Ptiu, drace ! Și ăștia erau stricați !

Am rămas dator, pentru blog, cu acest articol.

Uniunea Salvați România trăiește, Uniunea Salvați România există în spațiul politic românesc, este partidul familiilor care au format sau au fost membre ale ONG-urilor hotărâte să salvează România (de ce ?!) și care se comportă ca pe malurile Dâmboviței. Natural, ce naște din pisică, șoareci mănâncă. Mișcarea ONG-urilor cu vise politice are un scor bun la aceste parlamentare, la fel cum nucleul lor, Uniunea Salvați Bucureștiul a avut la locale. Numai că imaginea de salvatori a crăpat naibii și au ieșit la iveală interesele meschine, normale, ale celor care și-au dorit mai mult decât pot duce. Până la urmă, mișcarea politică la care au lucrat cu spor cei din jurul Alinei Mungiu Pippidi și SAR în cârdășie cu cei de la GDS cu Liiceanu în frunte, sprijiniți de o presă aservită total dar și finanțată obscur prin intermediul unor „oameni de bine”, seamănă mai degrabă cu un tun imobiliar. Au luat ieftin ceea ce normal ar trebui să fie scump. Au șantajat politic partidele opuse PSD și a încercat să le ia locul. Au reușit să rupă din PNL o parte a susținătorilor. După cum se vede, au în PNL, la vârful partidului, un grup (mai mare sau mai mic) de trădători care au lucrat pentru ei ! Așa se explică, cumva, tâmpeniile PNL din București pe timpul celor două campanii. Acolo unde organizațiile locale ale PNL nu le-au permis celor de la USR să se dezvolte, să le ia membrii și susținătorii, USR a luat praful de pe tobă. Acolo da, în acele județe, este posibil ca USR să fi scos la vot susținători care nu au mai votat, mai ales tineri dar și votanți care nu au convingeri politice - cei care pun ștampila unde li se pare lor că arată bine.

Sergiu Moroianu, membru al USR dar și soț al Clotildei Armand s-a simțit nedreptățit de jocurile de culise din partidulețul cu 1000 de membri și a reacționat într-o scrisoare ajunsă în media. Deși, după cum se vede, era adresată exclusiv membrilor USR. Dar, pentru că suntem pe malurile Dâmboviței, scrisoarea a ajuns urgent și la presă. Dacă este scandal, scandal să fie. Și a ieșit. Mie îmi convine. Îmi confirmă multe păreri anterioare. Unele au devenit certitudini, cel puțin pentru mine. O voi pune și eu fără a prelua doar unele pasaje. Este mai valoroasă întreagă decât pe bucăți.

„Dragi colegi,
Alegerile au trecut.
Am obtinut in Bucuresti mai putin ca la alegerile locale. Tot efortul nostru de un an a rezultat in jumatate din scorul partidului de apartament PPDD in 2012!

S-au comis abuzuri si greseli din partea "echipei de comunicare/campanie" coordonate de Matei Paun. Venit la USB initial ca voluntar, Paun urmeaza sa fie platit cu o suma consistenta. Stie cineva datele financiare ale serviciilor lui Paun?

Comisia de Arbitraj i-a cerut in mod repetat lui Matei Paun si echipei sale sa-si depuna fisa de simpatizant USR. Verbal, Paun a fost de acord pentru el personal, insa a refuzat sa dezvaluie pana si numele membrilor "echipei". In fapt, Paun nu si-a depus fisa de simpatizant. Un alt membru al echipei lui Paun este Mihai Politeanu, descris de Alina Mungiu-Pippidi drept fostul ei sofer personal, ulterior trecut in slujba Monicai Macovei, in prezent seful ONG-ului "Initiativa Romania". Politeanu a plecat din grupul de voluntari USR in momentul cand i-a fost ceruta fisa de simpatizant. Ulterior, a fost recuperat in secret de Paun.

Matei Paun este un personaj controversat. Nu stim unde si pentru cine a lucrat, ce avere si surse de venit are, nici macar ce cetatenie are. Paun este sustinut in USR de Roxana Wring, apropiata de ONG-urile din reteaua Soros, cea care l-a adus initial in organizatie si pe Politeanu.

In campania electorala, Paun a declansat o campanie de denigrare si sabotaj la adresa Clotildei Armand, principalul vector de imagine al USR in teritoriu. A contactat telefonic filialele pentru a le "interzice" sa o invite pe Clotilde. Interdictia aceasta absurda nu a fost respectata pentru ca filialele isi doreau ajutorul Clotildei. Banii USR au fost cheltuiti prosteste pe sondaje de opinie false la supra-pret si pe "servicii de consultanta" contractate fara licitatie sau transparenta, inclusiv pentru salariul consistent al lui Paun, om fara nicio pregatire in conducerea unei campanii politice, mai ales a unui partid cinstit.

Paun a purtat in privat discutii cu PNL in numele USR, afectand grav imaginea de independenta a USR fata de partidele corupte din fosta USL. In urma acestor discutii, Paun a incercat sa o determine pe Clotilde sa "atace" la TV niste membri PNL al caror nume ea nici macar nu-l cunostea, in scopul de a ajuta anumite factiuni din PNL sa-si regleze conturile. In urma refuzului primit, Paun a filtrat invitatiile Clotildei la TV in perioada campaniei electorale, neinformand-o cand era invitata (in campanie CNA impune televiziunilor sa se coordoneze cu partidele).

Paun a pus presiuni imense pentru a obtine controlul asupra paginii de facebook Clotilde Armand, din fericire suficient de suspecte pentru a fi refuzat.

Paun a asociat imaginea USR cu activistii lgbt si cu Soros, incercand chiar sa-l disculpe pe Soros in loc sa ne disociem viguros de el, tentativa patetica care a dus PSD la 50% din parlament si USR sub 10%.

Cer explicatii biroului national al USR pentru tolerarea acestei situatii in care o persoana straina de partidul nostru a atacat si izolat persoana #2 din partid, a orchestrat campanii impotriva intereselor USR, a cheltuit discretionar si netransparent banii USR, in ultima instanta afectand grav sansele de succes ale USR.”

Reacția Clotildei Armand cu privire la acțiunea soțului nu are rost să fie interpretată. Nu a știut. Punct.

Reacția lui Nicușor Dan însă, are o anume însemnătate. El îl apără pe Matei Păun, acest „mare” necunoscut pentru restul membrilor USR, acest ne-membru dar nici „simpatizant” care a dirijat acțiunile USR ! Omul care a luat deciziile după care USR a acționat. Cu acordul lui Nicușor Dan care se pare că a avut rolul de paravan ! Păpusă Muppets !

O prietenă, Dana Voicu, tratează pe blogul ei povestea scrisorii și trage unele concluzii corecte.

Intre altele, postarea lui Moroianu confirma doua lucruri pe care multi le banuiau. In primul rand se confirma in clar ca PNL a fost tinta de atac predilecta a USR, nu ca nu am fi stiut asta, s-a vazut clar pe durata intregii campanii. In al doilea rand aflam (si pe asta au banuit-o unii) ca atacurile la PNL nu aveau deloc baze "ideologice" si de "integritate" ci erau generate de un mic troc mizer, specific politicii dambovitene, anume, erau facute pentru ca PNL sa dea chix in alegeri si  "niste unii" din PNL sa poata accede la functii in partid, functii la care nu ar fi avut nicio sansa daca PNL lua un scor serios in alegeri.

Cin'să fie, cin'să fie ? Asta este întrebarea ! Cine din interiorul PNL a dorit pierderea alegerilor pentru a pune mâna pe putere ? Cine a considerat că puterea la care ar putea ajunge în partid este mai valoroasă decât puterea partidului în Parlament ? Pentru că nu este prima oară când PNL are parte de o astfel de „mișcare” în interior. Crin Antonescu a fost „înlăturat” cu o astfel de mișcare la alegerile euro-parlamentare, când unii dintre cei care au avut puterea în partid s-au făcut că fac campanie și PNL a obținut un scor mizerabil deși existau toate premisele unui rezultat bun care ar fi întărit partidul ! Unii dintre cei care au jucat mizerabil au plecat cu Tăriceanu. Tăriceanu care se visează astăzi revenind la conducerea PNL - declarația lui Gerea la Realitatea Tv aseară ! Cum naiba, trădătorii PNL să fie re-primiți cu onoruri ! Să fi avut și ei, ALDE-iștii „șoboloani” în PNL ? De ce nu ? Ba și PMP-iștii lui Băsescu sunt pe lista scurtă, pierderea alegerilor de către PNL i-ar avantaja și pe ei pentru o propunere mizeră ca a celor de la ALDE ca Băsescu să fie primit.

Ca să afli adevărul iei urma banilor. Este o zicală, polițienească. Ca să afli adevărul iei urma intereselor. Iar PNL, fragil în urma fuziunii cu PDL dar și a ruperii celor care au format ALDE, a fost numai bun de jumulit. Intrasigenta Alina Gorghiu, cea care refuza orice idee cu privire la Tăriceanu sau Băsescu a plătit. Măcar să nu fie o plată degeaba. Crin Antonescu a fost înconjurat de trădători. Alina Gorghiu a avut partea ei de trădători. Însă în ambele cazuri, trădarea a fost generată de setea de putere. În special a liderilor cu vechime în partid care și-au dorit mai multă putere decât au avut până la momentul trădării. Lideri care au avut posibilități și puteri economice căpătate din poziția de putere în partid. Lideri care nu au mai încăput în propriile județe și au poftit la mai mult.

După scrisoarea lui Moroianu se pare că a ieșit la iveală un alt grup de interese în PNL. Nu pro Tăriceanu, nu pro Băsescu ci pur și simplu pentru ei. Ei au tratat cu Păun, cel venit de nici unde, cel despre care nici nu se știe dacă are cetățenie română dar care are la îndemână niște sfori de care trage în funcție de interesele „clienților”. Moroianu spune de sondaje contrafăcute - Kantar-Kantar ! De ce erau contrafăcute ? Pentru folosul USR ? Sau pentru folosul celor din PNL cu care Păun a bătut palma trădării ? Dacă este să dau crezare lui Moroianu (nu văd de ce să nu îl cred, este totuși omul revoltat !), Păun a trădat USR în slujba căruia lucra - credința USR-iștilor -, la fel cum au trădat cei din PNL cu care a avut negocieri pe sub masă cu Păun.

Este de scormonit și de spus lucrurilor pe nume. Codul de integritate al PNL a fost făcut harcea-parcea de cei care ar fi trebuit să îl apere.

Între PNL, partidul politic și Călin Popescu Tăriceanu, politicianul.

După Congresele PNL de zilele trecute, ca după orice alt Congres, o parte dintre deputații și senatorii PNL au părăsit sau sunt pe cale să părăsească partidul. Este o stare de normalitate, în zilele de azi. Pe fond, este o anormalitate. Actul se numește trădare. O trădare a valorilor fundamentale ale PNL. Din partea unora, nu mă miră. Au devenit membri ai PNL „pe fugă”, cu un an și jumătate sau doi înainte. Organizațiile locale care i-au primit și i-au propus candidați la alegerile parlamentare au comis o cumplită încălcare a principiilor de funcționare ale PNL. Au promovat oportuniști care, acum, și-au dat arama pe față. De vină sunt toți liderii PNL care au acceptat încălcarea. De la nivel local și până la Crin Antonescu care a fost Președintele PNL. Din partea altora iar nu mă miră, pentru că în manifestările lor ca indivizi au făcut dovada unei dependențe suspecte față de putere.

Majoritatea celor care au plecat din PNL s-au dus după Călin Popescu Tăriceanu. Nu critic faptul că și-a dat demisia din PNL, critic comportamentul lui după demisie. Demisia, simplă, este o opțiune personală relevantă, poate naște păreri de rău pentru ceilalți dacă are ca fundament un motiv natural - boală, bătrânețe etc. Demisia lui Tăriceanu a fost însă un act de trădare a partidului, cu atât mai grav cu cât a fost Președinte al PNL iar acuzele aduse de el celor care au plecat la alte partide sunt aceleași care i-au fost aduse lui. Judecând cu aceeași „oca”, Tăriceanu a trădat. Cei care au plecat după Tăriceanu au comis sau comit același act de trădare.

Tăriceanu a plecat din partid pentru că a constatat că nu va mai prinde funcția de președinte al partidului sau că va fi trecut, de membrii partidului, pe „o linie moartă”. Intervențiile lui în fața presei din ultimii ani au fost sterpe. S-a vrut un expert în actul de guvernare, în gestiunea administrativă a politicilor economice însă nu a lămurit. Este și normal. Când spui platitudini, nu te mai ia nimeni în serios. Și a spus. Parcă citea din cărți. Nimic personal, creativ, aplicativ. Era ca o placă stricată care revenea, mereu și mereu, la aceeași parte. Nu a lămurit. În plus, în PNL, s-a schimbat garnitura de putere. Tinerii de ieri au crescut, au devenit mai puternici, mai influenți și au dorit altceva. Tăriceanu era o persoană, un lider politic care nu mai era de viitor.

Tăriceanu este deja un om politic „mort”. Plecarea unor „fruntași” liberali la formațiunea politică pe care Tăriceanu o va înființa, pentru păstrarea valorilor liberalismului (!), este de două ori nesinceră. Odată că își dau seama că proiectul politic al lui Tăriceanu este mort din fașă, nu are perspectivă, a doua oară pentru că ținta lor reală este participarea lor la guvernare sub pulpana PSD. Pot fi și alte motive, private, însă tot legate de PSD. Mai târziu, nu este exclus ca unii dintre ei să se întoarcă la PNL dacă nu cumva vor ajunge subiecți ai reeducării în regim penitenciar.

Motivarea lor că PNL va fuziona cu PDL este prematură. Discuțiile au loc însă finalitatea, deși dorită, este încă subordonată condițiilor statutare și voinței politice a actorilor fuziunii. Declarațiile pro-fuziune nu înlocuiesc actul juridic în sine. Dacă în urma fuziunii valorile imuabile ale PNL vor fi valorificate, plecarea lor pentru acest motiv devine superfluă. Mai grav, ei aduc acuze pedeliștilor la grămadă, fără a face o diferențiere. Și mai grav este faptul că până acum, în PNL, au avut de a face cu politicieni cu care au intrat în conflict, tot pentru idei sau atitudini fără a reacționa în sensul depunerii demisiei. Pentru că susținători ai lui Băsescu sunt sau au fost și printre liberali. Chiar Tăriceanu este unul dintre cei care au susținut comportamentul lui Băsescu atunci când Tăriceanu a considerat că soluția aleasă de Băsescu este bună. Tăriceanu nu a agreat suspendările lui Băsescu în vederea demiterii, ca principiu.

Este evident că scopul lor este o „bucățică” din ciolanul puterii pe care PSD este dispus să îl ofere pentru susținerea guvernării PSD și a cuceririi Președinției României de către PSD. Este evident că, pentru interesul personal, vor activa ca politicieni în favoarea celui care dă mai mult.

Plecarea lor este benefică pentru PNL. Părerea mea. Este benefică și pentru că PNL are de tras consecințele politicii de cadre de până acum. Din succese nu înveți. Înveți doar din înfrângeri. La nivelul conducerii centrale a PNL trebuie să se renunțe la politica de cadre hei-rup-istă. PNL va avea stabilitate doar dacă va promova pe cei crescuți în curtea proprie. Nu sunt cu nimic mai prejos decât tot felul de indivizi găsiți pe aiurea și promovați în organele de conducere ale PNL sau duși în funcțiile publice însemnate. Are și Ghișe dreptate când critică politica derogărilor. PNL are un statut. Derogările de la statut îi scad valoarea. Derogările induc ideea că statutul este facultativ.

Încă o trădare, încă un trădător, din nou incertitudini.

Ovidiu Silaghi a plecat din PNL și s-a înscris în PSD pentru a putea candida pe 25 mai într-un colegiu din Satu Mare. Nu este primul și nu va fi nici ultimul dintre cei care se folosesc de un partid pentru a reuși în viață după care să meargă la alt partid care le garantează că ascensiunea lor politică va continua.

Ovidiu Silaghi este un fost membru vechi al PNL. Wikipedia ne spune că a devenit membru în ianuarie 1990. Că a îndeplinit mai mereu funcții de conducere în PNL local iar apoi la nivel național. Tăriceanu l-a făcut ministru în guvernarea 2004-2008 (din 2007 până în 2008). A îndeplinit funcții de răspundere în comisiile parlamentare din România dar și la Parlamentul European. Imaginea era a unui liberal de încredere.

Dintr-o dată, treaba se strică. Liberalul Silaghi, cu ștate vechi în partid și în funcții de conducere nu mai poate continua să fie membru al partidului pentru că nu mai are posibilitatea să ocupe o funcție ! Omul aduce explicații (aici) și (aici).

Candidat la alegerile parțiale din partea PNL la Satu Mare, Ovidiu Silaghi ajunge la concluzia că voturile liberalilor nu îi ajung să obțină succesul electoral. Constată acest lucru având calitatea de vice-președinte al PNL la nivel național și de președinte al filialei județene Satu Mare a PNL. El, cel responsabil de dezvoltarea PNL în municipiul și județul Satu Mare acuză neputința liberalilor locali de a cuceri un loc de deputat în Parlament ! Este o impertinență uriașă !

Să luăm din DEX termenul care caracterizează acțiunea lui Ovidiu Silaghi: „TRĂDÁ, trădez, vb. I. 1. Tranz. A înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc. ♦ A fi neloial față de cineva sau de ceva. ♦ A se abate de la o linie de conduită, a dovedi inconsecvență față de o acțiune, de o idee etc. ♦ A comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie; a înșela. 2. Tranz. (Despre facultăți fizice sau psihice) A nu mai funcționa (bine), cauzând dificultăți. Memoria îl trădează. 3. Tranz. și refl. A (se) da pe față; a (se) da de gol”.

A trădat partidul nu de acum ci din momentul în care s-a cocoțat în funcțiile de conducere principale la nivel județean. Lipsa de performanță a lui Ovidiu Silaghi la conducerea filialei județene la dus la compromisul politic cu PSD la nivel local, un compromis la care Silaghi nu a dorit să renunțe după ruperea USL la nivel central. Silaghi a ales să încalce deciziile PNL luate cu majoritate absolută a voturilor în organele de conducere centrale în interesul major al partidului și să formeze la nivel local o alianță separată cu PSD. Practic. Ovidiu Silaghi a transformat filiala PNL Satu Mare într-o „baronie personală”: „Eu am luat decizia împreună cu autorităţile locale. Eu am susţinerea unanimă a primarilor PNL, dar nu trebuie să treacă nimeni la PSD. Toţi sunt conştienţi că fără USL nu existau. Primarii PNL se gândesc deja la o variantă locală pe care să o putem înregistra la tribunal ca să ne menţinem poziţiile câştigate”.

Dacă se confirmă cele spuse de Ovidiu Silaghi, atunci PNL Satu Mare trebuie urgent reorganizat. Toate organizațiile PNL din acel județ trebuiesc desființate și refăcute cu oameni care nu au legături dubioase cu PSD sau alte formațiuni politice cu care PNL se află în adversitate politică. Este nevoie de o operație majoră pentru extirparea tumorei silaghiene. Trebuie acceptată ideea că la Satu Mare PNL nu mai are organizații cu care să lupte la alegerile europarlamentare și la alegerile parțiale parlamentare. Cineva trebuie să meargă acolo să vadă cât PNL mai există, câți membri PNL reali mai sunt. Operația trebuie făcută acum, până la alegerile europarlamentare, trebuie făcută acum pentru a nu contamina și alte organizații prin slăbiciunea partidului de a lua măsuri ferme când situația impune.

PNL trebuie să transmită un mesaj de putere. Neplăcerea vine din faptul că mesajul va trebui format dintr-o acțiune de desființare a unor organizații corupte de către unii liberali cu state vechi în partid. Dar este necesară o astfel de acțiune. În primul rând pentru liberalii de bună credință din județ care, reorganizați, vor putea să își ducă viața de partid mai departe. În al doilea rând, pentru susținătorii liberali de bună credință care vor avea în fața ochilor organizații liberale lipsite de corupți și trădători. În al treilea rând pentru oamenii nehotărâți care își doresc să vadă cinste onoare în viața organizațiilor politice și care pot fi atrași cu o astfel de măsură radicală. Lui Ovidiu Silaghi și „servilor” săi din organizațiile PNL locale trebuie să li se spună „adio”.

Ludovic Orban a fost tranșant: „Ovidiu Silaghi, fără a fi preşedintele unei filiale cu performanţă, a primit de la PNL aproape tot ce îşi putea dori un om care face politică: parlamentar, europarlamentar, ministru. Practic prin hotărârea pe care a luat-o de a se preda PSD-ului şi lui Victor Ponta, Ovidiu Silaghi şi-a încheiat cariera politică”.

Crin Antonescu, fără a fi împăciuitor: „Nu se pune problema nici pentru domnul Silaghi nici pentru altcineva dacă m-a trădat pe mine sau eu l-am trădat pe el. Problema pe care ar fi trebuit să şi-o pună este dacă trădează PNL al cărui vicepreşedinte a fost până în momentul în care a a fugit la PSD. PNL nu l-a trădat de trei ori pe domnul Silaghi, ci l-a desemat ministru de trei ori pe domnul Silaghi. O dată în timpul guvernelor Tăriceanu şi de două ori în timpul guvernelor Ponta”. Mai mult aici.

Toți trădătorii au ce au cu președintele Crin Antonescu. Motivarea este puerilă. Constat însă faptul că toți trădătorii sunt persoane care au primit, din plin, onoruri și funcții în PNL și în administrația publică ca membri ai PNL. Constat că toți trădătorii au ajuns să considere PNL ca pe o moșie personală de care pot dispune cum doresc. O păstrează atât timp cât le aduce un folos. O vând când le aduce prea puțin sau deloc. Cu timpul le-a dispărut conștiința politică liberală. În fotoliul de demnitar sau pe cel al unei funcții publice importante sunt liberali înfocați, cum ajung pe scaunul de membru al partidului încep să se simtă incomod.

PNL trebuie să se curețe de trădători. Imediat ce dau semne de comportament dubios trebuie dați jos din funcții și, dacă situația impune, excluși din partid. Nu poți face liberalism cu oameni de slabă calitate. Indiferent de vechimea lor în partid.

Mă uitam la o poză care circulă pe net. Corneliu Coposu având alături pe Tăriceanu, Patriciu și Chiliman. Toți liberali de frunte ai partidului azi trădători de frunte. Puterea ia mințile. Unora.

Mircea Diaconu atacat din partea UNPR ! De aliați ?

Agerpres. Comunicate de presă. Deputatul UNPR de Maramureș Nuțu Fonta, fost al PPDD, îl atacă pe Mircea Diaconu într-o declarație politică. Are vreo semnificație ? Nu știu, deocamdată. Totuși, Mircea Diaconu a fost sprijinit intens de televiziunile PSD pentru adunarea semnăturilor. Să se fi terminat marea iubire a USD pentru Mircea Diaconu iar acum să fi primit UNPR sarcina de partid și de stat de a împiedica votarea lui de către sentimentalii susținători ai USD ? Tot ce este posibil.

Interesantă caracterizarea făcută lui Mircea Diaconu de parlamentarul UNPR: „ ... a cărui activitate politică este pigmentată din plin de aspecte de incompatibilitate”.

Este interesant și faptul că maramureșanul dă prioritate interpretării legii incompatibilităților după modelul ANI și nu instanței de judecată. M-am uitat la CV-ul lui, ca să înțeleg de unde atâta „înțelepciune juridică”. Aiurea. Este evident că individul nu are legătură cu dreptul. Atunci mi-am pus întrebarea: cine este în spatele maramureșanului ? USD sau ANI ? Nu cumva sunt amândouă, strâns legate în interese politice ? De ce nu ?! USD împreună cu UDMR au o majoritate parlamentară care poate asigura protecția lui Horia Georgescu (înțeleg că este un partener de tenis pentru Ponta !) iar ANI poate „răsplăti” grija ce i se poartă prin acțiuni asupra unor ținte politice cu semnificație pentru USD. Cumva, Mircea Diaconu este subiectul unui exercițiu de colaborare. O merită.

Deputatul maramureșan mai comite una groasă. Emite o critică la adresa instanței de judecată care a validat demersul juridic al lui Mircea Diaconu printr-o declarație politică. Practic, individul critică Justiția pentru că nu a dat o soluție așa cum a fost ea cerută de ANI ! Politicul ia de urechi Justiția ! Asta este o mare problemă. Politicianul fiind din partea USD, putem extrapola interpretarea în sensul că USD și aliații vor să pună Justiția „la punct”, să o oblige să „joace” după cum au ei interesul.

Citind textul comunicatului am impresia că în spate este ANI. Acum nu știu dacă este cu voie de la Ponta și Oprea. Nu este exclus ca Oprea să aibă anumite interese să joace cum cântă ANI. Nu este exclus ca Ponta și ai lui să fi hotărât să scape de Mircea Diaconu. Poate omul a devenit incomod între timp. A fost bun un timp, a ajutat la scăderea în sondaje a PNL și a lui Crin Antonescu acum gata. Ce este prea mult strică. Bașca faptul că a mai bate apa'n piuă cu Mircea Diaconu în plină campanie electorală nu mai este în folosul USD.

Uite așa află Mircea Diaconu cum este cu răsplata trădării.

Ciudată opoziție a Armatei Ucrainei !

Agerpres: „Navele ucrainene atacate primiseră ordinul să deschidă focul, dar nu au făcut-o”.

„Situația din Crimeea este complexă. Știți că în ultimele zile navele au fost blocate și apoi preluate (de ruși), în ciuda faptului că toți comandanții au primit ordinul să folosească armamentul din dotare” a declarat ministrul apărării Ucrainei, Igor Teniuk.

În fapt, comandanții navelor militare ucrainene au trădat. Majoritatea lor. Au predat navele Armatei Ruse. Puțini sunt comandanții care s-au opus și au păstrat navele militare ucrainene pentru apărarea Ucrainei.

De ce au trădat ? Pentru că aveau familiile la țărm, pentru că familiile lor erau la cheremul bandelor de demenți care grăbeau ocuparea Crimeii de către Rusia. Comandanților ucraineni le-a fost teamă pentru familiile lor, nu este exclus ca acei comandanți să fi acceptat întoarcerea Crimeii la Rusia ... Este evident că Ucraina a avut o armată doar pe hârtie. Pentru că realitatea din teren ne arată că Armata Ucrainei nu are capacitatea de a duce o acțiune de luptă.

Comunicatele belicoase ale guvernului Ucrainei au fost de fațadă. Au vrut să încurajeze populația dar ne-a dezinformat pe noi, străinii care am urmărit evenimentele și am crezut că Ucraina va dovedi că este capabilă să își apere interesele. Ei bine, nu. Ucraina nu este capabilă. Ucraina va deveni un sac fără fund dacă nu vom ști precis ce este capabilă să facă. Nu este exclus ca actuala conducere să nu fie capabilă să facă ce a promis statelor membre UE de la care va primi ajutoare financiare.

Să vedem cine va câștiga la alegerile viitoare. Până atunci, Ucraina nu este credibilă. O țară incapabilă să se apere, nu să câștige un război, să se apere pur și simplu, să se opună invadatorului, nu este o țară credibilă.

Un militar trădează în Ucraina ! Oribil gest.

Amiralul Denis Berezovski, comandantul Forțelor Navale Ucrainene, a anunțat că se supune ordinelor autorităților pro-ruse din Crimeea.

Este un act de înaltă trădare. Este oribil. Bănuiesc că amiralul este rus. Este fost militar rus care a rămas în Crimeea, în componența Ucrainei la fel ca mulți alți ruși care nu au dorit sau nu au avut unde să plece. În condițiile agresiunii rusești asupra Ucrainei, amiralul a trecut de partea rușilor. ce este mai grav, este faptul că el s-a supus unei autorități nerecunoscute de puterea centrală a Ucrainei.

Situația asta mă duce iar cu gândul la noi, la prevederile Constituției României care impune cetățenia română pentru cei care ocupă funcții și demnități publice. Nu poți fi fidel unei țări din moment ce ești cetățean și al altei țări. Cum avem situația parlamentarilor UDMR care sunt și cetățeni ai Ungariei. Probabil că mai sunt cetățeni români în funcții publice care au și cetățenia altor state.

Exemplul sinistru din Ucraina va trebui să ne trezească la realitate. Nu poți pune supusul unei alte țări în funcții și demnități din propria țară. Nu poți pentru că istoria ne arată că aceștia vor putea trăda la cel mai profitabil moment. Mai mult, punând în funcții și demnități publice cetățenii altei țări nu este exclus ca aceștia să servească interesele țării care i-a acordat cealaltă cetățenie. Iar cu privire la UDMR este evident că mă gândesc la distrugerea sistemului sanitar sub guvernarea Boc prin închiderea spitalelor astfel că informația ulterioară potrivit căreia niște ong-uri maghiare racolează medici și asistente din România pentru sistemul de sănătate din Ungaria capătă o altă însemnătate. Și mai sunt bănuieli care se chinuie să se afirme sau infirme.

Băsescu a comis un atentat la siguranța statului român.

Ieri, la ora „cucului” (18.30), Traian Băsescu a susținut o conferință de presă. În calitate de om politic interesat de rezultatul alegerilor ce bat la ușă, chiar dacă a simulat, de la pupitru, că ar fi Președintele României. Nu, nu era și Președinte al României din moment ce tot discursul lui a fost împotriva țării, împotriva statului de drept român.

Afirmațiile lui au șocat. România „este pa marginea prăpastiei”, în România „statul de drept este pus în pericol”, România este „în pericol de a fi izolată pe plan internațional” etc. Toate, dar toate afirmațiile individului de la pupitrul Cotroceniului sunt agresive la adresa României. Logic, cine face aceste afirmații nu poate fi român. Poate fi un politician străin dușman al României care se pregătește, împreună cu alții să voteze împotriva României în cadrul unui organism internațional, poate fi un politician care are sarcina de a pregăti proprii cetățeni să accepte o imagine despre „statul dușman România” în vederea comiterii de către statul politicianului a unei agresiuni politice, economice, diplomatice sau militare împotriva României. Din nefericire, acest comportament al lui Traian Băsescu nu este singular. Este în repetare, a fost folosit de către „prietenii” lui europeni pentru a împiedica România să beneficieze de drepturile ce i se cuvin în urma semnării Tratatului de aderare la UE, de drepturile statului european membru al UE de a beneficia de egalitate de tratament în relațiile cu celelalte state europene în toate domeniile ce țin de Uniunea Europeană ca piață comună, ca spațiu de securitate și demnitate umană, ca zonă de dezvoltare a identității europene prin dezvoltarea și progresul fiecărei națiuni componente cu particularitățile acestora astfel încât Uniunea Europeană să devină o lume mai bună și mai dreaptă.

Lipsit de cultura politică necesară unui conducător de stat, Traian Băsescu depășește prin comportament cadrul instituțional acceptat prin prevederile constituționale și legale. Afirmațiile lui sunt un atentat la siguranța statului român.

Reacțiile nu au întârziat să apară. Președintele PNL, Crin Antonescu, a ieșit într-o conferință de presă pentru a demonta cele mai grave afirmații ale iresponsabilui Președinte al României în plus a participat și la o emisiune la Realitatea Tv unde a continuat să explice de ce Traian Băsescu nu are dreptate. Titus Corlățan, ministrul de externe a trebuit să iasă public să arate că afirmațiile lui Traian Băsescu sunt un atac la imaginea statului român în mediul internațional. Mă refer doar la cei doi oameni politici deși reacții au fost și în mediul societății civile, în presă, pe rețelele de socializare. Chiar dacă jurnaliști, analiști și alte persoane lipsite de responsabilitate au susținut pe Traian Băsescu în acest demers, majoritatea oamenilor îl acuză. Este inadmisibil ce a făcut acest om, aflat în fruntea statului român.

Înclin să cred că Băsescu a vrut să preia inițiativa în lupta politică cu scopul de a obține pentru el și ai lui mai mult credit în vederea alegerilor europarlamentare. Prost politician, prost demnitar, a sărit peste cal și a atacat, inconștient, însăși esența democrației din țară. Acest sinistru personaj devine, pe zi ce trece, un dușman al propriului popor. Ba pot afirma, cu convingere, că discursurile lui sunt acte de trădare națională.

„I-o fi dor, înțeleg, dar nu avem în vedere acest lucru”

„I-o fi dor, înțeleg, dar nu avem în vedere acest lucru" a răspuns Crin Antonescu la întrebarea jurnaliștilor.

Agerpres. Extras din scenarita marca Băsescu la B1 Tv.

„Președintele Traian Băsescu susține că a existat un plan prin care să fie acuzat de înaltă trădare, la care "au lucrat" atât premierul Victor Ponta, cât și senatorul Sorin Roșca Stănescu.

"Aduceți-vă aminte declarația lui Victor Ponta, care a spus: președintele a vândut România la Consiliul European. Stupiditatea unei astfel de afirmații este ușor de combătut, pentru că nu știu cine a cumpărat-o când eu am vândut-o în Consiliul European. Ce șef de stat sau ce prim-ministru sau poate președintele Comisiei Europene sau al Consiliului? Afirmația a fost foarte gravă, dar ea avea menirea să se adauge falsului generat de Roșca Stănescu și dezbaterii publice, să ajungem într-o comisie care să vizeze acuzarea președintelui de înaltă trădare, ci nu suspendarea. Înalta trădare este mult mai convenabilă pentru situația în care se află ei acum. De ce? Pentru că ea implică un vot cu două treimi în Parlament, care ducea automat la suspendarea președintelui și președintele stă suspendat până când se pronunța ÎCCJ ", a declarat Băsescu luni, la B1 TV.

El a adăugat că într-o astfel de situație el ar fi fost suspendat tot anul iar președintele Senatului, Crin Antonescu, ajungea la Palatul Cotroceni”.

Asta poate fi scenarită doar de la Cotroceni. Băieții ăia ai lui, consilierii, numai ăia puteau crea un astfel de scenariu. Serviciile nu cred că ar fi pus botul la o astfel de prostie.

Mircea Geoană s-a întors împotriva USL

Panarama asta de om are probleme serioase la cap. Acum o mai făcu odată. A avut inițiativa formării unui guvern, altul decât cel ce rezultă din voința USL. Ilie Sârbu a confirmat la Tv. Unii au venit la Ponta și i-au arătat că au fost contactați de Geoană. Mai sunt și alții care vor fi puși față'nfață cu Geoană pentru a confirma.

Iau ca variante de lucru mai multe ipoteze:

1. Băsescu, prin interpuși, i-a propus să caute susținere în PSD pentru a forma un guvern, Geoană urmând a fi desemnat candidat de premier;

2. A luat Geoană inițiativa știind că Băsescu caută soluții pentru a scăpa de Ponta, urmând a-i pune lui Băsescu pe masă soluția rezolvată;

3. Geoană și Băsescu au fost în legătură permanent, Geoană urmând a fi reactivat atunci când Băsescu ar fi avut nevoie.

Probabil că mai sunt variante.

Este evident că în PSD sunt persoane care nu au agreat alianța cu PNL. Și invers. Bănui că în PSD sunt persoane care nu mai agrează alianța cu PNL după rezultatul alegerilor. Niță, de exemplu, are o atitudine ostilă față de PNL. Iar de când cei din UNPR au hotărât să se reîntoarcă în PSD treaba se complică mai mult.

Băsescu și analiștii lui au calculat bine, dacă au avut inițiativa. Aceleași calcule au fost făcute și de Geoană și ai lui, dacă el a avut inițiativa. PSD este copt pentru o diversiune băsesciană. Are pe Geoană capabil de orice pentru a pune mâna pe putere. Mirosul ciolanului ar stimula gustul pentru o mică trădare și la alții din PSD, la care s-ar adăuga, fără nici un efort, cei din UNPR. Nu este exclus ca și din PNL să fie unii cu ochii atent deschiși către o asemenea combinație. Una peste alta, dacă acțiunea subversivă nu ar fi fost descoperită, putea avea un rezultat. Așa, Ponta va trebui, alături de cei care au puterea în PSD să taie creanga putredă cu sacrificiile de rigoare. Cei care sunt „afectați” de măsură vor deveni parlamentari independenți iar după un timp se vor întoarce în partid, la fel ca Geoană.

S-a lucrat din greu. S-a luat „bob cu bob” și s-a evaluat în timp scurt. Posibil ca unii din parlamentarii câștigători acum și dispuși la trădare să fi fost cunoscuți din timp.

O astfel de acțiune ar fi avut și un rezultat, pe moment, neașteptat. Parlamentarii PPDD ar fi rămas împreună, formând împreună cu ARD, UDMR și trădătorii din USL o majoritate, subțire ea, suficientă însă pentru a răsturna câștigul în alegeri al USL. La care s-a fi adăugat, imediat, grupul minorităților naționale care, potrivit tradiției, ar fi votat cu puterea. Indiferent care este ea.

În această cheie, negocierile cu UDMR capătă altă dimensiune. Neplăcut.

Se joacă tare. La rupere. Excluderea lui Geoană nu garantează siguranța viitoarelor mișcări. Reprimirea lui Geoană în PSD pentru a-i permite să candideze se dovedește a fi dăunătoare.

Ieri, la A3, Dragnea a confirmat că decizia de a merge cu PDL în 2008 a fost luată de 2-3 persoane din conducerea PSD. Iar atunci Geoană era președintele partidului. Iar beneficiarii imediați au fost unii din PSD care azi guiță împotriva PNL, cum este Niță.

Până acum acest eveniment este cel mai serios risc pentru USL. O victorie frunoasă la alegeri poate fi făcută praf de Geoană și acoliții avizi de putere prin orice mijloace.

Să vedem ce vor face cei din PSD. Dacă o vor lălăi, înseamnă că alianța cu PNL este foarte temporară. Dacă vor lua măsuri dure, înseamnă că au de gând să finalizeze un acord politic așa cum a fost el semnat.

Traseismul, moțiunea, speranța, deziluzia, deșertăciunea ...

Moțiunea de cenzură ocupă prima pagină a ziarelor. Nu, nu este singurul subiect al dezbaterilor. Finalul de mandat băsesciano-boc-udristo-ungurenesc dă cu minus. Mult minus. Înfiorător de mult minus. Despre unele minusuri presa scrie în draci. O parte a presei. Negativ. Altă parte a presei le vede cu plus. Totul este la extreme. Acolo unde este negru deplin, Boc și slugoii băsiști din presă văd albul imaculat. Ici colo câte un pupinbăsist sinecurist din presă declară, pe propria răspundere, că nu a fost „bine aplicat” principiul „X”. Că niște habarniști au dat cu „muci'n fasole” întinând nobilele idealuri ale băsismului luminos la orașe și sate.

Ieri Boc, la TVR Internațional, guița așa cum nu mai el știe să guițe, că măsurile luate de el și guvernul lui în 2010 au dus România pe calea progresului și prosperității. Că Europa nu are ce model să ne dea pentru dezvoltare, dimpotrivă, perversa europă preia azi măsurile „dure” luate de România în 2010 pentru ași face curățenie financiară în propria ogradă. Acum, să fiu serios, nu cred că dobi-Boc-ul are aici ceva din mintea lui. Pentru că din practica ultimilor ani nu a dat dovadă că ar avea ceva în minte.  A încheiat cu asigurarea că moțiunea nu va trece pentru că USL nu are cum să adune numărul de voturi necesare, timpul fiind prea scurt iar oamenii care constituie fibra reală a partidului băsescian PDL vor da o cumplită lovitură adversarilor poltici și vor câștiga și alegerile locale, nu mai vorbim despre cele parlamentare. Na poznă. Nu și-a schimbat refrenul politic. Cine i-a dat poezia lozincară nu îl are prea mult la inimă. Din penibil a devenit jenibil. Bașca faptul că la întrebarea câți parlamentari mai are PDL nu a știut să răspundă. „Suficienți” nu este un răspuns inteligent. Sau o fi ? Are un secret, ceva, acolo ?

Moțiunea a devenit un motiv și un termen limită pentru niște treceri mediatizate de la PDL la USL. Marele partid de dreapta PDL pierde o parte din fruntașii politici tocmai în tabăra social-democratică. Sunt persoane care au luat parte la deciziile „de dreapta” ale PDL, decizii cu care PDL se laudă, peste laudele aplicate de aplaudacii pupinbăsiști din presă și din diferitele conclavuri oengiste. Decizi declarate de portocalii băsescieni de dreapta însă devoalate de cunoscători ca fiind neocomuniste, nici măcar de stânga. Adică totalitariste. Adică din categoria „așa vrea mușchii mei”. Nu, nu mușchii lui Boc sau ai PDL, mai degrabă mușchii lui Băsescu, consiliat de niște aventurieri cu școli înalte, prin cele străinătățuri, capabili să recite, pe de rost, texte întregi ale unor indivizi promovați ca minți luminate ale economiei mondiale ... Și da, o parte din „mușchii prezidențiali” au fost „detașați” la Nutzi moartea constituției, care a avut rolul de control și îndrumare în guvernările de tristă amintire Boc fără număr. Unii, se pare mai mulți, au venit la PNL sau au declarat că PNL este partidul în care vor ei să formeze dreapta românească, solidari fiind ei cu Sorin Frunzăverde, cel mai important lider PDL care a părăsit corabia portocalie până acum. Și ei au girat, cu semnătura sau cu votul în Parlament măsurile zise de dreapta ale dementului de la Cotroceni.

Termenul limită dat de USL portocalezilor a grăbit defluirea. Bine, nici unul dintre ei nu vorbește despre supraviețuirea lui politică și bucățica de ciolan la care speră sau pentru care a negociat. Nu ar fi elegant așa ceva. Ce ar spune alegătorul luat de prostul satului ? Așa că unii dau cu barda în modul de funcționare a propriului partid, dictatorial (de parcă la partidele USL nu s-ar practica așa ceva !), alții critică măsurile guvernului Ungureanu, de parcă măsurile astea nu vin din urmă, nu vin de la „votul” în organele de conducere ale PDL pentru satisfacerea cererilor amenințător formulate de derbedeul cotrocenist, alții îl urmează pe Frnzăverde, pur și simplu. Se folosește noțiunea de traseism. Eu nu sunt de acord. Pentru unii da, au deja un traseu, fiind când la PNL, când la PSD, când la PDL, când la ... care o mai fi, după care reiau traseul funcție de cum se cucerește puterea. Se mai folosește noțiunea de trădători. Iar nu sunt de acord. Aici este mai bine să îl aduc în față pe CTP care sintetizează mai bine ca mine situația, în ziarul Gândul. Eu adaug faptul, în completare, că de pleacă portocalii din PDL pentru un interes național, ei bine nu se mai pune problema trădării. Totuși, dacă îmi amintesc eu bine, la începuturile guvernării Băsescu-Boc când erau dați afară pe capete din administrația publică toți cei care au ocupat funcțiile pe timpul altor guvernări, acțiune care s-a lăsat cu enorm de multe procese câștigate de funcționarii care au existat în acele instituții de pe timpul CDR, „Boc cel viteaz” a introdus, inclusiv prin act normativ, principiul fidelității față partidul aflat la putere. Acest „principiu” aplicat prin părăsirea corăbiei de către pedeliștii „trădători”, pentru a fi fideli partidelor care vor ajunge la putere, exclude, consider eu, posibilitatea ca aceștia să mai fie considerați trădători. Sau, nu cumva, Boc și ai lui din PDL au memoria serios afectată de grijile cotidiene ?

Moțiunea și traseismul au născut speranța în căderea monstruoasei coaliții pro-băsesciene. Sunt semnale că lumea speră. O speranță disperată că în curând călăii României vor fi alungați de la putere și vor plăti pentru crimele săvârșite. Îi spun speranță disperată pentru că s-a ajuns la manifestări ale acesteia în forme care pur și simplu o neagă, dacă pot spune așa. Sunt persoane care pe lângă un sincer „nu cred”, caută nod în papură la orice. La defectările din PDL și trecerea defectorilor în USL, la timpul în care aceste defectări au loc, la calitatea celor care defectează, la măsurile interne luate de PNL, PSD sau PC pentru a se organiza în vederea bătăliilor electorale etc. În fapt, eu cred că nivelul de așteptare este atât de mare încât și de va trece moțiunea vor exista indivizi care să nu o mai recunoască. Cârcotași, ce mai. Așa sunt românii.

Citind eu pe ici-colo puncte de vedere cu privire la evenimentele din aceste zile, în limita permisă de mijloacele pe care le am la dispoziție, trag concluzia că nu avem educația necesară pentru a purta o bătălie, pentru a duce o luptă. În locul unei rațiuni benefice unei astfel de acțiuni speciale, mulți dintre cunoscuții mei pun prea mult din suflet, simpatia pentru unul sau altul dintre actorii politici angrenați mai mult sau mai puțin în lupta publică. Nu există luptă fără victime. O formulă simplă a victoriei într-o bătălie spune că cei care au mai puține pierderi ocupă câmpul de luptă și au astfel victoria. Pentru că orice luptă are ca scop ocuparea unui spațiu, în lupta politică spațiul este scena politică și apropierea puterii administrative. Puterea administrativă în orice spațiu politic este recompensa supremă. Fie ea la o primărie, la un consiliu local, la Parlament sau la Guvern. Unii dintre participanți vor cade în luptă, alții vor beneficia de roadele finale. Îi putem plânge pe cei căzuți însă nu se cuvine a da cu pietre în învingători. Părerea mea.

Am vorbit și despre un anume final însă azi suntem abia în faza pregătirii luptei. Declarația de război a fost dată și citită potrivit legii în Parlament, oștile se dispun în teren după cum au dictat strategii, ostașii puterii se uită cu jind la viitor, în speranța unora că nu va fi așa de negru. Practic, oastea portocalie este, deja, deziluzionată. Erau pe cai mari iar azi nu mai au nici mârțoage. Dezertarea de pe câmpul de luptă ar fi ea benefică însă „dușmanul” ia doar politicieni cu „dosar de cadre sănătos”. Mulți dintre luptătorii portocalii sunt de strânsură, sunt bătăuși de cartier, de bodegă iar acum, când ofițerii partidului au plecat deja la alții sau s-au pensionat (plecări în funcții publice mai comode, inclusiv financiar), sunt aruncați în luptă ca ofițeri fără a pricepe ce sunt ofițerii și ce pot face aceștia. Dar nu trebuie să ne mire. Boc și gașca lui portocalie au pus în funcții de demnitate publică tot felul de parveniți, foști ospătari, barmani, soliști vocali de manele, tâmplari, tinichigii, comercianți de tarabă etc. Păi, din moment ce au făcut politică de cadre ca pe timpul comunismului, după ce au făcut administrație ca pe timpul comunismului, vor duce și lupta la fel cum au dus-o comuniștii. Brutal (deja ies la iveală mânăriile - la București sunt peste 400 mii de votanți în „evidențe” peste populația stabilă a orașului ?!), la întâmplare și cu gând de dezertare.

Culmea este că eu dau tuturor posibilitatea să aibă propria părere. Așa consider eu că trebuie să mă comport. Voi aprecia pe cei care se vor apropia de modul meu de a gândi, voi constata că alții au altă părere, posibil să intru în unele dispute, funcție de starea în care mă aflu însă voi respecta, că îmi place sau nu, părerea tuturora.