Cele de mai jos pot fi tratate ca un pamflet. Dar, cum autorul este anonim, eu sunt doar bloggerul care a prins materialul și îl pune la dispoziția cititorilor. Așa că ... nu este creația mea. Faptul că situația este reală, mai mult decât posibil, am o consolare pentru cei care se pot regăsi în povestire: ghinion! Ca să fiu în ton cu alte exprimări: „ghinion de neșansă”.
„PMP, partidul viitorului, alternativa, solutia, aia care o sa ne salveze, stai asa….faceam si eu parte dintre ei.
Povestea mea incepe cu mult timp in urma, pe vremea cand tatuca Iliescu era tanar si se juca cu dinozaurii prin curte, mai bine zis dupa alegerile locale din anul 2012, stand acasa pe canapeaua de la bunica, indoita de miile de funduri care au stat pe ea dea lungul timpului. Aveam o conserva de peste desfacuta in mana si ma uitam la televizorul meu, inca cu tub. PDL-ul pierduse alegerile si eu, fan infocat a lui Basescu mi-am zis, lovit parca de „o raza de soare”, cum vedeam in filmele cu oameni providentiali, “trebuie sa intru in politica, a sosit momentul”. Termin conserva, doua peturi de bere si ma culc.
A doua zi, brav soldat si hotarat să schimb lumea, m-am invoit de la munca, oricum nu imi duceau aia lipsa si m-am indreptat spre singurul sediu de bucata partid PDL pe care il stiam. Ajung acolo la o ora rezonabila, deschid o usa veche si intru in locul care, credeam eu, imi va schimba destinul…dracu' stia ce ma asteapta. Ma inscriu si dupa o perioada, mai lunga, sunt chemat, ca o creatura din adancuri, sa vin la partid…” Partidul ma cheama mi-am zis! Trebuie sa raspund! “. Ajung eu la sediu iar acolo numai fete triste…da triste nene, erau la preveghi, pardon, sedinta de partid. O voce obosita si rasuflata de timp vorbea de reorganizare si urmatoarele campanii. In rest, plictiseala cat cuprinde, noroc cu telefonul. Dupa sedinta am apucat sa stau si eu, ce-i drept timid, de vorba cu oamenii de acolo si sa ii cunosc. Nu stiu de ce dar mi-a placut sa fac parte dintr-o echipa, acelasi tel, acelasi scop nu ca retardatii de la mine de la firma. Am venit cateva luni bune la partid devotandu-ma cauzei si am cunoscut o gramada de lume. Profesionisti, oratori, lideri adevarati dar si lepre, magari, vaci, papagali si alte animale de care nu vreau sa imi mai amintesc, cu un IQ cat a lu’ nea Mitica de la firma care, pe langa faptul ca era prost, da prost tata, era si fudul. Cat am activat in partid am observat ca erau doua echipe diametral opuse, baietii ok pe de o parte si regnul animal pe cealalta si asa trecura lunile pe la sedinte si la cafelute. Dupa o perioada aud la TV ca Base cam vrea sa isi infiinteze un nou partid ca nu ii mai place PDL. In gandul meu de om simplu si prost am zis ca si el s-a saturat de animalele alea de care se vehicula pe la colturi ca ar cam fi responsabile pentru pierderea alegerilor. Eu, ce sa zic, cu Base inainte, presedintele meu o sa duca vaporul la mal si am hotarat ca si eu vreau la fel. La alegerile din partid in 2013, alea unde idolul meu crestin orthodox cu chelie, pe care il iubeam atat de mult si cu ochii patrunzatori, ce patrundeau in sensuri opuse, a anuntat ca “Pa pa PDL”. Eu, fan infocat, am zis la fel, cu prima ocazie m-am dus sa imi dau demisia si o perioada am stat acasa sa urmaresc ce se intampla si sa pandesc momentul ideal sa ma inscriu in noul partid format. Acum tre' sa spun si adevarul, imi placea si de Udrea, aveam programate cu ea doua fantezii pe saptamana, martea si joia, sa nu dam peste zilele de sarbatoare.
M-am inscris si in platforma lor de pe net, ca poate ma cheama mai repede iar momentul nu a intarziat sa apara. Primesc un telefon intr-o zi de la o duduie care cica a vazut ca am aplicat online si m-a intrebat daca vreau sa ma inscriu in noul PMP, salvatorul Romaniei. Eu cu inima cat casa am zis un „DA” hotarat insa cu conditia sa ma duc in organizatia din aceeasi zona cu cea a PDL-ului, ca am auzit de la cineva ca acolo s-a rupt organizatia si au plecat multi. Ce am zis eu, „ei, iata cum oamenii de bine din partid s-au rupt de cretini si isi formeaza o noua organizatie”, deja visam la dezbaterile intelectuale, luari de pozitii, cum sa fie mai bine pentru tara si cu Basescu in frunte sigur vom reusi.
Dupa un numar imens de telefoane date am aflat adresa noii organizatii si data la care va fi prima sedinta la care urma sa particip, abia asteptam acea zi. Cand a venit ziua cu pricina, era frumos afara, pasarele, buburuze si un vanticel suav care nu ma lasa sa transpir la munca. La ora 6 seara ma indrept spre locatia care era situata intr-un bloc, intr-o fosta alimentara. Am zis ca asta e, trag din curea ca partidul e la inceput. Intru in alimentara care acum era sala de sedinta si unde era galantarul acum era o masa obosita cu cateva scaune pe langa ea. Ce vad acolo, Doamne (!), gradina zoologica se mutase in alimentara! Am crezut ca nu e adevarat, pe langa cativa tirerei noi, numai fetele alea obosite pe care le vedeam in fostul meu partid. Sinele meu a ingenuchiat si a strigat cu pumnii stransi si bratele desfacute „NUUUUU!”.
Acum ce fac, sa plec, ce dracu sa fac? Din PDL am plecat, nu pot sa imi arat iar moaca pe acolo ca oricum nu ma mai baga nimeni in seama. Pe repede inainte s-a „ales” in sedinta noua conducere de organizatie si ca tot nu erau multi m-au intrebat daca vreau si eu sa fiu vicepresedinte. Maiculita! Vicepresedinte de organizatie! Parca am inceput sa ii vad cu alti ochi pe „minunatii” membri PMP. A urmat o perioada de incertitudine in care la fiecare sedinta se gaseau 2-3 voci, printre care si a mea: “ Da Basescu cand vine?”. Raspunsul era mereu acelasi: o sa vina da acum e presedinte si nu poate.
Bineinteles ca dupa ce animalele au schimbat padurea a inceput sa le fie foame si a inceput mancatoria, se certau care il iubeste mai mult pe Base. Mai, si mie imi placea de el da acu', da-o dracu, ca nu vroiam sa ii fac felatie. Lui Udrea, ne intelegeam noi. Iti dai seama cum e sa stai in sala de sedinte ca la o coada la aprozar pe vremea lui impuscatu si sa te certi cat de mult il iubesti tu pe Basescu si sa incepi sa ii atribui puteri supraomenesti, cam cum are Kim john Ill, ala din Korea? Din cate am inteles, aia de la centru, mai lingai, i-au facut si birou numa sa treaca pe acolo. Repede mi-a trecut fanezia de „martirism” a lui Base cand l-au saltat pe frac-su si mai ales cand am vazut inregistrarea aia cu Tiganu Mondial. Problema mea era ca partidu asta care devenise un avorton timpuriu, din rau dadea in mai rau. Animalele trag la animale si parca in partidul meu se inscriau oameni si mai cretini, rasi, castori si libelule.
Aventura mea s-a incheiat dupa alegerile generale din 2016 cand in nemernicia mea am incercat sa propun niste reforme sanatoase in partidul asta insa, cu un glas suav, am fost informat ca daca nu imi place pot sa plec de, oamenii si-au vazut sacii in caruta, si-au luat functiile si acum gata, 4 ani stau linistiti. Visul meu de a ajunge prim ministru de la PMP a fost spulberat.
Cand am fost la centru, la sedinta unde a participat si Base, care se pupa si se lua in brate cu aceleasi animale pe care nu le suportam, m-am dus sa ating si eu mana prezidentiala iar el dupa vreo 10 secunde abia a schitat un gest si s-a uitat prin mine. Atunci mi-am pus intrebarea daca nu m-a vazut de la bautura, ca duhnea putin, fie vorba intre noi, ori nu m-a vazut ca nici eu nu sunt un om impunator la 68 de kilograme ale mele sau ochii lui bateau numai de la 45 grade spre exterior. Asa ca ADIO PMP, ADIO BASE, ramas cu bine. Problema este ca eu inca vreau sa fac politica, la ce partid sa ma inscriu?”
La o discuție liberă cu niște colegi, de curând, unul dintre ei a lansat ideea: „să vezi că Băse se duce în R. Moldova și candidează la Președinție” ! Surpriză ! O să „vrea să fie asemuit lui Alexandru Ioan Cuza”! Șoc și groază ! La cum este Băse, nu ar fi de mirare. Dar pe cine va aduna ? După anonimul de mai sus, se pare că are lipici „la fosile”. Îi detronează pe Voronin, pe Dodon și Usatâi ?
