Votul, este un drept dar și o obligație.

Văd că au apărut, exact la timp (?!), propovăduitorii absenteismului la vot. Libertarienii, ONG-iști de omenie, „somități” jurnalistice, analiști sictiriți de neșansa vieții, tot felul de aplaudaci „spânzurați” de funia păpușarului pentru care au un adevărat cult al personalității.

Toți au interese. Unii au un interes particular, alții au unul generic. Și unii și alții sunt, că vor sau nu, susținuți de statul pe care îl neagă. Fie că sunt plătiți să nege statul, fie sunt plătiți să critice statul. Statul le asigură existența și pâinica de pe masă. Dacă statul român nu ar exista, ei ar fi niște neica nimeni scormonitori prin gunoaiele lăsate în afara casei de către cei care au avut mai multe oportunități în viață, care au acceptat să caute „în lume” succesul și bunăstarea. Dar despre aceștia, mai pe larg în articolele de pe blog. Mă mâncă buricul deștelor.

Exercitarea votului este un drept. Constituțional, pentru că altfel, cei mai puternici ar găsi modalitatea să te împiedice să îți exprimi o preferință politică. Atenție, alegerile sunt politice, toate. Pentru că doar prin alegeri politice putem să ne exprimăm preferințele privind viitorul nostru, al copiilor noștri, al nepoților. Doar prin intermediul partidelor politice putem avea o proiecție a viitorului către care să mergem. Iar partidele politice nu sunt altceva decât organizații ale cetățenilor care aleg o ideologie politică pe care să o urmeze, să o corecteze atunci când nu mai este suficientă zilelor noastre, să o folosească pentru a ajunge să o aplice prin cucerirea puterii politice.

Exercitarea votului este și o obligație. Nu există drept fără a exista și obligația corelativă. Prin exercitarea votului previi instaurarea unor sisteme de putere corupte. Îți aperi propria viață, aperi viitorul copiilor și al nepoților, îți aperi familia.

Cele două caracteristici ale exercitării votului sunt fundamentale pentru definirea democrației într-un stat. Cu cât participă mai mulți cetățeni la vot, cu atât un stat este mai democratic. Cu cât participarea cetățenilor la vot este mai slabă, cu atât democrația în acea țară este mai slabă. Din această cauză avem „șocurile” politice din aceste zile. Ajung la putere extremiștii, ONG-iștii, apar disfuncțiile grave în interiorul sistemelor sociale ale statului (sănătatea, învățământul, sistemul de pensii, sistemul asigurărilor sociale de stat, ordinea publică etc.). Ajung la putere partidele corupte sau partidele care își propun desființarea statului sau chiar schimbarea ordinii în stat (cum este Uniunea Salvați Bucureștiul moșită de Alina Mungiu Pippidi cu ONG-urile păstorite de ea, uniune care promovează sub „pălăria” luptei anti-corupție înlocuirea partidelor politice cu ONG-urile, acțiune neconstituțională !). Ajung la putere aventurierii care după ce au făcut câte ceva în viață vor să încerce și devenirea politică.

Dacă îți respecți propria viață, dacă îți respecți familia, dacă îți respecți neamurile, prietenii și cunoscuții, mergi la vot să le asiguri un viitor mai bun.

Moda „începuturilor” politice. Noii descălecători.

Ziua de azi ar trebui dedicată Congresului PSD care este, de departe, evenimentul cel mai important din viața noastră politică. Totuși, până la acest Congres se cuvine a spune ceva despre „Inițiativa România liberală”. Mediafax.

Din comunicatul dat publicității reiese faptul că "în contextul crizei pe care o traversează dreapta românească, Iniţiativa România Liberală propune iniţierea unui dialog între oamenii cu valori autentic liberal-conservatoare, din mediul politic, civic sau încă neimplicaţi politic, în scopul identificării celor mai bune soluţii de construire a unei oferte politice credibile pentru românii liberali".

"Iniţiativa România Liberală reuneşte, printre iniţiatori, reprezentanţi ai tututor segmentelor menţionate. Printre membrii-fondatori se numără Andrei Chiliman, Vlad Moisescu, Diana Tuşa, Bogdan Duca, Dan Cristian Popescu şi Iulian Crăciun".

Haida-de. Văd că a devenit o modă reinventarea în politică. Colo, între maghiarii din România, Tokes a făcut primul pas. UDMR fiind prea puternic pentru el, împiedicându-i ascensiunea și ideile iredentiste, s-a gândit să facă el o formațiune care prin propagandă separatistă și iredentistă în bazinul transilvan să adune în jurul lui toată comunitatea maghiară. Nu a reușit, deocamdată și se pare că nu va reuși. UDMR a învățat că în România trebuie să rămână maghiari însă cetățeni ai statului român.

La București, nemulțumitul Traian Băsescu, ratangiu politic de succes, simțind că va ajunge la coșul de gunoi al istoriei, a moșit și născut „Mișcarea populară”. Care, ce să vezi, își propune să adune în jurul lui pe cei din societatea civilă, cel puțin declarativ, cu orientare conservatoare, populară. Dacă se vor alătura din actualii politicieni ai PDL, după „o severă” chibzuință și atentă selecție, cu atât mai bine. Așa cum Tokeș își propune să paraziteze UDMR, Băsescu și a lui mișcare dorește să paraziteze PDL și PNL.

Andrei Chiliman nu se la să mai prejos. A simțit, la rându-i, că îi trece epoca. Surescitat de viitorul îndoielnic, viitor ce se poate arăta sumbru la alegerile locale din 2016, Chiliman a acceptat (acesta este cuvântul) să devină vârful de lance al aventurierilor politici cu oarecare legături liberale. Iar aventurieri sunt destui. Dan Cristian Popescu acum vice la Forța Civică, fost liberal, fost țărănist împreună cu un grup de foști liberali nemulțumiți că nu au prins și ei niște sinecuri politice și administrative, este cel care conduce trupele. Părerea mea. Iar la „trupe” intră, fără doar și poate, un grup de bloggeri liberali ajuns sub influența nefastă a lui Bogdan Duca, un aventurier politic trecut prin mai multe curente zise de dreapta, inclusiv pe la legionari, repudiat de foștii tovarăși pentru multe-multe păcate dovedite.

Nici unul dintre cei arătați mai sus nu vine cu ceva nou. Nu formează un nou curent politic. Vor să fie originali printr-un mixt de idei care se contrazic pe fond. Nu poți fi conservator și liberal, un oximoron până la urmă. Este adevărat că în PNL există conservatori, în sensul pur al liberalismului, persoane care se opun unor curente apărute tot în plaja liberală ce se apropie mai mult de social-democrație, însă nu formulează o doctrină politică liberal-conservatoare. Ar fi o tâmpenie. La fel cum nu se formulează un curent, în PNL, social-liberal. Mai mult, liberalismul nu neagă caracterul social al organizației politice, faptul că organizația este un produs al societății, că are ca obiectiv bunăstarea societății, bunăstare care poate fi promovată prin politici liberale.

Care este viitorul acestor aventurieri politici ? Nu există. Pentru ei va fi trist. Nu au viață'n ei cât să poată realiza ceva. Toate aceste aventuri au ca numitor comun interesele unor persoane, bine determinate. Ceilalți sunt aventurieri „cu soldă”. Le cântă isonul cât timp au ceva de câștigat. Nu știu ce, se poate bănui, însă nu acest lucru este important.

Pe de altă parte, apariția unor „mișcări” de acest fel ajută la cunoașterea unor persoane despre care, la un moment dat, am avut o altă percepție. Nu le pot acuza de faptul că au ales să se aventureze în astfel de construcții. Este dreptul lor să aleagă. Nu le pot acuza nici pentru faptul că m-au dezamăgit. Este eroarea mea de apreciere sau neglijența mea în relația cu ele. O relație superficială ținută în viață de un stimul extern. Apartenența la PNL și liberalism. Nici nu pot spune că în viitor mă voi feri de așa ceva. Pentru că nu pot. Nu știu ce se ascunde sub un chip zâmbitor și o vorbă bună. Iau aceste situații ca parte a vieții.

Cu privire la aventura lui Chiliman am însă o convingere. Chiliman s-a vrut dat afară din PNL (pentru a nu pierde primăria !) în vederea intrării ulterioare în Partidul Forța Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Dan Cristian Popescu, cel exclus din PNL de la Filiala Sector 2, i-a fost aliat fidel lui Chiliman când acesta a încercat să preia, în forță, organizațiile PNL din București pentru a se opune conducerii centrale a partidului. Acum, Chiliman și DCP sunt printre membrii fondatori. Văd că apare și Bogdan Duca, cel care a încercat, alături de prietenul DCP, să rupă cât mai mulți liberali din organizațiile locale PNL pentru a-i duce către Forța Civică. În spatele lor este Moisescu, cel care a finanțat, se spune, multe din acțiunile chilimănene. După toate aceste mici informații, dar și altele, eu ajung la concluzia că această inițiativă chilimănoasă are un singur destinatar: Partidul Forța Civică. Mă întreb ce caută ca invitat Sever Voinescu ? Este o tatonare a sentimentelor nou înființatei Mișcări Populare ?