Refugiați, migranți economici, migrația forței de muncă, lucrătorii europeni

Un comunicat al MAE și explicațiile date de ministrul Teodor Meleșcanu au născut vii discuții și a permis ieșirea în evidență a unor persoane paralele cu educația. Paralele-paralele, pentru că au pus „la grămadă” categorii de persoane, drepturi și obligații, jurisdicții și soluții. Însoțite, evident, de un potop de blesteme și înjurături. Acesta este nivelul de educație în România, din nefericire. Nivel menținut scăzut de o presă populată de persoane la fel de needucate ca majoritatea celor care o consumă.

Refugiații sunt o categorie specială de persoane care au nevoie de o formă de protecție internațională. Aceasta există, este CONVENŢIA privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, la care România este parte și care este publicată în MOf al României nr. 148/17 iul 1991. Este pe site-ul Camerei Deputaților (aici).

În DEX, avem următoarea definiție:

REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

Un articol lămuritor este aici. Pentru aplicarea Convenției (de mai sus), legislația română are prevederi clare. România acordă statutul de refugiat după ce sunt îndeplinite toate procedurile prevăzute în Convenția din 1951 și în legislația internă. Nu este suficient ca o persoană să se declare refugiat !

Un refugiat nu este un migrant economic !

Comunicatul MAE se referă strict la persoanele care în Italia și Grecia au fost atent verificate și care au primit statutul de refugiat.

„Recent, am făcut o ofertă pentru 1.942 de refugiați din Grecia și din Italia pe care îi putem reloca în România. Mai avem deja pe teritoriul nostru cam 700 de asemenea refugiați” - Meleșcanu

Statutul de refugiat încetează atunci când încetează condițiile care au generat acest statut în țara de care aparține persoana refugiată. Spre știința celor mai curioși, în România se găsesc cu statut de refugiat persoane din Ucraina (singure sau familii întregi), din regiunile cotropite de Federația Rusă. regiuni aflate încă sub ocupația trupelor ruse.

Decizia nu este a lui Meleșcanu, că așa vrea el să iasă în evidență. Este o decizie politică luată la nivel înalt în concordanță cu obligațiile asumate de România ca stat membru al Uniunii Europene. Și da, România nu este de acord cu regimul de cote, a votat împotriva lui dar nu se comportă ca Ungaria sau alte state din grupul de la Vișegrad. Regimul de refugiat are o finalitate prin întoarcerea refugiaților (în acest caz de război !) în țara de care aparțin după ce aceasta își revine și își alege o conducere stabilă. Din informațiile care sunt puse la dispoziție de presa serioasă, în Siria și Irak au început să se întoarcă cetățenii acelor țări care s-au refugiat în statele vecine sau chiar mai departe, aproape imediat ce localitățile din care au plecat au fost eliberate de sub ocupația ISIS.

Migranții economici nu sunt refugiați !

În multe state europene și nu numai, migranții economici sunt catalogați ca „profitori”. Nu sunt agreați iar un regim de viză pentru ei este aproape imposibil de obținut. Regimul lor este reglementat de prevederile legii privind regimul străinilor. Cetățenii europenei - cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene -, nu sunt considerați străini !

Migranții economici - cum sunt majoritatea dintre cei care au invadat Europa profitând de mișcarea refugiaților -, sunt returnați statului de care aparțin sau sunt trimiși în statul european prin care au intrat în spațiul Uniunii Europene. Acel stat va proceda la returnarea lor către statul de care aparțin - toate statele europene desfășoară această procedură în aceste zile cu mai mare intensitate decât în trecut, inclusiv România. Pentru ei sunt în vigoare „acordurile de readmisie”, bazate pe Convențiile de la Dublin. România are acorduri de readmisie inclusiv cu Turcia, nu doar cu toate statele membre ale Uniunii Europene. Pe lângă acordurile de readmisie, România are tratate cu statele vecine privind regimul juridic al frontierei de stat unde sunt stabilite regulile de înapoiere a celor care au intrat ilegal pe teritoriul celuilalt stat.

România are migranți economici ! Sunt românii care și-au găsit sau încearcă să își găsească un loc de muncă în alte state decât statele membre ale Uniunii Europene !

Migrația forței de muncă în spațiul Uniunii Europene nu poate fi comparată (este inadmisibil din punctul de vedere a legislației europene de bază) cu migrația economică.

În Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene la Titlul IV - Libera circulație a persoanelor, a serviciilor  și a capitalurilor -, la Cap. I - Lucrătorii -, se prevede:

Articolul 45
(ex-articolul 39 TCE)
(1) Libera circulație a lucrătorilor este garantată în cadrul Uniunii.
30.3.2010 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/65 RO
Versiune Consolidată A Tratatului Privind Funcționarea Uniunii Europene 65
(2) Libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă.
(3) Sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică, libera circulație a lucrătorilor implică dreptul:
(a) de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;
(b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;
(c) de ședere într-un stat membru pentru a desfășura o activitate salarizată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv;
(d) de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce a fost încadrat în muncă în acest stat, în condițiile care vor face obiectul unor regulamente adoptate de Comisie.
(4) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică încadrării în administrația publică

Atrag atenția că cetățenilor europeni care se deplasează în statele membre ale Uniunii Europene nu li se aplică sintagma „migranți pentru muncă” ci sintagma „lucrătorii” ! Este un regim apropiat drepturilor persoanelor care se deplasează în interiorul unui stat pentru a lucra sau a se stabili într-o altă zonă a țării. Cei care fac apologia „migrației forței de muncă” din România în alte state europene nu fac doar o gravă eroare ci neagă dreptul cetățenilor europeni din România de a se angaja în condiții mai favorabile în altă țară europeană. O porcărie naționalistă dominată de lipsa de educație a celor care pornesc și poartă astfel de discuții.

Un alt titlu edificator pentru clarificarea situației în spațiul Uniunii Europene este Titlul IX, „Ocuparea forței de muncă”, în care se prevede că fiecare stat va participa la strategia europeană de ocupare a forței de muncă în întreg spațiul european, fără a fi limitat de frontierele naționale. Consecința imediată este că fiecare țară membră a Uniunii Europene trebuie să fie atractivă pentru forța de muncă proprie dar și pentru forța de muncă disponibilă din alte state europene. De fapt, acest fenomen se întâmplă. Sunt români care merg la muncă în Bulgaria sau Ungaria dar sunt și bulgari și maghiari care vin la muncă în România. Ca să vorbesc numai de statele membre ale UE cu care avem frontieră comună.

Acest articol are rolul de a aduce clarificări. În special pentru cei care nu au avut suficient timp să citească materialele necesare pentru a ajunge la noțiunile corecte. Cât privește inițiativa României de a sprijini Grecia și Italia, copleșite de imigranți, eu sunt de acord cu ea. Avem o capacitate de găzduire a refugiaților și sprijinul nostru pentru aceste țări trebuie dat. O stare de criză din cauza imigranților în aceste țări europene ne afectează în mod direct. Mai bine participăm la evitarea crize decât să o admirăm de pe margine.

Summit-ul privind refugiații la ONU. Dacian Cioloș a prezentat poziția României.

Acțiune și rezultat. Dacian Cioloș a fost exact în expunerea sa privind problema refugiaților și contribuția României la soluționarea acesteia. Discursul lui la summit-ul organizat de SUA, Germania, Canada, Etiopia, Iordania, Mexic și Suedia a fost elocvent. România își menține angajamentul de a răspunde crizei refugiaților potrivit capacităților ei de răspuns !

Iau știrea de la Agerpres.

Sper că jurnaliștii de la Agerpres au preluat toate informațiile de interes astfel că putem vedea amploarea efortului României la problematică. Sincer să fiu, nu atât sumele presupuse a fi cheltuite cu ajutorul umanitar sunt relevante ci modul cum ele au fost dirijate către necesitățile reale a celor în necaz. Nu trebuie neglijat nici faptul că România este un contributor direct, o stare pe care România o are nu de multă vreme. Să le arăt pe rând.

România recunoaște pe deplin responsabilitatea comună de a gestiona afluxul mare de refugiați. Există diverse posibilități, resurse și politici pentru a răspunde acestei provocări, precum există și diferite forme de a contribui la eforturile comune ale comunității internaționale. În acest context, România a crescut treptat contribuția sa pe mai multe planuri în domeniul umanitar, atât ca donator, cât și ca țară de relocare. Prin eforturile sale, România a căutat să atenueze presiunea umanitară prin furnizarea de contribuții financiare pentru organizațiile umanitare internaționale, cum ar fi: Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR), Comitetul Internațional al Crucii Roșii (ICRC), Agenția ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiați din Orientul Apropiat (UNRWA) și Programul alimentar mondial - spus Cioloș în cuvântul său.

• contribuții financiare pentru organizațiile umanitare internaționale, cum ar fi: Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR), Comitetul Internațional al Crucii Roșii (ICRC), Agenția ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiați din Orientul Apropiat (UNRWA) și Programul alimentar mondial;
• România a acordat ajutor umanitar bilateral Turciei, Iordaniei, Libanului, Irakului și Afganistanului;
• a oferit refugiaților "adăpost temporar" în Centrul de Tranzit de Urgență situat la Timișoara. De la înființarea sa în 2008, această facilitate a oferit asistență pentru mai mult de 2.000 de refugiați în timp ce cazurile lor au fost prelucrate pentru relocarea ulterioară;
• în ceea ce privește oportunitățile de educație și angajare legală, România oferă tuturor copiilor cetățenilor străini care beneficiază de protecție aceleași drepturi la educație care se aplică copiilor români prin lege;
• luna trecută Guvernul a trimis Parlamentului „un nou proiect de lege, care va crea un nou cadru de cooperare pentru dezvoltare și ajutor umanitar, îmbinând în mod inovator umanitarul, dezvoltarea și instrumentele financiare”;
• România contribuie în mod substanțial, cu resurse umane și mijloace tehnice la controlul de frontierelor, precum și la operațiunile de căutare și salvare în Marea Mediterană, precizând că, în 2016, 49 de experți naționali în materie de azil au fost detașați la FRONTEX și la Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA).

„Procesul de revizuire a politicilor relevante în România se bazează pe convingerea că cel mai eficient mod de a face față crizei refugiaților este acela de a aborda cauzele sale principale și pentru a sprijini țările de origine ale refugiaților și țările de tranzit. În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România a sprijinit răspunsul coordonat al Uniunii, de a participa la procesul de transfer și de realocare pe bază de voluntariat” - a mai spus Cioloș.

Sunt suficiente date care confirmă un fapt evident acum. România a găsit soluția la capacitatea redusă de a primi și integra refugiații. O soluție inteligentă care este cunoscută de politicienii altor state - un parlamentar german a oferit un interviu unui jurnalist român și a scos în evidență acest lucru, această contribuție a României la problematica refugiaților, soluție care mulțumește pe cei care sunt preocupați de această problematică.

În mod normal, ar trebui ca alarmiștii din presa română să se abțină în a mai promova tot felul de aiureli. În mod normal. Pentru că la noi nu avem jurnaliști și politicieni normali, „semnalele” alarmiste vor continua, scenariile apocaliptice vor continua, idioții neamului se vor lăbărța în studiourile Tv și pe rețelele de socializare iar noi vom continua să citim idioțenii în loc să ne vedem de treabă.

Nu pot să termin articolul fără să reamintesc faptul că poziția României prezentată de Cioloș a fost prezentată foarte succint și de Președintele Klaus Iohannis când erau discuțiile foarte înfierbântate privind relocarea refugiaților. Cine citește cu bună credință acest articol dar și altele care se referă la eveniment va observa că ideea relocării refugiaților pe bază de voluntariat a fost expusă ca voință a României de anul trecut.

În fine, eu unul sunt mulțumit de prezentare. Nu putem primi mii și mii de refugiați însă s-a găsit metoda de a compensa prin contribuții financiare și acțiuni ale Poliției de Frontieră Române și ale Autorității pentru Străini. 

Imigranții „pun mâna” pe o țară europeană slabă, Grecia. Sunt sprijiniți să ocupe Europa. No border, no nation ?!

Am văzut acestă poză care spune multe. Foarte multe. Periculos de multe.

Fenomenul migrației este o tragedie nu doar pentru migranți ci și pentru cei care îi primesc, dacă fenomenul migrației iese din cadrul legal internațional acceptat, prin consens, de statele lumii.

Imigrația necontrolată a suferit un eșec. De ceva timp, statele europene nu au mai acceptat imigranții care nu aparțin Siriei și Irakului, apoi s-a ajuns la acceptarea doar a celor care din Siria și Irak fiind fac dovada că sunt din zonele afectate de conflicte militare, în special din zonele în care activează ISIS și Al Qaeda. Dovada prezentată de imigranți trebuie să fie un document de identitate. Un pașaport. Au apărut pașapoarte false. Mii de așa-ziși cetățeni sirieni au luat cu asalt granițele europene însă a apărut și informația că multe, mii de pașapoarte siriene, sunt „eliberate” de administrația ISIS. Pe lângă cele false.

Știrile curg, zilnic apar noi informații care scot în evidență faptul că nu asistăm la o migrație a celor afectați de război ci în special a celor care își doresc să trăiască într-o altă țară decât țara de origine, așa numiții imigranți economici. Numărul imigranților economici este imens față de numărul refugiaților din Siria și Irak.

Europa nu este în pericol, încă, ca grupare de state asociate economic și politic însă unele state europene sunt puse în fața unui mare pericol din cauza imigranților și în special a grupurilor europene de sprijin a acestei migrații. Poza de mai sus are și această semnificație. Mesajul este politic. Strict politic. Nu cred că imigranții care îl afișează sunt autorii lui. Nu vreau să cred, încă, așa ceva, pentru că dacă ar fi așa, atunci pericolul ar fi și mai mare. Este o declarație politică împotriva statelor europene, a națiunilor, a dreptului suveran al statelor europene de a-și hotărî propriul destin. De aceea cred că este un mesaj al grupurilor anti-europene din Europa, grupuri anti-UE în special, grupuri care au sprijin politic al unor partide europene nostalgice și revanșarde, revizioniste. Eu nu uit unele mesaje politice ale UDMR din anii trecuți, mesaje care îndemnau la „permeabilizarea frontierelor între statele membre ale UE până la dispariția lor” ! Permeabilizarea înseamnă, de fapt, renunțarea statului la suveranitate asupra teritoriului național, practic la dispariția statului. Iar mesajul din imaginea de mai sus tocmai asta cere.

Unele state europene cu mari pretenții de vedete politice până mai ieri, azi fac dovada slăbiciunilor interne grave. Grecia este vedeta. Grecia suportă azi consecințele politicilor socialiste după care s-a condus ani și ani de zile. Grecia este într-o fază periculoasă pentru populația țării care a fost aburită zeci de ani cu politici socialiste. După ce a încercat să destrame zona euro și să slăbească UE, acum s-au trezit că rămân cu imigranții în țară iar vecinul Turcia nu acceptă să îi primească pe cei care nu pot pătrunde mai departe în Europa.

Cifrele date publicității de autoritățile macedonene, dar și din alte state, arată că numărul refugiaților este din ce în ce mai mic. În Grecia rămân din ce în ce mai mulți imigranți economici. Din Iran, din Afganistan, din Pakistan, din India, din state ale Asiei de Sud-Est. Majoritatea de confesiune islamică. La Idomeni, imigranții economici au trecut la agresiuni și asupra autorităților macedonene dar și asupra autorităților grecești. Mai mult, imigranții au devenit o forță care începe să dicteze autorităților grecești „regimul” aplicabil zonei. Au blocat circulația pe comunicațiile de legătură cu Macedonia. Iar Grecia dă declarații plângăcioase și acuză statele europene că nu o ajută iar pe turci îi face vinovați că permit imigranților să treacă frontiera.

Grecia este un stat eșuat. Criza unor state europene generată de imigrație - creșterea exponențială a extremismului -, și pericolul imigrației agresive, violente, își are originea în incapacitatea Greciei de a fi stat. Grecia s-a complăcut în starea de „sat de vacanță”, de „stațiune turistică” și a uitat să mai fie stat național și unitar, independent și suveran. De aceea este atât de slabă să își apere prezentul și trecutul.

În această notă trebuie „citită” și intervenția, în forță spun eu, a UE și NATO în Grecia. Este o intervenție de recuperare pentru Europa și NATO a statului grec. Ce spune Tsipras zilnic este doar un fel de gargară cu pioneze. Turcia dă o mână de ajutor pentru recuperarea unui stat eșuat prin convenția încheiată cu UE. Turciei nu îi convine o Grecie eșuată, nu îi convine ca la Marea Mediterană să aibă un nou Stat Islamic pe teritoriul Greciei, așa cum se prefigurează viitorul dacă Grecia ar fi lăsată singură. Turcia a știut că statele europene vor lua atitudine și vor bloca Grecia. Trebuie să recunosc și faptul că Turcia îi și pedepsește pe greci prin refuzul de a-i primi pe imigranții care au trecut în Grecia înainte de semnarea acordului cu UE. Agenda de aderare a Turciei la UE a fost blocată ani și ani de Grecia și de statele cu care Grecia a avut înțelegeri „obscure”.

Ce va urma ? Ce va face statul grec ? Autoritățile din Grecia își vor aminti care le este rolul într-un stat democratic ? Își vor aminti că au obligația să își apere cetățenii, în special în fața agresiunii externe sau a agresiunilor venite din partea unor străini ? Vom vedea. Deocamdată, Grecia este un stat care poate fi confiscat de imigranții economici din lumea islamică.

Una din marile probleme ale Europei, ale fiecărui stat membru al UE este să răspundă provocărilor de zi cu zi ale „susținătorilor imigrației”. Susținători organizați în așa-numitele „societăți civile”, organizații agresive față de statele naționale, unele cu anvergură internațională deosebită. Organizația medicilor fără frontiere a făcut un gest semnificativ: a anunțat că își retrage sprijinul acordat imigranților în Grecia pentru că UE și statele UE au închis culoarul balcanic de imigrație ! Tot această organizație își duce sprijinul și este găsită în taberele jihadiștilor în luptă cu statele în care acționează pentru a le asigura asistență medicală de care duc lipsă. Această organizație spune că ajută populația locală însă principalele persoane cărora le acordă asistența medicală sunt luptătorii jihadiști care, spun ei, au dreptul la protecție sanitară. Organizația medicilor fără frontiere asigură, de fapt, una din capacitățile necesare unei forțe armate pentru a putea duce acțiuni de luptă.

Pe lângă această organizație mai sunt o groază, multe dintre ele cunoscute pentru opoziția față de statele naționale și suveranitatea acestora, multe dintre ele clamând dispariția granițelor naționale și deschiderea frontierelor pentru a permite migrația populațiilor care nu mai au spațiu vital sau nu au resurse pentru un anume nivel de trai. Majoritatea apelează la datele statistice care arată o creștere a populației lumii peste posibilitățile teritoriilor în care există această creștere de a le asigura supraviețuirea și mai nou, susțin imigrația în statele care au o scădere naturală a populației dar și un nivel de viață excelent. Aceste organizații se lovesc în demersurile lor de istoria statelor europene, de statalitatea lor, de legislația lor protectoare față de nativii respectivelor state, de cultura, religia și obiceiurile acelor populații. De aceea vedem cum prin orice mijloace aceste organizații încearcă să mai pună „o cărămidă” la construcția unei lumi fără state și granițe, fără cultură națională, fără drepturi pentru populațiile care locuiesc în teritoriile istorice. Politic au sprijinul partidelor socialiste, financiar au sprijinul organizațiilor multinaționale care sunt obligate să respecte anumite reguli în statele în care inițiază afacerile și dau taxele, social au sprijinul imigranților sau a urmașilor lor din generațiile a II-a și a III-a, principalii activiști ai unor astfel de organizații civice.

Ei bine, eu sunt împotriva ideii „fără frontiere”, „fără națiune”.

Sunt și împotriva porcăriei aruncate în spatele statelor europene de Germania. Este inadmisibil, după părerea mea, să aduci în Europa, nu în Germania, imigranții din statele islamice și să provoci astfel conflictul cultural și de aici o stare de război între imigranți și populațiile native. Degeaba spune Merkel că Germania poate absorbi imigranții, că are o populație mare care este determinantă din moment ce imigranții circulă prin state cu o populație aproape egală cu numărul imigranților aflați în deplasare. Macedonia are puțin peste 2 milioane de locuitori, Muntenegru are aproape 622 mii locuitori, Slovenia are în jur de 2 milioane de locuitori și lista poate continua.

Germania a acționat și împotriva unor principii europene, principii în baza cărora UE a luat ființă și s-a extins. Din moment ce aduci imigranți din statele islamice sau preponderent islamice, pui stop migrației legale a forței de muncă în spațiul UE ! Oprești și libera circulație dar și stabilirea domiciliului cetățenilor UE în spațiul german pentru că milioanelor de imigranți islamiști le vei asigura și spațiu de locuit, le vei destina și resursele germane pentru un trai decent, vei opune altor cetățeni europeni cultura imigranților islamiști astfel că Germania va deveni o țară descurajantă pentru majoritatea europenilor care, trecându-i frontierele, vor avea în față alte reguli de conviețuire decât cele deja cunoscute. Politica Germaniei este o porcărie ! Ba chiar pot spune că este un sprijin pentru organizațiile așa zis „civice” care vor să distrugă statele și națiunile.

Migrația își arată fața hâdă, se văd cusăturile cu „ață albă” ale unei construcții politice imorale.

Sunt fost grănicer așa că judec problema actualei migrații altfel decât o fac multe alte persoane. Interesul țării mele este mai presus de așa-zisul umanism sau „ajutor” umanitar, promovat ostentativ de presă și unele ONG-uri.

Europa este dezbinată din cauza migrației generată de interesele obscure ale unor state, ale unor economii naționale care au crezut că stările conflictuale din Siria și Irak sunt numai bune să fie exploatate și să atragă o forță de muncă din ce în ce mai necesară în țările care se află într-un proces accelerat de îmbătrânire a populației.

Sub acoperișul „ajutorului umanitar” pentru persoanele afectate de războiul din Siria și Irak, Germania, Suedia și Austria au dat semnale, perverse le spun eu, că ar fi disponibile să primească „refugiați”. Scopul însă a fost acela de a primi forță de muncă ieftină. De fapt, imigranții ajunși în Europa, intervievați de jurnaliști, au declarat, fără a fi trași de limbă, că și-au vândut proprietățile și nu înțeleg de ce nu sunt primiți cu brațele deschise. Când îți vinzi proprietatea în țara de origine și emigrezi, nu mai ai de gând să te întorci. Chiar dacă ești dintr-o zonă în care au loc conflicte militare, nu mai ai statutul de refugiat ci pe cel de emigrant economic.

După ce s-au comis, de către imigranți, acte impardonabile împotriva populației autohtone, statele „vinovate” au acceptat unele definiții și au făcut unele precizări. Sunt calificați ca „refugiați” doar cei din Siria și Irak, ceilalți sunt calificați ca imigranți economici. Imigranții economici vor fi înapoiați în țările de origine. Treabă grea, majoritatea celor care au invadat teritoriul european sunt, de fapt, imigranți economici. A căzut „măgăreața” pe toți cei din Africa, Afganistan, Pakistan, Bangladesh, Iran. Asta după ce Germania și Austria au gonit din țările lor pe albanezi, kosovari, sârbi, muntenegreni, macedoneni, cărora le-a încetat statutul de „refugiați politici”, țările lor fiind declarate „țări sigure” din punct de vedere politic.

Macedonia a mers chiar mai departe. De teamă că devine un stat tampon, un fel de tabără permanentă pentru imigranți, Macedonia nu mai primește în țară decât „refugiați” din Siria și Irak care fac dovada că vin din zonele aflate în stare de război. Ca atare, irakienii din Bagdad și sirienii din Damasc nu mai sunt primiți. Rezultatul, previzibil, nu a întârziat să apară. Imigranții din Afganistan au rămas în Grecia, au devenit violenți împotriva forțelor de ordine macedonene de la graniță, devin o problemă pentru Grecia. S-a ajuns ca în Macedonia să intre doar câteva sute de persoane pe zi, după un control riguros la frontieră privind identitatea.

Grecia tratează absurd de ireal problema. Aduce din insule imigranți cu toptanul, fără o verificare a acestora. Are acum la frontiera cu Macedonia peste 13.000 de imigranți care nu sunt primiți de statul vecin. Majoritatea sunt afganistanezi ! O notă proastă pentru Grecia.

Statele de pe ruta balcanică nu au ratat ocazia și acuză Grecia că nu își îndeplinește obligațiile asumate potrivit reglementărilor Schengen. Serbia și Croația procedează, la rândul lor, la verificări minuțioase. Ungaria nu mai admite imigranți ci, doar refugiați, numai pentru tranzit nu și pentru stabilire în Ungaria.

Austria a stabilit o cotă de primire a imigranților. CE declară că Austria „încalcă dreptul european”. Ar avea dreptate CE dacă aceștia ar fi „refugiați”, dar nu sunt. Cei de la CE care au scos porumbelul din gură ar fi trebuit să cunoască mai multe date privind identitatea reală a celor care au ajuns în Austria și care au determinat Austria să părăsească tabăra „germană” și să susțină cealaltă tabără. Acum Austria cere Germaniei să stabilească o cotă anuală de „refugiați” și să facă declarații politice clare care să descurajeze venirea altora.

Germania și-a găsit un bun aliat în Italia pentru a „șurubări” la situația actuală care, dacă se permanentizează nu le va fi favorabilă. Ultima găselniță a celor două state cu pretenții mari în UE este să scoată de sub autoritatea statelor naționale decizia acordării azilului. Să o ducă sub autoritatea Comisiei Europene. Nu este exclus ca Grecia să li se alăture. După prelucrarea cererilor de azil sub directul control al unei autorități a CE, cei admiși ar urma să fie repartizați, pe baza unui sistem de cote, în statele membre ale UE. Merkel, grijulie, a pregătit momentul și a făcut o declarație pregătitoare: refugiații nu au un drept să stabilească în ce țară a Uniunii Europene vor sta ! UE le asigură o formă de protecție în țara pe care o stabilește UE. Refugiații acceptă sau nu. Dacă nu acceptă repartiția UE, atunci trebuie să își caute altă țară. Interesant.

Intenția Germaniei și a Italiei țintește Acordul Dublin II. Acord care face parte din documentele fundamentale ale construcției europene. Inițiativa are caracter politic. La nivelul României, ar încălca prevederile Constituției, Art. 3 alin (4) din Constituție spune clar: Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.

În DEX avem următoarele definiții:

STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-și) schimba locul, sediul, locuința.

COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie1 un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni.

Este în pericol și art. 18 din Constituție care statuează că „dreptul de azil” se acordă și se retrage în condițiile legii, cu respectarea tratatelor la care România este parte. Atenție ! Avem în primul rând o lege care reflectă dreptul suveran al statului român de a acorda azil unor persoane străine. Nici un tratat internațional nu este imperativ ! Ce face Germania și Italia acum este să scoată de sub controlul statelor naționale competența suverană a acordării dreptului de azil. Astfel, ne putem trezi, că vrem sau nu, după cum are interesul Italia sau Germania (ele sunt capul răutăților !), cu populații strănutate iar dacă avem în vedere și faptul că cei care au plecat din țările lor urmăresc stabilirea în anumite țări europene, ne putem trezi cu o colonizare decisă de CE. Germania asta face practic acum. Își colonizează landurile cu străini pe considerentul că „este o țară în proces de îmbătrânire” - Merkel, zilele trecute.

Eu îmi pun foarte serios problema: de ce Germania și Suedia nu au apelat la șomerii din celelalte state europene ? De ce nu au adoptat o politică de stimulare a natalității ? Ajutoarele sociale substanțiale nu stimulează suficient, din moment ce Germania se plânge că „îmbătrânește” și a ajuns să strămute populații din alte zone ale lumii. Nu cumva a greșit când a permis și sprijinit cumva liberinismul ? Nu cumva este o lipsă de educație sexuală, din moment ce actul sexual are „relevanță” în obținerea plăcerilor și nu în procreere ? Undeva este o mare eroare din partea Germaniei. Controlul natalității, încurajarea măsurilor contraceptive a stimulat un consum egoist. Oamenii au văzut viitorul doar sub forma plăcerilor fizice - consum alimentar, sex variat, bunuri „elegante” etc. -, nu și al responsabilității față de specia umană, față de evoluția propriei nații.

Nu cred că inițiativa germano-italiană va avea șanse, deși se va face mare tapaj. Sunt suficient de multe țări care vor merge până la ruperea UE dacă se va continua cu amenințările Italiei sau Germaniei cu sancțiuni. Dacian Cioloș a declarat unei publicații franceze că România nu este de acord cu sistemul de cote. Nu știu ce va face Bulgaria însă Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia se opun categoric. Nu este exclus ca și alte țări să se alăture opoziției. Toate au observat că această invazie musulmană este altceva decât un „refugiu” al unor populații din fața războiului.

Pentru că nu este o situație clară, nici Turcia nu are de gând să cadă la pace cu propuneri tembele. Practic, refugiații sunt în țările din jurul Siriei. Acei oameni vor să se întoarcă în țara lor. Sunt în Liban, Iordania, unii în Turcia. Câteva milioane. Europa a fost practic invadată de imigranții economic. Un exemplu mai bun decât controlul de frontieră dintre Macedonia și Grecia nu se poate da. De la câteva mii de „refugiați” pe zi s-a ajuns la 100 sau puțin mai mult. Reducerea de peste 10-20 de ori a numărului  celor care trec frontiera este o probă indubitabilă că nu suntem în fața unei populații care se refugiază politic ci a unei populații care migrează economic.

Ce este mai grav, este faptul că se bate toba pe caracterul „umanitar” al primirii „refugiaților” și se uită, pur și simplu, caracterul inuman al tratamentului față de populația nativă a statelor, populație obligată să își schimbe comportamentul pentru a nu deranja extremismul islamist adus de imigranți, să se abțină de a-și exprima cultura, potrivit datinilor, a obiceiurilor locale pentru că imigranții se consideră deranjați ba, mai mult, consideră că manifestările culturale europene sunt ostile islamului și trebuiesc pedepsite. Asta nu mai este politică sănătoasă este tembelism notoriu.

Grecia este din ce în ce mai „strâmtorată. Politicile aplicate „pentru Europa” au eșuat.

Criza imigranților în Europa a dus la ruperea „vălului” umanismului. Politică agresivă de stânga, umanismul provoacă daune imense țărilor care au dat dovadă fie de neglijență, fie de prostie, fie de pragmatism prost înțeles.

Pe de altă parte, criza a obligat statele europene să accepte realitatea. Disensiunile pe tema „refugiaților” au scos la lumină nu doar diferențele culturale aproape insurmontabile între europeni și „refugiați”, dar și incapacitatea celor mai dezvoltate state europene de a administra valul imigraționist.

Germania încă o ține langa, la nivel politic înalt, cu teoria „beneficiilor în viitor” a primirii „refugiaților”. Germania care a aplicat o cenzură severă în media când a fost vorba de a se ști ce anume s-a petrecut și care sunt daunele aduse populației germane (culmea, daune nu doar în comunitățile „pure”, ci și în comunitățile etnice care au venit în Germania cu zeci de ani în urmă !), acum ne spune că peste 80% dintre imigranții chestionați nu au nici o calificare, enorm de mulți dintre ei (cam 40%) sunt analfabeți, majoritatea sunt ostili unei forme de pregătire profesională în sensul dorit de investitorii germani - cumva autorii morali ai migrației -, există serioase impedimente privind învățarea limbii germane, mai grav însă este incompatibila cultură germană cu ce cultură au imigranții etc. Un lider religios islamist din Germania afirmă netulburat că de vină pentru agresiunile de la Koln sunt femeile, pentru că folosesc parfumuri și sunt îmbrăcate sumar. Ar fi culmea ca din Germania să află că Guvernul este de acord cu astfel de păreri și că cere populației din Germania să nu mai cumpere parfumuri și să îmbrace haine islamice !

Fără glumă, chiar dacă nu toți au urmărit unele evenimente, din punctul de vedere al politicilor europene financiare, modelul cu care s-a încercat salvarea Greciei a picat. Va fi interzis pe viitor. Provoacă daune tuturor celorlalte state membre ale UE și intereselor comunității europene în viitor.  Punct. Grecia are o mare problemă în primirea, pe viitor, a unor „ajutoare” financiare de la FMI, BM, BCE, CE etc. Alexis Tsipras a picat testul politicianului cu viziune. Ori reduce cheltuielile Guvernului grec, ori condamnă grecii la foamete. Destrăbălarea are picioare scurte.

Parcă o astfel de știre nu este de ajuns, vin și „sancțiunile” statelor membre ale UE pentru larghețea cu care Grecia a permis „invazia Europei”. Pentru că Grecia asta a făcut.

O opinie juridică anunțată la ultima reuniune a JAI spune că frontierele externe ale spațiului Schengen sunt la frontiera externă a statelor care au aderat la UE. Aici intră România, Bulgaria, Croația, Cipru. Opinia este întemeiată. Prin aderarea la Uniunea Europeană, aceste state aplică, obligatoriu, reglementările Acordului Schengen, ale Convenției de aplicare a Acordului, ale Regulamentului Schengen, ale tuturor deciziilor care privesc frontierele externe ale Uniunii Europene, aceste state participă la Frontex și la acțiunile de cooperare la frontieră coordonate de Frontex, au personal angajat în acțiuni la frontierele altor state sub egida Frontex. Lipsește actul formal al aderării teritoriale la Spațiul Schengen. Îndeplinirea formalității va duce la eliminarea controlului circulației persoanelor din respectivele state la trecerea frontierei cu Ungaria - în cazul României -, cu Grecia - în cazul Bulgariei -, cu Ungaria, Slovenia și Italia - în cazul Croației.

Deja, mai multe state cer, imperativ, ca statele membre ale UE să acorde asistență Macedoniei pentru a închide frontiera cu ... Grecia. Propunerea vine de la Slovenia, este susținută de Germania și nu numai. Austria cere suspendarea temporară a Greciei din Spațiul Schengen. Mai mult, Germania afirmă că nu dorește să transforme Macedonia și Bulgaria în state cu rol de „sală de așteptare” pentru imigranți/refugiați (aici). Nici mai mult și nici mai puțin o invitație la închiderea frontierei acestor țări cu Grecia (aici).

Premierul Greciei, Alexis Tsipras vede pericolul către care se îndreaptă Grecia: va deveni „o cutie neagră pentru refugiați”. Deși se folosește termenul „refugiați”, situația nu este așa. Este vorba despre imigranți. Printre imigranți sunt și refugiați.

Tsipras are dreptate. Austria a comunicat deja numărul maxim de refugiați pe care îi primește. Germania se simte deranjată că nu a fost consultată (aici). Hm. Austria a coborât plafonul de la 90.000 în 2015 la 37.000 în 2016. Probabil că Germania spera ca o parte dintre refugiații pe care urma să îi respingă să îi dea Austriei. Austriecii au fost mai hoți și le-au tăiat „macaroana”.

Suedia plafonează și ea numărul de imigranți pe care îi acceptă. Ungaria a comunicat prin intermediul prim-ministrului Orban că refugiații nu vor mai trece pe teritoriul Ungariei și nici nu vor primi azil. Mai mult, Orban recomandă Macedoniei și Bulgariei să închidă frontiera cu Grecia și printr-un gard de sârmă ghimpată. Danemarca a introdus controale la frontiera cu Germania și refuză imigranții care doresc să o tranziteze sau să „o ocupe”. Belgia a respins peste 10.000 de cereri de azil în anul ce s-a încheiat iar procesul tinde să devină o particularitate comportamentală a tuturor guvernărilor din Europa. Grecia intră din ce în ce mai mult în corzi. Internaționalismul socialist costă scump. Mai ales când pleci „la război” contra partenerilor europeni care, la un moment dat, din altruiști devin egoiști.

Mai bag de seamă și faptul că Grecia va trebui să îi returneze pe imigranții pe care îi tot primește dacă vrea să aibă bani suficienți pentru a asigura un nivel de trai decent pentru grecii care depind de politicile guvernamentale. Ajutoarele care vor fi acordate de CE nu vor veni din cornul abundenței, au și ele o limită. Dacă va continua să îi primească pe imigranți, celelalte state ale UE vor spune că este treaba Greciei cum îi întreține.

Aventura Syriza se apropie de final. Nu a reușit destabilizarea UE, nu a reușit prăbușirea monedei euro, nu a reușit nici cu deschiderea ilogică a frontierelor pentru primirea imigranților. Dacă au urmat un plan al altei puteri politice, interesată să distrugă Comunitatea Europeană, au dat greș. Vor plăti pentru asta.

Un pas, chiar dacă insuficient. Politica în unele state europene nu este favorabilă europenilor.

Agerpres (aici), spune că Merkel are o altă nuanță în politica cu privire la refugiați.

Evenimentele de la Koln nu sunt tratate din punct de vedere politic și legislativ doar în Germania, au devenit (alături de alte evenimente) probleme ale Comunității Europene în ansamblul ei dar și ale altor state care primesc imigranți, sub orice titulatură ar fi ei acceptați.

Agenția de presă face precizarea că în Germania, țara care a invitat „refugiații” pe teritoriul ei fără a se consulta cu celelalte state membre ale Uniunii Europene (are mușchi Germania, mai mari ca ai celorlalți !), legea permite expulzarea unui solicitant de azil în cursul examinării dosarului său dacă acesta a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 3 ani și dacă nu îi este pusă viața în pericol în țara în care urmează a fi expulzat.

Să desfacem puțin reglementarea.

Condamnarea pentru o faptă la cel puțin 3 ani duce cu gândul la un anumit nivel infracțional. Infracțiunile care au limite maxime de până la 3 ani nu sunt luate în calcul. Nu cunosc legislația penală germană așa că nu pot spune care sunt infracțiunile pe care le pot comite solicitanții de azil pentru a nu risca expulzarea.

Pe de altă parte, legea germană prevede condiția cumulativă a lipsei pericolului pentru viața celui care urmează a fi expulzat în țara în care urmează a fi expulzat. Ei bine, nici când eram în activitate (polițist de frontieră) nu am înghițit această prevedere care a fost adoptată și de România. Nu cred că există posibilitatea reală de a judeca o astfel de lipsă a pericolului. În toate cazurile, această lipsă a pericolului a fost stabilită politic. Nu mai departe de anul trecut, Germania a hotărât să primească „refugiații sirieni și irakieni” și pentru a „le face loc” a hotărât să îi expulzeze pe cei care au solicitat viză veniți din Albania, Kosovo, Bosnia-Herțegovina, Moldova etc. Ca atare, Germania a scos de pe lista neagră aceste state astfel că procedurile de azil au fost închise iar solicitanții de azil din aceste state au fost trimiși ultra-urgent acasă.

Metoda de a declara un stat întreg ca fiind „nesigur” este o aberație. După părerea mea.

Anul trecut, iar dau exemple, Irakul a recucerit aproape 40% din teritoriul ocupat de SI. Partea de sud, sud-est și sud-vest a Irakului nu este sub controlul SI. Partea de nord și nord-est a Irakului este sub controlul kurzilor. De ce se mai consideră că imigranții irakieni au dreptul la azil ca refugiați ? De ce nu se are în vedere un sprijin internațional pentru Guvernul din Irak să îi strămute pe cei puși în pericol - pentru perioada în care în zona lor de reședință au loc lupte armate - în zone lipsite de pericolul iminent ?! De ce irakienii care au fugit din țară trecând chiar prin zonele de război nu s-au oprit în țările vecine până la încetarea stării de beligeranță în zonele de reședință ? De ce-ul ăsta este foarte complex și are mult prea multe date locale care deranjează politic. Mai ales pe acei politicieni care urmăresc obiective ascunse.

Aceeași situație este în Siria. Din populația de aproape 20 de milioane aproape 11 milioane de sirieni s-au dislocat din zonele de conflict și s-au dus în alte zone din țară sau au trecut în țările vecine: Turcia, Liban, Iordania. În Siria însă, mai mult ca în Irak, părțile combatante sunt „ciudate”. Mai fiecare șef de trib are propria armată. Statul Islamic a pierdut și în Siria mult din teritoriu. Multe zone au devenit relativ sigure pentru populația locală. Nu mai spun de zonele în care SI sau alte forțe beligerante nici nu au intrat. De ce populația din acele zone mai primește statutul de refugiat ?

Dacă desfacem aceste informații corect, ar trebui ca în Europa să nu existe „refugiați” din acele țări. Ce face coana Europa ? Slăbește capacitatea acelor țări de a răspunde agresiunilor prin atragerea populației lor, populație capabilă de luptă, la mii de kilometri depărtare.

Doamna Merkel s-a gândit să împace și capra și varza. Să își urmărească proiectul politic de atragere în Germania a viitoarei forțe de muncă ieftine dar și să arate că este „fermă”. Ca atare, propune ca regulile expulzării să fie modificate. Cum ? Naiba știe. Este o problemă de legislație și ca atare este vorba despre o majoritate parlamentară care să permită adoptarea legii. Având în vedere faptul că social-democrații germani sunt cu gura mare că ideea de a aduce lucrători din statele arabe le aparține, nu este exclus ca ideile lui Merkel să fie serios amendate astfel că Germania va avea o legislație privind expulzarea după modelul arătat de Caragiale: „să se schimbe totul, pe ici pe colo prin părțile esențiale, dar să nu se schimbe nimic !”. Desfăcând pe bucățele cum am făcut eu mai sus, degeaba schimbă germanii pe ici pe colo dacă fundamentele rămân aceleași.

Dacă dezbatem problema la nivelul fiecărei persoane în parte care dorește să ajungă în anumite state europene, putem accepta dreptul acesteia de a trăi acolo unde este acceptată. Pun accentul pe condiția de a fi acceptată, condiție imperativă a dreptului internațional care nu obligă statele să accepte străinii pe propriul teritoriu pentru că așa vrea străinul respectiv. Dacă dezbatem problema sub aspectul interesului statelor sursă de migranți dar și al statelor țintă pentru migrație vom observa, cu ușurință faptul că statele sursă sunt „victime” ale migrației. Migrația „creierelor”, migrația „meșteșugarilor” generează în statele sursă deficite incalificabile în cea mai importantă forță a economiei locale: forța de muncă calificată. Statele țintă care atrag acești migranți, statele țintă care îi acceptă pe acești migranți sunt beneficiarii eforturilor statelor respective pentru formarea lor. Este un fel de furt calificat iar statele care îi atrag sau îi acceptă obțin un beneficiu fără just temei. O ticăloșie. Cât privește latura militară, a capacității unui stat de a se apăra, de a-și apăra independența, integritatea teritorială, suveranitatea acest exod este o agresiune. Lipsește statul sursă de resursa umană necesară realizării apărării naționale și siguranței publice.

Peste toate, ce s-a întâmplat în diferitele state vest-europene și nordice în noaptea dintre ani confirmă faptul că Germania, Suedia și alte state care susțin cu ardoare această migrație atentează, grav, la securitatea internă a spațiului european. După ce obțin vizele de refugiați, imigranții din Germania, Suedia, Finlanda, Austria, Franța, Belgia, Danemarca au dreptul să circule prin Europa ca prin curtea casei, oricare altă țară se poate trezi cu un deficit major de securitate din cauza acestor oameni care vor începe, după ce obțin rezidența legală și știu că sunt apărați de legea germană sau a altei țări de expulzare, să își promoveze „cultura” cu agresivitate așa cum o fac de niște ani buni în Franța, Belgia, Suedia etc. Ce poate face România într-un astfel de caz ? Suportă actul de agresiune pentru că fără consecințele actului de agresiune sau morții unor oameni în urma actului terorist nu te poți pronunța, identifică agresorii, îi cercetează - Germania va trimite „supraveghetori” pentru a vedea să nu le fie lezate agresorilor sau teroriștilor drepturile conferite de Germania -, îi judecă și îi condamnă. Comunică condamnarea Germaniei care îi poate prelua să execute pedeapsa la ei sau nu.

Nu am încredere în ce face Merkel pe la ea acasă. Am impresia că face niște jocuri politice prin care să își refacă imaginea de „femeie de fier” a politicii germane și europene.

O lume ... ca la balamuc. Trebuie să o înțelegem pentru a nu fi surprinși.

Am trecut încet, poate nu destul de încet, peste știrile externe de la Agerpres și Mediafax. Nu mă uit la ziare. Nu am ce vedea.

Lumea se zvârcolește, pur și simplu.

Aici, în Europa, suntem dezbinați. Ideea de uniune a Europei are mari probleme. Faptele au contrazis vorbele, tratatele, declarațiile de bune intenții.

Politica unor state pune UE în dificultate. Germania, Franța, Austria, Suedia, Italia, Grecia și alte state au sărit peste cal, vorba aia. Europa comunitară s-a împărțit pe tabere. Inițial, o tabără a fost agresiv pro-migrație iar alta ostilă, acum am ajuns la o moderare a tonului pro-migranție și la o accentuare a tonului anti-migrație. Ba, chiar mai mult, statele care se fac vinovate de imigrația excesivă încearcă să arunce vina pe statele care au permis invadarea Europei. Uită Germania, Austria și alte state că ele au fost inițiatorii și promotorii marii migrații a anului 2015. Acum dau vina pe greci și italieni, pe spanioli sau pe mai știu eu cine.

Numărul imigranților din Europa a depășit un milion. Vorbesc doar despre imigranții care au forțat intrarea în Uniunea Europeană. Nu în toată Uniunea, ci doar în unele state. Statele care i-au chemat. Nu vorbesc despre migrația „normală”, din fiecare stat în parte. Nu vorbesc despre migrația acceptată ci de cea impusă. În România sunt peste 3500 de sirieni refugiați. Majoritatea sunt membri ai unor familii mixte cu români. Sunt și irakieni, afganistanezi, iranieni, libanezi etc. Nu despre aceștia este vorba.

Președintele Cehiei consideră că actuala imigrație este „o invazie organizată” (aici). Îi îndeamnă pe tinerii imigranți să pună mâna pe arme și să își apere țara. În cultura europeană, oamenii își apără țara. În cultura populațiilor din zona arabă se pare că oamenii preferă fuga. Cehia se opune cotelor de repartiție a imigranților pe fiecare stat membru al UE. Sunt de acord cu o astfel de poziție. Mai mult, consider că cei care i-au chemat sau le susține migrația să le ofere asistența necesară. Germania, Austria, Suedia etc.

Ministrul de externe al Germaniei susține că Europa trebuie să își recapete controlul la frontiere (aici). Este enervant. După ce a promovat o politică de „invitare a migranților” acum întoarce. Politica Germaniei în materia imigranților a provocat multe distrugeri și un consum anormal de resurse altor țări. Germania poate face ce vrea ea cu banii ei, dacă îi dă imigranților este treaba ei dar de ce a trebuit ca alte state să își consume resursele cu „vizita” imigranților ? Acum germanii au aflat că o parte dintre imigranți nu sunt ce au declarat. Au constatat că pașapoartele lor sunt false. Ba, chiar mai rău, tipul de pașapoarte prezentate de unii dintre imigranți a fost descoperit la autorii atentatelor de la Paris. Curvăsăria în politică se plătește. Un sondaj efectuat în Germania arată o schimbare a percepției germanilor față de politica statului față de imigranți (aici).

Mai zilele trecute, Estonia a comunicat că nici un imigrant din Italia sau Grecia nu a dorit să devină „musafirul” Estoniei. Slovacia refuză categoric primirea imigranților. La fel Cehia. Noua putere de la Varșovia la fel. Polonia refuză să aplice un accept anterior ! Alte state condiționează primirea de acceptul imigranților. Fără acest accept, trimiterea imigrantului într-o țară pe baza repartiției pe cote este considerată un abuz asupra libertății persoanei. Statutul de refugiat se acordă când există o intenție clară a refugiatului de a merge într-o țară vecină țării din care provine. În cazul majorității refugiaților este vorba despre Turcia. Unii s-au dus în Liban, alții în Iordania. Trecerea din aceste țări în altă țară este considerată un act excepțional, un act care presupune acordul țării unde va ajunge. Ei bine, în contra prevederilor dreptului internațional în vigoare, Germania și alte state încearcă să impună ca regulă starea excepțională. Un mare pericol pentru mai toate statele lumii. În mod normal, refugiații din Turcia sau Liban ori din altă țară de margine a Siriei sau Irakului care trec în altă țară nu ar mai trebui considerați refugiați ci imigranți economic. În România sau în alte țări sunt refugiați pentru că au fost luați din zona de refugiere (din Liban și direct din Siria) cu acceptul statului român sau a statului de destinație. Nu au călătorit prin alte țări așa cum este cazul a peste un milion de imigranți declarați pompos de germani ca fiind refugiați.

În Bosnia, alături de noi, islamiștii au plănuit un carnagiu la Sarajevo la sfârșit de an (aici). În Bosnia confesiunea islamică o are 40% din populație. Justiția din Bosnia este în alertă.

Liderul SI a ieșit și el la interval îndemnând la violență în Arabia Saudită și promite acte de violență în Israel (aici). SI pierde teren în Irak, armata irakiană este în ofensivă, pierde teren în fața kurzilor din Irak, pierde teren în fața armatei siriene ajutată de Rusia. Are pierderi (așa raportează mai toate forțele internaționale implicate) importante. Nu doar în oameni și armament ci și în resursele financiare și de hidrocarburi. Pierde rafinării, pierde mijloacele de transport ale petrolului care le-a asigurat finanțarea până acum, pierde conexiunile mafiote care l-au susținut (atacate la rândul lor de coalițiile internaționale). Normal, vor urma atentatele în statele care susțin forțele internaționale dacă acele țări comit greșeli de politică internă. Și au comis. Probabil că mulți militanți ai SI sunt deja în Europa. Unii sunt chiar europenii care au luptat alături de SI și au ajuns acasă, fără a fi „sesizați” de organele de ordine, alții sunt „refugiați” sau simpli imigranți economici.

Ca să fie tabloul cât mai complet, NATO invită Muntenegru să i se alăture. Muntenegru spune „da”. Rusia protestează. Acum protestează și Serbia (aici), aliatul Rusiei din regiune cel mai fidel. Alături, în Bulgaria, un politician al etniei turce, membru al Parlamentului bulgar este „sancționat” de liderii partidului că a făcut o declarație politică de susținere a Turciei și NATO în detrimentul Rusiei. Dubios !

China adoptă, pentru prima dată, o lege împotriva terorismului. Unii au spus că guvernul are prea multe atribuții și competențe astfel că sunt în pericol drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Legislativul chinez a punctat în motivare existența și acțiunile SI, atentatele comise de acesta pe plan internațional, acțiuni islamist-teroriste de pe teritoriul Chinei. Având în vedere că și Rusia a luat niște măsuri de excepție, constituirea unor organisme anti-teroriste în zonele litorale dar și în localitățile mai mari aflate în zona de securitate vom avea un an 2016 foarte, foarte încărcat.

Bașca alte probleme ... curente. UE a extins perioada de sancțiuni la adresa Rusiei. Italia nu le mai vrea, îi afectează economia. Italia nu are treabă cu problemele Ucrainei și încălcarea de către Rusia a tuturor tratatelor de până acum. Alături de Italia mai sunt Grecia, Ungaria și chiar o parte semnificativă dintre politicienii germani - în special ultra-naționaliștii și social-democrații. Partidele naționaliste au crescut în notorietate. Au o mai mare vizibilitate în Franța, Spania, Italia, Grecia etc. Toate sunt „aliate” ale Rusiei ! Mare lucru dacă nu vom avea surprize majore în 2016. Mare lucru dacă nu vom avea iar de ales. Nu poți fi membru al UE alături de state care sprijină Rusia în campania acesteia de reîmpărțire a lumii (Serbia care vrea să devină membru UE, deschizând deja două capitole de aderare, dar și alte state care devin din ce în ce mai hotărâte să sprijine Rusia chiar împotriva altor state membre ale UE). Va veni o zi a deciziilor. Fie UE se reorganizează fie renunță la identitate.

Migranții europeni vs. imigranții din terțe țări.

Un tabel Eurostat folosit pentru analiza de aici.

M-am uitat cu atenție la unele țări să văd unde sunt românii. Ei bine, sunt, în Italia și Spania în număr foarte mare, sunt principalii imigranți în acele țări însă nu sunt singurii în număr mare. În Ungaria suntem tot pe prima poziție.

Pe de altă parte, dacă este să vedem care țară a oferit migranții cei mai mobili atunci ordinea este Polonia, Germania și apoi România.

Tabelul reflectă rezultatul în cadrul Uniunii Europene a conceptului „libertății de mișcare” a forței de muncă dar și al libertății de stabilire a cetățenilor UE în statele membre. Sunt prezentate doar primele 5 (cinci) poziții. Nu prezintă doar migrația intra-europeană, sunt și state terțe care au o migrație semnificativă în unele țări europene. Este bine să ne uităm cu atenție la aceste cifre.

Urmărind presa, sub impresia „dezastrului” promovat de presa din România, am crezut că noi, românii, suntem cei mai cei din lume în migrație. Pe naiba. Cine citește mai atent tabelul capătă altă impresie.

Românii sunt „luați în seamă” în Italia cu 1.081.400 imigranți, în Spania cu 728.252 imigranți, în Germania cu 245.248 imigranți, în Grecia cu 46.524 imigranți, în Portugalia cu 34.204 imigranți, în Ungaria cu 30.924 imigranți, în Cipru cu 23.706 imigranți și în Slovacia cu 4.941 imigranți. Este evident că sunt numere relativ mari și în alte state însă nu au reușit să intre în „top 5”.

În Marea Britanie se face mare tam-tam pe imigranții români și bulgari care vor să o invadeze. Datele spun altceva:
1. Polonia - 758.207
2. India     - 347.732
3. Irlanda  - 336.780
4. Pakistan- 195.565
5. Lituania- 164.204

Franța, mult timp „oripilată” de invazia românilor are următorul „top 5”:
1. Portugalia - 500.109
2. Algeria     - 468.121
3. Maroc       - 437.058
4. Turcia       - 221.670
5. Italia         - 173.440

România are și ea un „top 5”, cu o oarecare semnificație:
1. Moldova - 10.952
2. Turcia     -   8.143
3. China      -   6.624
4. Italia       -   5.554
5. Sirya      -    3.588

Vorbim doar despre persoanele care au o altă cetățenie decât a Marii Britanii, Franței sau României. Aici nu intră persoanele care provin din alte state care au dublă cetățenie (a doua fiind a statului respectiv) și nici persoanele care provin din alte state care au doar cetățenia celui de al doilea stat.

Probabil că în anumite analize, la nivel național de această dată, sub forța evenimentelor teroriste din acest an, se fac și astfel de analize. Este imperios necesar pentru securitatea unui stat să se cunoască, în amănunt, posibilele surse ale terorismului. Etnia și religia sunt surse. De când există lumea asta.

După finalizarea „primirii” refugiaților de război, datele Eurostat se vor schimba. Fără doar și poate.

Germania are următorul „top 5”, până la „invazie”:
1. Turcia     - 1.424.294
2. Polonia   -    559.410
3. Italia       -    506.507
4. Grecia    -     290.243
5. România -    245.248

Italia are următorul „top 5”:
1. România   - 1.081.400
2. Albania     -    495.709
3. Maroc       -    454.773
4. China        -    256.846
5. Ucraina     -    219.050

Unele migrații au „istoric” în acțiunile anterioare ale țărilor respective. Germania, de exemplu, are o populația de etnie turcă numeroasă. Sunt „muncitorii invitați” și urmașii lor în urmă cu aproape o jumătate de veac să lucreze pentru refacerea țării distrusă în al doilea Război mondial. Un milion și jumătate de turci fără cetățenie contabilizați astăzi sunt cei care au legături cu cei naturalizați în timp. În rest, în Germania sunt prezenți italienii, polonezii și românii care au iar o îndelungată tradiție în forța de muncă de pe piața germană dar și grecii.

Franța excelează în relațiile istorice cu Algeria, Maroc, Turcia. Italienii sunt o prezență activă în Franța din perioada Renașterii. Portughezii sunt mereu prezenți „pe lângă casă”.

 Masiva migrație din acest an a celor din Siria, Irak, Pakistan, Iran, Bangladesh etc. o nouă dimensiune situației din statele europene. Este prea numeroasă, este chiar brutală (folosesc termenul fără a mă feri deoarece s-a confirmat faptul că printre imigranți s-au strecurat și teroriști), este incomodă, va fi foarte dificil de administrat. O soluție populistă, susținută de liderii statelor care au chemat de fapt migranții, este aceea a cotelor. Repartizarea imigranților declarați „refugiați” (pentru a ascunde realitatea politică mizeră cu care unii politicieni din Europa s-au jucat) pe cote este o porcărie. Strânși cu ușa, promotorii ideii au dat-o la întors. Nu pot impune „refugiaților” o țară în care să se stabilească pentru o perioadă de 3 ani (până va fi înapoiat în țara de emigrare !). Le propun și dacă nu acceptă ... asta este. Nu pot nici să le refuze dreptul de azil, justiția din respectiva țară va da peste nas politicienilor și autorităților dacă vor încerca așa ceva. Suedia a făcut, pe repede înainte, experimentul. Autoritățile suedeze au bătut în retragere. Din moment ce au declarat politic că sirienii și irakienii sunt „refugiați de război”, atunci și-au pus „cătușele pe mâini”. Sunt obligați să îi accepte.

Migrația pentru muncă din interiorul UE asociată cu migrația pentru muncă din afara UE de până acum a dus la dezvoltare în statele în care au activat migranții. Datele economice ale statelor care au beneficiat de migranții pentru muncă sunt edificatoare.

Invazia din acest an (depășește un milion de persoane, foarte multe dintre ele bătrâni, femei și copii !) nu se știe ce valoare are (mă refer la piața muncii). După reacțiile din ultima perioadă de timp, Angela Merkel este „la dispoziție”, se pare că una au căutat și alta au găsit. Declarația lui Merkel că imigranții vor trebui să își însușească cultura germană dacă vor să mai rămână în Germania are o importanță majoră. Multiculturalismul degradant promovat de Franța, Belgia, Olanda și alte țări nu este dorit în Germania. Rezultatul tipului de multiculturalism din aceste țări este înspăimântător. În Franța și Belgia s-au format „state în stat”. State islamice ! Cele două țări au pierdut suveranitatea pe propriul teritoriu din moment ce organele de ordine publică și Justiția nu intră în acele spații. Toate statele europene au văzut și înțeles asta. Toate statele europene se feresc de astfel de consecințe. Opoziția la cotele de „refugiați” este o formă de protecție națională. Nu peste mult timp majoritatea statelor membre UE vor forma un pol, cu a anumită atitudine față de migrație iar unele state membre vor forma polul opus, favorabile migrației.

Să ne amintim cum am fost criticați de Franța pentru că dăm cetățenie moldovenilor. Și nu doar Franța ci și Belgia și Olanda. În timp ce ele dădeau cetățenie într-o veselie islamiștilor din fostele teritorii franceze. Nu am auzit de terorism dus în Europa de români și moldoveni însă terorism pus în aplicare în Europa de naturalizații islamiști, francezi și belgieni, avem presa plină. Plus naturalizații din Marea Britanie.

În Europa nu am rezolvat problema sărăciei. La noi, avem în jur de 40% din populație săracă, la limita subzistenței. Mă deranjează atitudinea unor „îmbuibați” de la noi care s-au repezit să ceară admiterea „refugiaților”. Nu știu ce au în cap. Oamenii, cetățeni români, trăind în mizerie nu îi mișcă, nu le crează nici o impresie copiii muritori de foame din România însă îi emoționează la culme imigranții și problemele lor. Componenta socială din buget este mare pentru că dezvoltarea economică este slabă. Îmbuibații noștri ar cam trebui să facă afaceri în țară, pentru a ridica nivelul de trai al populației țării și când vom deveni suficient de bogați să dăm și la alții. Austria are un nivel al sărăciei foarte redus. A declarat că poate primi „doar” până la 100.000 de refugiați anul viitor. Înseamnă că au cu ce îi întreține. Noi ce avem ? Praful de pe tobă.

Aud spunându-se mereu să îi aducem acasă pe cei plecați. O idee politicianistă. De ce să nu ne preocupe să îi ținem acasă pe cei care încă mai sunt în România ?! De ce să nu creem locuri de muncă pentru toți cei rămași acasă ?! Din moment ce am permite economiei să se dezvolte, s-ar crea noi locuri de muncă și piața muncii din România ar deveni atractivă pentru cei plecați de acasă dar care nu s-au stabilit în alte țări. Unii s-au stabilit deja peste graniță, alții urmează a primi cetățenia acelor state, ba chiar au devenit persoane active, utile societății fiind mandatați de comunitățile locale să participe la conducerea lor. Aceștia vor rămâne români dar nu vor mai reveni ca cetățeni. S-au realizat în țările care le-au permis acest lucru. Italia și Spania sunt cele mai tentante, mai permisive, asta nu înseamnă că alte state cum ar fi Germania, Marea Britanie sau Norvegia ar fi mai prejos.

Noi trebuie să creem aici, acasă, condițiile pentru ca cei care au ajuns la maturitate să se dezvolte. Vor reveni cei care vor dori. Vor veni și alții dacă sunt condiții favorabile dezvoltării lor. Unii mai curajoși din alte țări au venit, au investit și au rămas aici devenind utili societății. Indiferent de naționalitate sau culoare a pielii. Migrația ponderată este bună, migrația forțată duce la dezastru.

Refugiații au stimulat „mintea cea de pe urmă”.

Criza imigranților ajunge, cum este normal, la inițierea soluțiilor viabile. Până acum a forțat adoptarea unor măsuri cu consecințe pentru viitor, măsuri condamnate inițial și apoi acceptate. Statele își impun interesele în dauna grupurilor de presiune, grupuri cu interese mari în zona donațiilor pentru „altruism instituțional” și „gesturi umanitare”. Se separă grâul de neghină.

După ce au fost declarate ca „state sigure” Serbia, Kosovo, Albania, Macedonia se discută acum declararea Turciei ca „stat sigur”. Vor fi consecințe. În afara refuzului statelor din UE de a mai da turcilor vize politice (statut de refugiați), cei aflați în procedura de acordare a statutului vor fi calificați ca imigranți economici și vor fi returnați Turciei. Știu că se va ridica problema kurzilor din PKK însă cei care vor pune problema vor trebui să își amintească faptul că PKK este declarat de către UE ca organizație teroristă. Inclusiv noi, în România, am interzis PKK.

UE și Turcia au ajuns la unele soluții viabile. Turcii și grecii vor acționa în comun pentru controlul frontierelor sub coordonarea FRONTEX. Acesta este azi rolul FRONTEX. Coordonează acțiunile la frontieră când sunt implicate două sau mai multe state membre UE. Aici apare particularitatea că Turcia nu este stat membru UE. Acceptul de către Turcia a coordonării FRONTEX este nu doar interesant, este și de bun augur. FRONTEX are capacități de acțiune pe care statele europene nu le au. Supravegherea satelitară a frontierei maritime dintre Grecia și Turcia va fi posibilă după încheierea acordului pentru mai mult timp, costurile fiind suportate de FRONTEX și nu de către statele participante la acțiune. Și costă !

UE va participa la construirea în Turcia a unor tabere de refugiați capabile să primească până în 2 mil. persoane. Va participa și la finanțarea susținerii refugiaților în tabere.

Turcia și UE vor participa la verificarea persoanelor care solicită statutul de refugiat, parte dintre ei vor fi preluați de UE și redistribuiți statelor membre potrivit cotelor convenite. Acest sistem de preluare și control are drept scop oprirea migrării necontrolate a imigranților și reducerea pierderilor umane. Sistemul are și rolul de a descuraja migrația economică.

Ei bine, aceasta este o știre importantă. Avem un sistem în care putem lucra ordonat, formal, cu respectarea tuturor legilor în vigoare, cu recunoașterea rolului și locului fiecărui stat în parte.

Rămâne, pentru UE, problema nordului Africii. Acolo va fi mai greu. Sper că statele afectate de imigrație să găsească „calea”. Mai ales Italia. Sunt probleme și la frontierele Spaniei însă în Italia este jale. Mai ales că are un guvern socialist care clamează „altruismul de stat” (ca orice socialist dispus să pună omenirea pe chituci, după indicațiile lui Soros).

Pentru partea de est a Europei se pare că soluția a fost găsită.

Declarația summit-ului Consiliului European.

Am preluat declarația emisă la finalul Consiliului European convocat de urgență pe tema imigrației.

Cumva, din declarațiile puse la dispoziție de agențiile de presă, elementele principale au putut fi identificate.

Ca o remarcă, totuși, mai acidă. Extremiștii din România ar cam trebui să abțină. Știu că cer imposibilul unor oameni ca Traian Băsescu, în extrema negativă, care văd interesul național după niște tipare nevalidate de timp. Cer însă unora care au mai dovedit, de-a lungul timpului că pot judeca sănătos să revină la judecata din trecut.

Este evident că această imigrație a oferit UE, prin CE, posibilitatea să apese pedala integrării europene. Este evident că se fac pași mari pe direcția integrării politice a UE, integrare care a pierdut startul din cauza orgoliilor naționaliste ale unor state. Nu le mai pomenesc, orgoliile lor sunt de domeniul trecutului și indiferent de poziția lor „ciudată” de multe ori, viitorul va fi altul.

Este evident că situația de acum arată ineficiența unei Uniuni Europene „pe trepte”. Atât sub aspectul gestionării fluxului imigraționist cât, mai ales, în abordarea problematicii relațiilor externe. Uniunea Europeană trebuie să acționeze în afara granițelor sale ca un tot unitar și nu ca o anexă a statelor componente. Aici mă duc cu gândul la Franța, Marea Britanie cu componentele insulare, Germania, Olanda, Belgia, Danemarca etc.

„Reuniunea informală a șefilor de stat sau de guvern, 23 septembrie 2015 - Declarație

Ne-am întâlnit în seara aceasta pentru a aborda criza fără precedent a migrației și a refugiaților cu care ne confruntăm. Am decis asupra mai multor priorități imediate și am avut o discuție aprofundată cu privire la modul în care putem obține soluții durabile pe termen lung. Am recunoscut cu toții că nu există soluții facile și că putem gestiona această provocare doar prin colaborare, într-un spirit de solidaritate și responsabilitate. Între timp, trebuie să susținem, să aplicăm și să executăm cu toții normele pe care le avem deja, inclusiv Regulamentul Dublin și acquis-ul Schengen. 

Cerem instituțiilor UE și guvernelor noastre să întreprindă cu rapiditate acțiunile prioritare propuse de Comisie. Dorim să avem decizii operaționale în legătură cu cele mai presante chestiuni înainte de Consiliul European din octombrie, în conformitate cu următoarele orientări: 

- răspuns la necesitățile urgente ale refugiaților din regiune prin sprijinirea Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, a Programul Alimentar Mondial și a altor agenții cu cel puțin 1 miliard EUR în plus;

- asistență pentru Liban, Iordania, Turcia și alte țări în abordarea crizei refugiaților sirieni, inclusiv printr-o sporire substanțială a Fondului fiduciar regional al UE ca răspuns la criza siriană ("Fondul Madad”);

- consolidarea dialogului cu Turcia la toate nivelurile, inclusiv în cadrul viitoarei vizite a președintelui Turciei (5 octombrie), pentru a consolida cooperarea noastră în ceea ce privește stăvilirea și gestionarea fluxurilor migratoare;

- asistență pentru țările din Balcanii de Vest în administrarea fluxurilor de refugiați, inclusiv prin instrumentele de preaderare, precum și asigurarea unei pregătiri rapide și solide a conferinței privind ruta prin Balcanii de Vest (8 octombrie);

- sporirea finanțării Fondului fiduciar de urgență pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa prin contribuții suplimentare din partea statelor membre, precum și asigurarea unei pregătiri optime a summitului de la Valletta (11-12 noiembrie) pentru a se înregistra maximum de progrese;

- abordarea situației dramatice de la frontierele noastre externe și consolidarea controalelor la aceste frontiere, inclusiv prin resurse suplimentare pentru Frontex, EASO și Europol și cu personal și echipamente din statele membre;

- îndeplinirea solicitărilor statelor membre din prima linie de acordare de asistență din partea instituțiilor, agențiilor și altor state membre pentru asigurarea identificării, înregistrării și amprentării migranților (puncte de acces - hotspots) și, în același timp, asigurarea transferului și returnărilor, cel mai târziu până în noiembrie 2015;

- îmbunătățirea finanțării Fondului de urgență pentru azil, integrare și migrație și a Fondului pentru securitate internă-Frontiere.

În ceea ce privește Siria, facem apel la reînnoirea eforturilor internaționale sub conducerea ONU de a pune capăt războiului care a produs atât de multă suferință și a obligat un număr estimativ de 12 milioane de oameni să își părăsească locuințele; UE se angajează să participe la aceste eforturi, precum și la cele legate de formarea unui guvern de unitate națională în Libia. 

Orientările convenite astăzi trebuie să fie completate prin transpunerea și punerea în aplicare de către statele membre a normelor sistemului comun de azil. În acest context este important să se creeze condițiile participării depline a tuturor statelor membre la sistemul Dublin. 

Cerem instituțiilor, agențiilor și statelor membre să își accelereze eforturile privind toate aspectele crizei migrației. Comisia va prezenta propuneri privind mobilizarea bugetului UE pentru a susține prezentele orientări. Statele membre vor face contribuții adaptate la propunerile respective. 

Vom reveni asupra provocării reprezentate de migrație în cadrul Consiliului European din octombrie”.

În afara unor habotnici care nu mai judecă cu capul lor și cuvântă doar pe bază de lozinci politizate, majoritatea oamenilor au înțeles că poziția României a fost și este corectă. Nu numărul de refugiați care urmează a-i primi este problema, iar aici se cuvine a face observația de bun simț că poziția României exprimată de Președintele Iohannis s-a bazat tot pe Regulamentul Dublin adaptat la legislația română care prevede că numărul de refugiați pe care România îi poate primi și finanțarea integrării lor se face prin hotărâre de guvern la solicitarea unui stat membru al UE sau a unui stat terț, ci modalitatea prin care s-a impus cota. Pot înțelege că o situație de urgență reclamă măsuri de urgență însă Președintele Iohannis are din nou dreptate când a spus că se cuvenea a se trece la negocieri pentru ca aceste cote să fie admise de fiecare țară în urma negocierilor și ca urmare a unui dictat. Cumva, principala problemă, cea a finanțării acțiunii a fost rezolvată prin preluarea la bugetul uniunii a cheltuielilor. Bine-bine, se prevede și o contribuție a statelor mărită însă principalul a fost spus.

Am ajuns astfel mai aproape de integrarea politică a statelor membre UE. Nu mai este mult și precedentul se va extinde. Deja, din punctul meu de vedere, avem sprijinul decis pentru supravegherea frontierelor externe din partea celorlalte state și instituirea „hostpots”-urilor cu participarea specialiștilor din celelalte state europene. Aici fac precizarea că funcționarii din celelalte state împreună cu funcționarii specializați din Italia și Grecia vor face verificările și înregistrările după normele comune ale UE, nu doar după legea națională a statelor în care vor funcționa punctele de primire ale refugiaților și imigranților. Experiența îmi spune că această mișcare va fi de durată, că va duce la o extindere a ei și că se va ajunge la „buna practică” care este la baza tuturor reglementărilor din normele europene. Are viitor.

Klaus Iohannis pune problema în termeni de echilibru între rău și bine.

Discursul lui Klaus Iohannis înainte de plecarea la Consiliul European este bine reprezentat la Mediafax (aici) dar și la HotNews (aici). Bine, la HotNews există și o mică „strâmbă”, probabil din cauza infecției acestui site cu „virusul băsismului”.

În concluzie, cifrele date până acum în presă privind numărul de refugiați sunt relative. Refugiații nu vin mâine ci în decurs de un an. Iar asta înseamnă că în țările din care vor fi luați are loc procesul (destul de îndelungat) de identificare a lor și a motivului real pentru care aceștia au migrat în Europa. Ceea ce este bine. Vom avea refugiați și nu altceva.

A doua concluzie este că România nu este de acord cu cotele impuse prin forțarea unui vot și nu ca urmare a unor negocieri. Ca urmare a unui consens. România însă nu va contesta votul din Consiliul JAI. Este o decizie a CE care va fi respectată. România va aștepta rezultatul protestului anunțat de alte state europene. Cehia a declarat că va contesta votul din Consiliul JAI. România va acționa apoi în funcție de rezultat.

România consideră că problema trebuie soluționată acolo unde se crează, în țările care furnizează refugiații. Pentru refugiații sirieni, în Siria. Poziția României nu este de susținere a actualului regim, Bashar Al-Assad. Departamentul de comunicare al Președinției va cerceta cum a ajuns o astfel de afirmație a ambasadorului Comănescu în România Liberă. Ambasadorul a spus că el nu a susținut așa ceva ! Hm. Cineva minte. Fie ambasadorul, fie ziarul România Liberă. Ca să fie clar, ziarul are aceeași boală ca cei de la HotNews și Evenimentul Zilei. Sunt infestați cu „virusul băsismului”. Ca atare, cam tot ce publică are o oarecare cantitate de informație falsă sau falsificată cu intenție.

Repartizarea refugiaților pe teritoriul României și asigurarea integrării lor este treaba guvernului. Practic, România nu are o problemă cu numărul de refugiați ci cu modul în care se iau deciziile de acest fel la nivelul UE. Distribuirea refugiaților prin cote nu rezolvă problema.

Eu am mai spus că mâine, de exemplu, pot veni alții, apoi alții iar aceste veniri pot fi continue. Se ajunge la depopularea unor teritorii din Asia și Africa și mutarea populațiilor pe teritoriul statelor membre UE contra intereselor naționale ale acestor state.

Întrebat despre moțiunea de cenzură, a afirmat că nu este treaba lui însă, ar fi bine dacă ea ar trece. Suntem unici în Europa prin faptul că avem un prim-ministru trimis în judecată pentru fapte de corupție. Apoi, întrebat cu privire la participarea lui Ponta la Consiliu, a exclus varianta. Este imposibil ca „acest prim-ministru” să participe la vreun Consiliu.

Klaus Iohannis își respectă angajamentele luate. Nu se apleacă după cum bate vântul nici în problemele interne nici în problemele internaționale. A plecat pe o soluție, se menține pe ea. Indiferent ce doresc marile puteri europene. Indiferent ce doresc partidele, în cazul evenimentelor interne.

Primirea refugiaților contra voinței lor ne va crea o mare problemă la frontiera cu Ungaria. Pe lângă aceștia, sunt refugiații și imigranții care ne trec frontiera din R. Moldova sau din Bulgaria. Împreună cu bulgarii ar trebui să vedem cum descurajăm aceste intrări. Noi nu suntem „ținte”, suntem doar parte a unui culoar de migrare. Va trebui să revedem cooperarea cu Ungaria care este pusă într-o situație absolut neplăcută din cauza imigranților obligând-o să ia măsuri excepționale pe propriul teritoriu. Va trebui să vorbim serios și cu sârbii. Aceștia trebuie să știe că România nu este de acord cu transferul imigranților din Serbia în România. În fond, este problema Serbiei să execute controlul la trecerea frontierei din Macedonia. Dacă lasă trecerea liberă, să suporte consecințele.

Consiliul JAI de ieri a fost, de fapt, un nou pas spre o mai multă Uniune Europeană.

Să o iau încet. Consiliul European pe Justiție și Afaceri Interne a reușit, printr-o largă majoritate, să impună redistribuirea, prin cote obligatorii, a refugiaților (persoane care capătă statutul de refugiat !) din Siria și Irak care au ajuns pe teritoriul Italiei și Greciei. Față de primul lot de 40.000 se mai adaugă un lot de 120.000. Avem un total de 160.000.

Se cuvine a face precizarea că este vorba doar despre refugiații din Siria și Irak, nu despre toți cei care au invadat, în zilele din urmă, țările europene.

Ceilalți care acum sunt în statele europene, nu sunt refugiați ci imigranți economici și ca atare, vor fi returnați. De către statele în care au ajuns. Fie în statele din care au intrat în țara în care se constată că nu au statutul de refugiat, fie direct în țara din care provin de către statul care îi are pe teritoriu. Și asta este o cheltuială mare, o cheltuială care nu este suportată de Uniunea Europeană. Rămâne la nivelul fiecărei țări în parte.

După unele date, în UE au intrat, până acum, în jur de 500.000 de imigranți. Cifra de 160.000 de refugiați se referă doar la cei care urmează a fi redistribuiți nu la toți refugiații. Este posibil ca numărul lor să fie mult mai mare, fiecare țară având, cumva, proprii refugiați însă aceștia nu fac parte din lotul convenit pentru redistribuire la JAI.

Supărat sau nu, trebuie să văd mai departe și să încerc să înțeleg acest moment politic major din viața UE. Pentru că este un moment politic important. Comisia Europeană se comportă ca un adevărat Guvern al Uniunii Europene, Parlamentul European a dat un aviz pozitiv redistribuirii refugiaților pe cote obligatorii fiecărei țări membre UE. Azi are loc Consiliul European unde șefii de stat și de guvern vor lua sau nu o decizie politică (!) cu privire la refugiații împărțiți. Consiliul JAI este o structură care ia decizii administrative. Ea va trebui acoperită de decizia politică luată prin consens. După Consiliul JAI, premierul Slovaciei a declarat că nu va pune în practică decizia acestuia. Dacă la Consiliul European se ajunge la consens și se confirmă decizia de la JAI, atunci și Slovacia se va supune. Că vrea sau nu pentru că va fi decizia politică acceptată de statul slovac prin cel mai înalt reprezentant al său. Dacă nu se ajunge la consens, atunci se poate considera că fiecare țară va face ce va crede ea de cuviință iar UE va mai slăbi un pic.

Eu observ că problema refugiaților a fost exploatată de Comisia Europeană pentru a întări rolul ei de „Guvern al UE”. Un guvern autoritar, cu mijloace financiare la dispoziție suficiente să asigure finanțarea deciziilor pe care le ia. Țările membre vor primi câte 6.000 euro pentru fiecare refugiat primit conform deciziei de redistribuire. România va primi peste 6.300 de refugiați. Pentru cei care intră în statele membre în mod direct și cer azil, răspunderea finanțării rămâne în sarcina statelor în cauză. Nu este exclus însă ca fiecare stat membru să ceară, la un moment dat, redistribuirea unui număr de refugiați de pe teritoriul său către alte state europene din cauza incapacității fizice de a-i reține. Din moment ce mecanismul pus acum în aplicare sub controlul Comisiei Europene funcționează el devine un mecanism propriu al Uniunii Europene pentru spațiul uniunii ! Remarc faptul că statele uniunii rămân cu competențele lor naționale privind refugiații și imigranții însă, la nevoie, Comisia Europeană poate interveni în sprijinul statului aflat în dificultate, la cererea acestuia, redistribuind altor state o parte dintre migranți pentru a slăbi presiunea asupra statului membru aflat în dificultate. Din moment ce problema refugiaților devine o problemă a UE, atunci nu este exclus ca întreaga problematică să fie trecută la UE, inclusiv partea financiară. Indiferent că refugiații au intrat direct pe teritoriul statului în care vor să trăiască până la soluționarea problemelor din țara lor sau au fost redistribuiți prin decizie a Comisiei Europene (Consiliul JAI este o structură de decizie a CE).

Dacă se ajunge la o astfel de abordare a problematicii refugiaților în viitor, atunci va trebui să ne pregătim pentru pasul următor al integrării europene, pasul integrării autorităților de control la frontieră. Acum, fiecare stat exercită propriile competențe la frontieră potrivit cerințelor stabilite în Tratatul de aderare (Acordul Schengen este parte componentă a Tratatului de aderare la UE !). O idee mai veche, venită din Italia și acceptată în Germania, spunea că polițiile de frontieră sau autoritățile naționale de control la frontieră să fie parte a unui organism european de control la frontieră sub autoritatea Comisiei Europene. Astfel, statele membre erau degrevate de cheltuielile privind securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, funcționarii publici din polițiile de frontieră naționali deveneau funcționari publici ai Uniunii Europene. Salarizarea acestora ar fi fost unitară în tot spațiul UE. Conducerea lor s-ar fi realizat tot la nivel național însă structurile naționale ar fi fost subordonate dual, atât CE cât și guvernelor locale cu diferențierea clară a atribuțiilor ce revin fiecăruia. Poliția de frontieră din România (grănicerii !) au avut conduceri duale mulți ani de la înființarea ei. Grănicerii români au avut subordonare duală mulți-mulți ani. Subordonarea față de Ministerul Apărării era o subordonare principală iar pe la începutul secolului trecut au avut și o subordonare față de Ministerul de Finanțe pentru că la frontieră, comandanții de pichete aveau și calitatea de substituți vamali. Gândind la competențele de conducere ale autorităților europene și naționale asupra poliției de frontieră eu consider că soluția unei poliții de frontieră a UE este viabilă (recunosc că am fost de acord și am susținut o astfel de abordare când am fost în activitate !). La fel cum este viabilă competențele europene și naționale în materie consulară, consulatele statelor membre UE primesc competențe în acordarea asistenței consulare oricărui cetățean al UE aflat pe teritoriul unui stat terț. Normal că, dacă se va ajunge la o astfel de soluție, autoritățile pentru străini din fiecare țară vor fi și ele subordonate dual, CE și Ministerului de resort. Prin trecerea acestor funcționari de la nivel național la nivel european, aceștia ar fi devenit funcționari ai UE, plătiți și dotați cu finanțare UE și, cel mai important lucru, CE ar fi putut să detașeze/mute funcționarii de frontieră din statele europene ale căror frontiere ar fi devenit frontiere interne (Ungaria, Austria, Germania, Franța, Italia, Spania, Portugalia, Polonia, Slovacia, Cehia, Suedia !) către statele care constituie frontiera externă, astfel că aceste frontiere ar fi fost mai bine încadrate cu funcționari specializați și mai bine protejate. Acum, tot efortul cade în sarcina statelor de la frontiera externă iar finanțare este din ce în ce mai mare. Securitatea este scumpă. Foarte scumpă. Costurile cu refugiații și returnarea imigranților doar la nivelul contribuției CE sunt estimate la aproape 6 miliarde euro ! La acestea se adaugă costurile la nivelul fiecărui stat în parte !

Lumea a reținut în urma evenimentelor din urmă doar partea legată de numărul de refugiați și imigranți, confesiunea lor, problemelor pe care le au (pe timpul migrației !), țările de unde provin și a trecut cu vederea semnalele date de liderii europeni (inclusiv Președintele Klaus Iohannis !). Acordul Schengen este în dificultate. Este nefuncțional la această oră. Grecia l-a încălcat grav. Din cauza unui comportament neglijent la frontiera externă s-a ajuns la atitudini disproporționate față de valul de refugiați și imigranți dar și față de statele vecine în Ungaria, Croația, Slovenia, Austria. Pentru noi este deranjant apelul primului-ministru croat care a cerut Serbiei să îndrepte autobuzele cu imigranți către România și Ungaria. Grecia trebuia să separe „grâul de neghină” de la început. Dacă ar fi dovedit fermitate, refugiații ar fi fost primiți iar imigranții economici ar fi fost returnați, deja, în statul de unde au venit sau în statul de care aparțin. Problema refugiaților s-ar fi rezolvat la nivelul întregii UE. Cât privește imigranții, cheltuielile cu returnarea acestora ar fi putut fi suportată de către CE.

Eu văd în soluțiile politice și administrative ale UE din aceste zile o ocazie de integrare. Mai văd că opoziția față de aceste măsuri are justificarea ei. Se ia o decizie la nivelul CE însă responsabilitatea și efortul este lăsat în sarcina statelor de la marginea UE. Se lucrează cu jumătăți de măsură și, mai grav, se lucrează cu discriminare. Statele membre ale UE care aplică (sunt obligate !) prevederile Schengen nu sunt și membre ale spațiului Schengen. Problema refugiaților este, de fapt, o problemă a spațiului Schengen ! Aceștia au fost stimulați să ajungă în state Schengen însă vor fi distribuiți în state care nu aparțin acestui spațiu. Este o discriminare față de statele ne-membre Schengen, este o discriminare și față de refugiați care, având drept de muncă timp de minim doi ani cât se consideră a fi rezonabil timpul de acordare a protecției internaționale (în sensul epuizării stării conflictuale din țara lor care a generat migrația), sunt limitați a trăi într-o țară care poate că nu are posibilitatea să le ofere condiții de trai decente (în sensul dorit de ei).

Discriminarea atrage, întotdeauna, atitudini ostile. În România, există deja o stare de ostilitate față de imigranți (posibili concurenți la ocuparea locurilor de muncă), față de religia lor (majoritatea de religie islamică, iar unele evenimente interne și internaționale îi scot în evidență pe religioșii islamiști ca fiind brutali, criminali etc. !), față de comportamentul lor social (evident contrar normelor acceptate de societatea românească). Imigranții ce intră în cota repartizată României pot face mai mult rău decât bine. Suntem obișnuiți să vedem imigranții din lumea arabă în țară. Sirieni, irakieni, egipteni, palestinieni etc. Sunt integrați în societatea noastră. Mai mult, sunt personalități ale societății noastre, sunt mulți medici, ingineri, oameni de cultură, activiști sociali, cadre didactice, chiar personalități cu demnități publice. Le acceptăm portul. Îi vedem oameni pașnici și dispuși să participe la viața societății și la îmbogățirea ei. Mai mult, unii care au ajuns în alte țări și-au format comunități în care intră atât conaționali de-ai lor cât și români. Se caută unii pe alții. Se ajută unii pe alții. Asta se numește integrare pe un spațiu cultural.

Cei care vor fi repartizați României nu doresc să stea în România. Cum vor reacționa ei ? Deja, cei veniți din Siria și Irak cu puțini ani în urmă, persoane sărace, fără o bună instruire, simt că aici este rău pentru ei, că viața este scumpă. Nu își găsesc loc de muncă și doresc să plece mai departe, în alt stat european unde au posibilitatea să apeleze la ajutoarele sociale. Ei știu că acestea sunt mari, că sunt alții care profită de ele și consideră că și ei pot profita de ele. Cei din cota stabilită de CE vor intra, dintr-un început, în această categorie. Mă gândesc că problemele noastre la frontiera cu Ungaria se vor amplifica. Ungaria nu a dorit cotele pentru că știe bine faptul că cei care vor fi trimiși în statele din jurul ei, state care nu sunt membre Schengen, vor căuta să părăsească aceste state iar Ungaria este pe traseul obligatoriu. Ungaria știe că va trebui să își întărească controlul la frontieră pentru a nu permite trecerea acestora pe teritoriul maghiar. Știe că va trebui să aloce mai multe resurse umane, financiare, materiale pentru securizarea propriei frontiere ea, Ungaria, fiind la frontiera externă a spațiului Schegen cu România, Serbia, Croația și Ucraina. Și are dreptate. Refugiații care vor veni în România vor fi distribuiți pe teritoriul țării pentru a da o șansă integrării lor. Vor fi atitudini ostile din partea unor consilii județene care vor considera că nu au cum integra refugiații. Vor fi probleme pentru autoritățile de control. Practic, refugiații vor exista în evidențele polițienești, în evidențele primăriilor însă mișcarea lor va fi liberă. Vor veni, se vor odihni câteva zile după care vor fi prezenți la frontiera cu Ungaria pentru a o traversa și a ajunge acolo unde și-au propus de la început. În Germania sau Suedia.

Îmi este teamă că la nivelul structurilor de conducere ale UE se va face o treabă doar pe jumătate. Dacă nu se va ajunge la o integrare europeană deplină, decizia de ieri poate fi considerată un abuz.

Uniunea Europeană trebuie să fie doar într-un singur fel. Acum este pe straturi, condiționate politic de state care abuzează de poziția lor, de state care vor să fie considerate altceva decât sunt în realitate. Ca să fiu sincer, aceste momente pot constitui saltul către integrarea europeană sau saltul către prăbușirea UE. Olanda ar trebui să priceapă aceste lucruri. La fel și Germania, Franța sau alt stat care își exhibă așa-zisele pretenții politice. Intrarea în UE să însemne întrarea în toate sistemele UE.