Președintele Klaus Iohannis cere urmărirea penală a fostului ministru PDL, Grabriel Sandu

Deja condamnat în dosarul „Microsoft 1”, alături de alți finanțatori ai PDL-ului anilor 2008-2010, condus autoritar de Traian Băsescu, fostul ministrul al comunicațiilor are parte de o nouă inculpare în noul dosar „Microsoft 2”. Alți bani, altă distracție, alte imputații.

Agerpres. Președintele Iohannis încuviințează urmărirea penală în cazul lui Gabriel Sandu

„Președintele României, Klaus Iohannis, a transmis joi ministrului Justiției cererea de urmărire penală a domnului Sandu Gabriel, fost ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale în perioada decembrie 2008 — septembrie 2010, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal și art. 309 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, urmând a se proceda conform legii, având în vedere solicitarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru faptele ce fac obiectul Dosarului penal nr. 766/P/2016 al PÎCCJ — Direcția Națională Anticorupție — Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în temeiul dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Constituția României, republicată, ale Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, cu modificările și completările ulterioare, luând în considerare și Decizia Curții Constituționale nr. 270/2008. Totodată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost înștiințat cu privire la formularea acestei cereri”.

Când am citit comunicatul DNA m-am întrebat (aici): oare ce va ieși de la această nouă inculpare ? Nu de alta, dar la vechea inculpare au ajuns după gratii Dorin Cocoș, soțul (fostul !) Elenei Udrea, Gheorghe Ștefan de la Piatra Neamț (Pinalti), Dumitru Nicolae (Niro).

„Lotul” Microsoft 1

Pe timpul urmăririi penale în celălalt dosar, Gabriel Sandu a afirmat că a dat bani la partid pentru că pentru a fi în conducerea partidului și pentru a rămâne pe postul de ministru trebuia să dea 5 mil euro la partid. A spus și cui a dat banii însă ... nu a putut face și dovada așa că persoanele denunțate de el nu au putut fi acuzate. Să vedem ce iese de aici. Sunt tare curios. Acum are experiență și știe că o declarație trebuie să fie însoțită de acte materiale care să îi confirme realitatea.

Nu de alta, dar perioada despre care face vorbire cererea procurorilor acoperă și „guvernarea” de suflet a lui Traian Băsesc: PDL+PSD+UNPR !

O Hotărâre a Guvernului Boc cu acordarea de subvenții naște un bucluc. Și ce bucluc !

Guvernul lui Băsescu, din 2009. PDL condus de Emil Boc (pe post de marionetă a lui Traian Băsescu !) și PSD condus pe atunci de Mircea Geoană au format Guvernul de largă corupere națională a lui Băsescu. Guvernul rămas în amintirea populației ca cel mai anti-român guvern din istorie.

Agerpres (aici). Din dosarul Interagro care îl privește pe Ioan Nicolae, infractor dovedit aflat în pușcărie și pe pesedistul Gheorghe Bunea Stanciu de la Brăila (fost președinte al CJ), se disjunge un altul care are următoarea motivare:

„ ...disjungerea și continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare — dare de mită, cumpărare și trafic de influență, abuz în serviciu în forma tentativei cu scopul obținerii de foloase necuvenite pentru altul, folosirea influenței și autorității unor persoane ce dețineau funcții în partide politice pentru a obține foloase necuvenite pentru altul”.

Clienții sunt cei de mai sus, persoane care sunt pomenite în dosarul Interagro.

„Printre acești miniștri, actele de urmărire penală i-au evidențiat pe fostul premier Emil Boc, fostul ministru al Finanțelor Gheorghe Pogea și fostul ministru al Economiei Adriean Videanu, care ar fi exercitat asupra secretarului de stat în Ministerul Agriculturii Liviu Harbuz, fie anumite forme de presiuni, fie "demersuri de persuadare", pentru ca acesta să găsească soluții pentru promovarea și adoptarea actului normativ vizat de patronul Interagro”.

Liviu Harbuz, pe atunci secretar de stat la Agricultură era în subordinea lui Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, după cum au convenit PDL și PSD să împartă „tortul bugetului și al puterii”. Vasile Pușcaș era ministrul Integrării Europene, despre care Nicolae și Bunea Stanciu au arătat că este favorabil lui Nicolae.

Ce au scos în evidență procurorii, ce au găsit pe teren, este treaba procurorilor. Noi trebuie să avem încredere în autoritățile statului pentru ca acestea să își înțeleagă locul și rolul. Încrederea îi stimulează și vom avea beneficiul corectitudinii și eficienței lor profesionale. Majoritatea vor înțelege că încrederea acordată de societate le impune un comportament responsabil. Reversul este sancțiunea severă care nu îi este acordată doar pentru nerespectarea legii ci și pentru înșelarea încrederii cetățenilor (constituie o mare parte din conținutul sancțiunii penale !).

 Pe de altă parte, acest proces ne arată murdăria aranjamentelor politice dintre PDL și PSD. Este sigur că toți actorii politici de la nivel înalt au știut că sunt în afara legii și în afara oricărei bune-credințe în actul de guvernare prin susținerea la nivelul Guvernului a unui singur actor economic în dauna tuturor celorlalți, că prin actele normative pe care le emit bagă bani din bugetul statului în buzunarul personal al cumpărătorului de influență. Este vorba despre subvenție !

Ioan Nicolae este cel favorizat de pe timpul guvernării Tăriceanu la achiziția de gaze pentru combinatele chimice ajunse pe mâna lui Nicolae. Favorizarea lui Nicolae s-a făcut de către Vosganian care i-a cerut lui Tăriceanu să acorde lui Nicolae prin act normativ, ordonanță de urgență parcă, posibilitatea de a achiziționa gaze din producția internă sub prețul pieței. Stenograma ședinței de guvern a apărut în media și arată cum Vosganian cere, se milogește de Tăriceanu, să aprobe ordonanța pentru că „sunt în pericol” câteva mii de locuri de muncă, Nicolae amenințând că închide combinatele de îngrășăminte dacă nu este emisă ordonanța respectivă ! Din stenogramă mai apare și o situație destul de clară, în defavoarea statului român. Nicolae vindea 70% din producția de îngrășăminte la extern, doar 30% din ea era disponibilă pentru intern, pentru agricultura română. Alte date ne arată că agricultorii români achiziționau îngrășăminte de la extern, cele din țară fiind, culmea, mai scumpe dar și mai slabe (cele produse de Nicolae). Practic, prin ordonanța promovată de Vosganian și acceptată de Tăriceanu, România a pierdut bani, a dat bani de la buget cumpărătorilor de îngrășăminte străini și a umplut buzunarele lui Nicolae care, din milionar în euro a devenit miliardar. Halal treabă !

Vosganian a scăpat de urmărirea penal cerută de procurori pentru că Senatul României, condus de Tăriceanu, cu susținerea puternică a coaliției PSD-UNPR-UDMR și clica lui Tăriceanu care nu era încă partid. Senatul a respins cererea procurorilor. Normal, după Vosganian ar fi urmat Tăriceanu, alții care au fost în guvernarea Tăriceanu dar și alți susținători din partea PSD. Videanu, care a preluat ministerul economiei a continuat manevrele vosganiene și a ajuns inculpat, procurorii având decizia Președintelui Iohannis.

Culmea, Nicolae a capturat guvernările. Indiferent cine era la putere. După ce a obținut gaze sub prețul pieței, de la două guvernări diferite, cu partide aflate într-o puternică înfruntare, a cerut și a primit și un act normativ care să îi asigure vânzarea pe piața internă a restului de 30% din producția de îngrășăminte. Trai nineacă ! Banii nu au miros. Liberalii lui Tăriceanu sprijiniți de PSD aflat în umbră după prăbușirea lui Năstase au dat, social-democrații ajunși la putere după cârdășia cu Traian Băsescu au lucrat ca Nicolae să mai primească, PDL-ul lui Boc și Băsescu a marșat în favoarea lui Nicolae. Practic, în zona economică pe care a capturat-o, Nicolae a devenit stăpânul țării. Ce Președinte de țară, ce Guvern, ce autorități de reglementare, ce Comisie Europeană ?! Traiască „stăpânul” Ioan Nicolae ! Ura, ura, ura ! Doar niște procurori bezmetici nu au înghițit gălușca și atunci când au avut „cătușele” rupte au trecut la treabă iar Nicolae a ajuns la „țuhaus”. După el ajung, încet-încet, și „slugile guvernamentale”, indiferent din care partid fac sau au făcut parte.

Clienții de mai sus vor avea de dat declarații. Vor face vizite mai dese pe la procurori. Se pare că Harbuz de la Bacău a dat niște declarații care indică o direcție de acțiune: ... care ar fi exercitat asupra secretarului de stat în Ministerul Agriculturii Liviu Harbuz, fie anumite forme de presiuni, fie "demersuri de persuadare". În traducerea mea, Harbuz este autorul HG-ului. El spune că HG-ul buclucaș i-a fost impus, prin presiuni și persuasiuni. Hait ! Probe ?! Stenograme oficiale ceva ?! Fără ele, vorbele lui Harbuz rămân vorbe. De bază rămâne sau rămân stenograma ședinței sau stenogramele ședințelor de Guvern în care s-au purtat discuții cu privire la aceste subvenții. Nu cred că la ministerul agriculturii s-au păstrat stenograme. Posibil procese verbale însă acestea pot sau nu reflecta realitatea.

Este evident că procurorii vor lua la întrebări funcționarii din minister. Undeva, în arhivă, există niște înregistrări, există niște persoane care au lucrat direct la proiectul de HG, există cineva care a elaborat motivarea necesității adoptării actului normativ, acel cineva a discutat direct cu cel interesat din minister să fie emis actul normativ ... Găsesc ei procurorii drumul către adevăr.

Înclin să cred că procurorii au o imagine aproximativ clară cu privire la problemă. Dacă treburile nu erau clare, nu exista disjungere. Este o pâine de mâncat și niște politicieni de încătușat.

Probabil din toamnă, procurorii vor reveni cu o cerere (depinde unde ?!) de urmărire penală a lui Vosganian dar și a lui Tăriceanu ! Pentru treaba cu gazele lui Nicolae !

FMI și „găurile negre” din industrie

Șeful Guvernului României de la FMI a cerut premierului pe față al Guvernului României de la Palatul Victoria, imperativ, să facă pașii reali, importanți, pentru a pune economia României pe calea cea bună. Să privatizeze. Ne informează Mediafax. Și are ce. Sunt 760 de companii la nivel național care produc arierate ce acoperă 67% din totalul datoriilor către stat și care sunt acoperite financiar de la buget cu 37% din totalul subvențiilor. Iar forța de muncă implicată în procesul de distrugere a veniturilor bugetare, acumulate din taxele și impozitele puse în cârca populației, este de 116.000 angajați. Este culmea. Din peste 4 mil. de persoane active, angajate, 116 mii produc tot dezastrul național pe care, din interese perverse, politicienii PDL, UDMR și UNPR îl aruncă în spatele salariaților bugetari și a pensionarilor, a mamelor cu copiii lor minori și a bolnavilor.

Mă uit pe site-ul MECMA unde văd că are sub pălărie o groază de unități, subordonate, sub coordonare, sun autoritatea ministerului, mă uit la alte ministere și sub pălăria primului-ministru și mă iau cu mâinile de cap. Țara este plină de tot felul de minuni de interes național subvenționate de la bugetul de stat dar care nu întorc către acesta mai nimic. Deși sunt lucrative, deși sunt construite pentru a produce ceva, pentru a asigura un echilibru, zicese, contra acțiunilor de monopol a unor corporații multinaționale bla, bla, bla. Aiurea. Acestea au constituit ținta aranjamentelor politice pentru toți cei care au dorit să ia puterea. S-au înfruptat cu toții, în disperare. Iar în presă, pe sticlă, cretinul de Băsescu împreună cu idioții din guvern care îl acompaniază, bașca cretinii din PDL care le țin isonul, aruncă vina lipsei banilor de la buget în cârca bugetarilor și a pensionarilor. Vezi Doamne, din cauza lor Guvernul incompetenței portocalii se împrumută la bănci pentru a plăti salariile și pensiile.

Mai spune FMI prin reprezentantul său că trebuiesc liberalizate prețurile la energie electrică și gaze naturale. Bine, cererea este corectă. Dar practica ne spune că Băsescu, Stolojan, Berceanu și alți portocalii de seamă, să nu uit pe Videanu, tocmai ce au dat energie și gaze la preț de producător intern celor din industria extractivă și prelucrătoare din mediul privat, prin contracte ce acoperă speranța de viață a unei generații. Dacă se face o liberalizare acum înseamnă că populația, în special, va plăti diferența între prețul de producție al producătorilor și beneficiile pe care aceștia vor dori să le aibă, prin prețuri majorate la consumatorul casnic. Prin privatizare și liberalizare a prețurilor se urmărește trecerea acestor unități de producție de pe pierdere pe profit însă scheletele contractuale din „dulapul” PDL și UDMR vor face ca efortul să cadă tot în spinarea consumatorilor casnici. Mai apoi, unele unități au o producție care stă pe stoc. De ce mai produc dacă nu au cerere ? Ca să dea niște salarii unor mii de angajați și să aibă venituri suficient de mari conducerile acestor companii pentru a-și putea permite finanțarea, prin donații, a campaniilor politice ale PDL și UDMR ? În mod sigur.

Se pare însă că Băsescu nu renunță la controlul asupra industriei aducătoare de bani pentru politicienii portocalii. Nu se privatizează mare lucru, se aduce management privat. Statul va deține un control absolut asupra lor. Vor câștiga cei care vor fi de acord să se supună controlului politic băsescian. Pentru că managementul privat va avea competențe care vor fi preluate de la ministerele ce patronează jaful din aceste companii, contra unor contribuții „benevole” și sindicatele de ramură vor fi băgate în seamă. Reducerile de personal, inerente procesului de eficientizare al unei companii, reducerea consumului de produse și servicii de la producătorii interni, unii dintre ei controlați tot de stat și orientarea către producătorii externi (posibil una din țintele FMI !), creditarea producției de pe piața liberă (adică de la băncile agreate de persoane importante/cu interese de pe nu știu unde) etc. vor aduce mai multă suferință decât satisfacție. Posibil ca în contractele de management, în buna tradiție a PDL, stingerea arieratelor companiilor să se facă undeva în viitorul îndepărtat, când probabil PDL nu va mai exista ca partid politic, însă „comisioanele” cuvenite pentru puternicii zilei vor fi achitate pe termen foarte scurt, că de, campania pentru 2012 este gata să explodeze.

Mă amuză faptul că FMI se declară satisfăcut de „ măsurile de reformă” din Justiție și de la Ministerul Muncii. Dar aici sunt măsuri de tăiere a veniturilor și reducere a activităților și nu de producere de avuție națională. Dar, pentru a da credit Guvernului Boc cel incompetent, trebuia și FMI să laude ceva.

Eurostat vs. România

Eurostat s-a sesizat că ceva nu este în regulă cu datele comunicate de România. A comunicat aceasta și a născut discuții. Vorbe, vorbe, vorbe ... Peste tot. Nu vorbesc doar de presă. Iar vorbele duc la concluzii. Principala concluzie este aceea că Guvernul Boc minte.

Faptul că minte, știm. Se adaugă doar încă o minciună la celelalte cu care ne-au otrăvit viața până acum. Problema este că minciuna asta are alte consecințe. Dacă nu cumva minciuna a fost spusă cu acordul BNR și al unor bănci cu care Guvernul Boc lucrează pentru mai buna îndatorare a țării. Dacă este așa, iar eu înclin să cred că așa este, atunci situația este tristă. Iar noi, „beneficiarii” minciunilor isăresciene, băsesciene, bocciste etc. vom fi și mai triști. Nu pentru un an, nu pentru doi ani, nu pentru cinci ani, ci pentru mult mai mulți ani. Pentru că va trebui cu alte guvernări să „coasem” petice la sacul bugetar atât de jefuit de Elena Udrea și hăndrălăii care o acompaniază (inclusiv soțul) iar după „reparații” să ne apucăm să adunăm, încet-încet, atât cât să nu dăm colțul, ca țară. Vom trăi greu, foarte greu, vom trăi din resturi, vom trăi ca boschetarii, din pubelele de gunoaie ale bogaților europei și ale băncilor care participă la jaful României într-o veselie.

Nu sunt economist. Acum sunt unul dintre românii care citesc presa. Iar Mediafax mă informează, onest, cu ce spune Eurostat:

"Eurostat îşi exprimă rezerva faţă de calitatea datelor raportate de România din cauza incertitudinilor privind impactul anumitor companii de stat asupra deficitului bugetar, a modului de raportare în sistemul ESA 95 a categoriei "alte conturi de încasări şi plăţi", cât şi a naturii anumitor tranzacţii financiare şi consolidării fluxurilor intra-guvernamentale"

 Este groasă. Dacă mă gândesc mai bine, înseamnă că adevărul a fost măsluit cu paravanul „societăți comerciale cu capital de stat sau majoritar de stat sau regii autonome” după care s-au ascuns banii aruncați anapoda pentru mai binele slugoilor PD-L, UDMR sau UNPR care s-au evidențiat în lipitul afișelor electorale și în pupatul papucului prezidențial băsescian. Ce o fi după paravan ? Dumnezeu știe. Că, nu, doar El le știe pe toate. El și Băsescu plus Isărescu, plus Tănăsescu plus liota de lingăi și oportuniști avari care îi acompaniază pe aceștia din urmă. Pe Dumnezeu nu. Pe Dumnezeu l-au „vrăjit” în ziua de Paște, apărând smeriți în fața poporenilor și aducând lumina sfântă. Trist.

Acum aștept. Nu îi cred pe nici unul dintre corifeii politici și financiari ai momentului. Toți mint. Au interesul. Când sunt întrebați de subiect au placa pregătită. Că Marea Britanie a fost la rândul ei atenționată că nu a luat în calcul cheltuielile cu războiul, că ăilalți de pe nu știu unde au făcut ... Bă nemernicilor. Nu ce au făcut alții ne interesează. Voi. Voi sunteți subiectul zilei pentru minciună, pentru propagandă cu dezinformare, pentru toate măgăriile pe care noi le suportăm în numele unei „reforme a statului” gândită de Băsescu, Avramescu și restul de pe la Cotroceni.

Ce va urma ... Dumnezeu cu mila.

Actualizare

A început „scăldătoarea”. Ialomițeanu bântuie între INS și BNR. Secretarul de stat Gherghina (eternul Gherghina - mare libidinos și scârbos personaj) dă tot felul de explicații. Până la urmă vom vedea că de vină sunt „bețivanii” de la sate sau seceta din Australia.