Prin votul proporțional erau trimise în Parlament tot felul de panarame, care mai de care mai pilos sau mai bun cotizant. Acum, candidații trebuie să meargă în colegiile lor să îi lămurească pe oameni că sunt buni, că sunt cinstiți, că sunt onești, că sunt cumpătați, că sunt inteligenți, că sunt credincioși, că le vor apăra interesele. Greu. În toate sistemele de vot, fără excepție, se pierde votul celor mai puțini. Cu pragul electoral nu era doar o pierdere, era un abuz cumplit împotriva orientării simpatiei populației către un candidat sau altul. VUM este mai bun. Este mai rău pentru partide, le sancționează pentru alegerile făcute însă face dreptate cetățenilor cu drept de vot din fiecare colegiu electoral. Sistemul de vot proporțional era un fals. Pe listă alegeai un partid care își băga în față pilele și incompetenții politici care însă aveau donații substanțiale la partid. Acum ... acum este mai puțin probabil să se ajungă la așa ceva.

Să se facă dreptate !

Într-o postare anterioară am spus că, după mine, principala bătălie politică și obiectivul politic major și imediat al USL în cele 6 luni de guvernare capturate de la PDL și UDMR este acela de a câștiga încrederea electoratului român. De aceea în programul de guvernare ajuns la Parlament pentru investirea Guvernului Ponta sunt prevăzute, în mod concret, măsurile reparatorii: înapoierea banilor jefuiți de PDL și UDMR pensionarilor prin calcularea cu rea-credință a contribuției de 5,5% asupra întregii pensii și nu doar a sumei care depășește 740 lei, readucerea salariilor bugetarilor la valoarea nominală din 2010, abrogarea HG privind facultatea în limba maghiară de la UMF Târgu Mureș, revederea proiectelor de exploatare a resurselor minerale în interesul statului român și alungarea din această zonă de interese a căpușelor PDL+UDMR și a finanțatorilor acestora etc. Sunt măsuri imediate, de impact social major, măsuri care vor întări declarația politică comună a partidelor componente USL că vor face „o altfel de politică”.

Populația cere cu insistență „să se facă dreptate”. Iar pentru populația țării nu există dreptate atâta timp cât nu sunt soluționate imediat și reparatoriu abuzurile guvernărilor succesive Boc și Ungureanu. Cum se va ajunge la această dreptate, interesează mai puțin pe pensionar sau bugetarul care este dispus să își ofere încrederea în politicienii USL. Unii vor primi satisfacție și vor înjura pe cei care le rezolvă problema însă aceștia vor fi în minoritate. Majoritatea va avea însă un cuvânt greu de spus la alegerile locale și parlamentare.

O prezentare a programului de guvernare al USL pentru perioada de 6 luni de zile rămase până la alegerile parlamentare, făcută în ziarul Gândul, evidențiază o abordare prudentă a problemelor guvernării. Este absolut normal. Nu te poți angaja pe ce nu știi, pe o bază devastată, prăduită, măsluită, deformată. Toate domeniile de interes național care formează obiectul unei guvernări sunt vraiște. Oportunismul, primitivismul, carierismul, interesul personal sau de partid sunt atât de prezente în instituțiile statului încât a face angajamente de guvernare pe baza lor înseamnă a perpetua dezastrul guvernării băsesciene. Pentru înlăturarea lor se impune acel audit care să aducă la lumină toată murdăria politică și politicianistă a băsescienilor, pedeleilor și udemereilor. Un program de guvernare pe termen mediu și lung se poate prezenta Parlamentului abia din toamnă de guvernul ce se va forma atunci pe baza unei noi majorități parlamentare.

Să se facă dreptate. Lumea se uită după mesajele USL care le confirmă certitudinea dreptății. Discuțiile cu FMI ale lui Florin Georgescu sunt în centrul atenției. Bine face Ponta că trimite jurnaliștii la Florin Georgescu. Acesta are capacitatea de a comunica în sensul dorit de cetățeni fără a încălca regulile discursului finanțiștilor. Iar din ce spune Florin Georgescu se desprinde ideea că, fără a se abate de la ținta de deficit bugetar convenită cu FMI, BM și CE, se vor putea înapoia pensionarilor banii jefuiți de Băsescu, Boc și Ungureanu, se vor putea reîntregi salariile bugetarilor. Suficient. Există speranța. Se va face dreptate.

Pe de altă parte, campania anti-USL continuă cu atacurile din ce în ce mai inventive ale pedeleprelor la care se adaugă cele ale udemereilor (inclusiv amenințările iredentiste). După părerea mea, este bine că s-au îndreptat asupra propunerilor de cabinet ale lui Victor Ponta. Persoanele atacate în media băsistă au capacitatea de a se apăra singure. Nu trebuie să le țin eu partea. Sau alții ca mine. Nici nu formulez judecăți asupra problemelor lor. Să facă bine și să își prezinte situația în fața presei, a aceleia care a ridicat aceste semne de întrebare. Sunt persoane care pot fi înlocuite, indiferent de numele ce îl poartă. Din moment ce sentimentul populației cu privire la ele este de neîncredere, musai trebuiesc înlocuite. Obiectivul principal primează în fața interesului persoanal. Deocamdată, pentru obținerea încrederii din partea populației sunt obligatorii toate măsurile administrative ce se pot face chiar dacă, la un moment dat, unele măsuri vor fi cotate ca excesive în cercurile restrânse ale simpatizanților acestora.

Bătălia pentru cucerirea încrederii populației a început bine. Acum suntem abia în faza angajamentelor politice. După validarea de către Parlament a noului cabinet și a programului acestuia, trebuie trecut, din primele acte ale guvernării la punerea lor în practică prin actele normative care să permită materializarea lor. Restul ... este apă de ploaie.