Calcule pentru alegerea Ursulei von der Leyen

Ursula von der Leyen la o întâlnire cu creștin-democrații europeni, la 3 iulie, la Strasbourg Image: Reuters

Frankfurter Allgemeine Zeitung are un articol în care evaluează șansele Ursulei von der Leyen la câștigarea poziției de președinte al Comisiei Europene.

Social-democrații germani și cei austrieci vor vota împotrivă. Germanii sunt cei mai porniți. Fostul președinte al SPD, Sigmar Gabriel, vede chiar un motiv ca social-democrații să părăsească guvernul cancelarului Angela Merkel. Alți lideri social-democrați sunt mai ponderați.

În eurogrupul S&D, SPD are doar 16 membri, fiind al treilea cel mai mare grup din grup, după italieni și spanioli. Italienii și spaniolii sunt, evident, mulțumiți de pachetul de funcții votat/acceptat de Consiliul European. Social-democratul italian David-Maria Sassoli tocmai a fost ales Președinte al Parlamentului iar socialistul spaniol Josep Borrell este propus pentru funcția de Comisar al UE pentru politica externă și apărare. Prin urmare, creștin-democrații PPE se așteaptă ca majoritatea social-democraților să voteze în scrutinul secret, programat pentru 16 iulie, pentru von der Leyen.

Situația din prezent în Parlamentul European ar arăta cam așa: pentru alegerea lui von der Leyen vot vota favorabil 182 de deputați ai PPE, 60-70 liberali și 120-130 social-democrați. Acest lucru i-ar da 362 - 382 de voturi - majoritatea necesară este de 376. Sunt semnale că și unii din partidul Verzilor ar fi de acord să îi dea votul. În plus, s-ar putea obține voturile celor 28 de membri ai partidului de guvernământ polonez PiS. Guvernul de la Varșovia susținea numirea. În concluzie, conducerea PPE a spus: "Aceasta nu va fi o plimbare, dar șansele sunt bune."

Am preluat doar aceste informații. Cei care vor citi articolul vor observa că germanii sunt foarte preocupați și de zbuciumul intern din SPD cu privire la guvernarea țării. Trebuie înțeleși. Nu doar că au fost demolați de rezultatele guvernărilor CDU/SDU sub conducerea lui Merkel, au fost puși la colț de populație și pentru inițiativele păguboase ca parteneri de guvernare ai CDU/SDU. Eu încă susțin că ei sunt la originea „marii migrații” de 1 milion de persoane din 2015, când Sigmar Gabriel susținea vehemet că Germania are nevoie de forță de muncă ... „ieftină”. Dar nu despre ce îmi amintesc eu vreau să scriu. 😂

Alocuțiunea Președintelui Iohannis în cadrul Conferinței de Securitate de la München

10:20 | 16 Februarie 2019
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut sâmbătă, 16 februarie a.c., la München, Republica Federală Germania, o alocuțiune cu prilejul participării la cea de-a 55-a Conferință pentru Securitate.

Domnule Președinte El-Sisi,

Domnule Prim-ministru,

Domnule Ambasador Ischinger,

Excelențe,

Doamnelor și domnilor,

Îmi face o deosebită plăcere să mă adresez unui auditoriu atât de distins, sub prestigioasele auspicii ale Conferinței de Securitate de la München, într-un moment în care țara mea, România, deține Președinția Consiliului Uniunii Europene. Într-adevăr, Securitatea în Europa și Apărarea Europei sunt cu siguranță subiecte esențiale și de actualitate.   

Punctul de plecare inevitabil al oricărei discuții pe teme de securitate și apărare este complexitatea mediului internațional actual. Ne confruntăm în același timp atât cu amenințări clasice, cât și asimetrice, din diferite direcții strategice. Și acestea nu sunt îngrijorări doar la nivelul politicienilor, al militarilor și al strategilor. Astăzi, temerile cu privire la securitate reprezintă o preocupare predominantă a cetățenilor noștri europeni. În același timp, sistemul internațional multilateral se află sub o presiune crescândă, iar adaptarea sa la noile realități este pentru noi probabil cea mai mare provocare.

Care ar fi trebui să fie răspunsul nostru european la aceste provocări? Răspunsul meu este coeziunea, în sensul său cel mai larg. Întrucât discuțiile cu privire la viitorul Europei sunt prioritare pe agenda europeană în timpul actualei Președinții a Consiliului Uniunii Europene, deținută de România, este nevoie de o abordare coezivă și incluzivă din partea Statelor Membre și a instituțiilor europene. 

De aceea, acest mesaj de unitate și de coeziune definește fundamental prioritățile Președinției României la Consiliul Uniunii Europene. Abordarea noastră se concentrează pe facilitarea consensului, pe eliminarea diviziunilor și pe găsirea unei poziții comune în ceea ce privește modalitățile incluzive de consolidare a Uniunii. 

Securitatea și apărarea nu fac excepție. Dimpotrivă, acestea reprezintă componente fundamentale ale viitorului Uniunii – ele dau credibilitate acțiunii noastre externe și sunt o garanție a faptului că ne păstrăm și ne dezvoltăm vocația noastră pentru multilateralism.

Ce am realizat până acum? De câtva timp, din foarte multe motive, progresul nu a fost uniform. Cu toate acestea, în special în ultimii doi sau trei ani, am obținut rezultate semnificative în toate domeniile – capacități de apărare, cooperare în domeniul industriei de apărare, angajamente operaționale. De asemenea, am înregistrat progrese semnificative și în ceea ce privește crearea condițiilor pentru ca Uniunea Europeană să aibă un rol mai ambițios în gestionarea crizelor civile. Acesta este doar începutul – dar este unul promițător, oferind o bază solidă pentru activitatea noastră viitoare. 

Însă nici una din aceste realizări nu ar fi fost posibilă fără o voință politică puternică, întărită prin contribuții concrete din partea statelor membre ale Uniunii Europene. Și mai important însă, aceste realizări au fost posibile datorită convingerii din ce în ce mai puternice că a coopera în domeniul apărării trebuie să devină regulă, ca singura modalitate de a depăși fragmentarea care ne periclitează eforturile. 

Politica de Securitate și Apărare Comună, cu toate dimensiunile sale, se bazează pe credința comună a statelor membre că a ne trimite oamenii în misiuni sub steagul Uniunii Europene este mai eficient și mai credibil decât să acționăm  în cadrul unei coaliții restrânse.

Incluziunea, flexibilitatea și echilibrul geografic ar trebui să rămână principiile noastre călăuzitoare. Cooperarea Structurată Permanentă, sau PESCO, este unul dintre răspunsurile la falsa dilemă între eficiență și incluziune și are potențialul de a genera o evoluție semnificativă, dacă ne asigurăm că proiectele de cooperare vor contribui la identificarea unor soluții pentru decalajele existente în asigurarea capabilităților la nivel european. Acum ar trebui să ne concentrăm pe implementare. Este nevoie să păstrăm impulsul și să stimulăm progresul în continuare. Este nevoie să conectăm diferite inițiative, să ne asigurăm că se coordonează și se completează reciproc. Este nevoie, de asemenea, să investim mai mult în coeziunea noastră internă, care, în acest caz, se traduce prin convergență strategică. 

Obiectivul principal, după părerea mea, ar trebui să fie un Angajament European Sporit.

Sporit – deoarece este clar că este nevoie să facem mai mult. European – deoarece astfel de noi eforturi vor fi întreprinse prin intermediul Uniunii Europene, fără a exclude alte structuri. Angajament – deoarece eforturile noastre ar trebui să aibă drept rezultat reînnoirea angajamentului față de NATO și de Națiunile Unite.

Pe aceste linii de acțiune, un input consolidat din partea Uniunii Europene la securitatea internațională va aduce noi garanții partenerilor noștri strategici, acelor parteneri de care avem nevoie pentru a fi eficienți și credibili. Iar acest lucru duce la întrebarea – este acesta momentul potrivit pentru a fi mai ambițioși?

Doamnelor și domnilor,

În acest an sărbătorim 70 de ani de existență a NATO și 20 de ani de cooperare europeană în domeniul securității și apărării. Este, într-adevăr, momentul potrivit pentru a aprofunda reflecția asupra modului de optimizare a sinergiei strategice între aceste două organizații. Ar trebui să ne concentrăm pe dezvoltarea unui demers armonizat.   

Ar trebui să obținem acest lucru prin îmbinarea rolului unic, evolutiv și cuprinzător pe care îl are NATO în apărarea noastră colectivă cu abordarea integratoare a Uniunii Europene în gestionarea crizelor și cu capacitatea sa unică de a aduce împreună o mare varietate de instrumente și resurse. 

În acest context, securitatea și apărarea ar trebui să fie un catalizator pentru diminuarea animozităților temporare de peste Atlantic. Nu ne putem permite nici un fel de înțelegere greșită pe subiecte cu asemenea implicații strategice. Trebuie să evităm inițiative care sugerează competiția transatlantică și să ne concentrăm pe construirea unui consens mai puternic pe problemele pe care trebuie să le rezolvăm împreună. Complementaritatea și evitarea dublării  între Uniunea Europeană și NATO sunt cuvintele cheie ale acestui demers. 

Pentru că vorbim despre complementaritate și rolul pe care îl are NATO în apărarea noastră colectivă, nu putem ignora provocările cu care ne confruntăm pe Flancul Estic. În timp ce Uniunea Europeană își pune în aplicare deciziile cu privire la sancțiuni - și ar trebui să continue să o facă cu strictețe – este nevoie ca NATO să își întărească în continuare postura de descurajare și apărare pe Flancul Estic.

De aceea România sprijină ferm o coeziune crescută pe Flancul Estic, între nordul și sudul acestuia. Într-adevăr, regiunea Mării Negre, unde provocările la adresa mediului de securitate sunt în creștere, apar din ce în ce mai des provocări la adresa mediului de securitate, după cum am văzut recent, are nevoie de o prezență NATO mai accentuată.

Doamnelor și domnilor,

Fără îndoială, un reper al Președinției noastre la Consiliul Uniunii Europene va fi Summitul informal de la Sibiu, din data de 9 mai, anul acesta, care va avea loc chiar înainte de alegerile pentru Parlamentul European. Credem că acest Summit va reprezenta un bun prilej să transmitem un mesaj de unitate, de angajament pro-european și să proiectăm o perspectivă pozitivă pentru viitorul Uniunii Europene.

Vom atinge acest obiectiv prin stabilirea, la Sibiu, a direcțiilor Agendei Strategice UE pentru 2019-2024, și prin aducerea politicilor sale mai aproape de cetățeni, astfel încât să ne asigurăm că obiectivele Uniunii Europene sunt adaptate cât de mult posibil la așteptările legitime ale acestora.

În acest context, dezbaterea cu privire la alcătuirea viitoarei Agende Strategice a Uniunii Europene va fi instrumentul potrivit pentru a reflecta asupra celor mai bune modalități de a dezvolta dimensiunea de apărare și securitate a proiectului european.

Vă mulțumesc!”

Declarații Ludovic Orban și David McAllister

DECLARAȚIILE DE PRESĂ SUSȚINUTE DE VICEPREȘEDINTELE PPE, DAVID MCALLISTER, ALĂTURI DE PREȘEDINTELE PNL, LUDOVIC ORBAN - 31 IAN. 2019

Ludovic Orban

Sărut mâna, bună ziua!
 Am plăcerea sa vi-l prezint pe domnul David McAllister care este vicepreședinte al Partidului Popular European, președintele Comisiei de Afaceri Externe din Parlamentul European, fostul premier al landului  Saxonia Inferioară  și un partener al PNL la nivelul Uniunii Europene și în colaborarea noastră de la nivelul Parlamentului European.

Am avut o întâlnire cu domnul David McAllister care a fost destinată unei discuții legată de modalitatea în care putem sprijinii ca România să exercite o președinție a Uniunii Europene de succes. De asemenea, am dezbătut problematica de la nivel european și am discutat despre pregătirea alegerilor pentru Parlamentul European astfel încât, echipa Partidului Popular European să câștige din nou alegerile, să aibă din nou capacitatea de a continua politicile de dezvoltare care au fost realizate în ultimul mandat, susținând candidatura lui Manfred Weber care este candidatul Partidului Popular European la funcția de președinte al Comisiei Europene.

Îl invit pe domnul David McAllister sa vi se adreseze și de asemenea, aveți posibilitatea să-i puneți 3-4 întrebări după care, după ce îl conduc pe domnul David McAllister, vă stau la dispoziție cu răspunsuri la întrebări legate de politica internă.

David McAllister

Bună ziua! Mulțumesc! Îi mulțumesc domnului Orban pentru cuvintele frumoase, este o plăcere să fiu astăzi în București.

Particip la conferința Miniștrilor de Externe în calitatea mea de președinte al Comisiei de Politică Externă din cadrul Parlamentului European.  Voi fi la București până mâine după amiază.  Prima mea vizită a fost la sediul Partidului Național Liberal și am avut  o excelentă discuție cu președintele Ludovic Orban.

Pentru că sunt vicepreședinte al Partidului Popular European și consider PNL ca un important membru al acestei familii și un colaborator apropiat.

Președintele Ludovic Orban va participa mâine  la Conferința miniștrilor de Externe din cadrul  Partidului Popular European și eu ca președinte al Comisiei și ca vicepreședinte al Partidului Popular European si vom participa împreună la micul dejun pe care il avem cu această ocazie.

Și eu și colegii mei vom avea ocazia să ascultăm cum vede președintele Orban situația curentă din România.

Partidul meu de acasă este Partidul Creștin Democrat din Germania care este la guvernare și, după cum bine știți, am ales un nou lider al partidului în decembrie, pe doamna Annegret Kramp-Karrenbauer, ea conduce acum partidul nostru iar Angela Merkel rămâne cancelar  iar la Conferința noastră din Hamburg, Ludovic Orban a fost invitatul de onoare.

A doua zi dimineață când președinta noastră a fost aleasă, după o cursă foarte interesantă cu alți doi candidați, dânsul ne-a abordat și a avut ocazia să fie primul președinte al unui partid din familia noastră care să aibă o întâlnire bilaterală cu președinta noastră.

Acest lucru arată cât de buna si de apropiată este colaborarea dintre Partidul Creștin Democrat din Germania, Partidul popular European și prietenii noștri de la Partidul Național Liberal din România.

Acum așteptăm alegerile europarlamentare dintre 23 și 26 mai, cetățenii din România și cei din Germania vor vota pe 26 mai.

La aceste alegeri, Partidul Creștin Democrat vrea să devină cea mai importantă forță din Germania iar PNL vrea să devină cea mai importantă forță politică din România.

Ambele partide vor să contribuie cu un număr mare de europarlamentari pentru ca Partidul Popular European să fie inca o data cea mai mare forță din cadrul Parlamentului European.

Partidul Popular European este cea mai mare forță din cadrul Uniunii Europene și suntem gata sa ne asumam responsabilitatea pentru viitorul Uniunii Europene si pentru cetatenii europeni.

Este important ca PNL să fie parte a cestei familii pentru că Ludovic Orban și colegii săi stiu ca au parteneri de incredere pe acest continent.

Vreau să mulțumesc PNL pentru că a sprijinit de la început candidatura colegului nostru, Manfred Weber, pentru președinția Comisiei Europene.

Știți cu toții că Uniunea Europeană este în fața unor provocări foarte mari și este important ca UE sa continue intr-un mod pozitiv. Trebuie să facem Uniunea Europeană mai bună, mai competitivă,  mai eficienta, mai transparenta, mai apropiată de cetățenii săi. De aceea, viziunea noastră este că Europa trebuie să fie mai mare în ceea ce privește chestiunile mai mari și mai mică în ceea ce privește chestiunile mai mici.

Asta înseamnă că trebuie să ne focusăm pe dezvoltarea pieței unice ca principal motor de dezvoltare a Uniunii Europene. Avem nevoie de o politică economică orientată spre creștere. Trebuie să încheiem noi acorduri comerciale cu alte țări din afara Uniunii Europene.

Trebuie să avem o cooperare mai bună în privința migrației și o protecție mai bună a granițelor noastre. Avem nevoie de o cooperare mai mare în ceea ce privește lupta împotriva terorismului. Și un lucru de care sunt foarte legat, ca președinte al Comisiei de Politică Externă, avem nevoie de o colaborare mai mare în ceea ce privește afacerile externe si apararea.

Mă bucur că România colaborează foarte bine cu noi în ceea ce privește întărirea structurilor de securitate și de apărare. Până la urmă este vorba despre implementarea reformelor potrivite în Uniunea Europeană și trebuie să transformam Uniunea Europeană intr-un jucător global.
Suntem un contributor global pentru că în cele din urmă Uniunea Europeană este cel mai mare donator de ajutoare la nivel global. Dar trebuie sa devenim un jucator global si noi, ca europeni, trebuie sa intelegem ca numai impreuna putem fii la acelasi nivel cu alte forte mondiale, cum ar fi SUA, China sau Federatia Rusa.

 Împreună suntem mai puternici și mai buni. România este un membru binevenit al Uniunii Europene. Aveți oameni fantastici.

Cu toate acestea suntem îngrijorați de ceea ce se întâmplă în țara voastră și Guvernul este de vină pentru acest lucru. Avem îngrijorări în ceea ce privește statul de drept și lupta impotriva coruptiei în țara dumneavoastră și cerem guvernului să facă ceva în acest sens.

PNL este un partid cu o lungă tradiție în politica românească, au o orientare pro-europeană clară și sunt o voce care poate aduce putere statului de drept și drepturilor cetățenilor din această țară. De aceea vă urăm toate cele bune, mult succes la alegeri! Fie ca PNL să trimită câți mai mulți parlamentari posibil la Parlamentul European. Să continuăm colaborarea noastră strânsă. Suntem fericiți să vă avem în familia noastră a Partidului Popular European. Acesta a fost mesajul meu și din acest motiv l-am vizitat astăzi pe Ludovic Orban . Și acum sunt fericit să vă răspund la întrebări. Dar în ceea ce privește politica românească el este cel mai potrivit să vă răspundă la întrebări. Dar dacă vreți să știți ceva despre politica externă, despre Brexit, despre situația din Uniunea Europeană sunteți liberi să-mi puneți cele mai dure întrebări pe care vi le puteți imagina.

Urmărim cu atenție și ce se întâmplă în țara vecină, Moldova. PPE îi va sprijini 100% pe Maia Sandu și pe Andrei Năstase care conduc o luptă curajoasă împotriva unor forțe politice care nu duc Moldova pe calea cea bună și au sprijinul nostru total.

(Cum se poziționează PPE în problematica privind aderarea României la Schengen?)

Avem 22 de țări din 28 care sunt acum în cooperarea Schegen și sunt un mare susținător
și sunt un mare susținător al unei integrări europene fără control la granițe. Eu sunt din Nordul Germaniei și pot să merg oricând în Olanda și eram o dată la locul în care fusesem pe vremuri  vama și i-am arătat fetiței mele că acolo înainte era controlul de pașapoarte și m-a întrebat surprinsă: tati, dar ce este controlul de pașapoarte?

Așa că înțeleg foarte bine ambițiile unor țări precum Bulgaria, România sau Croația, de a adera la spațiul Schengen. Am discutat acest lucru de foarte multe ori cu Boyko Borisov din Bulgaria sau cu Andrej Plenković din Croația și pot să spun că România, Bulgaria, Croația și alte țări sunt invitate să adere la cooperare Schengen, dar bineînțeles că trebuie să îndeplinească toate criteriile necesare.

Așa că  dacă România are toate criteriile îndeplinite, atunci România ar trebui să adere la Schengen și nu pot decât să urez succes tuturor politicienilor implicați în acest lucru din opoziție sau de la putere. Mai este muncă de făcut, dar ca membru PPE pot să vă spun că dacă România este pregătită  trebuie să fie în spațiul Schengen, pentru că orice membru UE trebuie să fie și în spațiul Schengen.

(Guvernul român a anunțat ieri că își asumă adoptarea euro până în 2024. Care este poziția PPE cu privire la acest șcenariu? Este unul realist?)

Este același lucru ca și la cooperare Schengen. Principalii doi pași pentru integrarea absolută în UE în ultimii 20 de ani au fost aceste două criterii -  aderarea la moneda euro și integrarea în Schengen. România nu a făcut ambii pași deocamdată.  Știu cât de ambițioase  sunt aceste planuri, aceleași lucruri se aplică și Croației și Bulgariei și spun acest lucru ca și în cazul integrării în spațiul Schengen. Atunci când veți fi pregătiți veți adera la zona euro și sunt foarte multe lucruri de făcut, totul depinde de Guvern pentru a îndeplini toate aceste criterii. Fiind membru al zonei euro își dă foarte multe avantaje economice si drepturi, dar cu toate astea trebuie să îndeplinești și foarte mult obligații, pentru că moneda noastră trebuie să fie solida și trebuie să fie o dezvoltare sustenabilă.

O zi frumoasă!

Declarația de presă de la Aachen a președintelui Iohannis

13:30 | 22 Ianuarie 2019
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut marți, 22 ianuarie a.c., la Aachen (Germania), declarații de presă la finalul ceremoniei de semnare a Tratatului de cooperare și integrare franco-german.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Bună ziua!

Am participat la semnarea Tratatului de prietenie, Tratat de integrare franco-german, și întreaga manifestare, după părerea mea, a fost una foarte bună. Este un lucru arhicunoscut și general acceptat că, dacă parteneriatul franco-german funcționează bine, atunci și Uniunea Europeană funcționează mai bine. În acest sens, acest tratat de astăzi vine în completarea tratatului care fusese încheiat în 1963 de către Cancelarul Federal Adenauer și Președintele de atunci al Republicii Franceze De Gaulle. Este o evoluție pe care eu o caracterizez ca fiind una foarte bună pentru Uniunea Europeană, foarte bună pentru relația dintre Franța și Germania, și sunt foarte bucuros și foarte mulțumit că astăzi am putut să particip la acest eveniment, să reprezint România la acest eveniment, care se va dovedi că are o valoare istorică deosebită.

Jurnalist: Domnule Președinte, în discursurile pe care le-au avut atât Emmanuel Macron, cât și Angela Merkel, vorbeau de o Europa a suveranității, de o Europa a unei armate comune. Există riscul ca acest tratat să readucă pe tapet discuția privind Europa cu mai multe viteze? Știu că dumneavoastră ați spus inclusiv în discursul de astăzi că România va susține consolidarea proiectului european.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: După părerea mea, nu avem o situație în care revine în prim-plan o discuție a cercurilor concentrice sau a Europei a celor două viteze, nu. Este vorba de un tratat bilateral, deci manifestarea de astăzi nu a fost una esențial de Uniune Europeană, dar a fost una pentru viitorul Europei, iar acest tratat bilateral de colaborare întărită este, și am spus-o și înainte, foarte bun pentru coeziunea, pentru integritatea proiectului european. Deci, nu cred că de aici se va reveni la acea discuție pe mai multe viteze.

Jurnalist: Premierul Viorica Dăncilă v-a trimis pentru a treia oară aceleași propuneri de miniștri la Dezvoltare și Transporturi, de data aceasta și cu anumite documente. Întrunesc acum aceste propuneri condițiile pentru a fi numite?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Aceste documente sunt în analiza departamentului de specialitate la Administrația Prezidențială și, imediat ce voi reveni în țară, voi discuta și vom vedea ce ne-a trimis acolo doamna Prim-ministru și, într-un timp rezonabil, voi formula un răspuns la aceste propuneri.

Jurnalist: Domnule Președinte, posibilitatea ca Executivul să adopte o ordonanță de urgență privind contestația în anulare a fost criticată de către Vicepreședintele Comisiei Europene, care spuneau că românii merită un stat de drept. Cum priviți dumneavoastră aceste critici?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Nu știm exact ce-și imaginează ministrul justiției să scrie în acea ordonanță, dar, după părerea mea, dacă dorește să facă ceea ce a comunicat cât de cât public, chestiunea este cras neconstituțională. Există câteva principii care sunt respectate de toată lumea. La noi sunt ancorate în Constituție și unul dintre aceste principii, pe care se bazează de fapt toată construcția statului și unul dintre aceste principii pe care se bazează, de fapt, toată construcția statului și toată construcția statului de drept este că o lege acționează numai pentru viitor. Deci, legea nu poate să acționeze retroactiv. Vă imaginați dacă o lege ar putea să se aplice pentru trecut, atunci fiecare guvern ar veni și ar schimba întreg trecutul statului și atunci ar dispărea orice urmă de stabilitate, de predictibilitate. Pe scurt, PSD încearcă ceea ce încerca de când a venit la putere, să caute soluții pentru politicienii lor cu probleme penale, în frunte cu șeful lor de partid. Acest lucru nu se poate. Deci, PSD nu poate să vină cu astfel de soluții, care sunt pur și simplu neavenite, neconstituționale, și faptul că se vehiculează în public astfel de idei arată că, de fapt, PSD-ului nu-i pasă de România, PSD-ului îi pasă de propriii politicieni cu problemele penale și caută soluţii pentru aceștia. Este regretabilă această evoluție, și am încă speranța că inclusiv ministrul justiției va mai citi un pic de Constituție și legislație, și vor renunța la un astfel de demers, care, după părerea mea, nu este posibil.

Jurnalist: Liderii europeni v-au transmis îngrijorări vizavi de o astfel de ordonanță?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Este o îngrijorare generală, din păcate, a liderilor europeni pentru soarta statului de drept în România. Eu îmi doresc stat de drept, românii își doresc stat de drept, majoritatea politicienilor își doresc stat de drept, dar PSD dorește ceva special pentru propriii politicieni cu probleme penale. Aceasta este o mare problemă pe care o avem și sper să se rezolve.

Jurnalist: În privința Adinei Florea la șefia DNA, ați finalizat analiza?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Astăzi nu avem elemente noi.

Jurnalist: Leul a atins un minim istoric în raport cu Euro. Sunt motive de îngrijorare vizavi de economia României, mai ales dacă aceasta tendință va continua?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Sigur că sunt motive de îngrijorare, am spus-o și nu-mi face plăcere, dar trebuie să o repet. PSD nu se pricepe la economie și PSD guvernează prost. Rezultatul se vede și în cursul de schimb și în multe alte date care arată că lucrurile nu merg așa cum trebuie și așa cum își doresc românii.

Jurnalist: Domnule Președinte, ați spus în discursul dumneavoastră despre spiritul de la Elysee și spiritul de la Aachen. Vom putea vorbi după 9 mai 2019 despre un spirit de la Sibiu, un spirit european pornind de la Sibiu?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Eu sper și cu toții din Consiliul European sperăm să reușim la Sibiu să venim poate nu cu un tratat, dar poate cu o declarație care descrie în termeni pozitivi evoluția Uniunii Europene pentru următorii ani. Mulţumesc!

Creștin-democrații germani și-au ales noul lider

Annegret Kramp-Karrenbauer, noul lider al CDU-ului german, este felicitat de Angela Merkel | Odd Andersen / AFP prin intermediul Getty Images

Preiau știrea de la Politico.

Până la urmă, creștin-democrații au ales să meargă pe linia politică centristă, impusă de Merkel de-a lungul anilor. Annegret Kramp-Kerrenbauer a adunat 517 voturi față de 482 voturi ale contra-candidatului Friedrich Merz. Friedrich Merz suferă a doua înfrângere severă după înfrângerea de acum 16 ani în fața lui Merkel. Probabil că se va întoarce în lumea finanțelor unde a activat până acum.

La următorul congres probabil că lupta se va da între alți candidați. AKK are deja 56 de ani iar linia centristă a lui Merkel, pe care se pare că o va continua, a adus destule „pagube”, mai ales după 2015 când a acceptat și încurajat invazia imigranților. Va fi interesant de văzut dacă AKK are capacitatea de a deveni unul dintre cei mai puternici politicieni ai Uniunii Europene! Pentru că nivelul țintit nu este doar poziția de cancelar în Germania ci de lider european german capabil să păstreze Uniunea Europeană unită iar procesul de integrare al statelor membre să continue pentru atingerea nivelului optim ca UE să fie un organism internațional politic de primă importanță.

CDU va fi, după cum a declarat Annegret Kramp-Kerrenbaurer, cel mai mare partid de centru din Germania:

"Acest impuls trebuie să continue și trebuie să fie combinat cu scopul care ne unește pe toți - și anume să ne asigurăm că Uniunea - cu toate aripile, împreună cu toți membrii, cu toți cei care țin de responsabilitate - rămâne marele Volkspartei comun al centrului"

Să așteptăm. Să vedem dacă unele păreri anterioare acestor alegeri își vor găsi confirmarea. Cât de „Merkel” este și poate fi Annegret Kramp-Kerrenbauer?!

Cu rea credință

Nu ar trebui să ne mire însă este teribil de neplăcut să citești astfel de știri. Guvernul de la Budapesta al lui Viktor Orban și UDMR-ul din România fac tot ce este posibil pentru a denatura atât istoria cât și relațiile românilor cu maghiarii. Nu vor reuși pentru să sunt mai mulți oameni care nu vor să le facă jocul murdar. Cât privește faptul că în Germania sau Austria au „susținători”, ei bine, este o realitate. Au susținători. Nu am crezut însă că vor ajunge și la presa oficială din Germania. Ei uite că au ajuns.

”România sărbătoreşte a 100-a aniversare a anexării Transilvaniei, fostă provincie maghiară. Cu acest câştig teritorial de la prăbuşirea Austro-Ungariei după primul război mondial, România şi-a mărit teritoriul cu aproximativ o treime. În Transilvania românii formau o majoritate. Reprezentanţii celor care locuiau acolo, aproximativ 800.000 de germani, au votat de asemenea pentru unirea cu România”, a scris ZDF pe 1 decembrie.

 Știrea de la ZDF apare întâi la Agenția Germană de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur). Este un punct de vedere al Guvernului German? Cine este cel care a dat „comunicatul”? Care este instituția care a interpretat actul de voință al majorității populației Transilvaniei ca fiind „o anexare a unei provincii maghiare”?!

Culmea este că în textul informației date de ZDF apare clar faptul că populația majoritară în Transilvania o formau românii, că populația germană, suficient de numeroasă - 800.000 de germani -, au fost pentru unirea provinciei cu România însă, nu apare informația că maghiarii nu au fost reprezentați la Marea Adunare de la Alba Iulia refuzând să își pună semnătura pe actul care de voință a majorității populației Transilvaniei! Astăzi însă, de ani buni chiar, reprezentanții politici actuali ai comunității maghiare reclamă ... aplicarea prevederilor Declarației de la Alba Iulia! Ipocrizie maximă!

Ideea de „anexare” a teritoriului Transilvaniei, „provincie maghiară”, de către Regatul României, acceptată, ar duce la altfel de interpretări a actelor politice ale guvernului Viktor Orban de la Budapesta și ale UDMR în România. Anexarea poate fi interpretat ca un act săvârșit cu forța, cu violență, împotriva voinței populației teritoriului anexat! Și da, maghiarii nu au fost de acord dar ei nu reprezentau majoritatea populației Transilvaniei! Ei au fost o minoritate care nu a avut puterea de a se opune majorității cetățenilor Transilvaniei formată din români, germani dar și alte „popoare” (ca să folosesc termenul de atunci), popoare care au fost de acord cu Unirea!

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

Ideea anexării „cu forța” a unor teritorii locuite de alte „popoare” stă, de fapt, la baza tuturor acțiunilor revizioniste din Europa de astăzi. Guvernul de la Budapesta și UDMR caută să inducă ideea folosirii forței de către Regatul României la 1918 pentru a obține „provincia maghiară”, caută să obțină recunoașterea internațională a acestui concept - rapt teritorial în defavoarea Ungariei -, pe baza lui urmând a obține și federalizarea României și chiar destrămarea ei așa cum au încercat să facă în timpul celui de al II-lea Război Mondial. Se pare că pentru o parte dintre politicienii maghiari WWII nu s-a terminat! Este o continuare a demersurilor lor de anulare a prevederilor Tratatului de la Trianon de la sfârșitul WWI, politica lor fiind aceea că sunt obligați să accepte prevederile unui tratat internațional împotriva intereselor lor legitime ca națiune. Politică pe care Guvernul Viktor Orban de la Budapesta la fel ca și guvernele anterioare „o ține vie” în relațiile cu alte state. Iar extensia din România a politicii din Ungaria, UDMR, forțează, exploatând slăbiciunile unor partide politice aflate la putere „revenirea” la starea de fapt de dinainte de Trianon sau măcar la starea de fapt de după Dictatul de la Viena din 30 august 1940 când România a fost silită să cedeze o jumătate din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.

Cum este și normal, la o astfel de acțiune media ostilă României și cu scopul evident al denaturării istoriei, MAE român a reacționat.

Precizări de presă

Tip:  Precizări de presă

Data:  04.12.2018

Ministerul Afacerilor Externe a luat notă cu consternare de articolul de presă publicat de Agenția Germană de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur) și preluat de postul public de televiziune german ZDF (Zweites Deutsches Fernsehen) cu privire la aniversarea Centenarului Marii Unirii, care nu reflectă adevărul istoric, respectiv manifestarea de voință a Transilvaniei de unire cu România.

Dincolo de abordarea tendențioasă care reiese din titlul articolului, elementele prezentate indică o lipsă de cunoaștere a istoriei și o ignorare voită a realităților istorice. La 1 decembrie 1918, 100.000 de persoane au hotărât Unirea cu România, cu participarea tuturor partidelor, tuturor confesiunilor religioase și a tuturor stărilor sociale.

Documentul adoptat la Alba Iulia, respectiv Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, a fost semnat mai întâi de reprezentanți ai minorității germane din Transilvania și Bucovina.

Erorile grave pe care le conține știrea de presă menționată, din necunoaștere sau rea intenție, aduc atingere adevărului istoric și prevederilor Tratatelor de pace de la Versailles (1919) și Trianon (1920), iar orice încercare de prezentare trunchiată sau denigrare a semnificației acestui moment este un act care contravine principiilor fundamentale ale misiunii mass-mediei de informare corectă și obiectivă a publicului.

În acest sens, Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Ambasadei României la Berlin, a făcut demersuri pe lângă redacția Agenției Germane de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur), respectiv a postului public de televiziune german ZDF (Zweites Deutsches Fernsehen), în vederea oferirii clarificărilor necesare și solicitării rectificării celor prezentate.

***

Nu trebuie să răspundem cu același tip de politică. Trebuie însă să ne menținem fermi pe poziție pentru respectarea adevărului istoric. Unirea Principatului Transilvaniei cu Regatul României a fost actul de voință al popoarelor principatului. Cât despre „provincia maghiară” ar fi bine să fim cu băgare de seamă. Propaganda maghiară accentuează pe ideea de „provincie” pentru a arăta că Transilvania era un teritoriu al Ungariei nu un teritoriu administrat de Ungaria în cadrul imperiului Austro-Ungar.

Ca un făcut, se pare că au loc multe „coincidențe”. UDMR a depus un proiect de lege la Parlament pentru a da putere de lege unei prevederi din Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, de la punctul III alineatul 1. În presa oficială germană apare „informația” care face obiectul analizei articolului de față. Sunt curios în care altă parte a lumii au mai apărut astfel de „informații”. Este evident faptul că este o lucrare mai amplă.

Nu pot să nu observ ceva. Dacă tot este să respectăm ad-literam textul Rezoluției, atunci trebuie să ne uităm la toate elementele din în Rezoluție. Nu o preiau pe toată, preiau doar ceea ce putem numi „ipoteza”, cadrul general convenit:

„I. ... Adunarea Națională proclamă în deosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprind între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat România, Adunarea Națională proclamă următoarele: ...”

Domnii de la UDMR și cei de la Budapesta au la dispoziție tot ce le trebuie pentru a nu mai spune prostii.

Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, nu a mai respectat Rezoluția de la Adunarea Națională de la Alba Iulia, Ungaria reușind să „recupereze” prin negocieri o parte din teritoriu astfel că prevederile Rezoluției au fost modificate print-un tratat internațional semnat de Ungaria la fel ca alte 16 state. Ca atare, modificarea substanțială a Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia a împiedicat realizarea unora dintre obiectivele Rezoluției. Cum este și normal, în situația dată, Regatul României a urmărit să își reglementeze situația internă potrivit intereselor sale majore, unitatea statală fiind o prioritate. Mai ales pentru faptul că Ungaria, deși a semnat Tratatul de la Trianon a continuat să nu recunoască noile frontiere, prin toate acțiunile lor ulterioare. În cazul României, acțiunea lor a avut un succes temporar prin Dictatul de la Viena din 1940.

Cam multe coincidențe apar, pe nepusă masă, dinspre partea maghiară. Vorbesc doar despre politicienii maghiari! Au simțit că actuala coaliție politică PSD-ALDE este în dificultate și caută să obțină printr-o lege dată cu încălcarea Constituției, cu acordul lor, ce nu pot obține altfel. Au nevoie ca de aer de orice acțiune care să le confirme propaganda împotriva tratatelor și a modului în care au fost stabilite actualele frontiere.

Actualizare!

Reacțiile după comunicatul german au dus la „corectarea” informației în articolul publicat de ZDF dar și de DPA. Ce să vezi, a fost o interpretare greșită a termenului german și nu este vorba despre „anexare” ci de „alipire”. Detalii la Hotnews.

Epoca Merkel la final

După alegerile din Hessa, unde CDU a obținut cele mai multe voturi, între 27 și 29%,  dar cu o pierdere de aproape 10% față de alegerile anterioare, presiunile la nivelul CDU privind conducerea partidului își spun cuvântul. Angela Merkel a înțeles că nu mai este locomotiva și de aceea va pune capăt carierei sale politice. A dat de înțeles că se va retrage complet din viața politică infirmând astfel speculațiile că retragerea sa din fruntea partidului și a guvernului german pentru o funcție de înalt nivel la Uniunea Europeană.

Subiectul este tratat cu multe amănunte de presă. Cea germană și engleză abundă în detalii. Mă folosesc acum doar de ce îmi pune la dispoziție Agerpres.

Se pare că avem ce învăța din ce s-a întâmplat.

În 2015, Angela Merkel a greșit permițând manifestarea crizei migrației! Primirea milionului de imigranți în Germania a afectat grav alte state membre ale Uniunii Europene iar consecințele se văd și astăzi. Grecia a rămas cu sechele și zeci de mii de imigranți pe cap, s-a format „ruta balcanică” care a fost închisă abia după ce Ungaria a luat măsuri extrem de dure de închidere a frontierei cu Serbia, urmată apoi de Croația. Între statele membre spațiului Schengen s-au introdus iar controale la frontieră. Însăși acordul Schengen se află pe muchie de cuțit, unele partide politice cerând desființarea lui. Acordul de la Dublin este pus în discuție pentru că este nedrept ca unele state să cheme imigranții - Germania, Suedia, Austria etc. -, iar alte state să fie obligate să primească imigranții pe care statele respective îi refuză. Italia a jucat socialist, ca SPD-ul german până când PD-ul lui Matteo Renzi a pierdut alegerile iar acum Italia este condusă de partide radicale care adoptă poziții dure față de imigrație. Acum este Spania în colimatorul imigranților, acolo unde sunt la putere socialiștii. Popularii lui Rajoi au pierdut alegerile.

Criza migranților a despărțit Europa. A dus la intensificarea acțiunilor politice ale partidelor radicale. În Germania, CDU și SDU au pierdut în fața AfD, partid anti-imigrație. AfD reușind în Hessa să intre în parlamentul local completând astfel lista landurilor germane în care formațiunea a devenit o forță politică semnificativă. Au câștigat și Verzii germani, de fapt ei sunt considerați a fi marii câștigători au alegerilor din Hessa.

Deși au lansat ideea că Angela Merkel ar fi vinovată și de producerea Brexit-ului (legat de criza migrației!) cred că este o exagerare. Cultura anti-UE în Marea Britanie este una de masă. Și acum în sondajele din Regat aparentul echilibru între cei care nu vor în UE și cei care vor în UE are un plus pentru un viitor fără UE. Bine, cu dorința declarată ca între Marea Britanie și UE să existe niște relații speciale și nu relații comune cu țările terțe.

Problema germanilor este că au nevoie de un lider la CDU, care rămâne cel mai mare și mai puternic partid din Germania, care să fie cât mai aproape de reputația și puterea lui Merkel. Faptul că influența lui Merkel în UE va scade va afecta Germania, în primul rând! Lasă loc lui Emmanuel Macron să preia „conducerea”. O astfel de evoluție nu va bucura nici un german, mai ales în rândul celor din CDU.

Epoca Merkel în Germania se încheie dar se încheie și în Uniunea Europeană. Deocamdată, până la alegerile din decembrie ale CDU și chiar după aceea un timp, vom observa aceeași linie politică. Văd că social-democrații germani au anunțat deja că au ceva de spus și că o vor face după alegerile CDU din decembrie. Guvernul german este pe muchie de cuțit. Iar SPD nu are deloc un viitor strălucit dacă va încerca să provoace alegeri anticipate.

Epoca Merkel se încheie iar Merkel a afirmat că vrea să își ducă mandatul de cancelar până la capăt. Depinde cine va deveni președinte al creștin-democraților germani. Germanii din presă dar și alți jurnaliști străini au observat riscul ca noul președinte ales al CDU să provoace și o debarcare a lui Merkel de la conducerea guvernului. Pentru că Merkel a susținut că poziția de lider al CDU este strâns legată de cea de cancelar al Germaniei, analiștii și jurnaliștii speculează și această variantă a evoluției viitoare.  Mandatul lui Merkel să se încheie cu 2 ani înainte de termen.

Legea germană și rețelele de socializare

Agerpres: „Rețelele de socializare au blocat zeci de mii de conținuturi pentru a respecta o nouă lege germană”

Germania are în vigoare o lege de la 1 ian. 2018 care obligă rețelele de socializare să elimine în 24 de ore de la postare 'conținuturile vădit ofensatoare', sub sancțiunea unei amenzi de 50 de milioane de euro.

Drept urmare, Facebook, Youtube, Twitter au acționat pentru a nu deveni „victime” bune de plată pentru postările unora și altora.

De la începutul anului, în Germania au fost raportate 500.000 de postări ca fiind neconforme cu prevederile legii. Au fost șterse 18% dintre ele.

Presa și autorii politici ai unor postări care s-au trezit cu conturile și paginile blocate au protestat. Cenzură! Au strigat cu mânie. Numai că eu nu le prea dau dreptate. Așa cum văd și pe aici, la noi, postările reclamate fac parte din categoria incitărilor la violență, la consumul de droguri, la prostituție, la anarhie etc. De aceea sunt de acord cu o astfel de lege și cu măsurile luate de rețelele de socializare.

Ministerul justiției din Germania are o explicație pe care o aplaud:

Heiko Maas a argumentat că „incitarea la ură, amenințările, insultele și inclusiv negarea Holocaustului nu înseamnă libertate de exprimare, ci atacuri împotriva libertății altora de a se exprima”.

După exemplele date de Agerpres, luate din presa germană, se pare că cei foarte nemulțumiți sunt extremiștii politici care își promovează ideologia prin încălcarea drepturilor și libertăților altor persoane, prin vorbă și faptă. Fără a evita problema, avem și noi extremiști care se lăfăie pe rețelele de socializare și care consideră că libertatea de exprimare cuprinde denigrarea, desconsiderarea, instigarea, sprijinirea ideilor extremiste sau anarhiste. Poate că și la noi ar fi bună o astfel de lege! Pentru că altfel, se poate ajunge la situația în care cetățenii de bună-credință își vor face singuri dreptate. De fapt, acolo unde legea permite încălcarea unor drepturi civile, pe motiv de libertate neîngrădită, se ajunge la conflicte civile.

Un G7 al lipsei de acord

Sunt multe evenimente care prezintă interes. Summit-ul G7 din Canada este însă unul principal. O nouă încercare de a calma relațiile dintre cele mai dezvoltate state ale lumii a ajuns la un acord care constată că nu pot fi de acord.

Autorul dezacordului major este președintele SUA, Donald Trump. Problemele sunt sensibile pentru că Trump nu acceptă colaborarea, el vrea să impună.

Trump afirmă că SUA sunt „jefuite” de partenerii comerciali, deficitul comerțului extern al SUA este pe undeva la 800 miliarde dolari, ceea ce este incorect, acuză partenerii SUA de practici comerciale incorecte.

„De ce ar trebui ca eu, ca preşedinte al Statelor Unite, să permit ţărilor să realizeze excedente comerciale masive, aşa cum au făcut timp de decenii, în timp ce fermierii, muncitorii şi contribuabilii noştri trebuie să plătească un preţ atât de mare şi de inechitabil”

Să nu uităm nici faptul că Trump a pornit o campanie dură și împotriva firmelor americane care își au fabricile în afara SUA pentru că mâna de lucru din alte țări este mult mai ieftină ca în statele americane. Ca să le facă viața mai grea și să readucă metalurgia și siderurgia înapoi în Statele Unite, Trump instituie taxe vamale la importurile strategice lovind, astfel, în principalii parteneri comerciali. Normal că are un discurs ultra-protecționist și că orice încercare de a-l determina să discute problemele este sortită eșecului. Până nu re-aduce industria în SUA, Trump nu se va lăsa. Iar asta va însemna o reducere severă a comerțului mondial. Practic, așa cum observa Donald Tusk, SUA distruge „ordinea mondială pe care a construit-o”.

„SUA plătesc aproape întregul cost al NATO - protejând multe din aceleaşi ţări care ne jecmănesc în comerţ (plătesc doar o fracţiune din cost - şi râd)”

„Uniunea Europeană a avut un surplus de 151 de miliarde de dolari - ar trebui să plătească mai mult pentru armate!”

„Germania plăteşte (lent) 1% din PIB către NATO, în timp ce noi plătim 4% dintr-un PIB mult mai mare. Crede cineva că asta are sens?”

„Protejăm Europa (ceea ce e bine) cu pierderi financiare uriaşe, iar apoi suntem călcaţi în picioare la comerţ. Vine schimbarea!”

Reacțiile statelor membre G7, cu excepția Japoniei, este normală. SUA vrea alte reguli, impuse de ea, iar statele membre ale G7 nu au cum să se opună. Singura opoziție poate fi făcută doar dacă statele membre ale UE membre și G7 vor acționa sub umbrela UE. Iar asta înseamnă că toate statele membre ale UE devin parte a înțelegerilor G7!

Franța, Germania și Italia vor trebui să accepte că pentru a se putea opune politicii expansioniste a SUA dar și a altor puteri economice mondiale, trebuie să accepte o integrare a statelor în Uniunea Europeană care să acopere toate interesele acestora. Acum nu este așa. Trebuie să recunoaștem! Acum Franța, Germania și Italia încearcă să se impună în Uniunea Europeană ca identități economice distincte, vor să își formeze propria „bulă de putere economică” care să domine celelalte state europene, proces care a dus la dezvoltarea ideilor conservatoare în alte state europene și punerea în pericol a liberalismului pe care Uniunea Europeană s-a construit. Statele mai mici din UE au propriile ambiții. Nu vor să devină „state de pe centura Uniunii”, vor să existe ca state importante. De aceea, politica lui Donald Trump pentru SUA are unele șanse de izbândă atâta timp cât UE va mai fi relativ divizată.

Donald Trump recunoaște și acceptă că statele partenere din NATO sunt foarte importante pentru SUA. Nici nu poate fi altfel. Pentru că majoritatea lor formează Uniunea Europeană, pentru că afirmațiile lui Trump privind apărarea comună au un mare sâmbure de adevăr, statele europene membre G7 - Franța, Germania și Italia - vor trebui să își calce pe orgolii și să accepte faptul că singura politică valabilă în viitor este una a integrării depline a Statelor Membre, chiar dacă unele calcule au tendința să scoată din ecuație statele mai mici ca populație și putere economică. O Uniune Europeană instabilă reduce substanțial capacitatea celor 3 state europene membre G7 să participe la „jocul mondial”. Sunt dezvoltate, au populații relativ numeroase dar ... sunt mici față de competitorii mondiali care se dezvoltă astăzi: SUA, China, India și chiar Federația Rusă! Sub forma Uniunii Europene, situația se schimbă. De aceea, o mai mare integrare a statelor membre ale Uniunii este vitală pentru viitorul Europei pe scena mondială.

Este al doilea summit G7 încheiat prost. Marea Britanie poate fi considerată ca fiind plecată din Uniunea Europeană. Chiar dacă acum este mai degrabă alături de UE în deciziile de politică globală, în viitor situația va fi alta. Londra a anunțat de nenumărate ori că are de gând să facă o altfel de politică, să nu mai aibă de a face cu regulile Uniunii Europene. În G7, Uniunea Europeană nu mai are „majoritatea”. SUA, Canada, Japonia și Marea Britanie au propriile interese și ambiții așa că Franța, Germania și Italia vor trebui să își regândească pozițiile. Vor merge în continuare separat sau vor merge la aceste summit-uri ca părți ale Uniunii Europene?

O reformare a G7 devine necesară. Ultimele summit-uri au scos în evidență faptul că acest format este deja depășit. Devine inutil dacă nu va fi reformat cu severitate. Și-a pierdut din importanță. A fost suficient ca SUA, cea care l-a format, să devină „copilul teribil” ca întreg sistemul să crape din toate încheieturile. Între timp, G20 devine din ce în ce mai important. Este important pentru că în el regăsim cele mai dezvoltate state ale lumii.

Ca o noutate, India a comunicat că anul acesta va depăși ca putere economică Marea Britanie. Este un paradox, dar el ne spune că India confirmă studiile care o văd ca o mare putere economică în viitor. Are de unde! China va depăși SUA, nu peste mult timp. India vine tare din urmă. Statele europene luate stat cu stat rămân de căruță. Chiar și Germania, chiar și Franța. Nu mai spun de Italia. Fără Uniunea Europeană, într-un viitor G7, statele europene nu vor mai fi!

Cabinetul Groko. Germania are guvern

Olaf Scholz și Angela Merkel vor forma echipa de conducere a noului cabinet Merkel. Olaf Scholz va fi vice-cancelar și ministru al finanțelor.

În „știrile” anterioare, cu multe luni înainte, CDU considera că ministerul de finanțe nu poate fi dat pe mâna social-democraților. Pentru pacea socială, a fost dat.

Presa germană abundă în păreri. Important este faptul că acest cabinet este funcțional. Este funcțional pentru că, așa cum bine remarcă un jurnalist german, scopul a fost obținerea și menținerea puterii. Atât CDU cât și SPD au avut grijă să obțină cât mai multă putere. De la început. Compromisul a dus la un cabinet care are șansa să fie bun, pentru următoarea perioadă de guvernare. Evident, toată lumea vorbește despre ultimul mandat al lui Merkel.

Noul guvern va fi instalat pe 14 martie când Bundestag-ul german o va alege pe Merkel cancelar, pentru a 4-a oară.

SPD și-a prezentat miniștrii.

Prezentarea miniștrilor SPD

Speranțele partidelor aliate este să obțină prin actul de guvernare creșterea proprie și descreșterea influenței partidelor populiste. Cei din SPD au făcut un pas radical renunțând la ideile lui Martin Schultz privind Uniunea Europeană și implicarea Germaniei în viața comunității europene fără însă a părăsi ideea de Europa. Germania va fi mai pragmatică pentru că este ținta politicii protecționiste americane și vede cum vecinul „drag” de la Paris încearcă să o eclipseze în domeniile militare, de securitate, al serviciilor financiare etc.

Cum se va „traduce” viitoarea politică germană vom vedea cât de curând. Oricum, pragmatica Merkel nu a lăsat speranțe nici unei țări europene că Germania va accepta să fie „pungulița Europei”. Iar finalizarea procesului destul de complicat al formării guvernului va da de gândit multor cancelarii. Iar una dintre ele, foarte îngrijorată, cred eu, este la Londra. Oficialii germani dar și oficialii companiilor germane au transmis, constant, Londrei, că relațiile comerciale directe germano-britanice sunt foarte importante dar a alege între Regatul Unit și Uniunea Europeană este inadmisibil, chiar dacă firmele germane vor suporta pierderi importante odată cu finalizarea Brexit.

Deocamdată, nu am ce spune mai mult. Jurnaliștii germani fac tot felul de analize dar acestea sunt legate de persoanele care vor forma cabinetul iar respectivele persoane sunt necunoscute pentru mine. Văd însă că CDU o păstrează pe Ursula von der Leyen la ministerul Apărării. Înseamnă că SPD a acceptat conceptul de reformă al Armatei germane început de ministrul Ursula von der Leyen și ideea Angelei Merkel că Uniunea Europeană trebuie să aibă capacitatea să își asigure singură securitatea și apărarea. Anterior, ministrul de externe (SPD) Sigmar Gabriel a făcut permanent declarații împotriva unei reforme a Armatei germane și a modernizării ei. Din ce am citit, SPD s-a lepădat de Sigmar Gabriel. Pot specula orice însă înclin să cred că a câștigat conceptul Angelei Merkel. Să vedem cum va fi în viitor. După 14 martie vom afla mai multe. Evident.

Cabinetul Groko

Miniștrii SPD

Olaf Scholz - ministru de Finanțe și vice-cancelar
Heiko Maas - ministru de Externe
Katarina Barley - ministru al Justiției
Hubertus Heil - ministru al Muncii
Franziksa Giffey - ministrul Familiei
Svenja Schulze - ministru al Mediului

Miniștrii CDU

Jens Spahn - ministerul Sănătății
Ursula von der Leyen- -ministerul Apărării
Peter Altmaier - ministerul Economiei
Julia Kloeckner - ministerul Agriculturii
Anja Karliczek - ministerul Educației
Helge Braun - șef de cabinet, cu rang de ministru

Evident că mai sunt persoane importante în viitorul guvern federal dar, voi afla mai târziu ce și cum.

Imaginile au fost luate din Spiegel online.

Martin Schulz lasă locul de președinte al SPD colegei Andrea Nahles

Andrea Nahles

Un mare pas înainte. SPD va avea în frunte un președinte femeie. Frankfurter Allgemeine are un articol interesant cu privire la eveniment. Presa română a reținut și ea ce a dorit. Iar la HotNews văd că au dorit să vadă doar faptul că Martin Schulz (62 ani) va preda ștafeta mai tinerei colege Andrea Nahles (47 ani) urmând să se retragă pe opoziție de ministru de externe după ce se va aproba în Congresul SPD acordul de coaliție guvernamentală cu uniunea CDU/CSU.

Toate bune și frumoase. Tot presa germană dă detalii asupra poziției foarte ferme a actualului ministru al muncii din Guvernul Merkel, Andrea Nahles, asupra acordului de coaliție. Femeie ambițioasă, Nahles anunță că își dorește ca SPD să devină peste 4 ani cel mai mare, mai puternic partid din Germania. În regulă. Președinții de partide asta doresc. Dar, din ce spune presa germană, Andrea Nahles are și „obiceiul” de a se ține de cuvânt! Cu ocazia asta, citind despre parcursul ei politic, mi-am amintit despre un documentar asupra vieții Angelei Merkel, în perioada ei de ascensiune în CDU și am impresia că Andrea Nahles are un parcurs asemănător!

Înainte de a face alte prezentări și speculații (cum este normal!), observ că din acest an vom avea o premieră în Germania: principalele partide politice adversare vor avea la conducere femei! Femei foarte puternice care știu să facă politică! Această „compoziție politică” germană va avea influențe. Nu îmi pot închipui cât de profunde. Dar va fi o competiție „între femei”!

După câte se pare, se va ajunge, până la urmă, la un acord de guvernare cu Angela Merkel în poziția de cancelar, cu Olaf Scholz (CDU) în poziția de vice-cancelar și ministru de finanțe, cu Martin Schulz în poziția de ministru de externe. Poate că Andrea Nahles își va alege tot ministerul muncii și protecției sociale pentru că marile bătălii dintre CDU și SPD se duc aici, în această zonă.

Cât privește finanțele, am impresia că vor urma aceeași politică a fermității dovedită de Germania pe timpul mandatelor Angelei Merkel. Și au un nivel excelent astăzi cu privire la performanța economică, stabilitatea financiară ba chiar și capacitatea de a impune altor state dorințele Germaniei! Sub aspectul relațiilor externe, înclin să cred că Martin Schulz va avea câștig de cauză (trebuie să dea și CDU ceva!). Martin Schulz va fi în rolul curelei de transmisie în relațiile dintre Berlin și Paris. La Berlin va fi un guvern dreapta-stânga pe când la Paris este un guvern centru-stânga. În plus, Martin Schulz are ocazia să își susțină cu fervoare, în nume personal, poziția de modelator al Uniunii Statelor Europene!

Olaf Scholz, cel care va fi vice-cancelar și ministru al finanțelor este un fost SPD, spune presa germană, care a devenit mai pragmatic și a trecut la CDU. Andrea Nahles se înțelege bine cu Olaf Scholz iar presa germană nu a scăpat ocazia să redea această stare.

Formarea unei noi coaliții CDU/CSU cu SPD nu înseamnă că Germania va urma aceeași politică ca în guvernarea anterioară! Rămân însă liniile continue ale politicii germane față de Uniunea Europeană și evoluția UE pe termen scurt și mediu. Nu este exclusă și o atitudine ceva mai prietenoasă a Germaniei față de NATO dar numai în condițiile întăririi militare a Uniunii Europene!

Cu Merkel cancelar și cu Schulz ministru de externe, problema Brexit are o rezolvare „pragmatică”. Germanul nu dă de pomană! Iar unele cereri și pretenții ale Londrei nu sunt bine văzute la Berlin. Marea Britanie va trebui fie să accepte condiționările UE dacă își dorește o perioadă de tranziție, fie iese la 29 martie 2019 din UE fără nici un acord! Cât privește serviciile financiare la care speră Londra în relațiile viitoare cu UE, sunt de neatins. Rămân doar un vis frumos pentru visătorii de pe malurile Tamisei.

Olaf Scholz (CDU) și Andrea Nahles (SPD)

Să fi găsit calea Merkel și cu Schulz ?

Angela Merkel și Martin Schulz

Agerpres are un articol „preventiv”. „Merkel se declară „optimistă” asupra șanselor de a forma un guvern.”

Bine-bine, informația subțire nu ține de foame. Germania știe să își mascheze „manevrele politice”. Îi lasă pe unii și pe alții să arunce cu părerile proprii în presă ca la urmă să te trezești cu cine știe ce altă soluție.

M-am dus la Die Welt. Subțirel dar, ceva mai consistent plus niște declarații ceva mai oficiale.

Sub titlul „Suntem într-un moment nou” (traducere Google), sunt oferite mai multe declarații.

"Suntem cu toții conștienți de responsabilitatea pe care o avem pentru viitorul Germaniei și Europei" - Secretarul general al SPD, Lars Klingbeil

"Suntem într-un moment nou. Iar acest nou moment are nevoie de o politică nouă." Toate cele trei părți sunt de acord că lucrurile nu pot continua așa. Stilul politicilor ar trebui să se schimbe.

Este voința fermă că va exista un rezultat exploratoriu joi, "pe baza căreia vom decide apoi dacă vor fi necesare discuții suplimentare".

La aceasta se cuvine a pune și declarația, foarte deschisă, a lui Martin Schulz în fața presei: "Nu tragem linii roșii, dar vrem să impunem în Germania cât mai multă politică roșie".

Să fim martorii unei noi politici germane social-democrate?

În mod evident, CDU și SPD se vor înțelege cu privire la problemele Europei, vor cădea la pace în problemele interne ale Germaniei dar vor fi la cuțite cu privire la buget și cheltuirea acestuia. CDU și-a plasat strategic „jandarmul”, Wolfgang Schäuble, ca președinte al Parlamentului Federal iar presa nu crede că Wolfgang va putea fi scos din ecuație când este vorba despre „averea Germaniei” - aici. Chiar dacă niște analiști economici germani îndrăgostiți de SUA îl califică ca fiind „șvabul cel zgârcit” care a blocat „zborul economiei germane” după modelul american. Au și nemții ciudații lor.

Până una-alta, nu este exclus ca la sfârșitul săptămânii viitoare să fim în fața unui rezultat. Cât va ceda Merkel din politica sa? Asta este o întrebare. Pentru că SPD este favorabilă, cât de cât, relațiilor cu Rusia, unii politicieni germani fiind împotriva sancțiunilor europene (!) dar mai ales americane, este de văzut ce va fi și chiar de interpretat. Economia Germană nu se împiedică în „pitici”! Este evident că vom fi în fața unei noi „Mari coaliții”. După tradiția germană, ar cam fi o nouă excepție la excepția anterioară. Nu cumva timpul va formaliza excepția?

Germania spre alegeri anticipate ?

Angela Merkel la ZDF

Astăzi, Angela Merkel l-a informat pe președintele Frank Walter Steinmeier că nu a reușit să formeze o coaliție majoritară pentru a avea un guvern. Am scris mai devreme un articol.

Acum, pe seară, Agerpres, Die Welt, Frankfurter Allgemeine tratează subiectul surpriză: Angela Merkel preferă alegerile anticipate decât un guvern minoritar.

Se pare că în ecuație a intrat și președintele Steinmeier care a recomandat tuturor partidelor să își reconsidere poziția. După câte înțeleg eu, este vorba și despre cei din SDP (social-democrații germani) care a luat atât de puține voturi (record negativ istoric) încât simte că are nevoie de o perioadă de opoziție pentru a se reface. Intervenția social-democratului Steinmeier, actualul Președinte, ar putea să stimuleze SPD să regândească poziția pe care o susține astăzi.

Înțeleg că presa nu mai dă credit FDP (liberalii pro-afaceri). Abia reveniți în Parlament, liberalii germani au adoptat poziții foarte dure în relația cu partenerii de discuții privind politicile interne dar și cu privire la proiectele europene. În plus, FDP nu o place deloc pe Merkel pe care o acuză că i-a scos din politica mare în urmă cu niște ani. Am eu impresia că nu vor să își recunoască eșecul și, ca de obicei, au căutat un vinovat în afară.

Situația din Germania devine interesantă. Imaginea de stabilitate politică și economică începe să se clatine. Doar ca impresie publicistică! Sub conducerea lui Merkel, germanii au ajuns la o bunăstare pe care înainte o visau. Acum este realizată, cu toate măsurile de siguranță severă pe care Merkel și echipa le-au luat în timp pentru a asigura economiei și finanțelor germane o stabilitate cât mai mare. Este adevărat, salariile germanilor nu au crescut ca Făt Frumos, cum au crescut în statele vecine ei, însă economia Germaniei le-a asigurat nu doar stabilitatea veniturilor ci și o creștere solidă. Economia Germania este de aproape 2 ori mai mare ca a oricărui alt partener european semnificativ! Nu mai spun de celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Declarațiile Angelei Merkel la această emisiune TV sunt ca o invitație la un „Gentlemen's Agreement”. Pentru toți actorii politici germani intrați în Parlament. Colaborați pentru a avea stabilitate. Nu colaborați, mergem la anticipate. Iar Angela Merkel a anunțat, ferm, că ea merge către anticipate și că are susținerea partidului. Cât privește „propunerea” indusă de FDP dar și de unii de prin partea stângă a politicii germane că ar trebui să se retragă, Merkel a dat un răspuns mai mult decât clar: nu se retrage! Nu se retrage pentru că are sprijinul partidului său dar și al partidului frate SDU.

Vom vedea ce va mai fi. Pentru mine este evident că liderii FDP au încercat, prin retragerea de la negocieri, să forțeze demisia lui Angela Merkel de la șefia CDU. Plastic, este imaginea „micului răpitor” care mârâie la „marele răpitor”. Poate se sperie! Nu dă cu parul. Acum a obținut doar „un mârâit”. Merge FDP la o „bătălie” politică?

Criză în Germania. Negocierile pentru formarea unui guvern de coaliție au eșuat

Astăzi, Angela Merkel a anunțat pe președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier,  că negocierile pentru formarea unui guvern de alianță între CDU, SPU, FDP și Verzii a eșuat. Liberalii din FDP s-au retras de la discuții acuzând faptul că Verzii au venit mereu și mereu cu noi pretenții pe care CDU le-a acceptat astfel că o viitoare guvernare ar fi fost una negru-verde.

Iau știrile de la Die Welt. Situația este prezentată și la Agerpres.

Die Welt arată că Steinmeier are decizia acum. Ori noi alegeri, ori un guvern minoritar. Liderul FDP,  Christian Lindner, a avut de la începutul discuțiilor o poziție diametral opusă pretențiilor Verzilor dar și o reținere exprimată vehement cu privire la conducerea Cancelariei germane de către Angela Merkel. Un alt lider FDP,  Volker Wissing, a anunțat că totuși FDP este disponibil pentru participarea la o guvernare viitoare „dar nu cu orice preț”.

„Uniunea a făcut concesii majore pentru Verzii , în timp ce FDP li s-au oferit numai "crumbs". Verzii au făcut mereu noi cereri și au arătat "nu un milimetru de mișcare". "Am simțit că în cele din urmă interlocutorii nu mai sunt luați în serios", a spus politicianul FDP.” - traducere Google de aici.

„Nu există nici un consens în politica de educație, nu există un consens în politica fiscală, nu există un consens în politica de migrație, există aproape toate punctele centrale mari deschise“, a declarat membrul prezidiu FDP Wissing. O "întoarcere" în politica fiscală nu a fost posibilă. Negocierile s-au mutat "nu un milimetru" mai departe, au devenit mai rău decât mai bine.

 Situația nu este deloc bună. FDP (liberalii pro-afaceri) nu au concepții politice comune cu Verzii (ecologiști mai apropiați de socialiști). Cele două formațiuni politice nu se împacă. Germania este la cotitură. Radicalismul FDP are ca oponent radicalismul Verzilor. Ambele partide au avut o prestație la actualele alegeri bună, au intrat în Parlament însă nu sunt foarte bine situate în cazul în care se va ajunge la noi alegeri parlamentare.

Președintele Steinmeier are două opțiuni, spun cei de la Die Welt. Fie dizolvă Parlamentul nou ales și merge la anticipate fie forțează nota și o desemnează pe Merkel să conducă viitorul guvern urmând ca ea să încerce să obțină o majoritate parlamentară sub amenințarea anticipatelor.

Dacă SPD nu va accepta revenirea la guvernare alături de CDU și SDU, Steinmeier va trebui să dizolve Parlamentul și se va merge către noi alegeri. Jurnaliștii germani spun că Merkel va merge atunci cu un guvern minoritar susținut de SPD în Parlament dar fără a fi o coaliție.

Au o problemă. Procedura declanșării anticipatelor este, cumva, similară cu a noastră. Merkel trebuie să fie desemnată ca prim-ministru (cancelar), trebuie să să nu primească voturile, urmează în termen de 14 zile o nouă desemnare, iar eșec, a treia rundă ... eșec și revenirea la urne. Acum, Merkel este în funcție și gestionează problemele curente ale Germaniei așa că nu poate propune revenirea la alegeri.

Sondajele germane spun că noile alegeri (dacă vor fi) nu vor schimba cu mult situația actuală în Parlament. Unii vor mai pierde, alții vor mai câștiga.

Spaima celor de la CSU și SPD este AfD. În Bavaria, CSU a pierdut substanțial în favoarea AfD (Alianța pentru Germania). Timpul pentru a recupera din susținerea bavarezilor este prea scurt. De aceea, SDU a ținut cu dinții de problema imigranților și limitarea aducerii lor în Germania. S-au lovit aici de Verzi care vor imigranți, vor reîntregirea familiilor imigranților, vor globalizare pe lângă închiderea centralelor pe cărbune.

Ce va hotărî Steinmeier? Va forța cu desemnarea lui Merkel și „obligarea” partidelor „Jamaica” să o susțină pentru a nu se ajunge la anticipate? Va desemna pe Merkel și îi va „răzgândi” pe social-democrații din SDP să participe la guvernare, dacă FDP și Verzii nu mai pot fi abordați? Va dizolva Parlamentul?

Situația este destul de neplăcută. Cu actuala configurație a Parlamentului, Merkel este singura care poate coagula o majoritate și prezintă atât pentru o parte dintre germani dar și pentru partenerii europeni o garanție a continuării unor politici în Germania dar și în Europa.

O  alianță cu AfD este exclusă. Atât de CDU, SDU cât și de SPD. Rămân abordabile FDP și Verzii. Dacă cele două partide minore „cad la pace” pentru o guvernare, criza se încheie. Deocamdată,  situația o obligă pe Merkel să nu aibă decizii ferme cu privire la problemele europene. În decembrie se va decide dacă Brexit-ul trece la etapa negocierilor comerciale sau nu! Iar Germania încă nu are liderul care să angajeze țara! Nu are Cancelar desemnat! Nu are o orientare pentru viitorul apropiat și mediu. Iar „prietenul” Macron așteaptă cu sufletul la gură decizia politicienilor germani de a merge pe o cale sau alta. Fără sprijinul lui Merkel, Macron va trebui să renunțe la multe dintre obiectivele lui politice cu acoperire europeană.

Se rescrie istoria omenirii

Agerpres. Doi dinți fosilizați datând din urmă cu 9,7 milioane de ani ar putea ''rescrie'' istoria omului

Mă bucur să văd știrea la Agerpres. Am aflat despre eveniment din presa germană și engleză. Este o așteptare uriașă. Dinții fosilizați sunt de primată, au fost găsiți în Germania în 2016, în prundișul unei foste albii a Rinului, în comuna  Eppelsheim (sud-vestul Germaniei). Un an a trebuit germanilor să se mire și să se întrebe. Anul acesta au tras concluzia că sunt dinți adevărați de primată iar cercetările au dovedit că au o vechime de 9,7 mil ani ! Imens !

În primul rând trebuie să ne poziționăm. Acum 10 mil de ani Terra era în Miocen, perioadă a Neogenului, care a început acum 23,03 mil de ani și s-a sfârșit acum 5,33 mil de ani (se pare că unii spun că s-a terminat acum 2,3 mil ani), când s-a intrat în Cuaternar, unde suntem acum. Iar Wikipedia ne spune că în Cuaternar apare și se dezvoltă omul ! Ca atare, descoperirea ne duce la o primată cu dinți foarte asemănători primatelor în Europa pe teritoriul actual al Germaniei. Fiind descoperiți pe un curs părăsit al Rinului, se poate presupune că au fost aduși de ape o distanță mai mare sau mai mică din partea dinspre Austria a cursului.

Dar cum arăta Europa în Miocen ? Google vine în ajutor și ne oferă o imagine prelucrată de cei care au mai multe cunoștințe în geologia pământului.

Europa acum 13 mil de ani arăta cam așa. Teritoriul actual al României era sub ape. Câmpia Panoniei la fel. Arcul carpatic exista. La fel Țara Hațegului, o foarte veche insulă în Marea Thetis în care marile reptile au devenit mai mici, dinozaurii pitici descoperiți în anii anteriori.

Austria exista, ca teritoriu (desigur !). Germania, la fel.

Teoria spune că hominizii au părăsit Africa acum 120.000 de ani. Dar acești dinți ne arată că în Europa au existat hominizi cu mult, mult timp înainte. Pentru că știința se face cu probe și nu după basme populare despre apariția omului pe pământ, existența hominizilor este confirmată și prin descoperirile din Africa, în Estul Africii dar vechimea acelor dinți și oase merg cel mai mult cu 5 mil de ani în urmă ! Aceștia au 10 mil ani !

Să avem șansa să aflăm de unde vine „omul de Neanderthal” ? Teoriile mișună. Oamenii de știință au mania de a nu renunța la teoriile care le-au fundamentat ascensiunea științifică. O țin „gaia-mațu”. Alții însă, vor căuta să dovedească contrariul. Ei bine, această descoperire are mari șanse să reducă din celebritatea Africii ca leagăn al omenirii. Există deja o serie de teorii care merg în această direcție.

Cât privește „omul de Neanderthal”, o știre anterioară ne informa că s-a reușit aflarea ADN-ului din probe aflate în Asia și Europa. ADN-ul lor ne arată că erau același grup uman, aceeași specie de oameni, acoperind o suprafață de mii de kilometri, din Europa până în Asia, cu mult timp înainte de venirea lui homo sapiens din Africa.

Dinții, hărțile și imaginația. A, stai să pun și niște animale pe care, probabil, hominizii abia descoperiți le vânau.

Lipsesc hominizii. Se vede. Autorul nu știa, când a realizat imaginea, că existau hominizi pe teritoriul ce se va numi mai târziu „Europa”.

Un rezultat care nu prea mulțumește

Die Welt dă o situație pe care o prezintă ca finală.

- 246 parlamentari

- 153 parlamentari
-   94 parlamentari
-   80 parlamentari

-   69 parlamentari
-   67 parlamentari


Parlamentul german va fi compus din 709 parlamentari. Cel mai mare număr de parlamentari din istoria Republicii Federale Germane. Ziarul are o concluzie: va fi mai scump, nu neapărat mai eficient. Ca o părere personală: mie mi se pare normal ca un Parlament să nu aibă un număr fix de membri. Numărul lor va varia în funcție de populația țării dar, trebuie lăsată și o marjă de creștere sau de scădere pentru situația în care există un minim de voturi pentru partidele politice care se înfruntă într-o circumscripție. Acum suntem în fața unei creșteri. De la 678 de parlamentari în prognoză s-a ajuns la 709 !

O variantă vehiculată intens pentru o alianță de guvernare CDU/CSU-FDP-GRUNE ar avea 393 de parlamentari față de un minim de 355 care ar reprezenta acel 50%+1.

Angela Merkel a cerut lui Martin Schulz să se mai gândească dacă trece în opoziție.

Unii politicieni germani o acuză pe Merkel că „a distrus” în anii anteriori FDP-ul, astfel că acest partid nu a mai intrat în Parlament la alegerile anterioare iar acum, după un mandat în alianță cu SPD, a distrus SPD-ul, dovadă fiind scorul enorm de scăzut al SPD - 20,5%.

Angela Merkel a comunicat faptul că CDU/CSU sunt condamnați că conducă Germania pentru perioada următorului mandat pentru că nu au contra-candidați. Este puțin probabil ca SPD să poată aduna în jurul lui o alianță SPD-DIE LINKE-GRUNE-FDP care ar avea un număr de 369 de parlamentari. Prezența DIE LINKE, extrema stângă, nu este agreată de formațiunile celelalte. DIE LINKE și AfD sunt „oile negre” ale politicii germane. Extrema „stângă” și extrema „dreaptă” sunt în „război” cu toate celelalte formațiuni politice.

Angela Merkel are dreptate. Orice altă combinație politică fără CDU/SDU nu are șanse de supraviețuire. Ba, mai mult, șansele să se formeze sunt atât de mici încât poate fi catalogată ca „nerealizabilă”.

O prietenă spunea că primele reacții ale liderilor formațiunilor  politice parlamentare într-o emisiune publică au fost de „fugă de la locul faptei” (traducerea mea !). Angela Merkel se străduia să îi lămurească că Germania trebuie condusă, că trebuie să participe la viitoarea guvernare. Normal, o guvernare care are în frunte pe cancelarul Angela Merkel.

SPD are mare nevoie de timp pentru a se reface. Are nevoie de un adversar politic cu care să ducă lupta politică. Populația germană nu a avut încredere în SPD-ul care aflat la guvernare împreună cu CDU/SDU critica politica guvernului ! Martin Schulz are dreptate să ducă partidul în opoziție. Criticile lui la adresa politicilor lui Angela Merkel vor fi mai bine receptate de electorat și, la următoarele alegeri, SPD ar putea obține mai multe locuri în Parlament.

FDP a crescut fiind în opoziție. A criticat politicile CDU/SDU și SPD, aflate la guvernare. Și-a clarificat bazinul electoral. Presa germană, engleză, franceză îl califică ca fiind „partidul pro-afaceri”. Nu îi convine poziția de partid la guvernare. Are și un istoric „nefericit” cu Angela Merkel care i-a copleșit și i-a aruncat în afara Parlamentului în 2013. Nu au avut răspuns politic la acțiunile lui Merkel ca parteneri de guvernare. O participare acum la guvernare i-ar duce în situația de dinainte de anul 2013 cu o posibilă altă excludere la următorul exercițiu electoral dacă, în această posibilă alianță, nu obține acele poziții guvernamentale care să le permită să execute un serviciu public pentru propriul electorat. Din acest motiv major, Angela Merkel va trebui să facă un compromis. Major.

GRUNE nu este atât de radical, după părerea mea. El este în creștere iar aceste alegeri i-au oferit unele atuuri. Poluarea ca urmare a unei minciuni a constructorilor de automobile, industrie în care au bazinele electorale CDU/SDU și SPD ! Eliminarea din fabricație a automobilelor poluante și trecerea la fabricarea automobilelor ecologice este un atu puternic de care GRUNE se va ancora. Ei sunt pe trendul european al combaterii poluării.

Toți au dreptate când spun că „marea imigrație” a născut AfD. Germania nu a avut partide extremiste. Acum are. Chiar două. La dreapta AfD (Alianța pentru Germania) iar la stânga au DIE LINKE. Ambele sunt anti-europene. AfD susține, vehement, ieșirea din „zona euro”. În viziunea lui Merkel însă, o astfel de variantă nu este de acceptat. Germania controlează economia europeană iar euro îi este instrumentul. Cât privește imigranții, Angela Merkel a dat un răspuns: a înțeles mesajul germanilor ! Ca atare, politica germană se reîntoarce la controlul sever al imigrării.

Rezultatele sunt cunoscute. Să vedem ce va reuși Angela Merkel să negocieze cu eventualele partide parlamentare. Martin Schulz are o poziție „radicală” acum, „vreau în opoziție”, dar nu este exclus ca o anumită negociere să permită SPD să revină la sentimente mai bune. Acum,  normal, sunt foarte supărați. Dar, trebuie să recunosc faptul că SPD ar fi mai apropiat de politicile CDU/SDU decât alte partide !

Die Welt (aici) are un articol interesant cu privire la pozițiile posibililor parteneri de guvernare cu privire la aspectele importante ale politicilor partidelor. Pentru Merkel va fi foarte complicat să împace „și capra și varza”.