Post-Brexit. Negocierile pentru un acord comercial

Negociatorul șef al UE pentru Brexit, Michel Barnier (dreapta)
și consilierul european al premierului britanic, David Frost,
pentru discuțiile acordului comercial post-Brexit între UE și Regatul Unit,
la Bruxelles, pe 2 martie 2020 | Fotografie la piscină de Olivier Hoslet / AFP prin Getty Images

Preiau informația de la Politico. Este mai ... bine.
Echipele de negociere au adunat peste 200 de persoane. Pe scurt:
- echipa UK a promis că va respecta promisiunea de a verifica mărfurile care trec din Marea Britanie în Irlanda de Nord pentru a nu se institui o frontieră „tare/dură” între Irlanda de Nord și Republica Irlanda. Este o cerere imperativă a UE;

- Barnier a menționat cooperarea privind energia nucleară civilă și participarea Marii Britanii la unele programe ale UE;

- negocierile vor fi foarte, foarte dure. Există puncte de divergență pe care Barnier le-a declarat ca fiind foarte grave. Ambele părți sunt, astăzi, pe poziții diametral opuse. Printre ele sunt pomenite concurența echitabilă, justiția penală și aplicarea legii, guvernanța și pescuitul. Barnier a accentuat problemele pescuitului și ale concurenței echitabile ca părți indispensabile ale unei viitoare abordări a acordului comercial cuprinzător. Unele țări din UE sunt foarte interesate de aceste subiecte iar cererile lor au devenit imperative, fiind linii directoare ale negocierilor din partea CE;

- Regatul Unit nu mai dorește să aplice Convenția Europeană a drepturilor omului astfel că nici nu va mai răspunde în fața CEDO. Britanicii au declarat că vor respecta drepturile omului și nu consideră că aceasta ar cere un angajament juridic internațional suplimentar. În particular, Regatul Unit este nemulțumit de soluțiile date la CEDO și pozițiile adoptate la Consiliul Europei cu privire la drepturile omului. Tot în particular, am observat că sunt și alte țări care consideră că această Convenție și CEDO au devenit mult prea invazive față de drepturile comunităților în care se comit actele și faptele ce constituie infracțiuni protejând mai mult infractorii decât pe victimele acestora (mai ales când victimele sunt membrii comunității). După părerea mea, sunt atacate în special autoritățile publice și este suficient ca o țară cu influență să ceară ceva anume pentru ca toate celelalte „să fie obligate” să aplice chiar dacă au sau nu au condiții sau nu au interesul;

- cu privire la guvernanță, UE este pentru un acord cuprinzător pe când Regatul Unit vrea înțelegeri sectoriale, de la caz la caz. Barnier a declarat că „Aceasta nu este o chestiune de ideologie, ci o problemă de a fi practic”, guvernarea generală ar oferi securitate juridică dar și o deschidere pentru abordarea unor noi subiecte în viitor;

- Marea Britanie a respins o cerere din partea UE pentru un grup de negociere separat privind „Cooperarea în materie de politică externă, securitate și apărare”;

În funcție de câtă informație are fiecare, putem urmări cu mai mult sau mai puțin interes evoluția acestor negocieri. Dacă pentru unele țări este vorba despre supraviețuirea economică, în special când este vorba despre pescuit sau concurența echitabilă, pentru alte țări este vorba despre capacitatea de a rămâne printre marile puteri economice. Regatul Unit a fost o mare piață de desfacere în UE pentru Germania, Danemarca, Franța, Italia, Olanda, Belgia, Suedia ... iar de la anul nu va mai fi, mai ales la prețurile cu care britanicii erau obișnuiți. Boris Johnson are de gând, după câte se pare, să urmeze modelul lui Donald Trump: Regatul Unit în primul rând!

Barnier: manevră de negociator sau propunere surpriză. Theresa May promite blana ursului din pădure?

În Marea Britanie este mare balamuc. Guvernul Theresa May stă pe muchie de cuțit. Se pare că își dorește un acord cu UE pentru a încheia Brexit-ul în condiții cât mai avantajoase însă are o opoziție fermă din partea colegilor conservatori care vor un Brexit „curat”, fără nici un acord dacă UE nu acceptă condițiile lor ca Marea Britanie să aibă un regim preferențial cu privire la libera circulație a mărfurilor.

Agerpres dă știrea (am văzut-o și la alte publicații).

Negociatorul-şef pentru Brexit al Uniunii Europene, Michel Barnier, a propus prelungirea cu un an a perioadei de tranziţie care va urma ieşirii Regatului Unit din blocul comunitar, în vederea deblocării negocierilor cu Londra, aflate în impas, au indicat miercuri doi diplomaţi europeni, citaţi de AFP.

Problema nerezolvată și care are puține șanse de soluționare în curând este cea a frontierei dintre Republica Irlanda și Irlanda de Nord. Obiectivul evitării unei frontiere terestre reale, cu puncte de trecere a frontierei, cu controlul persoanelor la trecerea frontierei, controlul vamal al bunurilor și mărfurilor, controlul sanitar-veterinar și controlul fitosanitar etc. și, deosebit de important, menținerea Acordului de la Belfast (Acordul din Vinerea Mare) care a adus pacea în Irlanda de Nord și în care sunt părți Republica Irlanda și UE. Republica Irlanda și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu au ajuns la un punct de vedere comun.

Publicaţia germană Frankfurter Allgemeine Zeitung ține aproape de evenimente și arată că un document intern al Uniunii Europene a prevăzut prelungirea perioadei de tranziție a Brexit-ului. Aici. Dar, aceeași publicație germană informează că premierul Theresa May a refuzat propunerea. Aici.

The Independent ne oferă scriptul ședinței din Parlamentul Britanic și precizările lui May la cererile lui Corbyn.

Știri Brexit - live: Theresa May insistă că planul său de ieșire din UE nu este mort înainte de a zbura la Bruxelles pentru o întâlnire crucială

Express pomenește de oferta lui Barnier dar și de refuzul lui Theresa May de a lua în calcul o prelungire a negocierilor și a perioadei de tranziție. Aici.

Se pare că atenționarea lui Donald Tusk adresată șefilor de stat și de guvern înainte de întrunirea Consiliului European că cea mai plauzibilă variantă este un Brexit fără acord de ieșire a Marii Britanii din UE are substanță. Theresa May nu renunță la planul său respins de Consiliul European la Salzburg, în urmă cu două luni.

În fața parlamentarilor britanici, Theresa May a promis că nu va exista „o graniță tare” între Irlanda de Nord și Republica Irlanda.

Informațiile oferite de presa britanică și de oficialii britanici și cele oferite de presa europeană și oficialii UE nu se prea pupă. Va reuși Marea Britanie, încă odată, să impună propria politică sau va avea surpriza să constate că are în față o Uniune Europeană care acționează unitar. A se observa promovarea de către „o anume parte a presei” britanice a declarației lui Trump că abia așteaptă finalizarea Brexit pentru a începe negocierile comerciale cu Regatul Unit. SUA vor export  iar Marea Britanie nu va mai fi legată de standardele europene cu privire la produsele importate așa că nu este exclus ca briții să aibă parte de „puii clorurați” din America!

Sunt tare curios ce va fi. Își va putea respecta angajamentele asumate astăzi în Parlament Theresa May?

Un război comercial între UE și SUA evitat

Jean-Claude Juncker este la Donald Trump „acasă” pentru discuții. Anunțate. Ambițiile expansioniste ale lui Donald Trump care au pus pe jar economia mondială nu fac bine relațiilor dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, cum nu fac bine întregului comerț mondial.

Ieri, miercuri, Juncker și Trump au ajuns la un acord. UE și SUA vor purta negocieri pentru o relație comercială bazată pe terife zero, zero bariere netarifare, subvenții zero pentru bunurile industriale non-auto. Tot UE va importa mai mult gaz lichefiat din SUA pentru a reduce dependența de gazul rusesc. Tot UE va importa mai multă soia, punctul nevralgic al relațiilor comerciale agricole. Tot ieri, s-a convenit ca pe perioada negocierilor, părțile să nu mai umble la taxele vamale pentru produsele lor.

Surse de informare sunt destule: Agerpres aici, BBC aici, Express aici, Independent aici. Evident, mai sunt și altele.

Presa britanică a observat imediat creșterea cotațiilor la burse după declarațiile publice ale lui Trump și Juncker. Comentatorii britanici, afectați sau nu de Brexit, observă că UE își rezolvă problemele comerciale inclusiv cu SUA și că au rezolvat acorduri reciproc avantajoase cu Canada și Japonia doi dintre principalii parteneri comerciali ai SUA. UE are în vedere acorduri cu India dar și cu țările din America latină. Britanicii își doresc acorduri asemănătoare după ieșirea din UE însă este puțin probabil să aibă forța de negociere a UE și ca atare, rezultatele negocierilor cu celelalte state pe baza regulilor OMC pot fi mai puțin avantajoase. Dar, asta este altă problemă.

Acum așteptăm. Așteptăm negocierile UE-SUA care vor duce, de vor fi încheiate cu succes, la o reașezare a raporturilor comerciale dintre cele două forțe ale economiei mondiale.

Pentru noi este bine să reținem că statele membre ale UE au fost de acord ca relațiile comerciale ale tuturor statelor membre cu oricare alt stat terț să se stabilească prin intermediul Comisiei Europene sau pe baza regulilor europene. UE joacă la nivel internațional, din ce în ce mai mult, ca o forță politico-economică și militară a tuturor statelor membre.

Fac precizarea de mai sus pentru că am citit mai multe materiale care dezbat problema UE-SUA doar sub aspectul relațiilor comerciale ale SUA cu diferite state membre ale UE28. Germania și Marea Britanie parteneri speciali ai SUA sunt în centrul analizelor. Eu văd însă faptul că UE reușește să „distrugă” încet-încet teoria că este doar un „aranjament” european, o convenție relativă între statele europene. UE devine, încet-încet, „partenerul european” pentru celelalte state terțe. Cumva, UE împinge abordările externe către ideea Statelor Unite ale Europei. Eu așa văd. Iar Juncker i-a transmis lui Trump că „USE” are intenția să se apere prin toate mijloacele în cazul unei agresiuni comerciale sau a unui război comercial. Iar „USE” acoperă toată Europa, inclusiv cu „sateliții” ei economic sau politici.

Trump este destul de imprevizibil așa că eu aștept și ziua de mâine. Comisia Europeană însă, a făcut de nenumărate ori dovada unei consecvențe „supărătoare” în susținerea intereselor europene în relațiile cu terțe țări. Voi urmări presa pe acest subiect. Este și normal pentru că noi tindem spre legături mult mai strânse cu SUA, plecând de la parteneriatul strategic și de la apartenența la NATO și ajungem obligatoriu la relațiile comerciale și investițiile americane în România pentru susținerea intereselor de natură militară (nu numai!). Iar noi avem interese majore pentru că are loc un transfer de tehnologie și informație tehnologică din SUA către România ce va duce, în mod natural, la creșterea capacității industriei române de a se alinia industriilor moderne corespondente din SUA dar și din statele dezvoltate din Europa.

Infractorul Dragnea decide, Parlamentul se supune, averea țării va fi administrată de alții

Infractorul Liviu Dragnea nu se mai oprește.  Este pornit să facă afaceri la nivel mare. Foarte mare. Ideea este pornită de mai mult timp, a fost clocită cu prietenii săi de peste hotare iar acum suntem în faza în care, se pare că prietenii au fost de acord, zilele trecute fiind terminate „negocierile” între infractorul Liviu Dragnea și „investitori”, undeva la „adăpost” de presa română, pe o insulă greacă, din arhipelagul Cicladelor. Infractorul Liviu Dragnea fiind, oficial, în vacanță.

Parlamentarii din Camera Deputaților au fost anunțați că sinistrul lor conducător vrea o sesiune extraordinară. Precum „Zmeul” din povești, înainte de a ajunge acasă, infractorul Liviu Dragnea și-a „aruncat buzduganul” care a lovit năprasnic porțile Parlamentului din România. Veste mare și cumplită: se întoarce stăpânul și are chef de „treabă”.

Guvernul s-a pregătit exemplar. Cum-necum, a emis o cerere de urgență pentru o sesiune extraordinară a Parlamentului. Știau ei PSD-iștii ce știau ! Au găsit un motiv „lămuritor”: grija față de soarta bucureștenilor care din cauza ELCEN (băgat în insolvență) și a RADET (băgat în insolvență de sinistra Gabriela Vrânceanu Firea) au marea șansă ca la iarnă să tremure sănătos, firmele fiind în incapacitate funcțională asigurată de conducerea PSD-ALDE atât la guvernare cât și la administrarea Bucureștiului.

Au motivul de fațadă, urmează însă surpriza. Iar ea vine ca un tăvălug. O parte a presei, cea încă neinvadată de puterea PSD-ALDE, dar și politicienii din opoziție au informații care spun că treaba nu este de loc kasher/cușer. Se pare că ținta acestei acțiuni foarte, foarte grăbite, este aceea de a adopta în regim de urgență o lege care să „nască” Fondul Suveran de Investiții, cel țintit de infractorul Liviu Dragnea de mai mult timp, ținut sub obroc până când a convenit detaliile cu „prietenii” lui din străinătate. De aceea am spus că se pare că negocierile au fost finalizate de infractorul Liviu Dragnea cu prietenii lui din Israel. Bănuiesc, nu sunt sigur, că nu sunt doar din Israel, cei din Israel fiind, la rândul lor, și aliați pentru a atrage alte fonduri din altă parte. Mare lucru dacă nu sunt și fonduri de pe la est prin zonă !

Cum-necum, infractorul Liviu Dragnea face ce face și depărtează economic și comercial România de Uniunea Europeană. Eu am impresia că infractorul Liviu Dragnea este vârful de lance al unui grup anti-UE pentru că toate acțiunile lui și ale PSD plus ALDE nu sunt îndreptate către o mai mare integrare a României în spațiul economic comunitar ci către alte zone, către terțe țări care au un interes major să fie prezente cu produsele lor în spațiul Uniunii Europene. Am această senzație mai ales după ce PSD și ALDE s-au opus și încă se opun la integrarea industriei de armament și tehnică militară române în industria europeană. Construcția mașinilor de luptă ale infanteriei în colaborare cu germanii, construcția corvetelor la Galați în colaborare cu olandezii, construcția elicopterelor în colaborare cu francezii etc.

Am dubii mari cu privire la direcția în care coaliția roșie PSD-ALDE duce România. De aceea înclin să dau mult credit reacției lui Cătălin Predoiu, deputat PNL și vice-președinte al Camerei Deputaților, după ce a aflat de surprinzătoarea convocare a Parlamentului de către infractorul Liviu Dragnea după ce și-a terminat „vacanța”.

În două postări succesive pe pagina lui de Facebook, Cătălin Predoiu pune cu insistență niște întrebări care dau mult de gândit:

„L.Dragnea convoacă Parlamentul în sesiune extraordinară. Tudose a anunțat că ar fi vorba de o lege privind fuzionarea ELCEN cu RADET. 

Înclin să cred că poate fi vorba și de ceva mai serios ținut deocamdată în secret. De aceea, îl întreb public pe L.Dragnea câteva lucruri:

Intenționează să propună un proiect de lege privind crearea Fondului Suveran de Investiții acum în sesiunea extraordinara? 
A avut discuții pe această temă, recent, în Grecia? 
Daca da, cu cine a avut acele discuții și ce a hotărât să facă în urma lor? 
Este adevarat ca a avut discuții și pe teme de Justiție și ce a hotărât în urma lor? 

În Fondul Suveran ar urma să intre, conform declarațiilor anterioare ale lui L.Dragnea, acțiuni ale statului la cele mai profitabile societăți de stat. 

Publicul din România, cetățenii români, au dreptul să afle răspunsurile la aceste întrebări.”

„Dacã e adevãrat cã L. Dragnea intenţioneazã sã treacã prin Parlament legea Fondului Suveran de Investiţii în sesiunea extraordinarã, îi cer sã renunţe la acest plan. 

Motive: 
1) Ar fi un subiect mult prea important pentru a fi discutat atât de rapid; 
2) Trebuie dezbătut public, o cere Legea privind tehnica legislativã; 
3) E nevoie de studiu de impact, o cere aceeași lege; 
4) Deputații și senatorii trebuie sã o dezbată atent īn comisiile parlamentare; 
5) Trebuie pusã în acord cu legislația UE; 
6) Trebuie informați acționarii minoritari din companii; 
7) Trebuie consultat Oficiul Concurenţei. 

Înființarea acestui fond echivalează cu o privatizare īn bloc a tot ce-a mai rămas profitabil īn portofoliul Guvernului, cui transferãm pe cale ocolitã averea statului? 

Poate ne raspunde L. Dragnea. 

Și "încã o īntrebare" pentru L.Dragnea, dublã: este adevãrat cã acest subiect a fost discutat recent cu entități private străine într-o insulã din arhipelagul Cicladelor? Întreb, deocamdată. 

Pentru dl. Grindeanu: e adevărat cã aţi fost presat de L. Dragnea sã adoptaţi OUG pentru înființarea Fondului Suveran de Investiții, refuzul dvs. fiind adevăratul motiv al demiterii din funcția de prim-ministru?! Răspundeți, domnule Grindeanu, nu vã dați "pe dupã piersic"! 

Dragi români, Fondul Suveran de Investiții este "afacerea deceniului" īn România, în joc sunt active de o valoare imensã și profituri viitoare greu de estimat! E vorba de controlul unei bune părți din economia naționalã! Aveți dreptul sã știți cui vor fi transferate societățile statului, pentru cã fondul va fi probabil majoritar de stat, de ochii lumii, dar managementul lui va fi privat. De aceea, totul trebuie făcut cu maximã transparenţã și legalitate. Cinstit!”

Ce fel de „uniune” urmărește infractorul Liviu Dragnea ? Cui face servicii infractorul Liviu Dragnea folosind România ? Ce folos are România din „afacerile” infractorului Liviu Dragnea ? Și, ca să fie tacâmul complet, cum poate justifica după aceste acțiuni cu israelienii (probabil și cu alții !) grija PSD-ALDE pentru „capitalul românesc” și oamenii de afaceri români ?

O știre care ajută, este la „cursdeguvernare” unde vedem că infractorul Liviu Dragnea a fost în Israel pe 13 iulie 2017, acolo a vorbit despre „atragerea capitalului israelian la Fondul Suveran de Investiții” dar și către industria de apărare iar la sfârșitul lui iulie 2017 aflăm că și-a terminat concediul și hodoronc-tronc cere o convocare a Parlamentului !

„Am avut plăcerea de a discuta cu Benjamin Netanyahu, prim-ministrul Statului Israel şi ministru al Afacerilor Externe, despre oportunităţile de a consolida cooperarea noastră prin atragerea capitalului israelian în Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, dar şi în alte sectoare ale economiei româneşti” - Liviu Dragnea pe Facebook.

Bine, el în calitate de președinte al Camerei Deputaților nu ar fi avut nici o treabă cu astfel de negocieri, nici în calitate de șef al PSD, neavând aceste competențe ! Este treaba Guvernului dar, „urmaș” al lui Traian Băsescu (altă figură sinistră a politicii românești), încălcarea atributelor constituționale ale unei instituții care reprezintă una dintre puterile statului nu este un impediment când ai în Parlament o majoritate umilă, docilă, sfertodoctă !

Attila Korodi declară la RFI că președintele Iohannis a avut o reacție aberantă

Până la urmă, va trebui totuși să discutăm serios cererile maghiarilor din România. Pe de o parte cererile populației maghiare devenită între timp captiva unor grupuri politice care declamă că le apără interesele în timp ce le izolează de restul populației României, în primul rând prin descurajarea învățării limbii române, pe de altă parte trebuie să discutăm cererile politicienilor maghiari care devin, pe zi ce trece, părți ale politicii identitare ale statului maghiar, o politică revizionistă, agresivă față de România, cu consecințe semnificative privind legătura României cu spațiul european prin teritoriul Ungariei !

RFI prezintă punctele de vedere ale parlamentarului Attila Korodi, liderul deputaților maghiari.

Președintele Klaus Iohannis a cerut PSD să nu negocieze cu UDMR ce nu este de negociat. Să nu negocieze elemente ale autonomiei pe criterii etnice. Atenție ! Nu este vorba despre autonomie teritorială ! Până și liderii UDMR au ajuns la concluzia că despre autonomie teritorială nici nu poate fi vorba. În România nu poate fi înființat un stat enclavă etnic maghiar, așa numitul „ținut secuiesc” ! Nu a existat niciodată în istorie ! Este doar invenția Budapestei și a politicienilor maghiari din România.

Reacția lui Korodi mă lămurește asupra faptului că ei, parlamentarii maghiari, sunt perverși.

„Attila Korodi crede că este “o reacţie aberantă. Măcar preşedintele României ar fi trebuit să ştie ce conţin aceste proiecte de legi, prin consilierii săi, care ştiu foarte bine ceea ce dezbatem noi în Parlament. O reacţie eronată, pentru că nimeni nu vorbeşte de autonomie teritorială. N-avem un proiect de lege la ora actuală despre autonomie teritorială”.

O țară se poate destrăma nu doar prin ruperea unor bucăți de teritoriu din trupul ei. O țară se poate destrăma dacă impui „democratic” alte limbi oficiale, formal sau informal. Liderii UDMR au acționat informal. Vor să obțină elemente ale autonomiei pe criterii etnice formale, prin lege, profitând de dorința oarbă de putere a unor lideri politici din partidele mari.

Contrar a ce afirmă Attila Korodi, președintele Klaus Iohannis a înțeles despre ce este vorba. Integrarea tuturor comunităților etnice într-o cultură comună în spațiul de suveranitate al României este blocată de inițiativele și pretențiile de separare ale liderilor maghiari. Este absurd să duci o politică internațională de integrare în spațiul european, de integrare în cultura proprie țării a migranților care ajung pe teritoriul tău dar să și accepți dezintegrarea prin intermediul unei comunități etnice proprii ! Ideile politicienilor maghiari puse în legi și în practică ar duce la transformarea României într-un nou Babilon. Sunt semințele destrămării țării !

„Noi discutăm despre folosirea în administraţia locală a limbii materne, vorbim despre dreptul de a fi parte în deciziile care se leagă de activităţile culturale şi educaţionale, vorbim despre dreptul de a avea într-o lege o sărbătoare naţională pe care toţi şefii statului până acum au onorat-o prin declaraţii publice şi saluturi scrise în mesaje directe către comunitatea maghiară din România. De aceea, ceea ce a făcut preşedintele României, Klaus Iohannis, ieri a fost o reacţie hazardată, care este departe de realitatea de pe teren, departe de realitatea din Parlamentul României”

Din reacțiile liderilor UDMR de-a lungul timpului, am reținut nemulțumirea lor că statul român permite schimbarea componenței etnice a comunităților din așa-numitul „ținut secuiesc”, contrar înțelegerilor convenite imediat după anul 1989 ! Dacă Iliescu și ai lui au avut astfel de înțelegeri cu „liderii” comunității maghiare, au comis o crimă împotriva statului de drept. Este inadmisibil să existe un stat de drept în care tu, puterea politică, accepți capturarea unor membri ai societății și închiderea lor într-o enclavă pe criterii etnice.

Enclava „maghiară” obținută de liderii maghiari a avut consecințe nefaste și au și acum. Dacă ne gândim mai bine, enclavizarea județelor Harghita și Covasna, a altor comunități din județul Mureș sau Satu Mare, a avut drept consecință sărăcia, starea de înapoiere, ostilitatea între populația de etnie maghiară față de alte etnii conlocuitoare, formarea unor grupări naționalist-extremiste cu intenții revizioniste, pierderea de către România a resursei umane din aceste județe prin orientarea ei exclusiv către satisfacerea necesităților statului maghiar vecin - prin învățământul exclusiv în limba maternă, indiferent de specializarea pe care tinerii au urmat-o -, excluderea din programele de informare a populației acestor comunități a realităților din România și înlocuirea programelor românești cu programe ale Ungariei. Situația apare ca normală în condițiile în care populația acestor comunității nu cunoaște bine limba română. Este evident că vor prefera emisiunile Budapestei, pentru că sunt în limba pe care o cunosc. Este o altă evidență aici: realitățile din România le află de la politicienii maghiari care nu au nici un interes să le spună conaționalilor că România este un stat democratic, că nu diferă de Ungaria, că au posibilitatea să trăiască în România la fel de liber și de bine ca în Ungaria.

UDMR a ales să destrame România pas cu pas. Monstrele ticăloșiei sunt în Parlament.

Au fost negociate cu PSD ! Proiectul de lege al UDMR are amendament al PSD, nu 10% cât au cerut maghiarii ci 15% ! Halucinant !

Mai halucinant mi s-a părut discursul liderului PSD Bihor, profesorul Ioan Mang.

„Nu știu ce să comentez, vă spun sincer. Era un protocol de colaborare parlamentară. Părerea mea e că s-au inflamat spiritele foarte mult pe subiecte care trebuiau realizate în timp, discutate. Nu cred că ar fi fost nicio problemă cu unele dintre proiectele de lege dacă ele s-ar fi votat nu acum, înainte de moțiune. Ziua de 15 martie se sărbătorește, în fiecare an, cred că din 1990, în România, numai eu de când am urmărit fenomenul, de 17 ani, iar premierul României își trimite un mesaj care e citit de prefect în toate județele unde se sărbătorește

Ei spun că tătarii din țară au ziua tătarilor, printr-o lege votată, etnia romă are ziua romilor, și cu niște drepturi. Maghiarii au cerut și ei o zi a lor

Trebuia rediscutat, mers pe 15% sau 18%, dar e un lucru care trebuia discutat. Și mai era un proiect de lege pentru modul în care să se dea bacalaureatul. Dacă elevii care învață în limba maghiară au un manual special pentru limba română, ei susțineau ca și bacalaureatul la limba română să-l dea după programa specială. Lucru care nu se întâmplă. Sigur, e de discutat. Eu, ca profesor, spun că e corect punctul lor de vedere” - Agerpres.

Dacă acest profesor, formator de oameni, are astfel de păreri, atunci nu trebuie să ne mai mire comportamentul politic al PSD. Este o continuare a comportamentului FSN condus de Ion Iliescu, cel care a permis unor lideri maghiari enclavizarea etnică a unor zone din România în beneficiul ideologiei „identității maghiare” promovate cu atâta agresivitate de conducerea actuală de la Budapesta.

Ar cam fi timpul să terminăm cu aceste politici izolaționiste, ar cam fi timpul să luăm taurul de coarne. România nu poate deveni anexa Ungariei !

Brexit-ul a ajuns la negocieri

Michel Barnier și David Davis

Astăzi, 19 iunie 2017, la ora 09.00 la Bruxelles, ora 11.00 la noi, UE și Marea Britanie au început negocierile pentru Brexit. Procesul Brexit a început la 29.03.2017 odată cu primirea de către CE a scrisorii lui Theresa May de activare a art. 50 din TUE.

Negociatorii șefi sunt francezul Michel Barnier din partea Uniunii Europene și David Davis un susținător al Brexit la referendumul în care ideea ieșirii din UE, pentru gloria viitoare a Regatului Unit și în amintirea gloriei trecute a imperiului, a avut câștig de cauză.

Francezul Michel Barnier este cunoscut de briți și nu prea plăcut. Europenist cunoscut (taliban !), puțin iubitor al politicilor practicate de Londra ca membru al UE, și-a propus să obțină de la aceste negocieri o despărțire de Regatul Unit care să afecteze cât mai puțin statele membre ale Uniunii Europene. Are un mandat de la toate statele membre ale UE pentru a negocia pentru interesele fiecărui stat în plus pentru interesele UE în ansamblul lor. Parlamentul European a ales ca negociator pentru Brexit. Creator al Uniunii Bancare Europene, Michel Barnier a devenit (cum au spus briții) „oaia neagră” a City-ului londonez, una din mizele majore ale Brexit. Aici, în „imperiul financiar” al Regatului Unit, se află „marea durere” a briților. UE își ia pe continent toate instituțiile și instrumentele financiare utilizate la Londra iar Regatul Unit pierde una din cele mai mari resurse financiare. UE își vrea înapoi și industriile cu puncte de lucru dislocate în Regatul Unit !

Britanicul David Davis, ministrul pentru Brexit al Cabinetului May, a fost și sigur este un adversar al lui Michel Barnier cu privire la Uniunea Europeană. David Davis a fost mereu un eurosceptic, un adversar al integrării accentuate a statelor în UE, al transformării UE în subiect de drept internațional. Înaintea începerii negocierilor, David Davis a declarat:

„Drumul este încă lung, dar destinația noastră este clară: un parteneriat profund și special între Marea Britanie și UE, un acord ca niciun altul în Istorie”

O prezentare bună a echipelor este aici.

Negocierile încep în condiții nu foarte bune, mai ales pentru Regatul Unit.

Theresa May a vrut mai multă putere și a obținut mult mai puțină, fiind acum în situația de loc plăcută de a accepta, până la urmă, o alianță cu irlandezii protestanți radicali de la DUP concomitent cu acceptarea sau negocierea cu aceștia asupra pretențiilor lor privind politicile publice plus interesele irlandezilor legate de Brexit dar, și pretențiile conservatorilor scoțieni care au obținut un rezultat peste așteptări. Și scoțienii și irlandezii care sprijină pe conservatorii lui May au alte așteptări de la Brexit. Așteptări care nu corespund cu cele ale lui May.

Din veștile contradictorii venite de la Londra, se pare că briții nu sunt pregătiți pentru negocieri. Uniunea Europeană însă, are toate pregătirile finalizate. Briții vor negocieri de ieșire concomitent cu stabilirea unor raporturi viitoare iar delegația UE este în imposibilitatea de a le face. Tratatul UE nu permite UE să negocieze acorduri comerciale cu statele membre (de exemplu) ! Până la finalul lunii martie 2019, Marea Britanie este membru al UE și nu va obține nici o negociere pe ce vrea ea să obțină. Abia după ieșirea din UE, consemnată la data împlinirii celor doi ani stabiliți în Tratat, cu sau fără încheierea unui acord de ieșire, se va putea trece la negocierile comerciale. Iar atunci, Marea Britanie va fi tratată ca un stat terț, un stat cu care Uniunea Europeană va avea frontiere vamale !

Briții sunt „campioni” în declarații dure, de forță. UE le-a pus în față propriile idei devenite program pentru Brexit. Dacă briții nu le acceptă, nu va fi nici o negociere. Este chiar una dintre țintele lui Theresa May: decât un acord slab, mai bine este fără un acord. O idee intens criticată pe insulă de mai toți cei care își dau cu părerea. Fără acord, Marea Britanie intră într-o perioadă de administrare a litigiilor cu Uniunea Europeană în fața instanțelor internaționale. Iar reputația Marii Britanii se va duce naibii. În plus, marile speranțe ale conservatorilor că Regatul Unit va stimula revenirea fostelor colonii la relații economice privilegiate cu insularii nu se prea adeveresc. Canada, Australia, India construiesc deja relații din ce în ce mai strânse cu UE. Una este să ai relații comerciale cu o piață bogată de 450 mil persoane și alta este să ai relații comerciale cu o putere comercială în scădere formată din 60 mil persoane ! În relațiile internaționale fiecare știe unde se face friptura !

Deocamdată, UE se va ține de propriul program:

„Prima etapă urmează să fie consacrată găsirii unui acord cu privire la trei dosare stabilite ca priorități de către cei 27:

1. drepturile cetățenilor UE din Marea Britanie și cele ale britanicilor instalați în UE,

2. problema frontierei irlandeze și

3. "reglementarea financiară" sau nota de plată pe care trebuie să o achite Londra pentru angajamentele financiare luate deja în cadrul proiectelor europene.”

La „problema frontierei irlandeze”, echipa briților are o sabie atârnată deasupra capului. Conflictele armate din Irlanda de nord între catolici și protestanți au fost oprite prin Acordul din Vinerea Mare. Cauza „păcii” a fost apartenența Marii Britanii la Uniunea Europeană. Ieșirea din UE poate constitui o cauză pentru reizbucnirea conflictelor între cele două părți. Dacă Londra va forța nota, frontiera dintre Irlanda și Irlanda de nord va deveni o frontieră ca oricare alta pentru un stat terț. Regim de vize, control amănunțit la intrarea în Irlanda sau din Irlanda în Irlanda de Nord, lipsa de cooperare polițienească între cele două părți pentru combaterea „exportului/importului” de infracționalitate etc. Oricum va fi un control, pentru că ieșirea briților din UE duce la instituirea frontierelor vamale. Comerțul „irlandez” va fi supus regimului de cote al UE. Regimul liberei circulații a forței de muncă între cele două părți se oprește. Este unul din obiectivele Londrei care a adus succesul la referendum.

Să vedem ce va fi. Oricum, peste nici o lună situația va fi cât de cât clară. După prima etapă, va urma a doua însă, prima etapă este decisivă. Dacă se încheie până în toamnă, va exista timp pentru scrierea acordului, parafarea lui, trecerea lui prin parlamentele statelor membre ale UE - sunt totuși 27 de state care trebuie să îl accepte în cursul anului 2018 -, astfel ca la începutul anului 2019 să fie consemnat clar că părțile au ajuns la consens.

Au dat la brexit vot mai mult / Și cu asta ... ce-au făcut ?

Am tot citit știri despre ce fac insularii britanici în perioada pre-brexit. Până la urmă, înfoiați nevoie mare pe ideea de a face din Brexit un succes, după cum a declarat Theresa May în Parlamentul britanic, au purces la treabă ... pe continent. Au avut și un „mic” duș rece cu americanii, Kerry fiind destul de clar chiar dacă diplomat că ei nu pot începe un dialog pentru acorduri comerciale post-brexit până când UK nu iese din UE. Nasol moment. Același răspuns a venit și de la Australia, de la Canada și de pe unde au mai umblat insularii cu iscoada.

Imaginea de sus este superbă. May încearcă să o vrăjească pe Merkel însă nemțoaica are o grimasă hazlie. Ceva în genul „alo fată, lasă vrăjeala că nu merge” !

Din toată „literatura” Brexit, de dinainte de referendum și după, insularii au rămas cu o singură mare problemă. Migrația forței de muncă în spațiul UE. Theresa May are un singur mesaj: Marea Britanie va gestiona imigrația din UE după Brexit. Nu vor mai fi sute de mii de imigranți europeni, vor fi doar câteva mii, o imigrație sustenabilă.

Celelalte relații cu UE ar fi de dorit, în accepțiunea insularilor, să rămână așa cum sunt. Marea Britanie să rămână cu Londra în poziția de „capitală financiară a UE”, comerțul cu Germania să rămână la fel, fabricile statelor UE să rămână pe loc în Regatul Unit, băncile străine să rămână în Regat, serviciile financiare să rămână în Regat, comerțul să fie liber etc. Numai că ... vrabia mălai visează și săracul praznicul.

Liderii UE au transmis mesaje clare Marii Britanii. Nu negociem nimic până nu terminăm cu ieșirea din UE. Pe timpul ieșirii, negociem condițiile ieșirii. Iar aceste condiții nu prevăd rămâneri în Regatul Unit a industriei UE, a finanțelor UE, a serviciilor UE etc.

De la Merkel, Theresa May a obținut înțelegerea pentru tergiversarea aplicării art. 50 din TUE. Da, este nevoie ca Regatul Unit să își stabilească niște linii clare de acțiune și asta este normal. Hollande în Franța nu prea este de acord. El vrea ca insularii să fie mai rapizi în pronunțarea cuvintelor miraculoase „aplicăm art. 50 din TUE”. Alte state se poziționează în spatele celor două mari puteri europene. Fiecare după interese.

Mi-a plăcut un comentariu, după întrevederea dintre Merkel și May. Se pare că Merkel a transmis lui May că aceasta ar trebui să înțeleagă că UE este de 7 ori mai mare ca Regatul Unit. Mai mare are rolul de puternic economic, UE urmând să negocieze următoarele tratate cu regatul Unit de pe poziția de „stat” puternic economic față de un „stat” mai slab economic. După ieșirea din Marea Britanie a industriei dependente de Uniunea Europeană și instituțiilor financiare dependente de sistemul financiar al UE, cifra 7 va deveni din ce în ce mai mică. Diferența dintre UE și Marea Britanie va deveni din ce în ce mai mare iar negocierile se vor înăspri. Una este Marea Britanie astă în relația cu UE, alta va fi Marea Britanie de mâine. Marea Britanie va pierde locuri serioase în G 7, în G 20. Cu aproape trei decenii în urmă era pe cale să se prăbușească. A fost salvată de aderarea la Uniunea Europeană. Ce va fi în viitor ? Vom trăi și vom vedea.

Din cauza puterii economice a UE alte state au refuzat politicos, diplomatic, inițiativele Regatului Unit de a încheia acorduri economice și comerciale în avans de ieșirea din UE. Cred că pentru diplomația britanică a fost un duș rece. Foarte rece. Au înțeles că au visat prea frumos. Măscăriciul de Boris Johnson va fi incapabil să își susțină vorbele: Regatul Unit va fi în continuare un lider în UE ! Mâine, când se va scula din somn, va vedea că este o țară puternică militar, cu cheltuieli de apărare care nu mai pot fi susținute pentru că pierderea calității de membru al UE îi va scade puterea economică a Regatului.

Se vede că Uniunea Europeană lucrează în forță. Deja nu mai este nici o grabă la Bruxelles. Miile de funcționari europeni au făcut calculele, bugetul UE a fost prognozat pe pierdere dar fără să afecteze funcționarea Uniunii, se știe precis ce se retrage din Regatul Unit și când, au semnale, în mod sigur, de la instituțiile financiare din Marea Britanie care vor să lucreze cu UE că se vor reloca pe continent etc. Este evident că și insularii au lucrat febril. De aceea din discursul firoscos al Brexit-ului a rămas doar „migrația forței de muncă din UE”. Că doar nu era să renunțe la tot Brexit-ul. Ce face May este să încerce să cumpere indulgențe europene. Poate-poate scapă mai ușor. Nu va fi cazul.

Se vede din ce în ce mai mult că relațiile între state sunt bazate pe interese, nu pe sentimente. Relatările sentimentale nu au loc în calculele guvernelor. Marea Britanie se va înfrunta cu interesele de mare putere ale UE. Dacă nu va avea ce oferi, nu va primi ce vrea. Dușul rece de care am vorbit la început va fi din ce în ce mai rece. Imaginea publică despre Marea Britanie se va degrada continuu. Insula „fericirii” pentru mulți europeni până la Brexit va deveni insula deznădejdii. Europenii se vor retrage, forțați de rasismul britanicilor, forțați și de scăderea nivelului de trai. Odată cu reducerea puterii economice a Marii Britanii se va reduce și nivelul de trai. Iar reducerea nivelului de trai va accentua resentimentele britanicilor față de imigranții europeni, considerați vinovați pentru nefericirea lor. Nu va mai fi o idee bună migrația în Marea Britanie. Micile afaceri deschise de europeni în Marea Britanie vor fi primele afectate de Brexit. Românii se vor întoarce acasă. Mulți, foarte mulți. Este inevitabil chiar dacă ei încă mai speră că viața în Marea Britanie nu se va strica atât de mult încât să fie obligați să părăsească insula.

Este de urmărit. Nu vezi în fiecare zi ultimele zile ale unui imperiu.

Trei trandafiri „papă” un vultur. UNPR în disoluție.

Alianța PSD-UNPR, aia fermă, aia pură, „pe stânga”, își arată consecințele. Tot pe stânga. Arată ce știa tot târgul dar nu recunoștea UNPR-ul. Au fost tot timpul doar o anexă la PSD. Chiar și după ce au „păpat” PP-DD, tot anexă au rămas.

Plecările de la UNPR la PSD se întețesc. Este de râsul curcilor. Cât timp dau declarații în fața presei că mai au senatori și deputați, în spate, senatorii și deputații fac declarații de dragoste PSD. Mă aștept să văd că vor face și la ALDE.

Că tot vorbesc de ALDE, se pare că a luat locul UNPR ca remorcă a PSD. Va avea același sfârșit. Va fi păpat de trandafiri. Și la ALDE este o pasăre care zboară „liberal”. După ce papă un vultur, vor păpa și un albatros. Ce naiba, zicala românului trebuie confirmată: tot ce zboară, se mănâncă.

Carnivori trandafirii ăștia de la PSD.

Șocantă a fost, pentru toată lumea, declarația din Parlament a senatoarei cu mir, Jipa, care s-a chinuit tare mult să ajungă la Curtea Constituțională și nu a mai reușit. Această a declarat că a fost accidental senatoare a UNPR, că ea este de fapt o PSD-istă !

În fine, în timp ce este bine jumulit de PSD, UNPR caută un colac de salvare pe care l-a tot evitat. L-a găsit, încă nu este sigur, la PNL. Numai că este improbabil că primească de la PNL ce își doresc ei. Să devină remorca PNL cu comportamentul avut ca remorcă a PSD. Nu merge. Cât timp negociază ei cu PNL, parlamentarii lor trec într-o veselie la PSD. Pentru cine mai cer UNPR-iștii locuri în viitorul Parlament ? Nu merge și nici nu mai prezintă interes. Ca să fiu sincer. Ar fi și ciudat să aibă o alianță la nivel central cu PNL iar la nivel local să existe alianțe cu PSD și apropiații acestuia.

Încet-încet, posibilitatea UNPR de a negocia se reduce pe zi ce trece. Din moment ce parlamentarii le trec la PSD, nu este sigură nici păstrarea activului din teritoriu. Orice variantă în care se ajunge la o apropiere de PNL va genera plecări masive din UNPR către PSD și ALDE. Posibil și la nou înființatul USR al lui Nicușor Dan sau chiar la alte formațiuni politice cu diferite pretenții la „interesul național”.

Pentru PNL, varianta UNPR ca posibilă opoziție la PSD și aliații moare. De moarte bună. UNPR a părut a fi ceva politic însă nu mai este.

Rămâne doar posibilitatea ca unii din UNPR, persoane de bună credință și cu o prestație politică civilizată, profesioniști și nelegați prea mult de social-democrație, să facă pasul înscrierii în PNL. Eu însă nu am încredere în așa ceva. Nu am pentru că la vârful UNPR sunt persoane provenite din PSD, din PP-DD, din alte minuni politice dubioase.

Nu știu ce vor decide cei care poartă negocieri cu liderii UNPR. Deja, timpul scurs până acum este unul pierdut. Din UNPR va rămâne doar carcasa. Pur și simplu nu mai este util pentru că nu poate fi funcțional. PNL ar trebui să își stabilească, în noile condiții, o poziție fermă. Să prezinte celor din UNPR un gentlemen's agreement act prin care să arate o cale: ori absorbția urgentă pentru a profita de organizații înainte de a se destrăma și acestea ori „la revedere”. Politica nu se face cu sentimente. Se face cu interese majore. Prin absorbție, PNL poate obține primării, consilieri locali și județeni, alte majorități locale, se poate ajunge la alte reorganizări locale. Deocamdată, liderii locali ai UNPR care au fost investiți în funcții în urma alegerilor sunt legați încă de UNPR. Chiar dacă ar vrea să plece nu o fac. În urma fuziunii vor fi sub controlul PNL, iar dacă vor să rămână în funcții vor aplica programele PNL. Nu se poate, la revedere.

Mișcarea PSD, vânătoarea de UNPR-iști este de efect acum. Slăbește poziția UNPR la negocierile cu PNL. Ce primesc UNPR-iștii „vânați” ? Naiba știe ! Practic, PNL trebuie să se grăbească. Ori așa, ori invers. Din partea mea, sfârșitul săptămânii sau chiar mai devreme dacă se poate, va trebui să avem un rezultat. Am mai stat noi după USB la București și am pierdut alegerile. O soluție fermă acum va reduce și presiunea publică asupra PNL. Apoi putem merge mai departe. Cei care nu vor în PNL nu vor veni. Sau vor veni și vor pleca mâine. Samsarii PSD vor sta la poarta de la Modrogan pregătiți să „preia marfa”.

Iau o pauză cu Brexit-ul. Avem altele, mai urgente, ale noastre.

Toată lumea care trebuia să vorbească a vorbit. Brexit-ul a născut o altă stare a Uniunii Europene. Indiferent de simpatiile sau antipatiile comentatorilor față de Uniunea Europeană sau Regatul Unit. Oricare proiect european ce se va derula în perioada următoare va fi fără Regatul Unit, mai ales dacă se are în vedere reglementarea unor comportamente comerciale sau financiare, de securitate sau apărare. Regatul Unit va fi privit cu atenție abia după aceea în ideea asocierii la activitatea UE sau nu.

Elanul despărțirilor de UE slăbește. Danezii au comunicat că nu au de gând să se despartă de UE, Parlamentul Olandez a respins inițiativa extremistului de referendum pentru „Nexit”. Le Pen în Franța știe să vorbească dar nu are șanse. Alții, fac ca Farage, vorbesc ca să mai fraierească niște minți tulburate. Grupul de la Vișegrad și-a propus să fie mai activ pentru a se impune în fața liderilor fondatori. Vor avea de partea lor și alte țări, de la Baltica. Vor, dar nu au forță.

România s-a prezentat foarte bine, după părerea mea. Regretă Brexit-ul, dar este alegerea insularilor, continuă să arate că imigrația trebuie rezolvată la sursă și nu în Europa națiunilor, este atentă și interesată ca relația Regatului Unit cu imigranții de muncă români să fie una civilizată, în spirit european. Potrivit tratatelor UE, este participantă la negocierile privind ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană și, nu este exclus, să primească Președinția UE în perioada de final a negocierilor. Având în vedere relațiile speciale între Regatul Unit și România în domeniul apărării și securității, ca state membre NATO, având în vedere și investitorii englezi din România și afacerile lor, având în vedere existența expaților insulari în firmele cu sediul în România, având în vedere existența cetățenilor englezi care și-au ales să își continue existența în România prin stabilirea domiciliului în diferite zone ale țării, avem tot interesul ca acești oameni să nu aibă de suferit în urma relațiilor care se vor stabili între UE și Regatul Unit după împlinirea termenul de exit.

Din mai multe motive vom acționa fără exagerare. Este în interesul nostru major. Cetățenii Regatului Unit (persoane fizice) pot primi un regim preferențial în relația cu fiecare stat membru al UE în parte. Se va face o diferență între cetățenii UK care au venit și s-au stabilit în România înainte de ieșirea din UE a țării lor și cei care urmează să vină. Cât privește firmele, acestea vor avea libertatea de a investi ca și până acum. Regimul juridic însă al afacerilor lor pe teritoriul României se va supune reglementărilor europene iar acolo unde acestea nu sunt îndestulătoare, se va aplica legea română.

Ceea ce nu acoperă reglementările europene va trebui acoperit prin negocieri directe. Cooperarea judiciară în spațiul UE este una, cu țările din afara UE este alta. Aceasta va trebui renegociată, dacă este posibil cu păstrarea cooperării judiciare din spațiul UE sau, una îmbunătățită, de ce nu ? Până la aderarea României la zona euro, există un spațiu liber privind relațiile financiare între România și UK. Noi avem, încă, moneda națională cu care lucrăm.

Un spațiu liber de negociere este legat de cooperarea în domeniul sănătății, al învățământului, al cercetării științifice. Reglementările UE nu le acoperă, nu le interzice în relațiile cu terțe țări. Legat de acestea, avem o zonă strict națională când vorbim despre „șederea de lungă durată” a persoanelor din terțe țări. Pentru studii, pentru muncă, pentru sănătate etc. Rămâne ca reglementare strict comunitară accesul în spațiul UE. Reglementările Schengen. Pe care le aplicăm strict, la fel ca toate statele comunitare. În cazul în care englezul dorește o intrare doar într-o țară membră a UE, regimul de intrare a acestuia se va face strict legat de țara respectivă. Există spațiu de negociere și aici. Sunt sigur că se va ajunge la negocieri.

Am văzut cu câtă „satisfacție” au sărit de coadă'n sus tot felul de jurnaliști și analiști care au luat în derâdere afirmația lui Klaus Iohannis că România „va negocia” în acest proces complicat de părăsire de către UK a Uniunii Europene. Să fiu rău și să mă folosesc de o zicală ? Nu o scriu, am primit observații că trebuie să mă mai abțin de la unele cuvinte sau expresii care intră în zona „cu buruieni”. Dar tare îmi vine pe la buricul deș'telor să o spun.

În „războiul psihologic” dus de PSD, țintele din mediul PNL sunt cei cu convingeri slabe sau deja slăbite.

PSD duce un „război psihologic” dur. Pe fiecare treaptă a spațiului la dispoziție pentru operațiunile politice. Folsește oamenii de care are nevoie pentru fiecare categorie de cetățeni. Cu condiția ca acei cetățeni să aibă drept de vot.

Operațiunile psihologice ale PSD au ca audiență-țintă electorii. Pentru fiecare categorie socială are câte un mesaj. Are o abordare diferită. Chiar dacă mesajele și abordările se contrazic, specialiștii PSD știu că între categoriile de electori sunt puține legături. Ba, de ce să nu o spun, sunt situații în care acestea nu există. Ca atare, pericolul ca o categorie de electori să își dea seama că PSD are limbaj diferit este redus. Pierderile sunt nesemnificative pentru că fiecare categorie de electori are propriile nevoi.

Simt nevoia să fac câteva observații având în vedere reacțiile celor cu care sunt în contact pe Facebook.

Să judecăm puțin înainte de a lua decizii ireconciliabile.

Piramida nevoilor lui Maslow este la baza acțiunilor și operațiunilor psihologice, inclusiv în mediul politic:

„Motivația reprezintă, în general, o componentă dinamică și directă a comportamentului, care este determinat de o combinație de factori biologici, sociali și educaționali. Motivația activează comportamentul în atingerea unui scop. Nevoile motivaționale curente influențează percepția, raționamentul, învățarea și alte procese psihologice.”

Suntem la puțin timp după alegerile locale. PSD și PNL și-au comunicat victoria. Rațional, fiecare partid își motivează alegătorii, încurajează pe cei care nu au votat să spere, vrea să atragă alegătorii la alegerile din toamnă, la parlamentare. Fiecare partid folosește „nevoile motivaționale” pentru a câștiga „bătălia politică”.

„Cunoașterea motivațiilor individului îi dă planificatorului operațiunii posibilitatea de a analiza și identifica nevoile audienței-țintă, acesta asigurându-și astfel baza pentru îndeplinirea obiectivelor. Nevoile primare trebuie luate primele în considerare”, spune „la carte”. PSD și PNL apelează la nevoi motivaționale diferite.

PSD se duce către cele primare. Criticând rezultatele fostului Guvern Boc și pe ale Guvernului Cioloș apelează la nevoile existențiale ale oamenilor, în special la nevoile oamenilor fără un nivel de cultură ridicat. Vorbește despre salarii, mai mari sau despre tăierea lor iminentă ca urmare a modului în care Guvernul Cioloș se comportă. Vorbește despre pensii, aflate și acelea în pericol din cauza Guvernului Cioloș, care vrea să facă schimbări radicale în modul de gospodărire a averii statului. Vorbește despre locurile de muncă ale celor din administrația publică puse în pericol tot de guvernul Cioloș. În toate situațiile aduc în prin plan elemente din Guvernarea Boc care „confirmă spaimele”. Etc.

PNL a ales să meargă către nevoile secundare. Vorbește despre integritate, vorbește despre dezvoltare economică, vorbește despre egalitate de șanse în fața legii și în cadrul economiei de piață, vorbește despre protecție socială ca etapă a celor în nevoi către obținerea capacității de a se întreține singuri, vorbește despre lupta împotriva corupției etc.

Este mai mult decât evident că țintele electorale sunt diferite. Părțile „slabe” ale PSD sunt nesemnificative pentru electoratul acestui partid. Părțile „slabe” ale PNL sunt semnificative pentru propriul electorat. În ultimul timp, folosindu-se inteligent de acest aspect, PSD atacă exact pe una dintre motivațiile de bază ale mesajului liberal: integritatea.

PSD reușește, prin „lansatorul” de mesaje România Tv dar și prin intermediul altor canale media să inducă dubiul asupra acțiunilor politice ale PNL exact pe motivația „integrității”. Discuțiile politice privind o eventuală apropiere în vederea alegerilor parlamentare cu alte formațiuni politice în afara PSD au ajuns la „integritate”. Inteligentă mișcare ! În cazul discuțiilor cu UNPR, toată lumea „bună” este oripilată de apropierea PNL de Gabriel Oprea, urmăritul penal pentru abuz în serviciu dar și pentru alte infracțiuni conexe. Orice dialog al PNL cu alte formațiuni politice a căpătat forma „actelor premergătoare fuziunilor”. Și cu UNPR, și cu PSRO al lui Geoană, și cu PD al lui Fenechiu etc. Totul este dus la „fuziune” și mai multe nu.

Participarea activă a liberalilor și a susținătorilor PNL la „revolta populară” îmi dă de gândit. Cine sunt de fapt acești liberali (unii sunt demnitari sub flamura PNL !) ? Ce vor ei ? Pentru cine lucrează ei ? Ca să fiu sincer, sunt de acord cu faptul că cei care nu sunt liberali sau simpatizanți ai liberalilor, în special ai PNL, au dreptul să facă ce vor, să aibă ce poziție doresc însă nu cred că liberalii trebuie să facă așa ceva. Nu de alta, dar avem alegerile abia trecute care au fost „câștigate” prin contribuția benevolă a liberalilor la victoria PSD și a USB (la București). Criticând public liderii partidului, deciziile conducerii partidului, chiar și pe timpul campaniei electorale, unii membri au lucrat împotriva propriului partid. Astăzi văd că cer să fie recompensați pentru efortul lor la campania electorală abia încheiată, sfidând orice logică.

PSD a reușit atacând exact pe tema „integrității”.

Îmi pare rău să constat că în PNL nu se manifestă un simț al realității. Nu există viziune.

Discuțiile exploratorii ale conducerii PNL au ca scop slăbirea poziției dominante a PSD. Partid care nu are nici o jenă în a absorbi tot ce este în jur. Dacă PNL ar obține separarea UNPR de PSD, pe bază de consens, dă ceva ca să aibă, se produce un efect de domino. PSD va rămâne singur în fața PNL. Ofertele PSD către „aliați” se vor reduce ca substanță și se va ajunge la situația în care, la toamnă, după alegeri, PSD să nu poată avea la dispoziție o majoritate pentru a forma guvernul. Nu ar trebui să fie greu de înțeles.

PSD a acționat ca „la carte”, cartea americanilor: „Operații planificate pentru transmiterea de informații și date selectate spre audiențe străine, pentru a influența emoțiile, motivațiile, raționamentele obiective și, în ultimă instanță, comportamentele guvernelor, organizațiilor, grupurilor și indivizilor străini”.

Mai pe șleau spus, acțiunile PSD au ca scop să împiedice PNL să poarte discuții cu celelalte formațiuni politice pentru a nu pierde influența asupra lor. Reacțiile de pe rețelele media sunt o confirmare a faptului că operațiunea PSD a obținut un succes. Mic sau mare se va vedea mai târziu. Reacțiile celor care sunt membri ai PNL, reacțiile celor care se declară a fi susținători ai PNL (nu a celora care se declară liberali, de multe ori chiar „dușmani” ai PNL !) confirmă faptul că au țintit bine. Convingerile celor care au reacționat sunt slabe. Prefer acest calificativ ca să nu folosesc alte calificative.

PNL, în totalitate, trebuie să nu dea curs emoțiilor induse de operațiunea psihologică a PSD. Continuarea dialogului cu celelalte formațiuni politice este obligatorie. Depărtarea acestora de sfera de influență a PSD este un obiectiv major în vederea alegerilor legislative.

Cât privește comportamentul după șabloanele relațiilor cu publicul este bine să fie evitat. Acest tip de comportament este indicat instituțiilor publice și nu partidelor politice. Operațiunile psihologice desfășurate de partidele politice au caracteristici militare și nu civile. Operațiunile psihologice ale partidelor politice urmăresc dominarea adversarului politic și nu plăcerea unui alegător sau a unor grupuri de alegători. Potențial alegători ar fi o sintagmă mai apropiată de realiate.

Pentru că am ajuns aici, nu pot să mă abțin să nu spun că s-a greșit grav în campania de la locale când s-a adoptat formatul de relații cu publicul specific instituțiilor publice. Nu a fost necesar, nu este necesar nici astăzi, nu va fi necesar nici mâine. Partidele politice sunt structuri combatante, instituțiile publice sunt structuri care prestează servicii în folosul populației. Ca un partid politic să presteze în folosul populației servicii publice trebuie să se lupte cu alții, trebuie să cucerească puterea politică și abia apoi să dea populației acele servicii care să confirme linia ideologică pe care respectivul partid o are. Confirmarea constituie unul dintre atuurile respectivului partid la următoarele alegeri unde se vor duce iar lupte politice.

Totul este bine până la ... pielea ursului din pădure.

Politica e ... „coană mare”. Treabă serioasă. Îți trebuie vocație. Unii au. Din belșug.

Plec de la definiția politicii:

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. 

I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 

2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 

3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. 

II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc¹ ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat,n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 

2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós,fr. politique. 

În esență, omul care este preocupat de soarta statului în care trăiește și se manifestă activ în rezolvarea treburilor statului face politică. Și discuțiile fac parte din manifestarea activă însă pentru a fi activ până la capăt, trebuie să participe și la actul de decizie a alegerii politice. Adică să voteze. mai mult, să candideze la funcțiile politice. Alegerea unui actor politic care să aibă puterea de a aplica anumite politici devine esențială, este actul final al manifestării politice. Raționale. Unii însă, au ales să se joace cu „găletușa în nisip” declarând că fac politică, că sunt „mari” oameni politici.

Lumea face politică. Intens. Ca o particularitate a celor care se apucă de politică, ușor de observat, este egoismul. Uneori este intens. 

Am citit, de curând, despre o încercare a unor noi actori politici din București de a pune împreună resursele pentru victoria în alegerile locale în capitală și în sectoarele acesteia cu gândul să aibă, tot în comun, rezultate bune la alegerile parlamentare din toamnă. Este vorba despre Ciprian Ciucu susținut de Partidul M10, înființat de Monica Macovei, dar și de diferite ONG-uri (!) și partidulețe mai mici, care a făcut un nou pas în direcția lui Nicușor Dan care a înființat Partidul politic Uniunea Salvați Bucureștiul. 

Ciprian Ciucu a acceptat să lase lui Nicușor Dan poziția de candidat la primăria generală dar s-a ales praful. Când au ajuns la „împărțirea” sectoarelor și a posturilor de consilieri locali și generali s-a rupt înțelegerea. După cum a declarat Ciucu la Digi24, Nicușor Dan ar fi urmat să ia primăria generală, sectoarele urmând a fi împărțite: 2 la Uniunea lui Nicușor Dan, 2 la M10 și ONG-urile susținătoare, 2 la alte formațiuni civice și politice care ar susține binomul Nicușor Dan - Ciprian Ciucu. Posturile de consilieri locali și generali ar fi urmat aceeași schemă. Locurile eligibile ar urma să fie date tot ca urmare a unei astfel de împărțiri. Ei bine, planul a picat, deocamdată.

Cazul de mai sus este emblematic pentru modul în care se face politică în zona noilor actori politici, una dintre zicalele românești fiind perfectă pentru cei doi actori politici și susținătorii lor: vor să vândă pielea ursului din pădure.

Mai mult, Nicușor Dan este convins că PNL va renunța la propriul candidat, Ludovic Orban, pentru a-l susține, deoarece, spune el, Ludovic are o notorietate mai mică ca a lui. Prost nu este, modul de abordare a problemei îl apropie de calificativul „stupid”.

Din declarația lui Ciucu la Digi24 mi-a reținut atenția referirea acestuia la Mișcarea Liberală. Din câte cunosc, Partidul Mișcarea Liberală a fost înființat la Craiova de arh. Horațiu Buzatu care se vrea primar al Craiovei și care a plecat din PNL nemulțumit că nu a primit conducerea locală a partidului. Se pare că prietenii lui Buzatu au format organizația din București ai acestei Mișcări Liberale.

Din alte știri, la nivelul județelor Vâlcea și Argeș s-a format o nouă „Mișcare”, tot locală care însă se întinde rapid în împrejurimile Bucureștiului. Mișcarea Liberală de la Craiova are ca țintă membrii PNL, de pe unde se află aceștia, mișcarea de la Vâlcea și Argeș - condusă de fostul pedelist Mircea Andrei -, are ca țintă foștii membri ai PDL și ce mai vine odată cu aceștia, unii dintre ei trecuți la PNL, iar peste acestea se află ALDE care are ca țintă tot membrii PNL (cei vechi !). Pe lângă ei „cântă sirena” Băsescu, cu Mișcarea Populară.

Dacă este să încerc să judec cu mai mult curaj situația, ajung la o concluzie posibilă. Ciucu îi propune lui Nicușor Dan să ofere acestor formațiuni politice noi o parte din „prada” disponibilă în București pentru a contracara în special PNL. Din discursurile tuturor actorilor politici de rit nou cu denumiri consacrate (liberali, social-liberali, populari etc.), ținta lor imediată este PNL și nu PSD. PSD este adversarul politic, al tuturora, PNL le este ținta. PNL trebuie să devină victima. Nu are importanță ce face și desface PSD, important pentru ei este ce face PNL iar marea lor grijă este ca PNL să nu coaguleze forțele de dreapta și să devină forța politică dominantă pe partea dreaptă. Testul lucrării lor se dă la alegerile locale. O poziționare bună a fiecăruia în alegerile locale, poziționare în zonele populate, le confirmă alegerea corectă. Dacă pică testul, au niște ani la dispoziție să se pregătească pentru următoarele alegeri. Merg mai departe și cred că cele două sectoare propuse de Ciucu lui Nicușor Dan să fie date partidelor și altor formațiuni politice noi care îi vor sprijini îi are în vedere pe acești actori politici noi. La fel se poate judeca și pentru posturile eligibile de consilieri, locali și generali.

Neplăcut este faptul că succesul lor la alegerile locale se va concretiza în câștigarea de către PSD a primăriilor și a celor mai multe posturi de consilieri. Având ca „țintă” PNL, ei vor susține, de fapt, PSD. Ca atare, succesul lor se poate traduce simplu: împiedicarea PNL să învingă PSD !

Normal este să judecăm mai departe. După un oarecare câștig la alegerile locale, se va hotărî ce va fi mai departe, bine, după o perioadă de timp în care se va vedea ce anume este mai bine. Evident că aici intervine denumirea partidelor componente în situația în care se va ajunge la concluzia fuziunii. Ce partid vor forma ? Sub ce siglă se vor prezenta publicului în viitor ? Putem specula, dar ar fi doar un joc prematur.

Una este notorietatea și alta este capacitatea de a atrage voturile. Nicușor Dan are notorietate. O anumită parte a presei și niște ONG-uri au avut grijă să îi facă publicitate. Numai că voturile sunt la cetățenii cetății. Discursurile noilor lideri politici ieșiți în piața publică, în agora, sunt „înalt calificate”. Sunt discursuri „prețioase” și „pretențioase”. Vocabularul folosit este „ciudat”, pentru o mare parte a cetățenilor. Publicul este eterogen. Probabil că publicul elevat de care au nevoie noii actori politici este insuficient atingerii scopului, mai mult, este împărțit în mai toate formațiunile politice. Public elevat este și la PSD, și la PNL, și la PMP, este peste tot. Acel public elevat este parte a puterii în mai toate formațiunile politice, este parte a „organigramelor puterii politice”. Are și rol de „locomotivă politică” pentru anumite grupuri de cetățeni. În concluzie, dacă nu vor avea un discurs pentru marea masă a cetățenilor capitalei, noii lideri politici au toate șansele să rămână speranțe. Bănuiesc că ei știu faptul că după alegerile locale formațiunile lor au toate șansele să se destrame. Oamenii vor alege să meargă alături de câștigători.

Cât privește ultima idee, ar trebui judecată cu maximă seriozitate. Aici trebuie avută în vedere vârsta membrilor și simpatizanților. Dacă cei tineri pot spune că nu este o problemă, ne întâlnim peste 4 ani, persoanele mature și mai ales cele care se apropie de o anumită vârstă nu mai au aceeași abordare. Maturii au nevoie de victorie acum, peste 4 ani nu știu ce va mai fi, în ce poziție se vor afla. Persoanele mai în vârstă pot deveni inactive. Vârsta joacă, că se dorește sau nu, un rol important în alegerile politice. Este un timp când poți face anumite lucruri și este un timp când nu le mai poți face. Degeaba ai dorința de a le face dacă nu mai ai puterea necesară.

Experiența guvernării CDR a fost elocventă. Au fost aduse în prim plan persoane care nu au avut capacitatea de a înțelege ce înseamnă o funcție publică de răspundere. Comportamentul lor față de instituția în care au avut un rol major a scos în evidență incapacitatea lor de a judeca situațiile și a lua deciziile care se impuneau. Micile excepții au arătat că în funcțiile de demnitate publică reputația socială nu este egală cu reputația profesională. Poți fi un om bun, dar nu este obligatoriu să fii un profesionist politic bun.

Partidele mari au un avantaj. De-a lungul timpului au avut persoane angrenate în consiliile locale, în consiliile județene, în Camerele Parlamentului, au ocupat funcții publice, atât în administrația locală cât și în administrația centrală. Noile partide au, în general, persoane care au ratat evoluția în cadrul partidelor mari. Nu au rezistat concurenței interne sau au fost respinse datorită unui comportament exagerat. Oamenii trebuie să cunoască ce au în față, ce aleg. Există și aici tendința aventurii. Unii  vor spune că îi votează și pe aceștia ca să vadă ce iese. Văd. Pe spinarea lor, în primul rând, ceea ce este corect însă va fi și pe spinarea celorlalți ceea ce este incorect.

Până una-alta, suntem în fața unei situații normale. Partidele mari sunt ca vânătorii care știu unde este ursul, ba au grijă de el să se simtă bine, iar partidele noi înființate sunt ca cei care se cred vânători și își închipuie că ursul le va ieși în fața, gata să se sacrifice pentru gloria lor.

Este de înțeles ca partidele mari să încerce să obțină cât mai multă putere pentru a guverna. Țara, localitatea, județul. Este ciudat să vezi cum partide noi apărute nu se înțeleg la împărțirea unei puteri la care, chiar de ar merge împreună, nu ar ajunge. Egoismul le împiedică să „împartă pielea ursului din pădure”. Caraghioși.

Eu când fluier, fluier ! Dragnea se afirmă ca lider al puterii, al coaliției la putere.

Că se vrea sau nu, azi s-a petrecut un act important, din punct de vedere politic. Liviu Dragnea a impus coaliției de la guvernare vrerea sa. A trimis la colț pe Victor Viorel Ponta - care a tot declarat zilele trecute că rediscutarea în Parlament a Codului fiscal se va face în regim de urgență etc. -, a trimis la colț pe Călin Anton Popescu Tăriceanu - care a dorit să iasă în evidență cu sesiunea extraordinară a Senatului și adoptarea unei soluții pentru Codul fiscal agreată de eșaloanele secunde ale partidelor de la guvernare (un fel de mită electorală) -, a atras atenția UNPR că el conduce coaliția de guvernare, că Victor Ponta este doar un executant al PSD în funcția de prim-ministru.

A atras atenția opoziției că el este cel care stabilește în numele PSD ce se face și ce nu. A negat caracterul decizional al negocierile partidelor pe cod, le-a fixat în parametrii negocierilor tehnice. Parafate ele însă fără a avea girul politic necesar pentru a intra în dezbaterea parlamentară. A cerut partidelor politice o întâlnire la nivelul liderilor pentru a stabili ce va făcut.

Agerpres (aici) și Mediafax (aici) tratează fiecare (după orientarea politică afișată până acum) problema.

„Eu cred că este mult mai important să măsurăm de două ori și să tăiem numai o dată, dar să fim siguri pentru că, repet, este o temă extrem de importantă. (...) Noi credem că este nevoie de timp pentru ca fiecare partid politic, până la întâlnirea pe care, repet, sper ca și colegii din Opoziție să o accepte să fie joi, să știm fiecare ce punct de vedere susținem și în urma acelei discuții Putere — Opoziție să avem un punct de vedere comun care să ne dea garanția tuturor că modificările aduse Codului fiscal fac ca în România lucrurile să fie stabile”.

Nu este prima oară când Dragnea afirmă „să măsurăm de două ori și să tăiem numai o dată” ! Este o declarație la care revine mereu, de când a preluat puterea la PSD. Mai mult, este o declarație care este folosită mereu de Mugur Isărescu. Ba, și mai mult, este una din declarațiile folosite de Klaus Iohannis. Este suficient să fac aceste atenționări. Liviu Dragnea își formează imaginea unui om politic responsabil, grijuliu cu actul politic al partidului pe care îl conduce. Pentru că ne place mereu să scoatem în evidență „combativitatea” unor acte și fapte politice, pot spune că este „o palmă” pentru toți membrii și susținătorii PSD care se manifestă zgomotos în favoarea lui Victor Ponta și a actelor de guvernare girate de acesta până în prezent.

Care va fi rezultatul politic joi, nu știu însă am dreptul să speculez.

O primă variantă ar fi aceea că Dragnea va încerca să impună punctul de vedere al PSD de până acum, corectând astfel înțelegerile tehnice. Este posibil. Dar nu cred că o va face.

O altă variantă ar fi aceea că Dragnea va răspunde atenționărilor Consiliului fiscal, BNR, CE, BCE, FMI etc. Că va pune în balanță fiscalitatea și politica bugetară. Că va obliga specialiștii PSD să îi dea date viabile cu privire la consecințele introducerii Codului fiscal, că va ține cont de faptul că motivările de până acum sunt doar „speranțe” nu certitudini. Că va observa cum este în realitate economia noastră, că va observa ce se întâmplă în jurul României, că va evalua consecințele pentru statele europene a imensei migrații din nordul Africii și Asiei, că economia europeană este pe muchie de cuțit și că ceea ce până azi arată a creștere - cu consecința creșterii și a economiei României -, mâine, nu se știe când, se va fi o stagnare și chiar o descreștere. Codul fiscal propus stimulează consumul în condițiile în care acesta crește deja, reducerea TVA la alimente de la 24% la 9% fiind deja un mare pas înainte. Dacă economia statelor UE se va reduce ca urmare a disfuncțiilor ce vor apare în urma marii migrații de azi dar și a intensificării actelor teroriste (pe motive religioase, de mediu sau dracu mai știe ce), stimularea excesivă a consumului în România poate avea efecte perverse. La toate acestea se adaugă creșterea cheltuielilor bugetare prin creșterea salariilor bugetarilor dar și a altor cheltuieli deja angajate - apărare, securitate, mediu, sănătate, învățământ etc.

Recitind finalul citatului de mai sus, mă duce gândul la faptul că Dragnea își dă seama că acest Cod fiscal este la o limită periculoasă din punctul de vedere al fiscalității și că un guvern viitor (poate chiar al PSD și aliații) ar fi pus în situația de a-l modifica pentru a satisface nevoile de funcționare ale statului. Modificarea Codului fiscal în viitor va fi precedată de critica celor care l-au conceput iar PSD va fi hulit la scenă deschisă cu consecințele de rigoare din punct de vedere politic. Deja, opozantul socialist Geoană dă semnale că mai multe prevederi fiscale sunt în defavoarea electoratului PSD, a celui tradițional. Cred că Dragnea vrea să ajungă la o înțelegere politică care să bată în cuie un Cod fiscal cu care PSD (este creația lor) să se poată lăuda și în viitor, mai ales prin stabilitatea lui funcțională. Din declarațiile lui Cătălin Predoiu nu reiese garanția că acest Cod fiscal va fi bătut în cuie !

Poate că până la urmă va câștiga orgoliul politic și nu rațiunea. Iar aici, la orgoliu, au toate partidele de apărat tot felul de tâmpenii. Rațiunea nu mai are loc.

Dragnea joacă tare. Acum i-a trimis la colț pe Ponta, Teodorovici și pe toți susținătorii. Nu ei iau deciziile !

Pacea a trecut șchioapă pe lângă Minsk.

Agerpres (aici).

Liderii separatiștilor (?!) din sud-estul Ucrainei nu vor să semneze armistițiul negociat de Putin ! Păi, dacă este așa, nu au pierdut noaptea de pomană Hollande, Merkel și Poroșenko ? Ba da. Putin a avut un as ascuns în mânecă. A făcut-o pe negociatorul însă a avut siguranța că ce a convenit, chipurile, la Minsk nu se va pune în practică. Nu vor „separatiștii”. Asta este. Pentru că „separatiștii” sunt ruși, el este obligat să îi sprijine în continuare. Cur cu două fețe !

Știrea provine de la TASS. Iar propaganda rusă a titrat marele succes al lui Putin. Mare mizerie cu rușii ăștia.

Poroșenko a spus jurnaliștilor că Putin a venit cu propuneri inacceptabile, dar că mai sunt speranțe. Se pare că deșarte. Până la urmă, Poroșenko și ucrainenii vor trebui să își ia soarta în propriile mâini.

UE s-a prezentat în echipa formată de cele două mari puteri. Germania și Franța. Merkel și Hollande. Ambele puteri au presiuni interne din partea industriașilor care au contracte serioase, de miliarde de euro, cu Rusia. Industriașii germani și francezi nu au chef să piardă bani așa că nu sunt de acord cu noi sancțiuni împotriva Rusiei. Vor acorduri diplomatice pentru ca ei să poată face din nou afaceri în Rusia, unii să o înarmeze și să o pregătească împotriva statelor NATO, alții să îi facă economia mai puternică pentru a putea duce „sărmana” Rusie un război eficient împotriva unor state europene. Nu se poate face o altfel de judecată din moment ce tehnica de luptă modernă și tehnologiile moderne oferite Rusiei sunt aici, în coasta noastră iar Rusia nu s-a sfiit să amenințe statele din estul Europei cu agresiuni militare.

Agerpres (aici).

Liderii au revenit la masa negocierilor. Au primit informații că ce au convenit a căzut ?

Actualizare:

Hollande afirmă că separatiștii ruși au semnare acordul de armistițiu. Agerpres (aici).

Putin declarase că se ajunsese la un acord de retragere a armamentului greu. Hm. Vrea să se dezangajeze, probabil. Să își retragă armamentul trimis ca „ajutor umanitar”, armament ce a suferit pierderi serioase.

Actualizare:

Negociatorii au părăsit Minsk-ul. Hollande afirmă că acordul la care au ajuns este o mare realizare. Dacă va fi respectat de ruși, spun eu.