Statele europene din Consiliul de Securitate resping acțiunea lui Trump

Agerpres.

Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia şi Polonia, membre europene ale Consiliului de Securitate al ONU, au respins marţi, într-o declaraţie, decizia americană de a recunoaşte suveranitatea Israelului asupra Înălţimilor Golan, transmite AFP.

Motivările:

- În aplicarea rezoluţiilor ONU, ''noi nu recunoaştem suveranitatea Israelului asupra teritoriilor ocupate de Israel după iunie 1967, incluzând Platoul Golan''

- ''Noi nu le vom considera ca făcând parte din teritoriul statului Israel''

- ''Anexarea unui teritoriu cu forţa este interzisă de dreptul internaţional. Orice declaraţie privind schimbarea unilaterală a frontierei este contrară regulilor de drept internaţional şi Cartei Naţiunilor Unite''

Înălţimile Golan - zonă bogată în apă - au fost cucerite şi ulterior anexate de statul evreu de la Siria în 1967.

***

Acțiunile președintelui Donald Trump forțează adoptarea, de către alte state, a unor poziții clare ce nu ajută parteneriatul cu SUA.

Donald Trump îndepărtează SUA de partenerii „tradiționali”. Decretul abia semnat arată că Donald Trump nu se deosebește de „prietenul” Putin, președintele Rusiei! Este și o sfidare a Organizației Națiunilor Unite pentru că iese din convenția statelor lumii ca toate statele să respecte regulile de drept internațional privind suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statelor membre. Prin semnarea acestui decret, Donald Trump dă semnalul că SUA nu mai respectă dreptul internațional și că primează „dreptul forței”, ca acum aproape 100 de ani în urmă. Acest decret servește de minune Rusiei care a ocupat teritorii ale statelor vecine - Georgia, Ucraina, Moldova - și care acum poate spune cu seninătate că având forță militară poate ocupa oricare alt teritoriu pentru că și SUA este de acord cu astfel de acțiuni. Servește de minune Chinei care a ocupat insulele din Marea Chinei de sud și le stăpânește în dauna statelor care ar avea drepturi asupra acestora. Servește de minune grupărilor „insurgente” care au ca preocupare destrămarea altor state. Inclusiv în Europa!

Ar trebui să fim mult mai atenți la poziția liderilor europeni din statele membre ale Uniunii Europene. Parteneriatul cu SUA pârâie din toate încheieturile. Lipsa de încredere în partenerii internaționali are tendința să devină copleșitoare. Ce bucluc va mai naște mâine mintea lui Trump?!

Nu trebuie să neglijăm pe Benjamin Netanyahu, Israelul și acțiunile lui. Netanyahu face ce face și caută să distrugă relațiile statelor membre ale Uniunii Europene cu lumea arabă, cu statele islamice. Mutarea ambasadelor la Ierusalim este una dintre „reușitele” lui Netanyahu. O încălcare evidentă, grosolană, a deciziilor ONU. Acum obține de la Trump o recunoaștere a suveranității unui teritoriu care nu i-a aparținut și nu îi aparține. Este un teritoriu al Siriei sub ocupație militară israeliană. Tot o încălcare a deciziilor ONU dar și a dreptului internațional. Poate că se merge prea departe de către liderii din Israel! Nu pot fi „legate” celelalte state ale lumii de interesele personale ale liderilor israelieni! Este absurd. Nu poți reclama respectarea dreptului internațional și să accepți acțiunile statului Israel! Să fie clar. Cândva, undeva în viitor, Europa trebuie să își vadă de propriile interese și să respingă tipul de politică al Israelului.

Intervenția națională a Președintelui României, domnul Klaus Iohannis

Intervenția națională a Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută în cadrul dezbaterilor generale ale celei de-a 73-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite

13:55 | 26 Septembrie 2018 | ONU

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, susținut pe 26 septembrie curent, la New York, o intervenție națională în cadrul dezbaterilor generale ale celei de-a 73-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite.

"Președintele onorific al Adunării Generale,

Domnul secretar general,

Excelențe,

Doamnelor si domnilor,

Sunt deosebit de onorat să mă adresez sesiunii din acest an, deoarece anul 2018 este un an simbolic pentru România. Cu o sută de ani în urmă, românii și-au realizat visul mare, visul de a trăi împreună într-o singură țară unită.

Centenarul României Unite și modern nu este doar despre trecutul țării mele, ci și despre viitor. Și convingerea mea este că un viitor mai sigur și prosper pentru poporul român poate fi realizat numai alături de societăți pașnice și durabile din întreaga lume.

La rîndul său, Națiunile Unite au motive să sărbătorească acest an. Declarația Universală a Drepturilor Omului se întoarce în vârstă de 70 de ani, la fel și Comisia Internațională a Dreptului, principalul organism al ONU care are rolul de a modela dreptul internațional pentru ca comunitatea internațională să devină un loc mai bun în care guvernul internațional al dreptului reglementează toate ne.

Aceste aniversări reprezintă o reamintire a hotărârii noastre politice de a ne susține drepturile și legile fundamentale, deși drumul nu a fost nici scurt, nici ușor.

Acțiunea noastră ca lideri politici este condusă de responsabilitatea față de poporul nostru.

Noi îi slujim pe oamenii noștri când lucrăm cu Națiunile Unite și fiecare cetățean trebuie să aibă un impact concret asupra vieții sale cotidiene și o schimbare pozitivă.

Prin urmare, salut invitația președintelui Adunării Generale de a comenta cu privire la relevanța continuă a Organizației Națiunilor Unite pentru viața și bunăstarea tuturor popoarelor.

Trebuie să explicăm provocările actuale ale păcii, echității și sustenabilității societăților noastre și să vorbim mai mult despre rolul Organizației Națiunilor Unite în abordarea lor.

Trebuie să explicăm că ne confruntăm cu amenințări grave la adresa securității, că terorismul are nevoie de un răspuns coordonat la nivel global, că proliferarea armelor de distrugere în masă și mijloacele lor de livrare rămân amenințări existențiale la adresa securității globale.

Punerea lor în evidență este necesară, dar nu suficientă. Trebuie să le abordăm prin soluții clare.

România lucrează în acest sens în regiunea sa. Din nefericire, există conflicte nerezolvate în zona extinsă a Mării Negre, care reprezintă amenințări grave pentru regiune însăși și pentru securitatea internațională.

Doamnelor si domnilor,

Am adoptat acum trei ani Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă - o agendă universală unică pentru progres - și am stabilit 17 obiective ambițioase, cu impact semnificativ asupra celor mai presante provocări legate de viața de zi cu zi a poporului nostru.

România, la fel ca multe alte țări, se află într-un proces de învățare, un exercițiu foarte util fiind prezentarea revizuirii voluntare la nivel național în cadrul Forumului politic la nivel înalt din iulie.

În același timp, avem multe de împărtășit din propria noastră experiență. Prin urmare, România va găzdui în aprilie 2019, în parteneriat cu Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, o conferință regională privind "Agenda 2030: Parteneriate pentru Dezvoltare Durabilă".

Țările din regiunea noastră vor avea șansa de a face schimb de bune practici și lecții învățate în procesul de punere în aplicare a Agendei 2030 și de identificare a oportunităților strategice de abordare a factorilor sociali cheie din regiunea noastră, precum și de abordarea domeniilor durabilității și interesului comun.

Din altă perspectivă, suntem mulțumiți de efortul nostru comun de a ne pregăti pentru adoptarea, până la sfârșitul anului 2018, a unor cadre de cooperare internațională foarte importante. Pactul Global privind Refugiații și, respectiv, Regular Migrația va genera o abordare comună privind migrația și persoanele strămutate la nivel global. De asemenea, negocierile privind un Pact Global pentru Mediu urmează să înceapă. Elaborarea Convenției privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine a zonelor din afara jurisdicției naționale este în curs de desfășurare.

În curând va avea loc o nouă Conferință privind Oceanul - menită să continue implicarea oceanelor gestionate în condiții de siguranță, sigure, curate și durabile la nivel mondial. În plus, strategia globală a ONU de combatere a terorismului și Planul de acțiune pentru prevenirea extremismului violent rămân esențiale.

Lista realizărilor care au un impact direct asupra vieții noastre nu se oprește aici, deoarece nu ne oprim pentru avansarea colaborării noastre în cadrul Națiunilor Unite și cred că putem face mai mult.

Trebuie să lucrăm pentru ca întregul sistem al Națiunilor Unite, inclusiv Consiliul de Securitate, să fie cu adevărat coordonat, eficient, eficient, transparent, responsabil și potrivit pentru realitățile comunității internaționale în secolul XXI.

Următoarele luni vor fi decisive pentru reforma Organizației Națiunilor Unite. Punerea în aplicare a cadrului instituit ca urmare a muncii neobosite a Secretarului General, cu sprijinul statelor membre, va reflecta nivelul de determinare politică a fiecărei țări. România va continua să sprijine acest efort.

Ca următoarea președinție a Consiliului UE în prima jumătate a anului 2019, România este hotărâtă să consolideze parteneriatul Uniunea Europeană - Națiunile Unite. Și când vorbesc despre angajament, nu înseamnă doar politicieni și diplomați. Trebuie să ajungem la cei mai tineri, reprezentanți ai societății civile, jurnaliști, oameni de afaceri. Avem nevoie de toate acestea pentru cauza multilateralismului și conducerii globale.

După cum știți, România are un mandat pentru un post nepermanent în Consiliul de Securitate pentru perioada 2020-2021. Prin această candidatură, luăm partea noastră de responsabilitate în încercarea de a spori eficiența Consiliului. Sperăm că înregistrarea noastră în cadrul Organizației Națiunilor Unite vă va convinge încă o dată că România se angajează să sprijine activitatea Organizației Națiunilor Unite pentru pace și dezvoltare pentru toți membrii săi.

Pacea, dezvoltarea și justiția sunt piloni fundamentali în strategia noastră multilaterală.

Respectăm partenerii noștri și ne bazăm pe dialog. Ne bazăm pe sprijinul cel mai valoros pentru candidatura noastră. România va fi un partener responsabil în promovarea unei agende comune a Națiunilor Unite.

Doamnelor si domnilor,

Am recunoscut principala responsabilitate a Consiliului de Securitate pentru menținerea și menținerea păcii internaționale în conformitate cu Carta ONU. Deoarece multe crize sunt astăzi multidimensionale, Consiliul de Securitate ar putea juca un rol mai important în abordarea mai multor aspecte care afectează pacea și securitatea.

De exemplu, schimbările climatice au devenit una dintre cele mai dificile provocări globale. Consecințele sale - fie lipsa de apă, insecuritatea alimentară, deplasarea oamenilor sau creșterea nivelului mării - amenință viața în întreaga lume.

Pe lângă eforturile depuse de alte platforme ale ONU pentru combaterea riscurilor legate de climă, Consiliul de Securitate ar putea crea cadrul pentru a le aborda într-un mod integrat.

Am salutat organizarea unei dezbateri în Consiliul de Securitate în iulie în privința aspectelor legate de pace și securitate legate de schimbările climatice și suntem pregătiți să urmărim acest subiect dacă este ales ca membru nepermanent.

Înainte de pregătirea Summit-ului climatic al Secretarului General, anul viitor, România va găzdui, în cursul președinției Consiliului UE, în aprilie 2019, o conferință internațională cu tema "Creșterea rezistenței la catastrofe naturale" - o platformă pentru schimbul de opinii privind modul de evaluare și să abordeze mai eficient riscurile legate de securitatea climei și să sporească baza pentru un viitor rezilient.

Onorabil Președinte al Adunării Generale,

Vă mulțumesc pentru subiectul pe care l-ați ales pentru această dezbatere și vă felicit pentru responsabilitățile importante pe care le-ați asumat. Permiteți-mi să-ți extind dorințele de succes și să vă asigur de cooperarea deplină a României. Mulțumesc!"

________________________________________________________________________________

"Onorabile Președinte al Adunării Generale,

Domnule secretar general,

Excelențele voastre,

Doamnelor și domnilor,

Sunt deosebit de onorat să susțină această intervenție în cadrul sesiunii din acest an, 2018 fiind un simbolic pentru România. Acum o sută de ani, românii și-au îndeplinit o mare viziune, de a trăi împreună într-o singură țară unită.

Centenarul României Moderne Unite nu se referă numai la trecutul țării mele, ci mai ales la viitorul ei. Este convingerea mea fermă că un viitor mai sigur și mai prosper pentru poporul român nu poate exista decât alături de societăți pașnice și durabile din întreaga lume.

La rândul său, Organizația Națiunilor Unite este motivul sărbătorilor în acest an. Declarația Universală a Drepturilor Omului completează 70 de ani, la fel și Comisia Dreptului Internațional, principalul organism al Națiunilor Unite, al cărui rol este să contureze dreptul internațional, astfel încât comunitatea internațională să devină un loc mai bun, în care Statul de Drept Internațional guvernează pretutindeni.

Aceste aniversări nu ne amintesc de hotărârea noastră de a lupta pentru drepturile și legile noastre fundamentale, deși drumul nu a fost nici scurt, nici ușor.

Acțiunile noastre ca lideri politici sunt determinate de responsabilitatea pe care o avem față de cetățenii noștri.

Suntem în slujba popoarelor noastre când lucrăm împreună cu Națiunile Unite și fiecare cetățean trebuie să vadă rezultate concrete în viața sa zi de zi și o schimbare în bine.

Salut, așadar, invitația Președintelui Adunării Generale de a discuta despre relevanța pe care Organizația Națiunilor Unite continuă să o aibă pentru viața și bunăstarea tuturor popoarelor.

Avem datoria să explicăm mai bine care sunt provocările actuale la adresa păcii, echității și sustenabilității societăților noastre și să vorbim mai mult despre rolul jucat de ONU în abordarea acestora.

Este necesar să se explice că ne confruntăm cu amenințări grave la adresa securității, că terorismul trebuie să primească un răspuns coordonat la nivel global, că proliferarea armelor de distrugere în masă și mijloacele lor de livrare rămân existențiale pentru securitatea globală.

Evidențiarea acestora este necesară, dar nu suficientă. Trebuie să le abordăm propunând soluții clare.

România acționează în regiunea sa în acest sens. Există în continuare conflicte nerezolvate în zona extinsă a Mării Negre, care reprezintă serioase amenințări pentru regiune și pentru securitatea internațională.

Doamnelor și domnilor,

În urmă cu trei ani am adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă - am stabilit 17 ambitioase obiective, cu un impact semnificativ asupra celor mai presante provocări legate de viața de zi cu zi a cetățenilor noștri.

România, asemeni multor alte țări, se află într-un proces de învățare, un exercițiu foarte util fiind prezentarea Raportului Național Voluntar în cadrul Forumului Politic de Nivel Înalt, care a avut loc în luna iulie.

Totodată, avem multe de împărtășit din propria noastră experiență. Astfel, în aprilie 2019, România va găzdui, în parteneriat cu Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa, conferința regională cu tema "Agenda 2030: Parteneriate pentru Dezvoltare Durabilă" (Agenda 2030: Parteneriate pentru Dezvoltare Durabilă).

Țările din regiune vor avea ocazia să facă schimb de bune practici și de cursuri în cadrul procesului de implementare a Agendei 2030 și în identificarea strategiilor de abordare a factorilor cheie ai dezvoltării sociale din regiune, precum și a domeniilor de sustenabilitate și de interes comun.

Pe de altă parte, suntem mulțumiți de efortul comun de pregătire pentru adoptarea, până la sfârșitul anului 2018, a unor cadre de cooperare internațională foarte importante. Compactul Global privind Refugiațiile și Compactul Global pentru Migrație Reglementată vor genera o abordare comună privind migrația și persoanele strămutate, la nivel global. De asemenea, negocierile pentru un Pact Global pentru Mediul Înconjurător urmează să înceapă în curând. Elaborarea convenției privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine și zonelor din afara jurisdicției naționale este în curs de desfășurare.

O nouă conferință dedicată oceanelor va avea loc în curând, cu scopul de a continua promovarea gestionării oceanelor în mod rațional, sigur, curat și durabil la nivel global. De asemenea, strategia globală a ONU de combatere a terorismului și Planul de acțiune pentru prevenirea extremismului violent rămân o importantă capitală (Planul de acțiune pentru prevenirea extremismului violent).

Lista de realizări cu impact direct asupra vieților noastre nu se oprește aici, după cum nici noi nu vom înceta să lucrăm împreună în cadrul ONU și este convingerea mea că putem face mai mult.

Este necesar să continuăm să lucrăm pentru ca întregul sistem al ONU, inclusiv Consiliul Securității, să fie într-adevăr coordonat, eficient, operațional, transparent, responsabil și adaptat realităților comunității internaționale în secolul 21.

Următoarele luni vor fi decisive pentru reforma ONU. Implementarea cadrului instituit ca urmare a unei lucrări neobosite a Secretarului General, cu sprijinul statelor membre, va reflecta nivelul de determinare a politicilor a fiecărei țări în parte. România va continua să sprijine acest efort.

Ca stat deținător al Președinției Consiliului Uniunii Europene în prima jumătate a anului 2019, România este determinată să consolideze parteneriatul UE-ONU. Atunci când vorbesc despre angajament nu mă refer doar la politicieni și diplomați. Trebuie să implicăm și tinerele generații, reprezentanții societății civile, jurnaliștii, oamenii de afaceri. Avem nevoie de toți aceștia pentru a promova cauza multilateralismului și o conducere globală.

După cum știți, România candidează pentru un mandat de membru nepermanent în Consiliul de Securitate pentru perioada 2020-2021. Prin această candidatură, ne asumăm partea noastră de responsabilitate în efortul de sporire a eficacității Consiliului. Sperăm că întreaga noastră evoluție de până acum în cadrul ONU va convinge încă o dată că România este determinată să sprijine ONU în activitățile sale de promovare a păcii și dezvoltării pentru toți membrii ei.

Pacea, dezvoltarea și justiția sunt piloni fundamentali ai strategiei noastre multilaterale.

Ne respectam partenerii și ne bazăm pe dialog. Conteaza pe sprijinul dvs. extrem de valoros pentru candidatura noastra. România va fi un partener responsabil în promovarea agendei comune a ONU.

Doamnelor și domnilor,

Am recunoscut responsabilitatea principală a Consiliului de Securitate privind menținerea păcii și securității internaționale, în conformitate cu Carta ONU. Deoarece multe crize curente sunt multidimensionale, Consiliul de Securitate ar putea juca un rol mai proeminent în abordarea mai multor aspecte care afectează pacea și securitatea.

De exemplu, schimbările climatice au devenit una dintre cele mai grave provocări la nivel global. Consecințele - fie că este vorba de scăderea rezervelor de apă, insecuritatea alimentară, schimbarea oamenilor sau creșterea nivelului mărilor - amenință viața oamenilor din întreaga lume.

Pe lângă eforturile depuse de alte platforme ONU pentru combaterea riscurilor legate de schimbările climatice, Consiliul de Securitate ar putea crea un cadru de abordare a acestora într-o manieră integrată.

Am salutat organizarea unui dezbateri în Consiliul de Securitate în luna iulie privind aspectele privind pacea și securitatea legate de schimbările climatice și suntem pregătiți să continuăm să lucrăm pe această temă în cazul în care vom fi aleși ca membri nepermanenți ai Consiliului.

În pregătirea Summitului pe tema schimbărilor climatice a Secretarului General al anului viitor, în timpul exercitării președinției Consiliului Uniunii Europene, România va găzdui, în aprilie 2019, o conferință internațională cu tema "Creșterea rezilienței la dezastre naturale" o platformă care să faciliteze schimbul de opinii privind evaluarea și abordarea riscurilor de securitate cauzate de schimbările climatice într-un mod mai eficient și consolidarea fundamentelor care să asigure o perspectivă durabilă.

Onorabile Președinte al Adunării Generale,

Vă mulțumesc pentru tema pe care ați ales-o pentru acest dezbatere și vă mulțumesc pentru importantele responsabilități pe care le-ați asumat. Dați-mi voie să vă transmiteți urările noastre de succes și să vă asigurați încă o dată întreaga cooperare din partea României.

Vă mulțumesc! "

Surprinzător, Rusia a fost de acord cu o rezoluție a Consiliului de Securitate privind Coreea de Nord

Este surprinzătoare poziția Rusiei în Consiliul de Securitate al ONU.

Cu două zile în urmă, Agerpres informa că purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Rusia respinge ideea de sancțiuni împotriva Coreei de Nord, acestea fiind considerate ca inutile.

Astăzi, Agerpres informează că la Consiliul de Securitate al ONU s-a adoptat o rezoluție de condamnare a recentului tir cu rachetă al Coreei de Nord și al testelor nucleare ale acestei țări și amenință cu sancțiuni dacă toate acestea nu vor înceta.

Cele 15 țări membre ale Consiliului de Securitate condamnă în unanimitate 'comportamentul profund destabilizator' al Phenianului și îi cer să 'nu mai întreprindă alte teste nucleare'.

„Activitățile ilegale de rachete nucleare și balistice ale Coreii de Nord au dus la escaladarea considerabilă a tensiunilor în regiune și dincolo de ea”

De asemenea, Consiliul de Securitate amenință că va lua 'mai multe măsuri importante, inclusiv sancțiuni', pentru a obține ca Phenianul să-și abandoneze programele de înarmare, interzise de ONU.

Trebuie observat faptul că Rusia s-a trezit, la un moment dat singură în fața tuturor celorlalți membri ai Consiliului de Securitate. China semnând pentru proiectul de rezoluție de condamnare a Coreei de Nord. Agerpres spune că s-a ajuns la un compromis. Rusia a obținut „necesitatea unei soluții prin dialog” înainte de aplicarea măsurilor sancționatorii.

Ca de obicei, Rusia minte de îngheață apele. Uită foarte repede ce a făcut și dă vina pe alții. Reprezentantul Rusiei la CS, Piotr Ililciov a declarat (probabil fără să roșească) că Rusia nu a vrut să blocheze o rezoluție a CS de sancționare, vinovații fiind americanii care „au oprit discuțiile într-un mod abrupt”. Trebuie să ai o mare doză de nesimțire să faci astfel de „piruete” în fața tuturor celor cu care ești în dialog și care ți-au atras atenția că ai luat-o razna.

Între timp, Rușii declară că au terminat niște aplicații și au trimis forțe militare suplimentare la frontiera cu Coreea de Nord. Forțe, nu glumă ! China a masat și ea niște forțe la frontiera cu Coreea de Nord ba, mai mult, și-a deplasat în nordul țării una dintre unitățile cu  rachete balistice cu rază lungă de acțiune (între 10000 și 15000 km !), cu încărcături nucleare multiple. SUA aduce în zonă toate unitățile Flotei a 7-a, cu tot ce au ele în dotare. Și au !

Japonia solicită ca măsurile diplomatice să primeze în relațiile cu Coreea de Nord. La fel speră și Coreea de Sud. SUA sunt pornite să obțină soluții prin dialog și dacă nu sunt posibile să fie adoptate sancțiunile economice ce se impun. Propaganda Coreei de Nord că are capacitatea de a distruge SUA nu are acoperire. Toți „competitorii” știu asta. De aceea s-a acceptat varianta „dialogului” cerută de Rusia, se vor accepta sancțiunile internaționale și izolarea Coreei de Nord pentru a-i bloca programele nucleare. Fiind „ținta” propagandei lui Kim Jong-Un, SUA nu se sfiesc să arate că sunt gata și pentru eventuale acțiuni militare de prevenire sau ripostă.

Să observăm cum China se adaptează rapid la orice situație. Rusia lui Putin însă, se comportă precum Coreea lui Kim Jong-Un.

Prof. univ. dr Bogdan Aurescu ales ca membru al Comisiei de Drept Internațional a ONU.

Sincer, am o satisfacție citind comunicatul MAE. Pe care îl preiau și îl pun mai jos. În esență, alegerea lui Bogdan Aurescu în prestigioasa Comisie este o recunoaștere și a mediului în care s-a format și în care activează, adică a României. M-am bucurat când a fost ales să devină consilier al Președintelui Klaus Iohannis. Cotroceniul a devenit un centru de excelență prin cooptarea unora dintre cei mai performanți specialiști români în domeniile lor de activitate. Iar Bogdan Aurescu este, fără doar și poate, între cei mai apreciați specialiști în dreptului internațional din România.

Alegerea candidatului României în Comisia de Drept Internaţional a ONUTip:  Comunicat de presăData:  04.11.2016

Ministerul Afacerilor Externe salută alegerea prof. dr. Bogdan Aurescu în calitate de membru al prestigioasei Comisii de Drept Internațional a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Alegerea candidatului României, care a avut loc la data de 3 noiembrie 2016, la New York, de către Adunarea Generală ONU, s-a realizat cu votul a 158 de state dintre cele 193 de state membre ale Organizației.

Comisia ONU de Drept Internațional (CDI) este un organ subsidiar al Adunării Generale ONU înființat în baza art. 13 alineatul 1 din Carta ONU, având ca obiectiv realizarea dezvoltării progresive a dreptului internațional și a codificării sale. CDI este formată din 34 de experți independenți în domeniul dreptului internațional, ‎care trebuie să aibă, conform Statutului Comisiei, o experiență recunoscută pe plan internaţional în acest domeniu, atât în ce priveşte aspectele teoretice, cât şi cele practice ale dreptului internaţional, putând proveni din mediul universitar, din corpul diplomatic, din mediul guvernamental sau al organizaţiilor internaţionale.

CDI a fost creată în anul 1947, a început să funcționeze în anul 1949 și a elaborat până în prezent un număr impresionant de proiecte de tratate internaționale, adoptate ulterior sub egida ONU, în domenii de importanţă deosebită pentru comunitatea internațională, cum ar fi cele două Convenţii privind relaţiile diplomatice şi respectiv privind relaţiile consulare (1961 şi 1963), cele două Convenţii privind dreptul tratatelor (1969 şi 1986), Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie (1968), cele două Convenţii privind succesiunea statelor (1978 şi 1983), Convenţia privind folosirea cursurilor de apă în alte scopuri decât navigaţia (1997), Convenţia privind imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi proprietăţilor lor (2005), un proiect de Statut al Curţii Penale Internaţionale (finalizat în 1994)  şi multe altele. 

CDI are în prezent pe agenda sa subiecte de maximă relevanță pentru dezvoltarea și codificarea dreptului internațional, cum sunt identificarea dreptului internaţional cutumiar, normele imperative jus cogens, protecţia atmosferei în dreptul internaţional, aplicarea provizorie a tratatelor internaţionale, imunitatea oficialilor statului în faţa jurisdicţiilor penale naţionale străine, protecţia mediului în timpul conflictelor armate, crimele contra umanităţii, acordurile şi practica subsecvente în conexiune cu interpretarea tratatelor.

Comisia are un rol fundamental având în vedere faptul că este unicul organism ONU ce acţionează efectiv şi concret pentru construirea dreptului internaţional contemporan, care – în contextul actualelor provocări la adresa comunităţii internaționale – reprezintă un veritabil pilon de stabilitate și reper pentru relaţiile internaţionale, contribuind astfel la realizarea supremaţiei dreptului (International Rule of Law) în cadrul comunităţii internaţionale.

CDI funcționează în sesiuni care au loc o dată pe an, pe parcursul a câteva săptămâni, la sediul ONU din Geneva. Mandatul membrilor Comisiei este de cinci ani, cu posibilitatea realegerii.

Alegerea prof. dr. Bogdan Aurescu confirmă aprecierea statelor membre ONU faţă de Școala Română de Drept Internațional.

Acest rezultat foarte bun pentru România a fost obţinut graţie eforturilor competente ale direcţiei de specialitate din Centrala MAE şi ale Misiunii Permanente a României la ONU, care au construit o campanie internaţională eficientă pentru promovarea candidaturii României. Informații suplimentare

Pe lângă cariera sa diplomatică, Bogdan Aurescu este cadru didactic la F‎acultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, unde a început cariera universitară în 1998. În prezent, este profesor universitar, predând disciplinele Drept internaţional public, Organizaţii şi relaţii internaționale, Sistemul jurisdicţiilor internaţionale, Dreptul internaţional al protecţiei minorităţilor. Este preşedintele Ramurii Române a International Law Association, membru al Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga, arbitru desemnat de România conform art. 2 al Anexei VII a Convenţiei ONU privind dreptul mării, membru supleant al Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei (unde a fost până în prezent raportor sau coraportor pentru 26 de rapoarte, studii sau opinii).

A fost Agent Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Agentul României pentru Curtea Internaţională de Justiţie în cazul Delimitarea Maritimă în Marea Neagră. Este redactor-şef al Revistei Române de Drept Internaţional, membru al colegiului de redacţie al revistei Curierul Judiciar şi membru al consiliului ştiinţific al revistei ACTA Universitatis Lucian Blaga şi al Revistei de Drept Constituţional. Este autor, co-autor sau coordonator a 15 volume în domeniul dreptului internaţional şi autor a peste 140 de articole, studii, comentarii, recenzii publicate în reviste române şi străine de drept internaţional şi relaţii internaţionale.

Îmi place și prezentarea făcută de MAE. Foarte bună !

Summit-ul privind refugiații la ONU. Dacian Cioloș a prezentat poziția României.

Acțiune și rezultat. Dacian Cioloș a fost exact în expunerea sa privind problema refugiaților și contribuția României la soluționarea acesteia. Discursul lui la summit-ul organizat de SUA, Germania, Canada, Etiopia, Iordania, Mexic și Suedia a fost elocvent. România își menține angajamentul de a răspunde crizei refugiaților potrivit capacităților ei de răspuns !

Iau știrea de la Agerpres.

Sper că jurnaliștii de la Agerpres au preluat toate informațiile de interes astfel că putem vedea amploarea efortului României la problematică. Sincer să fiu, nu atât sumele presupuse a fi cheltuite cu ajutorul umanitar sunt relevante ci modul cum ele au fost dirijate către necesitățile reale a celor în necaz. Nu trebuie neglijat nici faptul că România este un contributor direct, o stare pe care România o are nu de multă vreme. Să le arăt pe rând.

România recunoaște pe deplin responsabilitatea comună de a gestiona afluxul mare de refugiați. Există diverse posibilități, resurse și politici pentru a răspunde acestei provocări, precum există și diferite forme de a contribui la eforturile comune ale comunității internaționale. În acest context, România a crescut treptat contribuția sa pe mai multe planuri în domeniul umanitar, atât ca donator, cât și ca țară de relocare. Prin eforturile sale, România a căutat să atenueze presiunea umanitară prin furnizarea de contribuții financiare pentru organizațiile umanitare internaționale, cum ar fi: Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR), Comitetul Internațional al Crucii Roșii (ICRC), Agenția ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiați din Orientul Apropiat (UNRWA) și Programul alimentar mondial - spus Cioloș în cuvântul său.

• contribuții financiare pentru organizațiile umanitare internaționale, cum ar fi: Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR), Comitetul Internațional al Crucii Roșii (ICRC), Agenția ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiați din Orientul Apropiat (UNRWA) și Programul alimentar mondial;
• România a acordat ajutor umanitar bilateral Turciei, Iordaniei, Libanului, Irakului și Afganistanului;
• a oferit refugiaților "adăpost temporar" în Centrul de Tranzit de Urgență situat la Timișoara. De la înființarea sa în 2008, această facilitate a oferit asistență pentru mai mult de 2.000 de refugiați în timp ce cazurile lor au fost prelucrate pentru relocarea ulterioară;
• în ceea ce privește oportunitățile de educație și angajare legală, România oferă tuturor copiilor cetățenilor străini care beneficiază de protecție aceleași drepturi la educație care se aplică copiilor români prin lege;
• luna trecută Guvernul a trimis Parlamentului „un nou proiect de lege, care va crea un nou cadru de cooperare pentru dezvoltare și ajutor umanitar, îmbinând în mod inovator umanitarul, dezvoltarea și instrumentele financiare”;
• România contribuie în mod substanțial, cu resurse umane și mijloace tehnice la controlul de frontierelor, precum și la operațiunile de căutare și salvare în Marea Mediterană, precizând că, în 2016, 49 de experți naționali în materie de azil au fost detașați la FRONTEX și la Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA).

„Procesul de revizuire a politicilor relevante în România se bazează pe convingerea că cel mai eficient mod de a face față crizei refugiaților este acela de a aborda cauzele sale principale și pentru a sprijini țările de origine ale refugiaților și țările de tranzit. În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România a sprijinit răspunsul coordonat al Uniunii, de a participa la procesul de transfer și de realocare pe bază de voluntariat” - a mai spus Cioloș.

Sunt suficiente date care confirmă un fapt evident acum. România a găsit soluția la capacitatea redusă de a primi și integra refugiații. O soluție inteligentă care este cunoscută de politicienii altor state - un parlamentar german a oferit un interviu unui jurnalist român și a scos în evidență acest lucru, această contribuție a României la problematica refugiaților, soluție care mulțumește pe cei care sunt preocupați de această problematică.

În mod normal, ar trebui ca alarmiștii din presa română să se abțină în a mai promova tot felul de aiureli. În mod normal. Pentru că la noi nu avem jurnaliști și politicieni normali, „semnalele” alarmiste vor continua, scenariile apocaliptice vor continua, idioții neamului se vor lăbărța în studiourile Tv și pe rețelele de socializare iar noi vom continua să citim idioțenii în loc să ne vedem de treabă.

Nu pot să termin articolul fără să reamintesc faptul că poziția României prezentată de Cioloș a fost prezentată foarte succint și de Președintele Klaus Iohannis când erau discuțiile foarte înfierbântate privind relocarea refugiaților. Cine citește cu bună credință acest articol dar și altele care se referă la eveniment va observa că ideea relocării refugiaților pe bază de voluntariat a fost expusă ca voință a României de anul trecut.

În fine, eu unul sunt mulțumit de prezentare. Nu putem primi mii și mii de refugiați însă s-a găsit metoda de a compensa prin contribuții financiare și acțiuni ale Poliției de Frontieră Române și ale Autorității pentru Străini. 

Comunitatea LGBT și asociații lor comit agresiuni împotriva societății.

Ieri am avut o discuție, interesantă, cu un susținător al comunității LGBT și cererilor acesteia. Azi am citit tot felul de poziționări asupra acestor cereri. Așa cum am declarat ieri, vin și declar astăzi că ei, cei din această comunitate, au dreptul să ceară iar eu care nu fac parte din această comunitate, am dreptul să mă opun cererilor lor. Este dreptul meu la opinie, este dreptul meu să consider că cererile lor îmi încalcă spațiul de confort cetățenesc.

Comunitatea LGBT și asociațiile care o susțin au declarat începerea unei acțiuni de protest ca urmare a deciziei CCR de a declara ca fiind constituțională acțiunea a trei milioane de persoane ca noțiunea de familie să fie explicit prevăzută în constituție ca o uniune între un bărbat și o femeie.

Voi pleca de aici, de la noțiunea de „familie”. Ea este cea atacată de membrii comunității LGBT. Ei doresc ca noțiunea să cuprindă și cuplurile homosexuale. Ceea ce este, după părerea mea, inadmisibil.

Încep prin a aminti sau pentru a informa pe cei care nu au cunoștință, de faptul că ONU a dat o Rezoluție, nr. 26/2016, prin care familia este recunoscută ca fiind „elementul natural și fundamental al societații, care are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului”, recunoaște că „familia are responsabilitatea principală pentru educarea și protecția copiilor”, că familia este „mediul natural pentru creșterea și bunăstarea tuturor membrilor săi și în special a copiilor” și îndeamnă statele membre ale ONU să dezvolte „acțiuni concertate pentru consolidarea politicilor și programelor centrate pe familie, ca parte a unei abordari cuprinzatoare integrate a drepturilor omului și dezvoltarii”.

Îmi este rușine să recunosc faptul că România a votat împotriva acestei rezoluții. La fel cum au votat SUA și statele Uniunii Europene care au permis deja „derogări” de la noțiunea de familie și au permis „căsătorii” între persoane de același sex. Nu mai spun de motivații ale reprezentanților unor state care au declarat că definirea termenului de „familie” este dificilă în ziua de astăzi.

Voi fi direct. Cei care au votat împotrivă sunt dereglați. Nu îi jignesc, voi aduce argumente pentru a arăta că fie sunt persoane cu o cultură precară fie sunt persoane care comit o ticăloșie având alte considerente la bază decât cele normale pentru o societate. Da, pentru o societate, pentru că noțiunea de „familie” are sens când vorbim despre o societate, indiferent cât de mică sau mare este aceasta.

Fără „familii”, societatea nu există. Corect a fost definită în Rezoluția ONU ca fiind „elementul natural și fundamental al societății”. Societatea umană de astăzi are la bază familia, familia formată în mod natural din persoane de sex opus care au adus pe lume urmași, copiii, care au înlocuit în timp pe părinții lor, le-au preluat limba, obiceiurile și proprietățile (lucrurile, pământurile, animalele etc.). O familie mai mare sau mai multe familii au format comunități rurale, s-au dezvoltat și au format comunități urbane care prin unire au format comunități statale. Așa am ajuns la state. Definiția dată de ONU este rezultatul unei cunoașteri și acceptări a unei realități istorice.

Legea dintr-o țară folosește cuvintele din limba acelei țări. Sensul normei de lege este strâns legat de conținutul termenilor limbii în care este scrisă.  Este inadmisibil să vii cu sensul unui cuvânt dintr-o altă limbă și să pretinzi că legea reflectă o altă realitate. De aceea, oriunde se va găsi în Constituție sau în legea română termenii „familie”, „căsătorie”, „soț”, aceștia for fi înțeleși în sensul dat de Dicționarul Limbii Române. Fie cel mare, fie DEX-ul pe care îl folosim mai des. Fac precizarea că termenii folosiți în lege sunt termenii principali din dicționar. Nu derivații !

FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți).

CĂSĂTORÍE, căsătorii, s. f. Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii.

SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă.

Ce cer cei din comunitatea LGBT ? Să le fie recunoscut dreptul de a se „căsători” legal, să fie considerați „familie”, să fie considerați „soți”. Vor ca să fie recunoscută de statul român „căsătoria” homosexualilor produsă în alte state. Vor să le fie recunoscut „dreptul la reîntregirea familiei”. Vor să le fie recunoscute „familiilor homosexuale” drepturile de care beneficiază familiile heterosexuale (cele normale, naturale): dreptul de moștenire, dreptul la „prima casă pentru familiile tinere”, dreptul la sprijinul de stat pentru situații deosebite (deces, de exemplu),  alte drepturi de care beneficiază familiile naturale.

După câte observ eu, ei cer nici mai mult și nici mai puțin drepturi patrimoniale.

În discuția despre care am făcut vorbire la început am avut și referirea la scopul social al familiei în comunitate. Căsătoria în fața funcționarului statului nu are alt rol decât acela de a confirma faptul că o pereche - un bărbat și o femeie -, din cadrul comunității se angajează să formeze o familie care va asigura, pentru acea comunitate, continuitatea, prin procreare. Familia fiind „elementul natural și fundamental al societății” care asigură perpetuarea acelei societăți. Procrearea este cea mai înaltă funcție a vieții de pe pământ. Indiferent cum este acea viață, indiferent în ce formă se petrece acea viață, procrearea este supremul act al perpetuării vieții. Noi, oamenii, din toată lumea, am definit prin cuvinte momentele din viața noastră legate de perpetuarea speciei umane. În particular a familiei noastre. Așa a apărut noțiunea de familie, noțiunea de soț, noțiunea de căsătorie.

Acceptarea deformării abuzive, pentru considerente politice lipsite de sens, a vocabularului, a culturii populare, a Constituției și a legilor care definesc societatea este inacceptabilă.

Suntem în fața uneia dintre cele mai mari agresiuni asupra societății comise de persoane care sunt un rebut social, persoane rupte de cel mai important scop al vieții: procrearea. Acceptarea de către parlamentarii români, de către partidele politice a unei astfel de degradări sociale este de nepermis.

Nu pot să nu atrag atenția și asupra „dreptului” partidelor politice de a accepta o astfel de porcărie. Ar fi bine ca politicienii să se uite în Constituție. La articolul 8 alin. (2) din Constituție se spune așa:

Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.

Eu unul nu cred că membrii și simpatizanții PNL sunt de acord cu cererile LGBT.

Fac o precizare foarte importantă. Recunosc acestei comunități catalogarea ca minoritate sexuală, sunt de acord că au dreptul să trăiască împreună, sunt de acord că pot încheia o convenție civilă sau mai multe pentru a se reprezenta unul pe altul (o formă de mandat, de exemplu), sunt de acord cu faptul că nu trebuie să fie discriminați la angajare sau în orice relație cu instituțiile publice sau de interes public dar nu sunt de acord cu degradarea socială pe care o propun. Familia este familie și este formată din soț, soție și copii. Căsătoria este o uniune în vederea întemeierii unei familii. Nu au ce căuta aici cei din comunitatea LGBT. Ei nu au ca scop procrearea ci satisfacerea unei plăceri sexuale. Traiul în comun este alegerea lor pentru afecțiunea către o persoană anume. Prin căsătorie, LGBT-iștii fac o șmecherie. Introduc noțiunea divorțului. O altă instituție socială care urmează a fi distrusă. Pentru că unul dintre motivele de divorț, astăzi, este cel la neputinței unuia dintre soți de a procrea. În cazul unui „familii LGBT” nici nu se mai pune problema !

Am văzut declarația lui Asztalos Csaba, Președintele CNCD. Să îmi fie cu iertare, omul este absolut pe lângă. Este inadmisibil pentru un demnitar să folosească cu atâta lipsă de respect și să deformeze noțiunea „familie”. Este de o cumplită superficialitate.

Îmi pun problema și cu privire la personalul MAE care a participat la Comisa ONU și a votat împotriva Rezoluției. Este inadmisibil și faptul că MAE nu și-a cerut scuze față de poporul român iar acea persoană încă mai este în funcție.

Vreau să văd părerea partidelor politice. Mai ales a PNL care, alături de Președintele Klaus Iohannis promovează un program pentru creșterea natalității !

Rusia, al doilea pericol pentru securitatea mondială

Iau informația de la Agerpres (aici).

Enumerarea lui Obama pune pe primul loc virusul „Ebola” care afectează din ce în ce mai mulți oameni și pune probleme întregii umanități, omenirea fiind incapabilă, azi, să îl oprească prin măsuri administrative și de natură medicală. Omenirea întreagă este în pericol, nu doar statele afectate direct din Africa.

Pe locul II, Obama pune Rusia, datorită comportamentului său agresiv în Europa, comportament de națiune mare care oprimă națiunile mici, care își stabilește, cum vrea ea, limitele teritoriale, astfel că securitatea statelor europene este în mare pericol.

Pe locul III, Obama pune SIL, teroriștii islamici din Siria și Irak.

Lavrov s-a scandalizat.

Ei bine, toate aceste „nominalizări” sunt corecte, până la un punct. Cum-necum, lupta împotriva virusului Ebola adună toate forțele umanității astfel că se vor găsi, până la urmă, soluții pentru stoparea pandemiei. Tot cu eforturi internaționale se vor soluționa o parte din problemele statelor afectate. Se vor trage învățămintele necesare și se vor lua măsuri pentru prevenirea, în viitor, a altor accidente de această natură.

Terorismul islamic este o problemă. Așa numitul Stat Islamic din Siria și Irak a reușit, după comiterea multor crime abominabile să să unească mai multe state de pe glob împotriva lui. Nu doar statele europene, ci și statele arabe s-au alăturat forțelor internaționale hotărâte să distrugă acest focar de infecție socială. Așa-numitul Stat Islamic are însă și „apărători”. Iranul se arată „îngrijorat” de agresiunea internațională asupra SI. Grupările teroriste arabe s-au aliniat SI. Va fi o luptă grea, o luptă cu multe victime, așa cum a fost și până acum. Totuși, sunt speranțe. Siria a aprobat intervențiile militare aeriene pe teritoriul său și cere să se intervină și cu trupe terestre. Irakul, alt stat afectat, și-a revenit, cât de cât, armata s-a restructurat și a început să opună rezistență forțelor teroriste iar kurzii din Irak au reușit să dea lovituri dure teroriștilor. Pentru că este o zonă cu conflicte religioase permanente, pentru că exportul terorismului în afara zonei poate fi controlat, cât de cât, problema va găsi o rezolvare în timp.

Cu Rusia problema nu mai este așa simplă. Rusia a început, cu ani în urmă, să își pregătească terenul pentru o agresiune armată împotriva Europei dacă aceasta nu se lasă cucerită prin mijloace pașnice. Rusia se grăbește. Nu ea, nu poporul rus. Politicienii de la Kremlin se grăbesc. Putin și camarila. Vor ca în timpul vieții lor să obțină pentru Federația Rusă supremația politică și economică asupra Europei. Pe undeva au calculat ei bine. Europa este doar o mare piață comună, nelegată încă, o piață în care concurența între societățile comerciale este puternic afectată de intervenționismul de stat. Statele europene concurează între ele, nu conlucrează. Rusia și-a băgat „coada” în sistemul energetic al statelor europene, în industria grea, în sistemele bancare, în turism etc. Rusia a căutat, cu disperare și în parte a reușit, să facă Europa dependentă de relațiile cu ea. Din acest motiv avem azi grave neconcordanțe în poziționarea față de Rusia. Din acest motiv avem azi poziționări clare în favoarea Rusiei din partea unor state europene, cum ar fi Ungaria.

Dacă pericolul Ebola sau terorismul islamic mai pot fi contracarate, cu pierderi, cu Rusia problema este mult mai gravă. Au apărut amenințări din partea Rusiei cu folosirea arsenalului nuclear, cu îmbogățirea și modernizarea lui. În timp ce noi, în România, încă ne mai ținem de tratatul privind reducerea armatelor și a armamentelor ofensive, Rusia a denunțat respectivul tratat în mod unilateral. Statele europene nu au reacționat. Politicile publice ale statelor europene nu au fost în pas cu politicile Rusiei privind înarmarea. O mare, mare greșeală de politică internă. Suntem firavi în fața unui stat agresor care s-a întărit. O altă mare greșeală în politica europeană a fost aceea că dezvoltarea economică, piața comună nu au fost însoțite, cum ar fi fost normal, de politici de apărare comune și de securitate. Supravegherea frontierelor și securitatea oferită de controlul persoanelor și mărfurilor la frontierele comune nu acoperă toate nevoile de securitate ale statelor europene. Din acest motiv suntem acum ca un șvaițer. Au apărut găurile. Ungaria, Cehia, Serbia, Bulgaria, Slovacia, Italia, Spania etc. Ce încredere poți avea în Ungaria care refuză să aplice sancțiunile împotriva Rusiei stabilite la nivelul UE ? Ce încredere poți avea în celelalte state care fac același lucru ? Ce încredere poți avea în ele chiar dacă sunt membre, ca și noi, ale NATO ?! Nu poți avea încredere. Iar Rusia știe asta. Nu este mare lucru ca în cazul în care Rusia va exporta mai mult război înspre Europa aceste state să treacă de partea Rusiei refuzând să participe la efortul comun, sub umbrela NATO, de apărare (potrivit celebrului art. 5 al tratatului !). Nu este mare lucru. Ba, mai mult, istoria ne spune că unii vecini își mișcau trupele spre frontierele noastre în același timp cu amenințările și trupele Rusiei !

Eu înclin să pun Rusia pe primul loc la pericolele pentru securitatea mondială. Are capacitatea și, se pare, dorința de a provoca un război și a-l duce în Europa. Nu doar în Europa. Are capacitatea de a provoca al III-lea război mondial. Vrea să dicteze statelor vecine cu ea. Vrea să ajungă iar la gurile Dunării și să impună României statutul de teritoriu tampon, teritoriu în care să se ducă luptele între ea, Rusia, și alte state NATO. Normal, România nu ar avea voie să aibă o armată (cel mult una de paradă), nu ar avea voie să se înarmeze, nu ar avea voie să aibă o industrie modernă și performantă pentru a nu avea capacitatea ca la nevoie să își creeze propriul armament modern, capabil să se opună tehnicii de luptă rusești.

Mai repede decât se aștepta, Rusia „obține” ce nu și-a dorit. Izolarea.

Unele știri de presă scot în evidență o realitate pe care Rusia nu și-a dorit-o. Chiar dacă altele arată o Rusie „în ofensivă”.

Să le adun, pe unele dintre ele, nu pe toate.

Rusia protestează vehement împotriva acțiunilor forțelor ucrainene de restabilire a autorității de stat în zonele ocupate de teroriștii pro-ruși. Lavrov a anunțat retragerea forțelor rusești de la frontierele Ucrainei pentru a calma pe cei din vest. Spune el. Mie, „a calma” îmi spune că Rusia a făcut pasul înapoi însă vrea să aibă `ultimul cuvânt”. Acum, Rusia a cerut întrunirea Consiliului de Securitate pentru a se discuta „situația” din Ucraina și, mai ales, pentru a acuza Ucraina că folosește împotriva propriei populații forța armată - „grava escaladare a violenței în estul Ucrainei” (aici). Este o manevră a Rusiei în domeniul politicii externe care vrea să justifice intervențiile de până acum și să îi favorizeze o eventuală intervenție cu „forțe de menținere a păcii sub egida ONU” pentru a bloca procesul de recuperare a autorității de stat a Ucrainei în regiunile în care teroriștii pro-ruși au încercat să creeze condițiile pentru ruperea teritoriilor din estul Ucrainei și alipirea lor de Rusia așa cum s-a reușit în Crimeea. În Consiliul de Securitate se va discuta situația din Ucraina mâine, vineri. Până acum, statele membre nu au ajuns la un punct de vedere comun cu privire la situația din Ucraina. Ultimele evenimente și mai ales „arestarea” membrilor OSCE de către teroriștii pro-ruși plus pierderile ucrainene de material militar și personal, nu mai spun de torturarea militarilor ucraineni însoțitori ai comisiei OSCE vor amplifica un punct de vedere comun împotriva Rusiei care este văzută de ceilalți membri ai Consiliului de Securitate ca statul agresor. Va fi interesant să vedem care va fi poziția Chinei.

La Washington a fost o întâlnire Obama - Merkel. Cancelarul Germaniei a comunicat la terminarea întrevederii că „Statele Membre ale Uniunii Europene” vor trece, chiar dacă nu își doresc acest lucru, la etapa a treia a sancțiunilor ce urmează a fi aplicate Rusiei, tocmai ca urmare a evoluțiilor din Ucraina (aici). Președintele american a confirmat și el un nou val de sancțiuni dacă Rusia va perturba, luna aceasta, alegerile libere din Ucraina (aici). Sancțiunile vor afecta tot domeniul economic. Obama a făcut și precizarea că sunt state europene care ar avea de suferit în cazul în care Rusia va alege să nu mai exporte gaz către Europa. Face totuși precizarea că este puțin probabil. Îl cred. Este una din sursele majore de finanțare a bugetulului Rusiei.

La Varșovia a avut loc o altă întâlnire a comisarului european pentru energie, Gunther Oettinger, cu premierul polonez Donald Tusk, la urmă comisarul european făcând o declarație care va naște multă tulburare la Moscova (aici):

„Vrem un preț uniform la gaze în piața comună europeană", a spus Oettinger, într-o conferință de presă comună cu Tusk. "Jocul 'divide et impera' — sau un joc de acest tip — propus de Moscova nu poate fi și nu va fi acceptat de statele membre ale UE”.

Va naște tulburare pentru că proiecția UE vine să protejeze statele membre de abuzul Rusiei. Rusia va putea exporta gaze în UE, plata gazelor se va face prin CE, controlul intrărilor de gaze și distribuția către statele membre care le cer se va face de către CE. La statele membre ale UE se vor adăuga alte state europene:

„Infrastructura în privința tranzitului de gaz și energie ar trebui să aibă un caracter paneuropean și ar trebui să includă de asemenea Ucraina, Georgia și Balcanii de Vest. Vrem să ne dovedim solidaritatea cu Ucraina”.

Acest anunț va provoca reacții din partea Rusiei. Dacă la nivelul organelor de conducere ale UE decizia va fi luată în timp util, statele care au semnat un parteneriat economic cu UE vor fi admise în piața comună a energiei UE (Georgia, Ucraina, R. Moldova, statele din Balcani). Potrivit acordurilor ce se vor încheia între UE și aceste state, la capetele de intrare a conductelor de gaze rusești pe teritoriul Ucrainei sau Georgiei vor exista reprezentanți ai UE.

Anunțul ne arată și faptul că UE va dezvolta, cu prioritate, rețeaua europeană a energiei, interconectările între state devenind o urgență majoră.

Aceste știri sunt suficiente pentru a arăta că Rusia a pierdut deja. Un război nu poate duce, este mai slabă decât NATO. Va continua să susțină grupările teroriste pro-ruse însă și acestea vor pieri sufocate de forțele de ordine publică ale Ucrainei. După un timp, Rusia va avea de „apărat” Crimeea. Raptul teritorial al Crimeii nu îi va fi iertat.

Concluzia ? Rusia a pierdut Ucraina. Ministrul ucrainean al energiei a fost de acord cu punctul de vedere al comisarului european pentru energie. Rusia va pierde și Transnistria. Ucraina poate și cred că își dorește să blocheze Transnistria. Sufocați de ucraineni la est și așteptați cu brațele deschise de moldoveni la vest, transnistrenii vor trebui să accepte condițiile R. Moldova. Să devină, în viitor, cetățeni ai Uniunii Europene și membri NATO.

Rusia s-a întins mai mult decât i-a fost plapuma.

Poziția României față de conducerea din Siria

Statele UE și NATO critică dur regimul Bashar Al-Assad. Unele state și-au retras ambasadorii și au expulzat ambasadorii Siriei. Rusia și China sunt pentru renunțarea la sancțiunile internaționale și sprijinirea guvernului sirian pentru a aduce la normal situația din țară. ONU are o poziție de neutralitate. Nu poate altfel. Două mari puteri, Rusia și China, pot bloca în orice moment activitatea ONU. Lor li se pot adăuga, evident și alte state.

Nu avem o poziție oficială exprimată de Președintele României, cel care a ales, se pare, să continue a avea relații cu regimul Bashar Al-Assad, împotriva cererii Guvernului ca România să adopte aceeași poziție cu cea a statelor membre ale UE și NATO. Consider, ca cetățean român, că Traian Băsescu nu greșește, devine părtaș la crimele comise de guvernul sirian. Este mai mult decât o greșeală.

Pe de o parte este o problemă a Siriei ce regim dorește. Conflictele în Siria între Guvern și opozanții acestuia sunt proprii acelui stat. Comiterea de crime de către guvernul sirian împotriva propriei populații nu mai este o „problemă internă” a Siriei. Devine deja o problemă de drept internațional, Siria, la fel ca și România, semnând tratatele internaționale cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Din moment ce guvernul de la Damasc încalcă aceste prevederi, România trebuie să reacționeze și să sancționeze guvernul Bashar Al-Assad prin retragerea reprezentantului României la Damasc și expulzarea reprezentantului Siriei de la București. În caz contrar, devine părtaș la aceste crime.

Faptul că Rusia și China se poziționează de partea guvernului sirian nu este o noutate. Nu de dragul Siriei acționează așa Rusia și China, aici este vorba despre poziționarea globală a celor două state, este vorba despre interesul lor politic în zonă. Este vorba despre opoziția celor două state față de SUA și UE care au, la rândul lor, interese politice majore în Orientul Mijlociu.

Poziția României este total greșită. România trebuie să se integreze, ferm, în politica externă europeană care, chiar dacă încă nu a devenit un tot în sine, este la începutul ei.

Băsescu devine penibil. Am auzit, ca idee, exprimări potrivit cărora România nu strică relațiile cu Siria ca un comandament extern, în considerarea relațiilor României cu statele din zonă. România ar deveni o interfață între statele care au sancționat Siria însă doresc să continue relațiile cu ea. O astfel de interpretare ar arăta că acele state au sancționat Siria de ochii lumii, că interesele majore de politică externă justifică crimele contra umanității. Nu o cred. Mai plauzibilă este varianta că Traian Băsescu nu dorește să răspundă cererilor Guvernului în domeniul politicii externe în încercarea lui de a impune poziția pe care a avut-o până în prezent, aceea de singur gestionar al politicii externe românești. Guvernul are însă un as în mânecă. Parlamentul și majoritatea parlamentară actuală care poate, ca urmare a unei cereri a Guvernului să emită o Hotărâre prin care România aplică sancțiuni Siriei, retragerea reprezentantului României pe lângă Bashar Al-Assad fiind una dintre măsuri. mai mult, România poate prin Hotărârea Parlamentului să interzică liderilor politici și administrativi ai Siriei să mai intre în România pentru o perioadă de timp delimitată sau până la îndeplinirea unei/unor condiții.

Cred că acolo se va ajunge, asta dacă Guvernul Ponta vrea să redea Parlamentului și Guvernului atribuțiile constituționale.