AVE este pentru dezvoltare, nu pentru „ruperea” țării

AVE are ca scop dezvoltarea locală. Obiectiv declarat al primarilor cu inițiativă, pentru că sunt și liberali, membri ai PNL, este și angajamentul lor politic. Asumat când au cerut votul locuitorilor Aradului, Clujului, Oradei sau Timișoarei!

Pentru ceilalți primari liberali, cei 4 primari în cauză sunt modele de urmat, sunt consultați, li se urmează sfaturile.

Convenția celor 4 primari a născut reacții. Peste noapte, pot spune, Viorica Dăncilă anunță că CEx al PSD a luat hotărârea de a face un fond pentru dezvoltare locală de 10 mld. euro! Formidabil! De unde banii? Pentru că ce s-a întâmplat în 2018 cu bugetul de stat se va întâmpla și în 2019, cu toate înghețările de salarii, cu toate tăierile de pensii (prin suspendarea creșterii acestora potrivit legii!), cu toate măsurile de austeritate deja comunicate CE de către Ministerul Finanțelor Publice condus de Orlando Teodorovici. Sunt legi care trebuie aplicate în 2019, sunt legi care sugrumă bugetul de stat din cauza pomenilor electorale ale PSD și ALDE făcute cu scopul de a obține un nou mandat la alegerile parlamentare de peste aproape 2 ani! Dar și la alte alegeri!

Cele mai tâmpite reacții sunt cele care acuză inițiativa primarilor liberali de ruperea țării. Nu îi pot califica altfel pe autori decât cretini. Aceste acuzații fac dovada spaimei, a fricii cumplite care a cuprins membrii și susținătorii PSD că modelul AVE se va extinde și în alte zone din țară iar PSD își pierde astfel controlul asupra comunităților locale. Dezvoltarea elimină, pe cale naturală, dorința oamenilor de a mai apela la pomenile politice ale socialiștilor!

Mai multe probleme sunt de reținut cu mare atenție. Fiecare municipiu își urmează propria evoluție, împreună vin doar pe acele puncte ale acordului care implică folosirea unor fonduri puse la dispoziție de Comisia Europeană pentru dezvoltarea regională! Infrastructura este pe primul loc. Un exemplu foarte bun a dat primarul Aradului, Gheorghe Falcă (la un post de televiziune) care a arătat că orașele în cauză au devenit centre de dezvoltare datorită politicilor de până acum, unele care au depășit perioada de 4 ani a unui mandat de primar. Pentru că o proiecție internațională spune că în 2050 peste 70% din populația lumii se va concentra în centrele urbane, este o obligație pentru primarii marilor aglomerări urbane să gândească la viitorul comunității pe care le conduc și să pregătească, de pe acum, acea dezvoltare a comunităților care să asigure integrarea celor care vor veni. Zona de interes a comunităților dezvoltate privind forța de muncă și dezvoltarea socială iese din limitele municipiilor și se extinde la distanțe relativ mari față de acestea și față de percepția noastră actuală asupra „municipiului”. Cum spunea Falcă, vor veni oameni la muncă de la distanțe din ce în ce mai mari, de la 50-80-100 de km iar pentru asta este absolut necesar ca de acum să pregătească condițiile pentru deplasarea lor cu lejeritate către locurile de muncă ce vor apare în aceste comunități ca urmare a dezvoltării accelerate. Asta înseamnă gândire în perspectivă. Infrastructură pentru a crește capacitatea de dezvoltare. Iar folosirea fondurilor europene la dispoziție este o dovadă de inteligență. Din nefericire, actuala putere politică PSD-ALDE nu are cu ce!

Am preluat declarația lui Ilie Bolojan. Am pomenit de declarațiile lui Falcă. Are o declarație și Emil Boc dar și Nicolae Robu a făcut declarații suficiente. Toate însă arată, de fapt, același lucru numai că sunt prezentate având în fundal propriile comunități!

Ilie Bolojan, primarul municipiului #Oradea și președinte PNL Bihor: 

''Indiferent ce comentarii vor fi, noi respingem orice fel de acuzaţie de separatism, de punere a Vestului contra Capitalei şi aşa mai departe, nu există nici o bază reală în aceste lucruri, însă principiul autonomiei locale şi principiul asocierii sunt nişte reguli care nu pot fi contestate.

Faptul că în derularea fondurilor europene, de exemplu, pe care le-a făcut România în aceşti ani, cea mai slabă capacitate administrativă au dovedit-o guvernele, din păcate şi ministerele, este o realitate. Acolo am pierdut bani europeni, datorită incapacităţii de a derula aceste proiecte, birocraţiei şi persoanelor de slabă calitate.

Este un model care se aplică cu succes în Polonia, de exemplu, care a absorbit în aceste ultime două cicluri de finanţare europeană sume importante şi un model pe care şi în actuala perioadă de finanţare de exemplu România l-a propus pentru Delta Dunării, această formulă de investiţii teritoriale integrate, dar care din păcate nu funcţionează cu succes. Noi credem că avem capacitatea să derulăm noi, direct, aceste proiecte europene, aşa cum am făcut până acum, e adevărat, prin intermediul ministerelor.

Noi nu punem Vestul contra Sudului sau contra Estului, nu acesta este scopul. Guvernele noastre trebuie să lucreze după nişte priorităţi. Din păcate, de mulţi ani, guvernele României schimbă priorităţile de la un Guvern la altul, de la un ministru la altul şi cum guvernele şi miniştrii se schimbă foarte des, se lucrează nu după nişte priorităţi, ci după mofturile de foarte multe ori ale unui om sau altul. De aia, în loc să inaugurăm autostrăzi, inaugurăm cioturi de autostrăzi. Ceea ce propunem noi sunt proiecte care nu rezolvă problemele doar ale unor oraşe, ci rezolvă problemele unor regiuni întregi.''

Asta înseamnă aplicarea descentralizării administrative! Nu ce a făcut UDMR care urmărește federalizarea României pentru a realiza obiectivele politice ale radicalilor de la Budapesta!

Tot o reacție apare de la Iași! Primarul Chirică, ex. PSD, a declarat că a propus primarului Clujului, Emil Boc să participe la un proiect comun privind autostrada care să lege Iașul de Cluj, Moldova de Transilvania și de vestul Europei!

Nu, nu am văzut, reacții pozitive de la PSD! Am văzut o reacție la Tăriceanu care consideră „excesive” părerile celor care declară (cu inconștiență, spun eu) că această Alianță are ca scop ruperea țării. Și asta este o reacție! 😅

Neputincioșii, incapabilii, obtuzii au reacții prostești. În loc să critice să pună mâna și să facă!

Alianța Vestului (AVE)

DOCUMENT: 

INIȚIATIVA ALIANȚA VESTULUI, PROMOVATĂ DE PRIMARII PNL DIN TIMIȘOARA, ARAD, ORADEA ȘI CLUJ-NAPOCA

Documentul semnat astăzi, 8 decembrie a.c., la Timișoara, de către primarii PNL Nicolae Robu, Gheorghe Falcă, Ilie Bolojan și Emil Boc, referitor la inițiativa Alianța Vestului.

AVE - ALIANȚA VESTULUI, O INIŢIATIVĂ ÎN SPIRITUL DECLARAŢIEI DE LA ALBA IULIA

Viziunea noastră. Cele 4 principii fundamentale ale Alianței

Pornim de la patru principii formulate în spiritul Declarației de la Alba Iulia:
• dezvoltarea comunităților - pentru a susține dezvoltarea României,
• libertatea comunităților de a se asocia, de a atrage și a-și utiliza eficient resursele,
• mai multă putere pentru comunitățile locale, prin asocieri intra și interregionale în structuri nebirocratice,
• stabilitatea administrației, evidentă în cazul administrațiilor locale, în raport cu cea centrală


Pentru ca România să se dezvolte, comunitățile ei trebuie să crească. Doar o națiune dezvoltată e o națiune puternică.

Dezvoltarea este imperativul României Centenare. Credem că marile proiecte naționale   pot   și   trebuie   susținute   prin   iniţiativele   regionale   și   locale   ale comunităților. Fie că vorbim de infrastructură, de investiții publice sau private, de  transparență  administrativă,  de  sănătatea  cetățenilor,  de  educația  copiilor sau   de   marea   provocare   demografică   a   României   de   azi,   comunitățile   și administrațiile  locale  pot  adopta  soluții  mai  aplicate  și  mai  eficiente.  Atunci când soluțiile locale sunt de fapt proiecte europene, finanțate din fonduri ale Uniunii, bugetul central este degrevat şi poate fi orientat către alte priorități. Proiectele de succes dezvoltate de unele comunități devin modele de dezvoltare pentru alte comunități, singure sau aflate în asociere, și pot fi ca atare aplicate cu costuri mai mici. Astfel, inițiativele comunităților trebuie înţelese ca asocieri colaborative locale, regionale și inter-regionale, nicidecum îndreptate împotriva administrației centrale, ci reducând de fapt, prin eficacitate și prin atragerea de fonduri europene, cheltuielile bugetului central.

Pentru a se dezvolta, comunitățile au nevoie de libertate. Libertatea de a asuma și de a accesa proiecte, libertatea de a se asocia între ele, libertatea de a atrage și a utiliza cât mai bine resursele.

La 100 de ani de la Marea Unire, dintre care mai bine de jumătate petrecuți în felurite  dictaturi,  e  momentul  să  redescoperim  sensul  profund  democratic  și reformator  al  Declarației  de  la  Alba  Iulia.  Declarația  de  la  1  Decembrie  1918 este,  pe  de  o  parte  o  proclamație  a  Marii  Noastre  Uniri,  iar  pe  de  altă  parte, un manifest al libertății. Libertatea este valoarea proclamată în modul cel mai înflăcărat  de  înaintașii  noștri,  oameni  politici  vizionari  care  știau  că  doar  o națiune  a  cetățenilor  și  a  comunităților  libere  poate  fi  puternică.  Semnatarii Declarației  știau,  așa  cum  ar  trebui  să  ne  amintim  cu  toții  azi,  că  mai  multă libertate  înseamnă  întotdeauna  mai  multă  dezvoltare,  așa  cum  a  fost  mereu evident de-a lungul istoriei. Pentru că libertatea înseamnă deschidere, libertatea permite inițiativa și îndeamnă la responsabilitate. De aceea, ca reprezentanți aleși  liber,  prin  vot  direct  de  către  cetățeni,  noi,  primarii  din  Timișoara,  Arad, Oradea și Cluj-Napoca, propunem deopotrivă cetățenilor şi altor administraţii locale  această  structură  colaborativă  deschisă,  dedicată  inițiativelor  locale  și regionale responsabile, care produc dezvoltare în comunitate și în națiune.

Comunitățile au nevoie să fie puternice. Libertatea de decizie a comunităților este cea mai bună garanție că guvernarea centrală nu le tratează arbitrar, în funcție de interese vremelnice.

Proclamând  unitatea  și  libertatea  ca  principii  fondatoare  ale  statului  român, Declarația  de  la  Alba  Iulia  propunea  generațiilor  viitoare  un  proiect  de  țară eliberat  de  centralism  și  birocrație.  Pentru  că  centralismul  rigid  împiedică inițiativa locală iar birocrația slăbește puterea comunităților, servind amândouă mai degrabă unei caste de politicieni și funcționari, iar nu cetățenilor.

Stabilitatea  administrativă  e  garanția  continuității  proiectelor.  În  comparație  cu guvernul central, administrațiile locale sunt mult mai stabile.

Ca primari care, timp de mai multe mandate, am produs dezvoltare continuă într- un mediu de stabilitate  locală,  am  înțeles  că  puterea  politică  e  fundamentată pe  încrederea  pe  care  ne-o  acordă  cetățenii,  și  că  puterea  comunităților  e infinit  mai  importantă  decât  puterea  unor  politicieni  vremelnici  sau  a  castei de birocrați. De aceea, inițiativa pe care o propunem este anti-birocratică, cu o  structură  informală,  organică,  neierarhizată  și  deschisă.  Este  o  structură  pe care sperăm să o adopte și alte comunități din România, de o parte şi de alta a Carpaţilor, care să se coalizeze pe baza unor interese și proiecte comune, și cărora le vom oferi modelele de succes ale colaborării noastre: de la proiectul de digitalizare la care lucrăm acum, la cele de atragere de fonduri europene, de la asocieri între municipii în vederea unor achiziții comune, realizate pentru eficientizarea costurilor, la demersuri și vizite coordonate la Bruxelles.

Argumente pentru un parteneriat strategic

Colaborarea  propusă  la  nivelul  orașelor  Timișoara,  Arad,  Oradea  și  Cluj-Napoca, vine în contextul unei culturi asociative modeste, care aduce reticențe față de astfel de  demersuri.  Tocmai  din  acest  motiv,  ne  propunem  să  fim  transparenți  cu  privire la această inițiativă și să explicăm tuturor celor interesați care sunt beneficiile pe care o abordare integrată la nivel teritorial le poate aduce membrilor comunităților orașelor noastre.

În sprijinul Alianței, aducem următoarele argumente:

A. Orașele noastre sunt motoare ale dezvoltării economice și oferă un climat propice pentru afaceri și o bună calitate a vieții pentru cetățeni.

B.   Suntem un model de management urban performant și gestionăm eficient resursele comunităților noastre.

C.  Încurajăm  și  susținem  spiritul  antreprenorial  liber  și  colaborăm  cu  agenții economici pentru a genera bunuri și servicii cu valoare adăugată ridicată.

D. Susținem un mediu favorabil inovării și furnizăm cunoaștere și tehnologie la nivelul teritoriului într-un parteneriat direct cu mediul academic.

E. Beneficiem de o poziție geostrategică favorabilă și dorim să ne interconectăm infrastructura la rețeaua europeană.

F. Încurajăm și atragem resurse umane pregătite și competente și avem un trend demografic crescător. Cele 4 orașe au împreună cu zonele de influență peste 1,5 milioane de locuitori, fiind astfel al doilea pol economic și demografic al țării.

G.  Suntem  parteneri  și  colaborăm  permanent  în  probleme  de  administrație locală.

H.   Împărtășim   o   viziune   de   dezvoltarea   orientată   spre   Europa.   Uniunea
Europeană e pentru noi atât un model de colaborare, cât și o resursă de creștere.


Obiectivele comune ale Alianței

1. Îmbunătățirea radicală a mobilității și accesibilității între cele patru orașe.

• Accelerarea implementării proiectului Autostrada Transilvania,
• Susținerea și urgentarea implementării proiectului Autostrada ViaCarpathia,
• Susținerea și urgentarea proiectului Autostrada Timișoara-Belgrad,
• Dezvoltarea unei conexiuni de tren de mare viteză între toate cele 4 orașe,
• Finalizarea completă a tronsoanelor de centură și interconectarea la rețeaua
TEN-T,
• Dezvoltarea în parteneriat a aeroporturilor și a facilităților de acces la acestea dinspre fiecare oraș către toate celelalte,
• Dezvoltarea unei rețele de transport public intraregional și interregional
• Creșterea mobilității ecologice în zona metropolitană prin proiecte de tip tren
/ tramvai /troleibus / autobus electric / metrou metropolitan
• Susținerea mobilității forței de muncă,
• Sprijinirea legii parteneriatului public-privat pentru proiecte de infrastructură.

2. Susținerea de măsuri active pentru dezvoltarea economică și socială

•  Sprijinirea  colaborării  mediului  de  afaceri  prin  rețele  de  furnizori,  clustere regionale
• Promovarea unui set comun de infrastructuri specifice, precum și un pachet de facilități oferite agenților economici,
• Susținerea inovării și a parteneriatelor între universități și mediul de afaceri, și administrația publică locală,
• Trei resurse de finanțare a proiectelor de infrastructură: 2% din PIB-ul național, bani  aprobați  de  Uniune  și  fonduri  împrumutate  de  la  Banca  Europeană, dezvoltarea constituind cea mai bună formă de protecție socială,
•  Valorificarea  oportunităților  financiare  și  strategice  oferite  de  politicile  și programele europene și naționale,
• Susținerea și implementarea mecanismului de Investiții Teritoriale Integrate
(ITI), care să permită o abordare coerentă a proiectelor de investiții,
• Susținerea construirii Spitalelor Regionale de Urgență Cluj și Timișoara ca poli de interconectare cu spitalele județene,
•  Programe  de  susținere  a  tinerilor  pentru  a  rămâne  în  țară  și  de  atragere  și repatriere a celor care au emigrat,
• Susținerea cu prioritare a economiei digitale, a industriilor creative, cu valoare adăugată ridicată și nepoluante
•  Promovare  comună  a  proiectelor  de  dezvoltare  la  târguri  și  evenimente  de afaceri.

3. Colaborarea pentru identificarea și implementarea unor măsuri de creștere a performanțelor în administrație.

• Transferarea bunelor practici identificate la nivelul oricăruia dintre parteneri către toți ceilalți,
•  Dezvoltarea  unor  programe  și  proiecte  de  cooperare  administrativă  intra  și interregională,
• Promovare unui set de politici publice menite să susțină o dezvoltare strategică vizionară, predictibilă și sutenabilă,
• Eliminarea birocrației suplimentare în utilizarea fondurilor europene,
• Realizarea procesului de regionalizare - autoritățile locale să își poată realiza propriul program operațional regional la nivelul regiunii,
• Transparența actului administrativ și deschiderea față de alte autorități publice
locale.

4. Promovarea modelului european de politică publică, consonant cu societatea cunoașterii, promotor și valorizator de cultură.

• Implementarea cu schimb de idei și experiență a conceptului de smart city,
• Dezvoltarea și introducerea masivă în administrație a digitalizării și serviciilor de tip e-administrație și e-cetățean,
• Poziționarea domeniului culturii în centrul preocupărilor comune și, contextual, colaborare în cadrul proiectului Timișoara, Capitală Europeană a Culturii 2021,
• Facilitarea participării cetățenilor celor patru orașe la evenimentele culturale ale fiecărei municipalități organizatoare,
•   Educație   conectată   la   viitor,   modificarea   curriculei   la   toate   nivelurile   de învățământ  pentru  a  se  adapta  noilor  provocări  sociale  și  economice,  ca  și aspirațiilor generațiilor de azi.

Astfel,
întemeindu-ne   pe   cele   patru   principii   -   dezvoltarea,   libertatea,   puterea comunităților și stabilitatea administrativă;
aducând argumentele managementului urban performant, al dezvoltării orașelor noastre  care, astăzi, constituie împreună al doilea pol economic al României, al unei culturi antreprenoriale dezvoltate  și al poziționării noastre  geostrategice;
și    asumând    obiective    comune    în    domeniul    infrastructurii,    economiei, performanței administrative, noilor tehnologii, educației și culturii,

Noi, primarii orașelor Timișoara, Arad, Oradea, Cluj-Napoca, lansăm această inițiativă
spre folosul comunităților noastre și al țării.

Nicolae ROBU primarul municipiului TIMIȘOARA
Gheorghe FALCĂ primarul municipiului ARAD
Ilie BOLOJAN primarul municipiului ORADEA
Emil BOC primarul municipiului CLUJ-NAPOCA

O Hotărâre a Guvernului Boc cu acordarea de subvenții naște un bucluc. Și ce bucluc !

Guvernul lui Băsescu, din 2009. PDL condus de Emil Boc (pe post de marionetă a lui Traian Băsescu !) și PSD condus pe atunci de Mircea Geoană au format Guvernul de largă corupere națională a lui Băsescu. Guvernul rămas în amintirea populației ca cel mai anti-român guvern din istorie.

Agerpres (aici). Din dosarul Interagro care îl privește pe Ioan Nicolae, infractor dovedit aflat în pușcărie și pe pesedistul Gheorghe Bunea Stanciu de la Brăila (fost președinte al CJ), se disjunge un altul care are următoarea motivare:

„ ...disjungerea și continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare — dare de mită, cumpărare și trafic de influență, abuz în serviciu în forma tentativei cu scopul obținerii de foloase necuvenite pentru altul, folosirea influenței și autorității unor persoane ce dețineau funcții în partide politice pentru a obține foloase necuvenite pentru altul”.

Clienții sunt cei de mai sus, persoane care sunt pomenite în dosarul Interagro.

„Printre acești miniștri, actele de urmărire penală i-au evidențiat pe fostul premier Emil Boc, fostul ministru al Finanțelor Gheorghe Pogea și fostul ministru al Economiei Adriean Videanu, care ar fi exercitat asupra secretarului de stat în Ministerul Agriculturii Liviu Harbuz, fie anumite forme de presiuni, fie "demersuri de persuadare", pentru ca acesta să găsească soluții pentru promovarea și adoptarea actului normativ vizat de patronul Interagro”.

Liviu Harbuz, pe atunci secretar de stat la Agricultură era în subordinea lui Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, după cum au convenit PDL și PSD să împartă „tortul bugetului și al puterii”. Vasile Pușcaș era ministrul Integrării Europene, despre care Nicolae și Bunea Stanciu au arătat că este favorabil lui Nicolae.

Ce au scos în evidență procurorii, ce au găsit pe teren, este treaba procurorilor. Noi trebuie să avem încredere în autoritățile statului pentru ca acestea să își înțeleagă locul și rolul. Încrederea îi stimulează și vom avea beneficiul corectitudinii și eficienței lor profesionale. Majoritatea vor înțelege că încrederea acordată de societate le impune un comportament responsabil. Reversul este sancțiunea severă care nu îi este acordată doar pentru nerespectarea legii ci și pentru înșelarea încrederii cetățenilor (constituie o mare parte din conținutul sancțiunii penale !).

 Pe de altă parte, acest proces ne arată murdăria aranjamentelor politice dintre PDL și PSD. Este sigur că toți actorii politici de la nivel înalt au știut că sunt în afara legii și în afara oricărei bune-credințe în actul de guvernare prin susținerea la nivelul Guvernului a unui singur actor economic în dauna tuturor celorlalți, că prin actele normative pe care le emit bagă bani din bugetul statului în buzunarul personal al cumpărătorului de influență. Este vorba despre subvenție !

Ioan Nicolae este cel favorizat de pe timpul guvernării Tăriceanu la achiziția de gaze pentru combinatele chimice ajunse pe mâna lui Nicolae. Favorizarea lui Nicolae s-a făcut de către Vosganian care i-a cerut lui Tăriceanu să acorde lui Nicolae prin act normativ, ordonanță de urgență parcă, posibilitatea de a achiziționa gaze din producția internă sub prețul pieței. Stenograma ședinței de guvern a apărut în media și arată cum Vosganian cere, se milogește de Tăriceanu, să aprobe ordonanța pentru că „sunt în pericol” câteva mii de locuri de muncă, Nicolae amenințând că închide combinatele de îngrășăminte dacă nu este emisă ordonanța respectivă ! Din stenogramă mai apare și o situație destul de clară, în defavoarea statului român. Nicolae vindea 70% din producția de îngrășăminte la extern, doar 30% din ea era disponibilă pentru intern, pentru agricultura română. Alte date ne arată că agricultorii români achiziționau îngrășăminte de la extern, cele din țară fiind, culmea, mai scumpe dar și mai slabe (cele produse de Nicolae). Practic, prin ordonanța promovată de Vosganian și acceptată de Tăriceanu, România a pierdut bani, a dat bani de la buget cumpărătorilor de îngrășăminte străini și a umplut buzunarele lui Nicolae care, din milionar în euro a devenit miliardar. Halal treabă !

Vosganian a scăpat de urmărirea penal cerută de procurori pentru că Senatul României, condus de Tăriceanu, cu susținerea puternică a coaliției PSD-UNPR-UDMR și clica lui Tăriceanu care nu era încă partid. Senatul a respins cererea procurorilor. Normal, după Vosganian ar fi urmat Tăriceanu, alții care au fost în guvernarea Tăriceanu dar și alți susținători din partea PSD. Videanu, care a preluat ministerul economiei a continuat manevrele vosganiene și a ajuns inculpat, procurorii având decizia Președintelui Iohannis.

Culmea, Nicolae a capturat guvernările. Indiferent cine era la putere. După ce a obținut gaze sub prețul pieței, de la două guvernări diferite, cu partide aflate într-o puternică înfruntare, a cerut și a primit și un act normativ care să îi asigure vânzarea pe piața internă a restului de 30% din producția de îngrășăminte. Trai nineacă ! Banii nu au miros. Liberalii lui Tăriceanu sprijiniți de PSD aflat în umbră după prăbușirea lui Năstase au dat, social-democrații ajunși la putere după cârdășia cu Traian Băsescu au lucrat ca Nicolae să mai primească, PDL-ul lui Boc și Băsescu a marșat în favoarea lui Nicolae. Practic, în zona economică pe care a capturat-o, Nicolae a devenit stăpânul țării. Ce Președinte de țară, ce Guvern, ce autorități de reglementare, ce Comisie Europeană ?! Traiască „stăpânul” Ioan Nicolae ! Ura, ura, ura ! Doar niște procurori bezmetici nu au înghițit gălușca și atunci când au avut „cătușele” rupte au trecut la treabă iar Nicolae a ajuns la „țuhaus”. După el ajung, încet-încet, și „slugile guvernamentale”, indiferent din care partid fac sau au făcut parte.

Clienții de mai sus vor avea de dat declarații. Vor face vizite mai dese pe la procurori. Se pare că Harbuz de la Bacău a dat niște declarații care indică o direcție de acțiune: ... care ar fi exercitat asupra secretarului de stat în Ministerul Agriculturii Liviu Harbuz, fie anumite forme de presiuni, fie "demersuri de persuadare". În traducerea mea, Harbuz este autorul HG-ului. El spune că HG-ul buclucaș i-a fost impus, prin presiuni și persuasiuni. Hait ! Probe ?! Stenograme oficiale ceva ?! Fără ele, vorbele lui Harbuz rămân vorbe. De bază rămâne sau rămân stenograma ședinței sau stenogramele ședințelor de Guvern în care s-au purtat discuții cu privire la aceste subvenții. Nu cred că la ministerul agriculturii s-au păstrat stenograme. Posibil procese verbale însă acestea pot sau nu reflecta realitatea.

Este evident că procurorii vor lua la întrebări funcționarii din minister. Undeva, în arhivă, există niște înregistrări, există niște persoane care au lucrat direct la proiectul de HG, există cineva care a elaborat motivarea necesității adoptării actului normativ, acel cineva a discutat direct cu cel interesat din minister să fie emis actul normativ ... Găsesc ei procurorii drumul către adevăr.

Înclin să cred că procurorii au o imagine aproximativ clară cu privire la problemă. Dacă treburile nu erau clare, nu exista disjungere. Este o pâine de mâncat și niște politicieni de încătușat.

Probabil din toamnă, procurorii vor reveni cu o cerere (depinde unde ?!) de urmărire penală a lui Vosganian dar și a lui Tăriceanu ! Pentru treaba cu gazele lui Nicolae !

Discuțiile pe fiscalitate sunt bune. Foarte bune. Controversele devin lecții de politică fiscală.

Vreau să fiu clar, de la început. Nu susțin „salturile”. Mai ales după ce am aflat de ce am ajuns în situația din 2008 - 2011. Mai ales după ce am aflat cum a profitat Băsescu de o politică fiscală greșită a Guvernului Tăriceanu (susținut în Parlament de PSD !) pentru a face „un salt” de politică fiscală ce a dus la alte excese, în sens negativ. Excese care au dus la distrugeri de familii, la oameni morți, la închiderea de spitale și școli, la scăderi de salarii și la scăderi de pensii (este adevărat că CCR nu a fost de acord cu scăderea cu 15% a pensiilor însă a admis modificarea cuantumului pensiilor unor largi categorii socio-profesionale, mai puțin celor primite de magistrați - deh, decizie constituțională trasă serios de urechi, practic un abuz).

Excesul produs de Băsescu și aplicat otova de inegalabilul Boc a fost însoțit de excesul consumului de resurse de la buget pentru tot felul de tâmpenii numite „investiții” cu fonduri europene, tâmpenii aflate, în parte, în atenția DNA după ce CE a suspendat plata respectivelor tâmpenii pentru prostie, lăcomie și tâmpenie administrativă.  Elena Udrea a fost capul de afiș însă ea nu a fost singura „mătrăgună” în guvernările de tristă amintire Băsescu - Boc.

Nici acum nu pot uita sintagma atât de dragă pedeliștilor băsescieni (mai apoi au fost și altfel de pedeliști !), „eficiența economică”, aplicată otova spitalelor, școlilor, facultăților, unităților militare (pe timpul lui Ceaușescu, la Compania de grăniceri Sulina aveam „sarcină de partid” să obțin din 20 m teren de-a lungul frontierei pe vreo 40 de km - inclusiv pe malul mării considerat în hârtiile partidului teren arabil (?!) -, recolte de porumb, grâu și orz în limitele minime la nivel național iar la legume aveam sarcină să obțin necesarul pentru cel puțin 6 luni pentru întreg efectivul - am făcut foame la greu cu toți militarii, mâncam scoici din baltă și ce primeam de la pescari), unităților din MAI, instanțelor de judecată și unităților de parchet etc. O aberație care era susținută, doct, de Andreea Paul (printre alții), pe atunci consilier economic al celebrului Emil Boc. Nu o pot acuza doar pe ea, cred că încerca să justifice cumva măsurile luate de Guvern. Toți băsiștii acelor timpuri au comis una din cele mai mari crime: au schimbat scopul instituțiilor publice. În loc de eficiență socială - normală când vorbești de sănătate, învățământ, Justiție, ordine publică, apărare, securitate etc. -, au introdus „eficiența economică” care a transformat oamenii în cifre. Un om mort din cauza lipsei de medicamente era un simplu „- 1”. O gură mai puțin de hrănit, un individ mai puțin la asistența socială, cheltuieli mai mici cu învățământul - acel „- 1” putea fi un elev sau o elevă -, o pensie mai puțin ... Ce mai ! Eficiență economică în toată puterea cuvântului. Ba, apăruse Băsescu și cu celebrele lui ziceri copiate aiurea de pe la Orban al Ungariei sau Erdogan al Turciei, cu dispariția liberalismului clasic, cu lipsa de obligație a statului față de proprii cetățeni, cu posibilitatea românilor de a pleca sorcova în lume dacă nu le convine în România etc.

În alte țări se vorbea despre „cheltuirea cu chibzuință a fondurilor de la buget”, germanii fiind foarte severi în acest sens. Își planificau precis toate cheltuielile și încercau să nu se abată de la planificare. Pentru situații deosebite, când apăreau cheltuieli neplanificate, aveau o procedură de decontare la nivelul guvernului. La francezi era cam la fel. La spanioli la fel. Ungurii au preluat modelul german. Nu aveau planificată o activitate, nu participau la ea. La noi este ca la balamuc. Degeaba planificam. Primeam cu 20-30% mai puțin, anual (pe timpul lui Năstase !). Până și activitățile prevăzute în tratatele cu statele vecine erau sărite de la finanțare. Se aprobau cu mare larghețe acțiuni de imagine. Se cheltuia aiurea. Am înțeles că și pe timpul lui Tăriceanu a fost la fel. Pe timpul lui Boc, a fost doar gura de ei. Este inadmisibil să planifici și să ai apoi „rectificări bugetare” ! Ce dracu ai planificat ?! Înțeleg că și acum, în guvernarea Ponta este la fel.

Așa a fost și nu mai vreau să revenim la acele timpuri. Să fie clar.

Eugen Teodorovici o ține langa-balanga. Codul fiscal va reapare așa cum a fost aprobat în Parlament, fără nici o modificare. O moderare a intrării în vigoare a măsurilor nu împlinește scopul urmărit de el și PSD. Măi să fie ?! Dar care este scopul ? Cât din scop este susținut economic, fiscal și cât este pur politic - imaginea de „făuritori de țară” ?! Dacă este să iau în considerare mai toate intervențiile pe cod, intervențiile cu suport de specialitate (nu cele ale unor „specialiști”, ci ale unor instituții recunoscute, interne sau străine), atunci ajung la o singură concluzie: scopul este doar politic. PSD vrea să rămână în memoria publică ca partidul care a scăzut taxele și impozitele introduse de Băsescu. Partidul care a lansat „liberalismul economic” în România. Ca la balamuc.

Agerpres (aici).

„„Ieri (luni — n. r.) ne-am văzut cu ministrul Finanțelor. Întâlnirea este instituțională, trebuie să spun că nu este nimic nou. Aceste întâlniri fac parte din întâlnirile instituționale și din conlucrarea celor două instituții. (...) Schimbul de informații a fost foarte bun, nu ne-am spus lucruri noi, pentru că ne știm pozițiile. Noi am reiterat riscurile (aplicării unor măsuri din noul Cod Fiscal — n. r.) la adresa stabilității, dânsul a subliniat și contextul politic în care are loc această dezbatere despre Codul Fiscal. Noi am subliniat încă o dată că poziția noastră nu se referă la Codul Fiscal, că sunt multe elemente bune, se referă la acest pachet de măsuri, de reducere de taxe și impozite, aglomerate într-o perioadă foarte scurtă de timp. Nu e vorba nici de alb-negru, da sau împotriva Codului Fiscal, nu este nici alb-negru da sau nu împotriva măsurilor fiscale, este vorba de dozaj, de măsuri. Sunt foarte multe reduceri de impozite, la toate proporțiile sunt mari, cifra de deficit este de 2,2% — 2,3% din PIB. Ea pare mică, dar este o cifră foarte mare. Ea poate să schimbe traiectoria economiei românești pentru că este prinsă într-o perioadă foarte scurtă și, chiar dacă am vrea, nu putem să compensăm dintr-odată. De aceea, dozajul este cheia problemei", a subliniat șeful BNR””.

Am ajuns la o competiție cine este mai liberal în economie ? Așa se pare. Este modelul lui Tăriceanu din 2007-2008. PSD este încântat de „reputația” păstrată de Tăriceanu de atunci și până acum cu privire la „guvernarea bună” pe care a avut-o. Populația nu a acceptat criticile la adresa lui Tăriceanu, era deja „o victimă” a maleficului Băsescu. Abia azi, când problemele fiscalității și ale politicilor fiscale au ajuns să fie dezbătute vehement în media vedem (nu mă exclud !) că am avut „pata pe ochi”.

Susțin, fără nici o reținere, poziția Guvernatorului Isărescu. Este și cea a Consiliului Fiscal. Este poziția FMI - culmea, este de acord cu reglementările noului Cod fiscal însă trage semnalul de alarmă privind „dozajul” susținut și de Isărescu. Ba, ca să fie mai clar, FMI (aici) vine și semnalează că prin aplicarea aiurea a Codului fiscal va trebui să renunțăm la multe. La foarte multe. Inclusiv la creșterea bugetului apărării la 2% așa cum este el necesar în aceste momente foarte încordate pe plan internațional.

În România s-a guvernat haotic mai tot timpul. Nici un guvern de până acum nu merită „o bilă albă”. Nici măcar mai albită. Toate au vrut să demonstreze, prin salturi acrobatice, că au făcut ceva. Au făcut de la prost la foarte prost. Este timpul să punem mintea la contribuție și să devenim ce trebui. Un stat cu guverne responsabile.

„"Mai există oare şi o a treia alternativă care să permită României să îşi reducă treptat datoria publică, să relaxeze povara fiscală şi să finanţeze noi proiecte? Noi credem că există, dacă amploarea şi viteza de implementare a măsurilor de politică fiscală, precum şi noile planuri de cheltuieli sunt mai temperate", notează reprezentanţii FMI”.

Au dreptate.

Ar cam fi timpul să nu mai interpretăm rolul „vacii nebune” care lovește găleata în care se mulge laptele. Iar pe politicienii iresponsabili care susțin idei tâmpite ar trebui să îi trimitem acasă. Nu cred că în afacerile lor (cei care fac afaceri serioase) ar admite idei ca cele susținute azi de PSD și aliații lor de toate culorile privind fiscalitatea. Ar însemna să ajungă la sapă de lemn.

Credincioșii PSD ajung „mareșali”.

Știrea este pe buzele tuturor. PSD completează echipa de la Ministerul Finanțelor Publice. Lângă deja celebra Ioana Petrescu adaugă pe nu mai puțin celebrul Claudiu Manda.

Băsescu se împotrivește numirii lui Manda. Pe bună dreptate. Vechimea în Comisia de buget-finanțe a Camerei Deputaților nu poate fi considerată „experiență semnificativă”. Mai ales când în respectiva comisie junele Manda a fost doar un simplu băgător de seamă.

PNL, prin Atanasiu, cere PSD să retragă desemnarea lui Manda cu scuze față de cetățeni. Retorică.

Dacă Băsescu respinge numirea lui Manda, PSD se poate încăpățâna cu păstrarea candidaturii iar Băsescu nu are ce face în final. O poate amâna, un timp, dar nu prea mult.

Universitarul Voinea a plecat la BNR. PSD nu a ales un alt universitar, un înalt funcționar public din MFP sau din alt minister implicat în construcția și execuția bugetului (măcar a ministerului respectiv), a ales un cocalar politic. Fiind vorba despre PSD, ca partid politic, este sigur că și în structura de personal a ministerului au fost făcute schimbări „politice”, astfel că nu avem nici o garanție a competențelor personalului care va fi în subordinea lui Manda. Este evident că PSD a ales să construiască bugetul la partid, ministerul având doar rolul de a-l pune în aplicare. Nici aici însă nu este sigur că ministerul respectiv va lucra potrivit prevederilor legale.

Imaginea este de coșmar. Ioana Petrescu și Claudiu Manda conduc finanțele publice și bugetul ! Nu poate fi adevărat ! Pe undeva îmi amintește de guvernarea PDL, condusă de Boc.

Oficial, USL a dat ortul popii. Neoficial, Ponta reinventează guvernarea Boc I, fără PDL.

A fost Delegația Permanentă a PNL. Votul, zdrobitor, 187 pentru, a pus punct angajării PNL în USL. Nici în ultimul ceas Ponta nu a vrut să renunțe la ambiția lui de a nu avea pe Klaus Johannis vice-premier și ministru de interne.

Azi, toți miniștrii și aproape toți secretarii de stat ai PNL și-au prezentat demisiile.

Delegația Permanentă a PNL a dat liber la alianțe la nivel local. De la organizațiile județene în jos, liberalii au voie să încheie acele alianțe care să le asigure funcționarea în interesul cetățenilor a tuturor structurilor locale. Consilii județene și locale. Deja, în unele județe, USL trăiește prin buna înțelegere între liberali și pesediști. Acum, se termină și postul pentru relațiile cu alte formațiuni politice. Așa că vor fi pe față alianțe cu PDL sau PP-DD etc.

Tot azi Călin Popescu Tăriceanu a arătat cum se îmbătrânește urât. Este mai tânăr ca mine și nu îmi amintesc să fi avut, la vârsta lui, astfel de istericale. Dimineață a dat o declarație în fața presei că el nu ia în seamă deciziile Delegației Permanente, cel mai înalt for de conducere al PNL după Congres. S-a dus la Ponta să negocieze cu acesta posturi pentru liberali în guvern și deconcentrate. De acolo, din biroul lui Ponta, i-a dat un telefon lui Crin Antonescu să îi spună ce negociază el. Caraghios. Boschetar. O rușine pentru PNL. De acolo a plecat la IRL-ul lui Chiliman. De la Chiliman a anunțat că își dă demisia din PNL. Bla, bla, bla ... chilimănisme.

Presa aservită PSD și PC a titrat cu furie „știrea” că 30 de parlamentari și 15 organizații județene ale PNL vor trece alături de Tăriceanu. Între timp, de la organizațiile PNL veneau mesaje dure la adresa lui Tăriceanu. Dintre toți liberalii, l-a avut aproape doar pe Radu Stroie, care susține că PNL ar trebui să nu renunțe la USL fără însă să îl însoțească pe Tăriceanu în demisie. Înclin să cred că Tăriceanua fost victima unei cumplite manipulări din partea lui Chiliman și Moisescu. Nu este exclus ca aceștia să îl încurajeze să rupă PNL fluturându-i pe la nas nu știu câți „membri” ai IRL din organizațiile centrale și locale ale PNL, membri care ar forma „ramura” Tăriceanu din PNL. Până acum nu se vede nici o mișcare. Or fi unii care l-ar însoți pe Tăriceanu însă eu gândesc că or fi tot felul de excluși din PNL, la fel ca DC Popescu de la Forța Civică, Moisescu de la PNȚ-Cd sau moș Chiliman. Cum-necum, dacă Tăriceanu nu a verificat care îi este suportul real pentru ași da demisia din PNL înseamnă că este prost. Sadea.

Între timp, Ponta lucrează pentru liniștea membrilor PSD și suporterilor USL, mai puțin cei ai PNL. Încet-încet, fără prea multe fasoane, Victor Ponta și hrebenciucii PSD refac guvernarea Boc I din 2009. Încă nu este un semnal privind implicarea PDL însă s-au adunat grămadă PSD, UNPR, PC, UDMR și minoritățile naționale. Lipsește Boc și PDL. Nici o problemă. Pot fi înlocuiți, mai ales că miniștrii lui Boc sunt în majoritatea lor la nou formatul PMP. Adică sub controlul lui Băsescu.

Refacerea guvernului Boc I, chiar fără Boc, acum sub numele Ponta III, va readuce în prim plan modul de gândire pesedist de atunci, cu nimic diferit de modul de gândire băsescian. Fără opoziția din Guvern a PNL nu este exclus să revenim la politicile publice ale cumplitului an 2009. Pentru că, de fapt, vor fi prezenți aceeași miniștri. Plus niște voiculescieni.

Ce a fost, am văzut. Ce va fi, vom simți. Tot băsisme vor fi. Chiar dacă le produce Ponta.

Încalcă Băsescu litera și spiritul Constituției sprijinind acțiunile Fundației Mișcarea Populară ?

Azi, la Cluj, are loc o dezbatere publică organizată de Fundația Mișcarea Populară împreună cu Partidul Mișcarea Populară, partid ce reprezintă „instrumentul politic” al respectivei fundații. Tema este : „Statul de drept - intre modelul european si realitatea din Romania”. HotNews ne spune cine sunt participanții: „La dezbatere si-au anuntat participarea membri fondatori ai Fundatiei Miscarea Populara (Prof. dr. Marian Preda, Elenina Nicut, Daniel Funeriu), lideri si deputati ai Partidului Miscarea Populara (Eugen Tomac, Teodor Baconschi, Elena Udrea, Cristian Preda)”. La dezbatere participă și Președintele României, Traian Băsescu ! Participă și Emil Boc, în calitate de „coferențiar univeristar” ?! Iar alături de Traian Băsescu și Emil Boc vin consilieri și primari ai PDL (încă) din Cluj și localitățile învecinate și nu numai.

Nu este o haină cusută cu ață albă, este ditamai pânza de corabie cusută cu otgonul de culoare albă. Dezbaterea este o simulare. O simulare a unei stări de normalitate, o simulare care să permită lui Traian Băsescu participarea și intervenția în viața unei fundații cu pronunțat caracter politic și a unui partid care este „brațul politic” al fundației cu același nume. Clujul a fost ales pentru că aici, la Cluj, este Emil Boc iar în județele din jurul Clujului sunt lideri ai PDL care pot trece, cu puțină presiune prezidențială, în barca „mișcătorilor populari”.

Încalcă Traian Băsescu prevederile articolului 84 alin. (1) din Constituție care prevede că: „În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid” ?! Eu spun că încalcă. Băsescu și ai lui spun că nu. Pentru a afla adevărul și numai adevărul să procedăm potrivit doctrinei juridice privind judecata. Acolo găsim cauze și condiții care au determinat și au favorizat săvârșirea unei fapte sancționate de legea penală. Cauze care determină și condiții care favorizează săvârșirea faptei de către o persoană sau mai multe (complici) descoperite pe timpul urmăririi penale de către procuror și însușite de către instanța de judecată pentru a putea stabili o sancțiune sau o altă măsură.

De aceea se cuvine a merge înapoi în timp pentru a vedea cum s-a format Fundația Mișcarea Populară, apoi cum a apărut Partidul Mișcarea Populară, se cuvine a citi „documentele programatice” ale PMP, aici, apoi a interpreta corect vorbele lui Traian Băsescu legate exclusiv de FMP și PMP legându-le de acțiunile politice ale lui Traian Băsescu, fie în calitate de președinte al țării fie în calitate de persoană fizică în raport cu Guvernul, Parlamentul, celelalte partide politice din România.

O să vedem cum s-a exprimat public Traian Băsescu în sprijinul Fundației Mișcarea Populară din postura lui de Președinte al României, având astfel o influență determinantă în promovarea mișcării respective, prin stimularea, îndeosebi, a diferitelor persoane să adere la această mișcare și la partidul politic construit de aceasta pentru a activa pe scena politică.

În DEX, „membru” are mai multe înțelesuri, unul dintre acestea fiind: „2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea”. După cum se observă, nu este doar un sens literar luat în considerare ci și un sens social. Dacă facem o interpretare corectă a sensului cuvântului „membru” în acest caz, ajungem ușor la raportul social. Traian Băsescu este un membru al FMP pentru că din actele și faptele săvârșite de el este „considerat a fi membru” în percepția opiniei publice.

Ieri, Traian Băsescu a participat la „o cină” la un hotel din Cluj unde a fost înconjurat de consilieri locali ai PDL și membri ai FMP și PMP, primari PDL și consilieri ai PDL din localitățile învecinate. Nu s-a discutat politică, spun unii și alții, s-a discutat suficientă politică și deosebit de directă după declarațiile acelorași participanți. Mediafax.

Ia să vedem câteva dintre declarațiile „nepolitice” ale unor participanți, luate de pe pagina Mediafax:

„„Fostul premier Emil Boc a declarat, sâmbătă seară, la ieşirea de la întâlnirea cu preşedintele Traian Băsescu şi lideri ai PMP, că a participat la "o discuţie între parteneri" pentru că, până la urmă, "adversarul nu este înăuntru, ci dincolo, la USL".

"Ce pot să discute doi oameni care au fost parteneri în cele mai grele momente ale crizei economice de după 1928-1933? Probleme care ţin de criza prin care am trecut şi faptul că partenerii rămân parteneri şi prieteni indiferent de vremuri", a spus Boc.

De asemenea, întrebat cum comentează faptul că la întâlnire a participat şi Elena Udrea alături de mai mulţi lideri ai PMP, Boc a spus: "A fost foarte bine pentru că am fost membri în acelaşi guvern, care a trecut România prin cea mai gravă criză economică".

La rândul său, Elena Udrea a declarat, la ieşirea de la întâlnirea cu şeful statului, că a fost o întâlnire "ca pe vremuri, din nou o echipă".

"Am vorbit despre guvernarea Boc, despre asumare, despre lucrurile bune care s-au făcut, despre faptul că am avut un guvern care nu a fost susţinut de partid la vremea aceea, ci de nevoia de a continua împreună", a spus ea.

"A fost o seară între prieteni care au lucrat împreună, care vor mai lucra împreună. Am avut şi divergenţe de opinii, unii au spus că PMP va veni la guvernare din 2016, eu am susţinut că de la finalul anului 2014. Important este să vedem după europarlamentare un proiect comun, cu un singur candidat la preşedinţie, susţinut de partidele de centru dreapta şi de Traian Băsescu. Nu s-au spus nume, dar aşteptăm să se profileze numele celui mai bun candidat, un candidat care să adune voturi, care să fi făcut ceva în funcţiile pe care le-a avut, care să asume ceea ce face şi care să strângă în spatele şi în jurul său tot centrul dreapta", a spus Udrea.

Ulterior, şeful statului, primarul Emil Boc şi liderul PDL Cluj, Daniel Buda, s-au retras pentru discuţii””.

După cum se vede, nu s-a discutat deloc politică. Dar s-au pus serioase jaloane politice. Iar ultima „știre” pune cireașa pe colivă. Pe coliva PDL ! Băsescu s-a retras cu Boc și Buda (liderul PDL Cluj !) pentru „alte vorbe”.

Dacă nici aceste acte și fapte nu fac parte din conținutul noțiunii de „membru al unei organizații sociale, politice ...” atunci care or fi acelea ?

Părerea mea este că USL sau unul dintre partidele USL ar trebui să inițieze urgent o dezbatere parlamentară cu privire la acțiunile mai mult decât evidente ale lui Traian Băsescu ca „membru” al unei formațiuni politice. Pentru că în jurisprudență avem suficiente exemple de interpretare juridică a calității de membru ar trebui să ne folosim de ea pentru a defini actele și faptele lui Traian Băsescu ca fiins acelea ale unui membru. Da, este adevărat, Traian Băsescu nu este membru formal al PMP sau FMP însă este unul informal, evident, este liderul de facto al Mișcării Populare.

Ieri a avut miting PDL cu fruntașii săi în București. Presa a dat date privind o participare entuziastă. Unii spun de 6 mii, alții spun de 7 mii, alții dau mai mult: 10 mii, 12 mii, 15 mii. Merge. Fiecare cum vede. Unii văd simplu, alții dublu sau triplu. În timp ce Blaga și PDL-ul lui manifesta împotriva USL la București, Boc și Buda aranjau trădarea de la Cluj. Pentru toată zona transilvană. Vai de curul portocalezilor. Iar Băsescu, imparțial politic, și-a luat în serios rolul de mediator instituțional. Mediază trecerea pedeleprelor din Transilvania la Partidul Mișcarea Populară.

Curat constituțional, coane Fănică !

Demențiada băsesciană

Spune Băsescu la B1 Tv: „„ ... că este posibil ca românii să respingă oferta unui "candidat cinstit" precum Emil Boc””.

Faptul că românii resping un candidat ca Emil Boc este posibil, este natural, pentru că Emil Boc are imaginea unui pupincurist băsescian de ultimă speță, este un om fără coloană vertebrală și prost de bubuie, vorba românului. Guvernările lui au scos în evidență faptul că nu este om de onoare, că nu are sămânță de persoană civilizată și că este complet aservit intereselor meschine ale familiei Băsescu. Românii este posibil să respingă o astfel de candidatură.

Băsescu însă este impardonabil folosind formula „candidat cinstit” cu privire la omul Emil Boc în calitate de candidat la Președinție. Dacă românii resping „oferta unui candidat cinstit”, cine sunt românii ?! Sunt niște oameni necinstiți ? Sunt niște proști ? Sunt niște tembeli ?

Pentru că numai astfel de oameni ar refuza să aleagă un „candidat cinstit”. Afirmația lui Băsescu este o insultă pentru toți ceilalți candidați. Indiferent de unde se ițesc ei. Că sunt din curtea proprie, cum este Mihai Răzvan Ungureanu care se chinuie să devină candidatul PMP după ce a fost desemnat candidatul FC și al PNȚCD Pavelescu, că sunt adversarii lui politici, cum este Crin Antonescu.

Nu mai aduc vorba despre candidaturile posibile din PDL. Predoiu sau Falcă. Nu mai aduc vorba despre intențiile Elenei Udrea. Cu această formulare, Băsescu îi face pe toți necinstiți, pentru că a mai spus ceva care face ca această formulare să fie directivă:

„Mi-e foarte greu să pun degetul pe un candidat dintre cei care își revendică dreptul de a candida. Din câte știu, Falcă are totuși decența să nu spună că vrea să candideze la prezidențiale. Predoiu, Ungureanu... , dacă cineva m-ar întreba, eu aș spune: Emil Boc este soluția dreptei, pentru că este un om și puternic și onest”.

Dar, oare de ce face Băsescu astfel de afirmații ? Nu cumva are un model în fața ochilor care îl poate avantaja în viitor ? Ba bine că nu. Modelul Putin. Cu Boc Președinte, un Boc care ar copia perfect modelul Băsescu de Președinte jucător, Băsescu ar avea șansa să devină premier. Având în vedere comportamentul politicienilor români, consilierii lui Băsescu au „calculat” eventualele majorități pe care un Băsescu desemnat le-ar putea încropi. Normal, că ar urma o nouă eră Băsescu, „cinstitul” Boc fiind în continuare paravanul de care se va folosi Băsescu pentru a conduce țara.

Aceste formulări arată că Băsescu este lovit de demență, o demență periculoasă.

Nu ar strica, spun eu, să revenim în stradă pentru a accentua vrerea noastră din 1012. Jos Băsescu !

Vizita controversată. Blaga și Boc la Beijing. PDL se vrea viu

Blaga și Boc sunt în China, în vizită la Partidul Comunist Chinez.

Mediafax. Vasile Blaga:  "Am venit în China, din nou, pentru a întări relaţiile cu colegii chinezi, cu Partidul Comunist Chinez, atât relaţiile pe linie de partid, cât şi relaţiile pe linie de administraţie. Chiar dacă noi suntem, astăzi, în opoziţie, sprijinim în continuare proiectele pe care le-am avut în comun cu partea chineză, atunci când eram la guvernare. Deci rămânem pe aceeaşi linie de relaţii excelente cu Partidul Comunist Chinez".


Vasile Blaga: "Am dorit să împărtăşim din experienţa vastă a Partidului Comunist Chinez, care îmi dau seama că este într-o permanentă reconstrucţie. Incredibil, dar colegii noştri chinezi, practic, şi asta mă bucură, împărtăşesc aceleaşi valori cu noi în tot ceea ce înseamnă construcţia unui partid, pornind de la necesitatea atragerii în partid a elitelor locale, pentru a da valoare organizaţiilor, cât şi a modului în care te raportezi la cetăţean".

Cristian Preda, proaspăt suspendatul din PDL are reacția lui: „După despărțirea de Băsescu, PDL căuta un model. L-a găsit. Nu mai e vorba despre un lider, ci despre o formațiune politică. Partidul Comunist Chinez.

Ceilalți membri PPE vor fi surprinși să afle care e noua referință a popularilor de la București.

În ceea ce mă privește, rămân fidel pluralismului politic și libertății de opinie, pe care “colegii noștri chinezi” le calcă în picioare". Cotidianul.

Ce rețin eu. PDL a avut cu PCC relații confirmate prin proiecte cât timp au fost la guvernare, ceea ce nu este rău, vrea să le aibă în continuare și își dorește ca municipiul Cluj să fie ancora lor. Nu, nu înțeleg, este surprinzător pentru mine, este faptul că popularii europeni nu crâcnesc aici. În Europa sunt „anti-comuniști” feroci iar dincolo de granițele europene pun de blaturi comunistoide. Păi, nu se confirmă astfel că popularii europeni, creștini-democrați de felul lor, sunt tot un fel de comuniști ? Germania lui Merkel șantajează restul Europei cu relațiile ei privilegiate cu Rusia, alții, de prin sud, au relații cu socialiștii de pe alte continente - deh, catolicismul politic le spune că sunt frați, și creștin-democrații și socialiștii, dacă lucrează pentru binele credinței peste tot în lume. Acum vedem că PDL tuna și fulgera împotriva lui Iliescu însă pe sub mână au reușit să îi ia locul ca partener al PCC.

Să vedem ce o mai fi. Nu cumva, Băsescu, la fel ca Ceaușescu după vizita în Coreea de Nord, a luat ceva exemple de la PCC când a luat el măsurile alea absurde „pentru binele poporului” ?!

Prostia nu se tratează ! Ticăloșia ... da.

De ceva timp în urmă asistăm la o evoluție băsesciană de recuperare a încrederii în „eminentul” politician al dezastrului național Emil Boc. Scopul este politic. Eminamente politic și nu are legătură cu mai binele pentru PDL ci pentru nou înființata Mișcare Populară care îi va aduce la sânu'i pe cei mai dragi colaboratori ai lui Băsescu din PDL, Boc fiind unul dintre ei. Nu, nu acum, ci în preajma alegerilor locale sau parlamentare din anul 2016.

Băsescu interpretează o partitură scrisă în taina Cotroceniului și guițată de el și toți lingăii băsescieni pe unde apucă.

Luni a declarat : „Eu ştiu că a făcut (Guvernul Boc - n.r.) ce a trebuit. N-a făcut bine, că nu e bine să tai salarii, să introduci impozite la pensii, să măreşti TVA-ul. Şi eu zic că nu este bine, dar a făcut ce a trebuit. Nu întotdeauna faci ce este bine. În lipsa acestor măsuri (măsurile de redresare economică adoptate în 2010 - n.r.), noi ajungeam în câteva luni să nu plătim deloc salariile şi pensiile, pentru că nu ne mai împrumuta nimeni pe plan extern”. Agerpres.

În primul rând a revenit la motivațiile expuse, senzațional, atunci. Banii de salarii și pensii, în bugetul de stat, au avut ca sursă de finanțare împrumuturile ! O prostie imensă. Iar faptul că o spune cu atâta nonșalanță îmi arată că este o prostie adâncă, profundă, genitală. Idiotul de la Cotroceni și cretinul de la Cluj, au comis cel mai grav abuz administrativ pe care îl ridică, azi, la rang de virtute. Pentru investiții da, te împrumuți și investești atât cât poți lua. Umbli la legi pentru a ușura investițiile private și a lua efortul financiar de pe spinarea statului. Închei acorduri interstatale pentru a deschide piețele externe favorabile produselor tale etc.

Ei bine, cretinul de la Cotroceni, cu gândirea lui de pitecantrop, a făcut invers. A aruncat banii de la buget în cheltuieli aiurea, chipurile investiții programate, sub controlul maimuței ăleia de Elena Udrea - dovada supremă a prostiei este faptul că mai toate „programele” guvernului Boc legate și de finanțarea europeană au fost suspendate de Comisia Europeană pentru nereguli și fraude -, iar „programele” cu finanțare exclusivă de la stat au fost niște comicării propagandistice, neavâd posibilități de finanțare, ulterioară, pentru întreținerea lor măcar.

Mai mult, idiotul de Băsescu a încălcat, alături de cretinul Boc și guvernul lui, prevederile Constituției. De exemplu, la art. 135 alin. (2) lit. f) se prevede că sub aspect economic, statul trebuie să asigure „crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții”. Iar dacă nu mai poți crește, atunci trebuie să iei toate măsurile pentru a nu duce la scăderea calității vieții. Pentru că este vorba despre stat, în sensul de Guvern, Parlament, celelalte instituții publice care participă la îndeplinirea obiectivelor economice ale statului din Constituție, atunci ar trebui ca pe baza răspunderii ministeriale să fie deschise acțiuni penale împotriva lui Boc și a miniștrilor lui care au determinat încălcarea gravă a Constituției.

Față de alții, eu nu l-am creditat pe Băsescu și șleahta de panarame care îl susțin cu inteligență. Cu șmecherie, da. De aceea spun și acum că acei economiști mult lăudați care l-au susținut, de la BNR până în articolele din ziare, sunt niște dobitoci. Guvernul nu este consiliul de administrație al unei societăți comerciale, Guvernul este un administrator al politicilor publice care nu urmăresc un câștig, imediat sau pe termen mediu sau lung ci respectarea unor reguli sociale care să permită tuturor cetățenilor să se manifeste liber. Adunătura aia de economiști cretini nu mai merită a fi lăudați, vreodată ci acuzați, alături de guvernanții cretini din guvernul Boc.

Trist este pentru mine, dacă pot spune așa, că am găsit și la actualii politicieni de la putere aceeași mentalitate. Foarte mulți dintre ei nu pricep că a guverna nu înseamnă a conduce o afacere comercială. Scopul în esență al unei guvernări este creșterea calității vieții populației guvernate și nu obținerea unor beneficii. Banii sunt un instrument și nu un scop în sine. Chiar și fondurile europene pentru diferite programe de dezvoltare trebuia atrași dacă poți face ceva cu ei, dacă nu, îi atragi mai târziu.

În fine, am văzut că vor să ducă decizia către regiuni. De ce naiba nu își propun să stimuleze mediul privat să participe la atragerea fondurilor europene pentru dezvoltare ? Fac drumuri. Foarte bine. Cine va circula pe ele ? Dacă circulația are ca scop doar favorizarea celui care are mașină luxoasă și nu favorizează comerțul fac drumul degeaba. Eu văd că multe dintre proiectele de infrastructură nu se referă la o necesitate urgentă care este clamată de dezvoltarea economiei și comerțului. Majoritatea au ca „obiectiv” interesele politice particulare ale unor lideri locali. Vor acești mici faraoni să le fie pomenit numele pentru cine-știe ce realizare. Prin acest mod de comportare guvernamentală actualii guvernanți nu se deosebesc de portocalii idioți ai lui Băsescu.

FMI a greșit. Cretinul Boc se laudă cu greșeala. Nu vede că este penibil.

O parte a presei insistă pe ”raportul de 444 de pagini publicat pe 31 decembrie 2012 sub semnătura a două dintre personalităţile eminente ale FMI, Olivier Blanchard (economistul-şef al instituţiei) şi Daniel Leigh”, începe Cristian Unteanu articolul din Adevărul. În concluzie, FMI a greșit grav în evaluarea situației țărilor pe care le-a constrâns la austeritate din cauza unei variabile într-un model matematic. Ete fleoșc. Ca să vezi. Noi, românii, fiind unii dintre cei care au suferit cel mai mult și mai cumplit. Pe lângă eroarea FMI, s-a adăugat orgoliul și prostia analiștilor economici români și a economiștilor consilieri care au pus lui Băsescu pe tavă tot felul de tâmpenii astfel încât acesta a dat dispoziție iar Boc a executat cele mai idioate măsuri de „ajustare economică” pentru a intra în „normalitate”. A recomandat FMI reducerea salariilor cu 10%, idiotul Băsescu și cretinul Boc au plusat la 25%. Au rezultat morți, oameni nevinovați cărora le-a fost distrusă viața, țara a intrat în haos și în decădere economică, sistemele naționale au fost hăcuite și dezmembrate, România a intrat în haos, similar cu cel al regimului comunist de până în 1989. Corupția s-a multiplicat față de cea de pe timpul guvernării Năstase.


Sinistru este că la „eroarea” FMI s-a alăturat Banca Mondială și Banca Europeană de Investiții care ne-au impus să acceptăm toate idioțeniile lor.

Ar fi mult de povestit, însă se impune a arăta că sinistrul Boc și susținătorii lui din PDL - Udrea, Vass etc. - promovează azi ideea că au făcut bine ce au făcut și că Ponta beneficiază de binefacerile guvernărilor lui.

"Au luat cireaşa de pe tort, după ce noi am pregătit toate măsurile necesare" - notează EvZ.

Cristian Unteanu finalizează cu întrebarea care ar trebui să fie la baza oricărei guvernări: „Există un laitmotiv în toate discuţiile de la Bruxelles: avem nevoie să revină încrederea investitorilor în pieţele noastre! Corect, dar despre încrederea cetăţenilor, victimele neputinicoase ale unor politici de austeritate dovedite grşite şi absurde, oare când vorbim?”.

Nu trebuie să uităm guvernările băsiste, catastrofale nu doar pentru economie, ci pentru viața noastră în general. Nu trebuie să ne oprim în arăta fața hâdă a guvernărilor Boc, mai ales acum când Boc, Udrea, Vass și unii dintre economiștii care au cauționat măsurile ies cu impertinență în față să ne aburească cu justețea măsurilor luate și corectitudinea evaluărilor lor. 

Nu trebuie să uităm chiar dacă unii din cei care au „apreciat” măsurile băsesciano-bocciste sunt acum la putere fie în PSD fie în PNL, fie în UNPR sau PC. Mai mult, unii sunt consilierii lui Ponta și ar trebui să ne alertăm serios. Indiferent de numele lor și de reputația pe care cu sprijinul deșănțat al presei și-au câștigat-o. Sunt tributari șabloanelor impuse de FMI, BEI sau BM, sunt admiratori ai șabloanelor economice impuse de corporațiile străine în detrimentul statelor, sunt cei care prin ceea ce scriu și prescriu promovează o nouă formă a sclaviei la nivel mondial. Sunt cei care au susținut guvernele de paiațe ale PDL, la rândul lor paiațe umile ale potentaților internaționali.

Asasinii ...

„Reforma” sănătății promovată cu disperare de Băsescu și executată cu nonșalanță și inconștiență de Emil Boc și guvernul său are ca rezultat morții nevinovați ai sistemului sanitar. Buni plătitori de taxe și impozite, inclusiv ai impozitului pentru sănătate, au murit ca urmare a ambițiilor celor doi din imagine.

În Cotidianul este un articol care răscolește înfiorătoarea dramă de la Târgu Mureș.

Concluzia unuia dintre medici este edificatoare:

"Din păcate, din 1 octombrie, nu se va mai face nicio urgenţă de nou-născut şi sugar în clinicile din Târgu Mureş. Aprovizionarea este un dezastru. Pe primele şase luni, nu s-a cumpărat niciun reactiv pentru testarea histocompabililităţii pentru transplant. Au plecat asistente, iar de la 1 octombrie pleacă cei doi anestezişti de la transplant şi un medic pediatru. Aceasta este consecinţa reformei la spitale: un eşec. Practic, niciun copil nu va mai putea fi operat în Târgu Mureş", a adăugat prof. dr. Radu Deac, prezent la Congresul Romtransplant de la Bucureşti.

Ăștia și ungurul care a fost ministru al sănătății ar trebui trimiși după gratii pentru acte de guvernare care au dus la uciderea cetățenilor români.

Traseismul, moțiunea, speranța, deziluzia, deșertăciunea ...

Moțiunea de cenzură ocupă prima pagină a ziarelor. Nu, nu este singurul subiect al dezbaterilor. Finalul de mandat băsesciano-boc-udristo-ungurenesc dă cu minus. Mult minus. Înfiorător de mult minus. Despre unele minusuri presa scrie în draci. O parte a presei. Negativ. Altă parte a presei le vede cu plus. Totul este la extreme. Acolo unde este negru deplin, Boc și slugoii băsiști din presă văd albul imaculat. Ici colo câte un pupinbăsist sinecurist din presă declară, pe propria răspundere, că nu a fost „bine aplicat” principiul „X”. Că niște habarniști au dat cu „muci'n fasole” întinând nobilele idealuri ale băsismului luminos la orașe și sate.

Ieri Boc, la TVR Internațional, guița așa cum nu mai el știe să guițe, că măsurile luate de el și guvernul lui în 2010 au dus România pe calea progresului și prosperității. Că Europa nu are ce model să ne dea pentru dezvoltare, dimpotrivă, perversa europă preia azi măsurile „dure” luate de România în 2010 pentru ași face curățenie financiară în propria ogradă. Acum, să fiu serios, nu cred că dobi-Boc-ul are aici ceva din mintea lui. Pentru că din practica ultimilor ani nu a dat dovadă că ar avea ceva în minte.  A încheiat cu asigurarea că moțiunea nu va trece pentru că USL nu are cum să adune numărul de voturi necesare, timpul fiind prea scurt iar oamenii care constituie fibra reală a partidului băsescian PDL vor da o cumplită lovitură adversarilor poltici și vor câștiga și alegerile locale, nu mai vorbim despre cele parlamentare. Na poznă. Nu și-a schimbat refrenul politic. Cine i-a dat poezia lozincară nu îl are prea mult la inimă. Din penibil a devenit jenibil. Bașca faptul că la întrebarea câți parlamentari mai are PDL nu a știut să răspundă. „Suficienți” nu este un răspuns inteligent. Sau o fi ? Are un secret, ceva, acolo ?

Moțiunea a devenit un motiv și un termen limită pentru niște treceri mediatizate de la PDL la USL. Marele partid de dreapta PDL pierde o parte din fruntașii politici tocmai în tabăra social-democratică. Sunt persoane care au luat parte la deciziile „de dreapta” ale PDL, decizii cu care PDL se laudă, peste laudele aplicate de aplaudacii pupinbăsiști din presă și din diferitele conclavuri oengiste. Decizi declarate de portocalii băsescieni de dreapta însă devoalate de cunoscători ca fiind neocomuniste, nici măcar de stânga. Adică totalitariste. Adică din categoria „așa vrea mușchii mei”. Nu, nu mușchii lui Boc sau ai PDL, mai degrabă mușchii lui Băsescu, consiliat de niște aventurieri cu școli înalte, prin cele străinătățuri, capabili să recite, pe de rost, texte întregi ale unor indivizi promovați ca minți luminate ale economiei mondiale ... Și da, o parte din „mușchii prezidențiali” au fost „detașați” la Nutzi moartea constituției, care a avut rolul de control și îndrumare în guvernările de tristă amintire Boc fără număr. Unii, se pare mai mulți, au venit la PNL sau au declarat că PNL este partidul în care vor ei să formeze dreapta românească, solidari fiind ei cu Sorin Frunzăverde, cel mai important lider PDL care a părăsit corabia portocalie până acum. Și ei au girat, cu semnătura sau cu votul în Parlament măsurile zise de dreapta ale dementului de la Cotroceni.

Termenul limită dat de USL portocalezilor a grăbit defluirea. Bine, nici unul dintre ei nu vorbește despre supraviețuirea lui politică și bucățica de ciolan la care speră sau pentru care a negociat. Nu ar fi elegant așa ceva. Ce ar spune alegătorul luat de prostul satului ? Așa că unii dau cu barda în modul de funcționare a propriului partid, dictatorial (de parcă la partidele USL nu s-ar practica așa ceva !), alții critică măsurile guvernului Ungureanu, de parcă măsurile astea nu vin din urmă, nu vin de la „votul” în organele de conducere ale PDL pentru satisfacerea cererilor amenințător formulate de derbedeul cotrocenist, alții îl urmează pe Frnzăverde, pur și simplu. Se folosește noțiunea de traseism. Eu nu sunt de acord. Pentru unii da, au deja un traseu, fiind când la PNL, când la PSD, când la PDL, când la ... care o mai fi, după care reiau traseul funcție de cum se cucerește puterea. Se mai folosește noțiunea de trădători. Iar nu sunt de acord. Aici este mai bine să îl aduc în față pe CTP care sintetizează mai bine ca mine situația, în ziarul Gândul. Eu adaug faptul, în completare, că de pleacă portocalii din PDL pentru un interes național, ei bine nu se mai pune problema trădării. Totuși, dacă îmi amintesc eu bine, la începuturile guvernării Băsescu-Boc când erau dați afară pe capete din administrația publică toți cei care au ocupat funcțiile pe timpul altor guvernări, acțiune care s-a lăsat cu enorm de multe procese câștigate de funcționarii care au existat în acele instituții de pe timpul CDR, „Boc cel viteaz” a introdus, inclusiv prin act normativ, principiul fidelității față partidul aflat la putere. Acest „principiu” aplicat prin părăsirea corăbiei de către pedeliștii „trădători”, pentru a fi fideli partidelor care vor ajunge la putere, exclude, consider eu, posibilitatea ca aceștia să mai fie considerați trădători. Sau, nu cumva, Boc și ai lui din PDL au memoria serios afectată de grijile cotidiene ?

Moțiunea și traseismul au născut speranța în căderea monstruoasei coaliții pro-băsesciene. Sunt semnale că lumea speră. O speranță disperată că în curând călăii României vor fi alungați de la putere și vor plăti pentru crimele săvârșite. Îi spun speranță disperată pentru că s-a ajuns la manifestări ale acesteia în forme care pur și simplu o neagă, dacă pot spune așa. Sunt persoane care pe lângă un sincer „nu cred”, caută nod în papură la orice. La defectările din PDL și trecerea defectorilor în USL, la timpul în care aceste defectări au loc, la calitatea celor care defectează, la măsurile interne luate de PNL, PSD sau PC pentru a se organiza în vederea bătăliilor electorale etc. În fapt, eu cred că nivelul de așteptare este atât de mare încât și de va trece moțiunea vor exista indivizi care să nu o mai recunoască. Cârcotași, ce mai. Așa sunt românii.

Citind eu pe ici-colo puncte de vedere cu privire la evenimentele din aceste zile, în limita permisă de mijloacele pe care le am la dispoziție, trag concluzia că nu avem educația necesară pentru a purta o bătălie, pentru a duce o luptă. În locul unei rațiuni benefice unei astfel de acțiuni speciale, mulți dintre cunoscuții mei pun prea mult din suflet, simpatia pentru unul sau altul dintre actorii politici angrenați mai mult sau mai puțin în lupta publică. Nu există luptă fără victime. O formulă simplă a victoriei într-o bătălie spune că cei care au mai puține pierderi ocupă câmpul de luptă și au astfel victoria. Pentru că orice luptă are ca scop ocuparea unui spațiu, în lupta politică spațiul este scena politică și apropierea puterii administrative. Puterea administrativă în orice spațiu politic este recompensa supremă. Fie ea la o primărie, la un consiliu local, la Parlament sau la Guvern. Unii dintre participanți vor cade în luptă, alții vor beneficia de roadele finale. Îi putem plânge pe cei căzuți însă nu se cuvine a da cu pietre în învingători. Părerea mea.

Am vorbit și despre un anume final însă azi suntem abia în faza pregătirii luptei. Declarația de război a fost dată și citită potrivit legii în Parlament, oștile se dispun în teren după cum au dictat strategii, ostașii puterii se uită cu jind la viitor, în speranța unora că nu va fi așa de negru. Practic, oastea portocalie este, deja, deziluzionată. Erau pe cai mari iar azi nu mai au nici mârțoage. Dezertarea de pe câmpul de luptă ar fi ea benefică însă „dușmanul” ia doar politicieni cu „dosar de cadre sănătos”. Mulți dintre luptătorii portocalii sunt de strânsură, sunt bătăuși de cartier, de bodegă iar acum, când ofițerii partidului au plecat deja la alții sau s-au pensionat (plecări în funcții publice mai comode, inclusiv financiar), sunt aruncați în luptă ca ofițeri fără a pricepe ce sunt ofițerii și ce pot face aceștia. Dar nu trebuie să ne mire. Boc și gașca lui portocalie au pus în funcții de demnitate publică tot felul de parveniți, foști ospătari, barmani, soliști vocali de manele, tâmplari, tinichigii, comercianți de tarabă etc. Păi, din moment ce au făcut politică de cadre ca pe timpul comunismului, după ce au făcut administrație ca pe timpul comunismului, vor duce și lupta la fel cum au dus-o comuniștii. Brutal (deja ies la iveală mânăriile - la București sunt peste 400 mii de votanți în „evidențe” peste populația stabilă a orașului ?!), la întâmplare și cu gând de dezertare.

Culmea este că eu dau tuturor posibilitatea să aibă propria părere. Așa consider eu că trebuie să mă comport. Voi aprecia pe cei care se vor apropia de modul meu de a gândi, voi constata că alții au altă părere, posibil să intru în unele dispute, funcție de starea în care mă aflu însă voi respecta, că îmi place sau nu, părerea tuturora.

Circoteca portocalie

Se produc schimbări. Mici, pentru noi, cei care suntem zi de zi în Piața Universității și în piețele localităților din țară, mari pentru partidul putred al portocaliilor dar și al aliaților acestora.

Boc și-a depus demisia. Aproape normal dacă ar fi fost un act unilateral de voință. Dar nu a fost așa. A fost forțat de partid și de Băsescu, așa că pot vorbi liniștit despre faptul că umilul Boc a fost demis. Cauza care a determinat portocalii la un astfel de gest se află în piețele țării. Acolo sunt oameni care de aproape trei săptămâni strigă „Jos Băsescu”, „Jos Guvernul”, „Boc, Boc, Boc, demisia pe loc”, „Anticipate”, „La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua, că Băsescu și ai lui și-au găsit beleaua”. Ultima are și variante locale, la Suceava, Arad, Cluj etc. unde apar numele sonore ale măscăricilor locali, gen Flutur sau Falcă. Este interesant de observat că sondajele de opinie, multe și dese, nu au produs prea multe „daune” PDL, chiar dacă PDL era în scădere severă de popularitate. Piețele sunt cele care au avut cuvântul hotărâtor. Nu doar la demiterea lui Boc „cu propria mână”, ci și la retragerea primei garnituri PDL, în frunte cu sinistra Udrea, din componența viitorului cabinet Ungureanu, de va să fie. Mai cred că nici deja celebră Piață a Universității nu a avut un rol primordial, ci celelalte piețe, cele din țară, acolo unde baronii locali ai PDL au încercat acțiuni severe de intimidare a micilor grupuri (la început) de protestatari. La un moment dat presa semnala că au loc manifestații de protest în 69 de localități importante, celor câteva mii de manifestanți de la București fiindu-le alături alte mii și mii de manifestanți în țară. Faptul că zi de zi au loc manifestații în aproape toate localitățile importante ale țării a fost semnalul sever de alarmă care a mișcat PDL în direcția schimbărilor. La acestea s-au adăugat manifestațiile românilor din Germania, Marea Britanie, Italia, Spania etc. Caracterul de masă al protestelor a generat criza partidului-stat PDL, măsurile cu caracter politic luate de acesta având rolul de a mai salva ce se poate salva pentru a nu ajunge în situația PNT-CD, adică să nu cumva să treacă pe lângă Parlament la alegerile din acest an. Probabil că în evaluarea făcută de ei, după astfel de evenimente, campania de „cumpărare” a aleșilor locali a devenit o cheltuială aiurea, aleșii locali având, în multe cazuri, „bunul obicei” de a trece în tabăra puterii imediat ce condițiile o permit. Chiar de vor continua cu „cumpărăturile” politice din provincie, cei din PDL vor trece la măsuri severe de înlocuire a garniturii principale, compromise de dezastrul guvernării. Înțeleg că Blaga și ai lui vor forța nota și vor trece în frunte. Nu este exclus ca Băsescu să fie una din piesele la care PDL va renunța, dacă manifestațiile din țară vor continua în aceeași notă: „Jos Băsescu”. Delimitarea de Băsescu a PDL devine, pe zi ce trece, condiția de bază pentru supraviețuirea partidului și, mai ales, pentru împăcarea cu celelalte formațiuni politice, în special PNL, cu care în viitorii ani PDL va dori să colaboreze. Dar până atunci mai este. Vor mai trece, probabil două cicluri electorale până când PNL va accepta o colaborare cu PDL.

Până una-alta, asistăm la scremetele portocaliilor în media. Elena Udrea scrie tâmpenii pe blogul personal, tâmpenii preluate de agențiile de presă și presa în totalitatea ei în încercarea disperată de a mai salva ce se poate din troaca pedelistă găurită de bețivanul chior de la Cotroceni și cârpită în timp cu toate fufele care i-au trecut prin preajmă. Cucoana asta visează cai verzi pe pereți. Act de curaj, singurii care în 23 de ani au dovedit ... bla, bla, bla.

Altă panaramă portocalie se bagă în seamă în stilul Stolojan și refuză postul de ministru al economiei, vezi doamne, ea având un parcurs fix de urmat pentru propria carieră și dezvoltare academică. Probabil s-a hotărât să afle care este diferența între watt și volt.

Circoteca portocalie va continua. Sunt disperați. Nu au încredere în aliați, chiar dacă UDMR s-a aliat din nou cu ei. UNPR este o sursă sigură de instabilitate politică, parte din membrii UNPR doresc din nou la putere și își negociază revenirea la partidele din care au dezertat. Știu oamenii că nu au reușit în construcția partidului trădării politice și că sunt, de fapt, cu ambele picioare în groapă. Nu mai au viitor, nu mai au nici speranța că afacerile lor vor profita de stat, ca până acum și că nu sunt pregătiți să iasă pe piața liberă. Ei știu că fără banii de la stat devin niște neica-nimeni în afaceri, sigur candidați la „boschetărie”, dacă au datorii angajate cu finalitate în anii următori. Nici băncile care au pariat pe ei nu îi mai văd cu ochi buni, pentru că să fie clar, au primit finanțare doar pentru că au garantat cu sprijinul politic, nu pentru că proiectele lor ar fi cine știe ce mari găselnițe comerciale.

De vom continua manifestațiile sigur vom avea și alte rezultate. Până acum toate acțiunile portocalii au avut drept scop salvarea lor dar în special a lui Băsescu. Dar Băsescu este pe făraș. Anul acesta cum-necum, de nu își dă demisia va fi suspendat. Parlamentul ce se va forma îl va suspenda. Referendumul nu îi va mai fi favorabil. Prevăd că Băsescu își va da demisia în momentul suspendării, cel mai târziu. Totuși, pentru PDL ar fi mai bine să îl suspende ei, acum, decât să aștepte până în toamnă-iarnă. Atunci, răul generat de Băsescu și clica lui portocalie își va fi împlinit menirea. PDL este posibil să nu mai intre în Parlament.

Eu aștept. Aștept demisia lui Băsescu și anticipatele. Chiar dacă în disperarea lor coaliția mafiotă de la guvernare încearcă o revigorare cu propusul guvern Ungureanu. Poate că până la urmă le va veni mintea la cap. Până atunci, zi de zi în Piața Universității, alături de ceilalți protestatari, voi striga la Băsescu „Ieși afară, javră ordinară”.

IQ8 lângă Q7

Boc surprinde. Neplăcut. Face ce nu trebuie, apare unde nu trebuie, vorbește total aiurea. Cred că are un început, dacă nu mai mult, de demență. O fi luat sindromul de la Băsescu care deja este pe „derdeluș”. Iar cauza care determină acest comportament aiurea este incompetența. Incompetența naște demența. Clar.

Pe fbk este „o replică” interesantă, sub forma unui dialog între Boc care „deszăpezește” și deszăpezitul care stă la volan:

„- Ai un Q7, felicitări !
- Mulțumesc. Ai un IQ8, felicitări !
- Mulțumesc”.

Cretinul ăsta de Boc devine din ce în ce mai penibil. Dialogul închipuit ne duce la esența problemelor noastre. Boc și cei care îl însoțesc, potrivit proverbului românesc „Spune-mi cu cine te'nsoțești ca să spun cine ești”, reprezintă echipa de guvernare cea mai cretină de când România a devenit stat. În realitate este o grupare mafiotă care s-a folosit de mediul politic pentru a ajunge la puterea administrativă cu scopul de a jefui statul. Le-a reușit.

În fiecare seară, în Piața Universității și probabil în piețele tuturor orașelor din țară unde oamenii ies să protesteze se strigă alături de „Jos Băsescu”, „Boc, Boc, Boc, Demisia pe loc”. Pe bună dreptate.

Discutam aseară cu un coleg, cătană bătrână, amândoi obișnuiți o viață întreagă în slujba țării cu planificarea, planul, logistica acțiunilor de criză etc. Plimbările aiurea a lui Boc și a miniștrilor PDL, UDMR și UNPR cu televiziunile după ei cu mașini și elicoptere în situații dificile ne arată că acel comandament de criză nu își are decidenții reali în ei ci în alții. Atunci, de ce mai sunt acești indivizi prim-ministru și miniștri ? Jos guvernul ! Jos, pentru că este degeaba.

Agenda cetățeanului

Azi, USL a trecut la fapte pentru a răspunde agendei cetățenilor. Procedura de suspendare a Președintelui Traian Băsescu are ca fundament derapajul grav al României de la democrația constituțională, derapaj care îl are ca autor pe Traian Băsescu din postura de Președinte al României, Parlamentul în care funcționează ilegal o majoritate care nu are corespondent în voturile date de cetățenii României la alegerile din 2008, Guvernul de strânsură condus de Elena Udrea și al cărui purtător de cuvânt a devenit Emil Boc ca premier, Guvern ce și-a încălcat grav, deosebit de grav programul de guvernare cu care PDL și UDMR au obținut voturile parlamentare.

În agenda cetățenilor intră și scăderea dramatică nivelului de trai, tăierea salariilor și pensiilor, reducerea capacității veniturilor de a asigura un trai la limita subzistenței, abuzurile administrației publice și jaful asupra bugetului de stat practicat de Elena Udrea, Emil Boc și camarila.

Astea sunt problemele de pe agenda cetățenilor iar USL face bine că își asumă acestă agendă fără a se abate de la nevoile, devenite primare, ale unei întregi țări.

De va reuși demersul se scurta cu un an, corectă afirmația lui Crin Antonescu, chinul tuturor românilor abuzați de această guvernare și va începe chinul clienților PDL, UNPR și UDMR. Asta vor toți românii.

Preluare eșuată. Lăzăroiu ... out.

Sebastian Lăzăroi, acest „Houdini de Comănești” - cum l-a „botezat” Lilick -, a reușit să întindă coarda și așa subțire a raporturilor sale cu greii PD-L încât a obligat, dacă pot spune așa, pe incompetentul Emil Boc să îi ceară revocarea din funcția de ministru al muncii pentru considerente politice. Evidente. Comunicatul Guvernului este sec. Cererea-propunere, aici este de discutat, se întemeiază pe art. 85 alin. 2 din Constituție care prevede că în caz de „ ... remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”. Deci, avem o remaniere guvernamentală. Având în vedere faptul că iubita noastră Constituție are și alte prevederi privind încetarea funcției de membru al Guvernului, la art. 106, unde există posibilitatea ministrului incomod de a își da demisia, deduc că acțiunea lui Boc este una de forță, provocată de o nemulțumire profundă față de Lăzăroiu cel guraliv „pe dreapta”. Îi putea cere demisia iar Lăzăroiu, probabil, ar fi acceptat. Revocarea este însă o demitere. Pentru ce ? Ei, aici sunt dedesupturile acțiunii. Nu a fost demis pentru incompetență crasă, dovedită, lipsă de viziune și rea-credință față de cetățenii României, fiind promotorul acțiunilor de lezare a libertății de conștiință prin politizarea actului administrativ public. Lăzăroiu a acționat împotriva prevederilor art. 29 din Constituție care recunoaște și garantează „libertatea gândirii și a opiniilor ...”. Împărțirile făcute de Lăzăroiu a primăriilor după culoarea politică a aleșilor locali în vederea finanțării de la guvern pe programe administrative, în orice domeniu de interes local, este un atentat la libertatea gândirii și a opiniilor cetățenilor care au dat vot majoritar pentru alegerea reprezentanților lor. Lăzăroiu a fost demis pentru că a vorbit în dauna PD-L, a imaginii partidului incompetenților portocalii față de potențialii votanți „de dreapta”, singurii care ar mai putea salva PD-L de la dispariția parlamentară.

Cerere-propunerea. Înclin să cred că cererea a fost imperativă, mai ales din partea greilor PD-L, în special a celor care s-au dat cu Boc lovind în Blaga, forma de propunere este însă prevăzută în Constituție astfel că formal, cererea este o propunere. Cred, de asemenea, că Băsescu a înghițit cu greu „afrontul” celor care încă sunt la baza puterii lui. Nu a avut ce face. A semnat decretul de revocare. Nu mai avea cum să îi recomande lui Boc să obțină cererea de demisie a lui Lăzăroiu, actul formal prevăzut de Constituție al revocării devenind, într-un timp foarte scurt notoriu. Nu neg faptul că Băsescu se va folosi, în continuare, de Lăzăroiu. Indivizii vorbesc aceeași limbă, având scopuri comune. Pe undeva dau dreptate lui Bogdan Duca și Horațiu Buzatu. Merg chiar pe mâna lui Lilick care consideră că Lăzăroiu are „sarcina” de a acționa asupra unui anume electorat iar Dan Diaconescu „în direct” are sarcina de a atrage, pentru Băsescu, normal, electoratul „din boscheți”. În „Gândul”, ziaristul acreditat la PD-L face o declarație care are parfum de credibilitate. Lăzăroiu l-a deranjat pe cotrocenistul șef, derbedeul Traian Băsescu ! Posibil. Are și omul dreptatea lui, mai ales că stă mai toată ziua pe lângă pedelepre pentru a le vedea mișcările și a le urmări gândurile. Totuși, eu nu cred că este atât de simplu. Dacă ar fi 100% cum spune ziaristul, i s-ar fi cerut demisia și nu era demis !

Lăzăroiu a jucat o carte dură. Preluarea către „Alba ca Zăpada”, această „fata morgana” a dreptei (?!) românești, a pedeleprelor care nu au comportament neocomunist, Emil Boc fiind „liderul” neocomuniștilor băsescieni. Treabă grea și complicată, presupune lucrătură fină însă nu s-a putut. Lăzăroiu a ales modelul „gheoagei” băsesciene acolo unde trebuia umblat cu bisturiul. Declarațiile lui au deranjat greii partidului. Aceștia s-au simțit amenințați. Este evident că urmau să fie înlăturați din toate structurile de conducere unde erau așteptați Elena Udrea, Sever Voinescu, Cristian Preda, Monica Macovei, Teodor Baconski și alții. Ioan Oltean, Emil Boc, Cezar Preda, Vasile Blaga și alții ca ei urmând să îngroașe rândurile „șomerilor politici”. Lăzăroiu își formase la „Madame Blogary” un grup de susținere, evoluat de curând sub forma unui ONG, grup destul de critic la adresa greilor PD-L care nu doreau „evoluția” partidului cu Lăzăroiu în frunte. Nu cu mult timp în urmă cei de la „madama” prostituției politice românești îi vedeau lui Lăzăroiu poziția de premier al României urmând ca în 2014 să devină, neaparat, candidatul „dreptei românești” pentru funcția de președinte al României. Demiterea de acum strică jucăria la care Lăzăroiu a inceput să lucreze de ceva ani, de când s-a hotărât să se facă mare în politică.

Deocamdată, Lăzăroiu a ratat pista care îi asigura ascensiunea de mare șef la „dreapta românească”. Slugă prea-plecată a cotrocenistului șef va urma indicațiile prețioase ce îi vor fi transmise prin „persoane abilitate”, în caz contrar ... posibil un dosărel interesant despre făcutele și nefăcutele lui prin anii din urmă.

PNL a comunicat punctul său de vedere cu privire la această „încheiere de conturi” din Guvern, într-un comuncat.

„Este regretabil faptul că Sebastian Lăzăroiu nu a fost demis pentru lipsa de viziune și soluții în domeniul pe care-l gestiona, ci în urma unui conflict politic cu activul de partid. Cu alte cuvinte, dacă tăcea, Lăzăroiu rămânea liniștit ministru, cu toată incompetența și cu tot cinismul său”.

Iar de aici la a constata că indivizii din PD-L, UDMR și UNPR sunt la guvenare ca să fie și ei undeva nu pentru a face ceva nu este cale lungă.