Migrația, ruta balcanică, reuniunea regională de la Viena. România contribuie, Germania contribuie dar cere și expulzări.

Ioan-Dragoș Tudorache, ministrul de interne

A avut loc și reuniunea regională de la Viena pe tema migrației și a rutei balcanilor. Cine, ce face sau a făcut, ce se dorește să se facă în viitor etc. Se pare că se merge în direcția bună iar Germania, cea care a tot promovat „raiul european” de a înnebunit lumea săracă a lumii islamice și a pus-o în mișcare către Europa, are deja o altă abordare. Este normal, cred că se ajunge la normal, atunci când ai în țară peste 500.000 de persoane cărora nu le-ai dat drept de azil dar care stau în continuare în țară pentru că există tot felul de motive politice, la care Germania a lucrat cu spor pentru a le introduce în tratatele internaționale, care o împiedică să îi trimită la casele lor.

Noul ministru de interne al României a prezentat poziția României cu privire la migrație dar și care este contribuția România la stăvilirea actualei imigrații. Nu putem primi imigranți peste capacitatea noastră însă contribuim serios la efortul comunității europene pentru controlul imigrației. Atât în Marea Mediterană cât și în zona noastră, în Bulgaria și Serbia, pe ruta balcanilor care este zona de interes a reuniunii.

Ministrul Ioan-Dragoș Tudorache pune pe masă efortul românesc pe această rută, pentru că România are una dintre cele mai importante contribuții, cu resurse umane și logistice, în cadrul acțiunilor FRONTEX și BESA. Agerpres.

În ceea ce privește misiunile FRONTEX, țara noastră este al doilea mare contributor după Germania, la acestea în 2016 participând 365 polițiști de frontieră români. Totodată, începând cu această lună și până la sfârșitul anului, 14 polițiști de frontieră iau parte la operațiunea comună de sprijin a autorităților bulgare prin suplimentarea de către statele UE a resurselor detașate la frontierele terestre ale Bulgariei cu Turcia și Serbia. În prezent, România are cea mai solidă contribuție la misiunile desfășurate de FRONTEX în Bulgaria. Astfel, toți cei 10 polițiști de frontieră detașați de Agenția europeană la frontiera româno-bulgară sunt români, iar la frontiera Bulgariei cu Turcia, dintre cei 68 de polițiști detașați, 21 sunt români

Pe lângă discuțiile privind ruta balcanică și potențialul statelor europene de a stopa imigrația ilegală, ministrul român a avansat propuneri către sârbi de a trece la patrule mixte de frontieră concomitent cu respectarea în integralitate a acordului de readmisie dintre cele două state. Hm ! Când vorbești de respectarea unui acord de readmisie, înseamnă că partea sârbă încearcă, prin diferite mijloace să nu îi primească pe imigranții care vin din Serbia ! Ideea de patrule comune ar duce și la cercetarea directă, în comun, a cazurilor de trecere ilegală a frontierei de stat din Serbia în România.

Este interesant și faptul că ministrul de interne român a vorbit cu comisarul european pe probleme de Migrație și Afaceri Interne, Dimitris Avramopoulos, atât despre fenomenul migrației, cât și despre problematica vizelor pentru cetățenii români care călătoresc în Canada. Și această știre are o anume importanță. Practic, UE este ținută la curent cu pretenția României ca cei din Canada să nu o mai tot lungească cu renunțarea la regimul de vize pentru români. Nu am încredere în promisiunile canadienilor. Am însă mare încredere în dorința lor de a avea un tratat comercial cu UE, altfel decât până acum. Dacă UE se ține pe poziție și cere tratament egal pentru regimul consular pentru toate statele membre, Canada va avea de cântărit: respectă UE așa cum este ea sau renunță la tratatul comercial.

La aceeași reuniune, Angela Merkel a fost alta decât până acum. Politica Germaniei față de imigranți s-a schimbat. Agerpres. Germania vrea mai multe acorduri de readmisie cu statele din care provin imigranții.

• Vrem să stopăm imigrația clandestină, respectându-ne în același timp responsabilitățile umanitare

• Este necesar să semnăm acorduri cu țări terțe, în special din Africa, dar și cu Pakistan și Afganistan, pentru a deveni clar că cei care nu au dreptul să rămână în Europa sunt trimiși înapoi în țările lor de origine

Austria, cea care încuraja manifestările de acceptare a „refugiaților” revine în forță și prin declarația cancelarului austriac Cristian Kern cere întărirea controlului la frontierele externe.

Trebuie să recâștigăm controlul asupra programului nostru extern. Noi trebuie să fim cei care decidem cine vine în Europa, nu rețelele de traficanți

Tsipras, cel care și-a „păzit” frontierele de au trecut ilegal peste un milion de persoane țipă în gura mare. Închiderea frontierelor de către Ungaria, mai apoi de Macedonia, de Serbia și Croația, de Bulgaria nu mai spun, a blocat imigranții în Grecia. Situația a devenit stupidă pentru greci. Au peste 60 de mii de imigranți în țară și sigur nu sunt refugiați ! Tsipras a schimbat foaia și cere sprijinirea Turciei pentru a nu fi denunțat acordul UE-Turcia privind imigranții.

În fine, este bine că lucrurile se îndreaptă în direcția cea bună. Este evident însă faptul că Germania, Grecia, Italia, Austria s-au șters o perioadă de timp la fund cu acordurile europene în materie iar acum au revenit la „sentimente mai bune”. Voința lor politică națională a fost în detrimentul atât al UE în ansamblul ei dar, se pare că pe ei îi doare cel mai tare.

Turcia vrea să convingă partenerii că revine la normalitate.

După toată vânzoleala cu lovitura de stat, Turcia revine către zona democrației pe care, temporar, a părăsit-o. Aceasta este părerea pe care o am, acum.

Nu am de gând să accept ideile induse de așa-zisele organizații umanitare. Am serioase dubii cu privire la scopurile lor. Nu am de gând să accept propaganda anti-Turcia sau anti-Erdogan. Unii primesc bani pentru așa ceva din cine știe ce considerente. Afară cu ei.

Pentru noi, ca români, este foarte important să știm dacă Turcia rămâne partenerul nostru la Marea Neagră în NATO și dacă parteneriatul nostru strategic este funcțional. Mesajul dat de ambasadorul Turciei la București, Osman Koray, asta vrea să spună.

Știrea Agerpres este convingătoare.

Turcia este și rămâne în NATO fără nici o modificare a statutului. Parteneriatul strategic între Turcia și România rămâne în termenii conveniți. Trilaterala Polonia-România-Turcia este viabilă. Relațiile comerciale între România și Turcia rămân la fel. Obiectivul unei prezențe NATO la Marea Neagră în componenta întărită navală și aeriană rămâne valabil. Turcia continuă procedura de aderare la Uniunea Europeană chiar dacă, temporar, este suspendată până la normalizarea deplină a situației. Relațiile Turciei cu Iranul și Rusia rămân la nivelul de dinainte al doborârii avionului rus la frontiera Turciei cu Siria.

Garanțiile oferite de Ambasadorul Osman Koray au scopul de a liniști toate tulburările din spațiul public. Ce nu știe publicul, este că relația noastră cu Turcia nu se oprește doar la relațiile vânturate și răscolite de presă. Avem și alte colaborări deosebit de importante care s-au dezvoltat în ani și ani de zile, în special în domeniul securității și combaterii infracțiunilor grave transfrontaliere: traficul de droguri, traficul cu ființe umane, traficul cu armament clasic și arme chimice, bacteriologice sau nucleare etc.

Sincer, mă bucur să văd că Turcia a ales să revină la „starea inițială”. Au analizat situația, și-au cântărit posibilitățile și au ajuns la concluzia că aceasta este calea de urmat. Acesta este mesajul Ambasadorului Koray.

Vă asigur că Turcia este complet conștientă de obligațiile sale privind democrația, respectarea drepturilor omului și a convențiilor internaționale 

Turcia va continua să își dezvolte contribuția la NATO, (...) va continua să contribuie la securitatea Alianței. Vom continua să dezvoltăm și Parteneriatul nostru strategic cu România, în toate domeniile 

Nimic nu s-a schimbat în relația noastră cu Iranul și Rusia de acum un an. (...) Relația era deja puternică, dar asta nu ne împiedică să fim aliat puternic NATO sau, pe de altă parte, să fim critici la anexarea Crimeii. Ne cunoaștem angajamentele și locul în lume. (...) Ce am făcut a fost normalizarea situației și aducerea ei la nivelul la care era înainte de doborârea avionului rus. Nu e un motiv de îngrijorare 

Nu va fi o atitudine revanșardă. Totul va fi făcut în limitele legii. Toate relele tratament aplicate deținuților, fie că sunt sau nu vinovați, nu vor fi tolerate. (...) Când există o plângere, e luată foarte serios. Tortura nu va fi tolerată în Turcia. (...) Ar putea exista rele tratament în această perioadă, pentru că situația este una unică, dar vom verifica aceste cazuri individual

 Normal că mă aștept la reacții în media a trollilor ruși sau cumpărați de ruși. Ca și a aliaților rușilor de pe tot mapamondul. În special al reprezentanților sau „slujbașilor” ONG-urilor de toată mâna hotărâte să „apere democrația mondială” prin distrugerea statelor naționale cât mai repede cu putință.

Rămâne să vedem cum va evolua relația tensionată cu UE privind vizele și imigrația. Grecia se simte amenințată. Are peste 57.000 de imigranți în teritoriu, alte state europene nu se grăbesc să îi preia, cele central-europene și est-europene refuză preluarea, Turcia amenință cu încetarea acordului privind imigrația ... Grecia este la mijloc și în afara unor vorbe bune nu primește ajutor. Este considerată ca fiind vinovată de invazia imigranților în Europa pe ruta balcanică. Nu și-a apărat frontierele, s-a aliat cu ONG-urile iubitoare de imigranți (sute de ONG-uri care au invadat Grecia !), a trimis imigranții peste frontieră în statele vecine până a generat reacția în lanț a închiderii frontierelor. După criza euro provocată de Grecia s-a ajuns la criza imigrației sprijinită de Grecia. Grecia plătește acum de pe urma ambelor crize. Nici nu vrea să înțeleagă că nici un stat european nu are de gând să accepte mofturile socialiștilor eleni.

Eu sper că formularea Ambasadorului Koray privind cunoașterea și respectarea convențiilor internaționale pe care și le-a asumat. Trebuie însă ca și partenerii să le respecte, adică UE privind regimul de vize pentru turci.

O mare provocare. Opt militari turci cer azil politic în Grecia !

Agerpres. Un elicopter militar turc a aterizat în Grecia iar cei 8 membri ai echipajului au cerut „azil politic”.

Unele minți încep să se înfierbânte. Cred că mințile oficialilor greci sunt, deja, la punctul de fierbere.

Grecia va trebui să ia o decizie dură. Nu are cale de ales. Decizia ei are posibile efecte nu doar pentru relațiile dintre Grecia și Turcia, are posibile efecte în cadrul NATO și al UE.

Corect, subliniez această formulare, corect este să predea militarii turci și elicopterul Guvernului Turciei. Se închide tot circul posibil să urmeze.

Incorect, este să acorde azil militarilor turci și să înapoieze elicopterul.

Azilul politic va avea însă consecințe. Dramatice.

Din punctul de vedere al securității în sud-estul Europei, ruperea relațiilor dintre Turcia și Grecia pune în mare pericol stabilitatea. Pentru că relațiile diplomatice și de altă natură vor fi complet rupte.

NATO va intra într-o ședință de urgență. Se vor lua măsuri dure. Cred că Grecia nu va fi avantajată.

Din punctul de vedere al UE se intră într-un cerc al deznădejdii. Grecia a consumat majoritatea sumelor luate cu împrumut în anii anteriori pentru achiziția de tehnică militară, considerându-se ca adversar al Turciei. Tot Grecia a încurajat Ciprul, în același spirit al frondei cu Turcia, să ofere rușilor o bază maritimă. Tot Grecia este cea care a oferit rușilor o bază maritimă a lor. Nu este exclus ca marii creditori ai Greciei să aibă un punct de vedere diferit de al Greciei. Evident, că UE va avea același punct de vedere.

UE a transmis sprijinul pentru Guvernul legal ales al Turciei. UE a vorbit în numele tuturor statelor membre, inclusiv Grecia. Acordarea azilului militarilor turci este o negare a acestui punct de vedere.

Grecia „respiră” de ceva timp datorită acordului dintre Turcia și UE privind împiedicarea imigrației clandestine. Nu este exclus ca Turcia să „deschidă robinetul” iar UE să blocheze granițele Greciei prin întărirea controalelor la frontieră cu state membre UE dar și a altor state. Astfel, Grecia va deveni un uriaș tărâm al imigranților. Indiferent ce vor boci peste tot organizațiile umanitare.

Grecia nu va avea nici o încurajare din partea aliaților din UE și NATO. Înclin să cred că va fi sfătuită să înapoieze militarii turci guvernului lor. Ar fi mai bine pentru toată lumea.

URSS bastionul păcii e !

Aflat la Atena, alături de prietenul Alexis Tsipras, Vladimir Putin întărește o amenințare care, de mult mai mult timp decât se crede a intrat în tipul de comunicate privind politica externă a Federației Ruse. O politică externă care excelează prin amenințarea militară ca argument pentru calmarea unor relații mai încordate, pentru forțarea unor convenții care să avantajeze Rusia sau pentru ocuparea unor teritorii.

„Dacă ieri în aceste zone din România oamenii pur și simplu nu știau ce înseamnă să fii în raza de acțiune, de astăzi suntem forțați să luăm anumite măsuri pentru a ne asigura securitatea. În aceeași situație se află și Polonia”. Comunică cei de la Reuters preluați de Agerpres.

Ce înseamnă să fii „în raza de acțiune” ? A cui rază de acțiune ? Agerpres titrează că a „rachetelor ruse”. Păi, să îmi fie cu iertare, însă informația Agerpres este puțin cam șchioapă. Este mai mult o spaimă transmisă populației pentru ceva necunoscut, nemaipomenit, îngrozitor care nu poate fi evitat. Incorect.

Cumva îi înțeleg pe civilii jurnaliști. Își dau cu părerea deși ar trebui să se limiteze strict la informația pe care o transmit.

România a fost mereu „în raza de acțiune” a Rusiei. Rază de acțiune determinată de ambițiile geopolitice ale Rusiei. Ambiții militare, ambiții teritoriale, ambiții economice, ambiții politice etc. Forțele militare ale Rusiei reprezintă „argumentul forte” în politica sa- externă.

Rachetele la care se referă Agerpres sunt și ele de mai multe feluri. Nu se folosesc la întâmplare, mai ales cele care au încărcături nucleare. Mai ales rachetele cu rază medie și lungă de acțiune, rachetele intercontinentale. Dacă ar fi avut cunoștințe minime privind „politica rachetelor”, jurnaliștii nu ar mai fi vorbit aiurea.

Sistemul de la Deveselu este strict defensiv. Bătaia rachetelor de la Deveselu nu depășește 500 km. Punând compasul pe Deveselu, oricare jurnalist ar fi văzut zona de protecție pe care sistemul o acoperă. România și Bulgaria (cu părțile ce le revin la Marea Neagră), puțin din Turcia, Serbia, Ungaria. La Ungaria, sistemul de la Deveselu se va „pupa”, „la cald”, cu sistemul care se construiește în Polonia care, va încerca să acopere și Țările Baltice. Dacă ar fi fost atenți jurnaliștii, ar fi observat că sistemul de la Deveselu este legat de sistemul de alertă timpurie care se va construi în Turcia.

Putin și militarii ruși se tem însă de altceva. Au găsit ei că sistemul de la Deveselu este multifuncțional, că ar permite lansarea și altor tipuri de rachete, în special a celor cu rază medie de acțiune astfel că raza de acțiune ar acoperi zona Crimeei, teritoriul Ucrainei și al R. Moldova, ar ajunge până aproape de teritoriul Georgiei. În veste, și sud-vest ar ajunge să protejeze și Flota a VI-a americană, ar acoperi în sud Turcia, Siria și chiar Azerbaidjanul. Asta este durerea rușilor. Din acest motiv fac atâta scandal.

Dacă ne referim la sistemul care se construiește la polonezi, acela va prezenta un pericol și mai mare dacă va fi perfecționat pentru ar avea o rază de acțiune ce va bloca orice lansare de avion sau rachetă din bazele existente acum pe teritoriul Belarusiei sau al Rusiei europene.

Putin amenință dar dă asigurări că ei, rușii, nu vor face primul pas. Poate că această afirmație a rușilor ar trebui reținută de jurnaliști și de unii analiști. Rușii nu au capacitatea de a contracara astăzi acțiunile SUA și ale NATO. Amenințarea lor este o modalitate prin care își varsă năduful. Statele europene se întăresc militar. Este o reacție la comportamentul agresiv al Rusiei față de Ucraina. Germania, campiona reducerilor cheltuielilor militare, ajunsă de râsul curcilor prin folosirea cozilor de mătură pe post de țevi ale mitralierelor (am râs să leșin la citirea știrii), a programat modernizarea componentelor militare pentru apărarea antiaeriană. Nu mai spun de componentele de tehnică militară de blindate. Plus mărirea efectivelor. Toate acestea în „interiorul” condiționalităților impuse Germaniei după al doilea război mondial, țara fiind încă sub atenta supraveghere a statelor câștigătoare ale războiului (așa cum au convenit ele). Formal, puterile câștigătoare au încă un cuvânt de spus cu privire la mărimea și puterea armatei germane, au încă un format de supraveghere la care participă SUA, Rusia, Marea Britanie și Franța. Suedia a semnat acordul care permite NATO folosirea teritoriului Suediei pentru desfășurarea efectivelor și a tehnicii de luptă, la cererea Suediei.

România și Polonia au fost mereu „în raza de acțiune” a Rusiei. Lumea nu știe însă aceasta este cruda realitate. Cât timp nu am avut un sistem de protecție aeriană, cât timp Rusia a fost „marea prietenă” a Ucrainei, nu a fost nici o problemă pentru ruși. Situația este alta acum. România are un sistem de protecție aeriană performant și urmează a ridica nivelul de performanță al altor sisteme de protecție aeriană (inclusiv modernizarea flotei aerului), granițele României nu mai sunt la îndemâna Rusiei prin intermediul Ucrainei, Ucraina devenind o pavăză naturală împotriva aspirațiilor imperiale ale Rusiei, R. Moldova se apropie din ce în ce mai mult de România, procesul devenind ireversibil ș.a.m.d.

Cu cât amenință mai mult, cu atât devine Putin mai caraghios. O singură rachetă ajunsă pe teritoriul României sau Poloniei declanșează reacția NATO pe baza articolului 5. Să fim serioși, Rusia nu are capacitatea de a se înfrunta cu NATO. Mai mult, Rusia nu își permite să aibă pe teritoriul rus rezultate ale rachetelor pe care NATO este capabil să le trimită.

De la vorbă la faptă este cale lungă.

Rămâne, pentru noi, un semn de întrebare cu privire la Grecia devenită prietenă a Rusie. La fel cum trebuie să fim atenți și la alte state care pot defecta în favoarea Rusiei din considerente diverse și, uneori, puțin explicabile.

Imigranții „pun mâna” pe o țară europeană slabă, Grecia. Sunt sprijiniți să ocupe Europa. No border, no nation ?!

Am văzut acestă poză care spune multe. Foarte multe. Periculos de multe.

Fenomenul migrației este o tragedie nu doar pentru migranți ci și pentru cei care îi primesc, dacă fenomenul migrației iese din cadrul legal internațional acceptat, prin consens, de statele lumii.

Imigrația necontrolată a suferit un eșec. De ceva timp, statele europene nu au mai acceptat imigranții care nu aparțin Siriei și Irakului, apoi s-a ajuns la acceptarea doar a celor care din Siria și Irak fiind fac dovada că sunt din zonele afectate de conflicte militare, în special din zonele în care activează ISIS și Al Qaeda. Dovada prezentată de imigranți trebuie să fie un document de identitate. Un pașaport. Au apărut pașapoarte false. Mii de așa-ziși cetățeni sirieni au luat cu asalt granițele europene însă a apărut și informația că multe, mii de pașapoarte siriene, sunt „eliberate” de administrația ISIS. Pe lângă cele false.

Știrile curg, zilnic apar noi informații care scot în evidență faptul că nu asistăm la o migrație a celor afectați de război ci în special a celor care își doresc să trăiască într-o altă țară decât țara de origine, așa numiții imigranți economici. Numărul imigranților economici este imens față de numărul refugiaților din Siria și Irak.

Europa nu este în pericol, încă, ca grupare de state asociate economic și politic însă unele state europene sunt puse în fața unui mare pericol din cauza imigranților și în special a grupurilor europene de sprijin a acestei migrații. Poza de mai sus are și această semnificație. Mesajul este politic. Strict politic. Nu cred că imigranții care îl afișează sunt autorii lui. Nu vreau să cred, încă, așa ceva, pentru că dacă ar fi așa, atunci pericolul ar fi și mai mare. Este o declarație politică împotriva statelor europene, a națiunilor, a dreptului suveran al statelor europene de a-și hotărî propriul destin. De aceea cred că este un mesaj al grupurilor anti-europene din Europa, grupuri anti-UE în special, grupuri care au sprijin politic al unor partide europene nostalgice și revanșarde, revizioniste. Eu nu uit unele mesaje politice ale UDMR din anii trecuți, mesaje care îndemnau la „permeabilizarea frontierelor între statele membre ale UE până la dispariția lor” ! Permeabilizarea înseamnă, de fapt, renunțarea statului la suveranitate asupra teritoriului național, practic la dispariția statului. Iar mesajul din imaginea de mai sus tocmai asta cere.

Unele state europene cu mari pretenții de vedete politice până mai ieri, azi fac dovada slăbiciunilor interne grave. Grecia este vedeta. Grecia suportă azi consecințele politicilor socialiste după care s-a condus ani și ani de zile. Grecia este într-o fază periculoasă pentru populația țării care a fost aburită zeci de ani cu politici socialiste. După ce a încercat să destrame zona euro și să slăbească UE, acum s-au trezit că rămân cu imigranții în țară iar vecinul Turcia nu acceptă să îi primească pe cei care nu pot pătrunde mai departe în Europa.

Cifrele date publicității de autoritățile macedonene, dar și din alte state, arată că numărul refugiaților este din ce în ce mai mic. În Grecia rămân din ce în ce mai mulți imigranți economici. Din Iran, din Afganistan, din Pakistan, din India, din state ale Asiei de Sud-Est. Majoritatea de confesiune islamică. La Idomeni, imigranții economici au trecut la agresiuni și asupra autorităților macedonene dar și asupra autorităților grecești. Mai mult, imigranții au devenit o forță care începe să dicteze autorităților grecești „regimul” aplicabil zonei. Au blocat circulația pe comunicațiile de legătură cu Macedonia. Iar Grecia dă declarații plângăcioase și acuză statele europene că nu o ajută iar pe turci îi face vinovați că permit imigranților să treacă frontiera.

Grecia este un stat eșuat. Criza unor state europene generată de imigrație - creșterea exponențială a extremismului -, și pericolul imigrației agresive, violente, își are originea în incapacitatea Greciei de a fi stat. Grecia s-a complăcut în starea de „sat de vacanță”, de „stațiune turistică” și a uitat să mai fie stat național și unitar, independent și suveran. De aceea este atât de slabă să își apere prezentul și trecutul.

În această notă trebuie „citită” și intervenția, în forță spun eu, a UE și NATO în Grecia. Este o intervenție de recuperare pentru Europa și NATO a statului grec. Ce spune Tsipras zilnic este doar un fel de gargară cu pioneze. Turcia dă o mână de ajutor pentru recuperarea unui stat eșuat prin convenția încheiată cu UE. Turciei nu îi convine o Grecie eșuată, nu îi convine ca la Marea Mediterană să aibă un nou Stat Islamic pe teritoriul Greciei, așa cum se prefigurează viitorul dacă Grecia ar fi lăsată singură. Turcia a știut că statele europene vor lua atitudine și vor bloca Grecia. Trebuie să recunosc și faptul că Turcia îi și pedepsește pe greci prin refuzul de a-i primi pe imigranții care au trecut în Grecia înainte de semnarea acordului cu UE. Agenda de aderare a Turciei la UE a fost blocată ani și ani de Grecia și de statele cu care Grecia a avut înțelegeri „obscure”.

Ce va urma ? Ce va face statul grec ? Autoritățile din Grecia își vor aminti care le este rolul într-un stat democratic ? Își vor aminti că au obligația să își apere cetățenii, în special în fața agresiunii externe sau a agresiunilor venite din partea unor străini ? Vom vedea. Deocamdată, Grecia este un stat care poate fi confiscat de imigranții economici din lumea islamică.

Una din marile probleme ale Europei, ale fiecărui stat membru al UE este să răspundă provocărilor de zi cu zi ale „susținătorilor imigrației”. Susținători organizați în așa-numitele „societăți civile”, organizații agresive față de statele naționale, unele cu anvergură internațională deosebită. Organizația medicilor fără frontiere a făcut un gest semnificativ: a anunțat că își retrage sprijinul acordat imigranților în Grecia pentru că UE și statele UE au închis culoarul balcanic de imigrație ! Tot această organizație își duce sprijinul și este găsită în taberele jihadiștilor în luptă cu statele în care acționează pentru a le asigura asistență medicală de care duc lipsă. Această organizație spune că ajută populația locală însă principalele persoane cărora le acordă asistența medicală sunt luptătorii jihadiști care, spun ei, au dreptul la protecție sanitară. Organizația medicilor fără frontiere asigură, de fapt, una din capacitățile necesare unei forțe armate pentru a putea duce acțiuni de luptă.

Pe lângă această organizație mai sunt o groază, multe dintre ele cunoscute pentru opoziția față de statele naționale și suveranitatea acestora, multe dintre ele clamând dispariția granițelor naționale și deschiderea frontierelor pentru a permite migrația populațiilor care nu mai au spațiu vital sau nu au resurse pentru un anume nivel de trai. Majoritatea apelează la datele statistice care arată o creștere a populației lumii peste posibilitățile teritoriilor în care există această creștere de a le asigura supraviețuirea și mai nou, susțin imigrația în statele care au o scădere naturală a populației dar și un nivel de viață excelent. Aceste organizații se lovesc în demersurile lor de istoria statelor europene, de statalitatea lor, de legislația lor protectoare față de nativii respectivelor state, de cultura, religia și obiceiurile acelor populații. De aceea vedem cum prin orice mijloace aceste organizații încearcă să mai pună „o cărămidă” la construcția unei lumi fără state și granițe, fără cultură națională, fără drepturi pentru populațiile care locuiesc în teritoriile istorice. Politic au sprijinul partidelor socialiste, financiar au sprijinul organizațiilor multinaționale care sunt obligate să respecte anumite reguli în statele în care inițiază afacerile și dau taxele, social au sprijinul imigranților sau a urmașilor lor din generațiile a II-a și a III-a, principalii activiști ai unor astfel de organizații civice.

Ei bine, eu sunt împotriva ideii „fără frontiere”, „fără națiune”.

Sunt și împotriva porcăriei aruncate în spatele statelor europene de Germania. Este inadmisibil, după părerea mea, să aduci în Europa, nu în Germania, imigranții din statele islamice și să provoci astfel conflictul cultural și de aici o stare de război între imigranți și populațiile native. Degeaba spune Merkel că Germania poate absorbi imigranții, că are o populație mare care este determinantă din moment ce imigranții circulă prin state cu o populație aproape egală cu numărul imigranților aflați în deplasare. Macedonia are puțin peste 2 milioane de locuitori, Muntenegru are aproape 622 mii locuitori, Slovenia are în jur de 2 milioane de locuitori și lista poate continua.

Germania a acționat și împotriva unor principii europene, principii în baza cărora UE a luat ființă și s-a extins. Din moment ce aduci imigranți din statele islamice sau preponderent islamice, pui stop migrației legale a forței de muncă în spațiul UE ! Oprești și libera circulație dar și stabilirea domiciliului cetățenilor UE în spațiul german pentru că milioanelor de imigranți islamiști le vei asigura și spațiu de locuit, le vei destina și resursele germane pentru un trai decent, vei opune altor cetățeni europeni cultura imigranților islamiști astfel că Germania va deveni o țară descurajantă pentru majoritatea europenilor care, trecându-i frontierele, vor avea în față alte reguli de conviețuire decât cele deja cunoscute. Politica Germaniei este o porcărie ! Ba chiar pot spune că este un sprijin pentru organizațiile așa zis „civice” care vor să distrugă statele și națiunile.

Migrația își arată fața hâdă, se văd cusăturile cu „ață albă” ale unei construcții politice imorale.

Sunt fost grănicer așa că judec problema actualei migrații altfel decât o fac multe alte persoane. Interesul țării mele este mai presus de așa-zisul umanism sau „ajutor” umanitar, promovat ostentativ de presă și unele ONG-uri.

Europa este dezbinată din cauza migrației generată de interesele obscure ale unor state, ale unor economii naționale care au crezut că stările conflictuale din Siria și Irak sunt numai bune să fie exploatate și să atragă o forță de muncă din ce în ce mai necesară în țările care se află într-un proces accelerat de îmbătrânire a populației.

Sub acoperișul „ajutorului umanitar” pentru persoanele afectate de războiul din Siria și Irak, Germania, Suedia și Austria au dat semnale, perverse le spun eu, că ar fi disponibile să primească „refugiați”. Scopul însă a fost acela de a primi forță de muncă ieftină. De fapt, imigranții ajunși în Europa, intervievați de jurnaliști, au declarat, fără a fi trași de limbă, că și-au vândut proprietățile și nu înțeleg de ce nu sunt primiți cu brațele deschise. Când îți vinzi proprietatea în țara de origine și emigrezi, nu mai ai de gând să te întorci. Chiar dacă ești dintr-o zonă în care au loc conflicte militare, nu mai ai statutul de refugiat ci pe cel de emigrant economic.

După ce s-au comis, de către imigranți, acte impardonabile împotriva populației autohtone, statele „vinovate” au acceptat unele definiții și au făcut unele precizări. Sunt calificați ca „refugiați” doar cei din Siria și Irak, ceilalți sunt calificați ca imigranți economici. Imigranții economici vor fi înapoiați în țările de origine. Treabă grea, majoritatea celor care au invadat teritoriul european sunt, de fapt, imigranți economici. A căzut „măgăreața” pe toți cei din Africa, Afganistan, Pakistan, Bangladesh, Iran. Asta după ce Germania și Austria au gonit din țările lor pe albanezi, kosovari, sârbi, muntenegreni, macedoneni, cărora le-a încetat statutul de „refugiați politici”, țările lor fiind declarate „țări sigure” din punct de vedere politic.

Macedonia a mers chiar mai departe. De teamă că devine un stat tampon, un fel de tabără permanentă pentru imigranți, Macedonia nu mai primește în țară decât „refugiați” din Siria și Irak care fac dovada că vin din zonele aflate în stare de război. Ca atare, irakienii din Bagdad și sirienii din Damasc nu mai sunt primiți. Rezultatul, previzibil, nu a întârziat să apară. Imigranții din Afganistan au rămas în Grecia, au devenit violenți împotriva forțelor de ordine macedonene de la graniță, devin o problemă pentru Grecia. S-a ajuns ca în Macedonia să intre doar câteva sute de persoane pe zi, după un control riguros la frontieră privind identitatea.

Grecia tratează absurd de ireal problema. Aduce din insule imigranți cu toptanul, fără o verificare a acestora. Are acum la frontiera cu Macedonia peste 13.000 de imigranți care nu sunt primiți de statul vecin. Majoritatea sunt afganistanezi ! O notă proastă pentru Grecia.

Statele de pe ruta balcanică nu au ratat ocazia și acuză Grecia că nu își îndeplinește obligațiile asumate potrivit reglementărilor Schengen. Serbia și Croația procedează, la rândul lor, la verificări minuțioase. Ungaria nu mai admite imigranți ci, doar refugiați, numai pentru tranzit nu și pentru stabilire în Ungaria.

Austria a stabilit o cotă de primire a imigranților. CE declară că Austria „încalcă dreptul european”. Ar avea dreptate CE dacă aceștia ar fi „refugiați”, dar nu sunt. Cei de la CE care au scos porumbelul din gură ar fi trebuit să cunoască mai multe date privind identitatea reală a celor care au ajuns în Austria și care au determinat Austria să părăsească tabăra „germană” și să susțină cealaltă tabără. Acum Austria cere Germaniei să stabilească o cotă anuală de „refugiați” și să facă declarații politice clare care să descurajeze venirea altora.

Germania și-a găsit un bun aliat în Italia pentru a „șurubări” la situația actuală care, dacă se permanentizează nu le va fi favorabilă. Ultima găselniță a celor două state cu pretenții mari în UE este să scoată de sub autoritatea statelor naționale decizia acordării azilului. Să o ducă sub autoritatea Comisiei Europene. Nu este exclus ca Grecia să li se alăture. După prelucrarea cererilor de azil sub directul control al unei autorități a CE, cei admiși ar urma să fie repartizați, pe baza unui sistem de cote, în statele membre ale UE. Merkel, grijulie, a pregătit momentul și a făcut o declarație pregătitoare: refugiații nu au un drept să stabilească în ce țară a Uniunii Europene vor sta ! UE le asigură o formă de protecție în țara pe care o stabilește UE. Refugiații acceptă sau nu. Dacă nu acceptă repartiția UE, atunci trebuie să își caute altă țară. Interesant.

Intenția Germaniei și a Italiei țintește Acordul Dublin II. Acord care face parte din documentele fundamentale ale construcției europene. Inițiativa are caracter politic. La nivelul României, ar încălca prevederile Constituției, Art. 3 alin (4) din Constituție spune clar: Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.

În DEX avem următoarele definiții:

STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-și) schimba locul, sediul, locuința.

COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie1 un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni.

Este în pericol și art. 18 din Constituție care statuează că „dreptul de azil” se acordă și se retrage în condițiile legii, cu respectarea tratatelor la care România este parte. Atenție ! Avem în primul rând o lege care reflectă dreptul suveran al statului român de a acorda azil unor persoane străine. Nici un tratat internațional nu este imperativ ! Ce face Germania și Italia acum este să scoată de sub controlul statelor naționale competența suverană a acordării dreptului de azil. Astfel, ne putem trezi, că vrem sau nu, după cum are interesul Italia sau Germania (ele sunt capul răutăților !), cu populații strănutate iar dacă avem în vedere și faptul că cei care au plecat din țările lor urmăresc stabilirea în anumite țări europene, ne putem trezi cu o colonizare decisă de CE. Germania asta face practic acum. Își colonizează landurile cu străini pe considerentul că „este o țară în proces de îmbătrânire” - Merkel, zilele trecute.

Eu îmi pun foarte serios problema: de ce Germania și Suedia nu au apelat la șomerii din celelalte state europene ? De ce nu au adoptat o politică de stimulare a natalității ? Ajutoarele sociale substanțiale nu stimulează suficient, din moment ce Germania se plânge că „îmbătrânește” și a ajuns să strămute populații din alte zone ale lumii. Nu cumva a greșit când a permis și sprijinit cumva liberinismul ? Nu cumva este o lipsă de educație sexuală, din moment ce actul sexual are „relevanță” în obținerea plăcerilor și nu în procreere ? Undeva este o mare eroare din partea Germaniei. Controlul natalității, încurajarea măsurilor contraceptive a stimulat un consum egoist. Oamenii au văzut viitorul doar sub forma plăcerilor fizice - consum alimentar, sex variat, bunuri „elegante” etc. -, nu și al responsabilității față de specia umană, față de evoluția propriei nații.

Nu cred că inițiativa germano-italiană va avea șanse, deși se va face mare tapaj. Sunt suficient de multe țări care vor merge până la ruperea UE dacă se va continua cu amenințările Italiei sau Germaniei cu sancțiuni. Dacian Cioloș a declarat unei publicații franceze că România nu este de acord cu sistemul de cote. Nu știu ce va face Bulgaria însă Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia se opun categoric. Nu este exclus ca și alte țări să se alăture opoziției. Toate au observat că această invazie musulmană este altceva decât un „refugiu” al unor populații din fața războiului.

Pentru că nu este o situație clară, nici Turcia nu are de gând să cadă la pace cu propuneri tembele. Practic, refugiații sunt în țările din jurul Siriei. Acei oameni vor să se întoarcă în țara lor. Sunt în Liban, Iordania, unii în Turcia. Câteva milioane. Europa a fost practic invadată de imigranții economic. Un exemplu mai bun decât controlul de frontieră dintre Macedonia și Grecia nu se poate da. De la câteva mii de „refugiați” pe zi s-a ajuns la 100 sau puțin mai mult. Reducerea de peste 10-20 de ori a numărului  celor care trec frontiera este o probă indubitabilă că nu suntem în fața unei populații care se refugiază politic ci a unei populații care migrează economic.

Ce este mai grav, este faptul că se bate toba pe caracterul „umanitar” al primirii „refugiaților” și se uită, pur și simplu, caracterul inuman al tratamentului față de populația nativă a statelor, populație obligată să își schimbe comportamentul pentru a nu deranja extremismul islamist adus de imigranți, să se abțină de a-și exprima cultura, potrivit datinilor, a obiceiurilor locale pentru că imigranții se consideră deranjați ba, mai mult, consideră că manifestările culturale europene sunt ostile islamului și trebuiesc pedepsite. Asta nu mai este politică sănătoasă este tembelism notoriu.

La cea mai performantă securitate a frontierei din Europa, cea a Românei, încă un sistem al înaltei performanțe.

După ce mi-am exprimat opiniile în două articole, mi-am propus să mă opresc din scris pe blog. Aiurea ! Nu pot. „Frunzărind” Agerpres (aici) am dat peste această știre: „Proiectul EWISA, coordonat de Poliția de Frontieră, va putea transforma imaginile video în analiză de risc”.

Am intrat cu totul în problemă. Fără opreliști. M-am bucurat enorm să văd poza cu Andy Voicu iar ai apoi am dat de numele lui Daniel Boba. Foștii mei colegi, mult mai tineri, acum și ei în pragul zonei în care se pune problema pensionării.

Ideea este excelentă. Mă bucură enorm faptul că au reușit, după mult timp, să câștige încrederea colegilor din Finlanda și Grecia pentru un proiect comun. Știam că Spania, prin Guardia Civil, este un partener serios, de lungă durată și mă bucur că autoritățile de frontieră din Spania sunt, astăzi, membri ai grupului de lucru sub coordonarea Poliției de Frontieră Române.

Am citit cu mare satisfacție (orgoliul profesional !) declarația lui Andy:

„Noi avem un sistem de supraveghere la frontieră, probabil cel mai bun din Europa, alții — mai puțin și astfel încercăm să obținem elementele comune care ne apropie și ne-a luat foarte mult timp să găsim aceste elemente comune, pentru că și nivelul de cerințe la fiecare țară diferă”.

Vorba aia, nu am muncit degeaba !

„Proiectul EWISA (Early Warning for Increased Situational Awareness) va îmbunătăți capacitatea de reacție a autorităților responsabile cu supravegherea frontierei terestre prin elaborarea unui sistem de analiză video de care va putea beneficia orice stat membru UE”.

Ei bine, această sinteză a informațiilor din articolul Agerpres îmi ajută mintea să fugă cu niște ani în urmă, să încerc să identific cu o oarecare exactitate, momentul în care, la „un pahar de vorbă” cu colegii și prietenii din Poliția Federală de Frontieră Germană, afirmam cu încredere că va veni momentul în care noi, românii, aflați abia la începutul aderării la UE (era în faza de concepere Capitolul 24 JAI !), vom deveni colaboratori experți ai UE pentru alte state. Am mers repede. Avem, probabil, cum spune Andy, cel mai bun sistem de supraveghere la frontieră din Europa și avem și inițiativa de a face ceva mai mult, de a îmbunătăți nu doar ce avem noi ci de a participa la mai buna supraveghere a frontierelor terestre din toată Uniunea Europeană.

Gata. Cu această știre de excepție mă cumințesc. Este ca atunci când ajungi la o anume stare de satisfacție și îți dorești să o păstrezi cât mai mult timp cu putință.

Unii politicieni europeni sar calul. Uită ce este UE. Uită, mai ales, cine sunt.

Citesc știrea la Agerpres (aici). Austria dorește ca FRONTEX, agenție europeană de coordonare a polițiilor de frontieră, să returneze Turciei migranții din Grecia.

Pentru cine știe mai puține lucruri, știrea este o bombă „salvatoare”. Pentru cine știe, propunerea cancelarului social-democrat al Austriei, Werner Faymann, este o porcărie.

Acest politician propune, fără a exista o bază legală la nivel european și nici acceptul constituțional al Greciei, ca FRONTEX să preia o parte a atributelor suverane ale statului grec și să le exercite în relația cu alt stat, un stat terț. Turcia în cazul nostru.

Să ne înțelegem bine. FRONTEX este o structură de coordonare a polițiilor de frontieră pentru situația în care polițiile de frontieră a mai multor state urmează a desfășura, în comun, acțiuni pentru protecția frontierelor externe ale UE. Polițiile de frontieră nu își pierd atributele funcționale stabilite potrivit legilor naționale, cum nici statele nu pierd controlul asupra propriilor poliții de frontieră. Mai mult, polițiile de frontieră care urmează a executa misiuni de cooperare pe teritoriul altor state, cum este cazul Greciei dar și al Italiei (unde acționează o navă a poliției de frontieră din România), ajută la salvarea vieții pe mare însă sub controlul legii și autorității statului pe teritoriul căruia se află în misiune. Decizia privind soarta persoanelor salvate pe mare este în competența exclusivă a statului pe teritoriul căruia se desfășoară acțiunea.

Nu știu ce spun grecii însă mie mi-ar fi sărit țandăra. Cu atât mai mult cu cât presa tabloidă care i-a luat interviul ne spune că acest politician austriac a discutat cu premierul turc „soluția” fără a ne spune ce părere are premierul grec.

Cu ce imagine rămâne o persoană care are capacitatea de a înțelege tema ? Cu cea a unui stat „ocupat” politic de alte state ? Grecia este considerată un stat eșuat de a ajuns cancelarul Austriei să ia „decizii” cu privire la frontiera ei fără a ține cont de părerea Guvernului grec ? Grecia este incapabilă să se mai guverneze ?

Nu știu ce a răspuns premierul Turciei, bănuiesc că a fost elegant și i-a spus că se gândește la această „inițiativă”, că nu putea să îi spună în față că este dobitoc.

În general, când ai în față un prost, încerci să scapi elegant, dacă se poate, de prezența lui. Când însă un prost îți vine în față ca reprezentant al unei popor, atunci ești obligat să îl tratezi de parcă ar fi un geniu. Pentru că în spatele lui este un popor, un popor cu care ai relații de prietenie, ai relații economice profunde, ai un viitor ce poate fi evaluat.

Încep să cred că în Austria sunt mulți politicieni „ciudați”. În ultima perioadă de timp au ajuns să vorbească în numele întregii UE fără să le ceară nimeni acest lucru, amenință state din UE fără a avea cea mai mică reținere - de parcă nu ar ști că „sancțiunile” propuse de ei au nevoie, pentru a fi valide, de votul majorității statelor din UE, multe dintre ele fiind chiar cele propuse pentru sancțiuni.

Cred că ieșirea aceasta a cancelarului Werner Faymann este absolut alarmantă. Individul neagă drepturile suverane ale altor state ale UE. Le neagă suveranitatea. Le discreditează integritatea și independența teritorială.

Ciudate alegeri mai fac austriecii. Tare ciudate.

Grecia este din ce în ce mai „strâmtorată. Politicile aplicate „pentru Europa” au eșuat.

Criza imigranților în Europa a dus la ruperea „vălului” umanismului. Politică agresivă de stânga, umanismul provoacă daune imense țărilor care au dat dovadă fie de neglijență, fie de prostie, fie de pragmatism prost înțeles.

Pe de altă parte, criza a obligat statele europene să accepte realitatea. Disensiunile pe tema „refugiaților” au scos la lumină nu doar diferențele culturale aproape insurmontabile între europeni și „refugiați”, dar și incapacitatea celor mai dezvoltate state europene de a administra valul imigraționist.

Germania încă o ține langa, la nivel politic înalt, cu teoria „beneficiilor în viitor” a primirii „refugiaților”. Germania care a aplicat o cenzură severă în media când a fost vorba de a se ști ce anume s-a petrecut și care sunt daunele aduse populației germane (culmea, daune nu doar în comunitățile „pure”, ci și în comunitățile etnice care au venit în Germania cu zeci de ani în urmă !), acum ne spune că peste 80% dintre imigranții chestionați nu au nici o calificare, enorm de mulți dintre ei (cam 40%) sunt analfabeți, majoritatea sunt ostili unei forme de pregătire profesională în sensul dorit de investitorii germani - cumva autorii morali ai migrației -, există serioase impedimente privind învățarea limbii germane, mai grav însă este incompatibila cultură germană cu ce cultură au imigranții etc. Un lider religios islamist din Germania afirmă netulburat că de vină pentru agresiunile de la Koln sunt femeile, pentru că folosesc parfumuri și sunt îmbrăcate sumar. Ar fi culmea ca din Germania să află că Guvernul este de acord cu astfel de păreri și că cere populației din Germania să nu mai cumpere parfumuri și să îmbrace haine islamice !

Fără glumă, chiar dacă nu toți au urmărit unele evenimente, din punctul de vedere al politicilor europene financiare, modelul cu care s-a încercat salvarea Greciei a picat. Va fi interzis pe viitor. Provoacă daune tuturor celorlalte state membre ale UE și intereselor comunității europene în viitor.  Punct. Grecia are o mare problemă în primirea, pe viitor, a unor „ajutoare” financiare de la FMI, BM, BCE, CE etc. Alexis Tsipras a picat testul politicianului cu viziune. Ori reduce cheltuielile Guvernului grec, ori condamnă grecii la foamete. Destrăbălarea are picioare scurte.

Parcă o astfel de știre nu este de ajuns, vin și „sancțiunile” statelor membre ale UE pentru larghețea cu care Grecia a permis „invazia Europei”. Pentru că Grecia asta a făcut.

O opinie juridică anunțată la ultima reuniune a JAI spune că frontierele externe ale spațiului Schengen sunt la frontiera externă a statelor care au aderat la UE. Aici intră România, Bulgaria, Croația, Cipru. Opinia este întemeiată. Prin aderarea la Uniunea Europeană, aceste state aplică, obligatoriu, reglementările Acordului Schengen, ale Convenției de aplicare a Acordului, ale Regulamentului Schengen, ale tuturor deciziilor care privesc frontierele externe ale Uniunii Europene, aceste state participă la Frontex și la acțiunile de cooperare la frontieră coordonate de Frontex, au personal angajat în acțiuni la frontierele altor state sub egida Frontex. Lipsește actul formal al aderării teritoriale la Spațiul Schengen. Îndeplinirea formalității va duce la eliminarea controlului circulației persoanelor din respectivele state la trecerea frontierei cu Ungaria - în cazul României -, cu Grecia - în cazul Bulgariei -, cu Ungaria, Slovenia și Italia - în cazul Croației.

Deja, mai multe state cer, imperativ, ca statele membre ale UE să acorde asistență Macedoniei pentru a închide frontiera cu ... Grecia. Propunerea vine de la Slovenia, este susținută de Germania și nu numai. Austria cere suspendarea temporară a Greciei din Spațiul Schengen. Mai mult, Germania afirmă că nu dorește să transforme Macedonia și Bulgaria în state cu rol de „sală de așteptare” pentru imigranți/refugiați (aici). Nici mai mult și nici mai puțin o invitație la închiderea frontierei acestor țări cu Grecia (aici).

Premierul Greciei, Alexis Tsipras vede pericolul către care se îndreaptă Grecia: va deveni „o cutie neagră pentru refugiați”. Deși se folosește termenul „refugiați”, situația nu este așa. Este vorba despre imigranți. Printre imigranți sunt și refugiați.

Tsipras are dreptate. Austria a comunicat deja numărul maxim de refugiați pe care îi primește. Germania se simte deranjată că nu a fost consultată (aici). Hm. Austria a coborât plafonul de la 90.000 în 2015 la 37.000 în 2016. Probabil că Germania spera ca o parte dintre refugiații pe care urma să îi respingă să îi dea Austriei. Austriecii au fost mai hoți și le-au tăiat „macaroana”.

Suedia plafonează și ea numărul de imigranți pe care îi acceptă. Ungaria a comunicat prin intermediul prim-ministrului Orban că refugiații nu vor mai trece pe teritoriul Ungariei și nici nu vor primi azil. Mai mult, Orban recomandă Macedoniei și Bulgariei să închidă frontiera cu Grecia și printr-un gard de sârmă ghimpată. Danemarca a introdus controale la frontiera cu Germania și refuză imigranții care doresc să o tranziteze sau să „o ocupe”. Belgia a respins peste 10.000 de cereri de azil în anul ce s-a încheiat iar procesul tinde să devină o particularitate comportamentală a tuturor guvernărilor din Europa. Grecia intră din ce în ce mai mult în corzi. Internaționalismul socialist costă scump. Mai ales când pleci „la război” contra partenerilor europeni care, la un moment dat, din altruiști devin egoiști.

Mai bag de seamă și faptul că Grecia va trebui să îi returneze pe imigranții pe care îi tot primește dacă vrea să aibă bani suficienți pentru a asigura un nivel de trai decent pentru grecii care depind de politicile guvernamentale. Ajutoarele care vor fi acordate de CE nu vor veni din cornul abundenței, au și ele o limită. Dacă va continua să îi primească pe imigranți, celelalte state ale UE vor spune că este treaba Greciei cum îi întreține.

Aventura Syriza se apropie de final. Nu a reușit destabilizarea UE, nu a reușit prăbușirea monedei euro, nu a reușit nici cu deschiderea ilogică a frontierelor pentru primirea imigranților. Dacă au urmat un plan al altei puteri politice, interesată să distrugă Comunitatea Europeană, au dat greș. Vor plăti pentru asta.

Naiba mai înțelege ce este în Grecia !

Am văzut la Tv imagini de la „greva generală” din Grecia. M-am uitat apoi la imagini puse pe net. Polițiști în flăcări. Aflu că guvernul lui Alexis Tsipras este de acord cu revendicările ... străzii ! Bine, bine, strada înțeleg că este împotriva măsurilor de austeritate luate de guvern, așa este în general, în Grecia este altfel.

Grecii dau foc polițiștilor greci protestând, cu sprijinul guvernului propriu, împotriva măsurilor de austeritate propuse de guvernul grec și aprobate de creditorii externi pentru ca aceștia să dea niște bani Greciei necesari ieșirii din criză.

Simplificat, grecii dau foc polițiștilor lor (greci și ăștia !) pentru că străinii haini nu dau bani degeaba Greciei. Să nu îți pui mâinile în cap ?

Părea mea. Probabil nu doar a mea. Grecia devine, pe zi ce trece, un stat eșuat.

Socialiștii și social-democrații ar trebui să facă un pas înapoi.

Tot socialiștii sunt și „sursa” tâmpeniilor cu imigrația agresivă dinspre Asia. Sigmar Gabriel din Germania (vice-cancelar și ministru al economiei, șeful socialiștilor germani), Hollande în Franța și alte personalități care au încurajat imigrația și au impus un comportament politic care încalcă, flagrant, reglementările europene.

Cu o guvernare absolut incompetentă, la putere cu un partid care a provocat grava criză din Grecia, cu valul de imigranți în țară, Grecia nu mai are șanse de revenire. Dacă o guvernare este să devină modelul lui „așa nu”, atunci în Grecia se poate manifesta.

Opoziția în UE capătă forță. Acordul Schengen, distrus de Germania și aliații este în pericol.

Citesc la Agerpres (aici). Statele grupului de la Visegrad au luat o decizie majoră. Își organizează paza frontierelor după reguli proprii, în interiorul Spațiului Schengen de care aparțin.

Motivul este bine explicat: aceste state nu sunt de acord să primească imigranți doar pentru că alte state au nevoie de ei, de forța de muncă „ieftină” oferită de imigranți pentru economiile acelor state cu o populație activă în descreștere.

Ungurii critică și pe George Soros, care promovează altruismul pentru realizarea globalizării și care prin activitățile lui a reușit să „falimenteze” statele în care este implicat (spun ungurii !).

Noi, aici, suntem beneficiarii direcți ai activităților lui Soros. Mai toată societatea civilă cu pretenții de la noi are în spate finanțarea lui Soros.

Se va comenta negativ inițiativa statelor care fac parte din Grupul de la Visegrad. La noi există o opinie promovată de „prețioși” că ar fi trebuit să ne pliem fără nici o rezistență pe politica germană. Alții afirmă că trebuie să negociem în funcție de toți factorii care pot influența România, în special cei negativi. Altruism poți avea abia după ce ai tu din destul, nu când tu ești mort de foame și abia te târăști prin viață. Cei care au, ar trebui să se uite în jurul lor, să vadă care sunt cei care au nevoie de ajutor dintre cei de-un neam, nu să caute „victime ale vieții” din rândul altor popoare.

Cu teza a doua lucrează acest Grup de la Visegrad.

Dacă anunțul făcut de unguri este real, atunci noi avem o problemă. Mare.

Să privim harta. Avem frontieră cu Spațiul Schegen la frontiera cu Ungaria. Frontiera cu Bulgaria este doar între două state membre ale UE.  Chiar dacă aplicăm un regim de frontieră româno-bulgar similar cu regimul Spațiului Schengen, la frontiera româno-ungară și la cea bulgaro-greacă se aplică control de intrare în Spațiul Schegen. Noi și bulgarii suntem pe undeva „în aer”. Din moment ce Ungaria și celelalte state membre ale Grupului de la Visegrad (unde am vrut și noi însă nu am fost admiși, opozantul principal fiind Ungaria) vor introduce controlul la trecerea frontierelor lor suplimentar față de reglementările Schengen, cu scopul concret de a împiedica fenomenul imigraționist promovat de Germania, Franta și alte state membre ale UE, noi vom deveni victime. Procesul de aderare la Spațiul Schengen se va opri. Pe lângă Olanda și Finlanda care ne consideră „nepregătiți”, apar statele membre ale Grupului de la Visegrad care se vor opune la rândul lor pentru că România va fi considerată „stat de depozitare” a imigranților care nu au fost admiși în Germania, Grecia, Italia sau alt state membru al UE.

Între Ungaria și Bulgaria avem Serbia. Aflată în proces de aderare la Uniunea Europeană. Deocamdată, Serbia este stat terț. Avem obligația să executăm la frontiera cu Serbia controlul la trecerea frontierei după regulile Spațiului Schengen (prevedere a Tratatului nostru de aderare la UE, lege în România, potrivit Constituției noastre cu reglementări superioare într-un eventual conflict de legi !). Serbia este sufocată de imigranți. Ungaria a înăsprit controlul la trecerea frontierei cu Serbia și a închis frontiera cu totul, aproape. Croația, statul vecin la vest al Serbiei, stat membru UE, a închis frontiera cu Serbia, acceptul imigranților dinspre Serbia fiind sever restricționat. Marea masă de imigranți care tot vin pe ruta Greciei se varsă în Serbia care are frontierele cu Croația, Ungaria, România și Bulgaria blocate. România este în pericol să devină următorul stat cu frontierele blocate de Ungaria. Croația este deja blocată.

Să spunem că imigranții nu vor la noi. Sunt declarații date de ei care confirmă această ipoteză. Când Grupul de la Visegrad va lua decizia de a schimba regulile jocului la frontiere pentru protecția propriei populații împotriva fenomenului imigrației scăpat de sub control, tensiunile din Serbia produse de masa mare de imigranți vor avea urmări și peste frontierele acestei țări. Vom avea de ales. Primim imigranți pentru a salva Serbia sau ridicăm un gard la frontieră cum a făcut Ungaria și exercităm un control foarte sever asupra accesului în țară a acestora.

Nu degeaba am recomandat să privim harta. Geografia nu ne lasă să gândim altfel. Singura rută către Uniunea Europeană a valului de imigranți este prin Grecia sau Turcia, prin Bulgaria sau Macedonia, apoi prin Serbia sau România și se ajunge la Croația și Ungaria. Ungaria și Croația au pus „dopul”. Au închis Balcanii. Dopul pus de Ungaria la frontierele cu Serbia și Croația va putea fi extins la frontiera cu România. Cine a fost atent, a observat că Ungaria a oprit construcția gardului doar la frontiera cu Slovenia care este, la rândul ei, stat membru al Spațiului Schengen ! Cine a fost atent a observat că cei de la CE nu prea au obiecții cu privire la gardul de la frontiera cu Croația ! De aceea nu vor avea prea multe întrebări la eventualul gard la frontiera ungaro-română !

Punerea în practică a intențiilor Grupului de la Visegrad modifică toate scenariile CE cu privire la imigranți și imigrație. România va trebui să se consulte, de urgență, cu Bulgaria pentru a adopta o poziție comună. Nu cred că poate fi acceptată poziția ca „state depozit” de imigranți. Este o poziție care reiese din acțiunile Ungariei și a partenerilor ei.

Chiar dacă Ungaria va fi criticată pentru lipsa „altruismului”, nu poate fi criticată pentru apărarea intereselor națiunii maghiare. La fel și celelalte state din cadrul Grupului de la Visegrad. În fond, guvernele au obligația să acționeze în interesele propriilor popoare. Chiar în spațiul Uniunii Europene primordial este interesul național. Piața comună europeană este, prin excelență, una economică și nu una politică. Problema imigranților este una politică, prin excelență. Această particularitate a problematicii imigranților este exploatată de statele membre ale Grupului Visegrad pentru a refuza accesul imigranților pe teritoriul lor. Au în spate prevederile tratatelor în materie ale ONU care precizează că acceptul refugiaților sau a altor imigranți se va face de către state cu condiția protejării securității acelor state, a ordinii publice, a securității cetățenilor. Din moment ce statele din Grupul Visegrad se vor prevala de aceste prevederi, nimeni nu le mai poate imputa ceva. Culmea este faptul că Germania, cea care forțează acceptarea imigranților are probleme care confirmă faptul că primirea acestora a dus la insecuritatea populației germane din zonele în care imigranții sunt campați ! Presa germană a oferit statelor din Grupul Visegrad toate motivele pentru ca acestea să refuze primirea imigranților veniți pe ruta balcanică.

Noi suntem într-o poziție foarte grea. Împreună cu Bulgaria suntem la marginea de țară (țara fiind UE). Iar UE are probleme în centru, are frământări mari în spații imense, cu populații mari. Grupul de la Visegrad adună câteva zeci de milioane bune de cetățeni ai UE, țări cu economii din ce în ce mai puternice, țări în care Germania, Franța, Austria etc. au investit ani și ani de zile. Este absolut normal ca toate eforturile UE să se concentreze spre calmarea atmosferei în centrul uniunii.

Înclin să cred că programele UE vor suferi la rândul lor. Bugetul UE va avea de suferit, sever, frământările de acum pot duce la dereglări severe în economia unor state mai ales din cauza faptului că statele care au imigranți în număr mare vor aloca sume de bani imense pentru susținerea acestora. Semnalele sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. Turcia anunță că a cheltuit cu imigranții, în 4 ani, aproape 8 miliarde euro. Austria a comunicat o estimare de 12 miliarde în 5 ani, Germania a făcut și ea evaluări care spun de niște miliarde ce vor merge către imigranți însă ridică problema și alocării unor fonduri suplimentare pentru a rezolva problemele acolo unde este sursa migrației.

Zecile și sutele de miliarde de euro care vor însoți imigrația vor trebui luate din altă parte. Mai mult, actualele calcule sunt făcute pentru situația de acum, dacă numărul de imigranți va continua să crească, problemele vor fi mult mai grave. Pasul făcut de Grupul de la Visegrad este unul preventiv. Aceste state nu vor să participe la autodistrugerea promovată de unele state europene. Dacă Germania are nevoie de forță de muncă ieftină, nu are decât să și-o aducă fără a o mai trece peste frontierele altor state. Ba chiar tratatele UE ar trebui rediscutate. Dislocarea unor populații străine în țări ale UE pentru motive politice interne duce la favorizarea acelor populații în dauna populației statelor membre UE. Blochează, în mod real, o prevedere de bază a înființării și funcționării Uniunii Europene: libera circulație a persoanelor (cetățeni europeni) pentru ocuparea acelor locuri de muncă disponibile. Ocupând locurile de muncă disponibile din Germania cu forță de muncă din Siria, Irak, Afganistan etc., Germania limitează accesul cetățenilor europeni la locurile de muncă din Germania. Iar noi eram criticați, cu severitate, că acordam cetățenie celor din Republica Moldova !

Wolfgang Schaueble are, în fond, dreptate. Își apără țara, apără Uniunea Europeană și uniunea monetară.

Campaniile extremei stângi din Grecia împotriva germanilor și a conducerii Germaniei, cu precădere, a stimulat apetitul „sentimentaliștilor” de pe tot mapamondul, ai noștri fiind stimulați și de anti-europeniștii de la noi, indiferent de formațiunea politică în care activează sau pe care o susțin. Este la modă să fii anti-european, cu cât ești mai zgomotos cu atât ai mai multe șanse să fii băgat în seamă. Eu mă mulțumesc să îi număr și să constat doar că există. Din câte înțeleg, majoritatea nu au nici o treabă cu eforturile țării pentru intrarea în UE sau NATO, nu au suferit nici „o pagubă” în urma procesului de aderare, au avut surse externe de existență însă vor un loc sub soare și, pentru că nu se pricep la altceva, critică ce li se pare lor că este la modă.

Wolfgang Schaueble are dreptate în pozițiile adoptate cu privire la Grecia. Grecia are nevoie de o reducere a datoriei însă nu se poate a celei către statele membre ale zonei euro pentru că nu există un mecanism care să permită o astfel de ștergere.

Zona euro trebuie înțeleasă ca fiind o singură piață, o „țară”. Cum ar veni, „țara euro”. Dacă luăm ca exemplu oricare altă țară care nu este membră a zonei euro, situația din Grecia ar trebui comparată cu situația unui județ sau a unei regiuni cu o anumită independență financiară care a acumulat datorii la bănci sau la bugetul de stat iar statului respectiv i s-ar cere să îi șteargă datoriile. Și de la bugetul de stat și de la bănci. Imposibil. Grecia este în situația aceasta. Este în zona euro și nu îi pot fi șterse datoriile. Îi poate fi impuse însă reglementări care să îi corecteze comportamentul, să oblige autoritățile locale să nu mai scutească de impozite (locale) pe unii, să îmbunătățească colectarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat și celui local, să stimuleze industria și comerțul local pentru a atrage venituri bugetare etc.

Dacă Grecia ar fi ales calea ieșirii din zona euro, întreaga zonă ar fi avut pierderi însă acestea ar fi putut fi suportate prin măsuri ale statelor membre și ale BCE pentru reducerea efectelor negative. Grecia la rândul ei ar fi avut de suferit prin scăderea dramatică a veniturilor și efortul de trecere la o monedă alternativă sau la o monedă paralelă cu euro, care însă ar ieși de sub controlul și sprijinul BCE. Grecia ar fi putut să își facă propria politică financiar-monetară, ar fi putut devaloriza moneda proprie, ar fi putut profita de inflație pentru reglajele de care ar fi avut nevoie, ar fi putut face mult mai multe decât acum. Ar fi putut face ce fac ai noștri, ar fi putut șterge datoriile către bugetul de stat ale societăților cu capital de stat ba chiar și a unor entități private care au fost introduse în categoria „de interes național”. Pe timpul lui Năstase era „o modă” de care au beneficiat mulți investitori strategici, chiar și pe timpul lui Boc, nu mai spun de Ponta care a făcut și el astfel de treburi.

Yanis Varoufakis a fost tranșant în ultimele declarații. El, împreună cu un grup restrâns de la ministerul de finanțe grec (spunea de 5 apropiați), au planificat prăbușirea economică a Greciei pentru a provoca prăbușirea economică a zonei euro. A vrut însă să îi oblige pe ceilalți să dea afară Grecia din zonă, nu să rămână el ca „vinovat” de acțiune (în fața grecilor !). Alexis Tsipras a fost, practic, doar instrumentul politic de care s-a folosit pentru atingerea scopului. Tot Varoufakis a mărturisit că Wolfgang Schaueble și-a dat seama de ce face el și i-a propus o ieșire din zona euro „plătită” pentru a nu afecta celelalte state. Varoufakis a refuzat și atunci ceilalți miniștri de finanțe au luat prima măsură de blocare a intențiilor guvernului grec: au blocat băncile grecești. Au oprit efectele negative ale acțiunilor anti-europene generate de Varoufakis și Tsipras. Eliminarea lui Varoufakis din rândul negociatorilor greci a fost al doilea pas important. El era cel care „își prostea colegii” și îi îndemna la acțiuni auto-distructive. Efectele s-au văzut. Cei care au lucrat cu Varoufakis la ministerul de finanțe grec și-au depus demisiile. Grupul Varoufakis a eșuat în încercarea de a distruge zona euro. Sunt dubioase în schimb intervențiile ulterioare ale FMI și SUA. Hm. Cineva va ține minte. Acordul comercial cu SUA nu este încă finalizat. Nu cumva, cineva, dorea o fazendare a UE înainte de finalizarea negocierilor și semnarea acordului ?

Rămânerea Greciei în zona euro nu este un câștig pentru greci și nici pentru zona euro. Nu există nici procedura ca o țară membră să fie obligată să părăsească zona (merg din nou la comparația de mai sus, nu poți să spui că județul sau regiunea prost gospodărită nu mai face parte din teritoriul național !). Există însă posibilitatea ca aceasta să iasă singură din zonă. Dacă vrea. Iar grecii, acum, nu vor.

Nu este bine să uităm evenimentele anterioare. Un material BBC despre Angela Merkel (foarte bun !), a scos în evidență câteva comandamente ale vieții politice ale cancelarului german: Germania unită, Uniunea Europeană, Uniunea Monetară Europeană ... Când Germania de vest a pregătit reunificarea cu Germania de est, zona euro nu exista. Marca germană era puternică, Germania se pregătea să pompeze multe mii de mărci în partea sa de est pentru a aduce la același nivel economic și de dezvoltare întreaga Germanie. Au fost discuții cu privire la statutul Germaniei de membru al UE după reunificare. Germania a trebuit să accepte multe „impuse” pentru ca celelalte state membre ale UE să accepte că Germania reunificată este Germania membră de drept a UE. Franța a jucat mai strâns și mai mult. A obținut angajamentul Germaniei că va semna Tratatul de la Maastricht, tratatul monedei unice. Acțiunea a fost puțin perversă (ca să nu spun ticăloasă !). Germania a fost astfel obligată să renunțe la posibilitatea folosirii unui deficit mai mare de 3% pentru creșterea economică a zonelor din fosta RDG. I s-a luat unul din instrumentele de soluționare a crizelor de tot felul care, mai apoi, au pus în mare dificultate statul german: șomaj uluitor - peste 25% -, închiderea firmelor din partea de est a Germaniei, sărăcie lucie, migrația economică dinspre est spre vest cu potențial de destabilizare a localităților din vestul Germaniei, creșterea asistenței sociale accelerate etc. La toate acestea s-au adăugat problemele generate de participarea Germaniei la eforturile ONU de salvgardare a persoanelor aflate în dificultate din alte state, în special din Africa și Asia, cotele de migranți fiind o povară suplimentară.

După ce a trecut prin „calvarul” reunificării și respectării forțate a prevederilor Eurozonei, Germania are de apărat poziția ei dar și stabilitatea Uniunii Europene în ansamblul său. A muncit, a suferit pentru ca UE să fie cea mai mare putere economică a lumii. Merkel și Schaueble au de muncit serios să îi determine pe parlamentarii germani să fie de acord cu un nou angajament de ajutor pentru Grecia. Wolfgang Schaueble a spus-o pe șleau: Grecia s-a mai angajat acum 5 ani să facă reforme și nu a făcut. Ce credibilitate mai poate avea un guvern grec azi ? Mai ales că este format din extremiști de stânga ?

Îmi pare rău de ce li se întâmplă grecilor însă nu pot fi de acord cu ce au făcut și, mai ales, cu ce au vrut să facă. Dacă Varoufakis și Tsipras ar fi reușit, noi am fi avut de suferit. Depindem economic de zona euro, majoritatea firmelor care exportă din România au capital din zona euro, 12% din puterea bancară din România are capital grecesc etc. Ar fi fost iadul de pe lume. Pentru ce ? Pentru că niște extremiști marxiști vor să dispară UE ? Ia să se ducă la dracu !

O „mișcare” ciudată a FMI se cuvine a fi „tradusă” și urmărită.

Mediafax (aici).

FMI critică acordul abia încheiat cu Grecia pentru că nu au prevăzut o restructurare a datoriei Greciei.

„Studiul FMI afirmă că statele europene ar trebui să ofere Greciei o perioadă de graţie de 30 de ani pentru achitarea datoriei sale europene, inclusiv a noilor împrumuturi, relatează Reuters în pagina electronică. În caz contrar, europenii trebuie să facă transferuri anuale către bugetul grec sau să accepte reduceri dramatice ale împrumuturilor existente”.

Am impresia că asta este mai mult o decizie politică, mai puțin financiară. După puțina mea înțelegere în materie de economie și finanțe, cineva nu dorește o scădere a nivelului de trai a populației care să șocheze, care să o determine către decizii politice radicale asupra partenerilor externi, în special a celor legați de SUA. Părerea mea.

Accentul pus pe „datoria europeană” a Greciei - sunt excluse de aici datoriile către FMI sau alte entități financiare din afara zonei europene -, începe să semene a ingerință în viața UE.

Normal că primul gând se duce către SUA însă nu trebuie uitate statele aliate SUA dar și cele pentru care SUA are o anumită grijă.

Mai pe șleau spus, FMI s-a transformat în purtătorul de cuvânt al intereselor financiare ale statelor din afara UE care doresc ca împrumuturile acordate Greciei de către sistemele lor bancare să fie recuperate având ca suport finanțele statelor europene membre ale UE. Ceva în genul : Grecia este la voi în curte, este membră sistemului monedei unice, este obligația voastră să returnați celorlalți banii păpați de greci. Ca să se poată realiza asta, va trebui să dați Greciei împrumuturi substanțiale și să uitați, pentru cel puțin 30 de ani, de ei (perioada de grație).

FMI își ia prin acest studiu mâna de pe Grecia și nu vrea să recunoască că a participat la finanțarea țării impunând condiții care nu au fost îndeplinite sau nu au putut fi îndeplinite.

Publicarea acestui studiu acum, după semnarea acordului și aflarea lui în fața Parlamentului grec sau în fața parlamentelor celorlalte state membre UE, seamănă a acțiune de blocare a lui și invitația la o altă negociere.

Deși intervenția FMI ar putea părea în favoarea Greciei, ea de fapt încinge niște spirite. Îi întărâtă pe greci să refuze acordul, îndeamnă alte state europene să își pună problema garanțiilor pe care le dau Greciei pentru a exista mai departe ca stat membru UE. Cum vor explica politicienii celorlalte state europene cetățenilor lor că au obligația să pompeze anual bani în bugetul Greciei pentru ca aceasta să nu părăsească zona euro și să se redreseze economic ? Că banii dați azi vor fi adunați contabil timp de 30 de ani (!) și că vor reveni la cetățenii europeni care îi dau abia după alți 30 de ani ! Dacă vor reveni, dacă nu cumva vor fi pierduți cum se recomandă de către FMI să fie pierduți pentru contribuabili cei care au fost dați Greciei la precedentele ajutoare date din 2010 încoace.

Eu am ciudata impresie că aici este și mâna lungă a Franței care se află în permanentă competiție cu Germania și care nu este mulțumită că Grecia nu a primit mai mult. Probabil că nu a primit ce i-a promis Franța prin emisari.

Este evident că aici vorbim de politică „înaltă” iar Grecia a devenit „instrumentul/arma” cu care unele state se luptă. SUA, Franța, Germania, Rusia ...

Îmi pare rău pentru grecii de rând. Au avut guvernări proaste (cum avem noi astăzi !), care le-au tot dat sinecuri iar acum plătesc. Și-au pierdut capacitatea de a hotărî propriul destin. Rămânerea în zona euro este, se pare, alegerea cea mai nefericită.

Nesăbuitele guvernări elene au adus doar distrugere și izolare.

Campioni ai populismului deșănțat, cei din Syriza au reușit, inițial, să își atingă scopul: să prăbușească Grecia și să își provoace partenerii Eurogrup încercând să îi antreneze în prăbușirea zonei euro. Atât.

Au întrerupt o guvernare care intrase pe un drum reparatoriu a erorilor anterioare. Au anulat toate rezultatele bune obținute în ani de chin pentru populație, au încercat să vândă luna de pe cer. Acum ar trebui chemați de greci să dea socoteală. Lozincile patriotarde nu dau de mâncare, nu pun la loc banii din bănci, nu sprijină economia. Au reușit să pună în poziții de adversitate cetățenii din Grecia cu cetățenii altor țări, posibili clienți ai produselor și serviciilor grecești, în special în turism. Acum reîndatorează Grecia în condiții absolut draconice.

Nu mai spun de Germania, o să spun de Marea Britanie. Londra se opune folosirii fondurilor britanice în programul de asistență pentru Grecia (aici). Fonduri care ar putea fi o sursă financiară solidă, cu potențial de creștere.

„Colegii noștri din zona euro au primit un mesaj clar și puternic potrivit căruia va fi inacceptabil de modificat poziția britanică privitoare la programele europene de stabilizare financiară.

Doar cei 19 membri ai zonei euro, din care Marea Britanie nu face parte, trebuie să aibă responsabilitatea de a subscrie la programe de stabilizare financiară cu ajutorul fondului utilizabil în timpul unor crize precum cea prin care trece Grecia în prezent”.

Este mai mult decât clar. Este o subscriere de către statele membre Eurogrup, sunt garanții ce se acoperă cu propriile „averi” pentru ca niște guverne grecești să facă ceva cu banii împrumutați. Unii nu sunt de acord.

Praga se poziționează clar împotriva garantării de către Cehia a ajutorului dat Greciei prin acordul abia încheiat. Praga nu este de acord că garanteze cota de 1,13% din suma stabilită pentru ajutorul financiar ce urmează a se acorda Greciei (aici).

Poziția cehilor sună, mai degrabă, a sentință: „Președintele ceh Milos Zeman a declarat luni că acordul cu Grecia este foarte fragil deoarece Grecia a promis de mai multe ori ceva, dar niciodată nu a îndeplinit. El a respins ideea că Republica Cehă ar trebui să ofere o garanție pentru un împrumut Greciei. El a considerat o astfel de alternativă ca foarte negativă. El crede că contribuabilii cehi nu ar trebui niciodată să plătească datoriile Greciei”.

În mod cu totul asemănător se vor comporta și alte state, în special cele care s-au opus acordului și au cerut ca Grecia să iasă din zona euro.

Problema este mai gravă. Nu doar statele zonei euro participă la Mecanismul European de Stabilizare Financiară, ci toate statele membre ale Uniunii Europene.

Este evident că aici se va pune problema garantării și de către România a unei părți a datoriilor Greciei. Sunt curios dacă vor pricepe marii susținători ai lui Tsipras și Varoufakis din România despre ce este vorba. Dacă pricep faptul că vom arunca niște bani pe apa sâmbetei pentru a fi solidari cu Grecia, dacă Președintele Iohannis și Guvernul Ponta își vor asuma garantarea procentului care îi va reveni României în mecanismul de salvare european.

Întrebarea este, până la urmă următoarea: vrem noi să devenim contribuabilii români care plătesc o parte din datoriile grecilor ? Să nu uităm că perioada pentru care Grecia este îndatorată până în prezent merge până la anii 2052 ! Cam pe aici. Să pricepem că perioada de îndatorare poate va fi prelungită. Să înțelegem că prin „ajutorarea” Greciei ne procopsim nu doar cu datoria României, mărită iresponsabil de Tăriceanu, Băsescu-Boc și Ponta, ne procopsim și cu o parte a datoriei Greciei. Copiii noștri sunt buni de plată. Se nasc deja îndatorați. Pentru ce ? Pentru ca niște guverne, românești sau străine, au avut chef să fie percepute de cetățenii lor ca mari donatoare de privilegii de la bugetul de stat.

Exemplul absolut negativ al Greciei ar trebui să ne trezească. Ce fac guvernele noastre ? De împrumutat, se împrumută, de dat cu beneficii la popor, dau, de umplut pușculița ... sufletul.

Exemplul negativ al Greciei îmi spune că Tăriceanu sau Năstase nu au prea fost buni premieri. De fapt, au fost niște tâlhari. La fel ca ceilalți de după ei. Trebuie să renunțăm la acest model de guvernare. Este prost, este tembel, este iresponsabil. Dacă îl păstrăm vom ajunge la fel ca grecii în loc să fim ca cehii, slovacii, polonezii, germanii, finlandezii etc.

Încep să am îndoieli cu privire la viabilitatea acordului abia încheiat. Dacă mai multe state se opun depunerii de garanții pentru Grecia, nu îi văd pe francezi, italieni, spanioli, portughezi, ciprioți și alții acoperind singuri garanțiile cerute. Nici pe Germania nu o văd prea bucuroasă să accepte să acopere ce nu vor ceilalți să dea.

Empatizez cu cel din Grecia aflat în dificultate însă trebuie să fie clar: cămașa este mai aproape de piele ca haina.

Politicile „grecești” au devenit „nodul gordian” al Uniunii Europene. Soluția este greacă. Se taie !

Spun, în titlu, politici „grecești” pentru a da o „culoare” tipului de politici superficiale, egoiste, înclinate către consum, către înșelarea creditorilor, către desconsiderarea celorlalți. Creditorii sunt, de fapt, ceilalți cetățeni ai UE și nu numai. Pe greci nu îi interesează țara lor, darămite soarta altor popoare chemate să îi sprijine în virtutea unor comandamente politice înalte - existența unei uniuni a statelor europene care să contrabalanseze puterea unor adevărate „imperii” economice cum ar fi SUA, Rusia, China, India etc.

Grecia este în fața celei de a treia intervenții europene de ajutor de urgență în ultimii 5 (cinci !) ani. A treia ! Nu mai vorbim despre un accident politic de guvernare, vorbim deja despre o boală cronică. Toate guvernele grecești au tratat cu maximă superficialitate guvernarea țării. Au consumat mult mai mult decât le-a permis economia. Și-au distrus țara singuri. Ajutoarele primite au fost din banii altor cetățeni europeni. Din economiile lor. Pe bună dreptate se opun acum guvernele celorlalte state europene ajutorului pe care îl cere Guvernul Tsipras. Mai ales după ce au aflat că scopul politic al formațiunii la putere în Grecia este colapsul economic al UE. Colaps ce ar duce la destrămarea UE în folosul „prietenilor” pe care premierul grec Tsipras i-a tot cultivat în ultimul timp: Rusia, China etc. Colaps ce ar sărăci celelalte state europene. Pe unele le-ar băga într-o criză  profundă fără ca acestea să fie vinovate cu ceva. Tsipras, Varoufakis și toți ceilalți lideri ai Syriza care au conceput acest plan diabolic nu mai au ce căuta la masa negocierilor. Nu pentru că nu prezintă încredere ci pentru că sunt toxici. Limbajul lor la dresa celorlalți europeni le-a arătat adevărata față. Așa cum ei au fost votați de greci, ceilalți lideri europeni au fost votați de cetățenii lor. Lipsa de considerație față de liderii aleși ai altor state reprezintă o lipsă de considerație față de cetățenii acelor state. Cum cred grecii că aceștia le vor mai sări în ajutor ?

Partidele extremiste ajunse în Parlamentul European l-au aplaudat pe Tsipras și l-au încurajat în demersul lui de distrugere a UE. De fapt, pentru UE problema o constituie apariția și dezvoltarea extremismului anti-UE. Cauza este în lipsa de consistență a conducerilor succesive ale UE. O cauză, cred eu, o reprezintă și comportamentul duplicitar al Franței care una declară și alta „produce”. Sunt convins că Franța nu își dorește o integrare a UE acum, îi este teamă de „supremația” germană, de modelul german care a prins la mai multe state membre UE și care atrage statele care și-au manifestat intenția de a se alătura UE. Modelul francez nu există, pe când cel german, da. Comisia Europeană a dat dovadă de superficialitate când a tratat diferite abateri ale statelor de la standardele UE. Standarde existente în tratatele de bază, obligatorii pentru toate statele semnatare. Acolo unde standardele au fost încălcate, au apărut probleme. Irlanda, Spania, Portugalia, Italia au avut probleme însă au tratat cu seriozitate situația și au revenit pe drumul cel bun fiind azi pe creștere economică. Își întăresc stabilitatea.

Liderul Eurogrup, Jeroen Dijsselbloem, a anunțat că discuțiile tehnice vor continua și azi, duminică, pentru că nu s-a ajuns la un rezultat. Sunt prea multe state care refuză acordarea unui ajutor Greciei. Donald Tusk, Președintele Consiliului European, a anulat ședința de azi a Consiliului. Nu au ce aproba. Grecia rămâne în aer, deocamdată. Consecințele referendumului grecesc și refuzurilor de până acum a cabinetului Tsipras de a trata cu responsabilitate relația cu celelalte state europene își spun cuvântul. Nimeni nu crede că Grecia își va respecta angajamentele. Din moment ce în ultimii cinci ani au beneficiat de două ajutoare substanțiale (240 mld euro !) și nu au făcut nici un pas pentru reorganizarea statului, mai mult, după ce au încercat să provoace căderea economiei europene, cine îi mai creditează ?! Dracul !

Nodul gordian al anti-europenismului va fi tăiat în dreptul Greciei. Soluția este dată de greci, prin legenda legată de Alexandru Macedon (problemelor create de Grecia trebuie să li se aplice o soluție grecească, o soluție pe care grecii o înțeleg mai ușor decât așa-zisa „vorbă bună”). Un semnal și pentru alte state membre ale UE care se joacă cu regulile UE. Criza de acum va întări UE dacă se va merge pe aplicarea unor măsuri radicale.

Eu înclin să cred că grecii își vor alege alți conducători. Mai ales dacă vor pricepe că statul grec poate exista doar dacă ei contribuie și financiar la existența lui. Dacă le pasă de țara lor, să facă bine să nu mai jumulească bugetul de stat cu tot felul de favoruri personale. După criza de acum, relațiile lor cu creditorii vor fi foarte dure. Nu vor avea condiții mai dure de creditare, nu vor mai avea creditare. Nimeni nu va mai îndrăzni să îi crediteze pe ochi frumoși. Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Ar trebui să știe acest lucru. Au ajuns la un capăt de drum. Trebuie să pună punct și să o ia de la capăt.

Poate că ideea germană de a ieși din zona euro pentru o perioadă de carantină nu ar strica. Nu sunt pregătiți pentru zona euro.

Parlamentul grec a dat undă verde: vom cheltui cât câștigăm.

Astă noapte, o noapte furtunoasă pentru parlamentarii Greciei, s-a acceptat proiecția înaintată UE și creditorilor internaționali de către Guvernul Tsipras pentru reformele care vor permite Greciei să se stabilizeze financiar și să își achite, în timp, uriașa datorie.

Au lipsit din Parlament unii radicali din partidul Syriza. Unii s-au abținut de la vot. Se pare că doi au votat împotrivă. Nimic anormal.

Că se dorește sau nu, Grecia consumă prin administrația publică mai mult decât produce țara. Scutirile de taxe pentru dezvoltarea turismului, scutirile de taxe pe activitatea societăților din domeniul naval etc. au văduvit, constant, bugetul de stat chemat să asigure rambursarea împrumuturilor, cheltuielile pentru apărare, cheltuielile pentru funcționarea administrațiilor centrale și locale, cheltuielile aiurea. Este absurd să consider cheltuieli normale cele privind „pensia de bunic” !

Ne plângeam că la noi sunt 5 mil. de pensionari și mai puțini angajați. La ei sunt, constant, 3 mil. angajați care țin 3,5 mil pensionari și 3 mil șomeri. Ce naiba ! Plus faptul că există societăți comerciale  dependente de bugetul de stat pentru că au „roluri strategice” - nu produc prea mult însă primesc din destul. La fel ca la noi, cu găurile negre din industrie.

Și la noi și la ei nu sunt numărați persoanele care nu mai sunt șomeri „în plată” sau cele care nu au găsit vreodată un loc de muncă. Nu mai spun despre pensionarii buni de muncă însă refuzați, constant, de angajatori. O risipă inacceptabilă de resursă umană. Iar risipa apare, întotdeauna, când la conducere sunt politicieni proști. Indivizi cu mintea „în colțuri”.

Alexis Tsipras a fost ajutat să își croiască „propunerile” avansate UE și creditorilor de către Franța. Poate și Italia. Imediat ce a fost publicată, scrisoarea grecilor a fost lăudată și promovată de Hollande, de premierul Italiei, de alte figuri politice. Unii au observat imediat că acestea sunt mai dure decât propunerile troicii refuzate atât de zgomotos, inclusiv prin referendum. Mie îmi dă de gândit. De ce ? Ce a făcut Franța a fost ajutor sau i s-a pus Greciei pistolul la tâmplă pentru unele interese franceze ? Franța a fost mereu „curioasă” în privința comportamentului internațional. Nu se poate lăuda cu „fidelitatea” față de parteneri.

Azi, creditorii vor studia propunerile grecești. Vor avea obiecții. Este evident că un grup - al socialiștilor europeni -, va face presiuni ca acestea să fie acceptate. Un alt grup, al creștin-democraților va cere atenție și responsabilitate. Vor vrea să vadă ce se obține din fiecare măsură și care sunt consecințele pentru cetățenii greci afectați. Vor vrea să vadă în ce măsură acele propuneri pot deveni reguli în viitor. Dacă sunt legate într-un sistem fiscal, nu doar simple luări de „drepturi”.

Mâine are loc ședința Consiliului. Decidenții politici ai UE vor ajunge la o concluzie. Sunt pericole mari pentru programul lui Tsipras. Cu tot ajutorul Franței. Acolo se cere consens. Dacă unele state se vor considera păgubite (posibil să piardă definitiv niște bani !), se pot opune și adio.

Eu sper că se va ajunge la o soluție. În folosul Greciei. Din ce am auzit de la persoanele care trăiesc în Grecia, corupția este sport național. Nu le-ar strica refacerea sistemului de guvernare după un model mai bun. Există.