Un proiect de țară pe punctul de a fi ratat

Comunicat de presă al senatorului PNL Iulia Scântei: 

Președinția României la Consiliul Uniunii Europene - un proiect de țară al României pe punctul de a fi ratat de guvernul PSDragnea

Acesta nu este un titlu “fake news” cum le place celor din PSD să califice orice critică la adresa Guvernului venită din partea PNL. Realitatea în privința modului în care Guvernul PSD este pregătit să gestioneze prima Președinție a României la Consiliul UE, este cu mult mai gravă chiar decât critica opoziției, iar lunile următoare o vor arăta din plin.

România va debuta în mai puțin de 50 de zile, în primul său mandat pentru exercitarea Președinției Consiliului Uniunii Europene, iar haosul administrativ și demisia Ministrului delegat pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, arată dimensiunea grotescă a incapacității politice și administrative a guvernului PSDragnea de a gestiona un asemea proiect de țară pentru România.

Însuși ministrul de resort, Victor Negrescu, s-a catapultat din propriul guvern printr-o demisie rușinoasă, pentru a evita orice răspundere politică cu privire la modul cum au gestionat el și toate guvernele PSD, vreme de doi ani, afacerile europene în numele României și acțiunile pregătitoare ale Președinției.

Demisia imberbului ministru Negrescu este o ilustrare perfectă a dictonului francez “Les rats quittent le navire”, adică pe românește “șobolanii părăsesc primii nava” .

Plecarea bruscă și iresponsabilă din guvern a ministrului Negrescu confirmă încă o dată că în PSD nu există “psdiști buni” și “psdiști răi”, ci doar “psdiști incompetenți și lipsiți de orice răspundere”.

Interesat doar de propria imagine publică, ministrul Negrescu, această speranță ratată a europenismului PSDist, a reușit contra-performanța de a transforma “afacerile europene” ale țării, într-o politică personală de “PR” cum rar s-a văzut.

Declarațiile ministrului demisionar vădesc o totală lipsă de responsabilitate față de agenda europeană a României și dispreț total față de cetățenii români la fel de europeni ca și cetățenii celorlalte state membre UE.

Pentru Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, important este “respectul pentru colegii săi” din Guvern și din PSD și nicidecum respectul față de cetățenii români. Dacă ar fi fost un ministru responsabil, Victor Negrescu nu s-ar fi victimizat și ar fi spus tuturor românilor, în al 13 lea ceas, de ce a demisionat de fapt.

Pentru că răspunsul e format dintr - un singur cuvânt: incompetență! Cum ar spune chiar doamna prim-ministru Veorica Dăncilă, “la noi, la Bruxelles”, dar culmea și la noi, la București, tot așa se zice: “incompétence”!

Ministrul delegat pentru Afaceri Europene a demisionat ca un laș pentru a fugi de răspundere politică, nu pentru că i-ar fi păsat de România. Împreună cu guvernele PSD numite de Daddy Dragnea din ianuarie 2017, Victor Negrescu a gestionat portofoliul ministerial al afacerilor europene și a adus România în cea mai neagră perioadă a relațiilor sale europene de după 1989.

Iată realitățile guvernării PSD în reprezentarea intereselor europene ale României și în pregătirea Președinției României la Consiliul Uniunii Europene din primul semestru al anului 2019:

1. Guvernul PSDragnea a eșuat lamentabil în dosarul privind relocarea la București a Agenției Europene a Medicamentului, post Brexit, iar România este și azi, un stat membru UE care nu găzduiește sediul unei agenții europene, după 11 ani de la aderarea la UE!

2. Guvernul Dăncilă - Dragnea, prin vocea PR-ului Negrescu, a mințit românii promițându-le ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) până la sfârșitul anului 2018, pentru ca România să stea cu fruntea sus în exercițiul primului său mandat la conducerea Consiliului UE.

Săptămâna aceasta, Comisia Europeană va face public noul raport MCV pentru România care va arăta regresele țării în lupta anticorupție și în funcționarea unui stat de drept în acord cu valorile și principiile europene.

România va rămâne în continuare sub monitorizare MCV, chiar pe durata Președinției la Consiliul UE, fiind decredibilizată în toate cancelariile europene, în timp ce Bulgaria are șanse să își negocieze un calendar concret pentru ieșirea de sub monitorizarea MCV.

3. Premierul Veorica Dăncilă, dar și ministrul delegat demisionar, au dezinformat partenerii europeni, prin declarațiile făcute în Parlamentul European și respectiv în Comisia LIBE, cu privire la protestele din 10 august, susținând că acestea sunt anchetate de instituțiile abilitate, deși cunoșteau foarte bine că investigațiile erau și sunt încă, blocate tocmai de Guvernul PSD care refuză să declasifice documentele Jandarmeriei si ale MAI pentru a nu putea fi folosite ca probe pentru tragerea la răspundere a celor vinovați de represiunea violentă împotriva protestatarilor pașnici.

4. Ministrul delegat Negrescu folosește o demisie tardivă pentru a fugi de răspundere cu câteva zile înainte ca Parlamentul European să adopte cea mai dură rezoluţie împotriva României pe tema statului de drept și să recomande chiar sancțiuni, dar și instituirea unui nou sistem de monitorizare a României periodic, sistematic și obiectiv, în ceea ce privește democrația, drepturile fundamentale și statul de drept.

5. În guvernarea PSD, Comisia Europeană a trimis în judecată România în fața Curții de Justiție a UE, iar aceasta a condamnat țara noastră pentru neîndeplinirea Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri. România va plăti cheltuieli de judecată, fiind obligată să ia măsuri urgente pentru a închide gropile de gunoi ilegale - un risc grav pentru sănătatea umană și pentru mediu.

6. Ca ministru delegat pentru afaceri europene, Victor Negrescu a girat adoptarea de către Guvernul României, a unor acte normative contrare normelor și directivelor europene: din guvernului PSD, pe durata cât va detine Președinția Consiliului UE, România va fi cel mai probabil, condamnată și obligată la plata a zeci de milioane de euro, întrucât nu a transpus la termen și în integralitate, în legislatia nationala, Directiva Europeana 2015/849 privind combaterea spălarii banilor si a finantarii terorismului.

7. Văzând cum Dragnea și Dăncilă se victimizează dând vina mereu pe alții pentru proasta guvernare a țării și decredibilizarea ei internațională, demisionarul Negrescu a folosit aceeași rețetă invocând lipsa de susținere în pregătirea și exercitarea Președinției la Consiliul UE.

De fapt, întregul guvern PSDragnea încearcă cu disperare să ascundă realitatea, să mascheze incompetența și lipsă de viziune a miniștrilor, în gestionarea acestui proiect unic și extrem de important pentru viitorul european al României, la toate nivelurile: logistică, resurse umane și dosarele de fond ale mandatului românesc.

     (a) Deși a fost alocat un buget substanțial pentru pregătirea Președinției, ministrul delegat și-a încheiat mandatul cu cea mai slabă execuție bugetară, acesta fiind incapabil să organizeze, să coordoneze și să cheltuiască sumele alocate în interesul României.  Nici până în prezent, nu au fost finalizate toate licitațiile pentru bunurile și serviciile necesare derulării Președinției.

       Locațiile reuniunilor nu corespund cerințelor UE, salonul oficial al Aeroportului Internațional Otopeni este într-o stare insalubră, întreaga infrastructură administrativă este fie improprie, fie lipsește cu desăvârșire: de la băi neigienizate, la spitale fără dotări pentru situații de urgență la Sibiu și București, la rețeaua de transmisie tv, media on-line, centrul de presă pe durata reuniunilor, totul arată improvizație și prefigurează un haos logistic.

      (b) Premierul visează la o Președinție de succes, dar de fapt întregul guvern, cu Negrescu cap de listă, a fost principalul promotor al non-performanței și al lipsei de profesionalism: au eliminați rând pe rând, diplomații de carieră, cu experiență în gestionarea unor portofolii europene din Ministerul Afacerilor Externe și au fost angajați în MAE, inclusiv prin numiri în funcții publice, personaje de reviste mondene, de pe filiera PES sau pe baza cumetriilor de partid, fără nicio pregătire sau experiență în domeniul afacerilor europene.

    (c) Haotic în organizare, lipsit de un minim profesionalism, Guvernul Dăncilă - Dragnea este incapabil să gestioneze politic, pe fond, dosarele viitoarei Președinții a României la Consiliul Uniunii Europene, precum Brexit, negocierile viitorului buget al UE, migrația, interesele economice, politice și militare ale României în cadrul UE.

        De la Iași la Constanța, de la București la Cluj și de la Craiova la Suceava, nici românii, nici autoritățile locale nu știu ce va obține România după această Președinție și ce ne-am propus ca țară, să promovăm în Europa, în numele cetățenilor noștri.

         Aceasta este realitatea pe care Dăncilă și Dragnea, cu guvernul lor de iluștri incompetenți, au pregătit-o pentru România pe durata primei sale Președinții la Consiliul Uniunii Europene: un nou raport al Comisiei Europene care va prelungi monitorizarea în cadrul MCV, o posibilă rezoluție a Parlamentului European împotriva României conținând propuneri de sancțiuni ori noi monitorizări, hotărâri de condamnare a României pentru netranspunerea directivelor europene, un evident dezastru organizatoric și logistic în pregătirea Președinției și o dezastruoasă politică internă care îngenunchează economia, justiția și statul de drept.

           Cu sau fără Negreștii, Winzerii ori Canțării de partid, Guvernul PSDragnea va compromite cel mai important proiect de țară al României după aderarea la UE și NATO, reducând semnificativ și șansele aderării la Schengen ori pentru adoptarea monedei unice.

          Să nu plângem după miniștri care nu au făcut decât deservicii României, demisiile individuale vin prea târziu, ascund doar fuga de răspundere și nu ajută cu nimic România. Demisia actualului guvern PSD reprezintă ultima soluție politică corectă pentru România înaintea “scufundării” într-un eșec total, a întregii noastre politici europene.

Iulia Scântei,
Senator PNL

Mulțumim Jean-Claude Juncker. Budapesta va trebui să renunțe la iredentism și revizionism dacă vrea pacea

Să adunăm declarațiile și să vedem că Ungaria preferă menținerea și stimularea unui „litigiu istoric” pe care îl alimentează nu doar cu declarații șocante ci și cu acțiuni diverse de politică externă, multe dintre ele având consecințe neplăcute pentru statele în care diplomația maghiară își desfășoară acțiunile. Trebuie să vedem și faptul că Ungaria primește și răspunsuri!

Plecăm de la declarația lui Juncker la Strasbourg.

În intervenţia sa din cadrul dezbaterii din Parlamentul European privind statul de drept în România, organizată pe 23 octombrie la Strasbourg, Jean-Claude Juncker a spus:

''România va celebra la 1 decembrie al anului în curs centenarul său, Centenarul Marii Uniri cum spun prietenii noştri români. Aş dori să îi spun preşedintelui (Klaus Iohannis, n.red.) că da, aceasta este o sărbătoare română, dar şi o sărbătoare europeană, întrucât tot ceea ce priveşte România priveşte Europa, nimic din ceea ce este propriu României nu îi este străin Uniunii Europene. În acea zi, vom sărbători împreună un mare moment al istoriei române şi un mare moment al istoriei europene''. 

Mulțumim prietene Jean-Claude Juncker! Este o recunoaștere deschisă a unui moment istoric reparator pentru națiunea română.

A urmat o replică pe cât de nedreaptă pe atât de ciudată a lui Peter Szijjarto, ministrul de externe al Ungariei, la MTI.

''Europa va fi puternică şi unită dacă acceptăm că anumite informaţii ale istoriei aduc bucurie pentru unii, dar amintiri dureroase pentru alţii. Nu ar trebui să existe aşteptări ca aceia care regretă asemenea evoluţii să se bucure; astfel de aşteptări sunt imorale şi lipsite de onoare'', a declarat Szijjarto pentru MTI.

Potrivit acestuia, preşedintele CE ''ar fi trebuit să întruchipeze o Europă unită'', Peter Szijjarto subliniind că Juncker ''nu a făcut acest lucru niciodată, fie că a fost vorba despre Brexit, despre criza migraţiei sau despre sărbătoarea naţională a României''.

Atacul la adresa României este direct chiar dacă limbajul este „diplomatic”. Ce să-i faci, modelul rusesc al diplomației maghiare este încă în viață. Cum sunt „în viață” și ciudatele conexiuni ale axei Moscova-Budapesta!

Szijjarto îl acuză pe Juncker că onorează sărbătoarea națională a României din poziția de președinte al Comisiei Europene! Mai pe șleau, Szijjarto acuză Comisia Europeană că recunoaște României dreptul de a sărbători Centenarul Marii Uniri! Incalificabil! Declarația este o adevărată agresiune asupra României pe lângă agresiunea mizerabilă asupra persoanei Jean-Claude Juncker. Szijjarto face încă o declarație prin care Ungaria nu recunoaște actul istoric de la 1 decembrie 1918 când populația Transilvaniei a decis „unirea cu țara”. Ungaria caută să obțină și anularea Tratatului de la Trianon, demersurile directe ale Guvernului Viktor Orban dar și demersurile prin intermediul interpușilor de prin toată lumea având ca scop anularea tratatelor internaționale de după Primul Război Mondial, desființarea granițelor actuale ale statelor și revenirea la „Ungaria Mare”. Iar cel mai bine, la noi, în România, vedem această politică revizionistă cu puternice accente iredentiste la politicienii UDMR, care sprijină toate măsurile politice care duc la slăbirea economică și politică a țării pentru a asigura succesul politicii externe a Budapestei.

Ministerul Afacerilor Externe a reacționat. În limbajul diplomatic de rigoare dar care poate fi citit corect. Este și o atenționare către Budapesta. Nu către ministrul de externe Szijjarto ci către Guvernul Viktor Orban.

”Ministerul Afacerilor Externe salută declaraţiile preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, referitoare la Centenarul Marii Uniri şi la semnificaţiile zilei de 1 Decembrie pentru poporul român, făcute în plenul Parlamentului European în data de 23 octombrie, cu ocazia dezbaterii asupra viitorului Europei. Ministerul Afacerilor Externe apreciază că acest mesaj reconfirmă încrederea şi aprecierea, la nivel european, faţă de statul român, care a adoptat de-a lungul timpului măsuri substanţiale în beneficiul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, corespunzând celor mai înalte standarde de protecţie în materie, angajament pe care România şi-l menţine şi pe care îl va urmări în mod constant în toate politicile sale”

”Ne exprimăm totodată solidaritatea cu afirmaţiile înaltului oficial european care subliniază importanţa respectării ordinii juridice clădită în Europa ulterior războaielor mondiale, garanţie a stabilităţii şi securităţii în plan regional şi ne manifestăm îngrijorarea faţă de retorica autorităţilor de la Budapesta care lansează în spaţiul public mesaje care par a pune sub semnul întrebării eforturile care au adus pace şi înţelegere între popoarele Europei de astăzi. 

Ministerul Afacerilor Externe dezavuează ferm orice încercare de a critica acţiunile legitime şi curajoase ale reprezentanţilor naţiunii române care au condus la formarea, în 1918, a României Unite, pe baza celor 14 puncte prezentate de preşedintele Woodrow Wilson în sesiunea camerelor reunite ale Congresului, Senatului şi Camerei Reprezentaţilor SUA, din 8 ianuarie 1918. Ministerul Afacerilor Externe reiterează faptul că România înţelege să celebreze anul 2018 – anul Centenarului Marii Uniri – în spirit de unitate, toleranţă şi respect reciproc între toţi cetăţenii săi indiferent de etnia acestora şi condamnă orice mesaje sau declaraţii de natură a incita la ură sau la conflicte interetnice”

Mesajul este clar. Chiar foarte clar. El întărește o poziție politică de stat în ceea ce privește drepturile suverane ale României asupra propriului teritoriu național. Nu se poate purta o discuție, nici chiar cu Ungaria, cu privire la principiile enunțate în Constituția României: România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Art. 1 alin. (1) din Constituție.

Și, ca să fie și mai clar, UDMR reprezintă, în România, în politica română, doar o parte a minorității maghiare. O parte mai radicală, o parte care are ca scop obținerea „independenței” teritoriale a comunități din Transilvania și legarea acelei comunități de pozițiile politice ale Ungariei. Sunt suficiente semnale potrivit cărora o altă parte a comunității maghiare din România nu este de acord cu obiectivele politice ale UDMR și nici cu ale altor grupări politice mai mici axate pe reprezentarea intereselor Budapestei pe teritoriul României.

Budapesta ar trebui să înțeleagă, măcar după 100 de ani de la realizarea Marii Uniri, că pacea între România și Ungaria poate exista dacă sunt respectate realitățile istorice. Iar realizarea Marii Uniri de la 1918 de către reprezentanții națiunii române este o realitate istorică pe care noi, românii, avem de gând să o apărăm. Cum am mai făcut-o!

Avem „mușchi”

Destul de neplăcută știre. România s-a alăturat Ungariei și Cehiei pentru a bloca o declarație comună a Uniunii Europene cu privire la  mutarea ambasadei SUA în Ierusalim. Culmea, din foarte multe puncte de vedere, declarația UE care a fost blocată, respectă deciziile ONU cu privire la problema Ierusalimului! Decizii pe care România s-a angajat să le respecte.

Art. 11 din Constituție, din Titlul I care stabilește „principiile generale” după care statul român este organizat și funcționează, cu referire la „dreptul internațional și dreptul intern” prevede clar, la alin. (1) : „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Iar la alin. (2) spune că „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”

Preiau informația de la un News, pentru a nu avea surpriza deformării acesteia, practică a site-urilor care „slujesc” cu mare credință actuala putere PSD-ALDE.

Diplomații europeni consultați de jurnaliștii israelieni au schițat elementele principale ale declarației comunica în discuție:

Potrivit diplomaţilor europeni citaţi de timesofisrael.com, o versiune a declaraţiei cuprindea trei mari puncte:
„- Ierusalimul ar trebui să fie capitala ambelor state - Israel şi viitorul stat Palestina;
- Statutul definitiv al Ierusalimului ar trebui negociat şi determinat prin negocieri între părţi;
- Statele membre ale UE nu vor urma SUA şi nu îşi vor muta ambasadele la Ierusalim”.

Motivarea cu care a venit MAE român este stupidă:

„Ţinând cont de contextul regional deosebit de complicat şi în urma unei analize complexe a textului propus aprobării statelor membre de către Serviciul European de Acţiune Externă, la nivelul MAE s-a considerat că textul este unul lipsit de echilibru, prin punerea accentului pe un singur element, respectiv mutarea reprezentanţelor diplomatice europene în Israel la Ierusalim.”

Trebuie să constat că cei de la MAE ne consideră pe toți idioți! Accentul nu este pus pe „mutarea ambasadelor” ci pe respectarea angajamentelor asumate de statele europene la ONU, respectarea deciziilor Consiliului de Securitate al ONU, respectarea acordurilor cu privire la conflictul israeliano-arab semnate sub umbrela ONU! Nu mutarea unei ambasade!

Ce a crezut că realizează coaliția roșie PSD-ALDE prin „instrumentul” Meleșcanu? Că blochează Franța, Germania, Italia, Spania, Olanda, Belgia, Marea Britanie etc. în intenția acestora de a respecta tratatele internaționale la care sunt parte? Că le va obliga să își mute ambasadele în Israel?

Să intrăm mai mult în problemă. România se alătură Cehiei și Ungariei ca opozant al integrării țării în structurile europene semnificative ale UE. Ce fac Cehia și Ungaria, este treaba lor. Treaba noastră este ce se întâmplă în România.

Titularul politicii externe a României este Președintele României, singurul demnitar care, potrivit Constituției, reprezintă România în relațiile cu alte state. Guvernul, executivul, asigură, din punct de vedere tehnic, realizarea liniilor de politică externă date de Președinte (decizii ale Curții Constituționale a României).

În acest caz, cunoscând poziția exprimată de Președintele României cu privire la „mutarea ambasadei României la Ierusalim de la Tel Aviv”, o altă inițiativă exclusiv a coaliției PSD-ALDE demarată fără consultarea Președintelui, îmi pun întrebarea: președintele Klaus Iohannis a fost informat despre ce va face ministrul de externe și diplomații români la reuniunea SEAE (Serviciul European de Acțiune Externă)? Se pare că nu. Din acest motiv sunt îndemnat să cred că ce a făcut Meleșcanu este un nou atac la adresa președintelui Klaus Iohannis! Este o continuare a atacurilor pe care infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu le fac asupra poziției constituționale a președintelui Klaus Iohannis în vederea alegerilor prezidențiale de anul viitor.

Cum de au comis ticăloșia? Dau explicația în comunicatul MAE:

”În urma procesului de analiză desfăşurat la nivelul SEAE, s-a convenit transmiterea unei declaraţii în numele Înaltului Reprezentant Federica Mogherini”, a mai precizat MAE.

Aha! Fiind vorba „doar” despre un comunicat a Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate al Comisiei Europene, coaliția roșie din România a folosit ocazia să pună pe președintele Klaus Iohannis în dificultate față de reprezentanții celorlalte state membre ale UE.

Președintele Cehiei, Miloš Zeman, este o figură aparte. Susținător pe față al lui Vladimir Putin și eurosceptic înverșunat se încadrează în acțiune. Viktor Orban face iar un gest de frondă pentru a demonstra că „el poate”. Că are „mușchi”. Șantajul în politica internațională practicat de Budapesta nu mai miră pe nimeni. Alăturarea Românie celor două state este cu atât mai ciudată cu cât titularul politicii externe a României este de altă părere decât membrii Guvernului român.

Până la urmă, cred că se va ajunge la un Consiliu European unde președintele Klaus Iohannis va exprima poziția normală a României cu privire la subiect. Din moment ce va exista o decizie a Consiliului European, și codecizia Parlamentului European, Guvernul României nu va putea avea propriile acțiuni în materie.

Ciuma roșie aflată la conducerea Românie vrea să ne ducă în afara spațiului european. Mizerabili!

Paraziții distrug inclusiv relațiile inter-state

O declarație destul de scurtă a ministrului de externe, Teodor Meleșcanu, ne arată că România are în continuare o mare-mare problemă: cerșetorii. De data aceasta cu Canada.

„Vizele pentru intrarea în Canada pentru români ar putea fi reintroduse, a avertizat  Teodor Meleșcanu. Motivul acestei decizii a guvernului canadian  ar fi chiar cerșetorii, spune Meleșcanu, care a mai punctat că se poartă discuții între ministerele de interne ale celor două țări pentru rezolvarea acestei probleme.”

De curând am citit o declarație a unui lider german, din partea liberalilor germani, care acuza cerșetorii proveniți din România și Bulgaria că au distrus starea de normalitate din comunitățile unui land german, Renania de Nord-Westfalia. Problemele provocate de cerșetorii proveniți din România au afectat enorm de mult normalizarea relațiilor cu alte state.

Acum avem această problemă cu Canada.

În general citim că cerșetorii sunt romi. Este inexact. Sunt cei mai mulți și sunt ușor de identificat și de aceea se preferă generalizarea chiar dacă printre ei sunt și membri ai altor etnii. Iar în statele din vest sunt cerșetori din toată lumea. Din nefericire, identificarea problemei sociale se face, mai comod, asociind cerșetorii și cerșitul cu România și Bulgaria, cu alte țări din Estul Europei. Tocmai grija față de înmulțirea cerșetorilor în comunitățile lor îi determină pe unii lideri influenți din statele vest-europene să se opună extinderii Uniunii Europene în Balcani. Serbia și Macedonia, Bosnia-Herțegovina sunt vizate aici. Iar România are mai mult de muncă atunci când dorește o mai mare integrare în comunitatea europeană. Frâna politică are un nume: cerșetorii!

A fost o frână politică și în anul 2000 este o frână politică și în anul 2018. Va fi o frână și în viitor pentru că drepturile și libertățile civile sunt tratate speculativ. Inclusiv de către partidele politice și guvernele care care umblă după voturile emotive. Iar cerșetorii sunt una din cauzele care duc la extremism. Radicalizarea unor comunități locale din diferite state vest-europene se produce din cauza acestor „străini” care distrug cultura locală, care distrug însăși relațiile sociale stabilite în timp între membrii societății.

Până când cerșetoria nu este declarată un pericol social și nu se iau măsuri severe împotriva celor care o practică nu vom avea liniște. Cerșetoria trebuie tratată la nivel macro, la nivel european. Degeaba ia o țară măsuri severe împotriva cerșetorilor dacă alte state nu o fac.

Se cunoaște că mulți cerșetori „lucrează” organizat. Se cunoaște că din cerșit, mulți au venituri mari față de media veniturilor în România, ca să dau un exemplu. Se știe că mulți dintre cerșetori au situații sociale bune și chiar foarte bune. Ce mai trebuie pentru a identifica cerșetorie ca o plagă socială? Un pericol pentru societate? Ce mai trebuie pentru a acționa concertat împotriva rețelelor infracționale în care cerșetoria este doar una din formele de manifestare a infracționalității stradale?

Cerșetoria este una din slăbiciunile politicii sociale. Înclin să cred că cerșetoria este și sursa de venituri a unor organizații ale societății civile. Existența cerșetorilor le asigură acestora motivarea existenței. S-a format un cerc vicios. Există fonduri europene pentru integrarea „comunităților defavorizate” iar existența cerșetoriei justifică activitatea celor care, chipurile, activează pentru reducerea ei. Rezultatul este surprinzător: cerșetoria prosperă!

MAE exprimă poziția României față de evenimentele din Catalonia

Ministerul Afacerilor Externe exprimă poziția oficială a României cu privire la evenimentele din Spania-Catalonia. Este foarte echilibrată și în consens cu poziția exprimată de Comisia Europeană.

• Spania este "un aliat important și partener strategic al țării noastre, relație reflectată atât la nivel bilateral, cât și în cadrul UE și la nivel internațional"

• Legitimitatea oricărui proces sau a oricărei acțiuni care ține de ordinea internă a unui stat rezidă în deplina sa conformitate cu Legea fundamentală, respectiv cu ordinea de drept din statul respectiv

• MAE reiterează "poziția consecventă a României în favoarea respectării dreptului internațional, care nu permite modificări teritoriale survenite fără acordul statului implicat"

Perfect. România este alături de Spania, subiect de drept internațional, susține aplicarea legii spaniole în acest caz de agresiune secesionistă din partea unui grup politic din Catalonia, nu este de acord cu secesiunile provocate fără acordul statului implicat.

Comisia Europeană îndeamnă Spania și Catalonia la dialog, autonomia lărgită a Cataloniei în cadrul statului spaniol nu îi asigură dreptul de a sta la dialog cu statele membre ale Uniunii Europene. Uniunea Europeană nu are ca membru Generalitatea catalană. Are ca membru statul spaniol.

Comisia Europeană atrage atenția că și în situația în care Spania ar fi de acord cu secesiunea Cataloniei, aceasta iese din spațiul Uniunii Europene, Tratatele UE nefiindu-i aplicabile. Cât privește aderarea Cataloniei la Uniunea Europeană, mai este cale lungă. În primul rând, în caz de secesiune acceptată de statul implicat, adică Spania, trebuie să capete statut de subiect de drept internațional. Trebuie să fie recunoscută de celelalte state ale lumii ca stat de sine stătător. Cine leagă secesiunea Cataloniei de Brexit face o uriașă eroare. Marea Britanie este subiect de drept internațional pe cânt Catalonia nu. Catalonia este, astăzi, o unitate administrativ-teritorială a Spaniei. Cu tot cu autonomia lărgită pe care o are.

Refugiați, migranți economici, migrația forței de muncă, lucrătorii europeni

Un comunicat al MAE și explicațiile date de ministrul Teodor Meleșcanu au născut vii discuții și a permis ieșirea în evidență a unor persoane paralele cu educația. Paralele-paralele, pentru că au pus „la grămadă” categorii de persoane, drepturi și obligații, jurisdicții și soluții. Însoțite, evident, de un potop de blesteme și înjurături. Acesta este nivelul de educație în România, din nefericire. Nivel menținut scăzut de o presă populată de persoane la fel de needucate ca majoritatea celor care o consumă.

Refugiații sunt o categorie specială de persoane care au nevoie de o formă de protecție internațională. Aceasta există, este CONVENŢIA privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, la care România este parte și care este publicată în MOf al României nr. 148/17 iul 1991. Este pe site-ul Camerei Deputaților (aici).

În DEX, avem următoarea definiție:

REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

Un articol lămuritor este aici. Pentru aplicarea Convenției (de mai sus), legislația română are prevederi clare. România acordă statutul de refugiat după ce sunt îndeplinite toate procedurile prevăzute în Convenția din 1951 și în legislația internă. Nu este suficient ca o persoană să se declare refugiat !

Un refugiat nu este un migrant economic !

Comunicatul MAE se referă strict la persoanele care în Italia și Grecia au fost atent verificate și care au primit statutul de refugiat.

„Recent, am făcut o ofertă pentru 1.942 de refugiați din Grecia și din Italia pe care îi putem reloca în România. Mai avem deja pe teritoriul nostru cam 700 de asemenea refugiați” - Meleșcanu

Statutul de refugiat încetează atunci când încetează condițiile care au generat acest statut în țara de care aparține persoana refugiată. Spre știința celor mai curioși, în România se găsesc cu statut de refugiat persoane din Ucraina (singure sau familii întregi), din regiunile cotropite de Federația Rusă. regiuni aflate încă sub ocupația trupelor ruse.

Decizia nu este a lui Meleșcanu, că așa vrea el să iasă în evidență. Este o decizie politică luată la nivel înalt în concordanță cu obligațiile asumate de România ca stat membru al Uniunii Europene. Și da, România nu este de acord cu regimul de cote, a votat împotriva lui dar nu se comportă ca Ungaria sau alte state din grupul de la Vișegrad. Regimul de refugiat are o finalitate prin întoarcerea refugiaților (în acest caz de război !) în țara de care aparțin după ce aceasta își revine și își alege o conducere stabilă. Din informațiile care sunt puse la dispoziție de presa serioasă, în Siria și Irak au început să se întoarcă cetățenii acelor țări care s-au refugiat în statele vecine sau chiar mai departe, aproape imediat ce localitățile din care au plecat au fost eliberate de sub ocupația ISIS.

Migranții economici nu sunt refugiați !

În multe state europene și nu numai, migranții economici sunt catalogați ca „profitori”. Nu sunt agreați iar un regim de viză pentru ei este aproape imposibil de obținut. Regimul lor este reglementat de prevederile legii privind regimul străinilor. Cetățenii europenei - cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene -, nu sunt considerați străini !

Migranții economici - cum sunt majoritatea dintre cei care au invadat Europa profitând de mișcarea refugiaților -, sunt returnați statului de care aparțin sau sunt trimiși în statul european prin care au intrat în spațiul Uniunii Europene. Acel stat va proceda la returnarea lor către statul de care aparțin - toate statele europene desfășoară această procedură în aceste zile cu mai mare intensitate decât în trecut, inclusiv România. Pentru ei sunt în vigoare „acordurile de readmisie”, bazate pe Convențiile de la Dublin. România are acorduri de readmisie inclusiv cu Turcia, nu doar cu toate statele membre ale Uniunii Europene. Pe lângă acordurile de readmisie, România are tratate cu statele vecine privind regimul juridic al frontierei de stat unde sunt stabilite regulile de înapoiere a celor care au intrat ilegal pe teritoriul celuilalt stat.

România are migranți economici ! Sunt românii care și-au găsit sau încearcă să își găsească un loc de muncă în alte state decât statele membre ale Uniunii Europene !

Migrația forței de muncă în spațiul Uniunii Europene nu poate fi comparată (este inadmisibil din punctul de vedere a legislației europene de bază) cu migrația economică.

În Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene la Titlul IV - Libera circulație a persoanelor, a serviciilor  și a capitalurilor -, la Cap. I - Lucrătorii -, se prevede:

Articolul 45
(ex-articolul 39 TCE)
(1) Libera circulație a lucrătorilor este garantată în cadrul Uniunii.
30.3.2010 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/65 RO
Versiune Consolidată A Tratatului Privind Funcționarea Uniunii Europene 65
(2) Libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă.
(3) Sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică, libera circulație a lucrătorilor implică dreptul:
(a) de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;
(b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;
(c) de ședere într-un stat membru pentru a desfășura o activitate salarizată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv;
(d) de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce a fost încadrat în muncă în acest stat, în condițiile care vor face obiectul unor regulamente adoptate de Comisie.
(4) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică încadrării în administrația publică

Atrag atenția că cetățenilor europeni care se deplasează în statele membre ale Uniunii Europene nu li se aplică sintagma „migranți pentru muncă” ci sintagma „lucrătorii” ! Este un regim apropiat drepturilor persoanelor care se deplasează în interiorul unui stat pentru a lucra sau a se stabili într-o altă zonă a țării. Cei care fac apologia „migrației forței de muncă” din România în alte state europene nu fac doar o gravă eroare ci neagă dreptul cetățenilor europeni din România de a se angaja în condiții mai favorabile în altă țară europeană. O porcărie naționalistă dominată de lipsa de educație a celor care pornesc și poartă astfel de discuții.

Un alt titlu edificator pentru clarificarea situației în spațiul Uniunii Europene este Titlul IX, „Ocuparea forței de muncă”, în care se prevede că fiecare stat va participa la strategia europeană de ocupare a forței de muncă în întreg spațiul european, fără a fi limitat de frontierele naționale. Consecința imediată este că fiecare țară membră a Uniunii Europene trebuie să fie atractivă pentru forța de muncă proprie dar și pentru forța de muncă disponibilă din alte state europene. De fapt, acest fenomen se întâmplă. Sunt români care merg la muncă în Bulgaria sau Ungaria dar sunt și bulgari și maghiari care vin la muncă în România. Ca să vorbesc numai de statele membre ale UE cu care avem frontieră comună.

Acest articol are rolul de a aduce clarificări. În special pentru cei care nu au avut suficient timp să citească materialele necesare pentru a ajunge la noțiunile corecte. Cât privește inițiativa României de a sprijini Grecia și Italia, copleșite de imigranți, eu sunt de acord cu ea. Avem o capacitate de găzduire a refugiaților și sprijinul nostru pentru aceste țări trebuie dat. O stare de criză din cauza imigranților în aceste țări europene ne afectează în mod direct. Mai bine participăm la evitarea crize decât să o admirăm de pe margine.

Contracararea știrilor false

Agerpres. Teodor Meleșcanu, ministerul de externe, informează că la MAE s-a format un un Departament de comunicare strategică care are misiunea de a contracara promovarea știrilor false.

„Sunt știri false care vin pe diverse canale și este nevoie ca ele să fie contracarate, nu prin cenzură, prin propagandă la rândul nostru, ci prin prezentarea de fapte reale și concrete care pot să dea publicului informația necesară astfel încât să poată judeca atunci când vede că se iese din acest cadru”

O acțiune salutară. Absolut necesară. Contracararea știrilor false venite cu predilecție dintre Rusia, campioana în materie, dar și din alte părți, este vitală. „Ciorbagii”, „fursecarii” și alte „specialități” cu microbul trădării în sânge au umplut media cu informații false despre noi, ca nație, despre prietenii noștri, despre Uniunea Europeană și NATO astfel că mai avem puțin și vom asista la scene de profundă dragoste și admirație față de iubitul „conducător” Vladimir Putin sau chiar Victor Orban ori mai știu eu care autocrat ce se visează buricul pământului.

„Este în cadrul Departamentului nostru de analiză politică și de sinteză, de prevederea viitorului. Se analizează toate aceste știri false, vectorii care le propagă și se propun răspunsuri din partea noastră sau chiar, înainte de a face răspunsuri, ieșiri din partea noastră cu știri de presă cu informații credibile și adevărate care să poată să contrabalanseze acest tip de atac. Sigur că suntem interesați și de colaborare cu alte centre pentru că este una dintre problemele mari, este unul dintre instrumentele fundamentale ale războiului hibrid din păcate”

Este o măsură care arată responsabilitate. Printre puținele care pot fi lipite de actuala guvernare. Ar fi fost total aiurea ca apărarea adevărului să fie lăsată la mâna unor străini. Avem cu cine face o astfel de treabă, avem specialiștii necesari și este normal să fie implicați în combaterea acestui tip de război hibrid.

Sper ca Lia Olguța Vasilescu să fie de acord ca salarizarea lor să fie mai mare ca cea a unui șofer de la o primărie. Totuși, nu oricine poate face ceea ce spune Meleșcanu că vor face acei oameni !

Prof. univ. dr Bogdan Aurescu ales ca membru al Comisiei de Drept Internațional a ONU.

Sincer, am o satisfacție citind comunicatul MAE. Pe care îl preiau și îl pun mai jos. În esență, alegerea lui Bogdan Aurescu în prestigioasa Comisie este o recunoaștere și a mediului în care s-a format și în care activează, adică a României. M-am bucurat când a fost ales să devină consilier al Președintelui Klaus Iohannis. Cotroceniul a devenit un centru de excelență prin cooptarea unora dintre cei mai performanți specialiști români în domeniile lor de activitate. Iar Bogdan Aurescu este, fără doar și poate, între cei mai apreciați specialiști în dreptului internațional din România.

Alegerea candidatului României în Comisia de Drept Internaţional a ONUTip:  Comunicat de presăData:  04.11.2016

Ministerul Afacerilor Externe salută alegerea prof. dr. Bogdan Aurescu în calitate de membru al prestigioasei Comisii de Drept Internațional a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Alegerea candidatului României, care a avut loc la data de 3 noiembrie 2016, la New York, de către Adunarea Generală ONU, s-a realizat cu votul a 158 de state dintre cele 193 de state membre ale Organizației.

Comisia ONU de Drept Internațional (CDI) este un organ subsidiar al Adunării Generale ONU înființat în baza art. 13 alineatul 1 din Carta ONU, având ca obiectiv realizarea dezvoltării progresive a dreptului internațional și a codificării sale. CDI este formată din 34 de experți independenți în domeniul dreptului internațional, ‎care trebuie să aibă, conform Statutului Comisiei, o experiență recunoscută pe plan internaţional în acest domeniu, atât în ce priveşte aspectele teoretice, cât şi cele practice ale dreptului internaţional, putând proveni din mediul universitar, din corpul diplomatic, din mediul guvernamental sau al organizaţiilor internaţionale.

CDI a fost creată în anul 1947, a început să funcționeze în anul 1949 și a elaborat până în prezent un număr impresionant de proiecte de tratate internaționale, adoptate ulterior sub egida ONU, în domenii de importanţă deosebită pentru comunitatea internațională, cum ar fi cele două Convenţii privind relaţiile diplomatice şi respectiv privind relaţiile consulare (1961 şi 1963), cele două Convenţii privind dreptul tratatelor (1969 şi 1986), Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie (1968), cele două Convenţii privind succesiunea statelor (1978 şi 1983), Convenţia privind folosirea cursurilor de apă în alte scopuri decât navigaţia (1997), Convenţia privind imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi proprietăţilor lor (2005), un proiect de Statut al Curţii Penale Internaţionale (finalizat în 1994)  şi multe altele. 

CDI are în prezent pe agenda sa subiecte de maximă relevanță pentru dezvoltarea și codificarea dreptului internațional, cum sunt identificarea dreptului internaţional cutumiar, normele imperative jus cogens, protecţia atmosferei în dreptul internaţional, aplicarea provizorie a tratatelor internaţionale, imunitatea oficialilor statului în faţa jurisdicţiilor penale naţionale străine, protecţia mediului în timpul conflictelor armate, crimele contra umanităţii, acordurile şi practica subsecvente în conexiune cu interpretarea tratatelor.

Comisia are un rol fundamental având în vedere faptul că este unicul organism ONU ce acţionează efectiv şi concret pentru construirea dreptului internaţional contemporan, care – în contextul actualelor provocări la adresa comunităţii internaționale – reprezintă un veritabil pilon de stabilitate și reper pentru relaţiile internaţionale, contribuind astfel la realizarea supremaţiei dreptului (International Rule of Law) în cadrul comunităţii internaţionale.

CDI funcționează în sesiuni care au loc o dată pe an, pe parcursul a câteva săptămâni, la sediul ONU din Geneva. Mandatul membrilor Comisiei este de cinci ani, cu posibilitatea realegerii.

Alegerea prof. dr. Bogdan Aurescu confirmă aprecierea statelor membre ONU faţă de Școala Română de Drept Internațional.

Acest rezultat foarte bun pentru România a fost obţinut graţie eforturilor competente ale direcţiei de specialitate din Centrala MAE şi ale Misiunii Permanente a României la ONU, care au construit o campanie internaţională eficientă pentru promovarea candidaturii României. Informații suplimentare

Pe lângă cariera sa diplomatică, Bogdan Aurescu este cadru didactic la F‎acultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, unde a început cariera universitară în 1998. În prezent, este profesor universitar, predând disciplinele Drept internaţional public, Organizaţii şi relaţii internaționale, Sistemul jurisdicţiilor internaţionale, Dreptul internaţional al protecţiei minorităţilor. Este preşedintele Ramurii Române a International Law Association, membru al Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga, arbitru desemnat de România conform art. 2 al Anexei VII a Convenţiei ONU privind dreptul mării, membru supleant al Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei (unde a fost până în prezent raportor sau coraportor pentru 26 de rapoarte, studii sau opinii).

A fost Agent Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Agentul României pentru Curtea Internaţională de Justiţie în cazul Delimitarea Maritimă în Marea Neagră. Este redactor-şef al Revistei Române de Drept Internaţional, membru al colegiului de redacţie al revistei Curierul Judiciar şi membru al consiliului ştiinţific al revistei ACTA Universitatis Lucian Blaga şi al Revistei de Drept Constituţional. Este autor, co-autor sau coordonator a 15 volume în domeniul dreptului internaţional şi autor a peste 140 de articole, studii, comentarii, recenzii publicate în reviste române şi străine de drept internaţional şi relaţii internaţionale.

Îmi place și prezentarea făcută de MAE. Foarte bună !

Asistență pentru dezvoltare, memorandum România-SUA (USAID).

O știre care se pare că nu interesează jurnaliștii din România. Este citită, este „rumegată”, cred eu, de structurile Guvernului, de conducerile centrale ale partidelor politice cu vocația guvernării, de liderii partidelor politice cu vocația „băgării în seamă”, de unele ONG-uri însă nu de presa vizibilă. Există și o presă aproape invizibilă, este presa serioasă.

Ministrul de externe, Lazăr Comănescu a semnat împreună cu administratorul asistent al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), Eric G. Postel, Memorandumul de Înțelegere între Guvernul României și Guvernul SUA în domeniul asistenței pentru dezvoltare.

Iau știrea de la Agerpres. Ce ne spune agenția de presă este suficient. Vorbesc despre faptul că ne permite să înțelegem, măcar, faptul că România nu doar că își securizează orientarea politică către SUA ci a propus și a fost acceptată ca partener în proiecte care depășesc granițele țării. Cei care vor să își amintească, vor observa că este linia de politică externă și internă pe care o promovează Președintele Klaus Iohannis. O linie politică care confirmă teza liberală prin noi înșine. Ca să poți oferi securitate și dezvoltare trebuie să fii capabil să le realizezi la tine în țară. Ei bine, efortul de a deveni „exportator” de securitate și dezvoltare presupune să devii performant la tine în țară. Uite un obiectiv de țară, un obiectiv extraordinar de ambițios, un obiectiv care te obligă să te dezvolți.

„Apreciem că Memorandumul va oferi mai multe oportunități de proiecte comune în domenii de interes reciproc, precum buna guvernare, creștere economică și societate civilă, de care să beneficieze statele în curs de dezvoltare din vecinătate. România va aduce în primul rând expertiza proprie în transformări instituționale care au avut loc în ultimii 25 de ani prin procesele de aderare la UE și NATO, iar Statele Unite vor contribui la rândul lor cu resurse și expertiza specifică în domenii precum sectorul privat, creștere economică și energie”, a declarat Comănescu după semnarea Memorandumului.

USAID are o istorie în România. Ministerul Afacerilor Externe are o pagină despre această istorie. Prin acest Memorandum, SUA confirmă România ca partener în programele USAID pentru statele din vecinătatea României care vor să se dezvolte, care vor să evolueze prin adoptarea modelelor oferite de statele dezvoltate ale lumii. Parteneriatul României cu SUA obligă România la performanță continuă.

În particular, observ că se cam termină epoca „România nu este pregătită încă pentru a ...”. Vă amintiți ? Ion Iliescu, Adrian Năstase, Tăriceanu, Băsescu și „găștile” intelectualilor de largă „respirație internațională”.

O altă observație. Memorandumul semnat confirmă României vocația de „lider zonal” în sud-estul Europei.

De fapt, întreaga vizită a lui Cioloș în SUA a avut ca obiectiv acest deziderat. Prin acest Memorandum dar și prin alte acorduri încheiate (înțelegeri), Cioloș și-a realizat obiectivele vizitei iar România a făcut un pas înainte. Vorbim despre percepția asupra României din punctul de vedere al autorităților SUA, nu despre percepția unor jurnaliști sau așa-zis analiști. Este vorba despre o percepție guvernamentală.

Urmărind această vizită în știrile date de Agerpres am observat că domeniul IT scutit, inteligent, cu niște ani în urmă de anumite taxe (cu consecințe spectaculoase privind dezvoltarea economică a țării) va fi urmat de domeniul cercetării științifice și tehnologice. Înțelegerile încheiate de Cioloș și angajamentele luate că în România se va introduce o altă politică fiscală cu privire la cercetare reprezintă o promisiune. Investitorii americani sunt încurajați să participe la cercetare pe teritoriul României, astfel că România va avea mai multe beneficii. Vor avea beneficii directe și investitorii americani. Având producția legată de cercetarea de la fața locului, transferul de informație va fi rapid și eficient. Cercetătorii români (creierele !) vor rămâne în țară, cercetarea va beneficia de fonduri și de comenzi private, rezultatele cercetării se vor duce către învățământ mult mai repede decât în prezent, formarea viitorilor contributori la economia națională va fi mai ieftină etc.

Nu pot părăsi subiectul fără a constata că așa arată modelul de gândire liberal. Așa se produce dezvoltarea, așa se produce bunăstarea, așa arată progresul.

Urmărirea penală a lui Corlățan o premieră ! Drepturile cetățenilor români devin primordiale.

DNA a întocmit referatul cauzei și l-a transmis procurorului general al PÎÎCJ pentru sesizarea Senatului României în vederea începerii urmăririi penale a senatorului Titus Corlățean „în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite pentru altul și împiedicarea exercitării drepturilor electorale”.

Agerpres (aici).

Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a solicitat, luni, Senatului, „să formuleze cererea de efectuare a urmăririi penale față de Titus Corlățean, fost ministru de Externe, în dosarul votului din diaspora”. Agerpres (aici).

Ca să fiu sincer, nu credeam că se va ajunge aici. Dosarul privind votul în diaspora are aproape 2 ani ! Apoi, nu credeam că procurorii vor aduna probe care să justifice introducerea în dosar ca făptuitor a ministrului de externe, Titus Corlățean. Mai ales că după primul tur, Corlățean și-a dat demisia. Ei bine, primul tur a fost cel care a dat suficiente probe că ministrul a „jucat politic” nepermis față de cetățenii români care au dorit să își exercite un drept de vot, un drept fundamental, constituțional, legal.

Procurorii detaliază suficient de clar:

„În contextul organizării alegerilor prezidențiale din anul 2014, în calitate de ministru al Afacerilor Externe, Titus Corlățean, prin încălcarea procedurilor legale și prin acte de dispoziție, a organizat discreționar secțiile de votare din străinătate, obținând astfel un folos necuvenit pentru candidatul propus și susținut de partidul din care făcea și el parte”.

„Prin urmare, limitarea accesului la secțiile de votare în străinătate a avut drept consecință creșterea procentajului total de voturi favorabile obținute de același candidat, în condițiile în care comportamentul electoral al cetățenilor români din străinătate, în mare parte, era defavorabil candidatului respectiv. Pe de altă parte, dreptul de vot cetățenilor români care locuiesc în străinătate a fost vătămat. Vătămarea s-a realizat atât prin împiedicarea exercitării acestui drept, cât și prin îngreunarea foarte serioasă a exercitării acestui drept, care a determinat pe mulți dintre titularii dreptului la vot să renunțe la exercitarea acestuia”.

„Sintetic, această îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu s-a concretizat îndeosebi în: 

nesocotirea unora dintre propunerile misiunilor diplomatice de organizare a unor secții de votare în localități în care s-ar fi putut asigura exercitarea dreptului la vot de către un număr superior de persoane; 

organizarea, fără vreo documentare ori justificare, de secții de votare în localități care nu au fost propuse de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României”.

Se vede clar că ministerul de externe a devenit parte a modelului de fraudare a alegerilor conceput la PSD. Înlăturarea voturilor defavorabile candidaților PSD s-a obținut nu doar prin campania electorală de denigrare a contra-candidatului - aici Gabriela Vrânceanu Firea a fost „vioara'ntâi” -, nu doar prin înlocuirea voturilor defavorabile în secțiile de votare, la numărare - pentru această acțiune a fost condamnat Liviu Dragnea și cei care i-au ascultat dispozițiile și au acționat în mod direct -, ci și prin împiedicarea votanților nefavorabili lui Victor Viorel Ponta să își exercite votul. Nu știm decomdată dacă nu s-a procedat și la alte manevre ilegale (cum ar fi înlocuirea voturilor !), vedem doar cum sub conducerea lui Titus Corlățean a fost organizată fraudarea alegerilor prin împiedicarea cetățenilor români să își exercite dreptul de vot la reprezentanțele României din străinătate.

Procurorii și-au făcut treaba bine din moment ce pot face afirmații ca cele de mai sus. Este evident că personalul reprezentanțelor consulare ale României au spus ce aveau pe suflet, au dat declarații și probabil că au prezentat și documentele care le confirmă declarațiile. Dacă îmi amintesc bine, unele consulate ale României au prezentat și presei propunerile făcute de ei pentru eficientizarea desfășurării votului cetățenilor români din Italia și Spania. Au existat, parcă, propuneri ale unor administrații locale din Italia și Spania care ofereau spații pentru organizarea de secții de votare în zonele cu românii aflați la muncă în acele state.

Din referatul procurorilor se poate înțelege că nu doar Corlățean este incriminat, că mai sunt persoane din ministerul de externe care urmează să fie parte în acest dosar.

PSD-ul ăsta distruge totul în cale. În urma fraudelor comise sub conducerea lui Dragnea oameni de bună credință, probabil, s-au ales cu dosare penale și în final cu condamnări, și-au pierdut locurile de muncă, și-au nenorocit carierele. Tot Dragnea este cel care a impus, probabil, lui Corlățean modul de acțiune. Este vina lui Corlățean că a aplicat „indicațiile prețioase” ale partidului. În urma acestui dosar va urma să vedem „praful care se alege” de carierele unor oameni care lucrează (încă) în MAE. Fie de la minister, fie din structurile de reprezentare în străinătate. Condamnări și cariere distruse pentru a satisface dorința de putere a ciumei roșii, PSD.

Păcat de Colățean și cei din MAE. Am o strângere de inimă însă legea este lege. Pentru toți.

Va face Senatul cererea pentru începerea urmăririi penale a lui Corlățean ? Cu Tăriceanu în frunte și cu majoritatea asigurată de alianța PSD-ALDE-UNPR plus voturile pentru ale băsescienilor, nu exclud ca Senatul să nu fie de acord. Vosganian este precedentul. Mai sunt parcă niște senatori ai UDMR.

Bănuiesc că Băsescu va fi de acord, de această dată, cu „dușmanii” lui, Ponta și Tăriceanu. Dacă procurorii au reușit să intre atât de bine în sistemul MAE, în țară și străinătate, nu este exclus ca aceeași procurori să vadă și alte minuni care să îl aibă undeva, în fundal, pe Băsescu. Minunea de la Paris a lui Baconschi este pe undeva pe aproape de o fraudă electorală. Votau ăia cu o viteză mai ceva ca a rachetelor.

România are o poziție clară. Fără echivoc. Rușii și politrucii lor din România spun baliverne.

Ministerul Afacerilor Externe (aici). Agerpres (aici).

Ministrul afacerilor externe, Lazăr Comănescu a participat la mai multe întâlniri la Bruxelles axate pe problematica NATO. Cu această ocazie, s-a semnat acordul și a fost lansată invitația NATO către Muntenegru de a fi parte a NATO, s-a semnat Acordul suplimentar la Protocolul de la Paris din 1952 privind statutul comandamentelor militare internaționale - pentru a permite funcționarea în România a comandamentelor NATO -, ministrul român s-a întâlnit cu parteneri din alte state membre NATO în special cu John Kerry - care a acceptat invitația de a vizita România -, dar și cu partenerul strategic din Polonia după care s-a întâlnit cu partenerii din Georgia și Estonia.

La dineul ministerialilor s-au purtat discuții și s-au conturat poziții. Ei bine, Rusia este în prim plan alături de terorismul internațional. De fapt, Rusia practică o formă de terorism internațional, sunt suficiente exemple în zona Caucazului - Georgia -, Crimeea, sud-estul Ucrainei, statele baltice ba chiar și Suedia, Marea Britanie sau SUA.

Discursul elegant al diplomaților nu lasă loc de întors:

„Discuţiile s-au concentrat asupra evoluţiilor din vecinătatea estică a Alianţei Nord-Atlantice, cu accent pe viitorul raporturilor dintre NATO şi Rusia, pe reducerea riscurilor de incidente militare  (n.m. avem un exemplu în Turcia, cu provocarea rușilor sancționată de turci prin doborârea avionului rusesc), şi pe situaţia de securitate în Marea Neagră şi în Marea Baltică.

Şeful diplomaţiei române a subliniat necesitatea unei abordări strategice ample cu prilejul Summit-ului de la Varşovia din iulie 2016, pentru a asigura stabilitate şi securitate în vecinătatea estică. Această abordare strategică ar angaja mai multe paliere de acţiune:

- măsuri consolidate de apărare şi descurajare prin implementarea deplină a Planului de Acţiune al Alianţei pentru creşterea capacităţii operaţionale (Readiness Action Plan/RAP) şi o prezenţă Aliată robustă, credibilă şi predictibilă în flancul estic, inclusiv pentru creșterea securității la Marea Neagră. În context, a anunţat activarea Comandamentului Multinaţional de Divizie Sud-Est (MND-SE HQ) din România;

- măsuri de reducere a riscurilor de incidente militare (n.m. cazul din Turcia), pentru a preveni escaladarea tensiunilor în contextul intensificării activităţilor militare ale Federaţiei Ruse - măsuri care să fie analizate, în cadrul OSCE, în discuţiile pe tema modernizării Documentului Viena;

- o abordare strategică, mai coerentă şi mai eficientă în relaţiile de parteneriat, care să permită atât creşterea capacităţii partenerilor de a face faţă provocărilor din mediul de securitate, cât şi o cooperare substanţială a acestora cu NATO în domenii de interes crescut, precum: contracararea terorismului şi a ameninţărilor hibride (n.m. iar avem Rusia ca stat ce se folosește de astfel de amenințări, la fel ca organizațiile teroriste internaționale !), securitatea cibernetică (Rusia este, deja, cap de afiș !).

Şeful diplomaţiei române a mai subliniat că parametrii raporturilor pe termen lung cu Rusia - stabiliţi cu prilejul Summit-ului NATO din Ţara Galilor - rămân valabili, natura relațiilor cu Rusia fiind condiţionată de schimbări clare şi constructive în comportamentul autorităţilor de la Moscova, în conformitate cu dreptul internaţional”.

Într-un alt articol semnalam faptul că Rusia pune sub semnul întrebării tratatele internaționale. Diplomații au mai multe surse și mult mai multe informații decât are presa, fie ea și „de stat”, astfel că propoziția care cuprinde monitarizarea autorităților din Rusia cu privire la respectarea dreptului internațional vine să completeze imaginea unei Rusii care nu vrea să îl mai respecte, care se folosește de forță pentru a schimba apartenența unor teritorii, a unor zone de interes strategic etc. În urma invitației Muntenegrului la NATO, Rusia deja a trecut la amenințări la adresa NATO dar și a statului Muntenegru.

O mică privire asupra Balcanilor și a apartenenței la NATO ne arată că Rusia a rămas doar cu un singur aliat: Serbia.

Ca cetățean, am un sentiment de siguranță când văd că autoritățile statului român sunt clare în opțiunile de asigurare a protecției țării în fața unei eventuale agresiuni din partea oricărui vecin.

SRI în sus, SRI în jos, SRI ... Hai să fim și serioși

Văd că sunt multe discuții legate de „informările” SRI către populație. Se cer de către unii și alții. Numai că „unii și alții” nu au acces la informările SRI. Așa spune Legea 51/1991 privind siguranța națională a României.

Să lămurim niște lucruri. Siguranța națională are trei (3) pași pentru a fi realizată în baza legii. Cunoașterea - asigurată de serviciile specializate în culegerea de informații -, prevenirea - realizată de instituțiile publice de ordine publică - și înlăturarea amenințărilor interne și externe care pot aduce atingere valorilor conținute în sintagma „siguranță națională” - aici sunt competente instituțiile publice de ordine publică, pentru cele interne, forțele armate și ministerul afacerilor externe pentru amenințările externe.

Serviciul Român de Informații are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările interne. Serviciul de informații externe are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările externe. Celelalte instituții publice ale statului pot avea informații despre amenințări interne și externe însă nu sunt competente să le dea valoarea necesară interpretării în sensul „cunoașterii” amenințării și, de aceea, legea le obligă să pună la dispoziția serviciilor specializate informațiile pe care le dețin pentru a asigura cunoașterea corectă a amenințării.

Noi, pălmașii, beneficiarii serviciilor de stat, trebuie să ne adresăm pentru eventuale nemulțumiri instituțiilor statului care au atribuții clare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor. Aici vorbim despre Președintele României, Guvern și Justiție. Avem instituții specializate din cadul Ministerului de Interne, Ministerul Public, tot felul de agenții guvernamentale de nișă etc. care au obligația și competența de a lua măsuri pentru prevenirea amenințărilor.

Sunt sigur că serviciile de informații își fac treaba. Zilnic dau informații. Pentru că au caracter de secret de stat nu ajung la noi. Abia în etapele 2 și 3, de prevenire și înlăturare a amenințărilor putem face interpretări cu privire la acțiunile amenințătoare.

Hai să lăsăm SRI și SIE, precum și celelalte structuri cu competențe în culegerea informațiilor în pace. Să ne luăm de cei care trebuie să dea valoare informației prin acțiunea politică sau administrativă de prevenire și înlăturare a amenințării despre care informația face vorbire.

Pun aici și domeniile în care se culeg informațiile pentru că văd că există unele neclarități:

„Art. 3.
Constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei urmatoarele:
a) planurile si actiunile care vizeaza suprimarea sau stirbirea suveranitatii, unitatii, independentei sau indivizibilitatii statului roman;
b) actiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de razboi contra tarii sau de razboi civil, inlesnirea ocupatiei militare straine, aservirea fata de o putere straina ori ajutarea unei puteri sau organizatii straine de a savirsi oricare din aceste fapte;
c) tradarea prin ajutarea inamicului;
d) actiunile armate sau orice alte actiuni violente care urmaresc slabirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, procurarea ori detinerea ilegala de documente sau date secrete de stat, in vederea transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora sau in orice alt scop neautorizat de lege, precum si divulgarea secretelor de stat sau neglijenta in pastrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale;
g) actiunile prin care se atenteaza la viata, integritatea fizica sau sanatatea persoanelor care indeplinesc functii importante in stat ori a reprezentantilor altor state sau ai organizatiilor internationale, a caror protectie trebuie sa fie asigurata pe timpul sederii in Romania, potrivit legii, tratatelor si conventiilor incheiate, precum si practicii internationale;
h) initierea, organizarea, savirsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune in pericol sub orice forma unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum si initierea sau sprijinirea in orice mod a oricaror activitati al caror scop il constituie savirsirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivitati, savirsite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, munitie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitatile autorizate sa le detina, contrabanda cu acestea, producerea, detinerea, instrainarea, transportul sau folosirea lor in alte conditii decit cele prevazute de lege, precum si portul de armament sau munitie, fara drept, daca prin acestea se pune in pericol siguranta nationala;
l) initierea sau constituirea de organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora, in scopul desfasurarii vreuneia din activitatile enumerate la lit. a) - k), precum si desfasurarea in secret de asemenea activitati de catre organizatii sau grupari constituite potrivit legii”.

Este nevoie să pun și art. 4 din lege pentru a înțelege de ce uneori nu se adoptă o poziție sau alta, de ce atunci când este vorba despre siguranța națională se cântărește, foarte atent, fiecare acțiune a forțelor de ordine publică. Declarațiile politice însă nu au limitări.

„Art. 4.
Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restringerii sau interzicerii dreptului de aparare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constitutie sau legi. Nici o persoana nu poate fi urmarita pentru exprimarea libera a opiniilor sale politice si nu poate face obiectul unei imixtiuni in viata sa particulara, in familia sa, in domeniul sau proprietatile sale ori in corespondenta sau comunicatii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale, daca nu savirseste vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o amenintare la adresa sigurantei nationale”.

Referitor la manifestațiile anti-RMGC sau împotriva exploatării gazelor de șist, nu există nici o încadrare la prevederile art. 3 din lege. Sunt însă persoane, grupuri mici, infiltrate între manifestanți care este posibil să aibă ca obiectiv încălcarea unor interdicții de la art. 3. Fiind puține și având o evoluție firavă, sunt în supraveghere și nu fac obiectul unor acțiuni ale forțelor de ordine publică în timpul manifestațiilor. Asupra lor se va acționa nu când se manifestă politic ci atunci când acțiunea lor nu lasă loc de îndoială cu privire la încălcarea legii.

Manifestația pro-autonomie a etnicilor maghiari nu se încadrează la art. 3, ci la art. 4. Este o exprimare liberă a opiniilor politice. Chiar dacă respectivele opinii sunt contrare prevederilor Constituționale ele sunt doar opinii. Când vorbim despre organizațiile maghiare, sucursale ale organizațiilor extremiste din Ungaria - cum este Jobik -, este altceva. Aici putem întreba MAI și Ministerul Public cum acționează, pentru prevenirea ameninănțărilor. Fiind, în același timp vorba și despre o amenințare externă, ne putem adresa MAE și Președintelui României.

Hai să lăsăm SRI să își facă treaba iar noi să ne adresăm celor care trebuie, potrivit legii, să ne răspundă la întrebări. Îi plătim și pentru asta.