Burghezia roșie franceză a lui Emmanuel Macron

Ca să vezi peste ce dau la Politico! Peste burghezia roșie franceză. A lui Macron, evident, „oamenii noi” din politica franceză ridicați de Emmanuel Macron la vârful politicii sale.

Cum arată individul? Mă duc la Google și îi cer părerea. La pozele cu Francois de Rugy, destul de mult, hop și articolele din presa franceză care confirmă articolul din Politico.

Pe scurt, politicianul macronist, ministru al mediului, fost președinte al Parlamentului francez, a cam băgat mâna lungă în bugetele instituțiilor pe care le conducea pentru ... nevoi personale în interes național. 😂

Renovarea apartamentului guvernamental ce îi fusese repartizat, cu o sumă în jur de 63.000 euro, a fost justificată prin aceea că era „sărac amenajat”. Mesele „copioase” cu „societatea civilă” au fost justificate prin aceea că produsele erau în cămările instituțiilor respective și le-a luat de acolo să nu se strice, erau la îndemână, iar băuturile fine erau deja în beciurile instituțiilor, de mult timp, iar prețul le-a crescut datorită vechimii ... Bașca, presa curioasă, scrie și despre șefa lui de cabinet,

„Nicole Klein, a păstrat un apartament subvenționat de guvern în Paris timp de 12 ani, timp în care nu a locuit în capitala franceză. A demisionat  miercuri seara, spunând ziarului francez Ouest France că de Rugy o rugase să demisioneze.”




Am mai văzut eu niște materiale despre administrația franceză, am spus, atunci, că sunt exagerări. Am mai citit niște articole de pe la străini, am spus că sunt răutăți. Dar cât să mai stau să evit a recunoaște că modelul francez de societate este unul socialist sadea care se folosește de capitaliștii pe care îi are doar pentru a le lua banii?

Pentru uzul politicii noastre dâmbovițene rețin că asocierea politicienilor români cu Macron și echipa lui europarlamentară este o asociere cu socialismul francez „reformator”. Vor să reformeze socialismul, ca ideologie, pentru că a îmbătrânit și nu mai atrage.

Cât privește posibila influență a lui Macron și a socialiștilor lui pe malurile Dâmboviței avem deja orientarea exprimată, sintetic, de către Dacian Cioloș: piața liberă trebuie reglementată! Este o adresă directă către socialism. Acolo unde își dorește Cioloș să ajungem. Că va fi puternic influențat de socialismul francez, nu este nici o îndoială. Cioloș „a gustat” acest socialism și își dorește, cu disperare, să îl bage pe gât românilor.

Poate i-l băgăm noi undeva!

PS. Ptiu, drace! Era să uit!
Guvernul socialist „En Marche”, vopsit „progresist”, îi ia apărarea lui Francois de Rugy și comunică presei că acesta va fi „mai atent la cheltuirea banilor publici”. Vai, ce solidaritate de grup! Seamănă leit cu solidaritatea PSD-iștilor, colegii lor din România. Bănuiesc că și PLUS-iștii vor ține cont de subtilitatea susținerii, nu de alta, dar cu „darea afară” a membrilor care pun în pericol reputația lui Cioloș sau a „forței motrice” nu vor face prea mulți pureci în politică socialistă de pretutindeni. 😂

Cu rea credință

Nu ar trebui să ne mire însă este teribil de neplăcut să citești astfel de știri. Guvernul de la Budapesta al lui Viktor Orban și UDMR-ul din România fac tot ce este posibil pentru a denatura atât istoria cât și relațiile românilor cu maghiarii. Nu vor reuși pentru să sunt mai mulți oameni care nu vor să le facă jocul murdar. Cât privește faptul că în Germania sau Austria au „susținători”, ei bine, este o realitate. Au susținători. Nu am crezut însă că vor ajunge și la presa oficială din Germania. Ei uite că au ajuns.

”România sărbătoreşte a 100-a aniversare a anexării Transilvaniei, fostă provincie maghiară. Cu acest câştig teritorial de la prăbuşirea Austro-Ungariei după primul război mondial, România şi-a mărit teritoriul cu aproximativ o treime. În Transilvania românii formau o majoritate. Reprezentanţii celor care locuiau acolo, aproximativ 800.000 de germani, au votat de asemenea pentru unirea cu România”, a scris ZDF pe 1 decembrie.

 Știrea de la ZDF apare întâi la Agenția Germană de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur). Este un punct de vedere al Guvernului German? Cine este cel care a dat „comunicatul”? Care este instituția care a interpretat actul de voință al majorității populației Transilvaniei ca fiind „o anexare a unei provincii maghiare”?!

Culmea este că în textul informației date de ZDF apare clar faptul că populația majoritară în Transilvania o formau românii, că populația germană, suficient de numeroasă - 800.000 de germani -, au fost pentru unirea provinciei cu România însă, nu apare informația că maghiarii nu au fost reprezentați la Marea Adunare de la Alba Iulia refuzând să își pună semnătura pe actul care de voință a majorității populației Transilvaniei! Astăzi însă, de ani buni chiar, reprezentanții politici actuali ai comunității maghiare reclamă ... aplicarea prevederilor Declarației de la Alba Iulia! Ipocrizie maximă!

Ideea de „anexare” a teritoriului Transilvaniei, „provincie maghiară”, de către Regatul României, acceptată, ar duce la altfel de interpretări a actelor politice ale guvernului Viktor Orban de la Budapesta și ale UDMR în România. Anexarea poate fi interpretat ca un act săvârșit cu forța, cu violență, împotriva voinței populației teritoriului anexat! Și da, maghiarii nu au fost de acord dar ei nu reprezentau majoritatea populației Transilvaniei! Ei au fost o minoritate care nu a avut puterea de a se opune majorității cetățenilor Transilvaniei formată din români, germani dar și alte „popoare” (ca să folosesc termenul de atunci), popoare care au fost de acord cu Unirea!

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

Ideea anexării „cu forța” a unor teritorii locuite de alte „popoare” stă, de fapt, la baza tuturor acțiunilor revizioniste din Europa de astăzi. Guvernul de la Budapesta și UDMR caută să inducă ideea folosirii forței de către Regatul României la 1918 pentru a obține „provincia maghiară”, caută să obțină recunoașterea internațională a acestui concept - rapt teritorial în defavoarea Ungariei -, pe baza lui urmând a obține și federalizarea României și chiar destrămarea ei așa cum au încercat să facă în timpul celui de al II-lea Război Mondial. Se pare că pentru o parte dintre politicienii maghiari WWII nu s-a terminat! Este o continuare a demersurilor lor de anulare a prevederilor Tratatului de la Trianon de la sfârșitul WWI, politica lor fiind aceea că sunt obligați să accepte prevederile unui tratat internațional împotriva intereselor lor legitime ca națiune. Politică pe care Guvernul Viktor Orban de la Budapesta la fel ca și guvernele anterioare „o ține vie” în relațiile cu alte state. Iar extensia din România a politicii din Ungaria, UDMR, forțează, exploatând slăbiciunile unor partide politice aflate la putere „revenirea” la starea de fapt de dinainte de Trianon sau măcar la starea de fapt de după Dictatul de la Viena din 30 august 1940 când România a fost silită să cedeze o jumătate din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.

Cum este și normal, la o astfel de acțiune media ostilă României și cu scopul evident al denaturării istoriei, MAE român a reacționat.

Precizări de presă

Tip:  Precizări de presă

Data:  04.12.2018

Ministerul Afacerilor Externe a luat notă cu consternare de articolul de presă publicat de Agenția Germană de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur) și preluat de postul public de televiziune german ZDF (Zweites Deutsches Fernsehen) cu privire la aniversarea Centenarului Marii Unirii, care nu reflectă adevărul istoric, respectiv manifestarea de voință a Transilvaniei de unire cu România.

Dincolo de abordarea tendențioasă care reiese din titlul articolului, elementele prezentate indică o lipsă de cunoaștere a istoriei și o ignorare voită a realităților istorice. La 1 decembrie 1918, 100.000 de persoane au hotărât Unirea cu România, cu participarea tuturor partidelor, tuturor confesiunilor religioase și a tuturor stărilor sociale.

Documentul adoptat la Alba Iulia, respectiv Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, a fost semnat mai întâi de reprezentanți ai minorității germane din Transilvania și Bucovina.

Erorile grave pe care le conține știrea de presă menționată, din necunoaștere sau rea intenție, aduc atingere adevărului istoric și prevederilor Tratatelor de pace de la Versailles (1919) și Trianon (1920), iar orice încercare de prezentare trunchiată sau denigrare a semnificației acestui moment este un act care contravine principiilor fundamentale ale misiunii mass-mediei de informare corectă și obiectivă a publicului.

În acest sens, Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Ambasadei României la Berlin, a făcut demersuri pe lângă redacția Agenției Germane de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur), respectiv a postului public de televiziune german ZDF (Zweites Deutsches Fernsehen), în vederea oferirii clarificărilor necesare și solicitării rectificării celor prezentate.

***

Nu trebuie să răspundem cu același tip de politică. Trebuie însă să ne menținem fermi pe poziție pentru respectarea adevărului istoric. Unirea Principatului Transilvaniei cu Regatul României a fost actul de voință al popoarelor principatului. Cât despre „provincia maghiară” ar fi bine să fim cu băgare de seamă. Propaganda maghiară accentuează pe ideea de „provincie” pentru a arăta că Transilvania era un teritoriu al Ungariei nu un teritoriu administrat de Ungaria în cadrul imperiului Austro-Ungar.

Ca un făcut, se pare că au loc multe „coincidențe”. UDMR a depus un proiect de lege la Parlament pentru a da putere de lege unei prevederi din Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, de la punctul III alineatul 1. În presa oficială germană apare „informația” care face obiectul analizei articolului de față. Sunt curios în care altă parte a lumii au mai apărut astfel de „informații”. Este evident faptul că este o lucrare mai amplă.

Nu pot să nu observ ceva. Dacă tot este să respectăm ad-literam textul Rezoluției, atunci trebuie să ne uităm la toate elementele din în Rezoluție. Nu o preiau pe toată, preiau doar ceea ce putem numi „ipoteza”, cadrul general convenit:

„I. ... Adunarea Națională proclamă în deosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprind între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat România, Adunarea Națională proclamă următoarele: ...”

Domnii de la UDMR și cei de la Budapesta au la dispoziție tot ce le trebuie pentru a nu mai spune prostii.

Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, nu a mai respectat Rezoluția de la Adunarea Națională de la Alba Iulia, Ungaria reușind să „recupereze” prin negocieri o parte din teritoriu astfel că prevederile Rezoluției au fost modificate print-un tratat internațional semnat de Ungaria la fel ca alte 16 state. Ca atare, modificarea substanțială a Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia a împiedicat realizarea unora dintre obiectivele Rezoluției. Cum este și normal, în situația dată, Regatul României a urmărit să își reglementeze situația internă potrivit intereselor sale majore, unitatea statală fiind o prioritate. Mai ales pentru faptul că Ungaria, deși a semnat Tratatul de la Trianon a continuat să nu recunoască noile frontiere, prin toate acțiunile lor ulterioare. În cazul României, acțiunea lor a avut un succes temporar prin Dictatul de la Viena din 1940.

Cam multe coincidențe apar, pe nepusă masă, dinspre partea maghiară. Vorbesc doar despre politicienii maghiari! Au simțit că actuala coaliție politică PSD-ALDE este în dificultate și caută să obțină printr-o lege dată cu încălcarea Constituției, cu acordul lor, ce nu pot obține altfel. Au nevoie ca de aer de orice acțiune care să le confirme propaganda împotriva tratatelor și a modului în care au fost stabilite actualele frontiere.

Actualizare!

Reacțiile după comunicatul german au dus la „corectarea” informației în articolul publicat de ZDF dar și de DPA. Ce să vezi, a fost o interpretare greșită a termenului german și nu este vorba despre „anexare” ci de „alipire”. Detalii la Hotnews.

Presa serioasă contra fake news

La dezbaterea organizată de PNL cu titlul "Soluţii europene pentru finanţarea presei şi pentru combaterea fenomenului fake news", eurodeputatul PNL Siegfried Mureşan a făcut unele afirmații în sprijinul ideii ca presa să participe la combaterea propagării știrilor false în media română.

"Cei care dezinformează şi propagă ştiri false, de multe ori din afara UE fiind, dar câteodată şi din UE, ei doresc să pună, de fapt, sub semnul întrebării ordinea, societatea, sistemul în care trăim. Şi anume pentru ei această democraţie liberală, Uniunea Europeană, care de 70 de ani produce pace, este un model de succes, (...) toate aceste reuşite ale noastre sunt o problemă.

(...) Federaţia Rusă este una din sursele de dezinformare.

(...) Şi tocmai fiindcă aceste dezinformări sunt o ameninţare pentru modul în care trăim, trebuie să ne intereseze. Ele vin din afara UE, dar vezi şi în UE tot soiul de populişti, eurosceptici, oameni care spun că ziduri, garduri şi alte prostii sunt soluţia.

(...) Izolarea nu e nicio soluţie, trăim într-o Europă deschisă, unită, noi suntem parte din Piaţa Unică, cetăţenii români pot alege unde să trăiască în Europa, unde să studieze, unde să lucreze, când să se întoarcă acasă la pensie.

(...) Vor să ne facă rău şi noi trebuie să ne opunem"

***

Nimic mai adevărat. Iar cei care „umblăm după știri” putem aduce dovezi nenumărate privind campaniile fake news ale rușilor dar și a cozilor lor de topor din România. Nu le mai pomenesc aici acum însă îmi rezerv dreptul de „a le promova” atât aici cât și în rețeaua Facebook unde sunt foarte activi așa-zișii eurosceptici din România care citează cu nerușinare din presa rusă ostilă UE. Fie ei simpli „postaci” fie ei așa-ziși „jurnaliști” la site-uri obscure.

Barnier: manevră de negociator sau propunere surpriză. Theresa May promite blana ursului din pădure?

În Marea Britanie este mare balamuc. Guvernul Theresa May stă pe muchie de cuțit. Se pare că își dorește un acord cu UE pentru a încheia Brexit-ul în condiții cât mai avantajoase însă are o opoziție fermă din partea colegilor conservatori care vor un Brexit „curat”, fără nici un acord dacă UE nu acceptă condițiile lor ca Marea Britanie să aibă un regim preferențial cu privire la libera circulație a mărfurilor.

Agerpres dă știrea (am văzut-o și la alte publicații).

Negociatorul-şef pentru Brexit al Uniunii Europene, Michel Barnier, a propus prelungirea cu un an a perioadei de tranziţie care va urma ieşirii Regatului Unit din blocul comunitar, în vederea deblocării negocierilor cu Londra, aflate în impas, au indicat miercuri doi diplomaţi europeni, citaţi de AFP.

Problema nerezolvată și care are puține șanse de soluționare în curând este cea a frontierei dintre Republica Irlanda și Irlanda de Nord. Obiectivul evitării unei frontiere terestre reale, cu puncte de trecere a frontierei, cu controlul persoanelor la trecerea frontierei, controlul vamal al bunurilor și mărfurilor, controlul sanitar-veterinar și controlul fitosanitar etc. și, deosebit de important, menținerea Acordului de la Belfast (Acordul din Vinerea Mare) care a adus pacea în Irlanda de Nord și în care sunt părți Republica Irlanda și UE. Republica Irlanda și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu au ajuns la un punct de vedere comun.

Publicaţia germană Frankfurter Allgemeine Zeitung ține aproape de evenimente și arată că un document intern al Uniunii Europene a prevăzut prelungirea perioadei de tranziție a Brexit-ului. Aici. Dar, aceeași publicație germană informează că premierul Theresa May a refuzat propunerea. Aici.

The Independent ne oferă scriptul ședinței din Parlamentul Britanic și precizările lui May la cererile lui Corbyn.

Știri Brexit - live: Theresa May insistă că planul său de ieșire din UE nu este mort înainte de a zbura la Bruxelles pentru o întâlnire crucială

Express pomenește de oferta lui Barnier dar și de refuzul lui Theresa May de a lua în calcul o prelungire a negocierilor și a perioadei de tranziție. Aici.

Se pare că atenționarea lui Donald Tusk adresată șefilor de stat și de guvern înainte de întrunirea Consiliului European că cea mai plauzibilă variantă este un Brexit fără acord de ieșire a Marii Britanii din UE are substanță. Theresa May nu renunță la planul său respins de Consiliul European la Salzburg, în urmă cu două luni.

În fața parlamentarilor britanici, Theresa May a promis că nu va exista „o graniță tare” între Irlanda de Nord și Republica Irlanda.

Informațiile oferite de presa britanică și de oficialii britanici și cele oferite de presa europeană și oficialii UE nu se prea pupă. Va reuși Marea Britanie, încă odată, să impună propria politică sau va avea surpriza să constate că are în față o Uniune Europeană care acționează unitar. A se observa promovarea de către „o anume parte a presei” britanice a declarației lui Trump că abia așteaptă finalizarea Brexit pentru a începe negocierile comerciale cu Regatul Unit. SUA vor export  iar Marea Britanie nu va mai fi legată de standardele europene cu privire la produsele importate așa că nu este exclus ca briții să aibă parte de „puii clorurați” din America!

Sunt tare curios ce va fi. Își va putea respecta angajamentele asumate astăzi în Parlament Theresa May?

Fără tratament preferențial cetățenilor UE

Theresa May; foto Jack Taylor / Getty Images

Premierul britanic Theresa May şi miniştrii săi au convenit ca sistemul de imigrare post-Brexit să se axeze pe atragerea de lucrători cu înaltă calificare şi să nu acorde un tratament preferenţial cetăţenilor Uniunii Europene.

Răspunzând îngrijorărilor unor sectoare din economie, planul susţinut luni de cabinetul May va permite totuşi un acces limitat pentru muncitorii cu calificare redusă. Tot fără un regim preferențial pentru cetățenii Uniunii Europene. Speculativ, jurnaliștii de limbă engleză observă că ar fi posibil ca în urma realizării unui acord Brexit, politica de imigrare a Marii Britanii față de cetățenii europeni să fie „mai favorabilă”.

Din alte informații, se pare că Polonia, prin ministrul economiei, a sugerat ca UE să accepte planul prim-ministrului Theresa May. Cu unele mici modificări, pe ici pe colo, dar care să nu pună în pericol realizarea acordului. Polonia are aproape 1 mil de cetățeni în Marea Britanie iar forțarea plecării acestora din Regat ar bulversa piața forței de muncă din Polonia. Deocamdată, vocea polonezului a fost auzită dar ignorată.

Agerpres după presa de limbă engleză.

Independent are și alte informații care trebuie luate în considerare.
Theresa May a declarat că este de preferat ca Marea Britanie să iasă fără un acord cu Uniunea Europeană decât să iasă cu un acord de liber schimb de tipul celui încheiat de UE cu Canada. Ori UE acceptă planul ei, libera circulație a mărfurilor, ori nimic.

Theresa May nu are de ales. Ori la bal, ori la spital. Președintele Franței, Macron, o face pe durul. Are tot interesul. O parte a băncilor din Marea Britanie și personalul lor lucrativ ar putea veni în Franța. Angela Merkel, cu toate șicanele pe care i le face propriul partid și aliatul bavarez, ține în mână situația: nu este clar ce vrea Marea Britanie! Nu poate avea una dintre libertăți și să le refuze pe celelalte! Evident, viitorul nu sună bine.

Se înțelege că tot jocul are în centru frontiera irlandeză. UE vrea ca Irlanda de nord să rămână în cadrul UE, pe teritoriul Irlandei de Nord, ceea ce duce la instituirea unei frontiere vamale între Marea Britanie și Irlanda de Nord pentru a se evita frontiera terestră (tare) între cele două Irlande. Marea Britanie nu este de acord, califică situația ca un atentat la integritatea teritorială a Marii Britanii și la suveranitatea ei și propune ca UE să accepte încălcarea Tratatului Uniunii Europene stabilind pentru toată Marea Britanie regimul preferențial al liberei circulații a mărfurilor. Cineva trebuie să cedeze sau Marea Britanie va ieși fără un acord. Diferendele vor fi soluționate pe calea dreptului internațional.

"Este o afacere care păstrează uniunea Regatului Unit, integritatea noastră constituțională, este o înțelegere care nu prevede o frontieră tare între Irlanda de Nord și Irlanda, protejează locurile de muncă și ne permite să avem relații comerciale bune cu Europa și cu restul lumii. “ - Theresa May

Își apără și nevoile și neamul, cum spunem noi, însă propunerea ei nu poate fi acceptată. Marea Britanie a ales să iasă din UE. Uniunea Europeană are 4 mari libertăți care îi sunt caracteristice. Se condiționează reciproc. Nu poate exista una fără celelalte trei.  Marea Britanie cere, practic, Uniunii Europene să aibă acces la una dintre libertăți în mod complet fără însă a fi sub controlul juridic al Curții de Justiție a UE. Visul englez. Ceea ce este imposibil. Majoritatea statelor membre înțeleg faptul că de s-ar ajunge la un astfel de acord, excepția cu Marea Britanie va deveni un subiect deosebit pentru discuțiile cu oricare altă putere economică a lumii. Practic, se poate ajunge chiar la destrămarea Uniunii Europene. Nu ar mai exista prea multe motive pentru statele membre de a rămâne în Uniune atât timp cât libertatea de bază a Uniunii poate fi obținută de alte state terțe, fără ca acestea să fie supuse rigorilor Pieței Comune Europene! Marea Britanie va avea propriile reguli privind produsele manufacturate și agricole și nu dorește ca să accepte regulile UE.

Nu știu cine va ceda. Nu cred că interesele Poloniei privind expații polonezi din Marea Britanie pot influența decizia celorlalte state. Industriașii germani de mașini au declarat deja că piața UE este prioritară pentru ei. Pescarii danezi vor înțelege și ei. Chiar și portughezii cu relațiile lor istorice speciale cu Marea Britanie vor accepta că libertatea pe care UE o refuză unui stat terț are o valoare mai mare decât relațiile particulare ale fiecărui stat membru al UE cu Marea Britanie. Există, este adevărat, posibilitatea ca statul membru nemulțumit să iasă din Uniunea Europeană pentru a păstra o relație specială cu Marea Britanie. Este o posibilitate dar nu cred că va fi folosită. Problemele despărțirii de Uniunea Europeană a le Marii Britanii au permis cunoașterea mai bine a Uniunii Europene de către statele membre. Miile de probleme care au cerut o soluție au pus mințile la contribuție. Nu văd ca statele ce s-au dezvoltat datorită apartenenței la Uniunea Europeană să renunțe la dezvoltare!

Avem nevoie de un SMURD pentru jurnaliștii unei părți a presei

Avem o presă aservită clasei politice sau unor interese politice. În particular, unele agenții sau site-uri de presă încearcă să se mențină pe o linie cât mai apropiată de partea neutră a politicului. Sunt foarte rare. De aceea, afirmația de la începutul articolului rămâne valabilă.

Ieri, la reuniunea PNL București, președintele Ludovic Orban a făcut pasul: a numit două site-uri de presă care lansează știri „fake news” cu scopul de a dezbina PNL în interior. Este vorba despre „PSNews”, fost „stiripesurse.ro” și DCNews,  a lui Bogdan Chireac („morsa competententă”!) și Val Vâlcu. În zilele anterioare, Ludovic Orban nu a iertat pe Victor Ciutacu de la România Tv pentru interviul cu sinistra Viorica Vasilica Dăncilă.

Din punctul meu de vedere, cred că PNL, ca partid, trebuie să aibă curajul de a defini „agresorul” din media. Și are, slavă Domnului, o mulțime de „agresori”. Media din România atacă, cu predilecție, PNL pentru că partidul are capacitatea de a înlocui PSD la guvernare. Atacurile sunt fie directe, cum sunt cele la care au recurs PSNews sau România Tv, fie indirecte, cum face DCNews preluând de pe blogul lui Ciutacu o parte a „cuvintelor grele” adresate lui Ludovic Orban (tehnică înaltă, ce mama naibii!). Tot atacuri indirecte sunt și cele în care PNL este pus în opoziție cu USR cu tente favorabile USR (ceea ce strategilor de la USR le vine ca o mănusă, alții le fac treaba!).

Această declarație a lui Ludovic Orban a inflamat mintea lui Victor Ciutacu. Cum îi stă bine unui individ ca Ciutacu, acesta a răspuns vitriolant, pe blogul său știind că „o parte a presei” va prelua ce spune și va răspândi „informația”. Îl ajut și eu, numai că eu nu sunt de partea DCNews care a preluat „știrea” și nici a lui. 😅

Păi, să pun ce „spune” Ciutacu. Cred că vărsat sticluța cu vitriol pe tastatură.

”Vad ca mascariciul de Orban simte nevoia sa fie bagat in seama si o arde in basisme ieftine de la distanta, ca in emisiunea mea nu are portocale sa vina, cu mine. Sigur ca as putea sa-i citez din stenograma dosarului penal in care a fost trimis in judecata pentru ca a cerut bani ca sa para destept la televizor. Adica sa pun ghilimele la apelativul de labagiu cu care l-a onorat sifonul lui preferat Urdareanu. Dosar de care a scapat doar fiindca limbricul inca mai e util sistemului. Dar n-o fac. Fiindca mi-e scarba de el. De milogul pe care, intre altele, tonomatul la care latra acum de dupa gard l-a salvat de la puscarie (si l-a tinut in functia unde s-a intovarasit cu asfaltatorul Nelu) dupa ce l-a adus in studio sedat dintr-o scorbura in care se ascunsese sa nu-l gaseasca Turcescu si Tatulici. De viermele care facea frumos la ziua mea ca sa-l bage-n seama baietii mai mari si mai tari din satul cu ministri. De cazatura de om care ma premia, in fata unei sali pline cu liberali, pentru verticalitate si curaj.

Ludovice, te-ai tarat o viata ca o soparla. La un moment dat, chiar aveai haz. Dar ai imbatranit urat...”

Ce este real din ce spune Ciutacu și ce este nereal putem afla doar de la Ludovic Orban și de la Victor Ciutacu. Dar, are rost? O analiză sumară ne arată că Ciutacu a fost la un moment dat apropiat de mediile democratice ale țării. Banul, ochiul dracului, orgoliul l-au dus către Sebastian Ghiță și România Tv. Iar acolo face apologia „societății PSDrăgniste” cu atâta fervoare încât a adunat ca telespectatori fideli toți consumatorii tv de bârfe ieftine și senzațional. I-a furat de la Antena 3 sau B1Tv, o parte semnificativă de la Realitatea Tv iar acest succes „de presă” îl face pe Ciutacu să se declare, cu emfază, drept cel mai cel și cel mai hăis din media română.

Cunoscând componența consumatorilor Tv care stau buluc grămadă pe România Tv devine absurd ca liderul unui partid politic cum este PNL să meargă și să se adreseze acestora! Este o pierdere de vreme categorică. Aceste persoane trăiesc în altă „bulă politică”! Vorbele unui liberal care vrea să vorbească despre economie, administrație publică, educație și sănătate ca sisteme ale serviciilor publice etc. se vor lovi de zidul gros al informațiilor deformate de Ciutacu și gașca de la Romnia Tv. Iar a merge la România Tv, la emisiunea de minciuni și deformări a realității produsă de Ciutacu și deja celebrii lui invitați, pentru a face can-can televizat de prost gust pentru oamenii care mai au ceva minte la purtător este este nu doar o pierdere de vreme, este un deserviciu adus societății pentru care PNL, ca partid și Ludovic Orban ca lider al partidului și-au luat angajamentul să o servească.


Din punctul meu de vedere aceste organizații media trebuie evitate. Gogorița promovată de „specialiștii în marketing politic” că trebuie să te adresezi tuturor cetățenilor consumatori de media a fost, este și va fi nocivă. Pentru ca să ai, ca partid politic, o bază electorală trebuie să lupți pentru ea și să îi atragi pe cei care pot înțelege principiile politice după care partidul se conduce, care acceptă ideile de guvernare liberale, care le înțeleg, care acceptă asumarea responsabilității politice prin votul de delegare a încrederii. Consumatorii tv de la România Tv, de la Antena 3, de la B1Tv, ca să vorbesc doar de unele televiziuni, nu vor vota niciodată cu PNL! Sunt nostalgicii regimului comunist, sunt dependenți de voința altora, sunt admiratorii conducerii de tip autocrat, se mulțumesc cu pomana și acuză occidentul pentru că ei nu sunt capabili să se întrețină singuri.

La cald, cum se spune, am intrat și pe site-urile PSNews și DCNews, nominalizate de Ludovic Orban în discursul lui la Reuniunea PNL București. Sun producătoare de fake news. DCNews este pro-PSD iar PSNews este pro-ALDE (se pare că politicianul care deține controlul site-ului, cel care comandă muzica, este Daniel Chițoiu, prim-vicepreședinte al ALDE!).

PSNews s-a inflamat mai tare. Are și un articol al redacției în care a adunat trimiteri la alte articole în care îl face zob pe Ludovic Orban și mai ales încearcă să aducă dovezi că PNL este în scădere continuă, Ludovic Orban fiind „gaura neagră” care macină partidul. Păi, să ne fie cu iertare dar aceste ziceri sunt zi de zi pe buzele lui CAP Tăriceanu și, ca să nu fie uitat, în scrierile de pe blog sau în cuvântările politice ale lui Varujan Vosganian! Cum naiba să nu declari că față de PNL și liderii acestuia PSNews nu este un consecvent producător de fake news?

Este simpatică afirmația celor de la PSNews: Ludovic Orban a ales să intre în război cu presa! De ce nu spun că este în război, așa cum este normal de altfel, cu o anume parte a presei? Nominalizările lui Ludovic Orban sunt date ca exemplu, fără a acoperi toată presa. DCNews este categoric pro-PSD iar PSNews este pro-ALDE. Ambele s-au situat de partea celor din PNL care, la un moment dat, au susținut o mai mare apropiere de PSD și ALDE. Ludovic Orban și actualii membri ai conducerii PNL au fost și încă sunt țintele articolelor denigratoare din cele două publicații.

Nu ar strica, cred eu, ca PNL să dea din când în când și câte o nominalizare a presei care cântă după partiturile PSD sau ALDE. Ceva în genul „contrar celor afirmate în ...”. Ar oferi susținătorilor PNL pe rețelele de socializare și informația necesară pentru conversațiile „amiabile” pe care le poartă cu susținătorii PSD, ALDE ba chiar cu înfocații susținători ai lui Traian Băsescu care, în fața „exitului” din PMP a devenit la fel de nociv ca cei din PSD sau ALDE.

O soluție politică în Siria este posibilă doar fără Bashar Al-Assad !

Khan Shaykhun după bombardamentul chimic

Khan Sheykhoun a fost atacat cu arme chimice de forțele armate ale Siriei cu complicitatea Rusiei.

Știrile de la Agerpres nu sunt suficiente pentru a ști ce vor face americanii, britanicii, rușii și alții. De aceea am citit știri și de pe la alții. BBC, The Telegraph etc.

Pentru cei care au simțul proporțiilor, să analizăm puțin fotografia. Drumul are o gaură produsă la un impact. Clădirile din jur nu au urme ale deflagrației unui proiectil exploziv ! Plăcuța roșie care semnalizează rămășițele unei arme chimice spun și ele o istorie. Pozele cu copiii morți spun despre rezultatul bombardamentului criminal. Rușii și sirienii au continuat bombardarea localității imediat după bombardamentul american asupra bazei militare Shayrat, ucigând iar copii și civili. Este un război de exterminare religioasă !

Se pare că SUA își schimbă atitudinea. De la anunțul lui Trump că „Siria nu este problema noastră” la „SUA vor continua să monitorizeze situația din zonă și să acționeze punctual” și de la indiferența față de menținerea lui Assad la conducere la îndepărtarea lui Assad pentru a se ajunge la o soluție politică este ceva cale de mers !

Analizele britanicilor și americanilor diferă puțin. Americanii se întreabă ce va urma, care este strategia lui Trump privind războiul din Siria, cum se va realiza „parteneriatul” cu Rusia. Britanicii sunt mai „bătăioși”. Pe lângă interesul față de viitorul comportament al lui Trump ei văd și faptul că rușii au primit o lecție. Au accentuat pe ideea că americanii i-au anunțat că vor bombarda aeroportul sirian fără a le cere părerea iar rușii și-au luat tălpășița „cu coada'ntre picioare”. Revenirea unor avioane pe pistele aeroportului pentru a demonstra faptul că rachetele americane au ratat nu reflectă realitatea. Aeroportul a fost scos din funcție din punct de vedere operativ.

Se cuvine a observa și schimbările din echipa lui Trump. Ultra-naționaliștii sunt îndepărtați. Ultra-naționaliștii au impus linia enclavizării SUA. O enclavizare care avea ca măsură retragerea din NATO, probabil. Numai că NATO nu este doar SUA. Este și aproape toată Europa ! Să sperăm că SUA „își va reveni” și va participa la rezolvarea situației din Siria pentru a se ajunge la soluția politică dorită de toate statele.

Din partea Uniunii Europene, Mogherini a pronunțat ideea de bază: soluția este politică. Dar, fără Bashar Al-Assad. Soluția politică va rezolva și problema imigrației siriene în UE. Va detensiona starea de teamă față de tacurile teroriste la care sirienii sunt parte activă. Dacă SUA nu vor să participe la „problema Siria”, atunci Uniunea Europeană trebuie să își asume un rol activ. Chiar militar. Dacă SUA se vor opune la implicarea NATO, atunci unele state europene cu potențial militar semnificativ vor participa în nume propriu la „rezolvarea” situației. În plus, sunt foarte interesate și Turcia, Israelul, Iordania, Arabia Saudită.

Din ce am citit în presa engleză, tabăra care are un avantaj la Casa Albă este cea care vede SUA ca un actor mondial activ. Totuși, Trump se lasă greu. Probabil că i se construiește o strategie care să nu îl pună în dificultate față de declarațiile anterioare. Ar fi bine să o găsească mai repede. Și, important, Tillerson să nu promită la Moscova, unde va merge în curând, ceva care să lase Siria pe mâna Rusiei și Iranului.

Ar fi bine să negocieze cu rușii plecarea lui Assad. Pentru că plecarea lui Assad ar putea însemna și plecarea rușilor și iranienilor din Siria !

Labirintul are o singură ieșire. Ponta o vede. Lacom vrea să treacă pe lângă ea sperând că mai este una.

Toată tevatura anti-Justiție a PSD, excesul de inițiative legislative ale aleșilor neamului pe codul penal și cel de procedură penală ba chiar și pe legile care privesc incompatibilitățile și-a găsit explicația. Vede tot omul că avea ca scop scăparea liderului maxim, Victor Viorel Ponta, de constrângerile legii, de pedepsele pe care legile le prevăd pentru cei plecați cu sorcova.

Telenovela a început cu Șova. După ce statul a văzut că niște societăți cu capital de stat, finanțate de stat pentru că altfel nu ar exista (pe motiv de strategie energetică, pe motiv de alternative strategice la producerea de energie - chiar dacă poluantă), au fost devalizate în urma asistenței juridice asigurate de o societate de avocatură (cam necunoscută ea la timpul respectiv !), a dat liber procurorilor să cerceteze ce și cum. Autorul devalizării a fost găsit. Dan Șova, avocat doritor de bani nemunciți sau pe muncă proastă.

Avocații lui Șova au fost luați la întrebări. Așa s-a aflat că a mai fost un avocat care a participat la prăduiala statului, pe motiv de asistență juridică în materie penală a societății de avocatură deținută de Dan Șova. Avocatul a fost identificat. Nimeni altul decât „cel mai bun avocat în penal” al tuturor timpurilor, Victor Viorel Ponta, strălucitorul prim-ministru al României de trei ani de zile, coabitantul lui Traian Băsescu. Culmea, mânăria cu damf de corupție s-a petrecut pe timpul mandatelor anticorupție ale inegalabilului Traian Băsescu !

Ca orice cercetare penală s-a ajuns la momentul liniei ce se trage la sfârșit. A rezultat că niște personalități politice de azi, în frunte cu „strălucitorul” premier, sunt autorii actelor infracționale și că urmează a fi duși în fața instanțelor de judecată.

Avocații Ponta și Șova plus susținătorii lor, avocați unii dintre ei, au intuit mersul treburilor. A început spectacolul. Cu ajutorul televiziunilor arondate: Antena 3, România Tv, B1Tv, ba și Realitatea Tv uneori. Nu mai spun de fițuicile cu pretenții de ziar: Evenimentul Zilei, Jurnalul Național etc. A ieșit o bulibășeală de toată frumusețea.

Strategia lor a fost întâi de intimidare a conducătorilor instituțiilor care asigură realizarea Justiției. Ponta, fost procuror, știe că dosarul penal este supus controlului și avizului șefului ierarhic superior. Acesta poate admite sau nu rezultatul cercetărilor efectuate în cauză de procurorul de caz. Poate dispune „completarea cercetărilor”, poate lua dosarul de la un procuror pentru a-l da altuia. Poate lua măsuri legale pentru ca dosarul să moară de bătrânețe, prăfuit iar faptele lovite de prescripție. Poate. Numai că șefii parchetelor au refuzat. În timp ce politicienii puterii lucrau pentru modificarea legilor penale sau pe cele ale conflictelor de interese, au intervenit și jurnaliștii speriați că în urma căderii „ilustrului” conducător își vor pierde pâinica.

Antena 3 care avea obiectivul de a „distruge” pe dușmanii „profesorului” Dan Voculescu pentru crima de a-l fi condamnat și pentru confiscările dispuse, a intrat în trupa de șoc a puterii, a căutat și a găsit o „victimă” a procurorilor „nemernici”. O secretară care a trăit în umbra patronului timp de 12 ani și care era dispusă să o distrugă pe soția patronului pentru motive destul de dubioase. Un fel de gelozie răzbunătoare. Construită în laboratoarele de propagandă ale Antenei 3, povestea a stors râuri de lacrimi, a sensibilizat oameni care nici nu au priceput despre ce este vorba, a dat idei altora că pot și ei să se alăture corului acuzatorilor. Rezultatul nu a fost previzibil, pentru că nimeni nu s-a gândit că vor intra în joc partidele politice. A intrat Tăriceanu în joc, ipocrit și pervers, a cerut public demiterea/demisia lui Kovesi și Stanciu. A fost un moment semnificativ. Înseamnă că Ponta a înțeles că nu poate influența procurorii, deși a făcut demersuri (mai mult ca sigur !), așa că i-a cerut lui Tăriceanu să inițieze următoarea procedură. Tăriceanu fiind al doilea om în stat. Acțiunea nu a reușit.

Între timp, parlamentarii PSD în cârdășie cu tăriceniștii și voiculescienii, cu uneperiștii, au căpătat un apetit deosebit pentru inițiative legislative. Nu au reușit să ia fața DNA. Procurorii au fost mai rapizi. Au mutat decisiv și au ocupat câmpul tactic (folosesc cu plăcere sintagma). L-au chemat pe Ponta la DNA și i-au comunicat că este învinuit pentru fals, uz de fals, evaziune fiscală, spălare de bani și de conflict de interese, unele în formă continuată așa că mult dorita prescripție cu privire la unele fapte nu ajută la nimic, este ca o frecție la un picior de lemn.

La Parlament, ordinea de zi cu inițiativele legislative buclucașe a fost schimbată radical. Au dispărut. Au apărut alte priorități în activitatea legislativului. A apărut și anunțata moțiune de cenzură a PNL, a apărut și cererea procurorului general ca deputații să își de acordul pentru întocmirea cererii de începere a urmării penale împotriva lui Victor Viorel Ponta, colegul lor și prim-ministru pentru acte și fapte similare actelor de corupție - conflict de interese ... Logic, coaliția de guvernare are probleme privind siguranța coaliției și guvernarea. Cântarul politic nu vrea să le dea punctajul favorabil pentru a trata cu sictir cererea procurorilor. Parlamentarii puterii nu sunt siguri de colegii lor. Dacă vor vota în favoarea moțiunii de cenzură ? Dacă se gândesc la viitorul lor politic ?

Ponta și ai lui au trecut la măsuri disperate. Acuză o „lovitură de stat”, propun o acțiune de suspendare a Președintelui Iohannis pentru că i-a cerut demisia - nu se putea să nu fie Gabriela Vrânceanu Firea cea care să „fundamenteze” acuzația și acțiunea -, acuză DNA de abuz,  Ponta a trimis scrisori ambasadelor în care acuză o înțelegere între Președinte, PNL și Justiție - anticonstituțională -, pentru schimbarea majorității guvernamentale și demiterea guvernului. Promite Ponta că își va dovedi nevinovăția, undeva în timp. Penibil.

Cei care știu mai multe decât cei care vântură tot felul de idei năstrușnice în media, știu că Ponta a devenit, de la momentul în care DNA la acuzat, „un fel de mobilă” aflată în fruntea guvernului. A pierdut decizia. A pierdut încrederea partenerilor externi. Investitorii se vor abține să mai vină. Unii, emoțional, își vor anunța retragerea de pe piața românească. Creditorii internaționali vor spune că au probleme de sănătate și că perioadă de timp vor sta la tratament. Criza a început și va continua cât timp Ponta se va mai afla în fruntea guvernului. Poate pricepe și madam Plumb.

Ponta nu mai are altă posibilitate de a ieși din labirint decât acum, prin demisie. Tot acum poate fi considerată și ieșirea lui Ponta prin moțiunea de cenzură a PNL. Ar fi în ton cu declarația lui că demiterea lui o poate decide doar Parlamentul.

Fără decizia demisiei, tot ce va vântura Ponta în spațiul public este o frecție la un picior de lemn.

Cam repede, am mai parcurs o etapă. Etapa „lupilor tineri” din PSD. S-au înecat ca țiganii la mal. Au fost mai lacomi și mai perverși ca „bătrânii” Mitrea, Hrebenciuc, Cozma etc.

Can-can-ul cu divulgarea/dezvăluirea este o prostie. Mare. Jurnalistică.

M-a surprins „gălăgia” jurnalistică pe o inițiativă de modificare a art. 277 Cod Penal (cel nou) alin. (3) privind dezvăluirea unor date dintr-o cauză penală. La B1Tv a fost mare tam-tam. Probabil că și alți jurnaliști cu creere la jumătate de normă au făcut și ei scandal.

De aceea am zis să văd care este, de fapt, problema.

Noul Cod penal instituie la art. 277 pedepse pentru dezvăluirile în cauzele penale:

„Art. 277
(1) - Divulgarea, fără drept, de informații confidențiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) - Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționare definitivă a cauzei, de către un funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(3) - Dezvăluirea, fără drept, de informații dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret, atunci când această interdicție este impusă de legea de procedură penală, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(4) - Nu constituie infracțiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activități vădit ilegale comise de autorități într-o cauză penală”.

Senatorul Șerban Nicolae de la PSD a venit cu un amendament de modificare a alin. (3) din articolul 277 care sună așa:

„Dezvăluirea de informaţii care, potrivit legii, nu au caracter public, dintr-o cauză penală aflată în curs de cercetare, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani. Dacă fapta este săvârşită de un judecător sau de un reprezentant al organului de urmărire penală, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani”.

Dacă ne uităm cu atenție, observăm imediat că în textul art. 277 autorii sunt persoane care au o anume calitate: magistrații, funcționarii publici care lucrează cu documentele dosarului (fie funcționarii procuraturii, cei ai instanțelor dar și cei ai altor instituții publice care trimit, la cererea procurorului, datele care au legătură cu o cauză penală), martorii, experții și interpreții.

Să mergem la DEX, pentru a judeca bine, având în vedere noțiunea incriminată furibund de jurnaliștii țării, unii cu filologia la bază sau buni cunoscători ai limbii pe care o vorbesc.

DEZVĂLUÍ, dezvắlui, vb. IV. 1. Tranz. A face cunoscut; a arăta, a releva. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Pref. dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler).

DIVULGÁ, divúlg, vb. I. Tranz. A dezvălui o taină; a da în vileag ceva ascuns. ♦ Spec. A transmite secrete de stat, economice, profesionale unei persoane neîndreptățite să le cunoască, constituind o infracțiune. – Din fr. divulguer, lat. divulgare.

DESTĂINUÍ, destắinui, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. Refl. A-și da pe față gândurile sau sentimentele. ♦ Fig. A se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda. [Prez. ind. și: destăinuiesc] – Pref. des- + tăinui.

RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

Sensul din art. 277 ca și cel al amendamentului propus de senatorul PSD este acela de a pune la dispoziția altor persoane date care sunt protejate de lege prin confidențialitate. De aceea, autorii pot fi doar persoane care au o anume calitate în procesul penal.

Reproducerea dezvăluirii săvârșite de persoanele calificate potrivit legii de către jurnaliști (de exemplu), relatarea unor acțiuni și punerea sub semnul întrebării a unor acte procedurale ale procurorilor sau judecătorilor, inclusiv soluția dată de judecători nu poate fi considerată dezvăluire. Am intra în domeniul absudului. Dezvăluirea dezvăluirii ! Ca la balamuc.

Pe de altă parte, Noul Cod de procedură penală are prevederi clare privind confidențialitatea unor proceduri și informații care sunt luate sau apar pe timpul urmăririi penale și a judecății. Art. 277 din Noul Cod penal nu cuprinde ca autori toate persoanele care au obligații de a păstra confidențialitatea prevăzute în diferitele reglementări ale Codului de procedură penală ! Mă gândesc că senatorul Șerban Nicolae s-a gândit la acest lucru când a propus amendamentul. Chiar și agravanta pentru magistrați are cumva rostul ei.

Mai bine să pun câteva prevederi ale Codului de procedură pentru a arăta despre ce este vorba.

„Art. 89
(2) - Persoana reținută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidențialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază și securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei. Probele obținute cu încălcarea prezentului alineat se exclud”.

„Art. 94
(5) - În cursul urmăririi penale, avocatul are obligația de a păstra confidențialitatea sau secretul datelor și actelor de care a luat cunoștință cu ocazia consultării dosarului”.

„Art. 126
(3) - În cazul aplicării măsurilor de protecție prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), declarația martorului nu va cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța, în condiții de confidențialitate”.

„Art. 142
(6) - Datele rezultate din măsurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidențialității. Din oficiu sau la solicitarea părților, judecătorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate dacă există noi probe din care rezultă că totuși o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării. După un an de la soluționarea definitivă a cauzei, acestea sunt distruse de către procuror, care întocmește un proces-verbal în acest sens”.

„Art. 352
(4) - Instanța poate de asemenea să declare ședință nepublică la cererea unui martor, dacă prin audierea sa în ședință publică s-ar aduce atingere siguranței ori demnității sau vieții intime a acestuia sau a membrilor familiei sale, ori la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților, în cazul în care o audiere în public ar pune în pericol confidențialitatea unor informații.

(8) - Președintele completului are îndatorirea de a aduce la cunoștința persoanelor ce participă la judecata desfășurată în ședință nepublică obligația de a păstra confidențialitatea informațiilor obținute pe parcursul procesului”.

Și mai sunt.

Ei bine, art. 277 Cod penal nu le acoperă pe toate. Dacă sunt prevederi în alte legi care protejează anumite informații, mare parte însă din obligațiile de confidențialitate prevăzute în Noul Cod de procedură penală nu au sancțiuni legale.

De aceea înclin să cred că senatorul Șerban Nicolae s-a referit la această situație atunci când a propus amendamentul.

Consider acest tam-tam fără rost. O bălăcăreală jurnalistică. Dezvăluirea nu poate fi făcută de un jurnalist pentru că urmărirea penală nu se desfășoară în prezența presei, procesul însă este public dacă judecătorul nu hotărăște altceva pentru protejarea unor martori sau a unor informații cu caracter de confidențialitate. Este evident că dezvăluirea din procesul penal nu poate avea ca autori jurnaliștii.

Există, totuși, posibilitatea ca persoane care au solide cunoștințe de drept procesual penal (chiar jurnaliști) să intuiască acțiunile procurorului de caz. Ei bine, comentarea posibilităților procurorului de instrumentare a dosarului nu este dezvăluire. Presupunerea că ar avea sau are anumite documente sau va lua anumite măsuri procesuale în termenele prevăzute de legea procedural penal nu constituie dezvăluiri. Doar procurorul, ofițerul de poliție judiciară care lucrează cu acesta, funcționarii care lucrează cu procurorul sau cu dosarul întocmit pot face dezvăluiri.

Eu cred că art. 277 din Noul Cod penal ar cam trebui refăcut. Am pus doar câteva exemple, mai sus, de acte și fapte care nu sunt luate în considerare de cei care au lucrat Noul Cod penal.

Guvernul s-a făcut de râs. Întâi apare că au avizat favorabil amendamentul senatorului Șerban Nicolae ca mai apoi, în urma scandalului să dea comunicat că a fost o eroare, ei neavizând favorabil amendamentul.

În primul rând, îmi pun întrebarea: câți dintre membrii guvernului știu despre ce este vorba ?

Ministerul Justiției va trebui să revadă acest articol din Codul penal pentru că amendamentul este un semnal de alarmă.

Faptul că în presă ajung informații în urma dezvăluirilor făcute de persoanele calificate în procesul penal prevăzute de lege constituie o sancțiune publică pentru proasta reglementare.

Sfârșit de campanie. PNL la „firul ierbii”. La Tv, anticampanie, bârfe, sondaje măsluite ...

Azi este marți, 20 mai, peste 5 zile votăm. Vizibilitatea campaniei pentru alegerile europarlamentare este redusă. Televiziunile de propagandă s-au ținut de tâmpenii. Societățile de sondare a opiniei publice s-au umplut de ridicol. Noroc cu internetul și cu presa locală care a fost alături de competitori, oricare au fost ei și au informat publicul. Cine a stat doar pe televiziunile de propagandă ar trebui să intre într-un concediu pentru refacere accelerată. Să meargă pe stradă să vadă că lumea trăiește, are aspirații și că Ponta și PSD au ratat „nemurirea”.

Pentru că institutele de sondare au „stăpâni” politici, s-au comportat lamentabil. Împreună cu televiziunile de propagandă ale PSD au sondat tot ce nu a fost nevoie pentru aceste alegeri. Nu neg faptul că există poate și sondaje legate de alegeri însă nu am văzut vreunul. Așa că am o mare reținere față de o atare posibilitate.

Dâncu, Palada, Sultănescu au tot măsurat și explicat „științific” cotele de încredere în diferite personalități politice cu semnificație. Bine, dacă așa au primit comanda, așa să fie. Însă nu i-au lăsat doar pe cei semnificativi, au creat impresia că și unii nesemnificativi sunt semnificativi, totul pentru a induce populației ideea că adversarul politic al „stăpânului” nu este așa de semnificativ precum „pare”. Nu am văzut o măsurare a încrederii față de candidații la alegerile europarlamentare, măcar pentru primii 5 de pe fiecare listă. Dacă făceau așa ceva, iar televiziunile ar fi prezentat aceste sondaje, lumea ar fi cunoscut candidații și ar fi putut face comparații. Nu au făcut asta. PSD ar fi fost în pericol să ia foarte puține voturi, poate chiar sub 25%. Candidații PSD au fost nu invizibili în mandatul anterior la PE ci chiar penibili. De multe ori, între Ivan și Elena Băsescu nu a fost mare diferență de comportament parlamentar. Pentru că PSD a condus anti-campania pentru alegerile europarlamentare, având la dispoziție televiziunile Trustului Intact al lui Voiculescu - în special Antena 3 - și România Tv a agresivului parlamentar Ghiță, plus presa on-line aservită, ne-am ales cu o campanie televizată mai apropiată de comportamentul tabloidelor decât al presei serioase. Am pronunțat „serios” ?! Am greșit. Nici Antena 3 și nici România Tv nu pot intra la categoria „presă quality”. Ar fi o insultă față de telespectatorii de bună credință și față de noțiunea de presă.

În timp ce sondorii PSD au tot dus PNL în jos iar pe Crin Antonescu sub nivelul genunchiului broaștei, mesajele de pe rețelele de socializare ale internetului ne arată că PNL este prezent pe străzile localităților în echipe de campanie, indiferent cât de mari sau mici sunt localitățile respective. Au loc adunări în care parlamentarii și liderii locali ai PNL explică oamenilor ce este cu aceste alegeri, de ce PNL a părăsit guvernarea mincinoasă a PSD, care sunt obiectivele PNL în acest an, ce este cu acest program economic al PNL abia lansat. În localitățile mai mari, în special acolo unde ajunge Crin Antonescu sunt umplute cele mai mari săli, se umplu spațiile în care au loc mitinguri, bașca vin către PNL membri ai altor formațiuni politice. Colo 2-3, dincolo mai mulți, în Sectorul 3 București toată organizația PC, peste 800 de oameni au trecut la PNL.

Asta este o imagine de la mitingul de la Călărași. Mai sunt. Imagini cu lume multă și cu steaguri ale PNL, cu însemnele PNL sunt mai peste tot unde liberalii își fac campanie în mod activ. Chiar în „fiefurile” PSD sunt mulțimi care urmează PNL.

Toate imaginile spun că PNL este dorit de o mare parte a populației țării. Sunt mii de imagini puse pe rețelele de socializare din mii de localități, sunt descrieri acolo unde imaginile sunt lipsă, sunt sute de relatări în presa locală despre acțiunile PNL. Nu sunt în presa centrală, presă care se ocupă cu altceva.

Eu am încredere în rezultatul alegerilor pentru PNL. Va fi un rezultat bun. Avem, totuși, o problemă. Crin Antonescu. Are „prostul obicei” de a se ține de cuvânt. Oricum, în acest an, Crin Antonescu va renunța la șefia partidului. La aceste alegeri, PNL va depăși 20%. Dacă toți cei care au fost la manifestațiile PNL sau toți cei care au simpatizat cu liberalii care le-au bătut la ușă sau la poartă se prezintă la vot, PNL va depăși lejer 20%. Cu redistribuire va mai lua câteva procente. Să avem încredere. De Crin Antonescu este legată creșterea PNL. Explozivă. Ușile organizațiilor PNL s-au deschis pentru noi membri abia după ce Crin Antonescu a ajuns la conducerea partidului și a făcut schimbări majore în filiale. PNL crește datorită modului în care Crin Antonescu conduce partidul, el fiind principalul punct de atracție. Aceste alegeri vor înscrie, ireversibil, PNL ca partid mare, ca partid puternic, partid care poate pretinde dreptul de a conduce singur România, partid care poate, în viitorul apropiat, să scoată de la guvernare PSD, partid care poate lua locul PSD în preferințele electoratului.

Așa-zisa dreaptă „născută” din sforțările lui Băsescu este fărâmițată. Dorința de prea-mărire a unor lideri minori o împiedică să devină o forță politică. Cu toate sforțările PSD de a promova pe Traian Băsescu și Mihai Răzvan Ungureanu în dauna lui Crin Antonescu și a PNL au ca rezultat creșterea acestora în sondaje. Sondaje care sunt, de fapt, măsluite de „specialiștii” PSD. PNL este și rămâne singura forță politică opusă doctrinei socialiste promovate de PSD. Liberalismul, așa cum este promovat și aplicat de PNL, este singura doctrină de dreapta din România. Ce a făcut Băsescu și ai lui nu are legătură cu doctrinele politice de dreapta. Și socialiștii au luat și iau măsuri politice asemănătoare cu cele luate de Băsescu și Boc. Exemple sunt destule. În Spania, în Grecia în alte țări socialiștii aflați la putere au luat astfel de măsuri. În Germania, socialiștii aflați la guvernare ca parteneri ai creștin-democraților au acceptat și susțin măsuri de dreapta. Abia măsurile propuse de PNL, atât în cadrul USL cât mai ales prin programul economic din aceste zile sunt măsuri de dreapta semnificative.

Vom vedea rezultatele acestei campanii la vot. Eu am încredere că PNL își va atinge obiectivele. Tare îmi mai doresc ca cei care au trădat sau au de gând să trădeze PNL să fie trași la răspundere. Cu măsuri radicale. Excluderea din partid și trimiterea lor alături de ceilalți trădători.

Referitor la accidentul din Apuseni

Părere personală.

Accidentul aviatic din Apuseni nu impunea instituirea unei situații de criză la nivelul ministerelor. Impunea un comandament de urgență sau celulă de criză doar la proprietarul avionului. Cel care avea obligații față de propria „avere” și răspunderea pentru onorarea contractului semnat cu beneficiarul plus garanția față de viața celor transportați.

Ministerele au un serviciu de dispecerat și persoane care asigură conducerea operativă a structurilor subordonate sau aflate sub coordonare. La fel au și structurile subordonate. Erau suficiente pentru a asigura conducerea operativă a acțiunii propriilor forțe pentru eventuala, subliniez, eventuala salvare a victimelor accidentului.

Dacă este să ne referim la urgența pentru salvarea vieții celor aflați în tafic, fie el aerian, indiferent de scopul traficului, atunci pentru toate accidentele rutiere, feroviare, aeriene sau navale ar trebui să instituim celule de criză la toate ministerele și agențiile guvernamentale iar miniștrii și secretarii de stat, șefii tuturor structurilor aflate în subordonare sau coordonare, prefecții și președinții consiliilor județene etc. ar trebui să se mute în birouri, să doarmă și să mănânce la serviciu. Iar accidente de acest fel sunt zilnice. Este absurd.

Văd că presa vrea sânge. Îmi este teamă, sincer, că procurorii vor să satisfacă plăcerile jurnaliștilor și vor căuta să impună vinovății acolo unde acestea nu există. Este absolut incalificabil să acuzi salvatorii sau cei care ar putea participa la salvare, într-un fel sau altul, degrevând de răspundere autorii reali ai accidentului. Pentru că aceștia există. Cum am mai spus, autorii sunt piloții care au luat un avion nepregătit pentru un asemenea zbor, care au executat zborul fără a respecta restricțiile impuse de tipul avionului. Vinovați sunt și proprietarii avionului care nu l-au pregătit pentru misiuni aeriene după cerințele regulamentelor interne. Chiar dacă avionul avea un accident vara, identificarea locului accidentului nu se putea face pentru că baliza de semnalizare nu era reglată pe frecvența oficială ! Și multe altele.

Văd că media, toată, vrea să impună vinovați politici. Îmi este scârbă.

Câinoșenia din media distruge omenia ce a mai rămas în oameni.

Îmi ajunge. Gata. Sunt prea multe dovezi ale câinoșeniei jurnaliștilor pentru a mai avea un dram de respect pentru ei. De înțelegere nici nu mai poate fi vorba. Creaturile astea infame distrug societatea. O distrug pentru a avea rating posturile lor, pentru ca ei să primească mai mulți bani, să aibă „sărmanii” o pâine albă „ce să dea la copiii lor”. Cu astfel de părinți, oare ce fel de oameni se vor forma din acei copii ? La fel ca părinții ? Posibil și regretabil.

Nu am nici un fel de milă pentru astfel de oameni. Au deformat societatea prin manipulările grosolane.

Sunt mii și mii de oameni care trudesc în zonele expuse vitregiilor naturii. Pentru oamenii care sunt supuși acestor vitregii, pentru cei care au ajuns, prin propria acțiune potențiale victime ale vitregiilor. Presa noastră și după ea o mare parte dintre cei care folosesc internetul nu văd efortul depus. Caută cu disperare să speculeze can-can-ul. Detestabil.

Câinoșenia jurnaliștilor depășește orice limită. Stupidă vorbă: jurnalistul este câinele de pază al democrației. Să o ia naiba pe democrația ce se bazează pe astfel de jurnaliști. Nu mai este democrație, este anarhie.

Antenele lui Voculescu și Realitatea Tv a lui Gușă și Bogdan, România Tv a lui Ghiță și B1Tv, Ziua, România Liberă și Adevărul ... sunt multe. Scârboase. Detestabile. Câinoase. Au devenit niște latrine sociale.

Câinoșenie după DEX: asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

Un cercetător, un profesor, un medic, un ...

Observ o modă. În presă, în dialogurile de pe rețelele de socializare, în comentarii zise politice, religioase, culturale, medicale etc. „Un” sau „Una” au spus că, au criticat, au lăudat, au făcut, au refuzat, este dezamăgit/ă ... De la acest „un” sau „una” se trece, cu nesimțire, la mai mulți și mai apoi la toți pentru a crea un fenomen. Se crează o falsă vinovăție pentru cei care nu sunt de acord cu acest „un” sau „una”, se crează o falsă solidaritate pentru alții, sunt plictisiți cei care observă intenția de a falsifica a autorului.

Sunt mulți nemulțumiți pentru situația lor la un moment dat. În general, fără a exagera, am observat că mai toți cei dispuși să dea vina pe alții pentru propria incompetență au capacitatea de a renunța la buna-cuviință și a ieși în public. La locul unde lucrează produc confuzie, consumând timpul colegilor, acutizând relațiile sociale în mediul de activitate, provocând pierderi atunci când au ocazia. Totul se naște și prosperă din cauza lipsei atenției ce li se acordă sau „aprecierii” la care indivizii respectivi cred că au dreptul. În general scapi de ei prin metoda simplă a datului afară, dacă poți și ei nu au pile suficiente pentru a forța rămânerea. De multe ori au. Pentru că au și capacitatea ca în mediile în care pupincurismul este tolerat să îl practice.

Unii fac mai mult. Fie au anumite relații cu presa fie sunt găsiți de jurnaliștii care caută, ca sarcină de muncă, tocmai astfel de specimene, unii ajung să susțină adevărate seriale de presă unde își varsă veninul neîmplirilor lor profesionale și sociale. Unii își fac o profesie din așa ceva.

Unii ajung în politică. Tot prin pupincurism. Când sunt în opoziție nu văd nimic bun la putere. Când sunt la putere, sunt incapabili să facă. Gura însă nu le tace. Mai mult, dacă partidul lor este la putere însă ei nu au ciolanul propriu, critică tocmai pe colegii lor lângă care ar trebui să fie ca susținere.

Sunt prea multe ipoteze ale nesimțirii și incompetenței umane pentru a face o listă a lor acum. Mă limitez doar la fenomenul observat. Fiecare ipoteză trebuie tratată separat, cu identificarea persoanei și a nemulțumirilor ei.

Acum este la modă supărarea celor din cercetare. Cercetare finanțată de stat. Nu de cercetarea finanțată de mediul privat, de firmele care fac cercetare pentru a crea noi produse și servicii cu care să „ia fața” consumatorilor eligibili, să o ia înaintea altor producători, să reducă costurile de producție, să dea o nouă valoare unor produse care își cer locul în epoca informatică. Este vorba despre cercetarea finanțată de stat care, în foarte puține ocazii, are ca obiect de cercetare probleme fundamentale ale științei. Din ce am citit, sunt cercetate, cu bani de la stat, relațiile sociale. Ca să fiu rău, ceva de genul relației dintre om și gâscă în mediile sociale izolate - să spunem în mediul natural izolat, omul fiind un fel de Robinson Crusoe. În afara cercetărilor în domeniile fizicii, chimiei, biologiei, mecanicii în general, roboticii etc., în centre puține și cu personal relativ redus, majoritatea cererilor pe programe de cercetare sunt pentru domenii sociale. Poate greșesc însă, dintr-o lungă listă de programe de cercetare pe care am citit-o undeva (nu mă mai chinuiesc să o aduc aici), așa am văzut eu. În plus, pe lângă nemulțumiții din țară, presa aduce în prim-plan pe unii care nici nu au mai fost în România de ani și ani pentru a-și manifesta oprobiul față de selecția făcută de guvernamentali și de sumele alocate de la buget cercetării.

Să fie clar, bag bani în ceva pentru a obține altceva decât am acum. Iar ca stat, bag bani în cercetarea fundamentală pentru că am interese fundamentale în agricultură, în învățământ, în sănătate, în resurse naturale, în spațiul cosmic, în apărare etc. Bag bani pentru că mediul privat nu are suficientă forță pentru a ajunge la anumite rezultate decât dacă are o finanțare asigurată. Pentru că nu are, fac eu statul efortul principal iar mediul privat poate veni și participa la acele programe care îl ajută să progreseze.

Din ce spune presa despre „scandalul” din cercetare, eu nu văd ce sper. Presa vine cu tot felul de „nemulțumiți”, sinecuriști de felul lor, plus că îi mai aduce și pe unii care nu au treabă cu noi. Ba, îi mai și pune să declare că nu pot reveni în România din cauza politicii guvernului pe problema finanțării cercetării. Haida-haida. Oare sunt ei atât de importanți în domeniul cercetării ? Înclin să cred că sunt un fel de Funeriu, chimistul care a făcut parte din alte grupe de cercetare și a ieșit în evidență nu prin o descoperire care să revoluționeze chimia de sinteză ci prin declarații politice.

Ca să fiu sincer, acești „un” sau „una” încep să îmi devină nesuferiți. Îmi ocupă timpul. Când sper să găsesc ceva de memorat, dau peste niște tembeli, ridicol de fățoși cu diplomele și titlurile pe care le tot reclamă, imbecili în idei și autosuficienți. Din nefericire, presa de la noi este la același nivel. Tembelă și ridicolă. De la stânga la dreapta și retur.

Populisme și prostie. La greu.

Ca să aibă o lege a bugetului cât de cât rezonabilă pentru condițiile actuale, Guvernul trebuie să taie pe ici pe colo prin părțile esențiale și să pună sumele necesare acolo unde există salariați și pensionari care urmează a primi, potrivit legilor în vigoare, unele majorări - de fapt, corelări cu inflația și revenirea la veniturile nominale amputate de guvernele demente Băsescu-Boc. Greu. Va trebui să țină seama și de ciudățenia dată de legea alegerilor parlamentare care ne-a umplut de tot felul de „redistribuiți”, astfel că am umplut Parlamentul cu toți neaveniții nației. Cei din ARD și PP-DD.

Pe lângă politicienii din parlament care își apără drepturile, cunoscute până acum, în special confortul, fie la cazare fie la deplasare, ca să nu spun de numărul de angajați pe care ar trebui să îl aibă în calitate de personal de sprijin, apar și mafioți care răstălmăcesc legea și constituția pentru a mai câștiga ceva popularitate. Practic, a început campania PDL și PP-DD pentru alegerile din 2014 pentru Parlamentul European. Populismul va fi în floare.

Toată lumea vrea. Normal, pe undeva. Normal pentru avem această „cultură” a căpușării bugetului public. Cum-necum să luăm ceva de la sacul ăla care conține veniturile statului din taxe și impozite și să le dăm celor care ne-au ajutat să ajungem la putere. Undeva în aval, cei care primesc acum ne vor îndestula mâine, din chiverniseala lor pentru a mai repeta figura în alt mandat.

Presa se implică. Pervers și tembel. Pe bază de comenzi. Ale grupurilor de interese. Foarte activi sunt cei care reprezintă medicina privată. O mare parte a medicilor care au jonglat cu statutul de medic la stat și medic la privat. Medic și decident la stat a avut tot interesul să țină pe loc instituția sanitară, să nu îi pună în funcțiune aparatura cu care diferitele guverne le-au dotat (exclus PDL) pentru ca anumite expertize și examene clinice să se desfășoare la privatul unde el își exercita cea de a doua normă de muncă. Acum sunt în pericol să aleagă: ori la stat, ori la privat. Reglementările ministrului Nicolăescu și ale lui Arafat dă șansa spitalelor de stat să devină performante. Un mare pericol pentru spitalele private. Un pericol pentru că prestația lor este pur comercială, scopul fiind câștigul financiar și nu obiectivul național: starea de sănătate a populației. Îi doare-n fund de asta. O populație sănătoasă duce la reducerea veniturilor lor.

CSM este pe muchie de cuțit. Guvernul își continuă reforma în Justiție. Cu toate impedimentele procurorilor. Pe de o parte, fără a adopta o poziție politică partinică, Mona Pivniceru dă semnale de calm și echilibru. Place. Judecătorii nu s-au aliat demersului guvernamental însă prin prestația lor din ultimul timp arată că sistemul Justiției a fost grav afectat de ingerința politicului. Ponta vine și atacă la fundamentul influenței politicului. I-a anunțat pe procurorii din CSM că în Constituție se va corecta articolul care prevede controlul asupra procurorului de către șefii lui direcți în cazurile în care a fost investit cu acțiunea penală astfel că vor fi la fel de independenți ca judecătorii. O astfel de măsură transformă șefii de parchete în simpli administratori ai unui patrimoniu. Sper ca în legile în materie să fie și sancțiunile necesare pentru eventualii șefi de parchete care nu înțeleg această independență. Ba și pentru procurorii care admit astfel de intervenții. Sper ca sancțiunea să fie excluderea din magistratură. Ar fi cea corectă, pe lângă alte sancțiuni penale. Ar mai fi și problema foarte de actualitate a dreptului procurorului de a bloca un dosar penal cu NUP sau cu tergiversarea unei cauze penale pe motiv de „complexitate a cauzei”.

Până nu apare legea bugetului vorbim vorbe. Abia apoi vom vedea ce anume vor face miniștrii în anul care urmează.

Cu ce se ocupă Guvernul Boc ?

M-am uitat pe site-ul Guvernului. Ce face Boc și guvernul lui de mafioți ? Acum este preocupat, în afară de tăieri festive de panglici tricolore la obiectivele de investiții începute de alții și finalizate cumva în aceste zile, de modul în care se reflectă în presă activitatea Guvernului. Iar Guvernul îi dă cu comunicatele spre presă într-o veselie. Vizate sunt Antena 3, Realitatea Tv, Cotidianul.ro și Jurnalul Național. În principal. „Pentru corecta informare ...” se dau cifre, se fac comparații, se arată, cu mânie băsesciană, că presa nu informează corect. Ei na ... poznă. Prea se zbate Boc să răspundă la articolele din presă ca să nu fie ceva putred „în Danemarca”. Iar metoda este luată de la americani: bombardarea presei cu comunicate (uneori tâmpite, pur și simplu) pentru a o ține departe de problemele cu adevărat spinoase. Iar acestea sunt legate, în majoritatea lor, de dezastrul la care a fost adusă țara după 3 ani de guvernare portocalie, cu complicitatea BNR ! Oamenii se sinucid de disperare, nivelul de trai este apropiat de cel de pe timpul comunismului, ba chiar mai jos, învățământul a capotat (rezultatele de la bac din aceste zile sunt ... de cartea recordurilor), prețurile au luat-o razna iar BNR prin consilierul Vasilescu vorbește despre deficiențele structurale ale economiei românești (!?) în loc să pună degetul pe rană și să arate că BNR împreună cu guvernul lui Băsescu au vrut mult și au putut puțin.

Niște panarame, ce mai.

Cine minte ?

Citesc pe Mediafax o informare de la Ministerul Mediului care confirmă alocările de fonduri din 2008 ale Guvernului Tăriceanu și care afirmă că lucrările au fost executate. La Săucești și în restul locațiilor. Au și scuza, pe care o accept, personal, că debitul apei a fost peste estimările specialiștilor. Nu accept însă scuza sub aspectul efectelor diluviului la Săucești și în alte părți. Pentru justificarea diluviului ar fi trebuit ca digurile să cadă complet, ceea ce nu este cazul. Peste dig a trecut un surplus de apă nu întreaga cantitate. Eu așa înțeleg.

Deci, Guvernul Băsescu-Boc-Udrea-Isărescu declară ferm că toți banii repartizați de Guvernul Tăriceanu au fost folosiți cu destinația prevăzută.

Lumea a reclamat lui Băsescu că banii nu au fost folosiți unde trebuie ci au luat alte căi. Iar Băsescu a constatat că se minte. Că este mințit și de oamenii care și-au pierdut averile și rudele.

Normal, presa este de vină ... că informează de la fața locului. Zilele astea „s-au confirmat” riscurile din Strategia Națională de Apărare cu privire la campaniile antiguvernamentale ale presei „ticăloase”.

Cineva minte. Băsescu, Președintele sau tandemul Băsescu-Boc, Guvernul ?

Fuga de realitate

Ieri a fost o zi încărcată. Pedeleprele au reușit să își apere guvernul de incapabili și caricatura umană care stă, dar stă, în fotoliul de premier fără a avea habar de rolul și funcția Guvernului. Mesajul populației către aleșii din Parlament a fost ascultat însă ... a fost prea puțin respectat de băsescieni. Ajunși în Parlament, prin vot uninominal, pentru a respecta voința alegătorilor și-au uitat angajamentele. Și doar, „tata” lor le-a spus cum trebuie să se comporte:

Traian Basescu, noiembrie 2007, inaintea referendumului pentru votul uninominal, citat:

«In sfarsit, un alt avantaj al sistemului pe care eu l-am propus romanilor este responsabilizarea parlamentarului. El nu va mai putea sa fie indiferent fata de circumscriptia electorala, sa isi aduca aminte de circumscriptie doar in preajma campaniei electorale. Imi este cunoscut sentimentul pe care l-am avut cand am fost prima data ales uninominal, in calitate de primar general al Capitalei. Orice politician in momentul in care dobandeste calitatea de ales se responsabilizeaza imediat in raport cu cei care l-au ales. Stie ca isi datoreaza functia si succesul in politica celor care l-au ales, stie ca daca vrea sa mai faca politica trebuie sa aiba cea mai mare parte a actiunilor lui in acord cu vointa celor care l-au ales.»

Iau citatul de la Lilick. Este mai hărnicuță.

Tot ieri, au fost luări de cuvânt de la tribuna Parlamentului de tot felul. Emil Boc a strălucit prin discursul isteric comunistoid. Când l-am auzit cum începe să țipe m-am dus cu gândul la cuvântările „tovarășului”, da, la Nicolae Ceaușescu. Tinerii nu au întipărită în minte o scenă din plenarele CC al PCR, din cuvântările „tovarășului” prezentate la TVR însă eu și ceilalți ca mine care am trăit 40 de ani în acel regim acestea sunt prezente. Sunt scene pe care nu credeam să mai apuc să le văd. Ieri, Emil Boc a intervenit brutal în viata mea și mi-a atras atenția că PCR a renăscut, viguros, sub forma PD-L. Ieri, Emil Boc mi-a atras atenția că avem un nou „tovarăș”, unul care ne hotărăște soarta, care dispune de viața noastră, care dispune de bunurile noastre și că orice idee de libertate, demnitate, onoare, proprietate are drept de viață dacă și numai dacă are avizul favorabil al hienelor portocalii.

Dar tot ieri s-a produs și Crin Antonescu cu cel mai bun discurs politic posibil.


Vezi mai multe video din Politica

Iar de aici vedem adevărata problemă a României: atacul asupra democrației. Atac produs de Traian Băsescu și banda de mafioți care îl asistă. Atac care s-a materializat în zilele trecute cu două acte normative care atentează la dreptul de proprietate - care a fost și este, după concepția portocaliilor băsescieni un moft, idee preluată de la înaintașul lor ion Iliescu, pentru toți ceilalți români mai puțin pentru clientela politică portocalie -, atac prin care se neagă principiile constituționale, drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Azi este iar o zi încărcată. O zi care își amintește din ce în ce mai puțin de ziua de ieri, de celelalte zile care s-au scurs din 6 mai și până acum, o zi care uită că mii și mii de oameni au ieșit aproape zilnic în stradă pentru a-și apăra drepturile acumulate cu sudoarea frunții într-o viață de om, nu se mai amintește de efortul disperat al bătrânilor care nu mai au viitor, al părinților care nu își mai pot hrăni copiii, al bolnavilor care nu mai au bani de medicamente ... Azi este în vogă zvonul că, vezi Doamne, Boc remaniază Guvernul. Toată presa s-a pliat pe această știre care nu schimbă cu nimic situația. Nu se schimbă nimic. Dar absolut nimic. Legile pe care Boc și-a angajat răspunderea își vor produce efectele dezastruoase. Politica portocalie va fi tot politică portocalie, furtul și jaful național va continua, dezastrul va fi la fel de profund. Presa fuge de realitate prin accentul pus pe această așa-zisă remaniere. Presa face astfel jocul portocaliilor !

Firave știri, rătăcite printre dezbaterile care vor să afle „nimic”, ne arată că PSD atacă la Curtea Constituțională cele două legi demente, că Inalta Curte de Casație și Justiție sesizează Curtea Constituțională asupra neconstituționalității prevederilor celor două acte normative devenite arme de distrugere în masă, că toți românii au mâini întinse spre ajutor de la partidele politice responsabile, de la organizații ale avocaților - români și străini -, de la sindicatele care nu au semnat acorduri de sprijin cu Videanu și Băsescu, de la ONG-urile care încă mai au în rândurile lor intelectuali cu „I” și nu pupinbăseșcieni. Se vorbește prea puțin despre ce și cum să facă românii să își apere drepturile.

Eu voi continua, aici, în spațiul limitat al blogului, să ofer tuturor celor care doresc să vadă și un alt punct de vedere, și o altă formulare, și o altă atitudine, să postez pentru a ajuta.

După ce voi avea acces la formulări pentru cererile de chemare în judecată, după ce le voi prelucra în sensul în care eu voi acționa, le voi pune pe blog. Argumente în favoarea declarării ca neconstituționale a majorității articolelor din legile pe care Boc și-a angajat răspunderea sunt. Multe. Enorm de multe. O parte dintre ele au fost expuse în postările mele anterioare, preluate de la AMR, de pe blogul jud. Cristi Danileț, din propriile analize. Aștept ca avocații liberali să ne ofere varianta lor de cerere de chemare în judecată. Le voi căuta și pe cele pe care le vor întocmi cei de la PSD, PC sau alte organizații și formațiuni.

Cel mai important acum este să ne pregătim, sufletește, pentru decizia de a da Guvernul în judecată. Putem câștiga și cu cât vom fi mai mulți, cu cât vom fi mai neabătuți în demersul pe care îl vom începe, cu atât va fi mai bine.

Pedeleprele pot veni cu diferite acțiuni prin care să încerce să descurajeze pe cei care vor da Guvernul în judecată. Vă rețin atenția că nu contează suma furată, contează actul de hoție. Un ban de îmi ia, tot hoție se cheamă. Iar hoțul trebuie trimis acolo unde îi este locul. După gratii. Acolo este locul lui Băsescu, Boc, Udrea, Videanu și a tuturor portocaliilor.

Campanie gresita ?

Hotnews.ro are un comentariu al lui Dragos Paul Aligica, "Tactica si strategie in campania lui Crin Antonescu". Am ajuns la acesta prin intermediul lui @Turambar, de la CCSB, care isi aduce in sprijin acest comentariu cand sustine ca in turul II vor ajunge Basescu si Geoana.


Dragos Paul Aligica puncteaza:

1. Staful de campanie al lui Crin a gresit strategic orientand "atacurile" acestuia pe Basescu si nu pe Geoana, pe considerentul ca pentru a ajunge sa lupti cu numarul 1 trebuie sa treci intai de numarul 2.

2. Efortul candidatului Crin Antonescu a fost focalizat aiurea, astfel ca Basescu a putut sa "comaseze toti adversarii cu Geoana si sa-i puna pe toti, nediferentiat, sub capac, la categoria "si altii"". Atacurile lui Geoana si Antonescu la Basescu a ridicat pe Geoana !

3. Finalul se traduce in reusita lui Basescu de a aduce in turul II pe Geoana.

4. Teoretic, Crin poate recupera in timpul ramas insa putin probabil, practic.

Daca luam si rezultatele ultimului sondaj CCSB, avem confirmarea acestor afirmatii:

Basescu si Geoana s-au intarit iar Antonescu a scazut. Nu ii contrazic. Aici vorbim de "jocul electoral", o altfel de "batalie". Insa am niste indoieli.

Campania este vazuta ca o competitie sportiva. Challenger "X" contra challenger "Y" pentru a juca finala cu campionul "Z". Ca atare, de la bun inceput, unii trebuie sa se considere mai slabi decat ceilalti ?! De ce ?

Cine a stabilit ca Basescu este numarul 1, Geoana este numarul 2, Crin este numarul 3 s.a.m.d. ? Ideea este perversa si probabil ca de aceea Hotnews o promoveaza. Este inca un serviciu facut "iubitului conducator" de la Cotroceni iar aprecierile lui Aligica fata de Antonescu sunt false. Parerea mea.

Aligica si Turambar (prin raportare la Aligica), uita faptul ca nu suntem in fata doar a unei campanii "sportive". Suntem in fata unor alegeri sociale. De asemenea, masa la care se refera cei doi este o masa relativa. Cei care au declarat ca merg la vot si si-au exprimat o intentie fata de unul sau altul dintre candidati. Daca ne limitam doar la acestia, se observa cu usurinta ca sunt doar simpatizantii partidelor si nu populatia tarii. Cu o prezenta la vot intre 30 si 40% din populatia tarii, nu putem vorbi de reprezentativitate. Daca insa candidatii, toti sau o parte dintre ei, reusesc sa mobilizeze romanii la vot, atunci cifrele sondajelor pica. Spun acest lucru cu convingere. Geoana si Basescu sunt la limita lor maxima. Datele arata ca Geoana mai are pana primeste voturile de la toti sustinatorii PSD iar Basescu este in limitele PD-L. Dar ceilalti ? Basca faptul ca CCSB are niste date contrazise de datele altor sondaje. Vreau sa fiu clar. Ii consider pe Aligica si Turambar de buna-credinta. Dar am dreptul la alte interpretari decat ale lor.

Eu cred ca pe 22 noiembrie avem de ales intre doua sisteme. Unul "socialist-costructivist" si unul "liberal". Basescu si Geoana sunt exponentii sistemului "socialist-constructivist". Fara nici un dubiu. Guvernul Boc tocmai a validat orientarea socialist-constructivista a PD-L. Faptul ca PD-L este in gasca popularilor europeni nu i-a apropiat de dreapta europeana. Fac parte dar nu sunt ceea ce daclara. Lor li se alatura toti ceilalti candidati. Oprescu, Vadim, Becali ... mai putin Crin Antonescu. Crin este singurul care ofera altceva.

Sinistra coalitie instalata la putere in decembrie 2008 a facut dovada, clara, a pacatului originar: constructivismul. Si PD-L si PSD au vrut sa reorganizeze, prin lege, societatea. In plus, PD-L a reusit, cu ajutorul PSD, sa impuna o legislatie sanctionatorie pentru cei care au. Nu au gandit in sensul de a ajuta si pe ceilalti sa aiba ci au sanctionat pe cei care au, pana la desfiintarea lor. Mai mult, au descurajat libera initiativa prin asa-zisul "forfetar". Au limitat capacitatea micilor intreprinzatori de a prelua idei si oportunitati de afaceri si a le face viabile prin sanctiunea pecuniara. Daca nu esti comerciant, nu poti face o activitate de comert in forma legala. Se pierd oportunitatile. In loc sa aiba o sursa bugetara, habarnistii socialistoizi din pedele si pesede au preferat sa gadile orgoliul ranchiunos a propriilor alegatori omorand "capra vecinului".

Liberalii au un mare atu. Guvernarea Tariceanu. Cele mai putine interventii asupra economiei, intr-un mandat, s-au realizat atunci. Rezultatul a fost explozia economica. Continuand o astfel de politica, se reglau si disfunctiile aratate de analistii si economistii cu limbarita care au aparut pe sticla sau si-au spus parerile in ziare. Unii dintre economisti m-au dezamagit. Daianu este unul dintre ei. Desi declama idei bune, in general, faptul ca a criticat neinterventia statului imi arata ca nu a iesit complet din socialism. Iar Serbanescu ... La fel si altii.

Ce alegem ? Un presedinte care promite ca va guverna sau un presedinte care promite ca va prezidentia ? Eu aleg a doua varianta. Unii vor alege un presedinte care promite sa guverneze. Au de ales intre Basescu, Geoana sau Oprescu. Sunt aici Vadim si Becali. Altii vor alege ca mine.

Despre aceste probleme nu vorbeste Aligica. Nici Turambar.

Strategic alegi un obiectiv final. Tactic ai obiective de etapa. In cazul acestor alegeri, obiectivul final este schimbarea modelului de Presedinte al Romaniei. Tactic, obiectivele de etapa sunt de comunicare cu alegatorii. Sa te cunoasca, sa aprecieze oferta ta, sa iti vina alaturi. "Atacurile" la adresa unora dintre contracandidati nu sunt obiective tactice. Sunt miscari, actiuni ocazionale. Aici greseste Aligica si toti cei care il sustin.

Mai sunt cateva zile. Crin Antonescu s-a complacut in actiuni derizorii. De multe ori. A gresit grav pentru ca a incercat sa faca totul de unul singur. Macar acum trebuie ca liderii liberali sa mearga nu dupa el, ci in paralel cu el in colegiile in care au vizibilitate si sa ii poarte mesajul. Sa cheme lumea la vot. Sa stimuleze pe cei care doresc schimbarea si sa ii incurajeze ca schimbarea este posibila daca fiecare face un lucru simplu: merge la sectia de votare si pune stampila pe Crin Antonescu.

Nu cred ca liberalii au dus o campanie gresita. Cred ca au fost greseli. Greseli care se pot corecta prin mai multa munca acum, pe ultima suta de metri. Eu cred ca exista posibilitatea ca Antonescu sa intre in turul II daca si numai daca mesajul lui va fi purtat de toti cei care il sustin. A face din el un "zeu" este o greseala fundamentala. Este un om si trebuie prezentat ca un om la fel ca ceilalti, cei carora se adreseaza. De fapt, in discursul lui Crin este un mesaj puternic in acest sens insa sustinatorii lui, multi de buna credinta, il distorsioneaza.

Citind si interpretand mesajele presei am ajuns la convingerea ca "vorbele bune" la adresa lui Crin confirma parerea acestuia ca presa nu ii este favorabila ! Si nu ii este.

Puteam vorbi de challengeri doar daca de la inceput ar fi fost confruntari intre candidati. Da, in acest caz aveam posibilitatea sa masuram prestatiile si sa comparam programe. Altfel, ei bine, altfel vorbim vorbe.

Ieri, la Realitatea Tv, Ionita de la SAR a sarit in ajutorul lui Basescu declarand ca sunt depasite si inutile acele confruntari intre contracandidati in fata publicului. Era de acord doar cu confruntarea "primilor clasati". Aiurea. Si Ionita a facut jocul lui Basescu. A pus pe Geoana pe locul 2 pe considerentul procentajului partidului. Dar noi nu alegem partide !