Bashar Al-Assad a provocat iar SUA au răspuns. Atacul aerian american este o sancțiune pentru crima cu sarin.

Victimă a sarinului folosit de Bashar Al-Assad 

Ce nu se mai credea, s-a petrecut. Donald Trump s-a răzgândit. Atacul contra populației civile cu gaz sarin (neurotoxic) al aviației militare siriene, cu 86 de morți din care 27 de copii, atac chimic în repetare - în 2013 Bashar Al-Assad și-a atacat poporul de la periferia Damascului cu sarin rezultând 1429 de morți din care 426 de copii -, a schimbat viziunea lui Trump privind poziția SUA față de conflictul din zonă.

Aeroportul militar sirian, cunoscut de americani și ca depozit de gaze toxice de luptă, a fost atacat cu peste 50 de rachete Tomahawk, capacitatea armatei siriene de a folosi aeroportul fiind serios afectată.

Sunt câteva elemente de luat în seamă.

SUA au informat Rusia că vor ataca aeroportul Shayrat. SUA au știut că rușii eu personal pe aeroport așa că i-au informat din timp pentru a se feri de loviturile cu rachete care au vizat doar acele elemente de infrastructură aeroportuară bănuite a fi depozite de arme chimice.

Atacul american este doar o reacție la atacul chimic al armatei lui Bashar Al-Assad asupra localității siriene Khan Cheikhoun. Alte atacuri americane nu vor mai fi executate dacă armata siriană nu mai comite vreun atac chimic asupra propriului popor. Sau, dacă armata siriană nu va ataca forțele armate ale SUA care sprijină formațiuni „rebele” care luptă împotriva ISIS !

Executarea acestui atac cu rachete americane pune Rusia în gardă. Sprijinul acordat lui Bashar Al-Assad de către armata rusă devine nul dacă SUA își propune să acționeze direct împotriva armatei lui Bashar Al-Assad ! Mai pe șleau spus, sprijinul Rusiei acordat lui Assad este apă de ploaie dacă sunt depășite limite ale dreptului internațional.

Decizia lui Trump de a lovi aeroportul sirian de pe care au plecat loviturile chimice asupra populației civile a fost primită favorabil și de către republicani dar și de către democrații americani ! Suntem în fața unui consens politic în SUA asupra unei poziții de politică externă activă a administrației Trump. Poziție radical schimbată față de pozițiile exprimate anterior.

Trump a cerut celorlalte state democratice să participe la prevenirea și sancționarea unor acte de acest fel. Din partea statelor membre NATO și a statelor membre UE sunt sigur că va primi un răspuns favorabil. Copiii și femeile cuprinși de spasme ca urmare a atacului lui Assad cu sarin a eliminat orice reținere. Anul 2013 nu este departe !

Kremlinul avertizează că atacul american în Siria afectează grav relațiile ruso-americane. Nu mă așteptam la altceva. Trebuia să zică și ei ceva. SUA a arătat că ajutorul Rusiei acordat lui Bashar Al-Assad poate deveni o frecție la un picior de lemn. Din toată măreția sprijinului rus acordat lui Assad s-a ales praful.

La ONU, Rusia a blocat luarea unei decizii privind o cercetare a evenimentului criminal produs de armata siriană. Ambasadorul american a avertizat că această atitudine a Rusiei va obliga SUA (dar și alte state) la acțiuni directe în nume propriu. Dreptul de veto al Rusiei în Consiliul de Securitate nu îl mai apără pe Bashar Al-Assad de sancțiunile militare al altor națiuni. Atacul american este un semnal că dreptul de veto în Consiliul de Securitate nu poate fi folosit la infinit.

Decizia lui Trump de a ataca aeroportul sirian a fost luată în timp ce Președintele Chinei este în vizită în SUA la reședința lui Trump. Donald Trump l-a informat personal pe Președintele Xi Jinping de lovitura punitivă pe care a adoptat-o !

Suntem în fața unei premiere - primul atac american asupra armatei siriene -, suntem în fața unei conjuncturi deosebite pe plan internațional. SUA își reconfirmă,, în prezenta Președintelui Xi Jinping, voința de putere mondială chiar dacă actul de voință înfrânge voința altei superputeri: Rusia.

Este evident că Rusia se va zbate ca acțiunea SUA să rămână singulară. Va duce o campanie ostilă SUA prin care acțiunea de astăzi a Armatei americane să fie cât mai mult dusă în derizoriu. Este evident că SUA vor atrage atenția că acțiunea va putea fi repetată dacă nu sunt respectate anumite reguli clare.

Pentru susținătorii Rusiei este o zi tristă. Măreția „imperiului” rus pe plan extern tocmai a primit o lovitură dură. Rusia nu este ce pare a fi.

Lansarea rachetelor Tomahawk

Sursa: mai multe articole de la Agerpres

Poziția României față de conducerea din Siria

Statele UE și NATO critică dur regimul Bashar Al-Assad. Unele state și-au retras ambasadorii și au expulzat ambasadorii Siriei. Rusia și China sunt pentru renunțarea la sancțiunile internaționale și sprijinirea guvernului sirian pentru a aduce la normal situația din țară. ONU are o poziție de neutralitate. Nu poate altfel. Două mari puteri, Rusia și China, pot bloca în orice moment activitatea ONU. Lor li se pot adăuga, evident și alte state.

Nu avem o poziție oficială exprimată de Președintele României, cel care a ales, se pare, să continue a avea relații cu regimul Bashar Al-Assad, împotriva cererii Guvernului ca România să adopte aceeași poziție cu cea a statelor membre ale UE și NATO. Consider, ca cetățean român, că Traian Băsescu nu greșește, devine părtaș la crimele comise de guvernul sirian. Este mai mult decât o greșeală.

Pe de o parte este o problemă a Siriei ce regim dorește. Conflictele în Siria între Guvern și opozanții acestuia sunt proprii acelui stat. Comiterea de crime de către guvernul sirian împotriva propriei populații nu mai este o „problemă internă” a Siriei. Devine deja o problemă de drept internațional, Siria, la fel ca și România, semnând tratatele internaționale cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Din moment ce guvernul de la Damasc încalcă aceste prevederi, România trebuie să reacționeze și să sancționeze guvernul Bashar Al-Assad prin retragerea reprezentantului României la Damasc și expulzarea reprezentantului Siriei de la București. În caz contrar, devine părtaș la aceste crime.

Faptul că Rusia și China se poziționează de partea guvernului sirian nu este o noutate. Nu de dragul Siriei acționează așa Rusia și China, aici este vorba despre poziționarea globală a celor două state, este vorba despre interesul lor politic în zonă. Este vorba despre opoziția celor două state față de SUA și UE care au, la rândul lor, interese politice majore în Orientul Mijlociu.

Poziția României este total greșită. România trebuie să se integreze, ferm, în politica externă europeană care, chiar dacă încă nu a devenit un tot în sine, este la începutul ei.

Băsescu devine penibil. Am auzit, ca idee, exprimări potrivit cărora România nu strică relațiile cu Siria ca un comandament extern, în considerarea relațiilor României cu statele din zonă. România ar deveni o interfață între statele care au sancționat Siria însă doresc să continue relațiile cu ea. O astfel de interpretare ar arăta că acele state au sancționat Siria de ochii lumii, că interesele majore de politică externă justifică crimele contra umanității. Nu o cred. Mai plauzibilă este varianta că Traian Băsescu nu dorește să răspundă cererilor Guvernului în domeniul politicii externe în încercarea lui de a impune poziția pe care a avut-o până în prezent, aceea de singur gestionar al politicii externe românești. Guvernul are însă un as în mânecă. Parlamentul și majoritatea parlamentară actuală care poate, ca urmare a unei cereri a Guvernului să emită o Hotărâre prin care România aplică sancțiuni Siriei, retragerea reprezentantului României pe lângă Bashar Al-Assad fiind una dintre măsuri. mai mult, România poate prin Hotărârea Parlamentului să interzică liderilor politici și administrativi ai Siriei să mai intre în România pentru o perioadă de timp delimitată sau până la îndeplinirea unei/unor condiții.

Cred că acolo se va ajunge, asta dacă Guvernul Ponta vrea să redea Parlamentului și Guvernului atribuțiile constituționale.