Ministerul Public își face treaba

Laurențiu Cazan, Chirică Mihai Dan, Cucoș Gheorghe Sebastian, Sindile Ionuț-Cătălin

Ministerul Public este transparent. A publicat situația în cazul jandarmilor dar și a altor persoane (deocamdată!) asupra cărora s-a început urmărirea penală. Nu pot să nu constat că sub controlul infractorului Dragnea, prin Carmen Dan, MAI a ajuns de râsul lumii. Mai mare rușine nu cred că există. Iar Carmen Dan nu își dă demisia. Mai grav, ieri infractorul Liviu Dragnea a acuzat procurorii care lucrează la caz că fac abuzuri declanșând urmărirea penală împotriva celor de mai sus!

                    Ministerul Public



Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele:

Procurorii militari din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare au dispus, în ziua de 20 septembrie 2018, în cauza privind evenimentele violente din zilele de 10 și 11 august 2018 produse cu ocazia mitingului organizat în zona Piaţa Victoriei din municipiul Bucureşti, efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecții:

- maior Cazan Laurenţiu Valentin, în prezent împuternicit director general al Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, participaţie improprie la purtare abuzivă în formă continuată, participaţie improprie la fals intelectual, participaţie improprie la uz de fals;

- comisar şef de poliţie Chirică Mihai Dan, secretar de stat pentru relaţia cu instituţiile prefectului din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu și complicitate la participaţie improprie la purtare abuzivă în formă continuată;

- colonel Cucoș Gheorghe Sebastian, în prezent prim adjunct al inspectorului general al Jandarmeriei Române, pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu și complicitate la participație improprie la purtare abuzivă în formă continuată;

- colonel Sindile Ionuț-Cătălin, în prezent împuternicit inspector general al Jandarmeriei Române, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu și complicitate la participație improprie la purtare abuzivă în formă continuată;

În ordonanța procurorilor se arată că, în cauză, există aspecte din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea situație de fapt:

Maiorul Cazan Laurențiu Valentin, în data de 10.08.2018, în calitate de comandant al acţiunii de menţinere a ordinii publice în cadrul manifestaţiei desfăşurate în Piaţa Victoriei, a creat aparenţa unei acţiuni legale de restabilire a ordinii publice şi a ordonat intervenţia în forţă pentru evacuarea participanţilor la protest, cauzând astfel o vătămare a drepturilor legitime ale protestatarilor privind libertatea de exprimare şi libertatea de întrunire prevăzute de Constituţia României, Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Ordinul de intervenţie pentru evacurea pieţei a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice şi a art. 33, 34, 36 şi 37 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.

De asemenea a ordonat folosirea mijloacelor din dotare pentru evacuarea protestatarilor, cu consecinţa exercitării de către militarii din subordine a unor acte de violenţă nejustificate de situaţia operativă şi de nevoile reale de imobilizare a persoanelor turbulente, acte îndreptate inclusiv împotriva copiilor, altfel decât în mod gradual și fără a înceta după realizarea scopului misiunii, producându-se vătămarea unui număr mare de participanţi la protest.

În noaptea de 10/11.08.2018 suspectul a determinat autorul scriptural al Jurnalului Acţiunilor Operative, întocmit la nivelul Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, să consemneze în mod nereal ora 23:11 ca fiind cea la care prefectul municipiului Bucureşti a aprobat intervenţia în forţă pentru restabilirea ordinii publice în Piaţa Victoriei și ulterior a determinat folosirea Jurnalului Acţiunilor Operative ca dovadă a modului legal în care s-ar fi desfăşurat intervenţia în forţă.
Comisarul șef de poliție Chirică Mihai Dan, în noaptea de 10/11.08.2018, a uzat de autoritatea conferită de funcţia deţinută pentru a-l ajuta pe maior Cazan Laurenţiu să creeze aparenţa de legalitate a acţiunii de evacuare a protestatarilor aflaţi în Piaţa Victoriei, exercitând presiuni asupra prefectului municipiului Bucureşti pentru a aproba formal ordinul de intervenţie în forţă, atât anterior, cât și ulterior orei la care acesta a fost emis de conducătorul forțelor de ordine, cauzându-se astfel o vătămare a drepturilor legitime ale majorităţii protestatarilor privind libertatea de exprimare şi libertatea de întrunire. Aparența de legalitate creată a permis forţelor de ordine din cadrul Jandarmeriei Române să folosească mijloacele din dotare pentru evacuarea protestatarilor aflaţi în Piaţa Victoriei, cu consecinţa exercitării unor acte de violenţă nejustificate de situaţia operativă şi de nevoile reale de imobilizare a persoanelor turbulente, folosirea forței nefiind una graduală, uzând de mijloacele din dotare inclusiv împotriva copiilor, producându-se vătămarea unui număr mare de participanţi la protest.

Colonelul Cucoș Gheorghe Sebastian și colonelul Sindile Ionuț Cătălin, în noaptea de 10/11.08.2018, în lipsa unui ordin sau dispoziții fragmentare care să consemneze preluarea comenzii de la maior Cazan Laurențiu, prin ordinele date direct forțelor de ordine, au participat nelegal la conducerea operațiunilor și l-au ajutat pe acesta din urmă să pună în aplicare ordinul nelegal de intervenţie în forţă pentru evacuarea protestatarilor aflaţi în Piaţa Victoriei, cauzând astfel o vătămare a drepturilor legitime ale majorităţii protestatarilor privind libertatea de exprimare şi libertatea de întrunire, cu consecinţa exercitării de către forţele de ordine din cadrul Jandarmeriei Române a unor acte de violenţă nejustificate de situaţia operativă şi de nevoile reale de imobilizare a persoanelor turbulente, folosirea forței nefiind făcută în mod gradual și având loc inclusiv împotriva copiilor, producându-se astfel vătămarea unui număr mare de participanţi la protest.

Suspecților susmenționați li s-au adus la cunoștință, în cursul zilei de 21 septembrie 2018, atât calitatea procesuală cât și acuzațiile.

Facem precizarea că începerea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nicio situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.

Klaus Iohannis la bilanțul Ministerului Public

Președintele Klaus Iohannis la bilanțul Ministerului Public pentru anul 2017

Alocuțiunea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută în cadrul ședinței de prezentare a Raportului de activitate a Ministerului Public pe anul 2017

„Domnule Procuror General al României,

Excelențe,

Doamnă Președinte al CSM,

Doamnă Președinte al Înaltei Curți,

Domnule Inspector General,

Doamnelor și domnilor,

Vă mulțumesc pentru invitația de a participa la prezentarea Raportului anual de activitate al Ministerului Public pentru anul 2017 și vă felicit pentru activitatea derulată cu succes în anul care s-a scurs.

Ministerul Public are un rol constituțional foarte bine definit. Procurorul este un reprezentant al intereselor generale ale societății şi un apărător atât al ordinii de drept, cât și al drepturilor și libertăților cetățenești.

Alăturarea acestor atribuții nu este întâmplătoare. În virtutea lor, procurorul se bucură de statutul de magistrat.

Imparțialitatea, integritatea și profesionalismul procurorului îl fac pe acesta responsabil de corecta şi completa instrumentare a dosarelor, cu deplina respectare a drepturilor civile ale tuturor celor implicați în procesul penal.

A devenit un obicei în România să se dezbată intens statutul procurorului. În aceste discuții se invocă frecvent articolul din Constituție care stabilește că activitatea procurorilor se desfășoară sub autoritatea ministrului justiției.

Vreau să fiu foarte clar aici: sintagma din Constituție este «sub autoritatea ministrului justiției», și în niciun caz «în subordinea ministrului justiției».

Se face în mod deliberat o confuzie între aceste două sensuri, tocmai pentru a se induce ideea unui control mult mai amplu asupra procurorilor decât cel prevăzut de Legea Fundamentală. Este doar o încercare de a slăbi independența procurorilor și de a legitima supunerea lor față de voința politicului, fapt inacceptabil.

Doamnelor şi domnilor,

Observăm în unele discursuri politice și mediatice o tot mai mare grijă față de soarta unor inculpați și condamnați penal, care sunt evident deranjați că sistemul judiciar își face treaba în ceea ce îi privește, tulburându-le liniștea și afectându-le bunăstarea.

Se încearcă în mod fals acreditarea ideii că procurorii sunt inamicii societății.

Dimpotrivă, procurorii sunt de aceeași parte a baricadei cu cei care vor aplicarea legii, iar de cealaltă parte se află câțiva indivizi certați cu legea, care au tot interesul să decredibilizeze justiția.

Să fim bine înțeleși: Constituția României nu face nicăieri vorbire despre dreptul la liniște al celor care încalcă legea. Legea Fundamentală prevede explicit că «nimeni nu este mai presus de lege», că «cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări».

Magistrații sunt cei chemați să se asigure că aceste dispoziții constituționale se aplică, astfel încât societatea românească să aibă certitudinea că democraţia se consolidează şi că viitorul său european nu este pus în pericol.

Tocmai de aceea este obligatorie existența unui cadru normativ clar şi predictibil, în care orice magistrat își desfășoară activitatea independent și eficient, fără să fie supus vreunei comenzi din partea unei majorități politice conjuncturale și vremelnice.

În mod evident, asigurarea unui proces corect, înfăptuirea unei justiții drepte, nevoia de locuri de detenție care să asigure condiții civilizate sunt de necontestat și țin de respectarea unor drepturi umane fundamentale.

Din păcate, acum nu se discută despre chestiuni de fond, care pot fi în mod cert îmbunătățite, ci se încearcă intimidarea celor care aplică legea.

În acest context, cu atât mai important este ca magistrații să nu uite niciun moment rolul esențial pe care îl au nu doar în înfăptuirea actului de justiție, ci și ca reper de responsabilitate și moralitate în societatea românească.

Dacă există erori, ele trebuie corectate cu celeritate. Dacă se fac greșeli, cei responsabili trebuie să fie trași la răspundere, iar acolo unde se constată abuzuri, sancțiunile trebuie aplicate urgent și cu severitate.

Cea mai bună apărare împotriva oricăror încercări de denigrare a unei profesii este asigurarea unui standard înalt de etică și profesionalism și rezolvarea eficientă a acelor probleme punctuale care sunt inevitabile în orice domeniu.

Doamnelor și domnilor,

Orice raport de activitate ne invită să privim către viitor. Trebuie găsite şi implementate la nivelul Ministerului Public măsuri pentru eficientizarea instrumentării cauzelor, pentru reducerea numărului de dosare și pentru echilibrarea volumului de activitate al parchetelor. Toate acestea pot contribui la consolidarea progresului făcut până acum de Ministerul Public.

De asemenea, cred că România are nevoie să dezvolte politici publice și o legislație care să pună mai mult accent pe măsurile de prevenire a fenomenului infracțional și pe educarea cetățenilor, în special a tinerilor, cu privire la efectele negative ale încălcării legii penale.

Românii nu își doresc ca infractorii să facă legea și magistrații să fie subordonați politicului. Societatea a înțeles că o Românie modernă nu poate fi clădită pe nisipuri mișcătoare, iar unul dintre pilonii de bază ai democrației, mă refer, desigur, la o justiție independentă, trebuie să funcționeze în cel mai eficient mod cu putință.

Justiția este un serviciu public, iar cetățenii au așteptări mari în acest sens de la magistrați.

Vă doresc succes în activitatea dumneavoastră și vă asigur că voi rămâne un susținător ferm al unei justiții independente și funcționale, care garantează şi respectă drepturile și libertățile cetățenilor.

Vă mulțumesc!”

Pervers, infractorul Liviu Dragnea ia apărarea „principiilor” lui Tudorel Toader

După ce a amețit presa cu „nu știu, nu sunt la curent”, infractorul Liviu Dragnea își dă arama pe față. Bănuiesc că a consultat „expertul” în organizarea judecătorească, Călin Anton Popescu Tăriceanu care are o inițiativă legislativă identică cu „principiile” lui Toader în Parlament.

Aflat la „școala politică de vară” a femeilor din PSD, infractorul Liviu Dragnea a cuvântat:

„Trebuie ieșit dintr-o confuzie generată de năpustirea pe ministrul Justiției doar pentru niște principii enunțate. Și vreau să nu uităm un lucru — Parlamentul va decide. Orice lege se aprobă în Parlament. Deci nu știu cine taie, cine vrea să pună, dar în final Parlamentul va decide după o dezbatere foarte serioasă și legea nu poate deveni lege decât dacă va fi promulgată de președintele României. (...) Sistemul de justiție nu trebuie să se învârtă în jurul lui Klaus Iohannis, nici a lui Kovesi, nici a lui Lazăr. Sunt niște principii enunțate, vor niște texte ale unor proiecte de lege și vor fi dezbătute foarte serios. Și dacă în final majoritatea parlamentară va decide în vreun fel, aia vom susține, dar după argumente foarte serioase.”

După ce eliminăm vorbele de prisos, ajungem la fondul problemei. Iar după ce citim și textul de mai jos, vom observa că Parlamentul, organism destinat să legifereze, a luat decizia politică de a ciopârți Justiția după cum vrea puterea politică: PSD cu ALDE și UDMR.

„Pe de altă parte, nici nu știu cât e de bine ca niște instituții care sunt implicate masiv în acest domeniu să-și dea cu părerea sau să se opună. Până la urmă legislația în România o face Parlamentul sau Guvernul. Și sper ca Tudorel Toader să nu dea înapoi, nici nu are de ce să dea înapoi, bănuiesc că a avut niște argumente serioase când a făcut acele propuneri.”

Am afirmat pe Facebook, pe un grup (https://www.facebook.com/groups/1593461794007141/), că ținta este Ministerul Public. Exclusiv ! Scoaterea Președintelui României din procedura de numire a Procurorului General  al României și a șefilor DNA și DIICOT urmărește trecerea lor în subordinea directă a ministrului justiției, politician ! Președintele României este un obstacol în calea dorinței disperate a lui Călin Anton Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Kelemen Hunor și a infractorului Liviu Dragnea  de a o demite din funcție pe Laura Codruța Kovesi, șefa DNA. Au găsit soluția (pentru viitor, spun ei ?!), ca legea să nu fie aplicată șefilor din Ministerul Public aflați în funcție. Este o frecție la un picior de lemn. Scopul lor este de a distruge independența instituțiilor Ministerului Public și a procurorilor care încadrează unitățile de parchet. Sunt disperați să aibă controlul asupra procurorilor și a dosarelor instrumentate de aceștia. De aceea, printre „principiile” enunțate de ministrul Toader Tudorel apare și cel potrivit căruia procurorul ierarhic superior are dreptul să intervină asupra dosarului aflat în lucru la un procuror subordonat pe fondul cauzei, nu doar sub aspectul legalității măsurilor cerute în procedură de către procuror !

Ce nu se discută cu privire la aceste așa zise „principii”. Nu se discută despre rolul și locul Ministerului Public și al procurorilor în sistemul „autorității judecătorești”, al puterii numite la art. 1 din Constituție, „puterea judecătorească”. Puterea judecătorească este cea care formează împreună cu Ministerul Public și CSM „autoritatea judecătorească” prevăzută la Cap VI din Constituție. La art. 131 din Secțiunea a 2-a, Constituția ne spune despre „Rolul Ministerului Public”. La primul alineat vedem rolul instituției publice și putem face o analiză privind efectele urmărite de Tudorel Toader și puterea politică PSD-ALDE-UDMR.

Art. 131
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Am mai spus că potrivit Constituției României, Ministerul Public este singura instituție care are atributul constituțional de a „reprezenta interesele generale ale societății” ! Singura !

O altă particularitate constituțională o constituie faptul că Ministerul Public își exercită acest atribut „în activitatea judiciară”. Adică în fața Justiției !

Trecerea Ministerului Public în subordinea deplină a politicului, potrivit „principiilor” enunțate de ministrul Tudorel Toader, susținute acerb de către liderii politici majori cum ar fi infractorul Liviu Dragnea sau inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu, pune sub semnul întrebării un întreg eșafodaj constituțional. Mă raportez, pentru această afirmație, la art. 1 alin (4) din Constituție care prevede că „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”. Așa-zisele „principii” propuse de ministrul Tudorel Toader strică separația și echilibrul puterilor în stat !

Așa-zisele „principii” sunt perverse. Ministrul Tudorel Toader vrea ca propunerile de numire a Procurorului General al României și ale șefilor DIICOT și DNA să fie făcute de ministrul justiției iar Consiliul Superior al Magistraturii să le aprobe, finalizând procedura. Fiind normă imperativă, „propunerea de numire” exclude orice altă variantă iar CSM este obligat să accepte propunerea ministrului justiției. Act formal. Cel care propune numirea are dreptul corelativ de a propune demiterea ! Sigur că vom găsi și norma care permite ministrului justiției să ceară demiterea Procurorului General al României sau a șefului unei instituții a Ministerului Public (DNA sau DIICOT) dacă respectivul șef nu stă sluj în fața politicienilor ajunși la putere.

Mai grav, rolul Ministerului Public va fi grav afectat deoarece Guvernul poate dispune care este interesul general al societății la un moment dat și poate dispune, prin ministrul justiției, „măsurile necesare protejării acestuia”. Ajungem astfel la un regim autocrat unde procurorii sunt limitați în exercitarea atribuțiilor constituționale. Mai ales că ministrul Tudorel Toader a emis și „principiul” potrivit căruia șeful ierarhic poate interveni pe fondul cauzei, intervenție care poate opri urmărirea penală !

Intenția infractorului Liviu  Dragnea și al inculpatului care îl acompaniază, Tăriceanu, este să supună Justiția dictatului Parlamentului. Afirmațiile infractorului Dragnea nu lasă loc de întors:

- Sistemul de justiție nu trebuie să se învârtă în jurul lui Klaus Iohannis, nici a lui Kovesi, nici a lui Lazăr
- nici nu știu cât e de bine ca niște instituții care sunt implicate masiv în acest domeniu să-și dea cu părerea sau să se opună

Punând Ministerul Public sub controlul direct al Guvernului, se ajunge la situația în care procurorii nu mai pot apăra interesele generale ale societății în fața actelor samavolnice ale guvernanților. Nu vor avea voie ! Libertatea de acțiune oferită de actuala legislație dispare !

Instanțele de judecată vor judeca doar ce aprobă Guvernul iar soluțiile date vor fi cele dorite de Guvern. Orice act de independență al procurorilor va fi stopat prin intervenția procurorului șef ierarhic superior. Nu este de glumă ! Fără avizul acestui șef, nici un dosar penal nu poate trece la o etapă superioară prevăzută de procedura penală ! Instanța îl va respinge „pentru lipsă de procedură” !

Situația este deosebit de gravă ! Este o dictatură parlamentară în curs de instalare.

După părerea mea, opoziția PNL trebuie să meargă mai departe decât a anunțat că va face în această etapă. Trebuie să meargă până la a anunța că imediat ce va cuceri puterea politică în urma unor alegeri libere și democratice (și astea sunt puse în pericol !), va reda libertatea de acțiune și independența Ministerului Public prin anularea acestor norme aberante declarate astăzi ca „principii” !

Adrian Năstase vede dincolo de discursul lui Toader Tudorel.

Mă bucur, sincer, că cineva a avut grijă să pună pe facebook un site care urmărește (pentru „bombe” de presă), blogul lui Năstase.

Dacă lăsăm la o parte atitudinea revanșardă a lui Năstase și preluăm doar analiza și evaluările lui, vom „prinde” înțelesul evenimentelor.

Pe blog, Adrian Năstase scrie:

Există o fractură evidentă in raportul prezentat, aseară, de ministrul justitiei, Tudorel Toader. Prima parte este o analiză juridică. Este adevărat, nu a functionalitătii , a managementului celor două parchete, ci a jurispridentei CCR, in special a ultimei sale decizii. Concluzia juridică a Raportului a fost aceea că decizia a fost corectă! Veti spune că nu acesta era rolul evaluării. Si voi aveti dreptate. Oricum, m-am bucurat că am avut un anumit rol in jurisprudenta CCR.

... 

Spuneam că există o fractură in Raport. Prima parte este riguroasă juridic, de fapt o analiză descriere de jurisprudentă si de coerentă constitutională. A doua parte insă este o concluzie politică, o concluzie de oportunitate. Dacă veti revedea emisiunea mea de la Antene 3, cu Mihai Gâdea, de acum 10 zile, veti observa că am anticipat cu exactitate acest deznodământ. Am arătat rolul presiunii externe, rolul MCV, rolul intâlnirilor de la Bruxelles, rolul ambasadorului american, rolul protestelor din piată asupra deciziei ministrului.

... 

In timpul asta, PSD si guvernul i-au dat „mână liberă” lui Tudorel Toader, lăsându-l de fapt singur să se bată cu toate aceste forte. Cu alte cuvinte, au ales „pilotul” dar nu i-au dat „un plan de zbor”. Iar acum unii lideri par supărati că „pilotul” nu s-a transformat in kamikaze.

Este clar, după părerea mea, că după externalizarea justitiei din guvern (acceptarea unui ministru tehnocrat care să „repare” singur legislatia in domeniul justitiei si să-si  aleagă singur secretarii de stat), se conturează din nou un ‘domeniu rezervat’ in materia justitiei pentru presedinte, cu alte cuvinte un nou pact de coabitare.

Nu am îndoială că Adrian Năstase are dreptate. De aceea trag concluzia că raportul lui Toader Tudorel nu are treabă cu managementul DNA, al Ministerului Public.

Raportul lui Toader Tudorel preia motivarea CCR de la decizia privind conflictul juridic de natură constituțională dintre Guvern și DNA, la sesizarea inculpatului Călin Anton Popescu Tăriceanu și ... dă dreptate CCR. Astfel că „acuzele” din motivarea CCR aduse DNA și Ministerului Public au fost preluate de Tudorel Toader în acest așa-zis raport de management. Să ne fie cu iertare dar, una-i una, alta-i alta.

Suntem în fața unui „copy-paste soft”, elaborat. Tudorel Toader nu iese din „scrierea” CCR, nu își aduce contribuția la analiza situației, nu vede elementul de management greșit al șefilor celor două instituții. Cum spune Năstase, prima parte este o analiză juridică (mrr !) a jurisprudenței CCR. Și punct !

A doua parte a „raportului” este o concluzie de oportunitate, o concluzie politică. După părerea mea, insuficient motivată. Chiar dacă o motiva, politic, desigur, pe evitarea unei destabilizări a luptei împotriva corupției, pe semnalul negativ că actualul guvern se opune acestei lupte, Adrian Năstase și alți politicieni interesați (ca să nu mai spun de jurnaliștii stipendiați) ar fi pomenit de ambasadorul american, MCV, Bruxelles, protestele din stradă etc. Fără a face distincție între momentele respective. Unele sunt ante iar altele sunt post OUG nr. 13/2017. Unele sunt angajamente naționale pentru îndeplinirea unor criterii în vederea integrării depline în spațiul european numit UE, altele sunt reacții. Nu pot fi puse în aceeași oală !

Când vorbim despre management, vorbim despre administrare. Ei bine, constat că ministrul Justiției, Tudorel Toader, și-a luat un angajament pe care nu l-a respectat. Expunerea de păreri la care s-a pretat în fața jurnaliștilor nu este o analiză de management asupra celor doi conducători de instituții și ca atare, nu avea nici cum propune o măsură disciplinară. Dacă este să fim foarte corecți, analiza juridică asupra jurisprudenței CCR nu poate ține loc de analiză de management ! Pe de altă parte, părerea judecătorilor constituționali în cauză nu poate fi folosită într-o analiză de management pentru că este contrazisă de documentele oficiale care circulă pe filiera legală. DNA nu a cercetat oportunitatea și competența guvernului de a emite ordonanțe, a cercetat activitatea din ministerul Justiției pentru emiterea unei ordonanțe ! De aceea se poate considera că CCR a făcut un serviciu unor politicieni care au urmărit, cu disperare, ca procurorii să nu poată deschide acțiuni penale împotriva guvernanților care ar fi mătrășit o lege sau o ordonanță „cu dedicație”, bașca scoaterea de sub imperiul legii și a sancțiunilor ei pe unul ca Vosganian sau Chițac, ca să îi dau doar pe aceștia ca exemple.

Având în vedere cele de mai sus, pot constata că Toader Tudorel s-a făcut că face ca să scape de gura lui Tăriceanu și Dragnea ? Pot. Momentul a fost marcat dar, singura parte cu adevărat notabilă, este angajamentul că își va exercita atribuțiile prevăzute de art. 132 din Constituție, își va manifesta autoritatea în relația ministerului cu procurorii Ministerului Public.

Ultimul paragraf preluat de la Adrian Năstase reflectă dezamăgirea acestuia că PSD și aliatul/sluga ALDE au fost învinși la acest minister care va rămâne, pe mai departe, „un ‘domeniu rezervat’ in materia justitiei pentru presedinte”, iar asta este marea lui supărare.

Pentru cine a uitat, Adrian Năstase și Rodica Stănescu s-au chinuit și au motivat cu disperare că guvernul trebuie să aibă propria politică penală. Din momentul în care ministerul Justiției este „părăsit” pe mâna unui tehnocrat, dorința lui Năstase rămâne în vânt. Și este bine că rămâne ! Cum ar fi ca fiecare guvern care vine la putere să aibă politica penală proprie ? Dacă este un guvern de centru-dreapta se vor înăspri sancțiunile penale, dacă vine un guvern de stânga, se vor modifica legile penale și sancțiunile vor scade. Ar rezulta ca la 4 ani odată, legile penale să fie modificate nu doar sub aspectul mărimii sancțiunilor ci și sub aspectul existenței sau nu a unor fapte penale. Cum este cu neglijența în serviciu pe care prin OUG nr. 13/2017 cei din PSD și ALDE au desființat-o !

În concluzie: Toader Tudorel s-a făcut că face o analiză a managementului la DNA și Ministerul Public, a făcut o analiză juridică a jurisprudenței CCR și nu a cerut revocarea celor doi șefi ai procurorilor pentru că nu avea de ce. Adrian Năstase deplânge faptul că PSD a pierdut ocazia să preia Justiția sub control politic. Simplu.

Tovarășe Dorneanu, CCR primește încă o bilă neagră !

Prima bilă neagră a primit-o CCR de la mine când nu a văzut (o fi avut orbul găinilor ?) conflictul juridic de natură constituțională între Parlament și Guvern cu referire la emiterea OUG nr. 13/2017. Atunci ai aburit-o cu dreptul Guvernului de a emite ordonanțe și nu ați mers mai departe, în Constituție, la art. 147, acolo unde este vorba despre deciziile CCR să vedeți că Guvernul nu este abilitat să pună de acord deciziile de neconstituționalitate ale CCR cu privire la legi ci doar la ordonanțe ! Uite textul pe care tu și alți tovarăși de la CCR nu l-ați citit:

(1) Deciziile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției...

Pentru că era vorba despre o modificare a unei legi în vigoare, punerea de acord era obligația constituțională a Parlamentului și nu a Guvernului ! Dar tu, Dorneanule, tu și alți tovarăși de la CCR ați avut alte „voințe”. Politice, Dorneanule ! Iar asta înseamnă o încălcare a Constituției !

Acum, sesizați de inculpatul Tăriceanu, cu „o majoritate semnificativă” (?!), iar vă faceți de rahat.

Țin să îți aduc la cunoștință faptul că noi, cetățenii, nu suntem obligați să considerăm ca fiind corecte deciziile CCR. Obligația este doar pentru instituțiile statului, cele care lucrează cu legea, cele care o pun în aplicare. Eu, cetățeanul, pot constata că tu, judecătorul Curții Constituționale tratezi Constituția, pe care eu am votat-o, cu nepăsare. Îi faci interpretări care o exced, astfel că interpretările tale și ale unor colegi au un foarte puternic „interes” politic. Asta ai făcut la sesizarea inculpatului Tăriceanu.

Din declarațiile tale, constat că te-ai transpus în poziția procurorului general și ai judecat o cauză penală sub aspectul „oportunității și legalității ei” ! Asta faci, pur și simplu. Iar tu, judecător al CCR nu ai acest drept, nu ai această competență !

Apoi, minți de îngheață apele. Una este plângerea penală - de conținutul căreia te agăți ca disperatul -, și alta este acțiunea procurorilor. De când judecă CCR o plângere penală ? Asta este atributul CCR potrivit Constituției ? Iar cât privește ce au făcut procurorii, se desprinde din comunicatul DNA (l-am pus și eu pe blog, pentru orice eventualitate !), de unde oricine a învățat să citească poate înțelege că decizia CCR este pe lângă subiect. Ca atare, eu trag concluzia că onor CCR și-a cam depășit atribuțiile. Alo ! Judecătorilor constituționali ! Sunteți pe lângă Constituție !

Ai moșmodit explicațiile când jurnaliștii (se pare că sunt și jurnaliști adevărați) ți-au spus de comunicatul DNA și de probele adunate de ei potrivit cărora există fapte penale și probe că acele fapte s-au săvârșit. Ai fost de acord că procurorii sunt îndreptățiți să cerceteze acele fapte penale comise pentru emiterea OUG nr. 13/2017 ! Ca să vezi ! Dar dacă nu făceau cercetarea penală, mai descopereau faptele ? Nu. Este la mintea cocoșului, darămite la mintea unui judecător constituțional.

Parchetul General a dat și el un comunicat (aici). Cu mult mai inteligent decât gargara cu pioneze a tovarășului Dorneanu:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a luat cunoștință despre Decizia Curții Constituționale privind constatarea existenței unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Ministerul Public prin Direcția Națională Anticorupție, decizie prin care instanța de contencios constituțional a constatat că "acțiunea PÎCCJ — DNA de a-și aroga atribuția de a verifica legalitatea și oportunitatea unui act normativ, respectiv OUG13/2017, cu încălcarea competențelor constituționale ale Guvernului și Parlamentului, prevăzute de art. 115 alin 4 și 5 din Constituția României, respectiv ale Curții Constituționale, prevăzute de art. 146 lit. din Constituție", a generat un conflict juridic de natură constituțională între respectivele autorități ale statului

Motivarea Curții Constituționale va fi determinantă pentru viitorul curs al anchetei cu privire la infracțiunile de favorizarea făptuitorului, prezentarea cu rea-credință de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prev. de art. 8 alin 1 lit. b din Legea 115/1999, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, sustragerea sau distrugerea de probe ori înscrisuri, fals intelectual, ce constituie obiectul cauzei înregistrată pe rolul Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul PÎCCJ, cauză cunoscută generic sub denumirea de "Adoptarea Ordonanței 13"

Parchetul General atrage atenția, de fapt, CCR, că motivarea lor pentru existența unui conflict juridic de natură constituțională poate duce la împiedicarea procurorilor din cadrul Autorității Judecătorești - a treia putere a statului, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituție -, să își exercite atributul constituțional de tragere la răspundere a celor care comit fapte penale având competența exclusivă de a apăra interesele generale ale societății, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituție.

Pentru că tovarășul Dorneanu citește din Constituție doar ce vrea mușchii lui și o interpretează după cum i se dictează de către infractorul Dragnea sau inculpatul Tăriceanu îi scriu aici, chiar dacă nu va citit articolul de pe blog:

Art. 131 - Rolul Ministerului Public
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Poate are nevoie să îi reamintesc și prevederile art. 124 alin 1 și 2 din Constituție:
(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.
(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Fiind investită cu cercetarea unor fapte posibil de natură penală, printr-un act prevăzut de legea procesual penală, DNA a fost obligat să aplice legea ! Că place sau nu place cuiva, asta este legea. A spune tu, judecător constituțional, că aplicarea legii este un abuz al procurorilor legal investiți, este peste poate.

Tovarășe Dorneanu, îmi reaprinzi dorințele ca această Curte Constituțională, în forma în care este aleasă și mai ales în modul cum acționează să își înceteze activitatea. O fi bună ea o Curte Constituțională dar după cum se comportă parcă ... nu prea răspunde cerințelor. Poate nu ar strica ca sesizările de neconstituționalitate să fie date spre soluționare unei secții speciale de pe lângă ICCJ, acolo unde sunt judecători nu doar absolvenți de drept.

Of ! Și totuși, „căruța” a pornit la drum. Abuzul PSD și ALDE este „judecat” iar statul de drept pe cale de a fi salvat.

Îmbătați de puterea la care au fost duși de absenteiștii de la votul din decembrie 2016, infractorul Liviu Dragea și inculpatul Tăriceanu au reușit să miște țara prin abuzurile la care s-au dedat.

Cel mai virulent atac la statul de drept îl constituie, fără doar și poate, nesimțita OUG nr. 13/2017 care face modificări la Codul penal. Zilele acestea, au revenit în media informații care erau active cu luni și chiar ani în urmă. Modificarea art. 297 Cod penal, era planificată de Dan Șova și Viorel Hrebenciuc, Victor Ponta având misiunea de a facilita ajungerea lui Șova la Ministerul Justiției pentru a face o modificare „deșteaptă” pentru realizarea dezincriminării abuzului în serviciu. Iordache o fi fost unul dintre cei care au lucrat la acest proiect de suflet al PSD. Este evident că acest proiect de modificare a infracțiunii de abuz în serviciu a fost construit din timp. Nu a fost făcut noaptea și nici nu are cum să fie doar „opera” unui om. Ministrul Justiției, Florin Iordache este doar cel care a fost pus în funcție pentru a urma procedura stabilită în urmă cu peste 2 ani de zile pentru a avea succes. Iar infractorul Dragnea nu este străin de manevra ticăloasă, mai ales după ce el a devenit inculpat pentru instigare la abuz în serviciu !

Suntem deja în fața unor acțiuni de politică a statului împotriva unor abuzuri comise de Guvernul Grindeanu. Abuzuri susținute de o parte a Parlamentului, mai ales de majoritatea lui PSD-ALDE ! Iar acestea au fost posibile doar prin intervenția populară. Protestele cetățenești au încurajat alte puteri ale statului să își exercite atributele de putere.

Protestele au permis Președintelui Iohannis să își exercite rolul de mediator între stat și societate. Astfel, Președintele a apelat la CSM ca organism care are atributul de garant al independenței Justiției, a apelat la Avocatul Poporului și a acționat ca organism de stat pentru sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea OUG 13/2017.

Avocatul Poporului a urmat „sfatul” Președintelui Iohannis și, după ce i-a mulțumit pentru „ajutor”, a sesizat la rândul lui Curtea Constituțională pentru constatarea neconstituționalității OUG-ului abuziv. Intervenția Avocatului Poporului poate fi accesată aici. Este destul de lungă, este tehnică, dar poate fi înțeleasă de oricine.

Avem trei sesizări la CCR. Două pe motiv de conflict constituțional între puterile statului, introduse de CSM și Președintele României și una pe motiv de neconstituționalitate cu privire la procedură dar și la conținut introdusă de Avocatul Poporului. Pe lângă acestea, avem o intervenție excelentă a Ministerului Public prin cererea Procurorului General adresat Curții de Apel București de suspendare a intrării în vigoare a OUG nr. 13/2017 pe motiv de Contencios administrativ !

Ei bine, suportul pentru revenirea la statul de drept trebuie să existe în continuare. Iar juriștii de bună credință, sunt enorm de mulți, ar trebui să face o muncă suplimentară pentru a sprijini oamenii care protestează, fie în piețele sau pe străzile orașelor, fie pe rețelele de socializare să conștientizeze că protestul lor este îndreptățit. Nu toți cei din stradă știu să citească o normă, nu au deprinderea de a privi cum norma acționează în viitor și care pot fi consecințele. Juriștii au această deprindere și ar trebui să o pună în folosul tuturor în astfel de momente.

Sunt speranțe. Puterea oferită de alegerile din decembrie 2016 PSD și ALDE este legală dar s-a alterat. Încălcările repetate ale drepturilor omului și guvernarea în interesul propriu sunt cauze care determină revolta cetățenilor. Noi avem, din scurt, un guvern și o putere devenite tiranice. Dacă sistemul democratic devine ineficient, atunci revolta este singura cale pentru a demite o astfel de putere și o astfel de guvernare.

SRI în sus, SRI în jos, SRI ... Hai să fim și serioși

Văd că sunt multe discuții legate de „informările” SRI către populație. Se cer de către unii și alții. Numai că „unii și alții” nu au acces la informările SRI. Așa spune Legea 51/1991 privind siguranța națională a României.

Să lămurim niște lucruri. Siguranța națională are trei (3) pași pentru a fi realizată în baza legii. Cunoașterea - asigurată de serviciile specializate în culegerea de informații -, prevenirea - realizată de instituțiile publice de ordine publică - și înlăturarea amenințărilor interne și externe care pot aduce atingere valorilor conținute în sintagma „siguranță națională” - aici sunt competente instituțiile publice de ordine publică, pentru cele interne, forțele armate și ministerul afacerilor externe pentru amenințările externe.

Serviciul Român de Informații are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările interne. Serviciul de informații externe are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările externe. Celelalte instituții publice ale statului pot avea informații despre amenințări interne și externe însă nu sunt competente să le dea valoarea necesară interpretării în sensul „cunoașterii” amenințării și, de aceea, legea le obligă să pună la dispoziția serviciilor specializate informațiile pe care le dețin pentru a asigura cunoașterea corectă a amenințării.

Noi, pălmașii, beneficiarii serviciilor de stat, trebuie să ne adresăm pentru eventuale nemulțumiri instituțiilor statului care au atribuții clare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor. Aici vorbim despre Președintele României, Guvern și Justiție. Avem instituții specializate din cadul Ministerului de Interne, Ministerul Public, tot felul de agenții guvernamentale de nișă etc. care au obligația și competența de a lua măsuri pentru prevenirea amenințărilor.

Sunt sigur că serviciile de informații își fac treaba. Zilnic dau informații. Pentru că au caracter de secret de stat nu ajung la noi. Abia în etapele 2 și 3, de prevenire și înlăturare a amenințărilor putem face interpretări cu privire la acțiunile amenințătoare.

Hai să lăsăm SRI și SIE, precum și celelalte structuri cu competențe în culegerea informațiilor în pace. Să ne luăm de cei care trebuie să dea valoare informației prin acțiunea politică sau administrativă de prevenire și înlăturare a amenințării despre care informația face vorbire.

Pun aici și domeniile în care se culeg informațiile pentru că văd că există unele neclarități:

„Art. 3.
Constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei urmatoarele:
a) planurile si actiunile care vizeaza suprimarea sau stirbirea suveranitatii, unitatii, independentei sau indivizibilitatii statului roman;
b) actiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de razboi contra tarii sau de razboi civil, inlesnirea ocupatiei militare straine, aservirea fata de o putere straina ori ajutarea unei puteri sau organizatii straine de a savirsi oricare din aceste fapte;
c) tradarea prin ajutarea inamicului;
d) actiunile armate sau orice alte actiuni violente care urmaresc slabirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, procurarea ori detinerea ilegala de documente sau date secrete de stat, in vederea transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora sau in orice alt scop neautorizat de lege, precum si divulgarea secretelor de stat sau neglijenta in pastrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale;
g) actiunile prin care se atenteaza la viata, integritatea fizica sau sanatatea persoanelor care indeplinesc functii importante in stat ori a reprezentantilor altor state sau ai organizatiilor internationale, a caror protectie trebuie sa fie asigurata pe timpul sederii in Romania, potrivit legii, tratatelor si conventiilor incheiate, precum si practicii internationale;
h) initierea, organizarea, savirsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune in pericol sub orice forma unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum si initierea sau sprijinirea in orice mod a oricaror activitati al caror scop il constituie savirsirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivitati, savirsite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, munitie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitatile autorizate sa le detina, contrabanda cu acestea, producerea, detinerea, instrainarea, transportul sau folosirea lor in alte conditii decit cele prevazute de lege, precum si portul de armament sau munitie, fara drept, daca prin acestea se pune in pericol siguranta nationala;
l) initierea sau constituirea de organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora, in scopul desfasurarii vreuneia din activitatile enumerate la lit. a) - k), precum si desfasurarea in secret de asemenea activitati de catre organizatii sau grupari constituite potrivit legii”.

Este nevoie să pun și art. 4 din lege pentru a înțelege de ce uneori nu se adoptă o poziție sau alta, de ce atunci când este vorba despre siguranța națională se cântărește, foarte atent, fiecare acțiune a forțelor de ordine publică. Declarațiile politice însă nu au limitări.

„Art. 4.
Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restringerii sau interzicerii dreptului de aparare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constitutie sau legi. Nici o persoana nu poate fi urmarita pentru exprimarea libera a opiniilor sale politice si nu poate face obiectul unei imixtiuni in viata sa particulara, in familia sa, in domeniul sau proprietatile sale ori in corespondenta sau comunicatii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale, daca nu savirseste vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o amenintare la adresa sigurantei nationale”.

Referitor la manifestațiile anti-RMGC sau împotriva exploatării gazelor de șist, nu există nici o încadrare la prevederile art. 3 din lege. Sunt însă persoane, grupuri mici, infiltrate între manifestanți care este posibil să aibă ca obiectiv încălcarea unor interdicții de la art. 3. Fiind puține și având o evoluție firavă, sunt în supraveghere și nu fac obiectul unor acțiuni ale forțelor de ordine publică în timpul manifestațiilor. Asupra lor se va acționa nu când se manifestă politic ci atunci când acțiunea lor nu lasă loc de îndoială cu privire la încălcarea legii.

Manifestația pro-autonomie a etnicilor maghiari nu se încadrează la art. 3, ci la art. 4. Este o exprimare liberă a opiniilor politice. Chiar dacă respectivele opinii sunt contrare prevederilor Constituționale ele sunt doar opinii. Când vorbim despre organizațiile maghiare, sucursale ale organizațiilor extremiste din Ungaria - cum este Jobik -, este altceva. Aici putem întreba MAI și Ministerul Public cum acționează, pentru prevenirea ameninănțărilor. Fiind, în același timp vorba și despre o amenințare externă, ne putem adresa MAE și Președintelui României.

Hai să lăsăm SRI să își facă treaba iar noi să ne adresăm celor care trebuie, potrivit legii, să ne răspundă la întrebări. Îi plătim și pentru asta.

Procurorii nu reprezintă Justiția. Doar un club mafiot.

Iau de la Mediafax, după ce am citit în Gazeta Sporturilor. Procurorii instrumentează dosare în care adevărul este strâmbat. Cu bună știință. Nu poți avea încredere în astfel de oameni. Ar trebui procedat la o epurare în rândul procurorilor. Prea mulți mafioți poartă toga de magistrat în Ministerul Public.

Chiar dacă este vorba despre un proces în care a fost implicat Gigi Becali și oamenii lui, Becali fiind deja achitat (după ce „teatral” procurorii l-au ținut și în arest preventiv) încălcarea gravă a deontologiei profesionale de către procurori nu ar trebui să rămână fără urmări.

„Astfel, în faţa judecătorilor, ambii au arătat că doresc să îşi schimbe declaraţiile, pe motiv că fie s-au făcut presiuni asupra lor în timpul cercetărilor de la Poliţie şi Parchet, fie presupusele înţelegeri avute cu procurorii nu au mai avut o finalitate în cazul lor.

Concret, partea vătămată Stan Constantin David a arătat ferm în faţa celor cinci judecători că nu menţine declaraţiile date la Parchet, pe motiv că nu a fost respectată o presupusă înţelegere avută cu procurorii.

David a arătat că, în timpul audierilor de la Poliţia Capitalei, la care, pe alocuri, a participat şi Ion Alexandru, zis Sandu Geamănu, acesta din urmă a propus victimelor să dea declaraţii nefavorabile finanţatorului Stelei, astfel urmând să beneficieze de clemenţă din partea anchetatorilor în alte dosare penale instrumentate la acea vreme pe numele lui şi a celor doi care ar fi fost sechestraţi de Becali.

Acesta a declarat că această presupusă înţelegere nu a fost respectată”.

Înțeleg să faci o înțelegere cu făptuitorul pentru aflarea adevărului, dar nu cu victima pentru ascunderea adevărului și întocmirea unui dosar măsluit. Iar aici este vorba, în clar, despre măsluirea unui dosar.

Ne trebuie o epurare în Ministerul Public. S-a umplut de mafioți.

Mona Pivniceru se ține de cuvânt. Realizează.

„Aprobarea Memorandumului reprezinta prima asumare din partea unui guvern postdecembrist a angajamentului de a trata Justitia ca pe o prioritate, alocandu-i resursele financiare si de personal necesare traversarii unei perioade de mari transformari ce va fi marcata de intrarea in vigoare a noilor coduri”.

Articolul și imaginea, luate de pe site luju.ro  , aduce  în fața noastră un ministru care își ține cuvântul dat. Mona Maria Pivniceru.

Articolul este amplu, suficient de documentat pentru a înțelege ce se petrece în guvernul Ponta. Faptul că sumele necesare aplicării noilor coduri, de la sumele pentru încadrarea cu personalul necesar, judecători, până la alte cheltuieli ce se impun pentru acest proiect amplu, au fost acceptate de întreg guvernul, ad literam, după Memorandumul depus de Mona Pivniceru, ne arată determinarea cu care partenerii din USL ai judecătorului Mona Pivniceru înțeleg să participe la reforma Justiției. O reformă pentru Justiție, pentru contribuabili. Nu pentru hăndrălăii băsescieni care au maltratat-o și violat-o până acum.

Vorbind despre Justiție, se cuvine a arăta și faptul că este mai urmărită sceneta melodramatică a ultimelor manevre băsesciene de la nivelul Ministerului Public. Da, are loc rotirea cadrelor PDL. Kovesi va trece la DNA iar Morar va trece la Ministerul Public. Se va întâmpla așa pentru că pixul este la Băsescu. Pentru că CCR i-a dat lui Băsescu atribuții peste competențele sale constituționale și legale. Se întâmplă pentru că urmează un nou raport MCV și pentru că pixul UE este la o anume Reding care abia așteaptă un semnal de la Băsescu să mai arunce cu noroi în România.

Față de realizarea Guvernului Ponta, în domeniul Justiției, mascarada cu rotirea cadrelor PDL este ca apa de ploaie.

Corupția procurorilor este o realitate.

Procurorii sunt corupți. Citesc și mă întristez, în același timp, cum un procuror, Gabriela Zlata, de la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a judecat pentru a da NUP în dosarele deschise lui Elena Udrea (în calitate de ministru) la solicitarea Comisiei speciale de anchetă a Parlamentului pentru abuz în serviciu și alte infracțiuni conexe. După lectura materialului din Lumea Justiției nu poți ajunge la altă concluzie. Procurorul ICCJ și șeful ei care a confirmat soluția procurorului de caz, aici este evident șeful de secție dar și Laura Kovesi, sunt corupți.

Practic, procurorul Gabriela Zlata a părăsit rolul de acuzator public, sesizat în cauză de organul reprezentativ al poporului român, Parlamentul, devenind, dintr-o dată apărătorul Elenei Udrea pentru care nu își ascunde admirația.

„Astfel, procurorul Zlata a motivat ordonanta de neincepere a urmaririi penale (NUP) aducand laude la adresa activitatii de promovare a turismului romanesc realizata de ex-ministrul Elena Udrea, pe care o cercetase pentru abuz in serviciu contra intereselor publice, instigare la infractiunea de abuz in serviciu, neglijenta in serviciu etc”.

„ încheierea de urgenta a contractelor a fost justificata de dorinta de a organiza un concert cu ocazia Pastelui din 2009”

Costurile difuzarii n-au putut fi evaluate de procurori, "intrucat o astfel de initiativa s-a desfasurat in premiera: „Aceste cheltuieli nu pot fi considerate ca nejustificate, functionand in acest sens o prezumtie de oportunitate si de buna-credinta".

Gabriela Zlata nu este la prima și singura acțiune anti-profesională ca magistrat aflat în slujba poporului împotriva intereselor cetățeanului. În altă parte am găsit că individa justifică agresiunea împotriva unui prezumtiv făptuitor/învinuit/inculpat de către un procuror pentru obținerea acelor declarații care să ducă la acuzarea acestuia contrar procedurii expres prevăzută de lege că acuzatorul public trebuie să facă dovada existenței unei legături de cauzalitate între o faptă penală și presupusul făptuitor. Pe Kapa.ro există un articol ce o incriminează în mod evident.

„Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup” găsesc definiția pe Wikipedia. Constat că acest procuror al României, dela ICCJ este corupt. Și în acest caz și în cazurile anterioare pomenite pe Kapa, acțiunile ei au urmărit interese personale sau ale unui grup de interese din care face parte, evident că un grup alăturat fostei puteri politice portocalii care, probabil, ar fi condiționat promovarea în profesie de un pupincurism cât mai deșănțat. Pentru că în instituțiile patronate de Kovesi există control procedural al șefului față de lucrarea subordonatului, pentru că șeful acestei matracuțe procuror a închis ochii la abuzul evident al acestuia, pentru că Kovesi însăși nu a intervenit pentru repararea abuzului, constat că procurorii din România sunt organizați în grupări mafiote. Iar ca să aduc o dovadă în acest sens, pun mai jos modul în care apreciază procurorul Zlata voința Parlamentului:

„Elena Udrea a fost gasita nevinovata si pentru faptul ca a refuzat sa trimita documentele ministerului catre comisia de ancheta, intrucat contextul in care si-a manifestat refuzul "este discutabil". Pentru procurorul Gabriela Zlata, simpla neprezentare a angajatilor ministerului in fata comisiei de audiere nu dovedeste interzicerea de catre ministru ca acestia sa se prezinte sau nu in fata comisiei, deci "nu dovedeste exercitarea de actiuni specifice instigarii".

Am preluat textul integral din articolul din Lumea Justiției. După panarama asta de procuror este discutabil controlul parlamentar asupra unui ministru al Guvernului ! Fenomenal ! Păi cum putem crede că în România este Justiție când actorii Justiției se comportă ca în codru ? Când un magistrat al României desconsideră legea, inclusiv Constituția, de o manieră care poate da fiori ? Este o dovadă certă a injustiției practicată de Ministerul Public condus de Procurorul General Laura Codruța Kovesi.

Justiția trebuie reformată, reorganizată, curățată sever de procurorii și judecătorii care și-au încălcat jurământul profesional, care s-au transformat în politruci politici ai lui Traian Băsescu și ai Partidului Democrat - Liberal. Suntem în fața unei Justiții ca pe timpul comunismului lui Ceaușescu, o justiție politică.