Pentru voi, cei din ONG-uri, niște pumni în gură de la Pleșoianu și Nicolae

Deputatul PNL, Dumitru Oprea, a trimis Camerei Deputaților o declarație de presă ce apare pe site-ul CD. Pentru lectură, accesați pagina.

Textul este explicit. Îl preiau. Voi desface textul pentru o lectură mai ușoară.

„Declarație de presă primită de la domnul deputat Dumitru Oprea (Grup PNL) 

„Atacul împotriva ONG-urilor, un nou episod de ură a coaliției PSD-ALDE împotriva românilor“ 
Într-o declaraţie politică prezentată miercuri, 29 noiembrie 2017, în plenul Camerei Deputaţilor, deputatul PNL Dumitru Oprea constată că adevăratele ţinte ale modificării legii ONG-urilor sunt organizațiile civice care denunţă corupția și militează împotriva ei, ţin sub lupă politicienii, indiferent că sunt la putere sau în opoziţie.

În acelaşi timp, odată ce legea va intra în vigoare, în forma dorită de parlamentarii PSD Liviu Pleşoianu şi Şerban Nicolae, întreg sectorul ONG din România va fi lovit, inclusiv organizaţiile non-guvernamentale care asigură servicii sociale în comuntăţi defavorizate, acolo unde statul a eşuat. Parlamentarul ieşean susţine că Partidul Naţional Liberal are datoria să depună orice efort, parlamentar, civic, legal, „pentru ca amendamentele domnilor Pleşoianu şi Nicolae să nu ajungă niciodată să aibă putere de lege“. 

Redăm integral declaraţia prezentată în plenul Camerei Deputaţilor:

„Părea doar o chestiune de timp până când PSD, adversar dintotdeauna al societăţii civile şi al presei cu adevărat independente, să încerce să reducă la tăcere unul dintre cele mai active sectoare ale democraţiei noastre. Trecerea tacită prin Senat a modificărilor la legea ONG-urilor reprezintă un moment critic în lupta actualei majorităţi parlamentare împotriva a tot ceea ce i se opune. Este motivul pentru care noi, Partidul Naţional Liberal, avem datoria de a depune orice efort, parlamentar, civic, legal, pentru ca amendamentele domnilor Pleşoianu şi Nicolae să nu ajungă niciodată să aibă putere de lege. 

Asistăm la un nou episod izvorât din mitologia «anti-sorosismului», propaganda ieftină folosită de PSD şi ALDE după preluarea puterii.

Constatăm că membrii acestei coaliții transformă preluarea legitimă a conducerii statului într-o cruciadă ilegitimă împotriva a tot ceea ce are curajul să li se opună. Majoritatea parlamentarilor PSD-ALDE, generată de o minoritate a celor care s-au prezentat la vot şi au pus ştampila pe coaliția PSD-ALDE, iau cu asalt statul român. Această majoritate își dorește să schimbe întreaga arhitectură instituţională şi legală după propriul chip. Un chip hâd, care transmite doar ură! Un partid social-democrat, care se pretinde reprezentantul celor mulţi şi obidiţi de soartă, a înlocuit dialogul cu pumnul în gură. 

A înlocuit empatia cu vrajba, solidaritatea socială cu dezbinarea între diversele categorii ale societăţii! A înlocuit redistribuirea bogăţiei cu centralizarea ei în conturile protejaţilor lui Liviu Dragnea, prin instrumentele jafului şi intimidării! 

Țintele modificării legii ONG-urilor sunt, la prima vedere, organizațiile civice, care denunţă corupția și militează împotriva ei, ţin sub lupă politicienii, indiferent că sunt la putere sau în opoziţie. Însă cei doi pesediști lovesc, de fapt, un sector întreg, pentru că se știe foarte bine că ONG-urile din România intervin acolo unde statul român a eşuat. 

Serviciile sociale, pe care fundaţiile şi asociaţiile le oferă românilor năpăstuiți de soartă, celor care locuiesc în aşa-numitele «pungi de sărăcie», nu au, din păcate, un corespondent eficient în activitatea desfăşurată de instituţiile statului. Aceste organizații au dovedit, de multe ori, că pot ameliora situaţiile de vulnerabilitate, că pot combate sărăcia şi pot aduce alinare acolo unde statul nu a văzut sau, mai grav, a ignorat realitatea cruntă. 

Acum, ONG-urilor li se cere să se retragă din teren, din comunităţile vulnerabile unde oferă alinare, şi să facă suplimentar muncă de birou. 

Totul cu scopul ca Pleşoianu şi Nicolae să fie siguri că, între sutele de mii de donatori inimoşi de 2 euro prin SMS, nu se ascunde cumva şi numărul de telefon al lui George Soros. O astfel de propunere arată micimea și mentalitatea bolnavă a actualilor conducători ai României, orbiţi de putere şi aliniaţi, fără pic de voinţă proprie și o minimă morală, în spatele unui Mugabe de Teleorman.“

Știu că în aceste zile avem de dezbătut, furtunos, mesajul Departamentului de Stat al SUA cu privire la așa-zisa reformă a justiției. De fapt, aplicarea unor pumni în gură magistraților care au îndrăznit să îi trimită în fața instanțelor de judecată pe indivizii certați cu legea din Parlamentul României. Ca atare, este bine să vedem întreaga lucrătură a celor certați cu legea împotriva ordinii democratice și să nu trecem cu vederea toate manevrele obscure ale puterii PSD-ALDE.

Cum se face că actuala coaliție nocivă, PSD-ALDE, și-a găsit consiliere tocmai la Budapesta?

Politicile greșite sunt cauza morților din aceste zile

Mereu, mereu și iar mereu.

Politicile greșite duc la consecințe grave. La moartea sau rănirea unor oameni nevinovați.
Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului au fost deformate prin interpretarea lor de către grupuri cetățenești, ONG-uri (unele plătite de către „puteri interesate”) astfel că astăzi am ajuns să avem cea mai gravă stare de insecuritate în Europa.

Libera circulație a persoanelor nu are în centru imigrantul de pe tot globul, are în centru cetățeanul statului de domiciliu. Acesta are libertatea să circule și să se stabilească oriunde pe glob, în oricare țară cu condiția ca țara respectivă să fie de acord. Nici un tratat internațional nu poate obliga o țară să primească imigranți. Nici o țară din lume nu este obligată să acorde cetățenie imigranților. Nici o țară din lume nu poate fi obligată să accepte folosirea teritoriului ei pentru ca imigranții să ajungă la o țară țintă. Nici o țară din lume nu poate fi obligată să accepte să îi fie distrusă coeziunea socială, culturală, bunăstarea, să îi fie pusă sub semnul întrebării securitatea socială, liniștea pentru a face „acte de binefacere” pentru niște străini. De aceea statele au frontiere. De aceea aceste frontiere sunt supravegheate și protejate.

UNHCR, organismul ONU pentru refugiați face presiuni asupra statelor pentru a accepta refugiații. Ca cetățean, încep să consider că acest organism al ONU devine o sursă serioasă de risc social pentru toate statele pe care organismul ONU le critică că nu primesc refugiații. Nu este vorba despre o persoană care ar avea nevoie de o formă de protecție, este vorba despre populații care migrează din statele în care au trăit către alte state pe care imigranții le consideră ca fiind convenabile viitorului lor. Nu migrează toți, dar cei care migrează nu sunt chiar cei capabili să facă ceva în țara pe care o părăsesc. Incapabili să își apere țara, incapabili să îi asigure dezvoltarea vor deveni în țările în care ajung factori majori de risc social. Cum este individul din imagine, Driss Oukabir, de origine magrebiană din Marsilia, cu reședință legală în Spania, închis pentru agresiune sexuală în 2012 iar acum reținut după cumplita crimă comisă în Barcelona.

Astfel de indivizi care au cetățenia statelor din vestul Europei au drepturi în cadrul UE și se pot deplasa liberi în toate statele europene. Nu știi cine sunt când ajung în țara ta, afli după ce comit atentatele teroriste și sunt numărate victimele, dacă sunt descoperiți imediat după aceea. Poate fi și situația în care indivizii pot scăpa dacă nu și-au propus să moară pe timp ce comit atentatul.

Politica europeană cu privire la imigranți ar trebui reevaluată. Este inadmisibil ca țările europene să își piardă substanța etnică și culturală pentru a pune în loc străini din afara spațiului Uniunii Europene.

Știu, ONG-urile care trăiesc din susținerea imigrării și „drepturile omului” nu acceptă o reevaluare a acestor politici. Cei care îi plătesc nu au nevoie de stabilitate în statele membre ale UE. Au nevoie de haos pentru că haosul produs de imigrație le oferă posibilități nesperate de a bloca evoluția UE.

Frontierele României au intrat, cum era de așteptat, în atenția călăuzelor și organizațiilor mafiote care câștigă de pe urma imigranților. La frontiera cu Serbia s-au înmulțit trecerile ilegale a imigranților care nu au mai putut trece prin Ungaria sau Croația către Austria și Germania. Situația este tensionată. Zilele trecute, o navă a Gărzii de Coastă române a reținut o ambarcație turcă cu 69 de imigranți din Irak, maturi și minori, la 10 mile de portul Mangalia, care se îndrepta spre țărmul românesc. Călăuze: un bulgar și un cipriot. Nu este exclus ca traseul Turcia-România pe mare să devină activ. Precedentul s-a creat. România poate deveni, la fel ca Grecia, o țară blocată de imigranți. Deși, noi nu am făcut politica Greciei, nu am acceptat venirea imigranților pentru că îi primește Germania. Ungaria reclamă că numărul trecerilor ilegale din România a crescut. Având în vedere comportamentul Ungariei de până acum, nu este exclus ca ungurii să ridice un gard la frontiera cu România așa cum au ridicat gardul la frontiera cu Serbia și Croația.

Unii imigranți aflați în România au declarat că rămân în România astfel că au primit dreptul de a se deplasa și de a-și căuta un loc de muncă. Majoritatea dintre ei au fost descoperiți și reținuți apoi la frontiera cu Ungaria sau au fost înapoiați de unguri după ce au fost reținuți pe teritoriul lor. Și toate acestea costă bani. Mulți bani. Bani care trebuie luați din altă parte. Și avem și noi comunități aflate în pragul sărăciei, neracordate la energie electrică, fără drumuri, avem copii care nu pot urma școli pentru că părinții nu au posibilități financiare să îi sprijine să urmeze școli generale și licee etc. Dar dăm bani pentru susținerea imigranților și pentru a-i împiedica să încalce legile din România dar și ale statelor vecine pentru a nu strica relațiile între statele noastre. Pentru că relațiile cu statul vecin se strică foarte repede când este vorba despre imigranți din terțe țări.

Situația în statele UE este foarte proastă. Cei care primit imigranți cu inima deschisă trac consecințele. Indiferent cât de secretizată este comunicarea guvernamentală cu privire la faptele imigranților sau ale urmașilor lor, se află. Iar cei din țările membre ale UE își pun întrebarea: dacă au chef imigranții dintr-o țară să comită un atentat în altă țară, cine îi poate împiedica ?

Articol cu articol, ziar cu ziar, Tv cu Tv, totul spre denigrare și discreditare.

Citești, asculți, dai crezare sau nu, rămâi cu o impresie. Persuasiv îți rămâne în minte o idee. Totul este rău. Nimic nu este bun. Toată lumea minte. Politicienii sunt autiști. Miniștrii fură. Președintele minte. Partidele te mint. Nimic nu se face bine. Viața noastră este de tot rahatul. Industria noastră este inexistentă. Agricultura este la pământ. România este condusă de forțe obscure din străinătate. Suntem slugile occidentului. Rusia se pregătește să ne invadeze ...

Pe rețelele de socializare ai și astfel de „știri”, spuse cu convingere de unii și de alții. Nu ai pretenții. Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă. Nici nu poți să îi lămurești că spun prostii. Dacă le dai informații din surse oficiale, îți aduc sursele lor „beton”. Ziare românești care fac politica unor partide sau site-uri obscure, înființate și finanțate de surse obscure. Dacă le arăți adevărul, te trimit la dracu după ce te califică ca idiot. Am ajuns la concluzia că au dreptate, cel puțin în privința mea. Sunt idiot atunci când încerc să intervin și să arăt unuia care răspândește minciuni că a luat-o razna.

Printre „vedetele” jurnalistice care se perindă pe la televiziuni din când în când este o modă. În scris și cu vorba modelează imaginea politicului. De exemplu, PSD poate face împreună cu ALDE o majoritate în Parlamentul de după alegerile din iarnă. PNL doar cu un mare noroc, de fapt, cu ajutorul intervenției divine. De aici, nu este mare lucru să se tragă concluzia că „epoca Iohannis” se termină. Că Iohannis va fi obligat să se retragă, să devină un „Președinte de paie”.

Tot vedetele jurnalistice sunt cele care preiau (contra cost ?!), mesajele unor politicieni. Bântuie pe net știrea din presa scrisă și vorbită că Iohannis „va da ordin” iar PNL se va executa, să formeze o alianță de guvernare cu PSD. Mai toate site-urile presei au „mesajul” lui Traian Băsescu activ. În mod ostentativ. Deciziile partidelor nu au valoare în ochii jurnaliștilor. Au ei „sursele lor” din interiorul partidelor care îi țin la curent cu toate „miș-mașurile”. Există un drept al jurnaliștilor de a proteja sursele lor de informații. Au nu au surse de informații, nici o problemă, dau informații obținute „pe surse”. În fond minciuni denigratoare. Iar lumea, o parte a lumii le preia fără a le supune unei minime analize: este posibilă acțiunea respectivă ? Este credibilă informația ?

Bântuie cu furie ideea că PNL a fost acaparat de PDL. O mare gogomănie. Dar ține, a prins la cei dispuși să creadă așa ceva, unii vor să creadă în așa ceva. În altă parte am avut surpriza să văd că este invers: PNL a distrus fostul PDL, l-a capturat și la eliminat de pe scena politică. Ei bine, cele două idei fac purici și ridică tensiunea unora și altora. Presa s-a prins de schemă și, contra cost, bagă cărbuni pe foc. Are audiență așa. Dezastrul, catastrofa, minciuna, denaturarea se vând mai bine decât adevărul și realitatea. Iar realitatea arată altfel. Politic, fuziunea fostului PNL cu fostul PDL s-a finalizat de ceva timp. O separare a lor, ca partide, este practic imposibilă. Rămân mișcările persoanelor care astăzi sunt membri ai noului PNL. Doctrina este liberală, cumva conservator liberală. Adică mai spre dreapta spectrului politic românesc. Cei care s-au crezut „nemuritori” în cele două partide care au fuzionat constată că nu mai au majoritățile care i-au ținut în frunte. Membrii organizațiilor de partid nu mai sunt aceiași. Comozi, unii dintre ei, nu au avut chef să își completeze imaginea publică în noua situație. Au considerat că „au drepturi” și au primit o replică pe măsură. Nu există în PNL membri „mai egali” decât ceilalți. Au pierdut la alegerile interne, s-au supărat ca văcarul pe sat și au plecat. Cu scandal, desigur, cu presa adunată la ușa organizației pentru a transmite „live evenimentul” . Unii dintre ei au mai făcut așa ceva. Aveau experiență.

Eu unul nu pot înțelege cum cei care apreciază astfel de știri nu se uită la ei ! Mulți lucrează în domeniile criticate, făcute praf și pulbere de către jurnaliștii care lansează semnalele false. Domenii care merg bine, chiar foarte bine. Ei nu văd asta ? Dacă totul ar fi așa de rău, cum dracu își mai primesc banii, cei pe care îi primesc ? Cum dracu își mai fac proiecte de viitor și cum de mai au speranțe de bani mai mulți din domenii de activitate aflate în cădere liberă ?

În toată țara se fac schimbări. Unele majore. Unele cu „bătaie lungă”. Citeam că Brașovul redevine oraș industrial după ce cu aproape 8 ani în urmă serviciile erau pe primul lor. Acum industria este pe primul loc. Este o schimbare majoră cu influență imensă în viața comunității locale dar și în regiunea de sud-est a Transilvaniei. Presa noastră nu vede așa ceva. Nu are timp. Presa noastră vede doar banul. Presa noastră publică doar ce se plătește. Iar ce se plătește are conținut de denigrare, de distrugere a imaginii altora. De negare a unor realități cotidiene.

Este evident că exemple ca cel de la Brașov există și în alte comunități din țară. Presa însă nu are interesul să le evidențieze. Practic, nu are interesul să arate ce este pozitiv. Iar dacă scormonim pe Google găsim și alte legături. ONG-urile care își „motivează” acțiunile pentru denigrarea României cu ajutorul „informațiilor” oferite de presa scrisă. ONG-uri construite pe minciună. ONG-uri care reprezintă astăzi o sursă pentru formarea unor partide politice. Nicușor Dan împreună cu Alina Mungiu Pippidi au ca țintă ONG-urile („societate civilă” ?!) pentru formarea marelui partid al „salvării României”. La concurență cu ei, Marian Munteanu adună și el ONG-urile cu „patină” religioasă, foarte agresive față de evoluția societății, undeva mai aproape de stilul de acțiune al PSD în Bucureștiul condus de Gabriela Vrânceanu Firea din dinastia Pandeleilor de Voluntari. Noul „faraon” al Bucureștiului.

Dacă schimbăm societatea, Guvernul Cioloș devenind în timp un reper în acest domeniu, atunci să ne uităm și la presă, să ne uităm și la așa-zisa „societate civilă”. Nu trebuie ocolite. Presa și o mare parte a societății civile sunt ca o cangrenă pentru societate. Mai ales pentru o societate care vrea să evolueze către liberalismul euro-atlantic.

ONG-uri de media pentru apărarea dezinformării !

Citesc la Agerpres o știre: ONG-uri: Dosarul penal al DIICOT împotriva Sky News, un abuz periculos

Să vedem cine sunt: ActiveWatch, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, Centrul pentru Jurnalism Independent, Convenția Organizațiilor de Media

Le-am luat la rând. Sunt îmbârligate mai ceva ca o funie făcută din mai multe fire. Un adevărat nod gordian. Cumva, fac parte din aceeași „prăvălie”. Mai multe ONG-uri dar cu aceiași membri. La știre și protest, dă bine. Patru ONG-uri deși sunt, de fapt, cam aceiași „Mărie”. Bașca faptul că sunt cele care au contribuit substanțial la informarea guvernelor străine cu privire la derapajele României privind libera circulație a informației, respectarea drepturilor omului etc. Iar guvernele respective au ținut cont de ce „toarnă” așa-zișii jurnaliști și nu ce se comunica pe alte canale. Normal, canalele oficiale erau înlăturate pentru că spuneau cu totul și cu totul altceva. Nu erau pe linia „autocriticii” atât de dorită de unele cancelarii străine care aveau un drept de vot în diferite organisme europene și internaționale.

Lor li se alătură celelalte ONG-uri zis „sorosiste”, organizații care au un singur scop: denigrarea României și obligarea ei la supunere în fața unor anume organizații străine.

Eu am ales să consider aceste ONG-uri ca fiind „organizații care practică terorismul jurnalistic”.

Ce reclamă ele ? Reclamă statul român care își apără reputația. După mintea lui Mircea Toma și a celorlalți cosemnatari ai protestului, România trebuie să recunoască că este un stat mafiot, un stat care sprijină comerțul ilegal cu arme, un stat care nu își respectă legile. În textul protestului, Mircea Toma și șleahta consemnează fără nici un fel de reținere:

„Ca și alte țări din Uniunea Europeană, România este cunoscută atât ca o sursă de armament pentru diverse zone de conflict, iar acestea sunt informații disponibile de ani de zile în spațiul public prin intermediul rapoartelor internaționale sau investigațiilor de presă.”

Ia stai puțin ! Nu cumva cei care protestează se referă și la acea investigație făcută de două ONG-uri din țările vecine care spun că România face comerț cu arme care produc „suferințe în țările  arabe” ? Arme importante de Arabia Saudită sau Iordania care ajung la „teroriștii islamici” ? Nu cumva Active Watch este la originea sau poate alături de un alt ONG (internațional de această dată !) care a încercat să obțină „punctele de vedere” de la „oficialități din CE”, unde o politiciană din Suedia, din partidul verzilor, a calificat comerțul legal cu arme al României ca fiind „ilegal” ?

Acum se opun acțiunii penale a procurorilor români împotriva englezilor de la SkyNews ! Reciprocitate ? Bănuiesc că da.

În fond, ce apără ActiveWatch ? Informația corectă sau dreptul la dezinformare și denigrare al statelor ? Nu cumva ActiveWatch și ceilalți cosemnatari sunt din grupurile de propagandă ale unor anumite state care duc un „război” informatic din ce în ce mai intens împotriva României ? Eu înclin să cred că este așa.

Ca cetățean român, vreau ca Justiția să îmi spună dacă informația dată de acești jurnaliști este reală sau nu. Este România un stat „infractor” pe plan internațional sau nu ?! Este așa cum susțin anumite ONG-uri din țară dar mai ales aliații acestor ONG-uri din străinătate sau este altfel ? Am dreptul să fiu considerat un om dintr-un popor civilizat sau nu am acest drept ? Are dreptul un jurnalist să mă denigreze ca român, ca popor, ca țară pentru că există libertatea cuvântului sau nu ?

Aceste ONG-uri teroriste sunt susținute financiar. De diferite organizații, de diferite guverne etc.

Suntem foarte preocupați de „curățenia” în mediul politic, în administrația publică, în sistemul de învățământ, în sistemul de sănătate, în Justiție însă uităm că avem nevoie de curățenie și în spațiul media. Criticăm România Tv, Realitatea Tv, Antena 3, B1 Tv ziare și site-uri dar nu ne uităm și la aceste ONG-uri. Care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie și care au un singur rol: denigrarea statului. Iar pentru efortul lor sunt plătite de cei care doresc astfel de reacții ale „societății civile”. Ei bine, încep să cred că ONG-urile care vor să participe la evoluția țării sunt pe la 1% din numărul total de ONG-uri care funcționează în țară. Majoritatea primesc bani pentru că fac frumos și dau din coadă în fața unora care nu își doresc o Românie normală.

Turcia vrea să convingă partenerii că revine la normalitate.

După toată vânzoleala cu lovitura de stat, Turcia revine către zona democrației pe care, temporar, a părăsit-o. Aceasta este părerea pe care o am, acum.

Nu am de gând să accept ideile induse de așa-zisele organizații umanitare. Am serioase dubii cu privire la scopurile lor. Nu am de gând să accept propaganda anti-Turcia sau anti-Erdogan. Unii primesc bani pentru așa ceva din cine știe ce considerente. Afară cu ei.

Pentru noi, ca români, este foarte important să știm dacă Turcia rămâne partenerul nostru la Marea Neagră în NATO și dacă parteneriatul nostru strategic este funcțional. Mesajul dat de ambasadorul Turciei la București, Osman Koray, asta vrea să spună.

Știrea Agerpres este convingătoare.

Turcia este și rămâne în NATO fără nici o modificare a statutului. Parteneriatul strategic între Turcia și România rămâne în termenii conveniți. Trilaterala Polonia-România-Turcia este viabilă. Relațiile comerciale între România și Turcia rămân la fel. Obiectivul unei prezențe NATO la Marea Neagră în componenta întărită navală și aeriană rămâne valabil. Turcia continuă procedura de aderare la Uniunea Europeană chiar dacă, temporar, este suspendată până la normalizarea deplină a situației. Relațiile Turciei cu Iranul și Rusia rămân la nivelul de dinainte al doborârii avionului rus la frontiera Turciei cu Siria.

Garanțiile oferite de Ambasadorul Osman Koray au scopul de a liniști toate tulburările din spațiul public. Ce nu știe publicul, este că relația noastră cu Turcia nu se oprește doar la relațiile vânturate și răscolite de presă. Avem și alte colaborări deosebit de importante care s-au dezvoltat în ani și ani de zile, în special în domeniul securității și combaterii infracțiunilor grave transfrontaliere: traficul de droguri, traficul cu ființe umane, traficul cu armament clasic și arme chimice, bacteriologice sau nucleare etc.

Sincer, mă bucur să văd că Turcia a ales să revină la „starea inițială”. Au analizat situația, și-au cântărit posibilitățile și au ajuns la concluzia că aceasta este calea de urmat. Acesta este mesajul Ambasadorului Koray.

Vă asigur că Turcia este complet conștientă de obligațiile sale privind democrația, respectarea drepturilor omului și a convențiilor internaționale 

Turcia va continua să își dezvolte contribuția la NATO, (...) va continua să contribuie la securitatea Alianței. Vom continua să dezvoltăm și Parteneriatul nostru strategic cu România, în toate domeniile 

Nimic nu s-a schimbat în relația noastră cu Iranul și Rusia de acum un an. (...) Relația era deja puternică, dar asta nu ne împiedică să fim aliat puternic NATO sau, pe de altă parte, să fim critici la anexarea Crimeii. Ne cunoaștem angajamentele și locul în lume. (...) Ce am făcut a fost normalizarea situației și aducerea ei la nivelul la care era înainte de doborârea avionului rus. Nu e un motiv de îngrijorare 

Nu va fi o atitudine revanșardă. Totul va fi făcut în limitele legii. Toate relele tratament aplicate deținuților, fie că sunt sau nu vinovați, nu vor fi tolerate. (...) Când există o plângere, e luată foarte serios. Tortura nu va fi tolerată în Turcia. (...) Ar putea exista rele tratament în această perioadă, pentru că situația este una unică, dar vom verifica aceste cazuri individual

 Normal că mă aștept la reacții în media a trollilor ruși sau cumpărați de ruși. Ca și a aliaților rușilor de pe tot mapamondul. În special al reprezentanților sau „slujbașilor” ONG-urilor de toată mâna hotărâte să „apere democrația mondială” prin distrugerea statelor naționale cât mai repede cu putință.

Rămâne să vedem cum va evolua relația tensionată cu UE privind vizele și imigrația. Grecia se simte amenințată. Are peste 57.000 de imigranți în teritoriu, alte state europene nu se grăbesc să îi preia, cele central-europene și est-europene refuză preluarea, Turcia amenință cu încetarea acordului privind imigrația ... Grecia este la mijloc și în afara unor vorbe bune nu primește ajutor. Este considerată ca fiind vinovată de invazia imigranților în Europa pe ruta balcanică. Nu și-a apărat frontierele, s-a aliat cu ONG-urile iubitoare de imigranți (sute de ONG-uri care au invadat Grecia !), a trimis imigranții peste frontieră în statele vecine până a generat reacția în lanț a închiderii frontierelor. După criza euro provocată de Grecia s-a ajuns la criza imigrației sprijinită de Grecia. Grecia plătește acum de pe urma ambelor crize. Nici nu vrea să înțeleagă că nici un stat european nu are de gând să accepte mofturile socialiștilor eleni.

Eu sper că formularea Ambasadorului Koray privind cunoașterea și respectarea convențiilor internaționale pe care și le-a asumat. Trebuie însă ca și partenerii să le respecte, adică UE privind regimul de vize pentru turci.

Se schimbă lumea. Lumea europeană. Avem „stare de război”.

Agerpres. Ministrul german al apărării, Ursula von der Leyen, își propune să accelereze planurile care vor permite armatei germane să intervină în interiorul țării în caz de alertă gravă sau atac terorist.

„La sfârșitul verii ne vom decide împreună cu miniștrii de interne ai landurilor asupra unor cazuri specifice.”

O „traducere” se cuvine a fi făcută. Este cu atât mai necesar cu cât este vorba despre un concept politic care, în timp, nu s-a dovedit viabil.

Pe la începutul anilor 2000 eram pus în fața unui nou concept indus de la Comisia Europeană. În România, Armata trebuie să iasă din rezolvarea problemelor interne. Așa s-a ajuns la demilitarizarea Poliției Române, transformarea Trupelor de Grăniceri în Poliția de Frontieră Română, demilitarizarea Ministerului de Interne etc. Unele structuri au rămas cu caracter militar, cum ar fi Jandarmeria, ideea era că aceasta și pompierii pot rămâne structuri militare pentru că ele acționează doar la situații de urgență care impun competențe militare.

Conceptul politic era că forțele militare au treabă cu apărarea țării, deci cu o situație excepțională. Terorismul islamist nu era încă atât de vizibil în Europa, Franța și Belgia punând mereu batista pe țambal și opunându-se vehement ideii că islamiștii din țările lor ar fi teroriști. Au avut dreptate ! De aceea, se considera că pentru ordinea publică și acțiunile de apărare împotriva unor tulburări armate interne pot fi soluționate de forțele polițienești care și-au format tot felul de structuri anti-teroriste.

Ultimii ani au dovedit că o astfel de abordare politică este un fiasco. În toate țările europene terorismul islamist dar și de altă natură (în general sub acoperire religioasă !) a câștigat în fața structurilor polițienești. Iar când politicul și-a băgat coada, viața cetățenilor a devenit „foarte ieftină”. Neglijabilă.

La noi, în România, tot felul de politicieni cu mintea slabă au vrut să iasă în evidență preluând „constructiv” idei tembele, de la tot felul de ONG-uri „teroriste” și au influențat raportul de putere în stat în favoarea „societății civile”, așa s-au prezentat majoritatea organizațiilor anti-stat. Așa s-a ajuns la desființarea posturilor de poliție locală, așa s-a ajuns la reducerea efectivelor poliției de frontieră de la frontierele naționale (pentru că dincolo sunt prietenii noștri, comunitari !), așa s-a ajuns la modificarea competențelor funcționale ale forțelor de ordine publică și ne mirăm astăzi cum este posibil ca infractorii violenți să omoare sau rănească polițiști, nu mai spun de țintele lor din societatea civilă - cea reală, așa s-a ajuns ca procurorii să nu mai poată preleva probe în cazul unor infracțiuni etc.

Francezii, cei mai vehemenți în predarea societății către ONG-uri mascate sub emblema „societate civilă”, majoritatea dintre ele de sorginte socialistă globalistă sau ecologistă (tot socialism dar care vede copacul și nu mai vede omul), au ajuns să folosească forțe ale armatei în misiunile de „supraveghere” urbană după ce teroriștii au reușit să facă măcel în populația civilă. Am citit o știre că prim-ministrul Franței a găsit soluția. Recunoașterea islamului ca religie a statului Francez. Asta mai lipsea !

Văd că germanii se gândesc și ei la situațiile în care forțele militare să intervină în „cazuri de alertă gravă” sau „atac terorist”. Prietenii mei germani, unii mai bătrâni ca mine, care mi-au împuiat capul cu tot felul de idei novatoare, oare ce spun acum ?

Cei care pot pricepe să fie atenți la cele două situații. Una este aproape clară. A devenit o obișnuință a știrilor. Atacul terorist este un fenomen comun, deja. Cealaltă în schimb acoperă multe alte posibile evenimente. Cazurile de „alertă gravă” pot fi toate acțiunile unor grupuri sau mase de oameni împotriva statului de drept, a ordinii constituționale, ca să folosesc un limbaj corect. Să bănuiesc că aici vor fi băgate demonstrațiile cu violență promovate de curentele extremiste ? De ce nu ! Dacă ei, germanii au ajuns să judece așa, înseamnă că responsabilii lor au văzut că astfel de „alerte grave” sunt existente, au potențial de dezvoltare, că forțele polițienești nu sunt suficiente nu doar ca număr de persoane ci și ca mijloace de acțiune.

Mai pe șleau spus, Germania se gândește serios la faptul că are în țară toate condițiile pentru a se afla într-o stare de tulburare care seamănă mai degrabă cu o „stare de război”, fără a fi un război în sine. Starea de război este determinată de alți germani sau, de ce nu, de rezidenții străini care trăiesc în Germania sub diferite acoperiri, inclusiv aceea de „cetățean german” ! Ieri, 10.000 de turci din germania au manifestat în sprijinul lui Erdogan. Cei care au luat în derâdere numărul lor „mic” sunt niște dobitoci. O tulburare a unui astfel de grup ar aduce lângă ei pe alții, iar alții sunt în jur de 3,5 milioane numai de turci, fără a neglija numărul altor milioane de alți străini toți de religie islamică.

Este evident că se schimbă lumea europeană. Ce se întâmplă acum în Germania îmi arată că nemții iau în serios amenințările. Dacă s-a renunțat ca conceptul politic că ordinea publică se asigură doar cu forțele de ordine publică, atunci situația este gravă. Până la urmă, tot cu armata și modul ei de acțiune se rezolvă problemele care pun o țară în pericol. Interne sau externe. Poveștile ONG-iștilor au și ele sfârșit. Slăbirea statelor nu este în avantajul cetățenilor acelor state.

Compasiunea pentru refugiați nu trebuie să fie în detrimentul securității.

Se pare că nu mai merge. În Franța atentate cu autori imigranți, în Germania atentate cu autori imigranți. În toate, ca un făcut, autorii au probleme psihologice !

Margaritis Schinas, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene a declarat la Bruxelles următoarele:

Porțile Europei sunt deschise pentru toți cei care fug din calea războiului și a persecuțiilor și care caută să obțină azil, dar ne vom apăra împotriva atacurilor asupra modului nostru de viață. Sentimentul nostru de compasiune nu este și nu trebuie să fie în detrimentul securității noastre. - Agerpres.

Să analizăm textul.

Corect politic, UE rămâne deschisă pentru refugiații de război și imigranții din cauza persecuțiilor de orice fel.

Abia acum apare decizia că noi, europenii, ne vom apăra modul de viață. Ideea este legată, evident, de refugiați și imigranți. Se pare că indiferent cât de corect politic vor să fie unii și alții, punerea împreună a celor două idei are sens. Europenii mor pentru că au un mod de viață diferit de al imigranților de orice fel.

O altă idee cu care vine CE este la fel de bună. Compasiunea nu trebuie să fie în detrimentul securității noastre. Iar aici, ei bine aici sunt mai multe de spus.

În Germania, sirianul care s-a aruncat în aer nu a primit drept de ședere însă a fost lăsat liber pe străzi, probabil din compasiune, pentru că în Siria este război. Compasiunea guvernanților germani a permis săvârșirea actului terorist. Acum au găsit și faptul că individul jurase credință Statului Islamic. Dacă sirianul era internat într-o tabără specială fără posibilitatea de a-și procura substanțele explozive și fără posibilitatea de a se duce în mijlocul unor mulțimi de oameni, nu se întâmpla nenorocirea.

Corect politic, corect politic dar din punctul de vedere al siguranței populației totul este la pământ. Statul în care are loc un asemenea eveniment tragic, eveniment care putea fi prevenit, este un stat eșuat !

Nu am nici o simpatie pentru ONG-urile care luptă pentru primirea imigranților cu disperare. Iar în Germania, la fel ca în Franța, au luptat cu autoritățile pentru a le da imigranților toate libertățile. Nu am nici un pic de simpatie pentru partidele care se comportă ca acele ONG-uri. Chipurile „umanitare” ! Morții și răniții sunt opera acelor ONG-uri umanitare și partide politice. Criminalii sunt doar instrumentele terorii.

De la o listă la o idee. ONG-urile și fundațiile plătite din fonduri ... dubioase.

Întâi a fost promovată o postare de pe un blog. „Lista lui Soros. Cine sunt oamenii care au schimbat România, cu sau fără voia noastră: miniștri, demnitari de rang înalt, jurnaliști”, de pe blogul lui Octav Pelin.

Discuțiile de pe Facebook sunt normale. Mi-au reținut atenția însă cele două comentarii ale lui Marius Eugen Opran. Cu care sunt de acord.

„Am postat-o cu un mare semn de intrebare, materialul trebuie luat cu titlu de informare. Pe lista apar si multe persoane de care ma indoiesc ca au actionat vreodata impotriva intereselor nationale, oamenii probabil au trecut pe acolo, au vazut despre ce-i vorba si au parasit cloaca. Primul nume care-mi vine in cap este distinsa doamna Renate Weber, care desfasoara o puternica activitate de sustinere a intereselor nationale la Parlamentul European. La fel de aiurea este afirmatia autorului si in cazul celor doi sefi ai celor mai importante servicii de informatii, care pot fi banuiti poate de orice, dar nu de o absurditate gen lipsa de devotament fata de Romania si interesele ei nationale, In schimb nu apar bursierii Soros gen Nicusor Dan sau marii profitori actuali gen Sibian Ionut care a incasat de la magnatul Soros in 2015 peste un milion USD conform stirilor din mass media.”

„Poate nu va place multora, ma astept inclusiv la afirmatii gen inspiratie de origine moscovita. Le spun tuturor sa stea linistiti, nu este vorba de asa ceva, dar cred ca ar fi in interesul curatirii vietii politice din Romania adoptarea legii care sa interzica finantarea din exterior a ONG-urilor si fundatiilor inregistrate in Romania, cu exceptia fondurilor primite de la UE, NATO ONU si alte organiztii internationale la care Romania este membra. Orice alta finantare este de fapt o plata pentru executarea unor servicii comandate care in majoritatea cazurilor sunt contrare intereselor nationale. Cred ca o asemenea idee ar trebui promovata ca initiativa a adevaratei societati civile independente. Daca nu stiti, in Romania sunt inregistrate peste 60.000 ONG si 24.000 fundatii, care o duc greu, cu exceptia unui numar de cateva zeci ai caror sefi sunt pe state de plata externe.”

Ei bine, care or fi acele ONG-uri care sunt corecte, care nu au gânduri ascunse ? Este evident că cei mai activi ONG-iști sunt purtătorii altor interese. Nu este exclus ca ei să formeze „oștile” diferitelor „puteri străine” care astăzi se luptă pe teritoriul României, românii deveniți victime (din diferite motive) având calitatea de victime colaterale. La război se mai și moare, ce naiba !

Bursierii Soros ar trebui mult mai bine cunoscuți. La fel ca și bursierii Putin. Iar noi, cei care scriem pe rețelele de socializare, ar cam trebui să ne luăm de ei după ce ne informăm cu privire la acțiunile lor. Mare atenție mare ! Nicușor Dan de exemplu a devenit mult mai nociv pentru că duce la nivel politic semnalul dezbinării și al slăbirii statului. Vorbele mari, ce din coadă stau să sune, sunt ca mărgelele de sticlă pentru „indienii băștinași”. Se pare că „politicienii lui Putin” nu au reușit la alegerile locale să „pătrundă” însă nu este exclus să încerce la cele parlamentare.

Ideea cu legea ar fi tocmai bună. Dacă are cineva chef de discuții pe marginea unor drepturi și libertăți, stau la dispoziție.

Alo ! Nu mor caii când vor câinii !

Au apărut contestatarii PNL, dau năvală pe la tot felul de „gazete de perete”, acuză liderii PNL, le cer demisia, cer „reformarea” partidului, așteaptă aplauze.

Dacă ar fi membrii PNL, treacă-meargă, au dreptul la opinie. Când sunt însă membri ai altor partide, jurnaliști care au înjurat PNL ca la ușa cortului, analiști politici care au tot dat cu parul în PNL pentru a salva PSD sau alte formațiuni politice care au căpușat PNL, cum sunt ALDE, M10, PMP, USB, dreptul lor de a cere PNL să facă și să dreagă împotriva voinței membrilor PNL se cam termină. Brusc. Nu au nici un drept.

Nici o altă formațiune politică și nici o „gazetă de perete” cu pretenții de ziar sau post Tv nu are dreptul să judece PNL. Nici un ONG nu are acest drept. Nici un fost membru al PNL nu are acest drept. Treaba este simplă. Nu fac parte din PNL. Nu sunt colegi cu acei cetățeni ai României care au ales să facă parte din PNL și să contribuie la promovarea liberalismului în România. Nu fac parte dintre „acționarii” PNL. Acționari fiind toți membrii partidului care, potrivit statutului, plătesc lunar o contribuție financiară, numită cotizație, cu ajutorul căreia organizațiile PNL își acoperă cheltuielile.

Este o cumplită lipsă de logică să le accepți, ca membru al PNL, aberațiile.

Ce ar fi ca toți acești contestatari fără drept să își bage undeva concluziile și cererile ?

Singurii care pot hotărî cine să ne conducă suntem noi, membrii partidului. Singurii care pot face o apreciere asupra modului în care liderii au condus partidul suntem noi, membrii. Nu pot permite unui individ străin de mediul politic în care trăiesc și fac o activitate ca voluntar să îmi ia locul la aprecierea față de liderii și activitatea partidului.

Celor care nu îmi respectă drepturile, încercând să îmi impună voința lor le transmit să se abțină. Pot răspunde la fel de abrupt pe cât mă abuzează ei.

Alo ! Cei de la Evenimentul Zilei, se aude ? Cei de la Jurnalul Național, se aude ? Cei de la B1Tv, se aude ? Cei de la România Tv, se aude ? Cei de la Realitatea Tv, se aude ? Dar cei de la GDS, aud ? Ca să nu mai spun de cei de la Revista 22 sau cei care sunt alături de Pippidi la România Curată.

Din moment ce mă atacați, fie direct fie prin intermediul aleșilor mei, am dreptul să ripostez. Și voi riposta. Se aude ?

Votul, este un drept dar și o obligație.

Văd că au apărut, exact la timp (?!), propovăduitorii absenteismului la vot. Libertarienii, ONG-iști de omenie, „somități” jurnalistice, analiști sictiriți de neșansa vieții, tot felul de aplaudaci „spânzurați” de funia păpușarului pentru care au un adevărat cult al personalității.

Toți au interese. Unii au un interes particular, alții au unul generic. Și unii și alții sunt, că vor sau nu, susținuți de statul pe care îl neagă. Fie că sunt plătiți să nege statul, fie sunt plătiți să critice statul. Statul le asigură existența și pâinica de pe masă. Dacă statul român nu ar exista, ei ar fi niște neica nimeni scormonitori prin gunoaiele lăsate în afara casei de către cei care au avut mai multe oportunități în viață, care au acceptat să caute „în lume” succesul și bunăstarea. Dar despre aceștia, mai pe larg în articolele de pe blog. Mă mâncă buricul deștelor.

Exercitarea votului este un drept. Constituțional, pentru că altfel, cei mai puternici ar găsi modalitatea să te împiedice să îți exprimi o preferință politică. Atenție, alegerile sunt politice, toate. Pentru că doar prin alegeri politice putem să ne exprimăm preferințele privind viitorul nostru, al copiilor noștri, al nepoților. Doar prin intermediul partidelor politice putem avea o proiecție a viitorului către care să mergem. Iar partidele politice nu sunt altceva decât organizații ale cetățenilor care aleg o ideologie politică pe care să o urmeze, să o corecteze atunci când nu mai este suficientă zilelor noastre, să o folosească pentru a ajunge să o aplice prin cucerirea puterii politice.

Exercitarea votului este și o obligație. Nu există drept fără a exista și obligația corelativă. Prin exercitarea votului previi instaurarea unor sisteme de putere corupte. Îți aperi propria viață, aperi viitorul copiilor și al nepoților, îți aperi familia.

Cele două caracteristici ale exercitării votului sunt fundamentale pentru definirea democrației într-un stat. Cu cât participă mai mulți cetățeni la vot, cu atât un stat este mai democratic. Cu cât participarea cetățenilor la vot este mai slabă, cu atât democrația în acea țară este mai slabă. Din această cauză avem „șocurile” politice din aceste zile. Ajung la putere extremiștii, ONG-iștii, apar disfuncțiile grave în interiorul sistemelor sociale ale statului (sănătatea, învățământul, sistemul de pensii, sistemul asigurărilor sociale de stat, ordinea publică etc.). Ajung la putere partidele corupte sau partidele care își propun desființarea statului sau chiar schimbarea ordinii în stat (cum este Uniunea Salvați Bucureștiul moșită de Alina Mungiu Pippidi cu ONG-urile păstorite de ea, uniune care promovează sub „pălăria” luptei anti-corupție înlocuirea partidelor politice cu ONG-urile, acțiune neconstituțională !). Ajung la putere aventurierii care după ce au făcut câte ceva în viață vor să încerce și devenirea politică.

Dacă îți respecți propria viață, dacă îți respecți familia, dacă îți respecți neamurile, prietenii și cunoscuții, mergi la vot să le asiguri un viitor mai bun.

Totul este bine până la ... pielea ursului din pădure.

Politica e ... „coană mare”. Treabă serioasă. Îți trebuie vocație. Unii au. Din belșug.

Plec de la definiția politicii:

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. 

I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 

2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 

3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. 

II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc¹ ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat,n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 

2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós,fr. politique. 

În esență, omul care este preocupat de soarta statului în care trăiește și se manifestă activ în rezolvarea treburilor statului face politică. Și discuțiile fac parte din manifestarea activă însă pentru a fi activ până la capăt, trebuie să participe și la actul de decizie a alegerii politice. Adică să voteze. mai mult, să candideze la funcțiile politice. Alegerea unui actor politic care să aibă puterea de a aplica anumite politici devine esențială, este actul final al manifestării politice. Raționale. Unii însă, au ales să se joace cu „găletușa în nisip” declarând că fac politică, că sunt „mari” oameni politici.

Lumea face politică. Intens. Ca o particularitate a celor care se apucă de politică, ușor de observat, este egoismul. Uneori este intens. 

Am citit, de curând, despre o încercare a unor noi actori politici din București de a pune împreună resursele pentru victoria în alegerile locale în capitală și în sectoarele acesteia cu gândul să aibă, tot în comun, rezultate bune la alegerile parlamentare din toamnă. Este vorba despre Ciprian Ciucu susținut de Partidul M10, înființat de Monica Macovei, dar și de diferite ONG-uri (!) și partidulețe mai mici, care a făcut un nou pas în direcția lui Nicușor Dan care a înființat Partidul politic Uniunea Salvați Bucureștiul. 

Ciprian Ciucu a acceptat să lase lui Nicușor Dan poziția de candidat la primăria generală dar s-a ales praful. Când au ajuns la „împărțirea” sectoarelor și a posturilor de consilieri locali și generali s-a rupt înțelegerea. După cum a declarat Ciucu la Digi24, Nicușor Dan ar fi urmat să ia primăria generală, sectoarele urmând a fi împărțite: 2 la Uniunea lui Nicușor Dan, 2 la M10 și ONG-urile susținătoare, 2 la alte formațiuni civice și politice care ar susține binomul Nicușor Dan - Ciprian Ciucu. Posturile de consilieri locali și generali ar fi urmat aceeași schemă. Locurile eligibile ar urma să fie date tot ca urmare a unei astfel de împărțiri. Ei bine, planul a picat, deocamdată.

Cazul de mai sus este emblematic pentru modul în care se face politică în zona noilor actori politici, una dintre zicalele românești fiind perfectă pentru cei doi actori politici și susținătorii lor: vor să vândă pielea ursului din pădure.

Mai mult, Nicușor Dan este convins că PNL va renunța la propriul candidat, Ludovic Orban, pentru a-l susține, deoarece, spune el, Ludovic are o notorietate mai mică ca a lui. Prost nu este, modul de abordare a problemei îl apropie de calificativul „stupid”.

Din declarația lui Ciucu la Digi24 mi-a reținut atenția referirea acestuia la Mișcarea Liberală. Din câte cunosc, Partidul Mișcarea Liberală a fost înființat la Craiova de arh. Horațiu Buzatu care se vrea primar al Craiovei și care a plecat din PNL nemulțumit că nu a primit conducerea locală a partidului. Se pare că prietenii lui Buzatu au format organizația din București ai acestei Mișcări Liberale.

Din alte știri, la nivelul județelor Vâlcea și Argeș s-a format o nouă „Mișcare”, tot locală care însă se întinde rapid în împrejurimile Bucureștiului. Mișcarea Liberală de la Craiova are ca țintă membrii PNL, de pe unde se află aceștia, mișcarea de la Vâlcea și Argeș - condusă de fostul pedelist Mircea Andrei -, are ca țintă foștii membri ai PDL și ce mai vine odată cu aceștia, unii dintre ei trecuți la PNL, iar peste acestea se află ALDE care are ca țintă tot membrii PNL (cei vechi !). Pe lângă ei „cântă sirena” Băsescu, cu Mișcarea Populară.

Dacă este să încerc să judec cu mai mult curaj situația, ajung la o concluzie posibilă. Ciucu îi propune lui Nicușor Dan să ofere acestor formațiuni politice noi o parte din „prada” disponibilă în București pentru a contracara în special PNL. Din discursurile tuturor actorilor politici de rit nou cu denumiri consacrate (liberali, social-liberali, populari etc.), ținta lor imediată este PNL și nu PSD. PSD este adversarul politic, al tuturora, PNL le este ținta. PNL trebuie să devină victima. Nu are importanță ce face și desface PSD, important pentru ei este ce face PNL iar marea lor grijă este ca PNL să nu coaguleze forțele de dreapta și să devină forța politică dominantă pe partea dreaptă. Testul lucrării lor se dă la alegerile locale. O poziționare bună a fiecăruia în alegerile locale, poziționare în zonele populate, le confirmă alegerea corectă. Dacă pică testul, au niște ani la dispoziție să se pregătească pentru următoarele alegeri. Merg mai departe și cred că cele două sectoare propuse de Ciucu lui Nicușor Dan să fie date partidelor și altor formațiuni politice noi care îi vor sprijini îi are în vedere pe acești actori politici noi. La fel se poate judeca și pentru posturile eligibile de consilieri, locali și generali.

Neplăcut este faptul că succesul lor la alegerile locale se va concretiza în câștigarea de către PSD a primăriilor și a celor mai multe posturi de consilieri. Având ca „țintă” PNL, ei vor susține, de fapt, PSD. Ca atare, succesul lor se poate traduce simplu: împiedicarea PNL să învingă PSD !

Normal este să judecăm mai departe. După un oarecare câștig la alegerile locale, se va hotărî ce va fi mai departe, bine, după o perioadă de timp în care se va vedea ce anume este mai bine. Evident că aici intervine denumirea partidelor componente în situația în care se va ajunge la concluzia fuziunii. Ce partid vor forma ? Sub ce siglă se vor prezenta publicului în viitor ? Putem specula, dar ar fi doar un joc prematur.

Una este notorietatea și alta este capacitatea de a atrage voturile. Nicușor Dan are notorietate. O anumită parte a presei și niște ONG-uri au avut grijă să îi facă publicitate. Numai că voturile sunt la cetățenii cetății. Discursurile noilor lideri politici ieșiți în piața publică, în agora, sunt „înalt calificate”. Sunt discursuri „prețioase” și „pretențioase”. Vocabularul folosit este „ciudat”, pentru o mare parte a cetățenilor. Publicul este eterogen. Probabil că publicul elevat de care au nevoie noii actori politici este insuficient atingerii scopului, mai mult, este împărțit în mai toate formațiunile politice. Public elevat este și la PSD, și la PNL, și la PMP, este peste tot. Acel public elevat este parte a puterii în mai toate formațiunile politice, este parte a „organigramelor puterii politice”. Are și rol de „locomotivă politică” pentru anumite grupuri de cetățeni. În concluzie, dacă nu vor avea un discurs pentru marea masă a cetățenilor capitalei, noii lideri politici au toate șansele să rămână speranțe. Bănuiesc că ei știu faptul că după alegerile locale formațiunile lor au toate șansele să se destrame. Oamenii vor alege să meargă alături de câștigători.

Cât privește ultima idee, ar trebui judecată cu maximă seriozitate. Aici trebuie avută în vedere vârsta membrilor și simpatizanților. Dacă cei tineri pot spune că nu este o problemă, ne întâlnim peste 4 ani, persoanele mature și mai ales cele care se apropie de o anumită vârstă nu mai au aceeași abordare. Maturii au nevoie de victorie acum, peste 4 ani nu știu ce va mai fi, în ce poziție se vor afla. Persoanele mai în vârstă pot deveni inactive. Vârsta joacă, că se dorește sau nu, un rol important în alegerile politice. Este un timp când poți face anumite lucruri și este un timp când nu le mai poți face. Degeaba ai dorința de a le face dacă nu mai ai puterea necesară.

Experiența guvernării CDR a fost elocventă. Au fost aduse în prim plan persoane care nu au avut capacitatea de a înțelege ce înseamnă o funcție publică de răspundere. Comportamentul lor față de instituția în care au avut un rol major a scos în evidență incapacitatea lor de a judeca situațiile și a lua deciziile care se impuneau. Micile excepții au arătat că în funcțiile de demnitate publică reputația socială nu este egală cu reputația profesională. Poți fi un om bun, dar nu este obligatoriu să fii un profesionist politic bun.

Partidele mari au un avantaj. De-a lungul timpului au avut persoane angrenate în consiliile locale, în consiliile județene, în Camerele Parlamentului, au ocupat funcții publice, atât în administrația locală cât și în administrația centrală. Noile partide au, în general, persoane care au ratat evoluția în cadrul partidelor mari. Nu au rezistat concurenței interne sau au fost respinse datorită unui comportament exagerat. Oamenii trebuie să cunoască ce au în față, ce aleg. Există și aici tendința aventurii. Unii  vor spune că îi votează și pe aceștia ca să vadă ce iese. Văd. Pe spinarea lor, în primul rând, ceea ce este corect însă va fi și pe spinarea celorlalți ceea ce este incorect.

Până una-alta, suntem în fața unei situații normale. Partidele mari sunt ca vânătorii care știu unde este ursul, ba au grijă de el să se simtă bine, iar partidele noi înființate sunt ca cei care se cred vânători și își închipuie că ursul le va ieși în fața, gata să se sacrifice pentru gloria lor.

Este de înțeles ca partidele mari să încerce să obțină cât mai multă putere pentru a guverna. Țara, localitatea, județul. Este ciudat să vezi cum partide noi apărute nu se înțeleg la împărțirea unei puteri la care, chiar de ar merge împreună, nu ar ajunge. Egoismul le împiedică să „împartă pielea ursului din pădure”. Caraghioși.

Iar despre migranți.

Cineva i-a dezinformat. Au crezut că intrând în Europa schengenistă au ajuns la borcanul cu miere. Acum află că nu este miere ci rahatul din minciuna traficanților de migranți. Și al ONG-urilor așa-zis umanitariste care îi susțin azi să încalce legile țărilor în care ajung. ONG-uri care instigă la nesupunere pe motiv că problema umanitară nu are granițe. ONG-uri care, probabil, sunt și la originea acestei imense migrații. Mare lucru să nu aflu mai încolo, peste niște luni de zile, despre contribuția unor ONG-uri la inițierea sau stimularea începerii migrației. Este dubioasă dorința expresă a imigranților de a ajunge în Germania și predispoziția lor către violență în relația cu forțele de ordine din statele europene străbătute când acestea îi opresc din drum.

Europa a început să reacționeze potrivit legilor interne. Vor primi avizul aproximativ 160.000 imigranți cu statutul de refugiați de război. Aceștia sunt și cei care ar urma să fie distribuiți către statele membre ale UE în vederea asigurării protecției. Ideea destramă concepte formulate și susținute de cei care stau în spatele acestei migrări.

În primul rând, statele europene vor accepta doar refugiații din Siria (în special) și Irak (probabil). Nu sunt excluse și alte cauze (de exemplu Libia). Imigranții economici vor fi returnați către țările lor.

În al doilea rând, refugiații nu vor fi cazați doar în Germania. Noi, în România, vom primi între 1700 (date mai vechi) și aproape 7000 de refugiați (date mai noi).

Refugiații admiși în UE nu pot părăsi țara în care au fost alocați. Părăsirea ei duce la retragerea automată a vizei. Și expulzarea.

În țările în care vor fi alocați, refugiații vor trebui organizați, pe familii, religii, naționalități. Se va evita astfel nașterea unor conflicte. Copiii vor avea posibilitatea să urmeze programe de învățământ. Tinerii - sunt enorm de mulți -, vor fi obligați să urmeze cursuri de învățământ și cursuri de calificare într-o profesie. Bărbații apți de muncă vor fi încurajați să lucreze, în special în cadrul unor firme deținute de conaționali care au azi cetățenia statului în care au fost alocați.

Ponta spunea că suntem pregătiți să îi primim. Spune prostii. Individul este total pe lângă. Din nefericire, încă este prim-ministru. Este cel care are ultimul cuvânt la distribuirea unor fonduri pentru organizarea cazării refugiaților care urmează să vină - acoperind și necesitățile lor în perioada de iarnă ce vine peste nici 3 luni !

Germanii spuneau că au 445.000 de solicitanți de azil și că au dat azil la aproape 100.000. Restul nu au primit. Germania va cheltui niște bani serioși pentru repatrierea lor. La fel cum au de cheltuit și alte state care au imigranți cărora li s-a refuzat viza.

La Budapesta, imigranții afgani au fost opriți de imigranții sirieni să forțeze cordonul de poliție. Este deja un semnal.

În Bulgaria s-a dublat numărul imigranților solicitanți de azil, față de anul anterior.

Din mai toate statele apar informații privind cazurile de boală în rândurile imigranților (a celor care au putut fi controlați): malarie, poliomelită, HIV etc. Situația este deosebită, libera lor circulație printre cetățenii țării în cauza poate duce la pandemii.

Aplicarea cu severitate a prevederilor Acordului Schengen este salvarea Europei. Comportamentul de până acum al Greciei, Ungariei dar și a altor state membre ale UE a fost dezastruos. Ca să mă refer numai la zona noastră și să leg evenimentul de angajamentul statului membru Schengen - Grecia și Ungaria -, pot constata că au pus în pericol securitatea celorlalte state membre Schengen la frontierele interne. Din prostie sau ambiție prostească. Declanșarea și răspândirea unor epidemii în spațiul european din cauza unor imigranți lăsați liber să circule aduce mai degrabă cu o crimă. Celor care refuză să se supună legilor statului în care au ajuns trebuie să li se interzică accesul liber în spațiul țării în care sunt controlați. În Ungaria sunt mulți. Poliția ungară trebuie să îi adune, la nevoie cu forța, pentru a-și proteja propria populație și a proteja, în același timp, statele vecine. Nu mai spun de noi, ca vecini ai Ungariei, trebuie să ne întărim prezența la frontiera cu Ungaria pentru a nu permite purtătorilor de boli să ajungă în România. Nu mai spun de prezența noastră la frontiera cu Serbia. Cu Bulgaria facem misiuni în comun de-a lungul frontierei.

Mă frământă ideea contribuției ONG-urilor care sunt foarte vocale astăzi în acuzarea statelor europene. Cine dracu le plătește ?!

Categoria: primar stupid

S-a întâmplat nenorocirea cu maidanezii care au ucis un copil. A aflat și Oprescu. În fața camerelor Tv a lăcrimat ca Băsescu iar apoi „s-a înfuriat” și a decis să convoace un referendum cu privire la soarta maidanezilor. Tembelism cras.

La Tulcea, primarul aplică o lege/ordonanță, în vigoare din 2001. Un primar care, spre onoarea lui, a explicat incompetenților din București că două legi care se aplică câinilor nu sunt contradictorii. Una se aplică celor fără stăpân (maidanezi), cealaltă celor cu stăpân. Simplu și la îndemâna tuturor.

În 2001 la noi, în București, și-a făcut mendrele Băsescu. Nu a aplicat legea pentru că „era dată de Năstase”. Apoi a fost Videanu care nu a aplicat legea pentru că nu prevedea și marcarea cu borduri a adăposturilor pentru maidanezi. După Videanu a venit Oprescu, cu gura mare și mișto-ul la îndemână că „el va face și va drege”. Geaba am eu străzi și locuri de parcare pentru mașini dacă ne mor copiii, bătrânii și femeile sfârtecați de maidanezi.

Primarul ăsta, votat de mine de două ori, s-a dilit (să vorbesc și eu ca el). Îmi cere să vin să dau un vot pentru ca el și salariații PMB să aplice legea ! Ăsta are cucuruzi la cap. Aplică bă individule legea pentru că de aceea te-am ales. Nu să faci fițe pe la Tv arătând că ești băiat de gașcă.

Pentru că avem sificiente exemple care ne arată că primarul nostru, Sorin Oprescu, ne-a lăsat la cheremul maidanezilor (a refuzat să dea primăriilor de sector atribuții în materie pentru că pierdea din popularitate de reușea vreunul să aplice legea la el în bătătură), nu ne rămâne decât să ne apărăm cum putem. Pe câinii care ne atacă să îi lovim cu ce avem și cu ce putem. Poate prind spaimă de noi și fug la Oprescu în bătătură să îi hrănească și îngrijească el iar la următoarele alegeri să îl voteze doar babele alea miloase și panaramele care sug din greu pe la ONG-urile care îi „protejează”.

M-am săturat. Mama proștilor este mereu gravidă.

Au trecut anii peste eterna poveste a „câinilor vagabonzi”. Îi avem pentru că unii dintre noi „i-au produs”. Se pare că cei mai mari „producători” de „câini vagabonzi” sunt cei care devin, la un moment dat, victimele acestora.

Nu sunt un simpatizant al acestor câini. Îmi este milă de ei, de cei amărâți, dușmănesc însă pe cei care îi apără și promovează. De fapt ei, oamenii care îi hrănesc și îi încurajează să ocupe un teritoriu stradal sunt vinovații. Acei oameni sunt autorii morali în cazurile în care alți oameni, animalele lor de companie (câini, pisici etc.) sunt victimele câinilor vagabonzi. Animalele de pe stradă caută hrana și apără teritoriul în care găsesc acea hrană. Dacă nu îl hrănești într-un loc, dacă este descurajat să ocupe un spațiu, câinele vagabond pleacă. Caută în altă parte. Acolo unde sunt ei, câinii, sunt și oamenii care îi hrănesc. Iar acei oameni sunt vinovații.

Legile se fac pentru oameni. Așa este normal. Acolo unde legile reglementează viața unor animale au ca scop tot interesul oamenilor. Însă nu poate fi dată o lege care să reglementeze moartea unor animale doar pentru confortul oamenilor. Sunt alte metode pentru a scăpa de înmulțirea necontrolată a unor animale care devin, astfel, un pericol pentru societate.

Legea declarată ca neconstituțională poate reveni în actualitate dacă se vor respecta procedurile pentru care a fost declarată neconstituțională. PDL, cel aflat la putere, a încălcat prevederi constituționale la promovarea legii. Nu a avut bunul simț să facă corecturile necesare pentru ca legea să treacă de proceduri și să devină valabilă. PDL a fost la guvernare și a făcut o lege de mântuială. Lipsă cruntă de responsabilitate guvernamentală. USL va trebui să reia problema și să promoveze o lege care să apere, deopotrivă, câinii și oamenii de situații conflictuale. În localități, acolo unde oamenii sunt majoritari, câinii nu trebuie să mai umble liberi pe stradă. Cei fără stăpân se cuvine a fi închiși în adăposturi sau eutanasiați. Este nedrept să ții un câine captiv într-un adăpost fără să îl hrănești. Ar fi ca un om în captivitate care ar suporta un regim de detenție inuman.

Ar mai trebui, după părerea mea, ca ONG-urile ce trăiesc de pe urma câinilor vagabonzi să răspundă și să plătească pentru cazurile în care câinii lor au produs daune. Amenzi, spitalizarea victimelor, despăgubiri, privațiunea de libertate în cazurile grave. Până la urmă și aici funcționează răspunderea delictuală a proprietarului animalului pentru daunele produse de acesta. Pentru asta însă, trebuie să avem autorități competente: primării, polițiști, procurori, judecători etc. Chiar acum mi-a spus soția că la un post Tv a fost dat un caz cu o femeie mușcată de un câine vagabond și care, dând în judecată primăria a pierdut procesul în țară. L-a câștigat la CEDO. Avem un precedent (CEDO lucrează cu sistemul precedentelor) care arată că primăria locală este responsabilă de aceste situații.

Consider eutanasierea cerută de Băsescu o tâmpenie. Eutanasierea câinilor trebuie să fie o soluție extremă. Nu îl poți hrăni, nu îi găsești stăpân capabil să îl îngrijească, îl eutanasiezi. Nu îi transformi detenția în chin.