Rușii se pregătesc anti-aerian în Extremul Orient pentru ... americani

Agerpres. Apărarea antiaeriană a Rusiei din Extremul Orient, în stare de alertă ridicată, a anunțat vineri senatorul Viktor Ozerov, care a fost până de curând președintele Comisiei pentru apărare și securitate din Consiliul Federației (camera superioară a parlamentului rus), relatează agenția de presă RIA Novosti.

„Ceea ce se întâmplă în prezent în jurul Coreii de Nord ne provoacă un sentiment de îngrijorare și conștientizarea necesității de a adopta măsuri suplimentare pentru apărarea teritoriului nostru. Sistemele de apărare antiaeriană și forțele aeriene ruse au fost consolidate în Extremul Orientul

Forțele de apărare antiaeriană, de descurajare nucleară vor permite să-i reținem pe americani de la pași mai hotărâți.”

Rușii nu se pregătesc contra unor erori ale lansărilor din Coreea de Nord ci contra răspunsului pe care SUA îl va da rachetei balistice a Coreei de Nord ! O gândire rațională așa ar suna. Vorbesc despre „apărarea teritoriului nostru” și vorbesc despre „americani” ! Nu vorbesc despre ce face Coreea de Nord !

Pentru că sunt ruși și au făcut propagandă intensă de zeci de ani că SUA vrea să atace Rusia și să o supună, au luat în calcul și posibilitatea ca SUA să comită un atac asupra Rusiei având ca motiv posibilul atac pe care Coreea de Nord ar urma să îl dea împotriva SUA luând ca țintă insula Guam - coreenii au anunțat că sunt gata pentru atac la sfârșitul lunii august, atacul urmând a fi declanșat atunci când Kim va lua decizia.

Au rușii suficiente informații care să susțină o astfel de declarație ? Sau suntem în fața unei alte intoxicări rusești ? Sau suntem chiar în fața unei decizii politice a Rusiei de a deschide o zonă de conflict militar în Extremul Orient (un conflict secundar !), în care să se apere în eventualitatea în care SUA ar fi prea „darnică” cu rachetele care răspund atacului lui Kim Jong-Un ! Astfel, ar ține SUA foarte ocupată în zona Pacificului iar ea, Rusia, ar avea posibilitatea să se miște „mai lejer” în spațiul european unde are de gând să provoace un conflict principal !

Faptul că au pus în stare de alertă maximă trupele apărării anti-aeriene în Extremul Orient, în aceste zile, nu pentru ce vrea să facă Kim Jong-Un ci pentru un răspuns al SUA împotriva unui atac al Coreei de Nord (posibil nuclear !) ne arată clar că Rusia este acel aliat din umbră al Coreei de Nord și poate chiar susținătorul campaniei agresive al coreenilor față de SUA. Cel mic este încurajat să lovească și să se ascundă sub brațele celui mai mare.

Dacă este așa, marile aplicații ale Rusiei cu Bielarus la frontierele Ucrainei și ale statelor Uniunii Europene de pe flancul estic al NATO au rolul lor. Dacă vrem să privim întregul ! Analiștii militari au atras atenția asupra „obiceiului” rușilor ca după niște aplicații să mai atace un stat vecin. De preferință statul aflat în fața trupelor concentrate pentru marile aplicații. Cum a fost cazul Georgiei ! Aplicația de la nordul flancului NATO, având în față țările baltice și Polonia dar și Ucraina la sudul flancului poate avea ca urmare fie un atac asupra nordului Ucrainei fie atacarea statelor baltice. În cazul în care ar ataca Ucraina ar urma „sancțiunile internaționale”, Parteneriatul pentru Pace al Ucrainei cu NATO nefiind suficient pentru aceasta să se pună sub protecția art. 5 din Tratatul NATO. În cazul în care Rusia ar ataca țările baltice, membre ale NATO, Rusia ar provoca al III-lea război mondial !

Informațiile care circulă (fotografii, comentarii, declarații) ne arată că Rusia concentrează forțe și în Crimeea ! Atât terestre cât și aeriene. Evident că sudul Ucrainei poate fi o țintă directă. Pe partea continentală, Rusia a creat noi mari unități mecanizate și de tancuri exact „în coasta” Ucrainei, în Regiunea Rostov !

Ce o avea în cap Putin ?

Lipsa de scrupule a rușilor este de notorietate. Dacă atacă Ucraina, în acest an, rușii știu că au simpatizanți în statele membre ale Uniunii Europene care, până acum, au făcut tot ce au putut pentru a scade presiunea asupra Rusiei în urma sancțiunilor pentru anexarea militară a Crimeei. Să aibă Putin înțelegeri cu unele state europene care să refuze să ajute Ucraina în cazul conflictului ce se prefigurează ?

O imagine aproape corectă. Putin îl pune pe Kim Jong-Un să țină SUA agitată în Extremul Orient, să aducă cât mai multe forțe armate în zonă, sistemele apărării aeriene rusești fiind „o umbrelă” pentru Coreea de Nord, iar Rusia să își facă mendrele în Europa direct asupra Ucrainei și nu este exclus asupra statelor baltice. Și dacă este vorba despre Ucraina, nu este exclusă nici anexarea R. Moldova.

Dacă acesta este planul sau o parte din el, înseamnă că Rusia vrea să își refacă, prin asumarea unor mari riscuri politice la nivel internațional, „zona de securitate” formată din teritoriul Bielarus, Ucraina, Moldova la care se adaugă „portavionul” Crimeea cucerit în 2014. Cât privește „spatele”, acesta îi va fi asigurat de „bătăușul” Coreea de Nord și statele „prietene” cum ar fi India în conflict cu China, Iranul în conflict cu SUA, Europa și Arabia Saudită, fără a neglija și anumite state din Asia de sud-est care nu sunt foarte bune prietene cu China.

Totul este posibil. Cheltuielile imense ale Rusiei pentru construirea armatei imense din zona europeană a țării, cheltuieli făcute în ultimii 2 ani cel puțin, trebuie justificate printr-o acțiune militară. Printr-o victorie. Iar Ucraina „este la îndemână”.

Sursa: Agerpres și alte publicații

Moscova nu este implicată. Probabil „omuleții verzi” au fost în Muntenegru !

Vai, dar nu se poate ! Oficial, Rusia nu este implicată în tentativa de asasinare a premierului din Muntenegru, Milo Djukanovic. Nici pe departe. Cum, dar asta este o infamie !

Agerpres.

„Negăm categoric posibilitatea unei implicări la nivel oficial în orice încercare de a organiza acțiuni ilegale”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov

Am reținut. La nivel „oficial”, ei rușii nu sunt implicați. Oficial ! Da ! Am reținut. Păi, nici în Crimeea Federația Rusă nu a fost implicată oficial. Până după referendumul care a dus la aderarea Crimeei la Federația Rusă. Nici în Donbas nu este implicată Rusia în mod oficial. Chiar dacă periodic, mașinile mortuare ale Armatei ruse duc pe teritoriul rusesc cadavrele soldaților morți iar ambulanțele scot din Ucraina răniții ruși. Normal, toți sunt în mod „neoficial” pe teritoriul Ucrainei și luptă împotriva armatei naționale ucrainene.

Numai că, ce să vezi ?! În Muntenegru au fost expulzați cu niște zile în urmă, înainte de alegeri, înainte de 16 octombrie, un grup de naționaliști pentru acțiuni ostile Muntenegrului - procurorii au identificat foști luptători din Donbas, ceea ce înseamnă că indivizii și-au terminat treaba în Ucraina iar acum erau trimiși pentru o treabă asemănătoare în Muntenegru. La frontiera Muntenegrului cu Serbia au fost arestați niște sârbi. În Serbia se desfășoară, cu mare intensitate, niște aplicații sârbo-ruse pentru realizarea cooperării militare între cele două state.

Evenimentul este tratat acum cu mai multă atenție pentru că s-a ajuns la declarații ale procurorilor care au cercetat „evenimentul”. Este la Agerpres, de unde preiau știrea, este la Mediafax, unde se vorbește despre „un plan susținut de Rusia pentru asasinarea premierului din Muntenegru”, este aici la Pagina de Rusia, unde se vorbește despre lovitură de stat susținută de Rusia.

Informațiile sunt încă neclare. Rușii, ca de obicei, nici usturoi nu au mâncat și nici gura nu le miroase. Ca de obicei. Dar probele din teren spun altceva. Iar o intervenție atât de disperată a Rusiei are motive temeinice. Muntenegru a devenit membru al NATO. Are frontieră cu Albania, devenită și ea membru al NATO. Are ca vecin peste Adriatica nici mai mult și nici mai puțin decât Italia, unul dintre cei mai importanți membri ai NATO. Atacul militar al Serbiei și Rusiei în Muntenegru declanșa art. 5 din Tratatul Alianței. Niște „omuleți verzi”, persoane fără identitate militară și statală, nu pot fi imputați „mareului prieten rus”. Ce naiba ?!

Dacă „omuleții verzi”, vorbitori de rusă, sprijiniți de „omuleții verzi” ai sârbilor ar fi reușit atacul terorist asupra guvernului muntenegrean și ar fi dat puterea liderului opoziției, Andrija Mandic, acesta ar fi spus că poporul l-a vrut. Rușii și sârbii ar fi dispărut peste graniță iar ajutorul Moscovei, unde Mandic a fost în primăvară (?!), s-ar fi materializat. După cum a fost făcută planificarea.

Pentru că Rusia tot apare în toate statele aflate în zona de influență a UE și NATO, nu trebuie să neglijăm inclusiv alegerile parlamentare de la noi. Nu o fi vizibili „omuleții verzi” ai Kremlinului, dar sigur sunt prezenți. În Moldova, care își alege Președintele, sunt sigur.

România nu recunoaște anexarea ilegală a Crimeii și a orașului Sevastopol de către Federația Rusă

Lazăr Comănescu, ministrul afacerilor externe

Comunicatul de presă al MAE este ferm.

„Ministerul Afacerilor Externe nu recunoaște legitimitatea alegerilor parlamentare din Crimeea pentru Duma de Stat a Federației Ruse, care se vor desfășura la 18 septembrie 2016.

Ministerul Afacerilor Externe reafirmă sprijinul pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și reamintește că România nu recunoaște anexarea ilegală a Crimeii și a orașului Sevastopol de către Federația Rusă.

Direcția Purtător de Cuvânt și Comunicare”

Istoricii „de mântuială” și părerologii ar trebui să se abțină în a mai promova „drepturile Rusiei” asupra unor teritorii. Nu de alta, dar lumea asta „nu funcționează după părerea lor”. Funcționează după reguli care sunt înscrise în tratatele internaționale la care țările europene sunt parte, ca atare, sunt obligate să le respecte.

Actul final de la Helsinki, din 01/08/1975, este la baza relațiilor internaționale între statele europene. El vine și sprijină tratatele încheiate între statele europene, în special tratatele prin care s-a stabilit frontiera de stat între state.

Când Ucraina și-a declarat independența, Federația Rusă i-a recunoscut-o și a încheiat cu Ucraina un tratat de frontieră. Crimeea a fost recunoscută ca teritoriu ucrainean. Sevastopolul a fost declarat ca „regiune autonomă” a Ucrainei pentru că avea flota rusă la Marea Neagră dislocată acolo. De aici plecăm și nu de la „istorii”.

Anexarea Crimeei de către Federația Rusă, indiferent de metoda folosită (acel referendum absolut dubios, nerecunoscut de autoritățile de la Kiev !), este o negare a tratatelor încheiate de Ucraina cu Federația Rusă și o sfidare a comunității internaționale. De aceea Federația Rusă este supusă sancțiunilor internaționale.

Cei care pun la îndoială tratatele internaționale depuse la ONU, tocmai pentru a le proteja prin recunoașterea lor internațională, nu au toate mințile acasă. Cu astfel de persoane se formează celebrele „coloane a 5-a”, sau „formațiunile cu oamenii verzi” - ultima modă a rușilor.

Mesaje importante între Erdogan și Poroșenko ! Turcia nu recunoaște anexarea Crimeei de către Rusia.

Turcia și Rusia își reorganizează relațiile. Rușii au obținut scuzele, turcii primesc turiști ruși, comerțul se „însănătoșește”, statele europene au început să „tușească”, (h)analiștii au găsit repede-repejor motive de renunțare de către Turcia la statutul de țară candidată la UE și, de ce nu, dacă se poate ((iar (h)analiștii pot, alături de presa ultra-potentă !)), renunțarea de către Turcia a statutului de membru al NATO și „intrarea în stare de conflict cu SUA”.

Știrea de la Agerpres este total aiurea față de imaginea oferită de (h)analiști și jurnaliștii „a toate știutori”.

Președintele Ucrainei a primit asigurări de la Președintele Turciei că aceasta nu va recunoaște anexarea Crimeei de către Rusia.

„Erdogan i-a confirmat lui Poroșenko poziția neschimbată a Turciei de susținere a integrității teritoriale a Ucrainei în cadrul frontierelor recunoscute internațional”

Neschimbată ! Poate bagă la cap și (h)analiștii alături de jurnaliștii care bat câmpii în scris și pe la televiziuni.

Este bine să ne uităm și la informațiile date de sursele serioase cu niște zile în urmă. Cei care le doresc le găsesc la Agerpres.

Turcia și-a reconfirmat proiectul strategic de aderare la Uniunea Europeană. Comunicat oficial. Turcia a recunoscut că SUA sunt un aliat, un partener strategic, că unele nemulțumiri nu afectează relația partenerială între cele două state. Știrea asta este bine să o rumege strategii neamului care vântură ca idioții ideea subversivă că relațiile între Turcia și SUA sunt atât de proaste încât americanii își retrag armele nucleare tactice din Turcia și le aduc în România.

Până la urmă la ce se limitează marele dezgheț dintre Turcia și Rusia ? La comerț, la turism, la energie. Turcia poate face câte conducte pentru gaze și petrol vrea cu Rusia. Este problema ei. Nu îi dăunează.

Plecând de la această știre, se poate merge mai departe. În știri mai vechi, oferite și de Turcia dar și de România, se garanta parteneriatul strategic româno-turc, parteneriatul strategic trilateral româno-turco-polonez. Se garantau angajamentele asumate după summit-ul de la Varșovia. Știu, știu, unii au ajuns cu imbecilitatea până acolo încât au anunțat cu surle și trâmbițe sfârșitul „angajamentelor și deciziilor” summit-ului de la Varșovia. Au luat ca suport dezghețarea relațiilor dintre Turcia și Rusia.

Știrea asta le dă peste bot tuturor „trollilor” stipendiați de ruși (pe diferite căi !) din presa română și din ONG-urile atât de vocale în ultimul timp. Rușii lucrează și direct dar și prin intermediul oficinelor lor din Anglia, Franța, Germania, Italia etc.

Consiliul NATO-Rusia nu a adus un plus de liniște. Rusia amenință.

S-au sfârșit și lucrările Consiliului NATO-Rusia, ținute după o întrerupere de 2 ani.

NATO și-a păstrat poziția. Ferm. Fără ocolișuri. Cea cunoscută. Crimeea este un teritoriu ocupat, Rusia este vinovată de situația din Ucraina, NATO garantează Ucrainei integritatea și suveranitate, măsurile de întărire a flancului estic al NATO sunt ca urmare a comportamentului agresiv al Rusiei față de statele membre NATO, NATO urmează să ia și alte măsuri pentru a-și întări frontierele. Nimic nu este realizat ca o formă de agresiune asupra Rusiei ci doar o formă prin care dă de înțeles Rusiei că este pregătită să apere statele membre NATO. Peste toate, NATO a pomenit Rusiei toate bubele privind comportamentul agresiv al navelor și avioanelor rusești în Marea Baltică.

Rușii au ținut-o pe a lor. Au reafirmat că Rusia nu își propune să atace vreo țară membră NATO. Rusia nu constituie un pericol pentru statele NATO dar, dacă voi luați astfel de măsuri, atunci noi o să facem și o să dregem.

Pericolul constă în faptul că NATO construieşte o politică a confruntării pe baza unei ameninţări fictive reprezentate de Rusia şi prin pregătirile militare în apropierea frontierelor ruse. Ţările estice în care vor fi suplimentate efectivele NATO transformă aceste zone în platforme pentru exercitarea de presiuni militare şi politice asupra Rusiei, aducând relaţiile noastre cu aceste state la un nivel militar - a declarat Aleksandr Gruşko, ambasadorul rus la NATO (aici).

Numai că ambasadorul Grușko este în eroare. Nu cu țările în care NATO își întărește prezența pentru apărare va avea Rusia relații la un nivel militar. Va avea astfel de relații cu toate statele membre NATO. Rușii nu vor să înțeleagă că nu au de a face doar cu țara „X” sau „Y”, au de a face cu toate statele membre NATO, indiferent de locul în lume unde se află acestea.

Ca tacâmul să fie complet, consilierul pentru politică externă al Kremlinului, Serghei Karaganov, a declarat într-un interviu dat Der Spiegel că amplasarea de armament în țări precum Polonia, Letonia, Lituania este o provocare și că în cazul unei crize, acestea vor fi distruse. Tipic rusesc. Amenințări cu distrugerea armată (aici).

„NATO se află acum la 800 de kilometri de granițele Rusiei, armele sunt complet diferite, stabilitatea strategică este în schimbare. Este mult mai rău decât acum 30-40 de ani. Europa se simțea slabă atunci și se temea că americanii ar putea părăsi continentul. Dar Uniunea Sovietică, deși era deja putredă în interior, s-a simțit puternică din punct de vedere militar și a luat nesăbuita decizie de a amplasa rachete SS-20. 

Rezultatul a fost o criză fără sens. Astăzi, lucrurile stau pe dos. Acum, temerile în țări precum Polonia, Lituania și Letonia sunt atenuate de staționarea de armament NATO acolo. Dar asta nu le ajută; interpretăm asta ca pe o provocare. Într-o situație de criză, vom distruge tocmai aceste arme. Rusia nu va mai lupta niciodată pe propriul teritoriu.”

Ca să vezi ! Rusia nu va mai lupta niciodată pe propriul teritoriu. Așa își propune ea. Numai că diferă de adversarul pe care îl are în față. NATO nu îi va permite să atace teritoriul NATO și îi va duce „pocinogul” pe propriul teritoriu. Are această capacitate, are armamentul necesar, are finanțarea necesară, are industria care poate sprijini toate tipurile de acțiuni de luptă, are și voința de a-și apăra cetățenii. Iar Rusia începe să înțeleagă că nu mai are inițiativa. Summit-ul de la Varșovia al NATO a preluat inițiativa. Acțiuni concrete de apărare a statelor baltice și a Poloniei, înființarea brigăzii multinaționale în România, scutul anti-rachetă și trecerea lui din subordinea SUA în subordinea NATO cu control politic al statelor europene membre NATO, stabilirea zonei Mării Negre ca zonă de interes strategic al NATO, măsuri viitoare pentru întărirea prezenței înaintate a NATO la Marea Neagră atât sub aspectul apărării aeriene cât și cel al apărării navale etc.

Ambasadorii celor 28 de state membre ale NATO și omologul lor rus au constatat miercuri încă o dată 'divergențele profunde și persistente' care există între Alianță și Rusia în ceea ce privește conflictul din Ucraina, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, după reuniunea Consiliului NATO-Rusia, transmit agențiile AFP și EFE.

Acțiunile Rusiei în Ucraina au afectat securitatea în zona euroatlantică - Jens Stoltenberg

Concluzia rezultatelor Consiliului sunt clare. Divergențele sunt profunde și persistente, acțiunile Rusiei în Ucraina au afectat securitatea în zona euroatlantică și punct. Toate celelalte probleme, unele pur și simplu divagații, majoritatea introduse de ruși în agendă, sunt ca apa de ploaie. Inclusiv propunerea lor de reglare a unor divergențe aeriene la Marea Baltică. Rușii fiind profund deranjați de faptul că Finlanda a început un program propriu de dotare cu sisteme de apărare antiaeriană la țărmul Mării Baltice și, mai ales, a proiecțiilor de colaborare cu statele membre NATO din Europa pentru exerciții comune.

Până ce rușii nu vor retroceda Crimeea, UE și NATO vor considera că Rusia nu prezintă încredere.

„Omuleții verzi” ai lui Putin au ajuns în România. Candidează la alegerile libere, ca în Crimeea.

Un material documentar al celor de la „În linie dreaptă” este ... copleșitor. Oamenii lucrează cu materialul clientului, cu materialul pus la dispoziție de Nicușor Dan și oamenii lui.

O să preiau imagini de pe site.

Imagini pe care cei de pe site le folosesc și la alte articole ale lor care pot provoca impact. Cum este acesta despre asemănarea frapantă între obiectivele Alinei Mungiu Pippidi și proiecțiile Rusiei cu privire la Europa.

Dar, să mă limitez la „omulețul verde” care candidează la primăria Capitalei, Nicușor Dan și anturajul lui.

Șeful de campanie este Matei Păun, link-ul îi arată concepțiile pe care le oferă publicului, cele care însă îi scot în evidență orientările anti-europene, anti-liberale, anti-statale. În afara lui Mihai Păun, site-ul mai scoate în evidență alte persoane din anturajul „pro-moscovit” al lui Nicușor Dan, cum este Willy Schuster.

Fără a contesta acestor oameni calitățile profesionale, strălucite din moment ce obțin rezultate notabile într-o lume complicată, trebuie totuși arătat în ce ape „se scaldă”. Pentru că acțiunile lor au ca scop o parte din viața mea iar eu am dreptul, ca oricare altul, la cunoaștere și la decizie. Iar ce propun ei, supunerea sau alierea cu rușii și alte forțe anti-statale, nu accept.

În stânga lui Nicușor Dan este Willy Schuster. Următoarea poză ne prezintă pe același în ipostaza de „luptător” la radio Vocea Rusiei (agentură de propagandă a Kremlinului).

Cei care vor să se umple de scârbă, au posibilitatea să citească materialele prezentate de site-ul „În linie dreaptă”. Chiar dacă nu sunt de acord cu politica grupului, datele sunt relevante.

„Maica” Rusie a ajuns la noi. Mai pe ocolite, dar destul de agresiv. Anti-statalismul grupării conduse de Alina Mungiu Pippidi, lipit de anti-liberalismul lui Nicușor Dan - fac precizarea că anti-liberalismul nu se referă la PNL ci la organizarea societăților statelor europene în spațiul Uniunii Europene, se referă la liberalismul SUA etc. -, conlucrează pentru succesul campaniei Moscovei împotriva Europei care îi impune sancțiuni economice și politice și nu este de acord ca statele din estul Europei să revină la supușenie față de Rusia.

Ca în Crimeea, Putin vrea să tulbure apele în România prin intermediul alegerilor libere. Acum lucrează la alegerile locale. Nu este fără importanță că „moscoviții” au ales Bucureștiul. Cu un primar pro-moscovit și unii consilieri pro-moscoviți, ar putea să tulbure mai mult situația din centrul politic al României astfel încât frământările sociale și politice provocate de pro-moscoviții USB dar și prin intermediul oamenilor de afaceri aflați în spatele lui Nicușor Dan să dezechilibreze scena politică și economică românească.

În această cheie, dorința de înțelegere între PSD și Nicușor Dan devine de înțeles. Mai ales dacă ne uităm la înverșunata campanie anti-UE a „purtătorului de cuvânt” al candidatei Gabriela Vrânceanu Firea, Victor Viorel Ponta. Statul de drept este nagat, Justiția este atacată la baionetă, Guvernul este atacat și amenințat cu demiterea, Președintele Klaus Iohannis este atacat și făcut în fel și chip. Cine sunt cei atacați ? Cei care promovează apartenența României la Uniunea Europeană și la NATO, cei care susțin sancțiunile împotriva Rusiei, cei care promovează independența energetică și securitatea energetică a României, cei care promovează creșterea capacității NATO de a răspunde acțiunilor agresive ale Rusiei în spațiul geopolitic al Mării Negre.

PSD a identificat în „omuleții verzi” ai lui Putin niște posibili aliați. PSD a știut din timp ce este cu Pippidi și cu Nicușor Dan. Sunt aproape de ideologia PSD. Sunt de-ai lor însă sunt mai curajoși pentru că au făcut deja pasul de supunere față de Rusia și Putin.

Astfel de dezvăluiri pun în balanță și diferitele ONG-uri care își doresc o anume notorietate. NU este mai puțin adevărat că pun în balanță și numele unor personalități ale vieții sociale, cum ar fi cei care compun GDS, cei care compun „România curată”, cei care compun SAR, alte organizații de orientare ecologică ș.a.m.d.

Și se adună nume și nume. Îmi pun întrebarea, legitimă. De când au devenit „omuleții verzi” ai lui Putin ? De când pregătesc ei „noua Crimee” în București ?

Rusia este stat agresor. Nu doar în Ucraina.

Situația din Ucraina s-a agravat. Este îngrijorătoare evoluția, confirmă faptul că Putin și Rusia vor să retraseze frontierele europene cu forța. Putin calcă pe urmele lui Hitler. Vrea să pună statele lumii în fața faptului împlinit. Speră ca în vestul Europei, între statele membre ale Uniunii Europene să găsească lideri lași sau aliați, gata să susțină concilierea, să promoveze non-combatul, să transforme Ucraina din stat victimă în stat agresor. Pe undeva, are speranțe. Ungaria este un vechi aliat al Rusiei, a mai devenit și debitor al acesteia, alte state europene, membre sau nu ale UE, au un comportament complice. Franța ar fi printre ele datorită intereselor comerciale.

Declarațiile lui Putin din ultimul timp, împotriva Ucrainei care vrea să își salveze integritatea teritorială și independența sunt relevante. Ucraina este de vină că își cere regiunea Crimeea înapoi, Ucraina este de vină că crea să elimine focarul de război de pe teritoriul său, Ucraina este de vină că îi mor soldații și cetățenii în urma acțiunilor militare ale insurgenților ruși, Ucraina este de vină că armata Rusă are „voluntari” pe teritoriul ucrainean etc. Ucraina este de vină că Rusia trimite soldați, tehnică de luptă și asigură logistic insurgenții în regiunile din sud-estul țării.

Putin este noul Hitler. Fără nici un fel de îndoială.

La noi în presă nu am prea văzut o altă știre. Interesul Rusiei față de Transnistria a ajuns să fie exprimat în termeni de beligeranță. Constantin Kosacev, președintele comisiei de relații externe a Senatului Rusiei, a declarat că Rusia, la nevoie, va interveni cu un desant în Transnistria pentru a „salva” republica nerecunoscută internațional. Ca urmare a declarațiilor liderilor ruși avem o imagine clară asupra Transnistriei. Rusia o consideră un teritoriu propriu, de aceea ei cer Moldovei să acorde Transnistriei un statut special. Vor ca Transnistria să devină o enclavă, cum este Kalinigrad-ul, în „trupul” Lituaniei.

Trebuie să înțelegem că o acceptare a unei situații oarecare legată de teritorii acaparate cu forța de Rusia duce la ocuparea, prin forță armată, a altor teritorii. Este justificată temerea politicienilor europeni privind comportamentul Rusiei în viitor. Cine urmează ? Un stat sau toate statele baltice, Polonia, Moldova, Georgia ... Rusia are nevoie doar de o recunoaștere a anexării Crimeii pentru a merge mai departe.

Prin vocea lui Klaus Iohannis avem o poziție fermă. Suntem alături de UE și SUA în a condamna Rusia pentru ceea ce face în Ucraina și se admite intensificarea sancțiunilor la adresa Rusiei în viitor. Este evident că interesul nostru este să nu permitem Rusiei să se instaleze ca un „cuceritor” la frontierele noastre. Nu putem fi de acord cu schimbarea frontierelor noastre pentru Rusia vrea să își impună supremația. Prin ocuparea abuzivă a Crimeii, Rusia ne-a devenit „vecin” la Marea Neagră și va încerca să încalce hotărârea Curții Internaționale de la Haga privind soluționarea conflictului de frontieră dintre România și Ucraina. Asta dacă noi vom accepta rezultatul acțiunilor militare rusești în Ucraina !

Ucraina trebuie sprijinită să îi elimine pe ruși dintre frontierele sale, să se poată reface economic pentru a avea în ea un bun vecin.

Rusia este agresorul cel mai periculos din Europa.

UE are o mare problemă. Starea conflictuală cu Rusia a dovedit cât de lipsită de consistență este UE. Statele care s-au opus sancțiunilor către Rusia nu ne sunt prietene. Vechile „alianțe” cu Rusia își spun cuvântul. Orientarea fermă a României către UE dar mai ales către NATO și parteneriatul strategic cu SUA a generat o analiză a rușilor care afirmă că România este „jandarmul” SUA în sud-estul Europei pentru a ține sub control state ca Ungaria, Serbia, Bulgaria - prietene ale Rusiei cu tradiții îndelungate. Integrarea europeană și-a dovedit slăbiciunea. Unele state au intrat în UE doar pentru beneficii comerciale. Mai gravă este apartenența la NATO a acestor state. Ce încredere mai poți avea în unii dintre parteneri când din ceea ce fac se poate trage concluzia că, la o adică, vor trece de partea Rusiei pentru interese teritoriale ?!

Unele lucruri vor trebui lămurite. Unele atitudini privind „buna vecinătate” trebuiesc estompate. UE nu duce la eliminarea frontierelor cum greșit au perorat unii, UE duce la eliminarea controlului la frontierele statelor pentru cetățenii statelor UE, mărfurile, produsele, banii UE. Frontierele însă, sunt limitele suveranității statelor, sunt praguri pe care statele trebuie să le păstreze pentru însăși existența lor. Modelul rusesc de modificare a frontierelor este aplaudat de Ungaria. Dacă noi vom accepta cuceririle teritoriale ale rușilor, vom deveni ținte ale agresiunilor teritoriale din partea Ungariei care se va sprijini pe Rusia pentru a provoca conflicte armate la frontiera comună exact pe „considerentele” folosite de Rusia. Ajutarea populației ruse/maghiare de pe teritoriul statului vecin, stat care este acuzat că încalcă drepturile acestora.

Mai repede decât se aștepta, Rusia „obține” ce nu și-a dorit. Izolarea.

Unele știri de presă scot în evidență o realitate pe care Rusia nu și-a dorit-o. Chiar dacă altele arată o Rusie „în ofensivă”.

Să le adun, pe unele dintre ele, nu pe toate.

Rusia protestează vehement împotriva acțiunilor forțelor ucrainene de restabilire a autorității de stat în zonele ocupate de teroriștii pro-ruși. Lavrov a anunțat retragerea forțelor rusești de la frontierele Ucrainei pentru a calma pe cei din vest. Spune el. Mie, „a calma” îmi spune că Rusia a făcut pasul înapoi însă vrea să aibă `ultimul cuvânt”. Acum, Rusia a cerut întrunirea Consiliului de Securitate pentru a se discuta „situația” din Ucraina și, mai ales, pentru a acuza Ucraina că folosește împotriva propriei populații forța armată - „grava escaladare a violenței în estul Ucrainei” (aici). Este o manevră a Rusiei în domeniul politicii externe care vrea să justifice intervențiile de până acum și să îi favorizeze o eventuală intervenție cu „forțe de menținere a păcii sub egida ONU” pentru a bloca procesul de recuperare a autorității de stat a Ucrainei în regiunile în care teroriștii pro-ruși au încercat să creeze condițiile pentru ruperea teritoriilor din estul Ucrainei și alipirea lor de Rusia așa cum s-a reușit în Crimeea. În Consiliul de Securitate se va discuta situația din Ucraina mâine, vineri. Până acum, statele membre nu au ajuns la un punct de vedere comun cu privire la situația din Ucraina. Ultimele evenimente și mai ales „arestarea” membrilor OSCE de către teroriștii pro-ruși plus pierderile ucrainene de material militar și personal, nu mai spun de torturarea militarilor ucraineni însoțitori ai comisiei OSCE vor amplifica un punct de vedere comun împotriva Rusiei care este văzută de ceilalți membri ai Consiliului de Securitate ca statul agresor. Va fi interesant să vedem care va fi poziția Chinei.

La Washington a fost o întâlnire Obama - Merkel. Cancelarul Germaniei a comunicat la terminarea întrevederii că „Statele Membre ale Uniunii Europene” vor trece, chiar dacă nu își doresc acest lucru, la etapa a treia a sancțiunilor ce urmează a fi aplicate Rusiei, tocmai ca urmare a evoluțiilor din Ucraina (aici). Președintele american a confirmat și el un nou val de sancțiuni dacă Rusia va perturba, luna aceasta, alegerile libere din Ucraina (aici). Sancțiunile vor afecta tot domeniul economic. Obama a făcut și precizarea că sunt state europene care ar avea de suferit în cazul în care Rusia va alege să nu mai exporte gaz către Europa. Face totuși precizarea că este puțin probabil. Îl cred. Este una din sursele majore de finanțare a bugetulului Rusiei.

La Varșovia a avut loc o altă întâlnire a comisarului european pentru energie, Gunther Oettinger, cu premierul polonez Donald Tusk, la urmă comisarul european făcând o declarație care va naște multă tulburare la Moscova (aici):

„Vrem un preț uniform la gaze în piața comună europeană", a spus Oettinger, într-o conferință de presă comună cu Tusk. "Jocul 'divide et impera' — sau un joc de acest tip — propus de Moscova nu poate fi și nu va fi acceptat de statele membre ale UE”.

Va naște tulburare pentru că proiecția UE vine să protejeze statele membre de abuzul Rusiei. Rusia va putea exporta gaze în UE, plata gazelor se va face prin CE, controlul intrărilor de gaze și distribuția către statele membre care le cer se va face de către CE. La statele membre ale UE se vor adăuga alte state europene:

„Infrastructura în privința tranzitului de gaz și energie ar trebui să aibă un caracter paneuropean și ar trebui să includă de asemenea Ucraina, Georgia și Balcanii de Vest. Vrem să ne dovedim solidaritatea cu Ucraina”.

Acest anunț va provoca reacții din partea Rusiei. Dacă la nivelul organelor de conducere ale UE decizia va fi luată în timp util, statele care au semnat un parteneriat economic cu UE vor fi admise în piața comună a energiei UE (Georgia, Ucraina, R. Moldova, statele din Balcani). Potrivit acordurilor ce se vor încheia între UE și aceste state, la capetele de intrare a conductelor de gaze rusești pe teritoriul Ucrainei sau Georgiei vor exista reprezentanți ai UE.

Anunțul ne arată și faptul că UE va dezvolta, cu prioritate, rețeaua europeană a energiei, interconectările între state devenind o urgență majoră.

Aceste știri sunt suficiente pentru a arăta că Rusia a pierdut deja. Un război nu poate duce, este mai slabă decât NATO. Va continua să susțină grupările teroriste pro-ruse însă și acestea vor pieri sufocate de forțele de ordine publică ale Ucrainei. După un timp, Rusia va avea de „apărat” Crimeea. Raptul teritorial al Crimeii nu îi va fi iertat.

Concluzia ? Rusia a pierdut Ucraina. Ministrul ucrainean al energiei a fost de acord cu punctul de vedere al comisarului european pentru energie. Rusia va pierde și Transnistria. Ucraina poate și cred că își dorește să blocheze Transnistria. Sufocați de ucraineni la est și așteptați cu brațele deschise de moldoveni la vest, transnistrenii vor trebui să accepte condițiile R. Moldova. Să devină, în viitor, cetățeni ai Uniunii Europene și membri NATO.

Rusia s-a întins mai mult decât i-a fost plapuma.

Cât va întinde Putin coarda ?!

Urmărind evoluția „meciului” UE - Federația Rusă pentru teritoriul și statalitatea Ucrainei, am dat peste această hartă, se spune a unui grup de analiză politică italian cu privire la interesele Rusiei în Europa, realizată în urmă cu 4-5 ani.

Rusia în Europa este puternică, potrivit acestei hărți. Foarte puternică. Reacțiile europenilor o confirmă. Sancțiunile politice de până acum sunt importante însă la un moment dat vor deveni desuete. Rușii le iau în râs. Sunt îndreptate împotriva unor persoane cu influență politică și financiară și nu împotriva statului rus. Sancțiunile în grupurile de lucru internaționale constituite cu scopul de a facilita dialogul între fosta URSS și Vestul European sunt temporare. Cât timp Rusia va acționa războinic în Ucraina, aceste legături internaționale vor fi suspendate. După ce Rusia se va opri, naiba știe unde (?!), aceste legături se vor reface, iar „calea dialogului” va fi reluată.

Harta este o imagine a Europei văzută de ruși. Analiștii italieni au creat o hartă a posibilelor acțiuni ale Rusiei în Europa luând în calcul populațiile și teritoriile care urmează a fi ocupate, având ca suport populația din țările vecine vorbitoare de limbă rusă (etnici ruși, dar și simpatizanți declarați ai Rusiei), populații și teritorii care pot deveni aliați în cadrul unei „uniuni” cu Rusia, țări prietene, țări partenere în relațiile economice dar și în cadrul politicii europene, țări neutre și țări inamice/adversare.

Dacă nu uităm cu atenție și fără a face speculații tâmpite sub influența propagandei ruse sau a propagandei pro-ruse din diferitele medii române (unele surse media din România sunt atât de tâmpite încât nu își dau seama că „știrile” lor sunt, de fapt, propagandă pro-Rusia !), observăm că ocuparea Crimeii și conflictele declanșate în estul și sudul Ucrainei au ca scop posibil realizarea unui prim punct pe agenda rusă a revendicărilor teritoriale. Teritoriul hașurat cu maroniu și galben este tocmai teritoriul în care au loc confruntările între forțele de securitate ucrainene și „dizidenții” ruși. Crimeea este deja parte a Federației Ruse. Comunicatele și declarațiile oficialilor ruși care atenționează Ucraina să nu acționeze în forță „împotriva propriului popor”, opoziția acerbă a acelorași oficiali ruși împotriva trimiterii în zonă a forțelor armate ucrainene îmi arată că Rusia se pregătește de fapt să ocupe acele teritorii iar opoziția verbală zgomotoasă are rolul de a pregăti motivele de intervenție militară. Oficialii ruși încearcă ca prin aceste comunicate „să sensibilizeze” prietenii din vest care ar putea lămuri, cumva, Ucraina să nu se opună invaziei ruse prin forța armată. Pentru că opoziția armată a Ucrainei va putea duce, fără echivoc, la o poziționare a mai tuturor statelor membre NATO în sprijinul Ucrainei prin asistența logistică și apoi militară ce poate degenera într-un război european. Se cuvine a face precizarea că NATO se află în fața celui mai mare examen al său. Vor fi de acord Germania, Ungaria, Bulgaria, Franța, Italia, Grecia cu implicarea NATO ? Vor fi suficiente apelurile Poloniei și statelor baltice - de fapt următoarele ținte ale Rusiei - pentru intervenția NATO și stoparea agresiunilor militare ale Rusiei în Europa ?

Până acum predicția analiștilor italieni se confirmă. Harta ne arată că Rusia este abia la primul obiectiv strategic la care lucrează. A adus lângă frontierele Ucrainei forța de luptă necesară pentru intervenție. Având la dispoziție tehnică de luptă modernă, distanțele până la frontieră nu constituie o problemă. Pe de altă parte, la fel ca în Crimeea, Rusia nu urmărește distrugerea obiectivelor militare și industriale pentru a forța Ucraina să capituleze. De aceea forțele militare ruse sunt adecvate unei ocupații terestre cu posibile confruntări armate de mică amploare. Modul în care acționează „populația pro-rusă” este foarte asemănătoare cu a unei forțe militare de ocupație. De aceea sunt plauzibile afirmațiile oficialilor ucraineni care reclamă faptul că aceștia sunt militari ruși de fapt. Este posibil să nu fie infiltrați, deși este mai mult ca sigur că o mare parte dintre ei nu sunt cetățeni ucraineni, sunt de fapt cetățeni ai Ucrainei care au satisfăcut serviciul militar însă au rămas credincioși Rusiei. La o „minoritate” rusă de 8 mil aflată în zonă, nu a fost o mare greutate pentru Rusia să își formeze din timp forțele para-militare necesare pentru acțiunile din aceste zile. Mai ales că acest scenariu este vechi, la analiștii italieni, însă pe masa strategilor ruși este probabil de când Ucraina s-a format ca stat.

Este prematur să afirm că Rusia va mai acționa în viitorul apropiat fără a consolida ce va obține. Deocamdată, primul punct strategic nu a fost finalizat. Nu știu limita de timp a rușilor pentru realizarea lui. Este evident că Rusia consumă imens de multe resurse în această perioadă, că are pierderi economice grele care nu pot fi acoperite sau justificate decât prin realizarea obiectivului. Cu caracter imediat și reorientarea către alte piețe de desfacere a resurselor energetice cu care au ținut Europa sub control. Starea „de amenințare cu războiul” este un mare consumator de resurse și nu este nici o logică în continuarea ei peste un anume interval de timp. În funcție de reacțiile internaționale, Rusia va trece sau nu frontiera. Unele state membre NATO au căzut de acord să acorde Ucrainei asistența politică, logistică și militară necesară rezistenței acesteia în fața agresiunii Rusiei. Financiar, au fost deblocate sume de bani din diferite fonduri, fie ale organismelor internaționale fie ale unor state donatoare. Este evident că aceste fonduri vor servi capacității de reacție a Ucrainei împotriva agresiunii ruse. UE a anunțat reducerea taxelor vamale și deschiderea pieței Uniunii Europene pentru produsele Ucrainei. Politic, UE a început să atenționeze unele state membre cu privire la sprijinul acordat Rusiei sub diferite forme. Bulgaria este atenționată asupra demersurilor naționale de a scoate de sub controlul UE proiectul gazoductului cu Rusia. Serbia, cea care ar fi pus teritoriul la dispoziție pentru trecerea gazoductului spre Ungaria a priceput. Ungaria, cea care este tradițional aliatul Rusiei în perioadele de agresiune ale acesteia a fost și ea atenționată. Germania știe că „prietenia tradițională” cu Rusia are limitele ei. Merkel devine din ce în ce mai severă, cel puțin în declarații, față de mișcările Rusiei. Comportamentul de acum al Germaniei este urmărit de întreaga Europă. Până acum, Germania a fost cea care a permis Rusiei să se infiltreze periculos în Europa. Nu degeaba italienii au trasat „axa eurussia în devenire” pe hartă.

Pentru liniștea românilor, România nu intră în planurile Rusiei pentru a fi ocupată. Nu suntem în situația Poloniei și a statelor baltice. Acestea sunt văzute ca posibile ținte ale agresiunii ruse. Polonia a fost victima poftelor rusești și germane care și-au dorit-o împărțită între ele. De aceea Polonia este înconjurată, la fel ca statele baltice, de „linia de interes ca pradă de război” pentru ruși. Ocuparea Poloniei și dispariția statelor baltice ar face ca frontierele Germaniei și Rusiei să se unească. Cei doi prieteni istorici ar avea frontiere comune.

Harta este o imagine a unei Europe ce este o țintă politică pentru Federația Rusă. Este puțin probabil ca Rusia să depășească granițele europene ale Ucrainei. Evenimentele de acum ne vor confirma însă dacă NATO mai este o structură viabilă. Privind la hartă, vedem că România „inamică” a Rusiei este înconjurată de „amicii Rusiei”. Bulgaria, Serbia, Ungaria și că avem la Marea Neagră o Rusie vecină prin limitele platoului continental. Viitorul la Marea Neagră este destul de tulbure. Rusia se va folosi de forță pentru a impune Ucrainei propriile interese astfel că Ucraina va pierde toată zona de interes energetic. Ucraina va rămâne doar cu țărmul dintre Odessa și România. Dacă rușii vor ocupa Ucraina până la Odessa, Ucraina va rămâne doar cu ieșirea la Marea Neagră prin intermediul cnl. Chilia. Prin cucerirea Crimeii, Ucraina a pierdut și Marea de Azov. Practic, Ucraina a pierdut toată flota militară. Ucraina nu mai are ce face cu o flotă militară. Oricum, chiar dacă va avea și în continuare ieșire la Marea de Azov, flota militară de acolo este practic „moartă”. Nu mai spun că flota de la Marea Neagră este, deja, în mâna rușilor, în majoritatea ei. Orice mișcare a restului de nave militare ucrainene în Marea Neagră poate fi oprită de ruși fără dificultate. Ea se află în zona de acțiune a sistemelor ofensive și defensive rusești de pe navele ruse și din Crimeea.

Cât va întinde coarda Putin ? Este o întrebare. Este una foarte serioasă pentru că din ce se vede acum, din acțiuni para-militare ruse și din declarații, se pare că Rusia vrea, cu orice preț, ca sudul și estul Ucrainei să le aparțină sub o formă sau alta. Fie să îl ocupe, fie Ucraina să renunța le rezistență și să se federalizeze după indicațiile „prețioase” ale Moscovei. Înclin să cred că Marea de Azov este un obiectiv pentru Rusia pentru că îi asigură protecția pentru o viitoare flotă cu care să aibă o mai mare putere în Marea Neagră. Tratatele sunt făcute pentru a fi încălcate, iar rușii sunt experți în materie. Tratatul de neproliferare a armamentelor ofensive în Europa a picat. Rușii nu au mai dorit reînnoirea lui. Statele europene care și-au redus forțele armate nu au capacitatea de a reveni la puterea militară anterioară. În partea asiatică a Rusiei, acolo unde tratatul respectiv nu își producea efectele, Rusia și-a dezvoltat armamentul, l-a perfecționat iar acum îl aduce în zona europeană a țării. Acesta este un semnal clar că Rusia are niște obiective în Europa și este pregătită să folosească forța sa armată de va fi nevoie. Nu degeaba propagandiștii pro-ruși de peste tot din lume laudă dotarea armatei ruse și fac comparații stupide între armatele europene, luate individual, cu întreaga armată rusă. Îngrozirea viitoarelor victime sau a celor care pot interveni în sprijinul vecinilor agresați face parte din jocul de război.

NATO își trăiește marele examen. Este o construcție viabilă sau este o panaramă politico-militară ? Este suficient ca „amicii Rusiei” să nu se implice pentru ca NATO să pice. Iar Rusia are amici importanți în Europa. Cel puțin potrivit hărții.

Ciudată opoziție a Armatei Ucrainei !

Agerpres: „Navele ucrainene atacate primiseră ordinul să deschidă focul, dar nu au făcut-o”.

„Situația din Crimeea este complexă. Știți că în ultimele zile navele au fost blocate și apoi preluate (de ruși), în ciuda faptului că toți comandanții au primit ordinul să folosească armamentul din dotare” a declarat ministrul apărării Ucrainei, Igor Teniuk.

În fapt, comandanții navelor militare ucrainene au trădat. Majoritatea lor. Au predat navele Armatei Ruse. Puțini sunt comandanții care s-au opus și au păstrat navele militare ucrainene pentru apărarea Ucrainei.

De ce au trădat ? Pentru că aveau familiile la țărm, pentru că familiile lor erau la cheremul bandelor de demenți care grăbeau ocuparea Crimeii de către Rusia. Comandanților ucraineni le-a fost teamă pentru familiile lor, nu este exclus ca acei comandanți să fi acceptat întoarcerea Crimeii la Rusia ... Este evident că Ucraina a avut o armată doar pe hârtie. Pentru că realitatea din teren ne arată că Armata Ucrainei nu are capacitatea de a duce o acțiune de luptă.

Comunicatele belicoase ale guvernului Ucrainei au fost de fațadă. Au vrut să încurajeze populația dar ne-a dezinformat pe noi, străinii care am urmărit evenimentele și am crezut că Ucraina va dovedi că este capabilă să își apere interesele. Ei bine, nu. Ucraina nu este capabilă. Ucraina va deveni un sac fără fund dacă nu vom ști precis ce este capabilă să facă. Nu este exclus ca actuala conducere să nu fie capabilă să facă ce a promis statelor membre UE de la care va primi ajutoare financiare.

Să vedem cine va câștiga la alegerile viitoare. Până atunci, Ucraina nu este credibilă. O țară incapabilă să se apere, nu să câștige un război, să se apere pur și simplu, să se opună invadatorului, nu este o țară credibilă.

Rușii au pregătit foarte atent preluarea Crimeii de la Ucraina. Inteligent lucrat.

Statele europene și SUA, alături de alte state ale lumii aflate în vecinătatea Rusiei sau aflate într-o relație, oarecare cu aceasta sunt atente la „spectacolul” în care actorul principal pe plan internațional este Rusia iar Vladimir Putin, Președintele „jucător” este prezentatorul.

Noi, românii, suntem pe baricadele UE și NATO. Dăm comunicate și exprimăm poziții politice care să întărească stabilitatea celor două entități internaționale care sunt în dificultate. Sunt în dificultate pentru nu au capacitatea de a susține Ucraina, integritatea ei teritorială și suveranitatea acesteia. Chiar dacă declarațiile liderilor politici internaționali sunt „ferme”, aceștia rămân doar cu notorietatea că au fost fermi. Nici noi nu putem susține decât cu declarații politice „independența” Ucrainei.

Că vrem sau nu, Rusia a tras cortina și ne-a pus în față o altă imagine a Rusiei. Nu cea construită de analiștii economici care au tot bătut apa'n piuă cu dezastrul economiei rusești, cu înapoierea civilizației rusești, cu lipsa democrației și alte tâmpenii „corect politic”. Rusia ne-a arătat că este o forță militară redutabilă (primitivă după cum spun propagandiștii de toate neamurile) capabilă să ducă la bun sfârșit un proiect strategic militar având resurse umane și militare suficiente pentru a provoca și a lupta, de va fi nevoie, contra oricărui opozant. Economia aia a Rusiei „de doi bani bucata” este capabilă să susțină capacitatea militară. Iar capacitatea militară este teribilă. În plus, lipsa aia a democrației din Rusia tocmai a primit o palmă usturătoare. Majoritatea populației din Federația Rusă este de acord cu actul de rapt internațional din trupul Ucrainei. Ba, mai mult, aceeași majoritate este de acord cu Vladimir Putin că Ucraina este un stat artificial, creat pe timpul URSS ca o zonă tampon, alături de celelalte state europene aflate sub controlul URSS, împotriva NATO. Convingerea populației din Federația Rusă că Ucraina este un stat artificial este suportul popular de care Putin și ai lui au nevoie pentru a juca pe scena europeană cartea refacerii statului Rus „autentic”. Până și democratul Gorbaciov a declarat că s-a făcut o reparație istorică.

Așa cum am mai spus, Rusia și-a pregătit din timp acțiunea. Primul pas, de la revolta de la Kiev, a fost să declare public că populația de etnie rusă este pusă în pericol și că ea, Rusia, este obligată, potrivit dreptului intern să apere interesele rușilor trăitori în Ucraina vecină. În Crimeea unde Rusia își ține o mare parte din flotă, pregătirea secesiunii a fost mai ușor de făcut. Trebuia să fie pornită și dusă de forțele interne ale Republicii Autonome Crimeea. Nu a fost greu. Cu o populație rusă majoritară, cu autorități etnice ruse, cu experiențe recente de opoziție față de Kiev, Crimeea a parcurs pașii stabiliți în strategia Rusiei și și-a declarat independența față de Ucraina.

Putin a vorbit atunci de precedentul Kosovo. L-a detaliat. A evidențiat sprijinul SUA și al statelor europene pentru autonomia kosovarilor deși, din punct de vedere istoric, kosovarii albanezi sunt coloniști și nu nativi ai teritoriului. Un teritoriu care istoric este „leagănul” poporului sârb. Dar dacă s-a putut rupe un teritoriu Serbiei pe criteriul autodeterminării etnice, de ce să nu se rupă un teritoriu cu cu populație majoritară rusă de la un stat artificial cum este Ucraina ? Mai ales că respectivul teritoriu are o istorie recentă destul de clară. Crimeea a acceptat să facă parte din Ucraina în 1992, obținând în schimb drepturi autonome extinse. Crimeea a fost la momentul acceptării subiect de drept internațional, era o republică autonomă. Crimeea atunci s-a separat de Federația Rusă. Din moment ce atunci acest act juridic internațional a fost acceptat și recunoscut internațional de ce acum, când Crimeea a ales să se întoarcă la Federația Rusă nu se acceptă ?

După ce Crimeea și-a respectat partea ce îi revenea din scenariul strategic, Rusia a trecut la folosirea altor precedente istorice recente pentru a justifica acțiunile viitoare. A recunoscut, internațional, Republica Crimeea ca stat independent, a admis cererea Republicii Autonome Crimeea de a face parte din Federația Rusă și nu a scăpat ocazia de a compara acest moment cu momentul unificării celor două Germanii. Degeaba protestează germanii (Agerpres), este în fapt o situație care are foarte multe puncte comune.

Rusia a trecut, pe teren, la „eliberarea” teritoriului Crimeii de „forțele de ocupație” ucrainene. Parlamentul Crimeii a declarat anterior că forțele armate ucrainene de pe teritoriul ei sunt considerate forțe de ocupație. Gândul m-a dus la anul 1940, când după ultimatumul lui Stalin trupele ruse au intrat în Basarabia, grănicerii și forțele armate române fiind atacate de forțele ruse până la Prut. Din povestirile bătrânilor cu care am vorbit, români sau ruși lipoveni care au fugit de Armata Roșie, rușii nu au respectat termenul de părăsire a teritoriului comunicat guvernului României trecând la agresiune imediat. Așa se întâmplă acum în Crimeea. Rușii au trecut la agresiune armată folosindu-se și de declarațiile belicoase ale Kievului.

După ce Kievul a făcut declarații de război, SUA a comunicat că nu se pune problema unei intervenții armate împotriva Rusiei. Sunt sigur că Rusia a știut că aceasta va fi declarația SUA. În primul rând pentru că Ucraina nu este nici membră a NATO și nici membră a UE. Comisia Europeană a promis sprijin financiar Ucrainei însă doar dacă aceasta va încheia un acord cu FMI, adică doar după ce Ucraina va accepta condițiile FMI de reformă economică și financiară. Ucraina a rămas descoperită. Economic și militar. Este evident că funcție de evoluția situației din Ucraina, vor exista diferite forme de sprijin însă nici un sprijin nu va fi de substanță, așa cum au sperat cei care dețin puterea în Ucraina. Europa și SUA nu sunt pregătite de război pe teritoriul european. Este evident însă faptul că frontierele europene de est ale NATO vor fi întărite din punct de vedere militar dar și din punct de vedere economic. Statele membre UE de la frontiera cu spațiul de influență rus vor avea mai mult sprijin pentru dezvoltare pentru că ele, în principal, vor trebui să asigure apărarea și securitatea europeană.

Evenimentul „Crimeea” a evidențiat slăbiciunile atât ale SUA cât, în special, ale Uniunii Europene. UE suferă de lipsa integrării. Este o piață europeană însă este eterogenă și incapabilă să își apere valorile. Iar valorile europene nu se apără cu discursuri politice sau tratate academice. Se apără cu arma în mână de către cetățenii europeni. Sper ca mesajele din anii din urmă privind necesitatea creerii, în afara NATO, a unei forțe militare de apărare a Uniunii Europene să prindă mai multă substanță. Fără mai multă integrare, statele europene nu vor mai rezista nici ca piață comună. Din moment ce Uniunea Europeană, ca întreg, nu este capabilă să asigure integritatea teritorială și independența statelor membre, nu mai are rost să existe. Și așa, politicile unor state membre ale UE de colaborare și cooperare cu Rusia au contribuit la slăbirea UE. Guraliva Germanie este și punctul tare a Pieței Comune dar și punctul ei slab. Franța, la fel. Interesele lor egoiste au erodat capacitatea UE de a realiza integrarea. Și nu doar ele. Egoismul Ungariei și al Bulgariei (două state tradițional aliate Rusiei !), vin să completeze imaginea defectului UE.

Ajung la concluzia că avem nevoie de Turcia. Cel puțin aici, la Marea Neagră, Turcia membră și a UE ar fi un câștig.

Corectitudinea politică între gargara cu pioneze și realitatea politică.

Federația Rusă a preluat un teritoriu de la Ucraina în urma unui act de voință al populației acelui teritoriu. Este vorba despre Republica Autonomă Crimeea care are o scurtă istorie agitată în relația cu Ucraina la teritoriul căreia a aderat în 1992. A fost o aderare în temeiul dreptului unui stat de a dispune de propriul teritoriu. Acum, în 2014, același stat vrea altceva.

Juridic, suntem în fața unui caz de drept internațional, unde subiectele sunt statele. Particularitatea în dreptul internațional cu privire la drepturile și obligațiile statelor este aceea că nu există norme, ca în dreptul intern al fiecărui stat, pentru că normele ar presupune și existența unei puteri supra-statele care să dețină instrumentele de forță necesare pentru a sancționa statul care le încalcă. Fiind doar recomandări, s-a convenit asupra constituirii unui Consiliu de Securitate compus din marile puteri ale lumii care au reprezentanți permanenți și care beneficiază de dreptul de veto și alte state, care își trimit reprezentanții prin rotație. În fapt, Consiliul de Securitate al ONU este cel care constată că au fost încălcate principiile de drept internațional. Constatarea urmată de o rezoluție ca act juridic de drept internațional permite statelor interesate inițierea unor acțiuni militare sau de altă natură ca măsuri sancționatorii împotriva statului sau statelor agresoare.

Consiliul de Securitate nu a putut obține o condamnare a Rusiei pentru acțiuni ostile cu caracter militar și politic asupra Ucrainei pentru că Rusia, cea acuzată, a opus dreptul ei de veto. China s-a abținut de la vot. Abținerea Chinei are semnificația că nu este de acord nici cu punctul de vedere exprimat de SUA, Marea Britanie și Franța dar nici cu punctul de vedere al Rusiei. Din acest motiv nu avem o condamnare a ONU, în numele tuturor statelor membre ONU, a actului „abuziv” al Rusiei.

Urmare a acestei situații, ne aflăm în fața unei poziționări internaționale pe sfere de influență. De o parte, SUA cu aliații ei din NATO și din alte alianțe militare încheiate în Pacific sau în alte părți ale lumii, de partea cealaltă Rusia și aliații ei din Uniunea Vamală euro-asiatică plus statele care au declarat SUA și aliații acestora ca adversari. China și aliații ei se țin deoparte, chiar dacă declarațiile lor politice pot lăsa impresia că recomandă „dialogul”.

Principiile Cartei ONU lasă loc de o interpretare duală însă sunt fără echivoc în sub-înțelesul lor. Celelalte state nu au obligația să apere un alt stat aflat în conflict cu o altă entitate internațională. Intervenția internațională este o posibilitate condiționată de mulți factori. Pentru că apărarea altui stat, în afara declarațiilor politice, presupune capacități cu caracter deosebit: putere economică capabilă să susțină un conflict militar, alianțe politice și militare, capacitate militară dezvoltată, mijloace de transport etc. Nu trebuie uitat și faptul că este absolut necesar acceptul unei majorități semnificative a populației acelui stat pentru sprijinul militar. În plus, când este vorba despre state cu o anume istorie, așa cum este Ucraina, interpretările inițiale se pot transforma radical pe parcursul unei eventuale intervenții militare de sprijin.

Să spunem că NATO va interveni militar în sprijinul Ucrainei. O parte a populației va aplauda, o altă parte a populației Ucrainei va fi împotrivă. O particularitate a „părților” este aceea că se numără cu milioanele de persoane. Rușii formează 17,3% din populație iar vorbitorii de limbă rusă, ca limbă maternă, sunt 29,6%. Vorbim despre o treime din populația de 45 mil. persoane din Ucraina. În plus, o altă parte a populației etnic ucrainene este pentru rămânerea Ucrainei în sfera de influență a Rusiei. O intervenție a NATO (SUA și UE) ar aduce mai degrabă imaginea unei acțiuni armate de cucerire a unui teritoriu și nu de sprijin. De aceea este puțin probabil ca o astfel de intervenție să aibă loc.

O altă particularitate a dreptului internațional este aceea că statele lumii trebuie să fie capabile să beneficieze de principiile de drept internațional cu referire la drepturile și obligațiile statelor. Iar Ucraina nu este capabilă. Este neputincioasă. Este roasă de „boli de stat”. Pornind de la regimurile politice și până la demografie, de la organizarea administrativă și până la capacitatea militară și de asigurare a securității interne și internaționale. Ucraina s-a situat, singură, între două forțe mondiale relativ stabile. UE cu componenta militară NATO și Federația Rusă cu componenta economică și militară a Uniunii Vamale euro-asiatice. Ucraina s-a vrut și cu unii și cu alții. A vrut să beneficieze de beneficiile din ambele părți. A pierdut timpul aiurea. Dacă se îndrepta ferm către NATO, atunci când a semnat PfP, azi era sub umbrela NATO. Au trecut aproape 15 ani de atunci. Între timp, Rusia și-a rezolvat problemele interne, a început să redevină producătoare de tehnică și tehnologie militară înaltă, și-a reorganizat forțele armate, le-a asigurat dotarea și și-a refăcut sistemele logistice. În plus, Rusia și-a deschis frontierele investițiilor din UE ba chiar a devenit un mare investitor în statele UE. Consecința este că state ale UE se împotrivesc ferm unei intervenții militare a NATO dar și unor sancțiuni economice împotriva Rusiei. Concluzia: Rusia are capacitatea de a interpreta dual principiile dreptului internațional cu privire la obligațiile statelor.

Noi, românii, vom urma, vrem sau nu, politica UE și a NATO cu privire la Rusia și faptele ei de arme pe plan internațional. Este obligatoriu acest comportament. El ne garantează securitatea ca stat și apărarea în fața vecinului Rusia devenit cam belicos. Față de Ucraina, noi avem „umbrelă”. Inclusiv atomică. Asta nu ne scutește de obligația, ca stat, să ne dezvoltăm economic, militar și să nu ne corectăm deficitul demografic. Garanțiile oferite de apartenența la UE și NATO obligă la coparticipare. Iar coparticiparea impune la modernizarea forțelor armate române, dotarea lor cu armament și tehnică modernă, asigurarea lor logistică pentru a face față unei perioade cât mai mari de conflict armat, disponibilitatea logistică și operațională pentru a contribui la eforturile militare ale alianței. Ca să ai, trebuie să dai.

Îmi par ciudate declarațiile unora și altora, comentariile unora și altora. Sunt prea sentimentale. Iar unele sunt idioate de-a binelea. Populația din statele membre ale UE trebuie lămurită, odată și o dată, că uneori este nevoie de un comportament care nu are nimic a face cu tâmpenia vehiculată persuasiv privind „corectitudinea politică”. Teoria „corectitudinii politice” este pentru mințile slabe, este pentru a preveni opoziția din partea populației față de anumite comportamente de putere. Este pentru gargaragii din universități și pentru politologii care vorbesc aiurea. Nu există corectitudine politică în relațiile dintre statele puternice. Doar intre statele slabe, nici acolo întotdeauna. Scopul scuză mijloacele este mai aproape de corectitudinea politică decât toate tâmpeniile vehiculate de unii și de alții. Noi condamnăm Rusia pentru acaparare de teritoriu. Suntem corecți politic pentru că ne exprimăm ca adversar. Peste jumătate din populația Ucrainei și aproape 90% din populația Crimeii spun că nu este așa. Iar ei sunt cei implicați. Unde este corectitudinea politică aici ? Cine este corect politic ? Noi sau ei ?

La est avem, ca întotdeauna, o putere care crește iar. Rusia. Tot la est avem interese majore, ca națiune, peste frontierele actuale. Populația română din R. Moldova și populația română din Ucraina. La fel ca noi au aceleași interese Polonia, Ungaria, Bulgaria. Toți suntem membri ai UE și NATO. Ei bine, noi trebuie să fim capabili să determinăm celelalte state membre ale UE și NATO să ne sprijine în realizarea intereselor. Noi trebuie să sprijinim ferm R. Moldova să se dezvolte economic și militar. Pentru asta însă și R. Moldova trebuie să facă pasul către UE și NATO. R. Moldova trebuie să renunțe la neutralitate și să ceară României asistența militară. Croația a cerut Ungariei să îi asigure spațiul aerian. O poate face și R. Moldova cerând asistența militară a României. Partenerii noștri NATO ar trebui să ne sprijine astfel că fără a adera imediat la NATO, R. Moldova ar primi sprijinul NATO. Să fim realiști. Ca membri ai NATO suntem o putere, pentru că la puterea noastră militară se adaugă puterea celorlalte state membre NATO în conformitate cu art. 5 al Tratatului. Să lăsăm bocetele și tânguielile neputincioase. Dacă nu facem dovada că putem să ne susținem economic și militar politica internă și externă, vom deveni victime. Să fie clar.

Putin nu se complică. Federația Rusă va avea o nouă republică federală. Crimeea.

Vladimir Putin a ajuns la final cu „proiectul Crimeea”. Eu îl consider un „proiect”. Crimeea, ca teritoriu și populație nu înseamnă mare lucru, pentru o țară care se întinde pe două continente. Importanța ei este strategică. La Marea Neagră. Aproape de strâmtori. Este un avanpost militar. Pentru cucerirea lui sunt justificate eforturile făcute.

Nu doar cred, sunt convins că „proiectul Crimeea” a fost făcut de mult. La componenta politică s-a lucrat neîncetat, de la „cucerirea independenței” față de Federația Rusă de către Ucraina lui Kucima. Din 1992. Poate chiar mai înainte, pentru că intențiile Ucrainei de a deveni independentă au fost exprimate încă de pe timpul existenței URSS. Componenta militară a avut mai multe variante. O variantă publică, cea cunoscută de întreaga lume a acordului dintre Federația Rusă și Ucraina privind baza navală de la Sevastopol pentru Rusia și Flota Rusiei de la Marea Neagră, contra gaz mai ieftin și una secretă care prevedea ocuparea Crimeii de către Rusia cu forța armată. Rusia a așteptat. A urmărit cum s-au comportat statele europene și SUA, dar și vecinii asiatici, în ultimii 20 de ani. A analizat comportamentul statelor care sunt adversarele Rusiei în fosta Jugoslavie, în Liban și Siria, în Egipt și pe continentul African, în America de Sud. A avut, constant, o singură direcție de acțiune. Acum, a combinat componenta politică cu componenta militară. Ucraina a slăbit enorm, din toate punctele de vedere. Economic, a depins de Rusia. Iar Rusia nu i-a permis să se dezvolte mai mult decât să asigure ucrainenilor o viață de subzistență. I-a preluat piețele, i-a înlocuit produsele și serviciile, a făcut dumping față de „concurentul” ucrainean. Ucraina a trebuit să își reducă permanent capacitatea de luptă. Forțele armate ucrainene sunt dependente de resursele energetice. Pe care nu le are. Degeaba are sute și mii de aeronave și tancuri, mașini de luptă ale infanteriei și nave militare. Degeaba are oamenii care le pot folosi. Din moment ce nu are cu ce le mișca, nu are muniția necesară și nici nu are capacitatea de a le întreține. O știre cu privire la flota aeriană ucraineană din Crimeea era semnificativă. Din peste 50 de aparate de luptă, doar 4 erau operative !

Rusia a cunoscut că Armata Ucrainei este eterogenă. Ucraineni, ruși, români, turco-tătari, unguri, polonezi ... O mare slăbiciune. Apoi, Rusia a știut că organizarea administrativ teritorială a Ucrainei, după modelul rusesc este o slăbiciune în sine. Autonomiile teritoriale sunt puncte slabe pentru un stat unitar. Iar Crimeea era o autonomie administrativă, autonomie la care Rusia a lucrat încă de la obținerea de către Ucraina a independenței.

Toate lipsurile statului unitar Ucraina și-au arătat acum „valoarea”. Iar Rusia a considerat că este momentul să le exploateze. Revoluția „democratică” din Ucraina a adus la guvernare un surogat de guvern, fără autoritate în teritoriu. Regiunile au căpătat o poftă imensă pentru putere. Comunitățile rusești, concentrate în regiunile din estul și sud-estul Ucrainei au creat presiuni continue asupra autorităților locale pentru declararea independenței de Kiev și alipirea la Rusia. Armata Ucrainei este incapabilă de reacție. În Crimeea, nu au ripostat „invaziei” rusești pentru că a fost net în inferioritate. Semnificativ este faptul că o parte din militarii ucraineni au trecut de partea „autorităților locale” pro-ruse, cu toată capacitatea lor. Armata rusă s-a infiltrat pe teritoriul Crimeii fără însemnele de apartenență militară și a trecut la agresarea unităților militare ucrainene care nu au putut să riposteze. Ideea din spatele acestei manevre a fost aceea că o ripostă a militarilor ucraineni ar fi putut duce la acuzarea lor că au deschis focul asupra unor „civili”, asupra propriului popor. De fapt, ucrainenii nici nu aveau cu ce riposta. Probabil că toată dotarea lor funcțională era constituită din armele de infanterie din dotarea fiecărui militar. Provocând revolte ale etnicilor ruși în regiunile din sudul Ucrainei, Rusia a împiedicat intervenția armată a unităților ucrainene dislocate în centru și nordul țării. Degeaba a plimbat Ucraina mașini cu soldați și tancuri prin Kiev și unele localități din centru țării dacă nu a fost capabilă să le ducă către zona de conflict. Pentru a nu permite Ucrainei concentrarea forțelor către Crimeea, Rusia a mutat la frontiera cu Ucraina forțe militare net superioare Armatei Ucrainei. A început aplicații. Iar aplicații la frontiera unui stat trebuie interpretate în alt mod decât o fac civilii analiști de pe la televiziuni. Aplicațiile  armate au un program logistic similar cu o acțiune reală de război. Menținerea programului logistic permite forțelor armate implicate în aplicație să ducă acțiuni ofensive dincolo de teritoriul alocat desfășurării aplicației. Dincolo de frontieră.

Presiunile militare și politice ale Rusiei asupra Ucrainei au ușurat sarcina „autorităților din Crimea” de a finaliza programul rusesc care a prevăzut „consultarea democratică” a populației (majoritar rusă) prin referendum cu privire la apartenența teritorială viitoare. Rușii, majoritari, au ales Rusia. Declarațiile rușilor din Crimeea după referendum spun totul: „ne-am întors acasă !”.

Rusia face ultimii pași. Parlamentul rus cere alipirea Crimeii de Federația Rusă. Vladimir Putin vrea ca întreg demersul să îmbrace „haina democrației”. Federația Rusă va încheia un Tratat cu autoritățile din Crimeea în care să se prevadă aderarea, drepturile și obligațiile părților cu ocazia aderării ... Tratatul va fi depus la ONU, Biroul pentru tratate, astfel că el va fi opozabil „erga omnes”, tuturor subiecților de drept internațional. Recunoașterea sau nerecunoașterea de către SUA sau UE sau alte state a „reunificării Crimeii cu patria mamă” este o situație care nu pune probleme practice. După un timp, sancțiunile politice și economice de acum ale SUA și UE, de exemplu, își vor pierde din însemnătate iar timpul va fi în favoarea Rusiei. Sancțiunile politice și economice împotriva Rusiei sunt văzute de unii ca o răzbunare a neputincioșilor. Mai târziu vor fi văzute așa de întreaga lume. Pentru că aceste sancțiuni sunt superficiale. Cumplit de superficiale. Ele nu afectează Rusia cu nimic. Pentru că există o opoziție fermă a unor state europene, membre ale UE, față de sancțiunile economice ce ar fi putut fi luate asupra Rusiei. Iar Germania este liderul opozanților. Degeaba sancțiuni economice firave, ca să nu mai spun de cele politice care sunt ca o frecție la un picior de lemn, din moment ce Germania, Ungaria, Bulgaria dar și alte state vor continua colaborarea economică cu Rusia în domenii strategice, în special din domeniul energiei.

Ucraina este victima propriilor orgolii și lăcomii. Ar fi multe de spus, este evident însă că Ucraina a decăzut cumplit. Aura de stat mare a apus. Nu cred că are capacitatea de a ajunge, cândva, la ce a vrut ea să dea impresia lumii occidentale că este.

Preluarea de către Rusia a Crimeii, schimbă multe raporturi. Inclusiv pe cel al dreptului statelor asupra spațiilor marine și a resurselor submarine. Schimbarea frontierei la Marea Neagră dintre Ucraina și Rusia privează Ucraina de mare teritorială, zonă contiguă, zonă economică exclusivă. România se învecinează după finalizarea acestui act cu Rusia în zona sa economică exclusivă. Ucraina nu mai beneficiază de țărmul Crimeii în calculul dreptului ei la zona economică exclusivă. Calcul care a fost avut în vedere pe timpul desfășurării procesului de la Haga unde România a avut câștig de cauză în diferendul/litigiul cu Ucraina. Fără suprafața la Marea Neagră a Crimeii, frontierele maritime ale României cu Ucraina se cuvin a fi modificate în favoarea României !

Nu știu dacă Rusia va încerca în perioada următoare să acapareze noi teritorii de la Ucraina. Regiunile continentale ale Ucrainei cu populație majoritară rusă nu prezintă, deocamdată, un interes strategic pentru ca Rusia să mai comită un act provocator internațional. Nu este exclus însă ca Rusia să mențină în aceste regiuni, cele mai dezvoltate economic din Ucraina, o stare de conflict latent pentru ține Ucraina sub control. Astfel, Ucraina ar deveni, în ideea aderării la UE, un factor de risc major pentru UE. Chiar dacă acțiunile politice ale UE pentru sprijinul Ucrainei vor continua, ele nu mai au un viitor predictibil. Devin ineficiente. Ar fi o prostie ca UE să continue sprijinirea Ucrainei sub forma „donațiilor” cât timp nu există perspectiva ca investițiile europene nu au un răspuns corespunzător din partea Ucrainei. Să nu uităm că UE este, totuși, o piață economică și nu un „orfelinat internațional”.

Referendum în Crimeea, după modelul Kosovo și anticipate în Serbia. Urmăm noi ?

Referendumul din Crimeea, legitim după ei și ruși, ilegitim și ilegal după Kiev și restul lumii ocupă, prima pagină, pe drept. Rusia a acționat pentru apărarea poziției strategice la Marea Neagră obținută prin negocieri anterioare în schimbul recunoașterii independenței Ucrainei. Kucima, fostul Președinte al Ucrainei, a acceptat ca Rusia să își păstreze bazele militare din Crimeea pentru considerente strategice. În folosul ambelor state. După 1992, Ucraina independentă era aliata Rusiei iar statele europene vecine, printre care și noi, eram potențiali agresori. Potențiali pentru că Ucraina „a moștenit” de la Rusia teritoriile luate de URSS cu forța de la România, Ungaria, Slovacia, Polonia. Schimbările politice din Ucraina, în special așa-zisa „revoluție portocalie” care au stricat relațiile „frățești” consfințite la obținerea independenței de către Ucraina și orizontul nesigur al uniunii vamale euro-asiatice fără contribuția Ucrainei au determinat Rusia să acționeze. Spectrul unei Ucraine membre NATO și UE era prea neplăcut pentru a nu lua măsuri de forță. Le-a luat. A ales un teritoriu cu autonomie, cu o istorie zbuciumată și cu o populație majoritară rusă. Speculând o istorie recentă din viața Europei cu recunoașterea unei autonomii cam abuzive, rușii au stimulat în peninsula Crimeea comportamentul populației din Kosovo. Înclin să cred că ideea a apărut demult și că au fost ani buni de pregătire a acțiunii care se desfășoară azi. Înclin să cred că la Kiev erau, deja, semnale clare că în Crimeea se poate produce oricând o secesiune. Populația rusă din Crimeea era pregătită, era în cunoștință de cauză că undeva, într-un viitor incert dar nu prea lung, va trebui să se exprime cu privire la apartenența la federația Rusă. Ba, înclin să cred că și alte etnii locuitoare în Crimeea au avut membri care și-au dorit alipirea peninsulei la Federația Rusă. Altfel nu se explică prezența la vot cu mult peste numărul etnicilor ruși dar și rezultatul votului. Nu doar rușii au votat pentru alipirea la Rusia.

Referendumul din Crimeea este un pas mic pentru Rusia către recucerirea teritoriilor și restabilirea influențelor fostei URSS în spațiul european. Rusia se folosește de instrumentele „democrației” europene pentru acțiuni împotriva Uniunii Europene. Iar UE nu știe să se apere împotriva propriilor „arme”. În afara mișcărilor de trupe în peninsulă și de-a lungul frontierei cu Ucraina, justificate de ruși după modelul american - interesele populației civile ruse împotriva abuzurilor autorităților de stat ucrainene -, Rusia nu desfășurat acțiuni de forță împotriva Ucrainei. Ba chiar a intensificat comunicarea în media a „stării de îngrijorare” a restului etnicilor ruși din alte regiuni ale Ucrainei de la frontiera comună.

Fără a înșela pe nimeni, aici mă refer doar la guvernele altor state, Rusia înșeală populația altor state care nu are cunoștințe despre situația reală. Rusia comunică mai bine decât UE în spațiul public european. Mai mult, Rusia știe că sancțiunile UE împotriva ei sunt foarte greu de obținut de la statele membre ale UE. Iar semnalele au apărut. Bulgaria nu este de acord cu sancțiuni economice împotriva Rusiei. Ungaria probabil că se va opune. Vom vedea ce va spune, în mod real, Germania. Dar și alte state. Cu toate declarațiile dure ale cancelariilor europene, aplicarea sancțiunilor economice este mai dificilă. Nu există consens.

SUA a făcut declarații dure la adresa Rusiei. A amenințat cu sancțiuni economice. Rusia a trecut la contramăsuri. Citind știrile văd că rușii au acționat împotriva firmelor cu capital străin și a directorilor străini la firme din Rusia de mai mult timp. Le-au ridicat vizele, le-au limitat libertatea de acțiune, nu este exclus să le limiteze și comerțul. Au apărut amenințări cu confiscarea activelor firmelor străine în special americane și europene. SUA merge mai departe în promovarea propriilor interese. A mai trecut prin așa ceva în alte părți ale globului și a mers mai departe. Numai că și SUA are o mare problemă. Nu va putea duce singură „războiul economic” cu Federația Rusă. China s-a abținut la Consiliul de Securitate al ONU la condamnarea Federației Ruse. Rezoluția a picat pentru că Rusia s-a folosit de dreptul de veto. UE bâlbâie ceva despre drepturile statelor însă doar bâbâie.

Asta văd eu. Am impresia că nimeni nu își dorește să facă mai mult decât face acum. Se va ajunge la un „conflict înghețat”. Ucraina va pierde, de fapt, Crimeea. Ucraina are însă și alte probleme grave. Are regiuni la granița cu Rusia în care populația pro-rusă este decisă să urmeze exemplul Crimei. Înclin să nu cred însă nu am nici o garanție că Rusia nu va forța în continuare nota și va deposeda Ucraina și de alte teritorii din sudul și sud-estul Ucrainei. Ce va face „lumea democratică” occidentală ? Va alege războiul ? Sau se va retrage complice după scutul propriilor interese ? Dacă lumea occidentală se retrage, Rusia va câștiga „războiul politic”. Va putea să se îndrepte către celelalte state independente vecine care au fost parte a URSS. Lașitatea și complicitatea occidentală va funcționa cu succes.

Săptămâna aceasta vom vedea dacă UE este o comunitate de state. Este o piață comună însă nu este o comunitate, așa cum s-a încercat în anii din urmă să se formeze. Vom vedea dacă UE este doar o piață comună după poziția statelor la Consiliul European și după decizia ce se va lua.

Tot ieri, în Serbia, au avut loc alegerile anticipate. Progresiștii (de dreapta) au câștigat cu 50% - 150 de mandate -, iar socialiștii ( parteneri de guvernare) au câștigat 50 de mandate. Din totalul de 250, este imens. Serbia, invitată să adere la UE are acum posibilitatea să parcurgă pașii aderării fără probleme. Majoritatea parlamentară le permite progresiștilor să adopte toate legile necesare aderării fără nici o problemă. Dacă adăugăm la asta și faptul că România, Bulgaria și Serbia au înființat un club politic local, clubul de la Craiova, după modelul Visegrad, atunci putem spune că Serbia are toate șansele să parcurgă pașii pentru aderare cât mai repede.

În vest avem pace. În est avem conflict. Dacă puterea de la Kiev nu va accepta sub nici o formă pierderea teritorială și militar-strategică din peninsula Crimeea, dacă se va ajunge la un conflict armat, atunci vor fi probleme foarte serioase. Un conflict armat va uni toate statele europene împotriva Rusiei. Însă lașitatea diplomatică, gen Mircea Geoană, eternul ratat, recomandă „reținere” Kievului. Să se rețină în a protesta față de raptul teritorial săvârșit de Rusia. Până când să se rețină ? Până va pieri ca stat ? Pentru că un rapt început odată are tendința de a evolua. Rusia va dori și alte teritorii. Iar Mircea Geoană se va mai pronunța odată recomandând reținere.

Mă gândesc la noi. Ce am face noi într-o situație asemănătoare ? Ungaria lucrează deja după modelul rusesc în așa zisul „ținut secuiesc”. Populația etnic maghiară vrea referendum pentru autonomie. Politicienii maghiari, de la Budapesta, lucrează politic în relațiile cu alte state pentru eliminarea efectelor Tratatului de la Trianon dar și al altor tratate prin care statele vecine Ungariei au obținut recunoașterea internațională a actualelor teritorii. Politicienii român de etnie maghiară s-au alăturat politicienilor maghiari și cer recunoașterea internațională pentru autonomia „ținutului secuiesc”. Politicieni români de la PDL au susținut, inconștienți, evoluția conflictuală a „problemei secuiești”. Secuii au fost încurajați în demersurile lor de Traian Băsescu, Președintele României și de PDL cu prim-ministrul Boc.

Ce am face noi dacă situația se acutizează ? Până acum nu am recunoscut independența Kosovo. Azi vedem că am făcut bine. Exemplul Kosovo este folosit în Crimeea destrămarea unui stat. Dacă vom recunoaște independența Kosovo, după Ucraina vom fi noi parte a unui conflict. Un conflict alimentat de la Budapesta la care nu am răspuns ferm, diplomatic, până acum. Din nefericire, Budapesta are aliați în UE. Austria (cea cu care complotează) și Germania. Posibil și alții.

Dacă Ucraina se opune raptului teritorial doar cu vorba pentru că fără un sprijin militar garantat nu are cum se opune Rusiei, vom asista la o retrasare a frontierelor unui stat european sub amenințarea folosirii de către un stat a capacităților sale nucleare. Ucraina se va micșora până când Rusia va spune că, deocamdată, îi ajunge. Nu este exclus ca Ucraina să piardă chiar ieșirea la Marea Neagră. O Ucraină firavă, slăbită și fără capacități economice semnificative (pentru că acestea sunt pe teritoriile urmărite de Rusia), rămasă doar cu teritoriile luate de URSS de la statele europene (?!) nu mai prezintă interes. Dimpotrivă, va deveni un stat generator de conflicte interstatale în interiorul UE dacă este admisă, undeva în viitor.

Să vedem care va fi viitorul. Se vedem ce vor hotărî în aceste zile statele membre ale UE. Vom avea sau nu surprize ?

Mircea Geoană, „marele diplomat”, recomandă Kievului „reținere” la raptul teritorial al Rusiei ! Inadmisibil !

Mircea Geoană a fost la ProTv la emisiunea „După 20 de ani”. Nu am urmărit-o, personajul este pentru mine un ratat politic. Nici diplomatic nu stă prea bine, mai ales după modul în care a impus gestionarea situației de criză între România și Ucraina cu privire la cnl. Bâstroe. Atunci, Ucraina a încălcat grav tratatele încheiate cu România, alte tratate semnate de fost URSS și asumate de Ucraina după declararea independenței, a încălcat suveranitatea statului român încălcându-i teritoriul și sfidând autoritățile statului român cu competențe la protecția granițelor. Atunci, Mircea Geoană a cerut „reținere” astfel că autoritățile române, prin inacțiune, și-au încălcat propriile legi, începând cu Constituția României. A fost o perioadă cumplită. Am arătat unei lumi întregi că suntem un stat nu doar de incompetenți ci de neputincioși. datorită unor conducători politici ca Mircea Geoană.

Marele specialist în lașitate diplomatică și statală face iar recomandări șocante.

Alături, vecinul nostru „sforțos”, Ucraina, suferă mai mult decât am suferit noi din cauza ei. Rusia îi ia, prin rapt, un teritoriu. O lume întreagă protestează. O lume întreagă consumă resurse imense pentru a împiedica raptul teritorial, pentru a împiedica precedentul care va permite mâine Rusiei să continue. Să continue cu alte foste state „sovietice”. Printre care și R. Moldova. La fel s-a întâmplat cu aproape 70 de ani în urmă când Germania lui Hitler s-a apucat să anexeze „teritoriile locuite de germani”. Atunci s-a ajuns la al II-lea război mondial. Rusia lui Putin este pe cale să declanșeze cel de-al III-lea război mondial. Iar cretinul de Geoană recomandă „reținere”. Reținere din partea Kievului. De parcă Kievul ar trebui să „țină ciocul mic și să joace din glezne” pentru a nu deranja „marea politică”, să își lase baltă propria identitate pentru a permite altora să o folosească în jocul lor politic.

Mediafax notează:

„„Potrivit lui Mircea Geoană, referendumul din Crimeea va da cel mai probabil un rezultat favorabil alipirii Crimeei la Rusia, în acest context Guvernul de la Kiev fiind pus într-o situaţie "extrem de delicată", iar în continuare "reţinerea trebuie să fie cuvântul de ordine în Ucraina””.

Reținere la ce, Mircea Geoană ? Reținere la apărarea propriului teritoriu și a populației locuitoare ? Reținerea nu înseamnă cumva „cedare”, astfel încât starea de conflict între Rusia și Europa plus SUA să nu se accentueze ? Ce este mai important, Mircea Geoană ? Să respectăm, ca state, celelalte state așa cum am convenit la un moment dat, inclusiv integritatea lor teritorială sau să evităm escaladarea unor stări conflictuale între puterile lumii ? Atunci, de ce dracu au mai fost semnate tratatele internaționale în care au fost stabilite teritoriile și s-au dat garanții teritoriale ?

Mircea Geoană este exponentul perfect pentru „diplomația lașă”. Dacă ar fi doar un analist, acolo, ca Bogdan Chireac de exemplu, nu ar fi o problemă. Este însă „consilierul guvernamental” al lui Victor Ponta, primul-ministru al României, pentru strategii diplomatice ! Este unul din potențialii candidați ai PSD la alegerile pentru președinția României ! Este exact unde nu ar trebui să fie. În vremuri în care cei ca el, potențiali trădători de țară, pot face cel mai mare rău.

Îmi este teamă că la acțiuni agresive ale maghiarilor pentru un rapt teritorial asupra Transilvaniei, acest individ ar recomanda, cu nonșalanță „reținere”. Adică „cedare”. Pentru că, evident, opoziția României sau a guvernului României ar „tulbura” echilibrul precar al puterilor regionale.

Ce fel de educație a primit individul de la tatăl lui, general de securitate ? Ori, nu cumva, generalul o fi fost vreun trădător ? Pro-rus, normal.

Rusia obține „democratic” peninsula Crimeea. Curat democratic !

HotNews. Parlamentul Regiunii Autonome Crimeea a votat pentru aderarea la Federația Rusă. Unirea va fi supusă referendumului pe 16 martie.

Guvernul autonom al Crimeii a decis să considere trupele ucrainene din peninsulă ca „forțe de ocupație”.

Cu 80% vorbitori nativi de limbă rusă, inițiativa locală are sorți de izbândă. Rusia nu va spune nu. Doar este voința liber exprimată a populației din peninsulă la care pot fi aduse ca motivare antecedentele istorice. Crimeea nu a fost a Ucrainei, ca teritoriu, ci a Rusiei. Ucraina a primit teritoriul din partea Rusiei în condițiile existenței URSS, stat federativ care a cuprins și Ucraina sovietică. De aici se pot naște multe și complicate mișcări politice.

Acesta este un motiv de război. Evident. Numai că Ucraina nu are capacitatea să se opună Rusiei. Pe de altă parte, Ucraina nu poate cere altor state să declanșeze un război împotriva Rusiei. Nu poate cere așa ceva pentru că Ucraina s-a comportat, de când și-a declarat independența, ca un stat beneficiar al teritoriilor acaparate de ruși de la alte state. În plus, Ucraina s-a comportat ca un stat ultranaționalist. A te angaja într-un război prin care să girezi politicile greșite ale Ucrainei de până acum este o prostie. Nu de alta, dar statutul Crimeii de regiune autonomă îi permite să ia anumite decizii în afara puterii centrale de la Kiev. Statutul ne spune că în peninsulă este altă populație, se vorbește o altă limbă, sunt alte obiceiuri, este o altă cultură etc.

Pe de altă parte, SUA și statele europene pot să considere că Rusia este inițiatoarea defecțiunii Crimeii. Pot fi inițiate sancțiuni la nivel internațional, inclusiv de embargou, care să atragă și alte state, din Asia. Pot fi inițiate însă nu știu dacă există dorința lor. Mai ales că la nivelul UE această dorință este sever sancționată de state care au puternice investiții rusești în economie și nu sunt dispuse să suporte pierderi severe fără o reală despăgubire din partea UE. La fel, sunt investitori vest-europeni, care activează cu succes în Rusia, investițiile lor fiind în mare pericol. Este vorba despre firmele puternice din industria automobilului care aduc la bugetul Germaniei și Franței sume consistente. Sunt și firme din alte domenii de activitate. Nu văd cum guvernele occidentale implicate în industria rusă vor accepta un eventual embargou. La care se cuvine a veni cu precizarea că sunt state dependente, în mare proporție, de resursele energetice ale Rusiei.

Există posibilitatea ca Rusia să refuze dorințele celor din Crimeea. Există. Să dorească revenirea la normal dacă și numai dacă Ucraina renunță la asocierea la UE și intrarea în NATO. Aici sunt probleme de siguranță națională și apărare ale Rusiei, foarte sensibile, foarte greu de încălcat de către oricine. O depășire a limitei trasate în urma înțelegerilor anterioare dintre marile puteri militare ale lumii poate duce la al III-lea război mondial, chiar pe teritoriul Uniunii Europene ! De aceea nu văd cum NATO va acționa prin folosirea forței. Ba, dimpotrivă, cred că NATO va acționa pentru a preveni o escaladare a folosirii forței în dauna cerințelor Kievului.

Măgăreața a căzut pe capul celor care au provocat-o. Ucrainenii. De vor accepta revenirea în zona de influență a Rusiei, nu vor suporta destrămarea teritoriului. De nu vor accepta, vor avea parte, probabil, de alte pierderi teritoriale. Regiunile de sud-est ale Ucrainei sunt populate cu ruși și populații vorbitoare de limbă rusă. Industria Ucrainei este conectată la industria rusă. Ce va mai rămâne din Ucraina ?

Cavalerii fără teamă și prihană de mai peste tot scot scenarii apocaliptice care duc, inevitabil la război. Cum intervin ei americanii și europenii să lupte cu agresorii ruși pentru apărarea teritoriului Ucrainei. Fără minte, acești cavaleri de duzină, nu văd că un război în Europa le va distruge lor viața, lor și familiilor lor. Chiar dacă Rusia va pierde o înfruntare armată cu SUA și UE, UE va fi spațiul geografic cel mai afectat de război. Nu, soluția războiului nu este viabilă. Mai sunt soluții, fără a afecta interesele economice de până acum ale statelor membre ale UE. Se poate lua un timp în care investitorii din UE care activează în Rusia își retrag banii investiți, statele care au o prezență rusă activă în economie pot stimula apariția altor investitori care să acopere o eventuală plecare a rușilor intempestivă, se pot limita relațiile cu Rusia la diferite nivele ale diplomației internaționale, poate fi încurajată obținerea de resurse energetice din alte resurse decât cele oferite de Rusia etc.

Vor fi discuții. Că vrem sau nu, ele vor duce la o soluție care nu va mulțumi pe ucraineni. Într-un fel sau altul. Cred și că angajamentele lui Barroso că UE va sprijini Ucraina cu nu știu câte miliarde de euro pentru a scăpa de menghinea rusă sunt hazardate. Ce va face Ucraina ? Va renunța la Crimeea pentru 10 miliarde împrumut de la UE ? Nu cred.

Modelul Crimeea este nociv. Pentru R. Moldova este evident că sunt riscuri în curs de producere. Transnistria este un teritoriu minat. Populație vorbitoare de limbă rusă. Guvernare autonomă. Alături, pe câteva zeci de km pătrați, Găgăuzia a făcut deja referendum pentru aderarea la Rusia. Ilegal, ilegitim, cum o fi însă este. La noi, în tandem cu ideologii crizelor din Rusia, maghiarii abia aduși la guvernare vor autonomie, la fel ca în Crimeea. Pasul următor nu poate fi decât cel care se prefigurează în peninsulă.

Zona va fi „fierbinte” ani de zile. În același timp cu declarațiile politice și acțiunile diplomatice pentru a stăvili apetitul rușilor către teritorii, este foarte important să revedem politica de apărare a României. Umbrela NATO este determinantă. Nu ne putem mări forțele armate însă putem să le dotăm mai bine, să le asigurăm mai bine din punct de vedere logistic, să revenim la pregătirea teritoriului pentru apărare, să revenim la forme de pregătire militară a populației și formarea formațiunilor paramilitare ca o primă măsură de asigurare a unor rezerve umane necesare la mobilizare. Cu acceptul SUA trebuie să permanetizăm garnizoanele militare ale forțelor armate americane și, de ce nu, ale NATO. La nivelul UE trebuie să se ajungă la constituirea forțelor comune de apărare, unitățile speciale de intervenție rapidă ale UE trebuie să se dezvolte și să devină operative. Vecinul Rusia nu ne lasă deloc în pace. În timp ce noi dormim, ei ne încalecă.