Vorbește frumos dar pervers și mincinos, prin omisiune

Agerpres. Năstase: Toader poate fi perceput ca un cavaler de tipul Don Quijote, care se bate cu morile de vânt

Nici că se putea să nu intervină Adrian Năstase în sprijinul acțiunii de subordonare a Justiției de către Parlament și Guvern. Nu se putea. A făcut-o, în stilul lui. Limbaj academic, frumos dar pervers și mincinos.

Guvernarea Năstase nu poate fi limitată doar la anul 2004, anul în care a pierdut alegerile (nu a putut face o majoritate pentru guvernare) dar a pierdut și alegerile prezidențiale chiar dacă a avut grijă ca la modificarea Constituției să introducă reglementări care l-ar fi favorizat în postura de Președinte al României. A pregătit o Constituție pentru el dar a profitat Traian Băsescu.

Până la anul 2004, an în care Năstase își pune toate ouăle în coș, avem anii 2001, 2002 și 2003, fiecare dintre acești ani având o foarte puternică amprentă politică aparte: politizarea extremă a administrației publice și a Justiției. Toate funcțiile de decizie administrativă au fost ocupate de persoane fidele politic PSD. De sus până jos. Nu a contat cât de jos ! Efectele acelei politizări se văd și astăzi, sunt aplicate și de infractorul Liviu Dragnea (se pare cu un real succes). Politica lui Adrian Năstase din acei ani stă la baza gravelor disfuncții din societatea românească. Aici eu văd minciuna prin omisiune a lui Adrian Năstase din materialul prezentat de Agerpres. O minciună gravă, deosebit de gravă. În plus, sunt probe care confirmă politizarea Justiției. Stenogramele cu Rodica Stănoiu care cere aprobarea pentru trimiterea în judecată a unor adversari politici există !

Având convingerea că va deveni Președintele României, Adrian Năstase „a luat” de la Guvern competența de numire a procurorilor și a dus-o la Președintele țării. A fost un calcul pragmatic, a urmărit un interes personal, chiar dacă măsura s-a pliat pe cerințele Uniunii Europene de eliminarea a politicului din activitatea Justiției !

În ultimul timp, împreună cu Rodica Stănoiu și unii de prin PSD, promovează că Guvernul trebuie să aibă „o anumită abordare și în ceea ce privește domeniul juridic și domeniul penal”. Mulți văd, puțini pricep. Iar este un enunț „parșiv”, mai ales când este enunțat într-un anume context.

Una este să vorbim despre legi - civile, administrative, penale -, alta este să vorbim despre organizarea Justiției. Da, Guvernul are drept de inițiativă legislativă cu privire la legi și la procedura de judecată. Nu, Guvernul nu are dreptul de a impune Justiției organizarea internă ! Pentru că Justiția este o putere a statului, potrivit Constituției, separată și în echilibru față de celelalte puteri ale statului. Guvernul are un minister, ministerul de justiție, care asigură legătura cu puterea judecătorească și duce Guvernului cerințele acesteia. Guvernul nu este în măsură să „judece” cerințele organizatorice ale puterii judecătorești, nu are această capacitate, trebuie doar să ducă aceste cerințe, sub forma unor proiecte de lege în fața Parlamentului (după consultarea CSM) care va accepta sau nu cererile puterii judecătorești. Cu bună credință, nu cum vedem acum multă-multă rea-credință și o dorință disperată de a subordona puterea judecătorească considerând că aceasta este „mai puțin legitimă” ca Parlamentul (după infractorul Dragnea citire) !

Prin omisiune, Adrian Năstase participă din plin la fraierirea populației. Păcat. Brânză bună în burduf de câine.

Minciuna face rău. Adevărul face bine. Adrian Năstase a ales să facă rău. Este în ADN-ul socialiștilor.

Hopa ! PNL dat ca exemplu pentru PSD ... Adrian Năstase

Iau știrea de la Agerpres. Bine-bine, Agerpres pune în titlu ca problemă principală recomandarea lui Adrian Năstase ca președintele PSD, infractorul Liviu Dragnea, să participe la ședințele BPN ale PSD (infractorul a convocat ședința BPN, după mult-mult timp însă a tulit-o în vacanță sau după afaceri).

Am mers la blogul lui Năstase să văd de unde au luat cei de la Agerpres știrea. Titlul pe blog - „În sfârșit” - arată însă că Adrian Năstase apreciază ce a făcut PNL (înființarea comisiilor departamentale), referirea la reluarea ședințelor BPN PSD este marginală. O observație, acolo.

„In sfârsit, insistenta mea privitoare la nevoia departamentelor la partid a dat rezultate. E adevărat, nu la PSD ci la PNL. Departamentele (comisiile) formate de liderii liberali vor monitoriza guvernul, se vor ocupa de selectia cadrelor si vor pregati viitorul program de guvernare. Practic, cele trei functii pe care le aveau si departamentele PSD, atunci cand functionau. Si in opozitie dar si in perioadele de guvernare, evident, atunci, cu obiective modificate.”

Acum, ca să fiu sincer, mă amuză ideea că la insistența lui, a lui Adrian Năstase, PNL s-a hotărât să reînființeze comisiile de specialitate departamentale (aflate ani de zile într-o cumplită formalitate). Mă amuză și critica directă la adresa PSD. Și da, pe timpul cât el conducea PSD aveau aceste comisii. Le avea și PNL, chiar funcționau !

Adrian Năstase o spune cu năduf. Ce a dorit el pentru PSD și ce a ieșit !

Cât privește „năduful”, am și eu unul. Mare. La PNL, comisiile existente în toate actele statutare au fost „adormite” din cauza liderilor care s-au perindat la conducere și care au considerat că partidul trebuie să se mulțumească cu ce au ei în tărtăcuță, ce au membrii sau simpatizanții partidului în căp'șor fiind de interes doar așa, de ochii lumii. Și așa de bune au fost ideile că s-a ajuns pe marginea prăpastiei. Și cu selecția oamenilor și cu politicile publice. De aceea s-a apelat la catastrofala idee de atragere a „personalităților publice” și punerea lor pe listele parlamentare, guvernamentale, locale etc. De aceea s-a ajuns la solicitările de „reformă” a resursei umane în PNL, pentru că acei lideri au ascuns lumii pe liberali ! De aia s-a ajuns la „importuri doctrinare”, unele total aiurea puse față'n față cu liberalismul ! Este bine să părăsim proastele obiceiuri și să recunoaștem că avem de unde aduce în față liderii de mâine. Sunt în organizațiile locale. Și pentru că excepțiile întăresc regula, avem primari de comune și orașe, consilieri locali și parlamentari care pot, oricând, să fie lideri naționali într-un domeniu sau altul. Vorba aia, are balta pește, dar trebuie să știi să pescuiești !

Să revin la oile articolului. Adrian Năstase nu are dragoste de PNL. Îl laudă de năduf.

Încă o observație. De la alegerea lui Ludovic Orban ca președinte al partidului, PSD a trecut la o altă fază politică: codul portocaliu de pericol ! Aroganța manifestată până în mai zilele trecute a lăsat locul unui „dialog peste fileu”. De la aroganța netrebnică a lui Ponta - „mai există PNL ?” -, la poziții politice cu luarea în considerare a pozițiilor exprimate de PNL este o cale pe care PSD o parcurge. Cine știe, poate că vom citi o postare a lui Năstase în care se bucură că și PSD l-a ascultat !

Adrian Năstase vede dincolo de discursul lui Toader Tudorel.

Mă bucur, sincer, că cineva a avut grijă să pună pe facebook un site care urmărește (pentru „bombe” de presă), blogul lui Năstase.

Dacă lăsăm la o parte atitudinea revanșardă a lui Năstase și preluăm doar analiza și evaluările lui, vom „prinde” înțelesul evenimentelor.

Pe blog, Adrian Năstase scrie:

Există o fractură evidentă in raportul prezentat, aseară, de ministrul justitiei, Tudorel Toader. Prima parte este o analiză juridică. Este adevărat, nu a functionalitătii , a managementului celor două parchete, ci a jurispridentei CCR, in special a ultimei sale decizii. Concluzia juridică a Raportului a fost aceea că decizia a fost corectă! Veti spune că nu acesta era rolul evaluării. Si voi aveti dreptate. Oricum, m-am bucurat că am avut un anumit rol in jurisprudenta CCR.

... 

Spuneam că există o fractură in Raport. Prima parte este riguroasă juridic, de fapt o analiză descriere de jurisprudentă si de coerentă constitutională. A doua parte insă este o concluzie politică, o concluzie de oportunitate. Dacă veti revedea emisiunea mea de la Antene 3, cu Mihai Gâdea, de acum 10 zile, veti observa că am anticipat cu exactitate acest deznodământ. Am arătat rolul presiunii externe, rolul MCV, rolul intâlnirilor de la Bruxelles, rolul ambasadorului american, rolul protestelor din piată asupra deciziei ministrului.

... 

In timpul asta, PSD si guvernul i-au dat „mână liberă” lui Tudorel Toader, lăsându-l de fapt singur să se bată cu toate aceste forte. Cu alte cuvinte, au ales „pilotul” dar nu i-au dat „un plan de zbor”. Iar acum unii lideri par supărati că „pilotul” nu s-a transformat in kamikaze.

Este clar, după părerea mea, că după externalizarea justitiei din guvern (acceptarea unui ministru tehnocrat care să „repare” singur legislatia in domeniul justitiei si să-si  aleagă singur secretarii de stat), se conturează din nou un ‘domeniu rezervat’ in materia justitiei pentru presedinte, cu alte cuvinte un nou pact de coabitare.

Nu am îndoială că Adrian Năstase are dreptate. De aceea trag concluzia că raportul lui Toader Tudorel nu are treabă cu managementul DNA, al Ministerului Public.

Raportul lui Toader Tudorel preia motivarea CCR de la decizia privind conflictul juridic de natură constituțională dintre Guvern și DNA, la sesizarea inculpatului Călin Anton Popescu Tăriceanu și ... dă dreptate CCR. Astfel că „acuzele” din motivarea CCR aduse DNA și Ministerului Public au fost preluate de Tudorel Toader în acest așa-zis raport de management. Să ne fie cu iertare dar, una-i una, alta-i alta.

Suntem în fața unui „copy-paste soft”, elaborat. Tudorel Toader nu iese din „scrierea” CCR, nu își aduce contribuția la analiza situației, nu vede elementul de management greșit al șefilor celor două instituții. Cum spune Năstase, prima parte este o analiză juridică (mrr !) a jurisprudenței CCR. Și punct !

A doua parte a „raportului” este o concluzie de oportunitate, o concluzie politică. După părerea mea, insuficient motivată. Chiar dacă o motiva, politic, desigur, pe evitarea unei destabilizări a luptei împotriva corupției, pe semnalul negativ că actualul guvern se opune acestei lupte, Adrian Năstase și alți politicieni interesați (ca să nu mai spun de jurnaliștii stipendiați) ar fi pomenit de ambasadorul american, MCV, Bruxelles, protestele din stradă etc. Fără a face distincție între momentele respective. Unele sunt ante iar altele sunt post OUG nr. 13/2017. Unele sunt angajamente naționale pentru îndeplinirea unor criterii în vederea integrării depline în spațiul european numit UE, altele sunt reacții. Nu pot fi puse în aceeași oală !

Când vorbim despre management, vorbim despre administrare. Ei bine, constat că ministrul Justiției, Tudorel Toader, și-a luat un angajament pe care nu l-a respectat. Expunerea de păreri la care s-a pretat în fața jurnaliștilor nu este o analiză de management asupra celor doi conducători de instituții și ca atare, nu avea nici cum propune o măsură disciplinară. Dacă este să fim foarte corecți, analiza juridică asupra jurisprudenței CCR nu poate ține loc de analiză de management ! Pe de altă parte, părerea judecătorilor constituționali în cauză nu poate fi folosită într-o analiză de management pentru că este contrazisă de documentele oficiale care circulă pe filiera legală. DNA nu a cercetat oportunitatea și competența guvernului de a emite ordonanțe, a cercetat activitatea din ministerul Justiției pentru emiterea unei ordonanțe ! De aceea se poate considera că CCR a făcut un serviciu unor politicieni care au urmărit, cu disperare, ca procurorii să nu poată deschide acțiuni penale împotriva guvernanților care ar fi mătrășit o lege sau o ordonanță „cu dedicație”, bașca scoaterea de sub imperiul legii și a sancțiunilor ei pe unul ca Vosganian sau Chițac, ca să îi dau doar pe aceștia ca exemple.

Având în vedere cele de mai sus, pot constata că Toader Tudorel s-a făcut că face ca să scape de gura lui Tăriceanu și Dragnea ? Pot. Momentul a fost marcat dar, singura parte cu adevărat notabilă, este angajamentul că își va exercita atribuțiile prevăzute de art. 132 din Constituție, își va manifesta autoritatea în relația ministerului cu procurorii Ministerului Public.

Ultimul paragraf preluat de la Adrian Năstase reflectă dezamăgirea acestuia că PSD și aliatul/sluga ALDE au fost învinși la acest minister care va rămâne, pe mai departe, „un ‘domeniu rezervat’ in materia justitiei pentru presedinte”, iar asta este marea lui supărare.

Pentru cine a uitat, Adrian Năstase și Rodica Stănescu s-au chinuit și au motivat cu disperare că guvernul trebuie să aibă propria politică penală. Din momentul în care ministerul Justiției este „părăsit” pe mâna unui tehnocrat, dorința lui Năstase rămâne în vânt. Și este bine că rămâne ! Cum ar fi ca fiecare guvern care vine la putere să aibă politica penală proprie ? Dacă este un guvern de centru-dreapta se vor înăspri sancțiunile penale, dacă vine un guvern de stânga, se vor modifica legile penale și sancțiunile vor scade. Ar rezulta ca la 4 ani odată, legile penale să fie modificate nu doar sub aspectul mărimii sancțiunilor ci și sub aspectul existenței sau nu a unor fapte penale. Cum este cu neglijența în serviciu pe care prin OUG nr. 13/2017 cei din PSD și ALDE au desființat-o !

În concluzie: Toader Tudorel s-a făcut că face o analiză a managementului la DNA și Ministerul Public, a făcut o analiză juridică a jurisprudenței CCR și nu a cerut revocarea celor doi șefi ai procurorilor pentru că nu avea de ce. Adrian Năstase deplânge faptul că PSD a pierdut ocazia să preia Justiția sub control politic. Simplu.

Ce mușchii mei ! Eu când vreau să grațiez, grațiez ! Să vă intre bine'n cap !

Grațierea promisă de PSD și ALDE are puternice susțineri literar-politice, jurnalistice și chiar juridice. Totul este posibil. Ba, de ce nu, este posibil ca o parte a liberalilor să treacă de partea PSD și ALDE când este vorba să critice pe Președintele Klaus Iohannis pentru „neînțelegerea” de care dă dovadă cu privire la „actul social al grațierii”, al „clemenței” pe care un guvern o poate avea față de „oropsiții soartei” care au ajuns în detenție sau care condamnați fiind, nu au mai ajuns în detenție pentru că au primit o condamnare cu suspendare.

Pentru că, de bună seamă, condamnarea oamenilor pentru infracțiunile comise este un lucru rău, iar infracțiunile sunt în mod abuziv prevăzute în legile penale, este un abuz al guvernărilor care fac politicile penale și, de aici, este nevoie să pricepem cu toții că fiecare guvern poate avea propriile politici penale. Normal că aceste teorii, susținute de unii oameni politici de culori diferite, au mari șanse să ducă România la balamuc. Pentru că putem ajunge la situația în care un guvern vine la guvernare și își începe administrarea țării cu o grațiere colectivă, eliminarea unor infracțiuni din legile penale, scăderea severă a pedepselor pentru abuzul în serviciu, neglijența în serviciu, actul de corupție pentru ca în alt an să mai vină cu o grațiere astfel încât la sfârșitul guvernării să aibă noii candidați pentru Parlament și Guvern cu dosarele curate, liberi ca pasărea cerului. Alt guvern va veni cu o întărire a politicii penale, cu o înăsprire a pedepselor pentru infracțiunile comise, cu introducerea unor noi fapte și acte „în colecția” penală și uite așa, de la o guvernare la alta, Justiția se va face că judecă iar guvernarea „milostivă” va scăpa autorii și complicii de pedeapsa penală. Până la urmă se va ajunge la concluzia că nu mai avem nevoie de Justiție. La ce mai este bună Justiția dacă scopul final al sancționării celor care comit infracțiuni nu mai este atins ?

Nu vom mai avea nevoie nici de procurori, pentru că în sistemul penal ei sunt reprezentanții intereselor generale ale societății, așa cum spune Constituția ! Din moment ce oricare guvern vine și modifică conținutul interesului general al societății, procurorii ajung să muncească ani și ani de zile degeaba la instrumentarea cauzelor penale și trimiterea în fața instanței de judecată a infractorilor. Munca lor este anulată de grațierile și amnistiile promovate de guverne. Iar aceste acte de clemență guvernamentale sunt, de fapt, sancțiuni la adresa procurorilor care au finalizat dosarele penale și a judecătorilor care au judecat și au pronunțat sentințe.

Am citit, la Agerpres, părerea infractorului Adrian Năstase (este un infractor până la reabilitare. Cum nu știu să fi fost reabilitat, rămâne infractor !).

În esență, infractorul Adrian Năstase declară că guvernul are dreptul să își facă propria „politică penală” și susține un fel de program „a doua șansă”, la fel ca Traian Băsescu !

Într-un cuvânt, să avem mintea mai deschisă și să încercăm să înțelegem rolul prevenirii și pe cel al reinserției sociale, ca faze anterioare și ulterioare pedepsei. Un astfel de program s-ar putea numi 'Programul a doua șansă", afirmă Năstase, în postarea pe blog.

"Așa cum noul guvern a definit propria sa politică în domeniul salarizării, sau în cel al fiscalității sau..., tot așa ar trebui definită și pusă în aplicare o politică distinctă în domeniul politicii penale", a adăugat Năstase.

Teoria ca teoria, practica însă ne omoară. Ce observ eu, din toată informația pusă la dispoziție de Agerpres, este că Adrian Năstase vine, pe blog, dar este ca și cum ar făcut o declarație de presă, și îi face Guvernului Grindeanu motivarea pentru promovarea celor două ordonanțe buclucașe. Mare lucru dacă Năstase nu este pe undeva prin „spatele” acestor două ordonanțe ! Măcar așa, ca unul care știe să formuleze niște motivații cât de cât juridice.

Asta nu înseamnă că dacă le spune el sunt și valabile. Până la necesitatea unor astfel de abordări și mai ales la utilitatea lor este cale lungă. Năstase face „gargară cu pioneze”. Mai exact face un fel de filosofie a dreptului, cele afirmate de el nefiind incluse în normele penale ! Prinde la cei care nu au suficiente cunoștințe juridice și care nu au citit, de exemplu, Constituția și, de ce nu, Codul penal în partea de expunere a principiilor sau chiar în partea specială.

Scopul legii penale - ca termen juridic -, este de a apăra, împotriva infracțiunilor, România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept.

Ca atare, sancționarea infracțiunilor este o măsură de apărare a societății împotriva celor care prin intermediul infracțiunilor pun în pericol țara, atributele ei, persoana cu drepturile și libertățile acesteia, proprietatea și ordinea de drept. Având în vedere scopul, orice gargară cu pioneze care justifică „clemența” executivului este, de fapt, o încurajare la comiterea de agresiuni împotriva valorilor apărate prin legea penală. De aceea există în Constituție art. 131 - Ministerul Public. Nu de altceva.

Nu se putea să nu dau peste Rodica Stănoiu ! Cred că era imposibil să nu apară în această conjunctură. După cum s-a exprimat la Realitatea Tv, de care a fost contactată, am și aici o bănuială. Nu de alta, dar când face ferm afirmația „Guvernul sunt eu și eu hotărăsc. Actul de clemență ține de politica penală, grațierea colectivă, nu cea individuală”, încep să înțeleg de unde vine fermitatea noii puteri politice PSD și ALDE de a susține, în contra opinie Președintelui Iohannis, a juriștilor magistrați, a populației dreptul lor de a grația și de a modifica legile penale.

Rodica Stănoiu dă ajutor infractorului Dragnea pentru a merge mai departe cu abuzul politic și legislativ prin afirmații care discreditează rolul procurorilor și capacitatea lor de a avea un punct de vedere cu privire la grațiere sau legile penale.

„Parchetul este foarte supărat că nu este consultat, dar la ce să ne așteptăm din partea celor care îi trimit acolo (pe arestați, pe condamnați ...), unde ei nu au intrat niciodată și când ajung acolo descoperă iadul din penitenciare ... tocmai ei să spună „da” unui act de clemență”.

Teoreticiana în drept (specialist în criminalistică !), care ajunsă ministru al justiției și-a „tras” un act normativ care îi conferea calitatea de magistrat (pentru a beneficia de o pensie pe măsură !), fără a fi avut această calitate vreodată, normal că vine și sprijină „șmecheriile” juridice. Având și multă cultură, recomandă celor care nu sunt de acord cu grațierea, doar celor care au mai citit la viața lor, să citească piesa „Neguțătorul din Verona” de Shakespeare, în special actul IV. Emoționant ! Bine, mai recomandă colegilor din lumea juridică să mai citească și din Filosofia penală, nu doar din codurile penale. Numai că Rodica Stănoiu o ia puțin razna.

Chiar dacă nu vrea să vorbească despre codurile penale pentru că le consideră proaste, la fel ca Adrian Năstase care le consideră o prelungire a Legii 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, Rodica Stănoiu invită, practic, juriștii, în special magistrații dar și practicienii dreptului cum ar fi avocații să pună sub semnul îndoielii normele penale chiar când este vorba despre aplicarea lor ! Cucoană ! Filosofia penală, filosofia juridică, sunt folosite la construirea codurilor penale, de exemplu, așa cum fiecare jurist care construiește un act normativ ține cont de aceste filosofii, întreabă ce orientare politică are viitoarea lege, pentru că filosofia pe care societatea o acceptă va defini standardul de viață al acesteia. Acum avem o filosofie penală: lupta cu infracționalitatea, în special cu faptele de corupție, pentru a contura un stat de drept funcțional. Poate pricepi, poate nu, dar este problema ta.

Intervențiile celor doi „corifei” în ale științei dreptului, criminalista Rodica Stănoiu și criminologul Adrian Năstase (pe undeva am citit, demult, că tânărul Năstase, absolvent de drept, a lucrat la Institutul de studii juridice fie la secția criminalistică în care era Stănoiu, fie la secția de criminologie) este pentru a da curaj grupării infracționale PSD-ALDE să se țină tari în fața opoziției lui Iohannis dar și a populației și să își exercite „dreptul” de a face ce vrea mușchii lor cu legile penale și să dea grațierea aia odată. Eu știu, grațierea aia cui naiba mai folosește ? Știu ei și asta este important.

Ce m-a șocat pe mine (recunosc, nu prea mult !) a fost să văd că la celebra Antena 3 un liberal critică pe Președintele Iohannis și afirmă că legea grațierii trebuie convenită între PSD și PNL ! Șocant ! Ceilalți invitați aveau o poziție pro Guvern normală. Lingăi și slugi. Dar un liberal ? Un parlamentar liberal care să susțină o idee chiar împotriva deciziei partidului, mai rar. Dar ce știu eu ? Poate este un PSD-ist mascat.

Astăzi au fost iar proteste în țară. La București s-a alăturat și Președintele Klaus Iohannis. Aflând lumea, rândurile protestatarilor au sporit. Faptul că Președintele Iohannis a ales să se alăture protestului le-a dat încredere celor care vor un stat de drept că pot învinge hidra comunistă care a ajuns la putere.

Să nu uit. O colegă afirmă, răspicat, că PSD este de fapt un partid conservator, nu social-democrat. Are de „conservat” avantajele la care înaintașii PSD au ajuns în societatea comunistă !

Consultantul PSD, Adrian Năstase, își intră în pâine.

Se pare că Adrian Năstase s-a săturat de penitență și „a început să miște”. Mai cu fereală la început, din ce în ce mai insistent în timpul din urmă. La anul, se va „urca pe tanc” ?!

Deocamdată stă „cumințel” pe blog. Unii din PSD sau chiar din alte partide îl caută și îi urmează „indicațiile prețioase”. Mi se pare normal. Omul le este superior. Fără nici un fel de reținere spun asta. Dar degeaba superioritate dacă mentalitatea nu s-a schimbat. Tot conducător de grupare mafiotă a rămas, tot doritor de abuzuri de putere, tot acaparator de bunuri și valori prin intermediul puterii politice a rămas. Eu unul tot infractor îl consider. Deocamdată, intre infractorul Adrian Năstase și infractorul Liviu Dragnea este doar o imensă diferență culturală. În rest, fac parte din aceeași gașcă, aceeași grupare mafiotă.

Agerpres face ce face și aduce în față părerile unora sau altora, oameni politici sau foști oameni politici (simulanți !). Năstase este unul dintre cei care este în atenția Agerpres. Nu are influență sau putere vizibilă, dar tare se mai potrivesc unele dintre „aprecierile” sale cu comportamentul unor actori politici !

"Klaus Iohannis a înțeles că a întins coarda prea mult. De aceea a semnat decretul de desemnare pentru Grindeanu. Urmează o perioadă complicată. În primul rând, stabilirea echipei guvernamentale. Mesajele economice și cele sociale din programul de guvernare au fost bine construite și bine explicate. Rămâne de văzut felul în care va fi elaborată politica noului Guvern în materie de justiție și în materie de politică externă. Din acest motiv, nominalizările pe aceste posturi ne vor indica dacă Guvernul se va implica în aceste zone sau le va lăsa ca 'domenii rezervate' pentru președinte. Aplicarea programului de guvernare are nevoie și de o acțiune susținută a Parlamentului. Mingea este acum în terenul coaliției PSD — ALDE și ea va trebui jucată cu seriozitate și competență", a afirmat Adrian Năstase într-o postare pe blog.

Mi-a reținut atenția afirmația că „Iohannis a ... întins coarda prea mult”. Mi-a atras atenția pentru că știu un parlamentar care este la un alt partid și care a intrat în Parlament pe lista PNL într-un județ. El a intrat în Parlament în locul unui liberal, desigur, pe considerentul că aduce alături de PNL votanții partidului lui. Care nu s-au prea văzut ca fiind un plus de voturi. Dar pierderea unui loc în Parlament de către PNL se vede deja din moment ce, culmea, parlamentarul respectiv are aceeași părere cu Năstase. Politica înțeleaptă a unor conducători ai PNL își arată roadele.

Afirmația asta a lui Năstase vrea „să dezbrace” de atribuțiile constituționale funcția de Președinte al României. Este culmea faptul că afirmația lui Năstase contrazice normele constituționale impuse de el, pentru el, la revizuirea Constituției ! La o discuție cu niște ani în urmă a bloggerilor liberali cu Adrian Năstase a fost foarte ferm în susținerea prevederilor constituționale care erau la acea vreme aprig discutate. Insista pe „dreptul” Președintelui de a discerne. Ei bine, după ani și ani de zile, văd că Adrian Năstase îi impută Președintelui că discerne, că judecă propunerile, că ia decizii care să nu afecteze interesele majore ale țării. De la un anumit nivel, în domeniul relațiilor externe, nu te mai poți juca cu stările și situațiile. Putea să fie Sevil cu stea în frunte, dacă anumite semnale politice externe de o anumită însemnătate nu îi sunt favorabile, nu expui țara prin nominalizarea ei. Ce face Năstase este o golănie. Pentru că sunt sigur că știe foarte, foarte bine de ce a acționat așa Președintele Iohannis. Nu este infractorul Liviu Dragnea sau nepriceputul inculpat Tăriceanu.

Năstase arată și domeniile pe care el le consideră sensibile. Justiția și politica externă. Ei bine, chiar că avem de a face cu două domenii sensibile. Depinde pe cine vor desemna cei din PSD pe funcții pentru a vedea ce va fi în viitor. Este evident că Justiția va încerca să se apere de ingerința politică ce se va produce inclusiv prin modificări ale legilor care îi guvernează activitatea. Dorința disperată a celor din PSD, ALDE și chiar UDMR de a modifica, a scade din competențele procurorilor este prea mare pentru ca inițiativele legislative să nu apară. Iar faptul că la Camera Deputaților și la Senat, PSD a pus ca lideri doi adversari declarați ai Justiției, Nicolicea și Șerban, îmi confirmă mie faptul că modificările legislative care să taie brațele Justiției sunt deja pregătite.

Vom avea, se pare, un Adrian Năstase din ce în ce mai activ politic. Bine, mai are niște ani de așteptat pentru a face politică reală, totuși nimic nu îl împiedică să se „încălzească” scriind „indicații prețioase”.

Un general de carton, de la penibil la sinistru.

Sunt câteva aspecte care deranjează la fostul căpitan de intendență în 1989 ajuns pe căi oculte general cu patru stele de jusiție (?!).

În primul rând să ne referim la grad militar. Acesta are reglementări clare pentru cei care sunt în activitate. De la nivelul de pregătire academică, obligatoriu pentru anumite grade, la un nivel de experiență acumulat în perioadele de stagii minime în gradul inferior (perioade necesare efectuării studiilor și acumulării experienței necesare primirii gradului superior legat, în general, de o anumită funcție sau un anumit nivel de lucru !), până la experiența în acțiuni operative (inclusiv în domeniul asigurării logistice unde numitul Gabriel Oprea se pare că avea competența profesională). Sunt reglementări și pentru cei care fac parte din rezervă, în special în situația în care serviciul militar este obligatoriu iar ofițerii în rezervă participă la activități periodice pentru perfecționarea pregătirii în profesia militară. Acum nu mai este cazul pentru că nu mai avem serviciul militar obligatoriu iar rezerva este foarte subțire, formată mai ales din ofițerii, maiștrii militari și subofițerii ieșiți la pensie precum și din cei care au fost militari pe bază de contract.

Căpitanul de intendență Gabriel Oprea la revoluție a primit, fără să se știe prea multe despre modalitatea sau meritele avute care au justificat primirile, grade militare succesive în afara serviciului militar. Imediat ce a ajuns în mediul politic a primit gradele de maior în rezervă, de locotenent-colonel în rezervă, de colonel în rezervă iar la propunerea lui Adrian Năstase de general maior (cu o stea) în rezervă. Toate, dar absolut toate gradele de ofițer superior le-a primit în timp ce era în rezervă, „peste rând”, în timp ce activa politic. Dintr-o dată ne aflăm în fața unei mascarade. Gradul militar a ajuns să fie desconsiderat tocmai de către politicieni din moment ce orice persoană poate primi un grad militar fără ca respectiva persoană să fie capabilă să îndeplinească atribuțiile minime pentru cei care primesc acel grad. Termenul de comparație se ia din structurile militare.

Pentru a fi completă bătaia de joc, individul numit Gabriel Oprea și-a adăugat și specializarea militară pe care însă nu a avut-o. Individul se împăiază cu specializarea „de justiție” ! Ofițer de justiție ! Este inadmisibil ! El a ieșit la pensie ca ofițer inferior de intendență și a ajuns ofițer superior și mai apoi general de justiție. Cum naiba ?! A fost procuror militar ? Nu. A fost judecător militar ? Nu. Cum naiba a devenit ofițer de justiție din intendent ! Ar putea fi vorba despre corupția din sistemul Apărării Naționale, corupție promovată politic de cei care au fost la putere în timp. Iar aici îi avem pe Ion Iliescu cu prim-miniștrii lui și pe Traian Băsescu care nu a mai avut nevoie de prim-miniștri. A dispus el, pentru avea „mușchi”.

Fără corupția din sistemul de învățământ, Gabriel Oprea nu făcea o facultate de drept, nu urma post-universitare și nu urma un doctorat în drept. Nu ajungea profesor universitar și nu conducea doctorate. Este mai mult decât evident că ascensiunea lui trucată politic în sistemul militar a fost însoțită și susținută de o ascensiune academică trucată politic în sistemul de învățământ. Iar de aici putem vedea corupția pe care sistemul politic a indus-o în două sisteme deosebit de importante pentru existența noastră ca țară - sistemul militar - și pentru evoluția noastră ca țară civilizată - sistemul de învățământ. Este deosebit de grav faptul că partidele politice au la vârf, acolo unde se face selecția pentru demnitarii țării, oameni care și-au trucat cariera - atât academică cât și profesională. De aceea avem în fruntea Guvernului un Ponta, un Oprea dar și pe alții, deveniți peste noapte doctori în științe, strategi militari sau profesori universitari.

În urma evenimentului tragic care l-a pus mai bine în lumină am observat cum motivează cei care îl apără „nevinovăția” lui Gabriel Oprea. Este un om bun. Iubește Armata și Poliția. Moare de grija militarilor și a polițiștilor. Este fidel Președintelui țării, oricare ar fi acesta. Apără securitatea națională. Dă stabilitate politică țării etc. Nimic despre ordinea publică, nimic despre concepte politice despre ordinea și liniștea publică. Nimic pentru nici el nu cred că știe cu ce se mănâncă acestea.

Apărările pentru Oprea mai dezvăluie ceva. Individul nu conduce de fapt MAI. Îl patronează. Se comportă ca feudalul care recompensează pe cei care îi slujesc. Nu pricepe ce fac oamenii aceia - iar oamenii din MAI fac treabă serioasă -, dar vrea să se laude cu realizările lor.

Una dintre apărările lui în fața jurnaliștilor sună așa: „nu am avut nimic în plus față de tot ce au avut toți ceilalți miniștri de Interne”.

Se pare că așa a vorbit și în fața procurorilor. Individul nu are capacitatea să creeze, este doar ca o placă de patefon.

Ce vor face procurorii (numai ei pot face, restul societății nu poate avea acces !) ? Pot cere MAI să le dea activitățile Poliției Rutiere pe anii anteriori, în special a cererilor de coloane oficiale cu antemergător. Se va vedea dacă Poliția Rutieră a respectat legea privind realizarea unor astfel de dispozitive, care sunt miniștrii care au apelat la astfel de dispozitive, care sunt, în special, miniștrii de interne care au folosit astfel de dispozitive și de câte ori. Numărul imens de dispozitive polițienești folosite de Gabriel Oprea numai în acest an - 1500 ! -, depășește orice imaginație. Obligatoriu, se cuvine a calcula și prețul acestor deplasări. Pentru că, fără îndoială, banii cheltuiți sunt de la bugetul de stat iar bugetul de stat primește banii din taxele și impozitele plătite de noi, atât ca persoane fizice cât și ca persoane juridice private.

Cu privire la observația de mai sus, nu există prevedere de lege care să permită unui demnitar să folosească banii bugetului de stat pentru satisfacerea propriului orgoliu.

Nu m-a surprins nici reacția lui Băsescu, care a spus jurnaliștilor că el îl știe pe Oprea un tip care exagerează. Hait ! Tu, Președinte al României, ai acceptat plimbările lui Oprea cu elicopterele armatei, cu coloanele oficiale ale Poliției Române la ședințele de partid ale UNPR  sau aiurea și nu ai cerut procurorilor începerea urmăririi penale pentru abuz în serviciu ? Nu cumva este caz penal ? Nu cumva aveai obligația de a sesiza procurorii ? Nu ai apărat tu, Traian Băsescu, cu sudoarea frunții, Constituția și democrația în România ? Ai apărat pe dracu. Pe zi ce trece, din munca procurorilor, vedem că ai apărat intrarea României în feudalism.

Mâine, la 10.00, noi, liberalii, vom merge în Piața Victoriei să le urăm de bine lui Ponta și Oprea. Din Piața Victoriei vom merge la MAI să îi spunem lui Oprea să plece. Ne alăturăm astfel manifestărilor organizate de societatea civilă, fie individuale fie colective.

Langa-langa. Și balanga. Ponta și PSD la struțo-cămila ideologico-administrativă numită Consiliul Național.

Nu am de gând să pun aici toate aberațiile lui Ponta de la Consiliul Național al PSD. Mă voi opri doar la unele declarații, le voi comenta folosind și alte păreri. În concluzie, PSD devine, pe zi ce trece, un talmeș-balmeș. Nu are la baza guvernării o linie politică clară, social-democrată sau o combinație cu liberalismul (cum a fost ideea inițială, la formarea USL - cel veritabil, nu porcăiala de acum), ci o îmbârligătură politico-ideologică.

Până și Adrian Năstase, vulpe bătrână, a constatat că acest Consiliu Național este „viciat”, transformându-se din platformă de dezbateri ideologice în structură de decizie administrativă. Nu l-a răbdat inima, pe aeroportul străin unde medita, să nu arate, cu subiect și predicat că PSD a comis un păcat destrămând USL (cel veritabil) și obligând pe Ponta să devină „numărul 1” deși acesta nu era pregătit. La fel cum PSD a forțat urcarea pe tronul partidului a lui Geoană, la rândul lui, atunci, nepregătit să conducă un partid.

Eu voi reține ideile lui Năstase. Le voi reține pentru că ele arată disfuncția majoră a acestei construcții politice numită PSD. Merg pe ideea, general valabilă, că un contract făcut cu puncte slabe nu se va finaliza cu rezultatele dorite. PSD și-a viciat dezvoltarea. Își construiește viitorul pe minciună. Din acest motiv este slab, chiar dacă apare în fața oamenilor ca fiind mare. Este un colos cu picioare de lut.

Discursul lui Ponta la CN a fost torpilat de discursul lui Georgică Severin.

Ponta a declarat, ritos:

„Cu cine o să guvernăm în continuare — cu Uniunea Social Liberală, cel mai important și mai corect proiect politic din ultimii 20 de ani. Și vreau să vă spun că eu cred în acest proiect, cred că față de revenirea PDL-ismului la guvernare, putem împreună să guvernăm bine până la sfârșitul lui 2016 și după 2016. Și o spun cu încredere. UNPR și Gabi Oprea au fost niște adversari teribili în 2010 — 2011, dar de atunci au fost cei mai loiali parteneri ai noștri și am încredere ca vor fi în continuare alături de noi, așa cum cred că cele mai bune idei liberale din programul Uniunii Social Liberale au venit de la Călin Popescu Tăriceanu, de la Daniel Constantin, care e cel mai vechi ministru. Va juca alături de mine în filmul 'Greu de ucis', cred. Și cred în faptul că cei doi parteneri ai noștri, Partidul Liberal Reformator și Partidul Conservator, împreună vor putea să reprezinte locul lăsat gol de către fostul PNL, și anume, politici liberale, locul în familia liberală europeană, lucrurile de guvernare pe care noi, PSD, trebuie să le punem în programul în care guvernăm o țară întreagă, nu doar o țară a votanților PSD sau a celor care cred în social-democrație”.

Eu cred că intervenția lui Severin a fost o replică, o declarație de credință a unui alt curent din PSD:

„Cred că cea mai mare eroare pe care am putea să o facem ar fi să încercăm un compromis cu valorile dreptei pentru că, de data aceasta, paradigma politică și electorală s-a schimbat radical. Din 1992 până acum, dacă nu mă înșel, PSD sub o formă sau alta a fost cel mai mare partid din România

Noi ne-am obișnuit, fiind cel mai mare partid, să facem diverse compromisuri logice ca să putem să aducem lângă noi un aliat, fie că, la un moment dat, a fost PD, că a fost PNL, fie altcineva. De data aceasta, perioada compromisurilor, dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în politică, s-a încheiat.

Avem două blocuri mari, de dreapta și de stânga, și, sincer, după sondaje, în momentul de față cred că suntem pe locul II, deși din punct de vedere al electoratului suntem în continuare numărul unu. Deci nu mai avem o motivație să încercăm compromisuri ca să atragem dreapta”.

Am mers la fondul problemei. Una spune Ponta, alta spun ceilalți. Este evident că Ponta va pierde. Sigur va pierde. El se bazează pe PLR-ul lui Tăriceanu (în curs de destrămare) și PC-ul lui Constantin (alt partid cu frământări existențiale) însă aceștia sunt din altă carte. Mai grav, Ponta impune CN-ului PSD ideea potrivit căreia social-democrația are nevoie de „politicile liberale pentru a guverna”, descalificând astfel ideologia social-democrată. Ponta recunoaște, fără umbră de îndoială, că liberalismul este calea unei guvernări. Atunci, se pune întrebarea: de ce mai există social-democrația ?!

Pentru mine, lauda adusă de Ponta liberalismului mi se pare o blasfemie. Premierul „copy-paste” aruncă în derizoriu ideea de liberalism. Conceptul de viață liberal. Iar faptul că îl sprijină un fost premier liberal, care chiar îl laudă pentru succesele obținute, agravează sentimentul de respingere. Călin Popescu Tăriceanu a întărit, în cuvântul său, caracterul „liberal” al guvernării Ponta. Absolut inadmisibil:

„Sunt aici în calitate de președinte al PLR, ca partener loial de guvernare și sunt aici pentru a vă spune că apreciez foarte mult seriozitatea și deschiderea de care ați dat dovadă în toți acești ani pentru derularea proiectului politic numit USL. Am primit pentru acest proiect un mandat de patru ani și avem obligația față de cetățenii care ne-au votat să-l ducem la bun sfârșit și am convingerea că împreună vom reuși acest lucru. Îmi face plăcere să revăd și să discut cu oamenii cu care alături am trecut prin momente politice importante, fie că sunt cei din PSD, PC, fie că sunt cei din UNPR. (...) Împreună am câștigat bătălii electorale importante împotriva lui Traian Băsescu și a PDL. În acest moment, cea mai importantă constatare este că economia României are o tendință de creștere solidă și stabilă, care nu poate fi de nimeni contestată. Am reușit să ieșim din criza în care ne-au dus Traian Băsescu și PDL în perioada prim-miniștrilor Boc și Ungureanu. În momentul de față, o serie de proiecte de succes pe care le promovăm au o componentă liberală autentică bine definită”.

Știu că sunt subiectiv în aprecierile mele când este vorba despre Ponta și aliații săi. Subiectiv sau nu, nu pot trece cu vederea punctele de vedere diametral opuse ale lui Ponta și Georgică Severin. În timp ce ponta duce PSD către o struțo-cămilă politico-ideologică așa cum a fost PDL-ul sub conducerea lui Băsescu, Severin reclamă păstrarea identității politice și impunerea pe scena politică a partidului ca unul pur social-democrat. Mai mult, cere ca social-democrația să aibă propria agendă de guvernare, fără compromisuri cu liberalismul. Îl va da Ponta și echipa care îl susține pe Severin afară din partid ? Nu știu. La PSD tot ce este interzis în alte medii politice este permis și de așteptat.

Nu pot încheia fără a puncta o altă lălăială pontistă. Cea referitoare la integritatea politicienilor din PSD. Frământă Ponta ideea până o duce în bășcălie. Până îi scoate toată substanța. Impresia celui care citește cu atenție ce a spus Ponta este că PSD este obligat să ia unele măsuri pentru a „da bine în fața oamenilor”, pentru a-i păcăli.

„Rezoluția este necesară pentru a arăta oamenilor că PSD a înțeles mesajul că este cel mai bun la guvernare, dar, atât timp cât vom fi acuzați de faptul că nu respectăm regulile de integritate, că nu ne îndepărtăm colegii care sunt vinovați sau care au greșit sau care sunt doar acuzați, nu este suficient. Din acest punct de vedere vreau să vă spun un lucru pe care trebuie să-l acceptați: oamenii care ne-au dat puterea, cei care ne votează sunt și cei mai exigenți în ceea ce ne privește. Nu au timp și nu-i interesează să vadă diferența dintre diverse lucruri, să analizeze dosare, ei spun: 'Sunteți acolo, v-am votat, atunci când apare o acuzație clară gravă de corupție, trebuie să vă asumați această răspundere'. Și, din acest punct de vedere, vreau să vă rog să ne luptăm cu toată puterea și energia cu adversarii noștri politici, dar să nu ne luptăm niciodată cu ce cred oamenii, pentru că nu vom câștiga niciodată”.

Mai clar de atât nu se poate.

Ponta invită colegii din PSD să dea o pospăială partidului pentru a da impresia oamenilor care merg la vot că partidul este integru.

Prezentând ca un mare succes această rezoluție, Gabriela Vrânceanu Firea a făcut afirmația că va fi direct aplicabilă fără a mai aștepta ca rezoluția CN să fie adoptată de Congresul PSD pentru modificarea statutului.

Evident, PSD este campionul suspendărilor. Au suspendat prevederi de lege pentru a-și realiza scopurile politice, acum și-au suspendat Statutul (rezoluția asta în Consiliul Național seamănă cu o ordonanță de urgență guvernamentală !), au de gând să suspende adevărul promovând ideea că ei iau măsuri de integritate chiar dacă pesediștii urmăriți penal sunt nevinovați.

„Și aceasta este una dintre obligațiile pe care trebuie să ne-o asumăm. Știu sigur ca unii dintre colegii noștri sunt nevinovați. Alții însă știți și dvs. ca și mine că sunt vinovați și că ne-au făcut rău nouă și lor prin ceea ce au făcut în acești ani. Trebuie să înțeleagă că, dacă țin la acest partid, atunci da, își asumă responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat. Nu există un partid numai cu oameni perfecți. Nu există un partid numai cu oameni buni, iar noi trebuie să arătăm că avem cei mai mulți oameni buni, corecți, competenți și că alianța pe care am făcut-o poate să aducă cea mai bună guvernare”.

Langa-langa, balanga-balanga, langa-langa. Bla, bla, bla. Ponta a vorbit la acest CN al PSD pentru ca să nu tacă. Nu este exclus ca acest discurs să îi dăuneze, în curând, grav „sănătății sociale”.

Grași „bibanii” anul ăsta. Tare grași. Unii se dădeau moruni.

Mediafax (aici). Dosarul Microsoft își lărgește crăpăturile. S-a spart, mai înainte, după ce, într-un exces de zel, corpul de Control al Guvernului a mai adăugat o „cusătură de control” la cererea lui Ponta care a dorit să arate națiunii că îi va duce în fața instanței pe „criminalii” guvernării băsiste. Procurorii știau ei ce știau însă nu aveau „mâna liberă”. Au primit-o. O comisie rogatorie acceptată de anchetatorii de peste Atlantic a adus „o căruță cu surprize”. Dosarul licențelor a crăpat brusc. Înăuntru „bibani” și „plevușcă”. Tot spectrul politic era abonat la „bunăstare” pe banii bugetului de stat.

Dorin Cocoș - fostul soț al Elenei Udrea, fost „tânără speranță a PSD” alături de Ponta, promovat de Adrian Năstase -, Gheorghe Ștefan - primarul de la Piatra Neamț, susținătorul și finanțatorul campaniilor Elenei Udrea -, Nicolae Dumitru - zis „Niro”, afaceristul bun pentru toate guvernările, mai ales cele pesediste însă fără nici o jenă dacă era și pentru cea băsistă -, Gabriel Sandu - fost ministru în guvernul Boc -, au fost reținuți.

O particularitate la reținerile de ieri, în afara lui Nicolae Dumitru - afacerist, cu relații strânse la PSD -, ceilalți au fost și mai sunt, probabil, foarte apropiați de cloaca băsistă. Elena Udrea a fost un fel de liant, în numele și pe seama „patronului” de la Cotroceni.

Cu acest dosar dar și cu dosarul EADS care va exploda în curând, avem imaginea „confiscării” de către băsescieni a sistemului corupt preluat de la Adrian Năstase și ducerea lui mai departe în propriul folos.

Vor mai apare și alte dosare grele. În domeniul energiei, în special, unde sunt băgați cu mâinile până la coate și chiar mai sus în lada „cu zestre” a țării mulți dintre cei incriminați acum pentru alte infracțiuni. Normal că vor fi și alții.

Dacă este să privim de sus, de foarte sus ca să avem un orizont cât mai larg de cuprindere a fenomenului infracțional, vom observa că sistemul corupt creat aproape imediat după 1990 de „burghezia roșie” a lui Iliescu a fost motiv de dispută politică între actualul PSD și fostul PD(L) al lui Traian Băsescu.

În 2004, Traian Băsescu promitea să îi tragă în țeapă pe corupții lui Năstase. Cum-necum, l-a tras în țeapă doar pe Năstase. Ceilalți au fost preluați la PD(L) unde „au servit patria” băsesciană. De alții nu s-a atins pentru că strica jocul corupției generalizate și se pierdeau afacerile din care Băsescu și ai lui se îndestulau cu mare dorință de îmbogățire.

Înclin să cred că și formarea USL a avut în spate, cel puțin la nivelul PSD (probabil și al PC), ideea de a revendica sistemul corupt din mâna lui Băsescu. Înclin să cred acest lucru pentru că PSD a lucrat, intens, în anul 2013 pentru a se separa de PNL după ce s-a văzut cu sacii în căruță. Din 2013 cei din PSD și-au asigurat majoritatea parlamentară care să le permită să ia decizii fără voturile PNL !

Din moment ce a crăpat, atât de spectaculos dosarul Microsoft, ar fi normal să crape și celelalte dosare ținute la sertar până acum. Unii dintre foștii miniștri pot fi pe deplin temei acuzați pentru abuz în serviciu, pentru neglijență în serviciu, pentru alte infracțiuni specifice funcției și demnității publice chiar dacă ei, ca persoane, nu au pus mâna pe bani. Au avut știință de faptele infracționale, le-au tolerat, le-au acoperit prin prerogativele de ministru, le-au acceptat în derulare punând interesul de partid înaintea interesului național. Degeaba se smiorcăie acum Ecaterina Andronescu, degeaba clamează că ea nu a luat nici un ban din moment ce ea, ca ministru, nu s-a opus săvârșirii infracțiunilor. La fel și Funeriu. Nu mai spun de Tănăsescu care, ministru de finanțe fiind, a fost cel care a aprobat plățile supra-evaluate. Îmi este imposibil să cred că el, ministrul de finanțe, nu a avut o situație a prețurilor reale ale produselor și serviciilor contractate.

Ponta spune că este meritul lui că Justiția a devenit independentă. Este pe dracu. Ponta va fi măturat de ai lui dacă nu câștigă alegerile pentru a subordona Justiția. Justiția și-a dat drumul singură din laț. Înainte era lațul PSD, apoi a fost lațul PDL - pus la gâtul Justiției de monstrul Monica Macovei -, acum cei din PSD ar fi dorit să preia lațul. Prin acțiunile ei de azi Justiția și-a scos lațul politic de la gât. Îmi doresc să o văd în continuare fără laț. Să își împlinească menirea pentru care a fost creată. Curățirea societății de infractori. Locul lor este în pușcării, nu în Guvern, în Parlament, în Justiție sau la Cotroceni.

Nu ar trebui să ne mire dacă și Victor Ponta va fi una dintre persoanele care vor da cu subsemnatul la DNA. A fost, pe timpul coruptului Adrian Năstase, șeful Corpului de Control al Guvernului. Este imposibil să nu îi fie aduse acuze pentru abuz sau neglijență în serviciu, având în vedere atribuțiile legale a celor care activau în astfel de instituții.

Aștept să văd până unde va merge Justiția. Elena Udrea și-a făcut avere personală pe timpul mariajului cu Cocoș. Din ce bani ? Din banii „prăduiți” de Cocoș ? Dacă da, atunci și averea lui Udrea este pătată și supusă confiscării lărgite.

Aștept și pe „morunul” Băsescu. Cu toate neamurile lui.

Aștept curățirea „apelor” de „monștrii” care se dau „moruni” deși sunt accidente ale corupției generalizate.

Cârdășia Băsescu - Ponta. Acum se vede mai bine.

Cu ceva timp în urmă mă întrebam unde se duc băsiștii când nu vor mai avea idolul la Cotroceni. Acum, recunosc, am greșit întrebarea. Cea corectă ar fi fost: ce vor face băsiștii când își vor vedea idolul gol ?

Pun la categoria „băsiști” toți susținătorii lui Băsescu și a slugilor lui, că s-au numit Boc, Macovei, Udrea etc. Nu mai înșir „mărunțișurile”.

Unii au rămas „pe baricade”. Agită vorbe și idealuri mărețe. Te întrebi, de ce ? Ce îi mână pe ei în luptă ? Care le este scopul ? Vom afla. Până una-alta, unii sunt cu un picior în groapă iar alții cu amândouă picioarele. Justiția dezgroapă morții iar băsiștii s-au trezit că îi țin de mână. Noi, cei de pe margine, observăm cu mirare și groază că de cealaltă mână sunt agățați pesediștii !

Mult hulitul DNA a scos la iveală niște dosare. Microsoft este pe primul loc. Acum. Gurile rele spun că urmează EADS. Eu cred că și EADS va face valuri. Mari. În cârdășia furilor din banii statului sunt pesediștii și băsiștii. Mână'n mână. Transpartinic, cum le place unora să califice situația.

Mai ieri, apărătoarea înverșunată a lui Băsescu, Andreea Pora, scria oripilată despre cârdășia Băsescu - Ponta. Constata că Băsescu a mințit și a mințit-o pe ea, cea de bună credință. Băsescu nu a luptat împotriva corupției, nu a luptat împotriva sistemului ticăloșit al lui Adrian Năstase, a preluat sistemul și și-a băgat corupții lui.

Azi am citit un material al Alinei Mungiu care face aceeași observație. Sistemul ticăloșit a fost transformat din năstăsist în băsist. Iar Elena Udrea a fost liantul. În guvernările Boc, Elena Udrea era aceea care asigura legătura între politică și corupție. Soțul ei, renumitul Cocoș, era responsabilul cu împărțitul banilor. Era responsabilul cu manevrele.

În altă parte, citesc cu surprindere o declarație a lui Ponta. Cum era el în grupul de tineri politicieni promovați de Adrian Năstase. Alături de Maior, de Bejenariu, de Gabriel Oprea și de ... Cocoș ! ca să vezi !

Rezumând cele citite, trag concluzia că Băsescu și Ponta sunt tare deranjați de candidatura lui Iohannis. Bine spune Mungiu, nu este din sistem. Ea afirmă că timp de 14 ani contractele administrației din Sibiu s-au derulat fără contestații, ceea ce arată că acolo nu se puteau face afaceri necurate. Ca să dau doar acest exemplu. Alegerea lui Iohannis ca Președinte ar putea duce la distrugerea sistemului și de aceea este atacat atât de PSD cât și de candidații de „dreapta”. Unii băsiști sadea.

În afara candidaților care își fac publicitate prin intermediul acestei campanii, avem candidați care vor să apere sistemul. Ponta, Udrea, Tăriceanu, Meleșcanu sunt oameni ai sistemului. Alegerea lor ar salva sistemul ticăloșit de la moarte. Monica Macovei este văzută ca adversar al sistemului. Eu am mari îndoieli. Ea a fost cea care „a stricat” legile, ea este cea care a propus și susținut legi ce astăzi sunt criticate dur chiar de susținătorii ei pentru că permit abuzurile organelor administrative. Cum este legea ANI. Macovei are handicapul lipsei de susținere. Normal. Apelează la populism și emite judecăți antidemocratice. Populismul nu a dus nicăieri, spune Mungiu. Corect.

Pun separat pe Iohannis. Este singurul candidat care vrea democrație. Vrea o democrație corectă. Iar democrația corectă este anti-sistem ticălos. Ce propune Iohannis este opusul a ce propune Ponta și Băsescu. De aceea Băsescu și Ponta își dau mâna împotriva lui Iohannis în această campanie.

Undeva, cu ceva timp în urmă, la o adunare a pesediștilor, Ponta și baronii roșii au ajuns la o concluzie valabilă și pentru Băsescu și ticăloșii lui. Dacă pierd aceste alegeri, scapă cine poate. Pentru PSD și Băsescu, alegerea lui Ponta sau a Elenei Udrea, la nevoie a lui Tăriceanu sau Meleșcanu ar garanta păstrarea sistemului ticăloșit. Alegerea lui Iohannis ar duce la prăbușirea lui.

Adrian Năstase „se întoarce”. Pentru el !

Legea a permis iar Adrian Năstase a acționat constant pentru reducerea perioadei de executare a pedepsei în penitenciar. A reușit. Ieri, instanța competentă a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca restul pedepsei să fie executată în libertate, sub control judiciar. Sunt condiții pe care Adrian Năstase trebuie să le îndeplinească pentru a nu ajunge să fie întors la penitenciar. Sunt sigur că va urmări, cu mare atenție, să nu cadă în greșeală.

Politicianul Adrian Năstase este „stătut”. Este un politician pur sânge așa că va face politică. Nu cunosc statutul PSD însă bănuiesc că au ceva acolo privind interdicția de a primi foști condamnați pentru acte de corupție. Iar Năstase are o astfel de condamnare. Va fi totuși aproape de cei din PSD. Dacă nu chiar în mijlocul lor. Nu este exclus ca cei din PSD să emită un act prin care să considere, formal, că Adrian Năstase este o victimă a „regimului băsist”, că actul de corupție pentru care a fost condamnat este altceva. Este bine de precizat că una este condamnarea, cu caracterul ei formal și alta este voința comunității care nu a recunoscut o condamnare ! În fond, este vorba despre voința comunității socialiștilor, este mediul lor privat, este voința lor. În condițiile legii, nu poate fi liderul PSD sau candidat al PSD pentru funcții eligibile până în 2022. Mare lucru dacă în 2024 nu îl vom vedea candidat al PSD la Președinție ! Poate însă că nu.

Între timp, abia ieșit din pușcărie, Adrian Năstase va stabili ce anume va face imediat. Iar timpul nu prea este de partea lui. Pentru că „imediat”, ținta lui politică iese din politică. Traian Băsescu, dușmanul vieții lui Năstase, pleacă de la Cotroceni iar partidulețul lui de suflet (PMP) este o făcătură de care rând și curcile. Politic, lui Băsescu nu are ce-i face. Poate însă să lucreze la latura juridică a vieții lui Băsescu. Plină, foarte plină de acte și fapte ce pot face obiectul unei cercetări amănunțite, unei judecăți competente (Justiția a început să funcționeze !), unei condamnări meritate. Juristul Adrian Năstase care a pierdut nu doar niște ani de viață și o înaltă poziție politică, a pierdut o poziție socială înaltă în mediul academic - scopul vieții lui -, a pierdut gloria înaltei competențe (ce presupune nu doar cunoașterea ci și recunoașterea formală a acesteia !). Pentru toate acestea va trebui ca cineva să plătească. Nu este exclus ca Adrian Năstase se reușească, poate nu direct, sigur prin intermediul politicienilor capabili din PSD și a juriștilor de înalt nivel care i-au rămas prieteni. În timp, va reuși să adune în jurul lui oameni dispuși să îl însoțească. Pentru că, de ținem cont de natura omului, în general, lipsa lui de acțiune pentru recuperarea onoarei îl va duce mai mult în jos în conștiința publică.

Este destul de evident faptul că va susține PSD în demersurile politice ale acestuia. Are nevoie de sprijinul PSD în demersurile lui. Iar PSD se va pune la dispoziția lui cu tot ce are. Va fi interesant.

Unificarea dreptei este un mit. Care dreaptă ?

Aseară, la B1Tv, la emisiunea lui Turcescu - „Sub semnul întrebării”, Crin Antonescu și Klaus Johannis au dărâmat mitul „unificării dreptei” atât de drag lui Turcescu și apropiaților lui Traian Băsescu.

Crin Antonescu a fost clar:

„Cred că experiențe de tip hai să construim o coaliție împotriva unui partid dominant a trecut. Problema e dacă societate politică și românească poate alege un alt președinte decât reprezentantul PSD-ului. Trebuie plecat de la candidați în jurul cărora se strâng oameni, fără coaliții. E nevoie de cooperea de forțe anti-PSD. Se conturează o astfel de colaborare cu PMP, PPDD și PDL. Ne putem aduna în jurul unui om, în jurul unui proiect, unui gest politic, unui moment politic”. Cotidianul - aici. B1Tv - aici.

„Problema care se pune în toamnă este dacă societatea politică și civilă românească poate alege un alt președinte decât reprezentantul PSD-ului, că e el Victor Ponta sau nu, dar va fi Victor Ponta, am spus-o demult. Eu cred că de data asta va trebui proiectat totul de la oameni, candidați în jurul cărora se strâng sau nu forțe politice, grupuri politice, fără a mai instituționaliza tot felul de alianțe, cu noi negocieri, cu noi protocoale. (...) A doua variantă este cu totul diferită și presupune o cooperare între forțe de dreapta sau de opoziție sau anti-PSD, în anumite împrejurări și în anumite momente din viața parlamentară, din viața publică. Iată, deja că se conturează pe inițiativa noastră de moțiune de cenzură o astfel de colaborare și cu PP-DD și cu PDL și cu PMP, care nu a necesitat niciun fel de coaliție, niciun fel de tratative. Deci, ne putem aduna în jurul unui om înt-o împrejurare și nu definitiv, ci în jurul unui moment, în jurul unui gest politic”. Agerpres - aici.

Să ne amintim faptul că alianțe politice împotriva unui partid dominant - cu apucături de partid stat -, au fost în 1996 și în 2004 împotriva PSD (sub diferitele lui denumiri) și în 2012 împotriva PDL. În 1996 a fost CDR, în 2004 a fost Alianța „DA” iar în 2012 a fost USL. Toate alianțele au ajuns la guvernare și s-au destrămat aproape imediat. În alianțele contra PSD, turbulentul a fost PD. După alianța CDR, PNȚCD a dispărut de pe scena politică. După alianța „DA”, Băsescu a vrut să scoată PNL de pe scena politică. În alianța USL turbulentul a fost PSD. Concluzia ? Ce naște din pisică, șoareci mănâncă. Urmașii FSN (PSD și PDL) au avut și au mereu și mereu dorința de a acapara mai multă putere cu nerespectarea contractelor politice asumate.

Pe timpul CDR nu doar PD a dorit mai multă putere. PNȚ-ul a jucat la fel de necinstit față de partenerii de alianță, încercând la rândul lui să cucerească întreaga putere. Rezultatul a fost trist. PNȚ-ul a ieșit de pe scena politică iar PD-ul a rămas un partid „minor”. Luptele interne din CDR au dus la câștigarea fermă a alegerilor de către PSD și ajungerea la guvernare a cabinetului condus de Adrian Năstase. Tot acele lupte interne au dat aripi PRM-ului lui Vadim Tudor care a ajuns la 25% ! Ba, mai mult, Vadim Tudor a ajuns în turul II la prezidențiale cu Ion Iliescu obligând ieșirea la vot în favoarea lui Iliescu chiar și a adversarilor săi politici. Ar fi fost de groază să fi avut ca Președinte al României pe Vadim Tudor.

Alianța „DA” a câștigat alegerile pentru că lumea nu a mai dorit PSD-ul și pe Adrian Năstase. În turul II, la prezidențiale a câștigat Traian Băsescu. Judecând la rece, am ales răul cel mai mic. Ar fi fost mult mai rău să fi câștigat Adrian Năstase. Acum nu am mai fi vorbit despre pluralism politic. Am fi avut un partid unic. Cu Năstase Președinte al României ne-am fi întors la perioada dictaturii comuniste. Și în alianța „DA” am avut conflicte dure pentru putere între PD-ul condus de facto de Traian Băsescu de la Cotroceni însă formal de Emil Boc și PNL-ul condus de Călin Popescu Tăriceanu. Tăriceanu și-a folosit marea lui calitate de a fi „încăpățânat” și a se comporta de parcă ar purta „ochelari de cal”. Dacă Tăriceanu ar fi renunțat la funcția de premier, Teodor Stolojan ar fi revenit în fruntea PNL, ar fi devenit premier și ar fi desființat PNL prin absorbția acestuia în PD-ul lui Traian Băsescu. Încăpățânarea lui Tăriceanu susținută de opoziția fermă a liberalilor împotriva dispariției partidului a salvat PNL-ul. Îmi amintesc că prin primăvara lui 2005 Emil Boc și PD-ul au dat un ultimatum PNL privind stabilirea unei date precise privind procesul absorbției. Se pare că a fost o înțelegere inițială a lui Stolojan și Stoica cu Băsescu privind absorbția PD în PNL, acum Băsescu și ai lui doreau ca procesul să fie invers, PD să absoarbă PNL. Tăriceanu a obținut sprijinul PSD în Parlament și a dat afară de la guvernare PD-ul. PSD nu a dorit să intre la guvernare însă a asigurat sprijinul politic contra unor măsuri de guvernare și a unor măsuri guvernamentale care să le satisfacă obiectivele politice. Pe undeva, guvernarea Tăriceanu a continuat guvernarea Năstase. Atunci s-a produs marea trădare în PNL. Doi foști președinți, Teodor Stolojan și Valeriu Stoica, au părăsit PNL cu un grup mare de liberali și susținători, au înființat un nou partid politic (PLD), au obținut un succes semnificativ la alegerile europarlamentare și au fuzionat apoi cu PD formând actualul PDL.

Alianța USL a fost un eșec. Vinovatul este PSD. Clar. Mișcările politice ale celor din PSD, mai pe față sau mai ascunse, au avut scopul de a sufoca PNL și a-l transforma într-o anexă a PSD. Mi-am amintit de o declarație din 2009 a lui Geoană, când a ales să participe la guvernare cu PDL-ul lui Băsescu, în care definea ca singura forță politică de dreapta PDL-ul lui Băsescu. După câteva luni, la alegerile prezidențiale, Geoană a primit ajutorul PNL. Crudă mai este istoria asta !

Este evident că perioada alianțelor împotriva unui partid politic cu apucături totalitare a trecut. PNL a fost în toate alianțele posibile. Mereu s-a găsit un partid care să își dorească mai multă putere în interiorul alianței și să o strice. Apoi, stările politice din trecut nu mai sunt azi. Singurele partide care sunt stăpâne pe propriul destin sunt doar PNL și PSD. Traian Băsescu și-a jucat rolul până la capăt și a reușit să își distrugă propriul partid, nemaiavând partide adverse de distrus (sau nereușind să le distrugă). În perioada CDR a distrus PNȚ, pe timpul guvernării Năstase a vrut să distrugă PSD (s-a opus vehement la afilierea PSD la internaționala socialistă), de pe timpul guvernării Tăriceanu a vrut să distrugă PNL (afirma în 2005 că nu se lasă până nu duce PNL sub pragul de 5%), acum distruge PDL-ul care l-a susținut să devină ceea ce este. O catastrofă politică.

Aseară, Turcescu a încercat în fel și chip să obțină de la Crin Antonescu și Klaus Johannis o recunoaștere a „a partidelor” de dreapta „marca Traian Băsescu” și o promisiune că acestea vor fi reunite sub patronajul lui Traian Băsescu. Cel puțin la alegerile prezidențiale, aceasta fiind „dorința alegătorilor de dreapta”. Ba a încercat și o acceptare a lui Crin Antonescu de a renunța la candidatură în favoarea unui candidat stabilit de Traian Băsescu. Eu așa am simțit. Nu a primit ce a dorit.

Răspunsurile date de Crin Antonescu și Klaus Johannis au întărit declarațiile anterioare ale liberalilor. PNL este independent, este partid de dreapta, are ca adversar politic PSD, Traian Băsescu nu mai este și nu mai poate fi un competitor politic pentru PNL, celelalte formațiuni politice sunt anti-PSD sau așa se declară, pot apare, conjunctural, asocieri între PNL și alte partide politice în acțiunile PNL contra PSD și a guvernării Ponta III - cazul moțiunii de cenzură -, PNL nu se va alia cu nici una dintre formațiunile care se declară de dreapta indiferent cum se numesc ele.

Eu cred că timpul le va rezolva pe toate. După alegerile europarlamentare din această lună, după alegerile prezidențiale din toamnă, după ce vor mai trece niște luni de zile bune vom vedea ce rămâne din PDL, din PMP, din PFC din alte structuri cu pretenții de partide. PNL nu are de ce să își bage capul în jug pentru vreuna dintre ele. Experiența traumatizantă cu Traian Băsescu și partidele moșite de el a fost suficientă. Sunt nefrecventabile. Acum, PDL se luptă cu PMP. Ce va rezulta va fi tot un fel de PD băsescian. Indiferent cum o dai.

Drobul de sare al europarlamentarelor din curtea PSD

Agerpres. Adrian Năstase a comentat despre europarlamentare. Destul de confuz și insinuant, spun eu.

În buna tradiție românească însă, Adrian Năstase este bine. Foarte bine. Drobul de sare este la locul lui, acolo sus, pe policioară, gata să cadă în capul politicienilor noștri aflați la guvernare.

Tema de bază a expunerii lui Năstase o constituie abordarea diferită a problemelor guvernării pe timpul campaniei electorale pentru europarlamentare. Mi se pare normal să fie așa, mi se pare normal ca fiecare partid component al USL să transmită electoratului propria gândire cu privire la guvernarea unei țări membră a UE, la poziția pe care o va avea parlamentarul din PNL sau PSD sau PC cu privire la problematica Pieței Comune Europene, cu toate componentele ei prevăzute în Tratatul Comunității Europene. Până la urmă, noi vom vorbi doar despre piața Comună Europeană, despre actele guvernării din România în concordanță cu politicile comune ale tuturor statelor membre ale UE. România va trebui să accepte să fie parte a strategiilor europene din diferitele domenii de activitate economică. Pentru că participăm la construirea și promovarea acestor strategii. Va trebui să producem la standardele UE și să prestăm servicii la aceste standarde. Iar în aceste domenii sunt diferențe majore de abordare doctrinară între PNL și PSD, ca să mă refer la principalele curente politico-economice care ne reprezintă azi. Este și exemplul nefericit al derapajului PDL sub conducerea lui Traian Băsescu în anii de tristă amintire ai guvernării Boc când noi am răspuns cererilor popularilor europeni și am practicat strangularea economică a investitorilor români pentru a nu deveni concurenți reali ai unor investitori germani sau de pe aiurea ce contribuiau generos la finanțarea popularilor europeni. Dar noi, românii, nu suntem adepții sclavagismului economic și politic față de alte puteri economice așa cum ne-au cerut Băsescu și ai lui să fim. Și cum, de multe ori, ne-au cerut social-democrații români să fim.

Temerile lui Năstase sunt „utile” pe termen scurt. Năstase se gândește la ziua de azi și cea de mâine pe când europarlamentarele au bătaie mai lungă. Privesc și ziua de poimâine. Năstase este îngrijorat de evoluția guvernului Ponta care poate avea probleme în viitorul apropiat. Campania electorală ce urmează pentru europarlamentare poate arăta, de exemplu, că PNL are o altă abordare cu privire la problemele economice interne și, mai ales, gândește altfel în domeniul politicilor europene. Există „pericolul” ca PNL să promoveze interesul național construit în jurul investitorilor români participanți la viața economică a UE și să nu accepte tratarea românilor „la grămadă”, ca „cetățeni de mâna a doua”, așa cum practică abordarea cei care compun grupul socialiștilor europeni sau creștin-democrații/popularii europeni. Există pericolul ca socialiștii europeni să nu obțină suficiente portofolii europarlamentare care să le asigure dominația Parlamentului European și a Comisiei Europene.

Năstase este îngrijorat nu doar pentru soarta PSD, este îngrijorat pentru situația PES după aceste alegeri. Este îngrijorat pentru că PSD este în pericol să nu aibă suficienți aleși în PE pe măsura angajamentelor asumate. De aceea amenință, subtil, cu „nemulțumirile” social-democraților din teritoriu cu privire la paritatea dintre PSD și PNL în actuala guvernare. Ar fi trebuit ca Năstase să meargă mai departe cu judecata și să constate că de se va ajunge la astfel de discuții nu este exclus ca alianța USL să se spargă cu consecința renunțării la guvernare. De ce nu judecă astfel Năstase ? Pentru că nu are interes. El vrea doar să creeze o presiune populară asupra PNL pentru ca acesta să aibă o prestație mediocră sau chiar mai slabă pe timpul campaniei pentru europarlamentare și să obțină mai puține portofolii. Dacă se poate, „diferența” să meargă la PSD pentru a da acestuia mai multă greutate în cadrul PES. Dacă mă gândesc mai bine, Năstase își dorește chiar mai mult. Urmând zicala „dezbină și stăpânește”, el își dorește împiedicarea unificării dreptei românești în jurul PNL astfel încât PSD să rămână, în continuare, principala forță politică a țării. Orice acțiune care poate afecta creșterea PNL este bună atâta timp cât îl menține sub o anumită limită electorală.

O altă concluzie a lui Năstase este în regulă. Un succes al candidaților PNL și PSD la europarlamentare poate „revigora” USL și guvernarea Ponta în egală măsură. Cu inconvenientul că PNL are șansa să crească.

Năstase se comportă normal, ca social-democrat și susținător al PSD. Nu este de criticat ce face el, este de analizat și de luat aminte atunci când judecățile lui pot avea consecințe în relațiile PNL cu PSD. Se vede cu mare claritate că pe Năstase îl preocupă paritatea convenită în USL. Nu îi convine. Își dorește cu ardoare ca PSD să dețină mai mult decât s-a convenit. Dacă este să mă uit în urmă, văd că periodic apar „informații” din tabăra PSD cu privire la paritatea impusă de protocolul USL. Sunt și informații care arată că unii lideri locali ai PSD au trecut la epurarea liberalilor din funcțiile publice anunțând „ruperea” protocolului la nivel local. După „împăcarea” părților cu implicarea celor de la nivel central, liderii locali refuză să lase libere locurile „cucerite” oferind în schimb funcții libere la coada măturei.

„Îngrijorările” lui Năstase sunt ca o atenționare transmisă liderilor PSD: fraților, adversarii voștri sunt liberalii !

Congresul PSD 2013. Ce înțeleg eu.

Nu am ce critica și nici ce lăuda la Congresul PSD. Nu mă interesează nici să speculez pe marginea cuvântărilor participanților. Deciziile luate sunt însă cele care reflectă o realitate. Iar cu această realitate vom trăi de aici încolo o bună bucată de timp.

Alegătorii PSD din sala Congresului au venit și validat o echipă care a avut succes. Situația este asemănătoare cu cea de la PNL. Victor Ponta reales a cerut iar pesediștii din sală i-au dat (nici nu doreau altfel) mai multă putere. O putere bicefală. Ponta și Dragnea, fiecare are ce nu are celălalt. A spus Ponta. A completat Dragnea. Au împărțit, cu această, ocazie și guvernarea. Ponta se va ocupa de justiție, agricultură, industrie, finanțe, politică externă iar Dragnea de tot ce ține de organizarea țării, administrație, dezvoltare locală și națională, ordine internă etc. Acolo unde Dragnea va cere bani și un anume comportament al anumitor domenii de activitate - industrie, agricultură, sănătate, învățământ etc. -, Ponta va impune luarea acelor măsuri. Practic, Dragnea va lucra la baza societății iar Ponta o va asigura financiar și logistic.

Pe de altă parte, Ponta fiind ocupat cu deciziile guvernării, Dragnea va avea grija organizațiilor locale având instrumentul administrației publice. Cumva, în viitor, de va avea succes, Dragnea se pregătește pentru a prelua partidul și guvernarea. Nu este o ipoteză fantezistă, pentru mine, este o ipoteză de lucru plauzibilă. Rămâne de văzut care este anul în care își propun cei doi să facă mișcarea. Pentru că nu va fi un schimb. Ponta nu mai are unde urca în partid, așa că va trece la un nivel superior, la cel al demnității publice care îl scoate din partid. La Președinție.

Iar aici sunt două ipoteze. Prima ne spune că va candida din partea PSD în 2014 prin ruperea alianței cu PNL și PC. Este o ipoteză de lucru care poate fi plauzibilă dacă sunt îndeplinite mai multe condiții, prima dintre ele fiind obținerea unor rezultate excepționale la guvernare. Cum guvernarea nu are suficiente resurse pentru a obține „excepționalul”, probabilitatea ca acest eveniment să se producă scade serios.

A doua ipoteză mă duce la orizontul anului 2019 sau 2018, funcție de ce va prevedea Constituția revizuită. Această ipoteză spune că în 2014 Ponta va fi alături de Crin Antonescu pentru câștigarea prezidențialelor, așa cum a declarat și la Congres (îl cred), însă îl va concura pe Antonescu la următoarele prezidențiale. Iar această ipoteză îmi arată că în 2916, la următoarele parlamentare, USL este posibil să fie încă o alianță sau să existe o altă convenție între PNL și PSD cu privire la împărțirea puterii. Potrivit unui concept al Constituției revizuite, Președintele (în acest caz Crin Antonescu) va desemna pentru conducerea Guvernului pe reprezentantul formațiunii politice (partid sau alianță) care obține cele mai multe mandate în Parlament. Situația de acum ne arată că USL, dacă va mai fi o alianță, va avea, fără doar și poate, o largă majoritate parlamentară. Tot situația de acum ne arată că PSD, de se va rupe USL, va avea la următoarele parlamentare, cel mai mare număr de parlamentri. Cum-necum, Președintele (Crin Antonescu) va desemna fie pe reprezentantul USL (care va fi potrivit protocolului actual de la PSD) fie pe cel al PSD ca viitor premier. În cazul în care USL rămâne unit, nu se pune problema majorității parlamentare. În cazul în care partidele vor merge separat, PSD va face majoritate cu PNL, pe baza unui protocol de guvernare cu împărțirea portofoliilor potrivit rezultatelor alegerilor.

În funcție de evoluția politică și de rezultatele guvernării se pot face și alte mișcări politice ce pot duce la ipoteze de lucru diferite. De exemplu, se poate produce mult-dorita rupere a USL, atât de vehiculată de portocalezi, MRU-iști, băsiști și alte „viețuitoare” politice. Este singura lor speranță pentru supraviețuire pe scena politică. UDMR deja și-a nuanțat, la Congresul PSD, opțiunea pentru viitor. Va ține alături de partidele din USL. În oricare variantă. Dacă va fi necesar, va fi alături de PSD sau PNL funcție de anumite conjuncturi. De va mai crește PNL, va trece la dreapta. De nu va mai crește PNL, va fi lângă PSD pentru că așa cere interesul comunității maghiare. Celelalte formațiuni politice care chinuie ideea de dreapta în România nu pot fi luate în calcul azi. Nici una dintre ele nu confirmă, sunt confuze, ca omul beat care „merg pe gard de drum mă țin”. Nici alegerile europarlamentare nu vor fi suficiente pentru a le clarifica din punctul de vedere al viabilității pe scena politică.

Actualul Congres al PSD ne-a spus ce vor face pesediștii în viitor. Eu am tradus, cum am putut, mesajele.

Crin Antonescu le-a transmis pesediștilor de peste tot că liberalii vor ca alianța să ducă până la capăt mandatul dat de alegători. Începând cu reevaluatul „Jos Băsescu !”, care nu poate fi un program în sine însă este un început, obligatoriu și necesar al unui program de schimabare a țării, în mai bine. Victor Ponta a fost de acord, cu anumite nuanțe. Nuanțe care să „mângâie” urechile sensibile ale extremiștilor din PSD. Crin Antonescu a arătat că USL a câștigat alegerile pentru că s-a aplecat, cu seriozitate, asupra problemelor cetățenilor și că și-a luat angajamentul să le împlinească visele. Victor Ponta a vorbit despre aceleași alegeri ca despre o victorie personală a PSD - noi am câștigat, noi suntem puternici, noi suntem cei mai buni, noi suntem cei mai mari. Pot înțelege diferențele în abordarea problemei alegerilor și angajamentelor asumate, este vorba, până la urmă, despre un Congres de „dare de seamă și alegeri”, iar „darea de seamă” trebuie să fie glorioasă. Problema de fond este ca angajamentele să fie duse la îndeplinire. Repede sau mai încet funcție de resursele pe care guvernarea le va avea la dispoziție. Dacă este să mă iau doar după discursurile pesediștilor la Congres, ar trebui să mă tem. Pentru că ei nu s-au distanțat prea mult de epocile Năstase și Băsescu (la naiba, sângele apă nu se face !). Nu sunt dispuși să facă o altfel de politică. Iar unele informații care circulă lejer în media ne spun că tata-socru Sârbu are, deja, în lucru, niște aranjamente de culise care să ducă la „independența politică” a ginerelui Ponta față de PNL și PC dar și față de oricare altă formațiune politică autohtonă. Până acum, tata-socru a avut succes, tot ce a pitrocit el s-a întâmplat. Nu este de criticat acest comportament, este însă de luat aminte și de pregătit pentru eventuale „tulburări” în USL generate de aranjamentele de culise ale lui Sârbu acum în alianță cu Ioan Rus care a fost serios „reevaluat”.

Momentele festive cu Ion Iliescu și Adrian Năstase, atât de comentate de jurnaliști și unii analiști, au fost doar ce au arătat. Momente festive. Nici Iliescu și nici Năstase nu mai fac parte din viitorul PSD sub autoritatea conducerii bicefale Ponta-Dragnea. În plus, în spatele lor s-au încolonat, deja, viitorii lideri ai PSD, pentru a căpăta experiență și a deveni mai puternici. Unii au făcut dovada „măiestriei politice” în fața ecranelor TV, în funcțiile de demnitate publică cu care au fost mandatați de Victor Ponta, în disputele cu partenerii politici dar mai ales cu adversarii. Din ce am văzut eu, nu sunt dispuși să lase din mână ce au apucat. De aceea cred că Adrian Năstase va fi o glorie a PSD, clamată public fără reținere însă va rămâne doar un sfetnic fără decizie. Va sfătui dar nu va mai putea impune.

Pe undeva acest Congres îmi spune că USL va merge bine sau binișor, cel puțin până în 2016. Normal, în 2014, la alegerile europarlamentare, partidele din USL vor merge separat. Unii vor să mărească grupul PES, alții vor să mărească grupul ALDE. După prezidențialele din 2014 se vor mai acutiza relațiile din USL. Se vor folosi cuvinte mai dure între parteneri, vor fi mai multe acuze, de o parte și de alta, se vor produce rupturi. La nivel local va fi un adevărat festin al ruperilor și pozițiilor revanșarde. Dar la nivel central, semnificativ din punctul de vedere al guvernării, USL va fi destul de unit.

Adrian Năstase. Un proiect politic ratat.

Gâdea l-a adus pe Adrian Năstase în platou. Nu am urmărit emisiunea. Nu îmi place Gâdea. Asta este.

Am citit multele secvențe puse de Antena 3 pe site. Îmi închipui pe Năstase vorbind. Sunt sigur că a avut o anume cumpătare, o anume sfătoșenie în cele spuse. Adrian Năstase este conștient că a eșuat ca om politic. Încearcă, cu disperare, să nu piardă imaginea rămasă, la care a lucrat mulți ani, de creator de școală academică. Cu toate necazurile lui de acum și cele care se prefigurează în viitor, Năstase va încerca să își păstreze imaginea de profesor universitar meritoriu, creator de valori în domeniul dreptului, creator de personalități. Cumva, în urmă, în anii lui de glorie, a sprijinit și ajutat tineri care au devenit personalități publice sau experți în domeniul dreptului sau al relațiilor internaționale. Iar aceste realizări le protejează azi. Nu mai are forța politică sau administrativă la îndemână pentru a impune un comportament sau altul celor din jur, are însă forța intelectualului bine orientat în timp și spațiu, are forța înțelepciunii cunoscute și acceptate de o largă majoritate populară. Nu îi aduc cuvinte de laudă, îi recunosc niște merite.

În peste 20 de ani, Adrian Năstase a urcat treptele puterii și ale gloriei reușind, cu inconștiență, să coboare și treptele decăderii. În toată această perioadă a făcut ce a vrut. A urcat în umbra lui Iliescu, a condus dictatorial un partid și o țară, și-a asuprit concurența pe componenta social-democrată, a născut fidelitate la unii și ostilitate la alții (chiar în propriul partid), s-a complăcut în mica și marea corupție considerând greșit că i se cuvin osanalele ridicate de unii și „atențiile” oferite de alții, chiar dacă ofertele erau și au fost mai târziu calificate ca jaf din banii publici. le-a acceptat pentru că și el, ca și „dușmanul” lui Traian Băsescu, a considerat că „țara trebuie să îi dea obolul”.

Adrian Năstase și-a făcut dușmani. Băsescu și cei din vechiul PD au fost, categoric, printre cei mai oropsiți. În anii 2000, în plină glorie a lui Năstase, PSD a luat decizia de a lucra pentru desființarea PD. Au oropsit sărmanul partiduleț social-democrat creat de Roman și confiscat de Băsescu cum au putut. Politic, administrativ, social etc. Au determinat PD să ceară PNL o alianță (Alianța DA), în timp urmărind să se ajungă la contopirea PNL cu PD pentru a forma o singură formațiune liberală. De atunci au apărut necazurile și pentru Adrian Năstase și PSD dar și pentru PNL. De pe timpul guvernării Năstase au germinat mizeriile care azi ne umplu viața. Pierderea puterii în finalul anului 2004 de către PSD prin câștigarea de către Băsescu a prezidențialelor a dus și la pierderea puterii parlamentare. Chiar dacă PSD a avut un scor excelent la parlamentare. Tot de atunci a început și decăderea lui Năstase în PSD. L-a trădat Geoană, primit în partid la voința lui Năstase, l-a trădat Ioan Rus, ofuscat de mizeriile avute ca ministru de interne când el, ditamai ministrul, era un nimeni în fața unui general prieten cu Năstase. A fost trădat de toți cei care ar fi trebuit să îl apere. În fine, Adrian Năstase a avut neșansa să guste din toate mizeriile trădării.

Nu l-am simpatizat, fără a nega că îi apreciez inteligența și activitatea ca jurist, ca universitar deși, am și aici o observație, avea, la un moment dat, mai multe catedre de la care lua bani. Munca o făceau „sclavii”, tineri dispuși să muncească mai mult pentru a crește în profesie. Nimic anormal. Istoria ne arată că „modelul” este practicat din cele mai vechi timpuri și, culmea, este prezent în toate culturile cunoscute până în prezent. Nu îl simpatizez. Deși sunt capabil să spun și vorbe bune despre Adrian Năstase. Constat doar că timpul lui a trecut. Din punctul de vedere al omului politic. Tot ce spune el poate fi luat sub semnătură de inventar. A mai spus și Năstase o vorbă. la fel ca mulți alții. Necazul este că presa ahtiată după rating ia aceste vorbe și le aruncă ostentativ pe piață. Ele au doar valoarea unor vorbe. Nu ajung să aibă o valoare de întrebuințare, nu vor duce la luarea unor decizii politice sau administrative pentru a fi utile altora. Adrian Năstase vorbește ca să nu fie uitat.

Practic, Adrian Năstase este frate de suferință cu Traian Băsescu. Amândoi rămân în istorie ca proiecte politice ratate. Aderarea României la NATO sau UE nu le aparține, ca persoane politice, nu le aparține nici ca demnitari ai puterii. Aderările sunt realizări de grup. Grupuri imense de oameni care au lucrat, au modificat legi, le-au pus în practică, le-au îmbunătățit, au realizat structuri organizatorice și au creat metode de lucru diferite, au instruit mii și mii de persoane să lucreze în noile condiții, au răbdat, au suferit, au renunțat, au câștigat și au rămas în anonimat. Putem spune doar că pe timpul cât cei doi au îndeplinit funcții publice au fost realizate aceste obiective. Foarte importante. Dar inutile fără alte realizări care le-au însoțit și despre care nu se prea vorbește.

PSD nu îl va scoate pe Adrian Năstase de la naftalină. Este o variantă perdantă din start. Este un înfrânt iar politicieni de acest fel nu se mai iau în calcul. Poate rămâne un conviv agreabil și cam atât. Între timp, tăvălugul proceselor va continua. Nu este exclus ca, în alte cauze, Năstase să primească iar condamnări cu executare. Nu este exclus. Încă o condamnare îi pune capac. Îl vom vedea prin Cișmigiu chibițând la șah (nu la table).

Adio Adrian Năstase. Gâdea și-a împlinit destinul. Te-a îngropat.