Pe Putin îl ajung păcatele din urmă

Criza „Noviciok” se adâncește. Congresul SUA a luat „taurul de coarne” și a decis că Rusia a folosit substanțe interzise împotriva propriei populații.

Iau știrile de la Agerpres.

Agerpres, 2018-08-08 23:19:58 

Washingtonul a anunţat miercuri că va impune noi sancţiuni Rusiei la finalul lui august, după ce a stabilit că Moscova a folosit un agent neurotoxic împotriva unui fost agent rus şi a fiicei sale, în Marea Britanie, transmite Reuters.

Kremlinul a fost notificat în cursul zilei asupra deciziei, a arătat un înalt oficial al Departamentului de Stat.

Purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Heather Nauert, a spus că Statele Unite au stabilit că Rusia "a folosit arme chimice sau biologice, încălcând legislaţia internaţională, ori a folosit arme biologice sau chimice letale împotriva propriilor cetăţeni".

Marea Britanie a acuzat permanent Rusia de implicare, a identificat agenții ruși care au acționat iar zilele trecute au cerut Rusiei extrădarea lor pentru a fi judecați în Marea Britanie. Rușii neagă. Tot. Chiar dacă cercetările duc direct în curtea lor.

A apărut reacția Moscovei. La Agerpres.

Preşedinţia rusă consideră "inacceptabile" noile sancţiuni americane, dar îşi "păstrează speranţa"

"Considerăm absolut inacceptabilă anunţarea de noi restricţii în legătură cu afacerea de la Salisbury şi le considerăm ilegale", a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, calificând Washingtonul drept "partener imprevizibil" şi respingând din nou orice responsabilitate a Rusiei în otrăvirea fostului agent rus Serghei Skripal şi a fiicei sale Iulia.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului a ţinut, însă, să sublinieze că relaţiile dintre Rusia şi SUA "nu sunt doar în interesul celor două popoare ale noastre, ci şi al stabilităţii şi securităţii în lume".

Sublinierea lui Pekov are rostul ei, nu pentru americani este făcută, este pentru presă și cititorii acestei prese. Mai ales că aceste noi sancțiuni privesc, în special, capacitățile militare ale Rusiei, după cum declară un oficial american.

„Sancţiunile se referă la mărfuri sensibile din punct de vedere al securităţii naţionale, le-a spus miercuri reporterilor un înalt oficial al Departamentului de Stat, citând legea americană din 1991 privind eliminarea folosirii armelor chimice şi biologice. Vor exista, totuşi, unele excepţii în cazul zborurilor spaţiale şi al cooperării guvernamentale în domeniu, dar şi în ce priveşte siguranţa avioanelor de pasageri, situaţii care vor fi analizate de la caz la caz, a adăugat acesta”

Sunt domenii ocolite până acum. Sunt domenii în care Rusia are și alți parteneri comerciali, din Uniunea Europeană. Este evident că introducerea noilor sancțiuni a fost comunicată de Administrația Trump partenerilor SUA și, pentru că Rușii sunt dovediți ca cei mai mari mincinoși internaționali, celelalte state care au exporturi cu mărfuri sensibile din punctul de vedere al securității naționale a Federației Ruse își vor preciza poziția.

Pe Putin îl ajung „păcatele” din urmă. Moda punerii celorlalte state ale lumii în fața faptului împlinit nu a dat roade până acum. Rusia a pierdut enorm ca urmare a sancțiunilor impuse de SUA, UE și aliații acestora. Noile sancțiuni vor adânci criza rusă.

Pentru că vorbim de sancțiuni, nu pot să nu arăt consecința acestora, aparent banală. Un general rus a făcut afirmația că Rusia nu poate să comande noile tancuri „Armata”, enorm de scumpe pentru bugetul lor și că au deja tancurile model T-72 (îmbunătățite) care au dovedit că pot face față războiului modern. Mie mi-a sunat „clopoțelul”! O astfel de declarație îmi spune că militarii ruși vor „dezgropa morții” tehnicii de blindate și vor readuce la viață ce au aruncat prin diferite depozite. Nu este vorba doar despre tancuri, este vorba și despre mașinile blindate, rachete, muniții de tot felul etc. Pușculița guvernului rus s-a golit iar ritmul înlocuirii resurselor financiare ... a adormit.

Cred că Uniunea Europeană se va alia sancțiunilor americane. Acuzația adusă Rusiei este deosebit de gravă ca să poată fi neglijată de statele membre ale Uniunii Europene. Riscul este major. Faptul că Rusia nu are scrupule în folosirea substanțelor toxice de luptă și a mijloacelor bacteriene de luptă devine o realitate. Folosirea permanentă a minciunii în relația cu alte state nu ajută Rusia în viitor. Nu este și nici nu va fi crezută atunci când va „garanta” că nu are substanțe toxice sau biologice de luptă pregătite pentru folosirea lor într-un conflict armat. Nici o țară europeană nu își dorește să fie ținta unui astfel de atac rusesc în care să piardă mii, sute de mii sau milioane de cetățeni doar pentru că a încercat la un moment dat să dea crezare Kremlinului!

Ori că-că, ori că că

De la „cred ce spune el” la „ce crede el este ceea ce crede el” este o mică cale destul de lungă. Trump și Putin fac un dans în doi foarte ciudat.

Aflați amândoi în Asia, s-au întâlnit, au discutat câte ceva, s-au întrebat unul pe altul, au semnat și o înțelegere pentru „pacea lumii” dar nu au rezolvat problema „spinoasă” a sancțiunilor americane împotriva Rusiei și nici detensionarea relațiilor dintre SUA și Rusia generate de sferele de influență.

Vorba aia: s-au văzut, s-au plăcut, nu s-au crezut.

În stilul său, Trump ne îmbârligă creierii.

Dar, obișnuiți deja cu el, se cuvine să mergem „pe lângă” el. Cu toate năzdrăvăniile spuse, în acțiunile SUA se vede o anume continuitate. Bine, sunt de acord că declarațiile altor lideri ai lumii pun accentul pe „instabilitatea” lui Trump și ca atare, se mențin rezervați cu privire la viitor. Nu este rău. Mai toate țările lumii fac așa ceva. Este în interesul lor să o facă. Inclusiv statele membre ale Uniunii Europene folosesc „instabilitatea emoțională” a lui Trump pentru a da substanță conceptului apărării și securității Uniunii Europene, concept prevăzut în Tratatul Uniunii Europene însă nerealizat până acum din cauza opoziției cu „sabia” veto a Marii Britanii. Acum, cu Brexit și „instabilitatea” lui Trump conceptul are cale liberă. Deja, mâine, 20 de state membre ale Uniunii Europene, prin miniștrii de externe și miniștrii apărării vor semna documentele oficiale care eliberează calea conceptului. România este printre semnatari.

Nu am făcut fără rost „paranteza” cu Uniunea Europeană. Are rostul ei.

Prima declarație a lui Trump după o discuție mai scurtă cu Putin a fost destul de șocantă. Agerpres.

• El mi-a spus că nu s-a amestecat deloc în alegerile noastre
• "De fiecare dată când mă vede, el îmi spune:'Nu am făcut asta' și eu îl cred într-adevăr când mi-o spune", a adăugat președintele american.
• "Cred că el se simte foarte insultat din această cauză, ceea ce nu este un lucru bun pentru țara noastră pentru că — încă o dată — ne-ar ajuta mult să avem o relație cu Rusia pentru Coreea de Nord, cea mai mare problemă a noastră în acest moment", a precizat el.

Nu au trecut multe ore și Trump o întoarce „ca la Ploiești” (cred că există și o variantă americană a proverbului). Am umblat la mai multe surse și se confirmă. Agerpres, El Pais, Sunday Express.

Pe britanicii de la Express îi iau drept (re)sursă pentru că sunt „prietenii mei”. Sunt anti-UE cu „clăbuci”.

''Dacă cred sau nu,... cred serviciile noastre, în special așa cum sunt ele constituite acum. Așa cum sunt ele conduse acum, de oameni buni, cred foarte mult în serviciile noastre de informații'', a declarat Trump într-o conferință de presă cu președintele vietnamez, Tran Dai Quang.

Normal. La câteva ore după prima declarație lui Trump, când în SUA presa a luat-o razna, CIA a afirmat că informațiile sale anterioare rămân valabile. Moscova a interveni în alegerile interne ale SUA prin acțiuni de „război cibernetic”.

Prima declarație a lui Trump ar fi invalidat măsurile anterioare de sancționare a Rusiei! Ultimele sancțiuni americane care au avut și au efecte devastatoare asupra afacerilor în domeniul energiei pe tot globul în care firmele rusești sunt implicate au ca motivare tocmai aceste ingerințe rusești în campania americană electorală. Mai mult, Rusia ar fi avut un „as” cu care ar fi contracarat acuzele din Europa care privesc Franța, Brexit-ul, Germania, Catalonia, Olanda, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, trupele NATO dislocate în țările baltice și chiar informațiile privind campania Rusiei de dezinformare din România și R. Moldova etc.

Mai mult, la nivelul Uniunii Europene s-a admis că Rusia desfășoară un război cibernetic împotriva Uniunii Europene în încercarea disperată de a împiedica deplina integrare a statelor membre într-o Uniune politică. 

Șmecher, Putin o ține langa-balanga. El nu știe, nu a aflat, este uimit că ... Era să obțină o declarație a lui Trump pe care ar fi plimbat-o pe la toate organismele internaționale. Vai, noi suntem „băieții buni” dar unii răi ne fac o imagine proastă.

Trump era să o facă lată. Noroc că are în spate un aparat de stat care „îl ajută” să nu o ia razna.

Conducătorii ar trebui să ia aminte ! Suveran poate fi doar cel care face legături

Francisco Suárez (1548-1617)

Am găsit un articol interesant în Die Welt. Autorul, Thomas Schmid , are în atenție declarațiile lui Donald Trump, punând accent pe declarațiile acestuia de la tribuna ONU, unde a recomandat celorlalte state să urmeze exemplul lui și să pună interesele națiunilor proprii mai presus de orice. Într-un cuvânt, izolaționism. Iar Trump nu se dezminte chiar în acțiunile administrative: construiește un „gard” care să izoleze SUA de Mexic, a cerut renegocierea Tratatului NAFTA, a blocat negocierea comercială cu China, a oprit (sau aproape) negocierea Acordului comercial cu UE, a dispus măsuri de refuz a intrării în SUA a cetățenilor unor țări, a amenințat că nu va mai respecta NATO (deși a revenit în parte la „amenințări”) etc.

Autorul mai vede niște admiratori ai izolaționismului: Erdogan, Putin, Kim Jong-Un. Eu văd că îi urmează și alți lideri, mai pe față, mai pe dos. Viktor Orban al Ungariei este unul dintre ei. Iar în spațiul european mai putem deosebi, pe ici-colo, câte un lider care promovează, într-un fel sau altul, izolaționismul sub forma naționalismului, al religiei, al protecției economice etc. Nu mai vorbesc despre cei din alte spații continentale ale lumii.

Thomas Schmid face apel la memoria Europei și aduce în prim-plan pe Francisco Suarez - teolog, filosof, avocat, iezuit. Francisco Suarez este considerat unul dintre „părinții dreptului internațional modern”. Acum 400 de ani, Francisco Suarez a gândit și a arătat că există o diferență între dreptul natural, care este legat de existența omului, ca ființă și dreptul public, al statului. Conducătorul statului nu este condus de Dumnezeu pentru că puterea conducătorului și a guvernului nu este dată de o divinitate ci provine de la un transfer, de la puterea pe care o deține cetățeanul, cel care o transferă conducătorului. Ideea lui Suarez este că acel conducător care abuzează de puterea lui poate fi părăsit de cetățeni (nu sunt obligați să îl urmeze!), ba chiar îl pot omorî! Conducătorul nu are o putere de la sine, nici prin susținerea divină, nici prin legăturile de familie așa cum era „regula” medievală.

Ideea este, formulată în limbaj modern, în preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului:

„Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,”

Conducătorul este cel care trebuie să asigure legături între țara pe care o conduce și lumea exterioară. Avem și noi în Constituție o astfel de prevedere la art. 80 alin (1): „Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității naționale a țării”.

Să ne uităm puțin la istoria noastră recentă. Să comparăm. 

Mandatul președintelui Klaus Iohannis are ca principală particularitate legăturile pe care le face, pentru România, cu alte state din Uniunea Europeană și din lume. Echilibrat și pragmatic, susține interesele vitale ale României și acordă statelor cu care România are relații la nivel internațional atenția cuvenită față de interesele lor vitale. De cele mai multe ori ajunge la consens. Iar faptul că are un comportament în sensul întăririi relațiilor internaționale, că respectă interesele celorlalte națiuni, are ca rezultat o mai bună poziționare a României în cadrul organismelor internaționale și o mai mare „simpatie” din partea celorlalți conducători de state.

Pe timpul mandatului lui Traian Băsescu însă, mai aveam puțin și deveneam o copie a Ungariei sub Viktor Orban, Rusiei sub Vladimir Putin sau Turciei sub Recep Tayyp Erdogan! Traian Băsescu a reușit, surprinzător de repede, să provoace repulsie și respingere. Iar consecințele se văd și astăzi. 

Pe timpul mandatelor lui Ion Iliescu, eram izolați. Ne-am izolat de toate celelalte state pentru că în gândirea iliesciană, răspândită ca o infecție în corpul de funcționari ai statului, străinii doreau doar să ne spioneze, să ne fure independența, să ne fure bogățiile, să ne fure identitatea, să ne facă sclavii lor. Și astăzi avem „iliescieni” care combat cu mânie proletară aderarea la NATO și la UE.

În încheierea articolului, autorul constată că poziția lui Donald Trump este anacronică. Pentru mai binele omenirii, statele trebuie să conlucreze, să participe la viața internațională, să creeze condițiile pentru evitarea războaielor, a conflictelor militare, să se dezvolte economic împreună pentru binele națiunilor lor. Da, la nivel intern, statele sunt suverane. În relațiile cu celelalte state, pun la un loc suveranitatea fiecărui stat pentru o suveranitate internațională. Iar rolul conducătorilor, al suveranilor, este să formeze acele legături necesare binelui comun.

Și, spun eu, așa este regula și pe plan intern. Grupurile politice ar trebui să aibă proiecte prin care să se realizeze binele comun. La noi, încă nu este cazul. Ambițiile politice și frica de Justiție, de exemplu, duce la destrămarea societății românești. Suntem iar pe baricade ca pe timpul „guvernării” lui Traian Băsescu. Iar suntem radicali.

Trump: sancțiunile împotriva Rusiei nu vor fi relaxate

A fost și G20, s-au întâlnit Trump cu Putin, lumea a speculat iar acum apare bomba:

Donald J. Trump ✔ @realDonaldTrump
Sanctions were not discussed at my meeting with President Putin. Nothing will be done until the Ukrainian & Syrian problems are solved!
3:31 PM - 9 Jul 2017
  10,054 10,054 Retweets   37,849 37,849 likes

Agerpres.

Speculațiile jurnaliștilor, de pe unde or fi ei, pot fi puse la coșul de gunoi. Cum ar trebui făcut mereu.

Declarațiile „entuziaste” ale lui Trump, după întâlnirea cu Putin, ar cam trebui interpretate altfel. Cum de fapt ar trebui altfel interpretate toate declarațiile entuziaste ale lui Trump. Fantastic, fenomenal, formidabil bla, bla, bla acoperă decizii pragmatice. Unele bune pentru partener, altele nu.

Formidabil la întâlnirea Trump-Putin este că Putin a rămas „în aer”. Cu o zi înainte la Varșovia, Trump și-a manifestat sprijinul deplin pentru Polonia (probabil una din țintele Rusiei !), și-a manifestat intenția ca SUA să vândă gaz lichefiat în Europa de Est pentru a reduce influența Rusiei și dependența de gazul rusesc iar la G20 a obținut posibilitatea răspunsului țării aflată sub agresiunea dumping-ului sau politicilor economice agresive, pentru a accepta regulile de combatere a protecționismului economic.

Astăzi, Rex Tillerson cere Rusiei, de la Kiev, să facă ea primul pas:

"Este necesar pentru Rusia să facă primul pas în favoarea unei dezescaladări a situației din estul Ucrainei, în special în ceea ce privește armistițiul și retragerea materialului militar" a declarat Tillerson în cursul primei sale vizite oficiale la Kiev. Agerpres.

După acest G20 Rusia iese puțin cam șifonată. Vestul Europei îi este „închis”. Din Ucraina trebuie să plece. Nu doar din estul Ucrainei ci și din Crimeea ! Altfel, sancțiunile internaționale se vor păstra. Iar Putina simte cum cureaua s-a strâns din ce în ce mai mult. Indiferent de comunicatele oficialilor ruși, ziua în care nu mai pot mișca tancurile din Siria de pe loc din lipsa combustibilului se apropie !

Rupt de realitate

Agerpres. Summitul G20: Putin consideră sancțiunile o "formă sub acoperire" de protecționism

"Sunt convins că numai relațiile comerciale deschise bazate pe norme și standarde uniforme pot stimula creșterea economiei globale și sprijini o dezvoltare progresivă a relațiilor interguvernamentale", a scris Putin într-un articol critic publicat joi de cotidianul economic german Handelsblatt. 

Una spune, alta face. Este absolut ridicol să poți aprecia discursul lui Putin atunci când vorbește despre relații comerciale deschise „bazate pe norme și standarde uniforme”. Pentru că el și Rusia sunt exact opusul acestor declarații. Au încălcat toate normele de drept internațional, sub aspect politic, sub aspect militar, sub aspect comercial. Înainte de a suporta sancțiunile UE și SUA, Rusia impunea sancțiuni economice și comerciale statelor dependente de comerțul cu Rusia pentru a impune regimuri politice favorabile ei. Este o poziție de genul „hoțul strigă hoții”.

Anul 2017 este cel în care Rusia își va epuiza rezervele valutare naționale. Au invadat Crimeea, au invadat Ucraina, au invadat Georgia (zilele trecute au „mutat” frontiera cu Georgia cu peste 500 m în interiorul Georgiei, confiscând pământurile georgienilor și arestând pe cei care au mers să și le cultive !), au blocat comerțul cu alte state profitând de faptul că erau principala piață externă a acestora. Au condiționat politic comerțul cu hidrocarburi inclusiv în statele membre ale UE. Acum vine Putin și vorbește despre „norme și standarde uniforme” !

Devine caraghios. Invadează teritoriile altor state și cere comerț liber cu statele neinvadate !

Sancțiunile își spun cuvântul. Sursa de venituri a Rusiei, comerțul cu hidrocarburi, s-a prăbușit odată cu scăderea prețului petrolului și rămâne scăzută pentru că prețul petrolului este scăzut. Iar acum vine și necazul deciziei politice americane de a permite și încuraja exportul de hidrocarburi în spațiul european. Declarația lui Trump de la Varșovia cred că a ajuns pe capul lui Putin ca o găleată cu gheață turnată pe chelie.

Putin vorbește, dă sfaturi și știe că va vorbi în vânt. Nu are cum „păcăli” pe cei pe care îi va avea în fața ochilor la summit-ul G20. La sfârșitul anului 2017 vom avea, probabil, o estimare a timpului pe care îl mai are Rusia de a rămâne membră a G20. Pentru că și astăzi, Rusia este admisă ca „țară cu o economie dezvoltată” cu multă indulgență, ea fiind mai degrabă o țară emergentă dar care este în declin.

Cât timp Rusia se șterge la fund cu „dreptul internațional”, nu trebuiesc reduse sancțiunile. Rusia devine din ce în ce mai mult o copie a Coreei de Nord.

A încercat și Putin. Macron s-a ținut bine, chiar dacă este un novice în politica internațională

După o anume sărăcie de informații relevante în presa română sau de limbă română (se caută doar senzaționalul !), să vedem cum tratează presa străină evenimentul.

Vizita lui Putin la Paris are un caracter „privat”, iar Emmanuel Macron, președintele Franței, a arătat prin fiecare gest că așa tratează vizita. Vorbim ce vorbim dar nu depășim limita discuțiilor. Amiabile sau nu. Spunem ce ne doare, spunem ce ne nemulțumește, putem face gesturi amabile dar nu există nici un angajament.

Mi-a plăcut o analiză a vizitei lui Putin la Paris făcută de prietena Dana Voicu, pe blogul ei. Din titlu, observă că Emmanuel Macron se comportă ca „un pumn de fier într-o mănușă de catifea” și face bine precizarea „a Europei” ! Dana pune accentul pe atitudinea adoptată de Macron și diplomația franceză (presa franceză observă faptul că echipa de diplomați din spatele lui Macron și-a făcut treaba excelent !) în relația cu Vladimir Putin. Macron „îl va primi” (la Înalta Poartă ?!) pe Putin, Macron nu a ezitat să compare vizita lui Petru cel Mare cu vizita de astăzi a lui Putin, Dana preluând formularea lui Macron, potrivit căruia Petru cel Mare „ a avut intelepciunea de a veni in vizita la o mare putere ca sa invete cum sa-si modernizeze tara” ! Dana mai face o observație, nu pe blog, nu doar cu referire la Putin, ci la cele trei contacte directe ale lui Macron cu Trump, Erdogan și Putin, la foarte puțin timp de când Macron a devenit președintele Franței. După Dana, „adevaratele chestii sunt nuantele... de stabilire a masculului alfa”, nu ce va trata presa. Și zău că observă bine, numai că observă bine doar o parte a relației, relația directă dintre personalitățile implicate în „jocul diplomatic internațional”. Cine este mai tare în parcare.

Macron a definit din timp profilul celor trei populiști notorii ai lumii de astăzi: Donald Trump, Vladimir Putin și Recep Tayyp Erdogan. Într-un interviu dat publicației Le Journal du Dimanche, Macron a afirmat că cei trei încearcă prin modul de acțiune pe plan internațional să se impună ca lideri. Lui însă, îi convine. Dialogul cu ei va fi direct, pragmatic. Până acum, Emmanuel Macron a confirmat. Nu s-a lăsat intimidat de cei trei. Nu a ezitat să le spună în față propria viziune despre problemele internaționale în care Franța are un interes dar, aici trebuie să fim foarte atenți, Macron nu a ezitat să lase Uniunii Europene locul pe care el și Angela Merkel, alături de celelalte state din formatul UE27 l-au convenit. Așa numitele „rezultate” ale vizitei lui Putin la Paris nu pot evita imaginea UE27 din spatele comportamentului diplomatic al lui Macron. Pe de altă parte, Macron și-a confirmat poziția de lider al Uniunii Europene. Unul dintre liderii de mare anvergură. Un lider care și-a anunțat programul politic major: mai multă Uniune Europeană.

În acest context trebuie privită și declarația lui Macron privind intervenția militară, sancționatorie, a Franței în situația în care una dintre părțile beligerante din Siria va folosi arme chimice. Afirmația categorică a lui Macron, de față cu Putin, confirmă acuzațiile anterioare ale Franței că Rusia sprijină guvernul lui Al-Assad după ce acesta a folosit substanțe chimice de luptă împotriva populației civile. Iar presa franceză nu a făcut economie de cuvinte și de idei afirmând chiar că Rusia ar fi complice.

Vladimir Putin a avut obiective destul de clare. În relația directă cu Franța nu putea evita situația din Ucraina și sancțiunile europene impuse Rusiei, situația din Siria și interesele majore ale Franței cu privire la Siria și zona înconjurătoare, nu putea evita drepturile omului și dreptul la diferență etc.

Presa franceză observă că Putin a avut ca obiectiv păstrarea formatului „Normandia” - Franța, Germania, Rusia și Ucraina -, pentru tratarea problemelor privind situația din Ucraina. Practic, Putin și-a dorit ca doar aceste state să rămână la masa tratativelor și să nu fie pus în fața UE27 ca partener de discuții. Eu trag concluzia că nu a reușit mare lucru. Franța și Germania vor fi ambasadorii UE27 în acest format, astfel că Rusia va avea și în viitor o problemă. Și încă una gravă. Sancțiunile adoptate de UE împotriva Rusiei vor continua până când situația din Ucraina va reveni la starea inițială. Încercarea lui Putin de a face „concesii” lui Macron pentru a obține reducerea dacă nu ridicarea sancțiunilor europene a eșuat. Iar Rusia se găsește în fața unei decizii majore. Conflictul din Ucraina, conflictul din Siria, alte acțiuni ale Rusiei pentru creșterea capacităților militare ale federației în detrimentul dezvoltării economice concomitent cu reducerea severă a resurselor financiare (gaze și petrol are, dar nu mai au prețul pe piața internațională care să asigure bugetarea acțiunilor administrației Putin !) au dus la epuizarea rezervelor Rusiei și trecerea (după cum a anunțat ministrul lor de finanțe) la „consumul” unui fond de dezvoltare care, se pare, că nu este prea mare. Rusia este în chingi și va trebui să ia o decizie pentru viitor. Evident, este o decizie care nu îi convine. A pierdut „lupta”.

În afara ideilor de suprafață, prezentate și comentate de presă și analiști, trebuie să observăm ce este „sub perdea”. Cei trei crai populiști, Trump-Putin-Erdogan, nu au găsit o breșă în UE27. Nici la Germania, nici la Franța. Marea Britanie nu mai poate fi folosită pentru a contracara UE. Au aflat, cu nemulțumire cred, că Brexit-ul are un alt efect asupra UE decât au sperat ei. Decidenții europeni, în special cei cu o mare putere economică și militară, au constatat că Brexit-ul este o mare oportunitate de a închega UE27 într-o mare putere economică și militară a lumii. Una de care să țină seamă și SUA condusă de Trump, și Rusia lui Putin dar și Turcia lui Erdogan.

Să nu tratăm cu superficialitate acuzația directă asupra presei ruse controlate de Moscova făcută de Macron în fața lui Putin. Cu această ocazie, se încheie o complicată etapă în lupta subterană a războiului cibernetic și informațional. Suntem oficial în fața unei poziții comune în UE27. Rusia duce un război mediatic împotriva statelor membre ale UE27 pentru a slăbi Uniunea Europeană. Rusia va observa, cât de curând, că unificarea poziției statelor membre ale UE cu privire la războiul mediatic dus de ea are repercursiuni. Economice, diplomatice, politice, financiare, militare etc. Repercursiuni care vor costa. Chiar dacă statele membre ale UE27 vor considera Rusia un partener de discuție, iar Macron a subliniat acest lucru, asta nu înseamnă și avantaje pentru Rusia.

Bănuiesc că susținătorii din România ai Rusiei vor spune că Rusia va face un parteneriat cu SUA. Le spun să se calmeze. Rusia trebuie să concureze cu SUA - care tocmai pregătește o înăsprire a sancțiunilor pentru Rusia -, trebuie să concureze cu China - China nu are de gând să lase Rusiei un avantaj, în nici un domeniu, nu au obiceiul de a renunța la ceva ce pot avea. Rusia este prea slabă pentru a lupta cu statele care sunt bine organizate. Iar UE27 merge în direcția unei foarte bune organizări ca entitate internațională, de sine stătătoare, cu acceptul și susținerea statelor membre. Trump a fost refuzat și de Germania și de Franța pentru un comerț separat de UE27 ! Iar Trump a înțeles că nu la briți este „cașcavalul”. La Taormina, poziția comună a Franței, Germaniei și Italiei la care s-a alăturat Canada și Japonia l-a obligat pe Trump să facă concesii privind „protecționismul” comercial pe care l-a clamat ca fiind linia politică internațională pe care SUA o va urma. Nu știu ce poziție a avut Marea Britanie însă am văzut că presa americană, engleză nu mai spun de cea european-continentală, a considerat că Trump a pierdut la G7. Pentru Trump, încă nu pentru SUA, reuniunea de la Taormina a fost un fiasco.

Francezii sunt încântați de președintele lor, Emmanuel Macron. I-au dat note maxime pentru comportamentul diplomatic avut în aceste săptămâni de foc.

Rusia respinge sancțiunile împotriva Coreei de Nord. Aliatul ...

Oare de ce ? Nu știu dacă este „evident”, dar am un mare semn de întrebare asupra acestui comportament. O fi Coreea de Nord „mâna lipsă” a Moscovei care să apese pe butonul nuclear ?

Agerpres. Rusia respinge sancțiunile împotriva Coreii de Nord ca "inutile"

Comportamentul Rusiei este fățiș împotriva restului lumii. Restul lumii care nu cade la picioarele lui Putin și nu acceptă dictatul Kremlinului.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, nu lasă loc de întors.

Rusia nu a sprijinit niciodată sancțiunile. Noi credem că aceasta este o abordare inutilă

Coreea de Nord este perechea Rusiei. Coreea este mică și agresivă dar, când este să ia „bătaie”, se duce sub brațele partenerului. Iar „partenerul” își arată mușchii. Diplomatic, economic, militar. Pot bănui că toate paradele lui Kim Jong-Un anti-americane au sprijin de la Putin ? De ce nu ?! Timpul îmi va arăta dacă bănuiala este viabilă.

Să punem logica la treabă.

Coreea de Nord va ajunge să aibă câteva rachete balistice și câteva încărcături nucleare. Îmi dau cu părerea. Este posibil să aibă doar containerele rachetelor balistice. Orice acțiune a militariștilor coreeni va avea ca țintă Coreea de Sud. Coreea de Nord nu are capacitatea să ducă un război cu înaltă tehnologie dacă nu are acea tehnologie pusă la dispoziție de o putere militară mult superioară și cu „exces” de tehnologie. Coreea de Nord este abia la începutul producției unei arme nucleare iar rachetele sale purtătoare sunt „victime” sigure în fața sistemelor foarte perfecționate de interceptare ale SUA. Atacul împotriva teritoriului SUA este sortit eșecului. Poate fi exclus din calcule. Ce face Kim Jong-Un este doar propagandă ieftină. Atacul împotriva Coreei de Sud este însă posibil. Chiar dacă va fi foarte scurt, ar putea produce daune majore. Mai lung nu poate fi deoarece teritoriul Coreei de Nord este cunoscut în amănunt de către SUA, Japonia și Coreea de Sud iar elementele de infrastructură cu potențial periculos vor fi distruse primele. Atacul american împotriva bazei aeriene siriene este mărturie iar „mama bombelor” din Afganistan a arătat și ce altă armă poate fi folosită.

Din moment ce China a convenit cu SUA să lucreze împreună pentru evitarea unui război în peninsula Coreeană, rămâne „disponibilă” doar Rusia. Care, evident, este împotriva unor sancțiuni internaționale împotriva Coreei de Nord. Dacă ne amintim bine, cine vrea să își amintească, Rusia a fost împotrivă și când Iranul a fost sancționat de comunitatea internațională pentru programul lui nuclear ! Mai mult, Rusia a livrat Iranului tehnologia necesară întăririi capacităților sale de apărare, contrar deciziilor ONU !

Prin această declarație, Putin îi spune lui Kim Jong-Un că poate continua cu provocările. Probabil că diplomații ruși și cei nord-coreeni au convenit sau convin (chiar acu, de ce nu ?!) rolul și locul fiecărei țări în combinația lor provocatoare.

Să urmărim reacția Chinei. O zminteală a nord-coreenilor cu arma nucleară afectează teritoriul Chinei și populația Chinei. Nu mai spun de potențialul emigraționist al Coreei de Nord ! O populație de 24,9 milioane de locuitori va deplasa câteva milioane bune pe teritoriul Chinei !

Deci Putin verifică toate „teatrele de operațiuni”. De ce ? În Europa a provocat NATO și l-a mișcat către statele din estul Europei. În lumea islamică sprijină „suzeranitatea” iraniană asupra statelor vecine. Lumea islamică este într-un cumplit război împotriva viitorului națiunilor islamice. Copiii sunt principalele victime ale acestui război, copiii sunt țintele acestui război. Fiecare comunitate religioasă islamică caută să distrugă, prin copii, viitorul celeilalte comunități religioase. Iar Putin sprijină șiiții contra suniților. Bombardamentele rusești au ca victime predilecte populația civilă care se opune lui Assad. Acum verifică teatrul de operații coreean. Ce vrea Putin de fapt ?

De la democrație la autoritarism. De la ideologie, la dictatură.

Sunt câteva elemente care mi-au atras atenția fără însă să am o intenție de a deveni politolog. Am o impresie puternică atunci când citesc știri despre Erdogan al Turciei, Viktor Orban al Ungariei, Putin al Rusiei. Cei trei parcă ar fi frați de sânge. Au același comportament, țările în care își fac mendrele diferă.

Umblând după o poză care să îi aibă pe Viktor Orban și Recep Tayyip Erdogan împreună, am găsit și niște site-uri care tratau politicile celor doi. În limba engleză sau turcă, în limba maghiară ... Google translate să trăiască ! În majoritatea se abordau problema care mă frământă și pe mine. Cei doi, alături de Putin al Rusiei, fac parte din categoria „autoritariștilor”. Cei trei, alături și de alții (!), dezvoltă societăți în țările lor opuse societăților democratice.

Wikipedia îmi vine în ajutor,  un ajutor simplificat, așa cum am nevoie acum.

Regimurile autoritare, neavând la bază o singură ideologie, își justifică legitimitatea prin diverse motive, precum patriotism sau naționalism, dezvoltare economică, „justiție socială” și necesitatea de a menține ordinea.
O formă extremă a autoritarismului este totalitarismul.

O caracteristică politică a celor 3 (trei) lideri autoritari în țările lor este alegerea lor democratică. Un site turc remarca faptul că au primit votul a peste 50% dintre alegători. Toți au clamat patriotismul, chiar elemente ale naționalismului, dezvoltarea economică, justiția socială (partidul lui Erdogan este chiar al justiției !), ordinea publică etc. Dar toți !

Un site unguresc dar și unul turc remarcau că Erdogan și Orban au făcut pași concreți în direcția reducerii puterii parlamentelor lor și concentrarea puterii în mâna lor, la nivelul executivului. În Rusia, Duma de stat execută fără crâcnire ordinele lui Putin.

Fiecare lider autoritar are câte „un dușman intern”. Chiar dacă nu este în țară, este identificat în realizările acestuia. Erdogan îl are pe Gulen, Orban îl are pe Soros, Putin îi are pe rând, acum este la rând Navalnîi (unii au murit, alții și-au „donat” averile statului și au plecat pe coclauri). Fiecare are câte un „dușman” extern. Erdogan și Orban au Uniunea Europeană, „nazistă” și „fascistă”, „tiranică”, „abuzivă”, „birocratică”, liberală. Aici, o precizare: toți consideră liberalismul un pericol politic major ! Rusia îi are pe americani și NATO iar Uniunea Europeană este exemplul negativ care promovează, la granițele ei, politici „dăunătoare”.

La nivelul Uniunii Europene toate cele trei țări intră în aceeași categorie: autocrații în devenire ce pot trece, la un moment dat, la regimuri tiranice.

La nivelul Parlamentului European, grupul PPE a refuzat să susțină legea lui Viktor Orban privind învățământul. Delegații FIDESZ s-a supărat și au reproșat colegilor că nu sunt susținuți. Reacția unor parlamentari din alte țări este interesantă ! Un parlamentar din Luxemburg a cerut parlamentarilor maghiari din FIDESZ să plece din grupul parlamentar al popularilor europeni iar Ungaria să plece din Uniunea Europeană pentru că de ceva timp nu mai aparține valorilor UE ! Cred că au mai fost reacții de acest gen.

Umblând după informații despre cele de mai sus, mi-am amintit că pe timpul guvernării lui Traian Băsescu am fost foarte aproape de a deveni „sora” Ungariei lui Orban. O țară în care regimul autoritar ar fi devenit formă de guvernământ. Pentru că unele măsuri ale guvernului Boc, pe timpul cât au fost în coaliție de guvernare PDL și PSD dar și după aceea, când la guvernare erau PDL, UNPR și UDMR cu susținerea parlamentară a PSD, au semănat ca tip de acțiune politică cu ce face astăzi Viktor Orban în Ungaria, Erdogan în Turcia sau Putin cu Medvedeev în Rusia. Dacă îmi aduc bine aminte, după o întâlnire cu Viktor Orban, Traian Băsescu a susținut sus și tare că liberalismul este o ideologie depășită, că Uniunea Europeană este o construcție învechită aplicând principiile democrației liberale că Viktor Orban are dreptate când își susține interesele naționale. Cred că am scăpat ca prin urechile acului de regimul totalitarist pe care Traian Băsescu ni-l pregătea. Acum este numit „oportunist”, cam asta ar fi „ideologia” Partidului Mișcarea Populară pe care îl conduce.

Am scăpat și am reușit să intrăm într-o oarecare normalitate. Pericolul încă există ! PSD-ul susținut de ALDE (se pare că este în curs de destrămare !) promovează autoritarismul „clonei” lui Băsescu: infractorul Liviu Dragnea ! Iar „probe” avem din destul. OUG 13/2017 este una indubitabilă ! Măsurile guvernamentale fără cap și fără coadă luate doar pentru a asigura o masă electorală favorabilă PSD pentru viitoarele alegeri sunt alte dovezi ale regimului autoritarist. Pentru că astăzi autoritarismul drăgnist nu se poate impune, forțele opozabile fiind la fel de puternice - Președintele Klaus Iohannis și Justiția independentă, alte autorități ale statului -, PSD și ALDE pregătesc acapararea întregii puteri politice consumând resursele țării pentru coruperea alegătorilor. Anii 2018 și 2019 vor fi decisivi. Mergem înainte sau ne întoarcem la regimul autoritar sau chiar totalitar de dinainte de 1989.

O victorie a PSD și ALDE ar destabiliza complet sud-estul Europei. NATO se va retrage, la fel și Uniunea Europeană. Vom face o uniune cu Ungaria, Bulgaria (abia așteaptă !), Serbia, Turcia și, desigur, Rusia !

Din poză, din fericire, lipsește infractorul Dragnea.

Atentat la Londra, tentativă la Anvers, atentat la Kiev, Erdogan amenință europenii ...

Atentat la Londra. Autorul este un englez, Khalid Masood și avea 52 de ani, născut în Kent. Mașina cu care a omorât și rănit mulțimea pe Podul Westminster a fost închiriată. Antecedente penale la activ avea.

A fost ucis de polițiștii britanici în timp ce ucidea pe un ofițer de poliție, cu cuțitul. Mașina și cuțitul sunt arme când sunt folosite pentru a ataca populația civilă dar și polițiștii !

Toți specialiștii sunt de acord cu faptul că teroriștii au trecut la cele mai „ieftine” procedee de acțiune. Sunt acțiuni incontrolabile. Sunt acțiuni comune, orice persoane le poate comite. De aceea nu pot fi prevăzute. Indiferent câte forțe de poliție ai angaja. De aceea se va accelera procedura, la nivelul fiecărui stat, de a cunoaște din timp, prin orice mijloace, persoanele capabile să comită acțiuni teroriste. Culmea, UK a alocat sume destul de mari pentru întărirea forțelor de securitate proprii, au unele realizări (cel puțin un atentat major dejucat în fiecare an !), și totuși nu pot răspunde, acum, acestor tipuri de acțiuni ! De aceea, identificarea și supravegherea persoanelor care sub un motiv sau altul pot iniția sau desfășura o acțiune de tip terorist devine o necesitate pentru stabilitatea statului.

Nu degeaba UK a intrat în rândul statelor care cer ca drepturile omului să fie revăzute. Sunt valabile pentru statele în care se practică democrația. Când acele state sunt infestate cu o altă cultură, una care respinge laicitatea și comportamentul democratic, Declarația Universală a Drepturilor Omului nu mai poate fi aplicată. Pentru că cetățenii, cei care sunt chemați să aplică acele reglementări nu mai pot să le aplice. Cămașa este mai aproape de piele decât haina !

La Anvers, în Belgia, francezul Mohamed R., născut și domiciliat în Franța, în 1977, a vrut să intre cu o mașină în oamenii care mergeau pe o stradă. În mașină au fost descoperite arme. Actul a fost calificat ca acțiune teroristă dejucată.

În comun, cei doi atentatori, de la Londra și Anvers au credința islamică.

La Londra s-au făcut și alte arestări deși s-a recunoscut că a fost un singur autor. La Anvers sunt la începutul cercetărilor. Evident că în Franța se vor face descinderi și se va căuta să se identifice locul de unde au fost procurate armele.

La Kiev, fostul deputat rus Denis Voronenkov a fost ucis în timp ce ieșea, împreună cu soția, din hotelul în care locuia.

Stilul este cunoscut. Voronenkov devenise cetățean ucrainean, era un adversar al lui Putin, era și martor în procesul fostului Președinte al Ucrainei, Ianukovici, judecat pentru înaltă trădare - a scris lui Putin cerândui să intervină cu forța armată în Ucraina pentru a „nimici” pe adversarii politici.

„Asasinarea lașă a lui Denis Voronenkov este un act de terorism de stat din partea Rusiei, țară pe care s-a văzut forțat s-o părăsească din motive politice”, a declarat Președintele Ucrainei, Poroșenko.

Rusia declară că acuzațiile sunt absurde. Mor adversarii lui Putin pe capete, dar Moscova nu are treabă. Îi mor și slijbașii, dacă interesele superioare ale Moscovei sunt urgente (ba de glonț, ba de otravă, ba de te miri ce).

Tot în Ucraina, un depozit mare de muniție al armatei Ucrainei, aflat în apropierea orașului Harkov (al doilea ca mărime după Kiev), a explodat. Au fost evacuate aproape 20.000 de persoane. Linia frontului este foarte aproape iar autoritățile de la Kiev suspectează o acțiune militară a Rusiei. Nu este exclus !

După ce a amenințat statele europene că cetățenii lor nu vor mai fi în siguranță pe nici o stradă din lume dacă nu îi sunt satisfăcute pretențiile, Erdogan a trecut la un atac direct asupra Bulgariei.

După modelul rus aplicat de Putin, grija deosebită față de comunitatea rusă din țara luată la țintă, Erdogan are „grija” comunității turce din Bulgaria, chiar dacă liderul istoric al comunității turce din Bulgaria îi cere să stea deoparte, să nu se bage în viața internă a Bulgariei.

Astăzi, Erdogan a început să acuze Bulgaria pentru „presiunile pe care le face asupra comunității turce” !

"Să vedem, să aflăm că anumite presiuni sunt exercitate acolo ne îndurerează profund. Pe de o parte, ei vorbesc despre democrație și, pe de alta, exercită presiuni asupra turcilor. Este pur și simplu intolerabil!", a afirmat Erdogan, într-un discurs susținut la Ankara.

I-a intrat lui Erdogan democrația la inimă. O democrație așa cum o înțelege el, complet diferită de tipul de democrație aplicat de majoritatea statelor lumii.

După ultimele declarații ale lui Erdogan, în Turcia este democrație iar în statele membre ale UE ... nu. În UE este nazism, după cum afirmă Erdogan. Dar vrea în UE !

Între timp, după atentatul de la Londra, Vladimir Putin îndeamnă la luptă împotriva terorismului ! Fascinant !

Sursa informațiilor: Agerpres.

Rusia nu se dezminte. Comite o nouă agresiune asupra Ucrainei !

Rusia își urmărește cu consecvență interesele. Chiar de s-ar prăbuși lumea, Putin și echipa vor refacerea zonelor de interes ale fostei URSS. Prin gesturi simbolice (a oferit lui Dodon harta cu principatul Moldovei !), prin declarații de forță pe plan internațional (Rusia nu discută cu terțe țări asupra teritoriului ei din Crimeea !), prin negarea, înverșunată, a intervenției militare în Ucraina chiar dacă faptele dovedesc contrariul (înapoierea din zonele ocupate de Rusia - Lugansk și Donețk a trupurilor militarilor ruși uciși în lupte sau capturarea militarilor ruși de către armata Ucrainei), acum prin recunoașterea la nivelul statului rus a unor documente „oficiale” (cu caracter de stat !) ale așa-ziselor republici din Lugansk și Donețk.

Agerpres. Moscova afirmă că recunoașterea pașapoartelor emise de rebelii din estul Ucrainei nu încalcă legislația internațională

O minciună sfruntată ! Nu doar pașapoartele sunt în cauză (acte de identitate care confirmă apartenența persoanei la un stat), Putin a aprobat recunoașterea „actelor de identitate, diplomele de studii sau profesionale, certificatele de naștere și de deces" emise de autoproclamatele republici separatiste Lugansk (LNR) și Donețk (DNR), chiar dacă în mod oficial Federația Rusă nu a recunoscut aceste teritorii.

Recunoașterea acestor documente care pot fi emise doar de către autoritățile unui stat, în temeiul suveranității acestuia asupra propriului teritoriu și a cetățenilor care locuiesc acel teritoriu, este o declarație de politică externă de fapt. Rusia afirmă prin acest act că nu recunoaște integritatea teritorială a Ucrainei, suveranitatea legilor Ucrainei asupra teritoriilor ocupate de Rusia prin intermediul „autorităților rebele”, nu recunoaște independența Ucrainei în teritoriul pe care l-a obținut ca urmare a declarației de independență. Mai grav, Rusia sfidează toate celelalte state care au recunoscut statul Ucraina în limitele sale teritoriale la declararea independenței față de URSS !

Ce vor face celelalte state, mai ales din Europa, dar și din America ? Vor accepta ca Rusia să acapareze noi teritorii din trupul Ucrainei ? Va mai continua circul cu „interesele economice” majore ale statelor membre ale UE ?

Scenariul din Ucraina se poate repeta asupra tuturor statelor vecine Rusiei. Țările baltice au motive foarte serioase de îngrijorare. Georgia, rebela Georgie este la rândul ei agresată în acest mod. Nu mai spun de R. Moldova.

Rusia face dovada că tratatele internaționale nu au nici o valoare dacă interesele politice ale conducătorilor ei sunt altele. Acordurile de la Helsinki sunt, deja, moarte. Rusia practică în relațiile internaționale toate practicile condamnate de acele acorduri. Din moment ce Rusia nu le respectă, ele nu mai au valoare.

Care va fi poziția ONU ? Care va fi poziția UE ? Care va fi poziția NATO ? Care va fi poziția SUA ? Și Hitler a început la fel !

Ca să vezi ! Dezorganizarea lumii nu poate avea doi lideri ! Rusia simte cum SUA îi „fură” opera !

Mediafax. Foreign Policy: Kremlinul începe să fie preocupat de Donald Trump. Vladimir Putin riscă pierderea monopolului asupra instabilităţii geopolitice

Interesant !

Kremlinul a reînceput să gândească. După ce au dansat și băut de bucurie că Trump a câștigat alegerile, au constatat că nu prea merge treaba. Indiferent cum este calificat, Trump a confirmat că un nou acord START nu mai merge, considerând că celelalte au fost în favoarea Rusiei. Ca atare, cursa înarmărilor nucleare este din nou în actualitate. Iar Rusia este în corzi. Nu are capacitatea de a duce o astfel de cursă în competiție cu SUA, cum nu are capacitatea de a duce o astfel de cursă în competiție cu China.

Deciziile administrative luate de Trump au început să agite spiritele în toată lumea. Este evident că tulburările sociale din diferitele state ale lumii, unde influența americană și rusă își spun cuvântul de obicei, au depășit capacitatea Rusiei de a le ține sub control. Mai mult, Trump s-a declarat „preocupat” de niște stări în zone în care Rusia credea că deține controlul. Imprevizibilul Trump a devenit periculos pentru „politica externă” a lui Putin de refacere a zonelor internaționale de influență ale fostei URSS. Capitalistul Trump are prostul obicei să întrebe „și eu, SUA, ce câștig la afacerea asta” ? Iar Putin și Rusia sunt prea slabi pentru o astfel de întrebare.

Cât timp a avut controlul „dezordinii” internaționale, Putin a dominat. A intervenit Trump care nu se comportă ca Obama, nu încearcă să aplaneze conflictele. Intră în zonele de conflict „la concurență” cu cel care le-a declanșat. Dominația lui Putin începe să pălească și se pierde.

Tulburările internaționale provocate de Trump afectează comerțul internațional. Petrolul este și bogăție și armă. Iar Trump nu are nici o jenă în a afirma că exploatarea resurselor aflate la dispoziție trebuie făcută în interesul SUA și a cetățenilor americani. Ca atare, SUA care are petrolul ca una dintre resurse, nu va ține cont de angajamentele statelor din OPEC, acolo unde Rusia are o oarecare influență. Iar prețul petrolului poate scade iar pentru că nu va mai fi sub controlul țărilor care îl dețin ! Iar Rusia are nevoie ca de aer de un preț bun al petrolului pentru a reface rezervele sale bugetare și pentru a putea finanța bugetele anuale. Este evident că ofensiva comercială și militară promovată de Trump pune în dificultate Rusia și dorințele ei de dominație internațională.

Ce vor face rușii ? Dacă presa va fi atentă, dacă va avea jurnaliști calificați să observe viața internațională, vom afla și noi. Dacă nu, vom afla cu surprindere, când se produc crizele, că unul sau altul a făcut o mișcare.

Înțelegere între Trump și Putin ? O fi sau nu o fi ! Aceasta este întrebarea. Eu simt că nu.

Rusia vrea instabilitate în Europa. Este singura regiune geografică în care ar putea să se extindă !

O știre nu a făcut vâlvă, dar trebuia să facă. Obligatoriu. Este vorba despre viață și moarte. Nu oriunde ! Doar în Europa !

Putin a ajuns la concluzia că SUA sunt agresive față de Rusia așa că a găsit de cuviință să suspende un Acord cu Statele Unite privind eliminarea plutoniului folosit în scopuri militare. Agerpres.

Situația nu este gravă. Este foarte gravă. Rusia trece fără nici o jenă la eliminarea unui alt act internațional care limita dezvoltarea forțelor militare și a armamentelor în Europa. Mai mult, anunță de fapt că reîncepe cursa înarmării nucleare !

Este și acuzația pe care i-a adus-o Rusiei SUA. Reînarmarea Rusiei și dezvoltarea tehnologiilor de luptă ofensive iar acum cu accent pe cele nucleare are un scop. Iar acesta trebuie deslușit uitându-ne pe hartă. Unde este Rusia și ce variante are ea de expansiune. Trebuie să le spunem lucrurilor pe nume, până la urmă. Rusia a trăit și trăiește din expansiune. Nu se preocupă de propria ogradă. Nu are cu ce. De aceea are nevoie de „sateliți”. Iar „sateliții” au dispărut odată cu extinderea Uniunii Europene.

Existența Uniunii Europene și nivelul înalt de viață al cetățenilor uniunii față de cel al statelor vecine incită, atrage, modifică modelul de gândire al unor oameni. Uniunea Europeană devine tentantă pentru toți vecinii ei. Iar la frontiera cu Rusia, Uniunea Europeană atrage Ucraina, R. Moldova, Georgia și, nu este exclus, alte state care încă mai sunt fidele CSI.

La sud, Rusia are China. Din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai competitivă. Are în față un stat care nu stă la prea multe discuții. Are în față un stat a cărui armată poate fi comparată cu a Rusiei. Un stat cu resurse mai multe decât Rusia, în special resursa umană.

La est, Rusia are SUA, Japonia, Coreea de sud. Toate state închegate, aliate, tehnicizate, puternice. Cu Japonia are divergențe teritoriale. Este blocată la fel ca la sud.

La nord are Canada și SUA. Cu care împarte Oceanu Arctic. Expansiunea este blocată.

La vest are Uniunea Europeană în curs de integrare. Este o zonă slabă prin lipsa de integrare deplină. Este singura zonă în care amenințarea cu forța, fie ea economică, politică sau militară mai poate avea șanse de izbândă. Iar Rusia nu se sfiește să le folosească. Agresiunea pe bază de hidrocarburi s-a epuizat. Statele membre ale UE au găsit resursele necesare pentru a depăși amenințarea rusă. Au folosit embargoul alimentar, cu riscul ca populația rurală a Rusiei să moară de foame. S-a epuizat și acesta. Rușii pierd rezervele internaționale de valută. Au ajuns la fundul sacului. Iar petrolul nu vrea să depășească 50$ barilul. În plus, Iranul a fost reprimit pe piața petrolului.

În loc să vină la masa tratativelor cu respect față de tratatele internaționale care au fost create pentru a asigura pacea mondială, Rusia le suspendă sau le desființează. Mai mult, trece la o nouă politică de înarmare.

Ambasadorul Rus la ONU, Vitali Ciurkin, speră că divergențele dintre Rusia și SUA nu vor duce la revenirea Războiului Rece. Agerpres.

Abordarea ambasadorului rus este destul de ciudată. Nu este vorba despre divergențele SUA cu Rusia. Acestea au fost, sunt și vor mai fi. Este vorba despre Europa și statele ei care nu se mai simt în siguranță cu vecinul Rusia. Și da, este adevărat, Uniunea Europeană prin statele care o compun are ca aliat SUA și Canada. Plus alte state de pe alte continente care au interese economice majore în Uniunea Europeană.

Comportamentul Rusiei obligă statele europene să se organizeze militar, industrial, politic, agricol pentru a face față unei agresiuni pe care Rusia nu se sfiește să o arate ca fiind posibilă.

Prin omisiune, ambasadorul rus induce lumea în eroare. Ca de obicei, Rusia folosește comunicatele indolente pentru a prosti pe cei care nu știu prea multe.

Suspendarea acordului cu SUA pune pe jar toate celelalte state. Franța și Marea Britanie, puteri europene cu capacități nucleare, își vor evalua, la rândul lor, capacitățile nucleare. Este evident că Rusia își va mări capacitatea nucleară. Franța și Marea Britanie vor face la fel. China le va urma. SUA la fel. Rusia provoacă un nou Război Rece și tot ea este cea care „speră” că nu se va ajunge la el !

Decretul lui Putin de suspendare a acordului care bloca expansiunea armelor nucleare este un motiv foarte serios pentru a întări sancțiunile europene împotriva Rusiei. Este inadmisibil să faci comerț cu statul care vrea să desfășoare pe teritoriul tău un război nuclear !

„Omuleții verzi” ai lui Putin au ajuns în România. Candidează la alegerile libere, ca în Crimeea.

Un material documentar al celor de la „În linie dreaptă” este ... copleșitor. Oamenii lucrează cu materialul clientului, cu materialul pus la dispoziție de Nicușor Dan și oamenii lui.

O să preiau imagini de pe site.

Imagini pe care cei de pe site le folosesc și la alte articole ale lor care pot provoca impact. Cum este acesta despre asemănarea frapantă între obiectivele Alinei Mungiu Pippidi și proiecțiile Rusiei cu privire la Europa.

Dar, să mă limitez la „omulețul verde” care candidează la primăria Capitalei, Nicușor Dan și anturajul lui.

Șeful de campanie este Matei Păun, link-ul îi arată concepțiile pe care le oferă publicului, cele care însă îi scot în evidență orientările anti-europene, anti-liberale, anti-statale. În afara lui Mihai Păun, site-ul mai scoate în evidență alte persoane din anturajul „pro-moscovit” al lui Nicușor Dan, cum este Willy Schuster.

Fără a contesta acestor oameni calitățile profesionale, strălucite din moment ce obțin rezultate notabile într-o lume complicată, trebuie totuși arătat în ce ape „se scaldă”. Pentru că acțiunile lor au ca scop o parte din viața mea iar eu am dreptul, ca oricare altul, la cunoaștere și la decizie. Iar ce propun ei, supunerea sau alierea cu rușii și alte forțe anti-statale, nu accept.

În stânga lui Nicușor Dan este Willy Schuster. Următoarea poză ne prezintă pe același în ipostaza de „luptător” la radio Vocea Rusiei (agentură de propagandă a Kremlinului).

Cei care vor să se umple de scârbă, au posibilitatea să citească materialele prezentate de site-ul „În linie dreaptă”. Chiar dacă nu sunt de acord cu politica grupului, datele sunt relevante.

„Maica” Rusie a ajuns la noi. Mai pe ocolite, dar destul de agresiv. Anti-statalismul grupării conduse de Alina Mungiu Pippidi, lipit de anti-liberalismul lui Nicușor Dan - fac precizarea că anti-liberalismul nu se referă la PNL ci la organizarea societăților statelor europene în spațiul Uniunii Europene, se referă la liberalismul SUA etc. -, conlucrează pentru succesul campaniei Moscovei împotriva Europei care îi impune sancțiuni economice și politice și nu este de acord ca statele din estul Europei să revină la supușenie față de Rusia.

Ca în Crimeea, Putin vrea să tulbure apele în România prin intermediul alegerilor libere. Acum lucrează la alegerile locale. Nu este fără importanță că „moscoviții” au ales Bucureștiul. Cu un primar pro-moscovit și unii consilieri pro-moscoviți, ar putea să tulbure mai mult situația din centrul politic al României astfel încât frământările sociale și politice provocate de pro-moscoviții USB dar și prin intermediul oamenilor de afaceri aflați în spatele lui Nicușor Dan să dezechilibreze scena politică și economică românească.

În această cheie, dorința de înțelegere între PSD și Nicușor Dan devine de înțeles. Mai ales dacă ne uităm la înverșunata campanie anti-UE a „purtătorului de cuvânt” al candidatei Gabriela Vrânceanu Firea, Victor Viorel Ponta. Statul de drept este nagat, Justiția este atacată la baionetă, Guvernul este atacat și amenințat cu demiterea, Președintele Klaus Iohannis este atacat și făcut în fel și chip. Cine sunt cei atacați ? Cei care promovează apartenența României la Uniunea Europeană și la NATO, cei care susțin sancțiunile împotriva Rusiei, cei care promovează independența energetică și securitatea energetică a României, cei care promovează creșterea capacității NATO de a răspunde acțiunilor agresive ale Rusiei în spațiul geopolitic al Mării Negre.

PSD a identificat în „omuleții verzi” ai lui Putin niște posibili aliați. PSD a știut din timp ce este cu Pippidi și cu Nicușor Dan. Sunt aproape de ideologia PSD. Sunt de-ai lor însă sunt mai curajoși pentru că au făcut deja pasul de supunere față de Rusia și Putin.

Astfel de dezvăluiri pun în balanță și diferitele ONG-uri care își doresc o anume notorietate. NU este mai puțin adevărat că pun în balanță și numele unor personalități ale vieții sociale, cum ar fi cei care compun GDS, cei care compun „România curată”, cei care compun SAR, alte organizații de orientare ecologică ș.a.m.d.

Și se adună nume și nume. Îmi pun întrebarea, legitimă. De când au devenit „omuleții verzi” ai lui Putin ? De când pregătesc ei „noua Crimee” în București ?

URSS bastionul păcii e !

Aflat la Atena, alături de prietenul Alexis Tsipras, Vladimir Putin întărește o amenințare care, de mult mai mult timp decât se crede a intrat în tipul de comunicate privind politica externă a Federației Ruse. O politică externă care excelează prin amenințarea militară ca argument pentru calmarea unor relații mai încordate, pentru forțarea unor convenții care să avantajeze Rusia sau pentru ocuparea unor teritorii.

„Dacă ieri în aceste zone din România oamenii pur și simplu nu știau ce înseamnă să fii în raza de acțiune, de astăzi suntem forțați să luăm anumite măsuri pentru a ne asigura securitatea. În aceeași situație se află și Polonia”. Comunică cei de la Reuters preluați de Agerpres.

Ce înseamnă să fii „în raza de acțiune” ? A cui rază de acțiune ? Agerpres titrează că a „rachetelor ruse”. Păi, să îmi fie cu iertare, însă informația Agerpres este puțin cam șchioapă. Este mai mult o spaimă transmisă populației pentru ceva necunoscut, nemaipomenit, îngrozitor care nu poate fi evitat. Incorect.

Cumva îi înțeleg pe civilii jurnaliști. Își dau cu părerea deși ar trebui să se limiteze strict la informația pe care o transmit.

România a fost mereu „în raza de acțiune” a Rusiei. Rază de acțiune determinată de ambițiile geopolitice ale Rusiei. Ambiții militare, ambiții teritoriale, ambiții economice, ambiții politice etc. Forțele militare ale Rusiei reprezintă „argumentul forte” în politica sa- externă.

Rachetele la care se referă Agerpres sunt și ele de mai multe feluri. Nu se folosesc la întâmplare, mai ales cele care au încărcături nucleare. Mai ales rachetele cu rază medie și lungă de acțiune, rachetele intercontinentale. Dacă ar fi avut cunoștințe minime privind „politica rachetelor”, jurnaliștii nu ar mai fi vorbit aiurea.

Sistemul de la Deveselu este strict defensiv. Bătaia rachetelor de la Deveselu nu depășește 500 km. Punând compasul pe Deveselu, oricare jurnalist ar fi văzut zona de protecție pe care sistemul o acoperă. România și Bulgaria (cu părțile ce le revin la Marea Neagră), puțin din Turcia, Serbia, Ungaria. La Ungaria, sistemul de la Deveselu se va „pupa”, „la cald”, cu sistemul care se construiește în Polonia care, va încerca să acopere și Țările Baltice. Dacă ar fi fost atenți jurnaliștii, ar fi observat că sistemul de la Deveselu este legat de sistemul de alertă timpurie care se va construi în Turcia.

Putin și militarii ruși se tem însă de altceva. Au găsit ei că sistemul de la Deveselu este multifuncțional, că ar permite lansarea și altor tipuri de rachete, în special a celor cu rază medie de acțiune astfel că raza de acțiune ar acoperi zona Crimeei, teritoriul Ucrainei și al R. Moldova, ar ajunge până aproape de teritoriul Georgiei. În veste, și sud-vest ar ajunge să protejeze și Flota a VI-a americană, ar acoperi în sud Turcia, Siria și chiar Azerbaidjanul. Asta este durerea rușilor. Din acest motiv fac atâta scandal.

Dacă ne referim la sistemul care se construiește la polonezi, acela va prezenta un pericol și mai mare dacă va fi perfecționat pentru ar avea o rază de acțiune ce va bloca orice lansare de avion sau rachetă din bazele existente acum pe teritoriul Belarusiei sau al Rusiei europene.

Putin amenință dar dă asigurări că ei, rușii, nu vor face primul pas. Poate că această afirmație a rușilor ar trebui reținută de jurnaliști și de unii analiști. Rușii nu au capacitatea de a contracara astăzi acțiunile SUA și ale NATO. Amenințarea lor este o modalitate prin care își varsă năduful. Statele europene se întăresc militar. Este o reacție la comportamentul agresiv al Rusiei față de Ucraina. Germania, campiona reducerilor cheltuielilor militare, ajunsă de râsul curcilor prin folosirea cozilor de mătură pe post de țevi ale mitralierelor (am râs să leșin la citirea știrii), a programat modernizarea componentelor militare pentru apărarea antiaeriană. Nu mai spun de componentele de tehnică militară de blindate. Plus mărirea efectivelor. Toate acestea în „interiorul” condiționalităților impuse Germaniei după al doilea război mondial, țara fiind încă sub atenta supraveghere a statelor câștigătoare ale războiului (așa cum au convenit ele). Formal, puterile câștigătoare au încă un cuvânt de spus cu privire la mărimea și puterea armatei germane, au încă un format de supraveghere la care participă SUA, Rusia, Marea Britanie și Franța. Suedia a semnat acordul care permite NATO folosirea teritoriului Suediei pentru desfășurarea efectivelor și a tehnicii de luptă, la cererea Suediei.

România și Polonia au fost mereu „în raza de acțiune” a Rusiei. Lumea nu știe însă aceasta este cruda realitate. Cât timp nu am avut un sistem de protecție aeriană, cât timp Rusia a fost „marea prietenă” a Ucrainei, nu a fost nici o problemă pentru ruși. Situația este alta acum. România are un sistem de protecție aeriană performant și urmează a ridica nivelul de performanță al altor sisteme de protecție aeriană (inclusiv modernizarea flotei aerului), granițele României nu mai sunt la îndemâna Rusiei prin intermediul Ucrainei, Ucraina devenind o pavăză naturală împotriva aspirațiilor imperiale ale Rusiei, R. Moldova se apropie din ce în ce mai mult de România, procesul devenind ireversibil ș.a.m.d.

Cu cât amenință mai mult, cu atât devine Putin mai caraghios. O singură rachetă ajunsă pe teritoriul României sau Poloniei declanșează reacția NATO pe baza articolului 5. Să fim serioși, Rusia nu are capacitatea de a se înfrunta cu NATO. Mai mult, Rusia nu își permite să aibă pe teritoriul rus rezultate ale rachetelor pe care NATO este capabil să le trimită.

De la vorbă la faptă este cale lungă.

Rămâne, pentru noi, un semn de întrebare cu privire la Grecia devenită prietenă a Rusie. La fel cum trebuie să fim atenți și la alte state care pot defecta în favoarea Rusiei din considerente diverse și, uneori, puțin explicabile.

Pe motiv de Rusia, un atac la Iohannis.

Am ajuns, cumva, la acest articol - interviu cu Iulian Chifu fost consilier al lui Traian Băsescu pentru Afaceri Strategice, Securitate și Politică Externă (cum îl prezintă autorul interviului), azi președintele Centrului de Prevenire a Conflictelor și Early Warning. Interviul este aici.

O primă observație: are multe elemente interesante, în special concluzii la care a ajuns pe baza studiului asupra comportamentului Rusiei în acești ani. Aici stă bine. De acord cu el. Nu stă bine când atacă, pur și simplu, comportamentul politic și diplomatic al României de la câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis cu privire la „poziționarea” față de Rusia.

Îl pot înțelege pe om. A fost „eminența cenușie” pe timpul lui Traian Băsescu iar acum este dat la o parte. I se refuză accesul la informația deținută de Palatul Cotroceni, nu i se cere părerea, nu se face o campanie vizibilă împotriva Rusiei (asta cred că ar fi obiectivul lui, din punct de vedere mediatic). Dacă politicul nu este vizibil anti-rus, anti-Putin, el își pierde obiectul muncii la ONG-ul pe care îl conduce. Este evident că ONG-ul lui își dorește să devină un moderator între conducerea statului și societatea civilă pe probleme de securitate, pe relația cu vecinul Federația Rusă. Vrea și el să i se ceară părerea și să afle lumea că este consultat de conducerea statului. Își pierde sensul și interdicția de intrare în Federația Rusă dispusă de Moscova pe timpul cât îl consilia pe Traian Băsescu. Eu cred că îi este teamă că rușii vor ridica interdicția pentru că el, acum, nu mai reprezintă nimic. Interdicția avea sens când era consilier prezidențial. Azi este un oarecare acolo, la fel ca mulți alți români care comentează negativ comportamentul politic al lui Putin. Aici este durerea omului.

Omul vrea mai multă agitație politică, diplomatică, mediatică legată de Rusia. Vrea declarații tranșante, agresive (ca să critice, evident, abordarea greșită a politicienilor !), vrea introducerea în strategia de Securitate națională a României a Federației Ruse ca stat agresor sau posibil agresor (iar el să vină și să recomande altceva) etc.

Fondul problemei este însă altul. Bănuiesc că interviul este o parte a unui aranjament de politică publică cu beneficiar cunoscut, deja. Traian Băsescu. Mai ales că în ultimul timp s-a declanșat o campanie furibundă a susținătorilor lui Traian Băsescu împotriva lui Klaus Iohannis. Au ajuns să fie mai mizerabili decât susținătorii lui Victor Viorel Ponta, și ei în campanie furibundă împotriva lui Klaus Iohannis. În timp ce susținătorii lui Ponta luptă să îi salveze acestuia reputația serios amenințată de comportamentul aberant la guvernare și a dosarului penal în care are calitatea de inculpat (cu teama că este posibil să urmeze și alte dosare după ce va fi trimis în judecată și eventual condamnat !), susținătorii lui Băsescu luptă cu disperare să îi păstreze acestuia locul în istorie ca Președinte de țară care a avut rezultate pe plan extern și intern. Lucru greu de realizat din moment ce Băsescu a fost unul dintre campionii distrugerii imaginii pe plan internațional a României ca stat serios, competent, capabil să își îndeplinească angajamentele internaționale.

Interviul vine și susține comportamentul de „țață” avut de Traian Băsescu ca Președinte al României. Iulian Chifu susține, indirect, declarațiile publice ale lui Băsescu referitoare la Rusia și la Vladimir Putin. Aduce în sprijinul poziției lui declarațiile Ambasadorului Rusiei la București, Moghilov, un intelectual rafinat, care a ieșit în public de 3 ori. Moghilov nu avea altă soluție. Este reprezentantul Rusiei pe lângă Președintele României și a ieșit public pentru a transmite mesajul Președintelui Putin de motivare a politicii sale în Uncraina, Georgia, în relația cu UE și NATO, cu SUA etc. Chifu nu spune că Moghilov nu a atacat România ! Moghilov nu a făcut ce fac politicienii maghiari ! În frunte cu Viktor Orban, primul ministru care, la Tușnad, a deplâns stricarea relațiilor cu România după ce Iohannis a devenit Președinte.

Deși este interesant interviul, nu trebuie omis faptul că Iulian Chifu dezinformează prin omisiune. România s-a poziționat ferm față de comportamentul Rusiei fiind printre țările care susțin sancțiunile UE și NATO față de Rusia, chiar a cerut înăsprirea lor în opoziție cu poziția Ungariei, Cehiei, Slovaciei, Bulgariei etc., România a reactivat acordurile de cooperare militară la nivel strategic cu Polonia și Turcia formând o axă militaro-politică la frontiera de est a NATO în Europa și a UE. România a ridicat nivelul participării țării la NATO, prin înființarea comandamentelor operative ale NATO și înmulțirea colaborărilor militare prin înființarea de unități operative comune cu alte state membre NATO dar și, de curând, cu Ucraina și Republica Moldova - cu Moldova va fi înființat un batalion de menținere a păcii cu sediul la Iași. Nu mai spun de sprijinul direct al Armatei Române la pregătirea Armatei R. Moldova. La toate acestea se adaugă înmulțirea participărilor României la aplicațiile NATO și la misiunile comune NATO de supraveghere a spațiului aerian est-european. Marea Neagră devine, pe zi ce trece, o mare NATO. Ca să nu mai vorbesc despre creșterea bugetului apărării de la 0,87% la 1,58% în mai puțin de un an. Ca să nu mai spun despre acordul politic de creștere a bugetului apărării la 2% din 2017.

Dacă cele de mai sus nu sunt mesaje pentru „potențialul agresor din est” (chit că formularea este un eufemism, după cum spune Chifu), atunci să avem iertare. Omul are cam multă „mătreață pe creier”.

Să îi dau și dreptate. În special când se referă la media, inclusiv la rețelele care funcționează pe net. Da, rușii duc o campanie furibundă pe net și în media „atacând” la nivelul consumatorilor de media. Aceștia sunt ținta lor. Da, este adevărat că susțin tot felul de grupuri care instigă la trădare națională: acei „pacifiști” care nu vor război contra Rusiei, care îndeamnă la refuzul de prezentare la o eventuală mobilizare în România, la grupurile care susțin „ecologismul” prin atacarea politicilor naționale de exploatare a resurselor naturale (interesant este faptul că ținta o formează tocmai acele resurse care pot fi achiziționate d ela ruși, cât privește resursele exploatate de ruși în România, nici o problemă, chiar dacă procedurile sunt dăunătoare mediului).

Până la urmă, Iulian Chifu face ce arată că fac grupurile de presiune rusești. Unii spun o jumătate de adevăr, alții spun o altă jumătate însă în sens contrar iar el vine și formulează concluzia pentru obținerea acelei imagini publice care este obiectul intervenției. Nimic deosebit în procedură față de propagandă rusă. Beneficiarul este însă altul. Nu este Putin, este Băsescu. Doi descreierați.

Vizita lui Ponta la Baku are multe interpretări. Este o lipsă de cultură politică. Ponta este un troglodit.

După moțiunea de cenzură căzută într-un Parlment în care puterea a fost lovită de amnezie, Victor Viorel Ponta a tras o fugă până la Baku, la deschiderea festivităților sportive. Actul este interpretabil. Eu îl calific ca fiind o grosolănie politică, o agresiune la poziționarea României față de evenimentele politice internaționale. Pur și simplu nu era nevoie de acest gest.

Dan Mihalache, șeful Cancelariei prezidențiale a declarat că la Cotroceni nu s-a cunoscut despre participarea lui Ponta la festivitățile de la Baku.

În programul lui Ponta de la Guvern, nu exista participarea la acest eveniment.

Liderii statelor europene, membre sau nu ale Uniunii Europene, alți lideri importanți ai lumii nu au considerat că este nevoie să participe. Este o formă de poziționare față  de o „altă” lume politică aflată sub controlul Rusiei, o Rusie agresoare față UE, NATO, SUA. Este adevărat că nu s-a emis un document pentru o poziție comună, a fost, evident, o poziție transmisă prin „telefonul fără fir”, așa cum se spune despre o informație care circulă fără sprijinul unei acțiuni instituționalizate.

Pot să cred că Ponta a fost la Baku în interes privat. Nu ar fi fost o problemă, pentru mine. Nu a fost așa. Acolo a fost așteptat la aeroport de reprezentanți ai guvernului Azer și de oficiali ai jocurilor sportive ! Înseamnă că de la Guvern s-au făcut demersurile necesare anterior sau chiar în timpul deplasării. Cred că anterior.

Cei de la Tarom au declarat cu niște zile în urmă (nu mai caut data exactă), că au fost forțați să renunțe la ruta spre Beijing din cauza închiderii culoarului de zbor pe deasupra teritoriilor ruse pentru avioanele românești !

Zborul lui Ponta, cu un avion românesc, pe un culoar de zbor controlat de ruși a fost posibil abia după obținerea acceptului Federației Ruse ! Când a fost obținut ?

Aseară, la Realitatea Tv, la o dezbatere Tv, Adrian Severin a adoptat o poziție radical diferită de a tuturor celor din platou dar și a altora. Acesta a susținut că Victor Ponta a făcut bine ce a făcut. Că Ponta s-a poziționat corect față de politica UE de izolare a Azerbaidjanului, că s-a poziționat de partea celui mai slab. Execrabil personaj.

Azerbaidjanul nu are nevoie de România. Nu avem o tradiție a relațiilor cu această țară. În plus, Azerbaidjanul este nu doar membru al Uniunii Vamale condusă de Rusia, este și unul dintre susținătorii militari ai Rusiei în conflictele acesteia cu restul lumii. Nu cu soldați ci cu bani. Prezența premierului român nu a ridicat valoarea reprezentării internaționale a evenimentului. A fost ca un „rahat” pe un spațiu cu o anumită culoare. Președintele Turciei a fost prezent însă aici vorbim despre vechi relații între cele două țări, vorbim despre culturi și religii comune. Noi ce avem în comun ? Mai nimic. Poate niște relații comerciale despre care nu am prea auzit.

Și pentru că am ajuns la acest infect personaj politic numit Severin nu am cum să nu îmi amintesc despre „acordul prin schimb de scrisori” dintre miniștrii de externe ai României și Ucrainei prin care România „recunoștea” că Insula Șerpilor „a fost, este și va fi a Ucrainei” ! În condițiile în care Insula Șerpilor nu a fost niciodată a Ucrainei ! Aparținea de Rusia, nu era în componența teritorială a statului desprins din URSS. Și rușii au devoalat porcăria. Ca urmare a mânăriilor făcute de Adrian Severin, pe atunci ministru de externe în Guvernul CDR din partea PD-ului condus de Petre Roman, România a dat, pur și simplu a dat Ucrainei teritoriul Insulei Șerpilor ! Cu tot spațiul maritim din jurul acesteia - stânca Insula Șerpilor nici mare teritorială nu ar fi avut dreptul, potrivit prevederilor Convenției de la Montego Bay privind dreptul mării -, inclusiv zonă economică exclusivă ! De la Insula Șerpilor au plecat pretențiile teritoriale în Marea Neagră ale Ucrainei asupra teritoriilor maritime ale României. Lumea nu știe însă pretențiile Ucrainei lăsau României doar marea teritorială și o parte din zona contiguă (un teritoriu aflat sub controlul statelor cu deschidere la mare în care se exercită de către acestea o supraveghere și intervenție pentru asigurarea securității naționale. În toată zona din fața Deltei Dunării, România ar fi rămas doar cu marea teritorială !

Nu a fost o vizită privată, nu a fost nici o vizită Guvernamentală. A fost, în fapt, o sfidare a întregii țări. Nu a fost o vizită guvernamentală pentru că Guvernul nu are atribuții de politică externă decât în spațiul tehnic al acestora - negociază tratatele, elaborează actele, le supune discuției și aprobării Parlamentului sau le aprobă (pe cele de nivel inferior) prin hotărâre de guvern după ce au fost stabilite la nivelul Președintelui României sau ca urmare a angajamentelor Uniunii Europene în relațiile internaționale.

Ce a vrut să demonstreze Ponta ? Vrea să rupă România în două ? El și ai lui au devenit susținători ai Uniunii Vamale conduse de Rusia ? El și ai lui vor ca România să iasă din NATO și UE ? Fronda asta față de regulile constituționale privind relațiile internaționale ale țării asta arată. Să nu ne jucăm.

Cum privesc guvernele de la Chișinău și Kiev poziția lui Ponta lângă Putin și ceilalți care îl susțin în agresiunea asupra Moldovei și Ucrainei ?! Să înțeleagă ei că PSD, partidul aflat la guvernare în România, una spune și alta face ? Că se declară împotriva agresiunii ruse dar că de fapt îi dă un CEC în alb ?

Turcia nu este membră a UE. Turcia este suspectă de o mai „largă abordare a problemei” Crimeii. Are un interes etnic, o parte semnificativă a populației este formată din etnici turci sau tătari.

Nu îmi iese de nici un fel interesul României din prezența lui Ponta la Baku, aproape de Putin și ceilalți dictatori din Uniunea Vamală condusă de Rusia.

Demență, este puțin spus.

Agerpres (aici).

După negocierile de la Minsk, Putin își arată „fața”: „Pornim de la faptul că cei 6.000 — 8.000 de soldați (ucraineni) încercuiți la Debalțevo vor depune armele înainte de instituirea armistițiului”.

Armata națională a Ucrainei este îndemnată „să depună armele”, să devină prizonieră a „separatiștilor pro-ruși” !

De noaptea minții !

Acesta este sensul acordului de la Minsk ?! Așa-zișii separatiști pro-ruși au cumva alt statut decât acela al unor teroriști ? Se pare că după Putin au statut de beligeranți statali, reprezentanți ai unui stat. Iar Ucraina este statul agresor pe propriul teritoriu.

Nimeni nu crede în buna credință a lui Putin. Presa serioasă a ajuns la concluzia că demersul vest-european a fost în favoarea lui Putin. În defavoarea Ucrainei. Ei bine, această declarație întărește convingerea că cel care a ieșit victorios la Minsk a fost Putin iar Ucraina a fost o victimă a incompetenței vestului european de a trata responsabil un pericol pentru UE însăși.

Sprijinirea Ucrainei pentru a se elibera de sub ocupația rusă este o urgență. Altfel, rând pe rând, alte state europene vor simți gustul prafului de pușcă rus.

Nu există alternativă. România trebuie să poată să se apere în fața unui agresor.

Preiau informația de la HotNews (aici). Publicația austriacă aici.

Președintele Klaus Iohannis a acordat un interviu publicației austriece „Profil”. Sunt multe lucruri interesante, pentru mine și doar pentru mine, Klaus Iohannis a accentuat caracterul urgent al alocării resurselor pentru apărarea țării.

Cauza întăririi forțelor armate române o constituie schimbarea radicală a stării europei. Iohannis a fost destul de clar: „am crezut, timp de decenii, ca problema razboiului nu mai exista in Europa. Din pacate, acest lucru e istorie !”.

„Politica lui Putin nu se potriveste cu conceptul convietuirii in Europa secolului 21​”, a spus Iohannis pentru a întări concluzia unei Europe aflate cumva în anticamera unui conflict generalizat.

Jurnalistul austriac a insistat și asupra vecinilor României care sunt cunoscuți ca parteneri, istorici, ai Rusiei - Bulgaria, Serbia și Ungaria. Au adăugat și Grecia, cu noua guvernare. Iohannis a punctat și aici, semnificativ: „Efectele ciudate ale unei crize economice se vad foarte bine in exemplul Ungariei si a apropierii de Rusia, dar si in declaratiile noilor decidenti de la Atena. Totusi, nu sunt evolutii care sa nu poata fi inversate. Cat de curand, va deveni evident ca e greu sa dansezi la toate nuntile”.

Cu Rusia în coastă, mai ales după ce a străpuns „țesătura paltonului” prin anexarea Crimeii și războiul „ciudat” din sud-estul Ucrainei, cu vecini care îi cântă în strună lui Putin și se opun sancțiunilor UE la adresa Rusiei, cu un Orban orbit de putinism - ar face și Orban mișcări strategice putiniene dacă ar avea forța necesară, fie în România, fie în alte state vecine -, este evident că politica națională de apărare trebuie revăzută.

„„Intrebat daca aceste fonduri nu sunt stringente in alte domenii, in care Romania are deficit de finantare, Iohannis a spus ca „nu exista alternativa. In vecinatatea directa a unui conflict armat, al carui final este complet imprevizibil, nu putem sta cu mainile in san””.

Iohannis a completat: „apartenenta la NATO este foarte valoroasa, dar intr-o situatie exceptionala - speram ca ea nu se va intampla - trebuie sa fim pregatiti sa ne aparam tara. Asta presupune o armata bine pregatita si echipata”.

Fără discuție avem o dovadă a altui mod de a privi problemele importante ale țării.