Gura păcătosului adevăr grăiește !

Știre Agerpres (aici).

Liviu Dragnea solicită convocarea CSAT pentru criza din sănătate. Motivează bine:

„7 mai 2016, București 

Liviu Dragnea: Solicit convocarea de urgență a CSAT pe tema sistemului de sănătate!

Dat fiind faptul că sănătatea este o componentă majoră a siguranței naționale îi solicit public președintelui Iohannis ca, în contextul adâncirii crizei sistemului public de sănătate, să convoace de urgență Consiliul Suprem de Apărare a Țării, care să analizeze situația și să propună măsuri urgente care să ofere populației certitudinea că autoritățile sunt capabile să rezolve aceste probleme.

După tragedia de la Colectiv de anul trecut și criza bebelușilor de la începutul acestui an, după dezvăluirile presei cu privire la falsificarea dezinfectanților folosiți în spitale și comunicarea de către guvern a faptului că în peste 50 de spitale românii își riscă viața din această cauză, după ce un fotbalist moare pe teren la câteva sute de metri de cel mai important spital de urgență din țară, simpla demisie a ministrului Sănătății, care oricum nu este luată în considerare, nu ajută la nimic. Deja nu mai avem de-a face cu o problemă socială, situația degenerând într-un risc de siguranță națională.

Este momentul unor decizii majore, drastice, care să repună sistemul public de sănătate în parametrii unei funcționări care să răspundă atât provocărilor normale, de zi cu zi, cât și oricărei situații de criză. Altminteri, situația va scăpa de sub control, cu efecte greu de anticipat”. Agerpres (aici).

Dragnea are dreptate, după părerea mea. Are dreptate și cere, nici mai mult și nici mai puțin ca Președintele Klaus Iohannis să ia măsuri majore, drastice împotriva unui sistem public de sănătate care este construit și căpușat de către membrii PSD sau asociații lor. Cumva, prin aceste măsuri, PSD va pierde din imagine și va ieși la suprafața mafia pesedistă care a distrus sau nu a lăsat sistemul public de sănătate să devine util societății.

Nu ministrul sănătății actual este vinovat de catastrofa din sănătate. Nu el trebuie să plătească. Nu el a construit sistemul care crapă. Acest ministru are doar 6 luni de când este în funcție iar cele întâmplate nu i se datorează și, în plus, nimeni nu și-a închipuit amploarea corupției din sistem. Nu mai este vorba despre o bâlbâială decizională, este vorba despre un sistem public care își arată fața hâdă după ani și ani de infiltrări politice.

În plus, sistemul de sănătate publică nu ar fi putut fi atât de criminal dacă nu ar fi fost acoperit de administrația publică. Toate primăriile care au unități spitalicești în subordine sunt la fel de vinovate pentru neregulile din sistem. Au competențe pe care nu și le-au îndeplinit, în principal de asigurare financiară. Guvernul are partea lui de vină, punând otova în legea achizițiilor obligativitatea prețului mai mic la achiziții, preț care duce la achiziția unor așa-zise produse necesare sistemului sanitar. Asta în timp ce toată lumea vrea performanță.

Dragnea are dreptate. Să fie adus în față „performantul” fost prim-ministru Victor Viorel Ponta, celebrul ministru al sănătății Bănicioiu care a avut tot timpul din lume să schimbe sistemul sanitar, să fie aduși în față membrii impozanți ai colegiului medicilor care au tot ascuns bolile sistemului, care au tot pus „batista pe țambal” în sistemul corb la corb nu-și scoate ochii. Aici sunt responsabilii, alături de managerii de spitale care au furat de au rupt.

Cineva spunea, pe bună dreptate, că an de an sistemul de sănătate a primit fonduri, din ce în ce mai mari iar calitatea actului medical și calitatea mediului medical au scăzut încontinuu. Păi, cum să nu fie așa din moment ce corupția era literă de lege „medicală” ?

Corect. CSAT ar cam trebui să ia o decizie care să fie dusă la îndeplinire de întreg sistemul medical și cel al administrației publice. În primul rând, trebuie depolitizată funcția publică din spitale, trimiși acasă cei care nu și-au făcut datoria iar la colegiile medicilor trebuie demiși toți cei care au pus batista pe țambal. Știu, ei lucrează pe sistemul „mortul este de vină”, dar trebuie pus punct etapei de până acum și început o nouă etapă. Eliminând corupții din sistem, îmbogățiții fără justă cauză, „dictatorii” medicali, facem un sistem mai bun care poate deveni atrăgător pentru medicii tineri care azi pleacă în alte țări pentru a profesa.

Alo ! PSD-ule ! Mai ușor cu pianul pe scări !

PSD se laudă peste tot cu buna lor guvernare. Se laudă cu creșterea economică. Se laudă fără a spune care este, totuși, realitatea. Care realitate are alte coordonate.

Bine, înțeleg că la Congresul lor unde s-a făcut, de fapt, schimbarea la putere între grupurile de interese, grupul condus de Liviu Dragnea preluând conducerea iar grupul lui Ponta a pierdut tot ce a avut și, probabil, ceva pe lângă (din averea personală, de această dată), s-au adus laude „stilului” de guvernare PSD. Ponta spune că este stilul lui, Dragnea spune că este al PSD - declarația lui Dragnea că Ponta este la dispoziția partidului are însemnătatea ei -, că PSD a reușit o politică de creștere economică ... bla, bla, bla.

Am citit două materiale. Primul (aici) ne spune că am avut o creștere economică „0” pe ultimii 6 ani, folosindu-se de datele INS și ale BNR. Instituții care nu au de ce să mintă. Cumva, nu au cum. Deși au fost unele încercări de transmitere a unor informații incomplete care au dat o imagine ușor deformată în favoarea Guvernului. A trecut. Nu a durut prea tare.

Observăm că anul 2009, an al guvernării PDL-PSD - până în preziua alegerilor prezidențiale -, scăderea economică a României a fost de - 7,1%. Anul următor, când a rămas doar PDL la guvernare, scăderea a fost de - 0,8% ca din 2011 să se treacă la creștere economică de 1,1%.

Să ne amintim de anul 2009 ca an în care PSD a tras tare să iasă în evidență cu măsuri de corecție drastică a situației economiei țării în urma prăduirii comise de Tăriceanu, mai ales în 2008 când a lăsat pușculița guvernului goală-goluță încercând prin pomeni electorale să obțină capital electoral pentru a câștiga alegerile. Acum recunosc că a fost așa, pe atunci nu știam prea multe. În fine.

Creșterea economică este pe undeva falsă. Pentru că în chimia ei, există o stare care are efecte grave pe termen lung, efecte pe care le vom resimți emoțional. Concluzia autorului care îmi dă frisoane este dură:

„De la 49% din media UE28 la indicatorul sintetic de referință PIB/locuitor, România a urcat la 55%, ceea ce înseamnă că am avansat în medie cu un procent pe an.

Explicațiile acestei situații sunt două :

aprecierea leului în termeni reali și, atenție, scăderea destul de semnificativă a populației la care se raportează rezultatul economic”.

Mai pe șleau spus, am produs cam la fel însă din cauza scăderii populației am împărțit la mai puțini și astfel am „crescut”. Este o creștere ... catastrofală.

Laudele celor din PSD sunt ca mărgelele pentru primitivă. Le atârnă de gât dar sunt tot în curul gol.

Alt material care confirmă analiza de mai sus este de la Coface (aici). România are niște avantaje, are potențial însă are deficiențe structurale grave care anulează, deocamdată, ce avem la dispoziție. Mai grav, reducerea populației native este nu tristă, este foarte gravă, urmările vor fi în multe alte domenii unde numărul populației este vital. Despre ele nu vorbesc acum. Sunt domeniile apărării și securității naționale, afectate grav de economia în stagnare, de lipsa finanțării care blochează, pur și simplu, domeniul cercetării științifice care constituie pentru aceste domenii dar și pentru economie (în ansamblul ei) resursa care asigură dezvoltarea.

Ce spune Coface:

„Analiza Coface reliefează și punctele forte ale României, menționând piața internă extinsă, potențialul agricol mare, producția proprie de petrol și gaze, producția diversificată, stabilitatea monedei naționale în raport cu euro. La toate acestea se adaugă faptul că România este membru al Uniunii Europene și NATO.

În ceea ce privește punctele slabe ale economiei, România se confruntă cu o populație în scădere, cu deficiențe în administrație și justiție, cu o economie gri la scară mare, o infrastructură de transport slabă și cu probleme cu integrarea minorităților rome și ungare”.

Toate punctele forte sunt de potențial. Este trist dar acesta este adevărul. Punctele slabe ale economiei țării sunt identificate în realitatea cotidiană. Nu trebuie să ne mai ascundem după degete. Guvernarea PSD nu a reușit, din 2012 când PSD a dat primul-ministru și a acaparat toată puterea administrativă, să îndrepte punctele slabe ale economiei.

Populația scade, în continuare. Faptul că cei rămași au mai primit câte ceva mărunțiș nu este o realizare. Este o redistribuire. Nu mai sunt cei plecați sau cei morți, se distribuie la cei rămași în țară sau în viață. Cât privește deficiențele în administrație și justiție, aici putem vorbi mult. Din nefericire tare mult. Noroc cu DNA și mai de curând cu DIICOT că vedem adevărul ascuns atât timp de ochii noștri. Corupția administratorilor numiți politic are un desfășurător la DNA. Zilnic au loc descinderi ale DNA care confirmă deficiențele în administrație. Cât privește deficiențele în Justiție, aici putem pune pe primul loc atât corupția care a cuprins procurorii cât și judecătorii. Rămâne în grija ICCJ și Ministerului Public să facă curățenie la ei însă sunt și ele victime ale politicului care se opune, cum știe el sub conducerea lui Tăriceanu și a lui Zgonea ca statul să recupereze în integralitate pagubele generate de politicienii ajunși în funcții de demnitate publică sau în funcțiile publice de decizie.

Infrastructura de transport slabă ! Nu este o noutate. Guvernările PSD, de la Văcăroiu la Năstase și apoi la Ponta sunt deja celebre pentru tunurile trase în domeniul transporturilor, în special a infrastructurii de transport. Unde au lucrat alții (politicieni), se vede. ceva există și funcționează. Unde au lucrat pesediștii, praf și pulbere. Acum pică și autostrăzile. CNADR-ul condus exclusiv de PSD și-a dat măsura incompetenței și a corupției ce îi circulă prin vene.

PSD ar trebui să tacă. Mult. Dacă tot vrea să facă schimbare, Dragnea ar trebui să impună niște ani de tăcere și să îi mai pună odată pe pesediști să se scoale de pe scaune și să ceară cetățenilor țării iertare pentru „crimele” comise împotriva României ca urmare a ticăloșiilor din guvernările girate de ei. Din 1990 încoace, inclusiv de pe timpul guvernării liberale sub Tăriceanu, când PSD a avut anumite beneficii și i s-au acoperit anume ticăloșii pentru susținerea politică din parlament a guvernului liberal. Inclusiv de pe timpul guvernării cu PDL, în cumplitul an 2009. Adevărul iese la iveală, abia în această perioadă însă nu este prea târziu. Și Tăriceanu va trebui să răspundă în fața justiției pentru complicitățile lipsite de onoare la care s-a pretat în timp.

Festivismul din aceste zile în tabăra PSD se poate transforma în priveghi. Ar fi o cale normală pentru acest partid care este urmașul cel mai îndreptățit al comuniștilor, al acelor politicieni care au distrus o țară în interesul exclusiv personal al vârfurilor politice. Al comuniștilor care ajunseseră să impună o dinastie conducătoare. Dacă nu ar fi existat anul 1989, azi eram la nivelul Coreii de Nord.

Avem Master Plan de Transport dar îl avem degeaba. Probabil că va rămâne doar pe hârtie și în calculatoare.

HotNews (aici).

Am preluat și pus imaginea care prezintă scenariul optimist. Scenariu care are condiții ferme. Condiții care nu se pot realiza după cum se mișcă acum guvernul handicapatului Ponta.

„Conditia - cheie pentru acest ultim scenariu este ca oficialii Comisiei Europene sa aprobe in cazul Romaniei o asa numita clauza de reforma structurala, adica derogare de deficit de 0,5% PIB/an timp de patru ani incapand cu 2017, insa pentru ca acest lucru sa se intample e nevoie de responsabilitate si actiune din partea autoritatilor romane in viitor imediat. De precizat ca cele doua scenarii, cu sau fara clauza de reforma structurala, afecteaza in principal componenta rutiera, componenta pe care se pune cel mai mare accent in Master Plan, cel putin pe urmatorii cinci ani.

Conform descrierilor Comisiei Europene,  pentru a fi pe deplin operationala din 2017, asa cum doresc oficialii romani de la Transporturi, "clauza de reforma structurala" presupune reforme majore in sistem, care sa aiba efecte bugetare pozitive directe pe termen lung si care trebuie puse in aplicare pe deplin. Totul insa intr-un cadru financiar bine stabilit si fara cresteri  nesustenabile de deficit precum cele preconizate odata cu adoptarea Noului Cod Fiscal si a masurilor de taiere a taxelor si crestere a salariilor”.

După ce citești condițiile pentru ca Master Planul de Transport să poată fi pus în aplicare, vezi și cauzele pentru care el nu poate fi îndeplinit. Codul fiscal nou care golește visteria bugetară cu mai mult decât trebuie încălcându-se astfel ținta de deficit convenită anterior cu CE, cu FMI. Peste toate se mai adaugă creșterile de salarii și alte alea sub imperiul populismului stimulat de alegerile de anul viitor.

Adaug aici și tembelismul ministrului de finanțe care se lăuda la presă că și noi putem face ca alții care au deficite mai mari și se dezvoltă economic. Creatura idioată, nu am cum să îi spun altfel, știe, sigur, care sunt condițiile impuse de reglementările europene. Nu poți activa „clauza de reformă structurală” dacă tu încalci țintele de deficit. Nu ți se acceptă nici o motivare. El trăncănește iresponsabil că CE va accepta până la urmă ce vrem noi ... bla, bla, bla. Individul copie comportamentul Syriza din Grecia fără a avea însă anvergura unui tip ca Varoufakis. Nu este singurul care mănâncă rahat. În guvernul ăsta al nostru parcă sunt plecați cu pluta cu toții. Fiecare vrea pe a lui fără să se încadreze într-o politică comună.

Guvernul Ponta nu mai are țintă de guvernare. Guvernul Ponta nu mai gândește la viitor. Guvernul Ponta este incapabil să guverneze pentru viitorul țării, guvernează pentru avantajele minore ale partidului calculate la numărul de voturi posibil de obținut la alegerile viitoare. Efortul de a face Master Planul de Transport este anulat de inițiativele personale ale unora și altora. Finanțistul Teodorovici și Victor Viorel Ponta vor să rămână în istorie ca cei care au redus taxele și impozitele, Ponta și Plumb vor să rămână în istorie (istoria scurtă, istoria politică, propagandistică) ca cei care au mărit salariile și alte venituri, Rus și ai lui vor să rămână cu Master Planul de Transport iar noi vom rămâne cu praful de pe tobă.

Din moment ce a fost elaborat, negociat și acceptat de CE, guvernul ar fi trebuit să concentreze toate eforturile pe realizarea lui. Este sigur că ar fi calculat cu mai multă atenție posibilitatea scăderilor de taxe și impozite, ar fi calculat cu mai multă atenție posibilitatea măririi salariilor. Nu s-ar fi repezit aiurea să le facă pe toate odată. Se puteau face în timp, se putea ajunge la o convenție cu opoziția pentru etapizarea realizării tuturor acestor obiective. Cu mai multă inteligență, se putea da drumul la realizarea Master Planului de Transport dar și la realizarea reducerii fiscalității și creșterea salariilor. Dar în timp, cu o gândire orientată către obiectivele strategice necesare dezvoltării țării. 

Nu ai cu cine, dom'le. Nu ai cu cine. Ponta și guvernarea lui devine pe zi ce trece cea mai periculoasă guvernare de după 1990 încoace. Prin urmările pe care actele de guvernare le vor avea asupra întregii țări.

Minciunile lui Ponta au picioare scurte.

Sunt forțat să ajung la o concluzie care nu îmi place. Avem și facem o politică superficială. O politică de can-can. O politică care se laudă cu „poleiala”, nu cu substanța.

PNL a depus o moțiune de cenzură prin care este condamnată atitudinea Guvernului Ponta care refuză românilor dreptul de a vota, de a-și alege reprezentanții.

Discuțiile s-au purtat mereu și mereu pe lângă. Superficial. S-au dus către o procedură care să permită migranților economici români să își exercite dreptul de vot la alegerile parlamentare și prezidențiale. Trist. Este o problemă care urmează a fi soluționată de către Parlament, probabil în octombrie, cam atunci ar fi momentul pentru a nu intra în întârziere, după cum arată cu seninătate vorbitorii PSD.

Esența moțiunii de cenzură o reprezintă refuzul Guvernului de a organiza alegeri locale parțiale. În special. Pe această temă ar fi trebuit să se axeze toți vorbitorii liberali la moțiune. Nu la alte teme. Pe efectele cumplite ale refuzului Guvernului de a organiza parțialele, pe lipsa de funcționare a sistemului administrației publice. Pe dreptul cetățenilor de a fi reprezentați.

Crin Antonescu, prezent și el la vot, a sintetizat perfect problema:

„Votez pentru moțiune deoarece acest Guvern, oricum i-am discuta în rest prestația, trebuie să cadă (...) nu atât pentru că nu avem încă o lege a votului pentru diaspora, pentru că asta nu e în primul rând vina Guvernului, dar pentru faptul că Guvernul, obligat de lege într-un termen clar să organizeze alegeri în colegii și în circumscripții din România, refuză să o facă, acesta este un motiv suficient și extrem de puternic pentru a cădea”.

Sincer, regret că vorbitorii liberali nu au accentuat problema în discursul lor. Au căzut în capcana „miuțelor” verbale, superficiale și resentimentale promovată de „puternicii zilei”.

Contrele își aveau loc în fața presei, după momentul moțiunii de cenzură. Superficiali.

Am găsit la Ponta o singură referire cu privire la esența moțiunii de cenzură. Un text la Mediafax (aici), cam singura mențiune în presă !

„„El a amintit totodată că problema alegerilor locale, invocată în moţiune, a fost reglementată recent de către parlamentari prin adoptarea Legii 115/2015, care a abrogat vechea Lege 67/2004.

"Sper că nu cereţi organizarea de alegeri pe vechea lege", a spus Ponta opoziţiei””.

Eu am mai auzit și altele din cuvântarea lui Ponta. Superficială, până la urmă ca el. Că undeva, într-o localitate, s-au apucat să organizeze alegeri locale după prevederile noii legi. Să avem iertare. Este prea mult pentru mine. O spune cu nonșalanță, sfidând prevederi constituționale. CCR a statuat că legile privind alegerile de orice natură nu pot intra în vigoare decât după trecerea unui an de la adoptarea lor. Pe baza unor considerente bazate pe realitate.

Ce spune legea nouă la care face referire Ponta, Legea 115/2015:

„Art. 136
La data intrarii in vigoare a prezentei legi, Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si alte dispozitii contrare se abroga”.

Concluzia ? Abrogarea prevederilor contrare legii va avea loc abia la împlinirea termenului de un an de la aprobarea legii. Până atunci vechea lege este în vigoare, cu obligațiile ce revin actorilor politici și administrativi potrivit acelei legi. Orice acțiune în temeiul legii noi este nulă de drept !

Cineva de la PNL trebuia să îi spună lui Ponta, de la pupitrul Parlamentului, că da, el are obligația potrivit legii vechi să organizeze alegerile parțiale locale și parlamentare pentru a asigura buna funcționare a administrației publice locale și reprezentarea în Parlament a cetățenilor țării care nu mai au reprezentanți. Și nu sunt puțini. Sunt aproape 2 mil de cetățeni, mai mult de 10% dintre cetățenii cu drept de vot prezenți în țară. Indiferent de costuri. Și da, este o problemă pentru Ponta, este o problemă pentru că nu este exclus să piardă sever din putere la nivel local și parlamentar.

Restul ideilor expuse de către parlamentari cu ocazia evenimentului pot fi reale, pot fi cum se dorește însă nu au răspuns problemei stringente. Au devenit gargară cu pioneze. Can-can.

La fel ca alții sper ca următoarea moțiune de cenzură să nu mai fie tratată cu aceeași superficialitate.

Cât despre media română, tot disprețul. Fără deosebire.

Guvernul Ponta organizează și coordonează protestele împotriva propriei guvernări ! De noaptea minții !

Și a fost o zi cu proteste. Împotriva tăierilor de păduri. Asta este bine. Sunt de acord. Pădurile vechi se cuvine a fi protejate cu interdicții ferme. Pentru necesarul de masă lemnoasă se pot constitui plantații în spații special destinate. Sunt și împotriva vânătorii. Nu împotriva celor care vor să tragă cu pușca. Au și alte ținte pe care le pot folosi, nu doar animalele pădurii. În fine.

Ieri au protestat oameni de bună credință. Majoritatea. Dar au fost la proteste și alții. Alții care au treabă cu protejarea pădurilor cum au eu treabă cu viața pe planeta Marte. Acești „alții” au protestat, de fapt, împotriva intervenției lui Klaus Iohannis la codul silvic al PSD. Cod ce a fost retrimis Parlamentului spre analiză deoarece este făcut „cu curul”. Din mai multe puncte de vedere, arătate de KWI în cererea de reexaminare. Bine, nu tot omul pricepe cum se face o lege și ce trebuie să cuprindă. Sunt mai mult decât sigur că cei care au protestat în „numele PSD, PLR etc.” nu știu mare lucru despre respectivul cod. Au avut o sarcină de la partid și au îndeplinit-o. Au protestat împotriva lui Iohannis care „susține interesele unei anume firme austriece” care jefuiește pădurile.

Lucia Varga, deputata PNL care a inițiat Codul Silvic (pe timpul USL !), a calificat intervențiile PSD asupra textului codului ca o inițiativă ce va duce la defrișarea ultimelor păduri fără nici o opreliște. De fapt, observațiile PNL au fost cele care au alertat pe cei de bună credință asupra dezastrului pregătit de PSD.

Cum este și normal, pe facebook am găsit tot ce aveam nevoie pentru a înțelege ce s-a întâmplat ieri. Am citit, cum este normal, și informațiile oferite de agențiile de presă.

Klaus Iohannis a declarat ieri că protestele sunt perfect legitime și că subiectul defrișărilor ilegale va fi pus pe ordinea de zi a viitoarei ședințe a CSAT. Poate părea o știre ca oricare alta. Dar nu este. KWI știe că inițiatorii protestelor sunt cei de la PSD și asociațiilor din ONG-urile „dedicate” și duce discuția la nivelul CSAT de unde se va ajunge la o decizie care devine obligatorie pentru Guvern. Se va spune lucrurilor pe nume. Inclusiv cu privire la acele reglementări din Codul Silvic care permit jaful în păduri sau acțiuni guvernamentale discriminatorii - un derapaj de la angajamentele asumate prin semnarea Tratatului de aderare la UE.

Ponta a susținut, tot ieri, că PSD nu renunță la Codul silvic (nu renunță la modificările aduse acestuia în interes de partid !), că în Parlament se va dezbate și se va ajunge la finalul dorit de ei. Hm. Nu este exclus ca acest cod să fie atacat la CCR dacă PSD își menține ideile. Dacă observațiile lui Iohannis sunt reale (și sunt), Codul va fi atacat la CCR pentru acele prevederi care sunt neconstituționale. Pentru a nu crede cineva că spun baliverne, vin în sprijinul lor cu o prevedere constituțională din cuprinsul Titlului VI, Integrarea euroatlantică, art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană, alin. (2):

„(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.

Ca să fiu rău, eu cred că Ponta și ai lui știu că au făcut-o de oaie și au organizat aceste proteste pentru a avea o justificare a mânăriilor la Codul silvic. Vezi, Doamne, ei, pesedeii, au răspuns cerințelor poporului, care popor nu știe ce și cum cu legea și constituția. Normal, după ce au făcut circul vor modifica ce este de modificat și vor aduce Codul în parametrii normali.

Profit de postările de pe facebook pentru a pune și eu aici ceva din istoria jafului din pădurile țării.

Să mergem la anul 2003. Guvernul Năstase lucrează la aderarea la UE. Este dispus și face „cadouri”. Americanilor, germanilor, francezilor, olandezilor ... austriecilor. „Cadouri” care sunt acoperite de legi și contracte. Acolo unde legea nu permitea ceva, se găsea o portiță, se negocia un acord (la achiziții publice exista o prevedere care scotea unele achiziții de la licitație publică dacă exista un acord cu o țară pentru ... modernizare !).

În 2003 se semnează contractul cu Holzindustrie Schweighofer de către cei din Guvernul Năstase. Ponta, cerberul de acum, era nici mai mult și nici mai puțin șeful Corpului de control al Guvernului ! Era cel care avea obligația să împiedice ilegalitățile. La naiba ! Tocmai el ? Păi el a procedat altfel. Le-a acoperit pentru că așa se considera, pe atunci ca și azi, că este un interes național. De aceea pot spune că PSD a rămas în matricea în care a fost făcut. Un partid care comite ilegalități considerând că așa „se apără” interesul național.

Protestele de ieri sunt corecte. Mai puțin corectă este participarea PSD și a aliaților la respectivele proteste. Jaful din pădurile României este opera PSD. Operă legislativă. Culmea, Tăriceanu participă la proteste cu ai lui, inclusiv cu ministra mediului, sinistra Leocadia Grațiela Gavrilescu care pune pe fb următoarea invitație:

Ipocrizia dusă la extrem. Individa se bagă în seamă. Bine, protestatarii nu au oprit la poarta ei, nici măcar protestatarii „planificați” (să înțeleg că nu s-au pus de cord Ponta și Tăriceanu ?!).

Femeia asta este paralelă cu ce se întâmplă. După ordinul de ministru de mutare a cuibului berzei, ordin nerespectat de banala barză în cauză, acum vine și susține că actualul cod retrimis la Parlament de KWI este pentru stoparea tăierilor ilegale și a monopolului pe păduri. Istoricul evenimentelor ne spune că tocmai PSD este autorul abuzurilor. Nimeni altcineva. Cu cine luptă cucoana asta ?!

PSD duce ipocrizia pe cele mai înalte culmi ale evoluției. Guvern care să organizeze proteste de stradă pentru a introduce legi neconstituționale încă nu s-a mai văzut. Ei bine, Ponta a realizat și așa ceva.

Guvernul Ponta IV, un talmeș-balmeș marca PSD.

M-am uitat, am citit câte ceva, nu am rămas cu o impresie bună. Sincer.

Să lucrăm cu materialul clientului. Nu lista noului guvern este foarte importantă, important este ce vrea Ponta și PSD în continuare.

Prezentând noul guvern, reorganizat și remaniat în profunzime, Victor Ponta a cuvântat cu „înțelepciune”: „Am pornit de la ideea de a avea un guvern cu mai puțini miniștri, cu mai mulți parlamentari, senatori, deputați, pentru a exista o legătură și mai bună între Guvern și Parlament, care, constituțional, controlează activitatea guvernului, și un guvern care să reușească să fie eficient în îndeplinirea priorităților pe care le avem în 2015 — 2016.

...

De asemenea, s-a obținut și sprijinul din partea grupurilor parlamentare, în unanimitate, pentru această formulă. Și colegii noștri de guvernare — UNPR, PC și PLR — au avut ședințele lor și, de asemenea, există susținere. Important este ca acest guvern restructurat să-și îndeplinească, în 2015 și 2016, toate obligațiile care revin în baza programului de guvernare al USL din 2012, programul cu care am candidat în alegeri și pentru care am primit votul Parlamentului și, de asemenea, să pună pe agendă câteva dintre noile reforme, noile inițiative și noile obiective pe care le avem în următorii doi ani, în așa fel încât la finalul mandatului parlamentar și guvernamental, în 2016, să putem să avem un bilanț foarte clar legat de ceea ce am promis în 2012 că vom face la guvernare și ceea ce am realizat. Sunt obiective dificile, dar cred că 2015, un an fără presiuni electorale și un an în care îmi doresc ca să avem pentru prima dată după foarte mulți ani o colaborare reală și în interes public între guvern, Parlament și președintele țării, să reușim chiar mai mult decât am reușit în ultima perioadă.”

O primă impresie cu care am rămas: PSD și Victor Ponta au strâns rândurile. Nu mai merge cu miniștrii independenți politic, Ponta nu își mai poate permite să guverneze după cum vrea „mușchii lui”. Vrea susținere parlamentară de la partidele subunitare care se vântură prin Parlament, foarte bine, deschide pușculița și dă bani „băieților” că le este foame. Chiar și propriilor „băieți” ținuți deoparte prin forța dominației lui Ponta și a familiilor mafiote din PSD care l-au susținut.

În aceeași paradigmă trebuie citită și „retragerea” lui Dragnea din funcția de vice-premier. Menținerea lui la dreapta lui Ponta ar fi dus la ruperea PSD. Celelalte grupuri de interese din PSD i-au transmis lui Ponta (vorba vine, probabil că s-au întrunit capii familiilor mafiote din PSD și au negociat cu cuțitele pe masă !) că își poate pierde rapid „capul” dacă îi mai sfidează. În această notă rețin amenințarea lui Ponta către „colegii” din PSD: cei care nu votează guvernul, vor fi excluși din partid ! De ce a fost nevoie de o astfel de amenințare ? Simplu. Pentru că Ponta știe că alte grupuri de interese din PSD pot pica guvernul pentru a pune mâna pe putere. Mai ales după ce Ponta-Dragnea-Sârbu au comis comunistoida mișcare de decapitate a grupului Geoană-Vanghelie, prin excluderea celor doi dar și prin excluderea lui Șova, cel care începuse să își formeze propriul grup de putere în partid. Plecarea lui Ghiță este doar de ochii lumii. Ghiță are ceva „sarcini” obscure. Formarea unui grup puternic de susținători ai lui Ponta din membrii PSD, din cei mai neînsemnați (tinerii !) și dominarea organizațiilor locale în favoarea viitoarelor lupte mafiote între grupurile de interese din PSD. Părerea mea.

O altă impresie cu care rămân este aceea că Ponta nu își poate permite promovarea unui program politic de guvernare propriu. Mulți văd, puțini cunosc. Ponta și PSD sunt legați de USL. Alegerile prezidențiale au adunat în sprijinul lui Ponta o parte dintre foștii susținători ai USL. Fără ei, Ponta ar fi avut sub 30% din primul tur. Ponta este legat de USL că vrea sau nu. De aceea este imperios necesar pentru el să promoveze alianța cu partidul lui Tăriceanu, o clonă după PNL. Nu își poate permite să spună că duce mai departe programul USL doar cu UNPR-ul lui Gabriel Oprea și PC-ul lui Dan Voiculescu ! Lumea nu le percepe ca fiind membre ale USL. Cu excepția nostalgicilor sentimentali, telespectatori ai Antenei 3. Pupătorii de moaște.

Ponta are nevoie, ca de aer, de „acceptul” instituțional al lui Klaus Iohannis. Își dorește, speră cu disperare, ca Iohannis să „tacă”. Să stea ca „mutul” la Cotroceni. Să nu iasă și să critice guvernul pentru acțiunile sale. Să nu facă referiri la PLR-ul lui Tăriceanu. Să nu laude PNL-ul din care provine. Să uite de angajamentele asumate pe timpul campaniei electorale și să nu mai pomenească, vreodată, de politicile de dreapta. Eu, dimpotrivă, sper ca Iohannis să fie „viu”. Să aibă dorința de a duce mai departe cele angajate. Are suficiente atribuții și competențe la nivelul Președintelui României de care se poate folosi pentru a conduce țara către obiectivele propuse. Este evident că acestea nu pot fi realizate având la Palatul Victoria un guvern al PSD asezonat cu tot felul de partidulețe imorale.

Cu referire la miniștrii cabinetului Ponta am doar o părere. Sunt niște miniștri într-un cabinet degeaba. În privat pot fi oameni de toată isprava. Profesional pot fi oameni competenți. Politic însă, nu au cum avea aprecierea mea. Sunt membri în partide dubioase, sunt persoane dubioase prin ambițiile politice. Pe deasupra măr frumos, înăuntru găunos. Sau cum mai spune românul, brânză bună în burduf de câine. Alții, mai harnici ca mine, au reușit să îi prezinte în adevărata lor lumină.

Las la o parte toate vorbele frumoase spuse de Ponta și noii lui miniștri, sunt falsuri politice. Acest guvern nu este ce avem noi nevoie. Este un guvern politic, este un guvern de împărțire a ciolanului puterii iar membrii săi sunt niște oportuniști care își pot trece, acum, în CV, faptul că au fost miniștri ai României. Este un guvern al disperării politice, ce bântuie PSD, împletită cu vanitatea și orgoliile mărunte ale aliaților parlamentari. Interesul națioal ?! La dracu cu el ! Îl rezolvă generalul izmenelor.

Era să uit. Acest guvern este o mare minciună politică !

PSD își intră din ce în ce mai mult în mână. O nouă guvernare de tipul „Năstase”.

PSD se comportă, din ce în ce mai des și din ce în ce mai mult ca pe timpul guvernării Năstase. Abuziv, terorist, mârșav, cu încălcarea tuturor normelor legale indiferent de cauză. Acum se încalcă regulamentele Parlamentului.

PNL, prin Cristina Pocora, purtătorul de cuvânt, cere PSD și președinților celor două camere ale Parlamentului să se respecte Constituția și Regulamentul și să stabilească data prezentării moțiunii de cenzură depuse în termenul de 5 (cinci) zile prevăzut de Regulament (aici și aici). Cristina Pocora îi acuză pe președinții celor două camere că în mod intenționat au găsit chichițe, interpretări și proceduri prin care prezentarea și dezbaterea moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Ponta III să fie întârziată până după alegerile europarlamentare.

Tăriceanu și-a arătat obiediența față de interesele PSD și a jucat, alături de Zgonea, scena penibilă a convocării birourilor permanente cu 2 ore înainte de ținerea ședinței atunci când majoritatea membrilor acestor birouri au fost plecați. Zgonea a ieșit și a declarat că abia luni va avea loc o nouă ședință a birourilor permanente. Adică pe 19 mai, urmând ca dezbaterea moțiunii să se facă după data de 25 mai.

În afară de protestul PNL s-a dat publicității și un protest al PPDD dar și declarații ale unor lideri ai PDL.

Ponta, Tăriceanu și Zgonea reînvie guvernarea de tristă amintire a lui Adrian Năstase.

Formarea Guvernului Ponta III este un conflict juridic de natură constituțională între autoritățile publice.

Denunțarea protocolului USL, în urma deciziei Delegației Permanente a PNL și retragerea de la guvernare a PNL a născut un conflict juridic de natură constituțională între autoritățile publice. Între Președintele României și Guvern pe de o parte și, probabil mîine după ce Parlamentul va da votul de investitură Guvernului Ponta III, între Președintele României și Parlament.

Președintele României „veghează la respectarea prevederilor Constituției și la buna funcționare a instituțiilor publice”, se arată în art. 80 alin. (2) din Constituție.

Suntem în fața unei disfuncții majore în funcționarea Guvernului. Guvernul nu mai are identitatea politică principală cu care a fost investit. Nu mai este Guvernul partidului care are majoritatea absolută în Parlament (sau a formațiunii politice similare !), pentru că acest partid/formațiune politică s-a desființat.

Ce încearcă să facă Victor Ponta și PSD alături de aliații lor este o confiscare a puterii politice prin specularea abuzivă a unei singure prevederi din Constituție, cea a instituției remanierii de la art. 85 alin. (3).

Investirea Curții Constituționale cu soluționarea conflictului juridic de natură constituțională, arătat mai sus, este prevăzută la art. 146 lit. e) din Constituție iar competența cererii este dată Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a primului-ministru sau a președintelui Consiliului Superior al Magistarturii.

Este de reținut că investirea primului-ministru nu se face pe persoană fizică ci ca reprezentant al unei formațiuni politice ! Ca atare, nu sunt aplicabile prevederile constituționale la care au aplicat Victor Ponta și susținătorii lui. Pentru că aceștia încalcă pur și simplu litera constituției. Scripta manet: art. 103 alin. (1) spune că „Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament”, deci un candidat politic, un reprezentant politic și nu o anume persoană fizică. Reprezentantul politic trebuie să obțină sprijinul parlamentar pentru ca guvernul și programul de guvernare pe care îl prezintă Parlamentului să îi aducă aprobarea Parlamentului. Este evident că dispărând formațiunea politică care a dat candidatul acesta nu mai are dreptul de a forma și conduce guvernul.

Victor Ponta nu schimbă doar structura politică a guvernului ci schimbă, fundamental și programul de guvernare. Nu poate pretinde că rămâne cu același program pentru că acel program nu mai este al lui ! Acel program este al USL. Dispărând USL, programul devine nul de drept. Poate să preia prevederi ale programului însă nu mai poate pretinde că este programul USL. Mai mult, prin aducerea UDMR la guvernare, Victor Ponta încalcă grav angajamentele față de electoratul care l-a dus în Parlament.

Traian Băsescu are obligația constituțională să ceară Curții Constituționale soluționarea acestui conflict juridic de natură constituțională. Este o schimbare de identitate politică care poate fi acoperită doar prin reluarea procedurii constituționale de formare a unui nou guvern.

Pe de altă parte, s-a ivit și o altă problemă constituțională. Existența în funcții și demnități publice a unor cetățeni străini ! Pentru că dubla cetățenie asta ne spune. Prevederile art. 16 alin. (3) privind egalitatea în drepturi are o excepție clară: funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate doar de către cetățenii români. Este o problemă de siguranță națională. Un cetățean care a jurat fidelitate și altui stat nu mai poate fi o garanție rezonabilă pentru fidelitatea față de statul român. Mai ales în funcții și demnități publice. Aici este vorba nu doar despre membrii UDMR. Ci și a altor persoane cu cetățenii duble. Etnici evrei, ruși, germani, sârbi, bulgari etc.

Și pentru că tot suntem la problema asta, ar trebui să lămurim și legalitatea formării unor partide politice române de către cetățeni ai altor state. UDMR are mulți politicieni cu cetățenie maghiară. Astfel că ei, având cetățenia română prin naștere (drept natural), au ales, la maturitate, cu conștiința deplină, o altă cetățenie, cetățenia altui stat pentru care au depus jurământ de credință ! Având această evoluție în timp a identității alese de către politicienii români de etnie maghiară și urmărind evoluția în timp a unor astfel de comportamente putem ajunge la concluzia corectă că aceștia se consideră, de fapt, cetățeni ai statului maghiar, stat pe care îl slujesc cu fidelitate jurând strâmb credință statului român când ajung în funcții și demnități publice pentru a obține beneficii pentru statul a cărui cetățenie au cerut-o.

Este cazul ca onorata Curte Constituțională să aducă clarificări acestor prevederi constituționale.

Dacă Traian Băsescu nu face aceste cereri CCR, le poate face președintele Senatului, Crin Antonescu sau chiar președintele CSM. Nu cred că cei din PSD au interesul să facă această cerere. Nu le folosește. Nu au ei treabă cu democrația.

Treaba asta cu cetățenia este foarte serioasă. Nu m-ar surprinde să aflu că avem judecători, procurori, notari sau alte funcții publice ocupate de cetățeni maghiari sau mai știu ce altă cetățenie. Ar fi o invazie maghiară, o ocupare a statului român de către statul maghiar prin specularea unei interpretări defectuase a legii. Ar fi cumplit.

Guvernul Ponta III este guvernul soluțiilor imorale

Nu se putea ca în viața politică să nu apară și să se dezvolte, temporar, formațiuni politice oportuniste, un altfel de oportunism decât cel al politicii în sine. S-au născut și au murit, s-au născut altele și au profitat.

Cea mai veche cloacă al oportunismului în afara politicii este UDMR. Eternul participant la guvernări și eternul măr al discordiei etnice. Cum recunosc și unii dintre UDMR-iști, ei nu sunt un partid, sunt o organizație etnică cu vocația statului în stat. La fel ca organizațiile mafiote. Stat informal căpușă la statul real pentru interese directe și palpabile. Este curtat intens de către PSD și Victor Ponta pentru a-i asigura o guvernare mai ușoară după ce au eliminat din Guvern singurul partid național român: PNL.

A doua cloacă a fost formată de Dan Voiculescu, acum numit PC. A parazitat, în special, PSD. La parazitat, la trădat, iar la parazitat. A parazitat și PNL, Daniel Constantin declarând la o întâlnire cu bloggerii liberali că ei, PC-ul, sunt în majoritatea lor liberali în cuget și simțire, puțini dintre ei sunt socialiști, mai ales cei strânși în jurul lui Dan Voiculescu. Basme. După ce au trădat și PNL s-au pus pe supt din sângele PSD. Din mari dușmani politici ai UDMR, cu o Antena 3 în mare vervă cu doi ani în urmă, acum se aliază cu UDMR pentru a rămâne la guvernare. Formal, ciudații din UDMR au acceptat să colaboreze cu la fel de ciudații din PC însă fără Dan Voiculescu. Iar PC a fost de acord. Ipocrizie la maxim.

A treia cloacă este foarte tânără. Este UNPR. Partidul lui Gabriel Oprea și a lui Onțanu. Partidul generalilor socialiști făcuți la apelul bocancilor. Partidul capabil să facă parte din orice guvern pentru „interesul național”.

Guvernul Ponta se prefigurează a fi o noutate absolută în România. PSD va guverna împreună cu toate partidele căpușă. Cu toate soluțiile imorale. Iar pentru a avea garanția serviciului lor parlamentar este obligat să le accepte toate pretențiile mizerabile. Le va accepta pentru că o eventuală trădare va duce căderea vertiginoasă a PSD de pe scena politică. Va primi serviciile lor pentru că viitorul se arată negru și pentru UDMR. Întărirea democrației în România și a statului de drept prin eliminarea PSD de la guvernare va duce și la eliminarea lor, a celor din UDMR. Vor fi doar niște parlamentari, acolo.

Mona Pivniceru se ține de cuvânt. Realizează.

„Aprobarea Memorandumului reprezinta prima asumare din partea unui guvern postdecembrist a angajamentului de a trata Justitia ca pe o prioritate, alocandu-i resursele financiare si de personal necesare traversarii unei perioade de mari transformari ce va fi marcata de intrarea in vigoare a noilor coduri”.

Articolul și imaginea, luate de pe site luju.ro  , aduce  în fața noastră un ministru care își ține cuvântul dat. Mona Maria Pivniceru.

Articolul este amplu, suficient de documentat pentru a înțelege ce se petrece în guvernul Ponta. Faptul că sumele necesare aplicării noilor coduri, de la sumele pentru încadrarea cu personalul necesar, judecători, până la alte cheltuieli ce se impun pentru acest proiect amplu, au fost acceptate de întreg guvernul, ad literam, după Memorandumul depus de Mona Pivniceru, ne arată determinarea cu care partenerii din USL ai judecătorului Mona Pivniceru înțeleg să participe la reforma Justiției. O reformă pentru Justiție, pentru contribuabili. Nu pentru hăndrălăii băsescieni care au maltratat-o și violat-o până acum.

Vorbind despre Justiție, se cuvine a arăta și faptul că este mai urmărită sceneta melodramatică a ultimelor manevre băsesciene de la nivelul Ministerului Public. Da, are loc rotirea cadrelor PDL. Kovesi va trece la DNA iar Morar va trece la Ministerul Public. Se va întâmpla așa pentru că pixul este la Băsescu. Pentru că CCR i-a dat lui Băsescu atribuții peste competențele sale constituționale și legale. Se întâmplă pentru că urmează un nou raport MCV și pentru că pixul UE este la o anume Reding care abia așteaptă un semnal de la Băsescu să mai arunce cu noroi în România.

Față de realizarea Guvernului Ponta, în domeniul Justiției, mascarada cu rotirea cadrelor PDL este ca apa de ploaie.

Poziția României față de conducerea din Siria

Statele UE și NATO critică dur regimul Bashar Al-Assad. Unele state și-au retras ambasadorii și au expulzat ambasadorii Siriei. Rusia și China sunt pentru renunțarea la sancțiunile internaționale și sprijinirea guvernului sirian pentru a aduce la normal situația din țară. ONU are o poziție de neutralitate. Nu poate altfel. Două mari puteri, Rusia și China, pot bloca în orice moment activitatea ONU. Lor li se pot adăuga, evident și alte state.

Nu avem o poziție oficială exprimată de Președintele României, cel care a ales, se pare, să continue a avea relații cu regimul Bashar Al-Assad, împotriva cererii Guvernului ca România să adopte aceeași poziție cu cea a statelor membre ale UE și NATO. Consider, ca cetățean român, că Traian Băsescu nu greșește, devine părtaș la crimele comise de guvernul sirian. Este mai mult decât o greșeală.

Pe de o parte este o problemă a Siriei ce regim dorește. Conflictele în Siria între Guvern și opozanții acestuia sunt proprii acelui stat. Comiterea de crime de către guvernul sirian împotriva propriei populații nu mai este o „problemă internă” a Siriei. Devine deja o problemă de drept internațional, Siria, la fel ca și România, semnând tratatele internaționale cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Din moment ce guvernul de la Damasc încalcă aceste prevederi, România trebuie să reacționeze și să sancționeze guvernul Bashar Al-Assad prin retragerea reprezentantului României la Damasc și expulzarea reprezentantului Siriei de la București. În caz contrar, devine părtaș la aceste crime.

Faptul că Rusia și China se poziționează de partea guvernului sirian nu este o noutate. Nu de dragul Siriei acționează așa Rusia și China, aici este vorba despre poziționarea globală a celor două state, este vorba despre interesul lor politic în zonă. Este vorba despre opoziția celor două state față de SUA și UE care au, la rândul lor, interese politice majore în Orientul Mijlociu.

Poziția României este total greșită. România trebuie să se integreze, ferm, în politica externă europeană care, chiar dacă încă nu a devenit un tot în sine, este la începutul ei.

Băsescu devine penibil. Am auzit, ca idee, exprimări potrivit cărora România nu strică relațiile cu Siria ca un comandament extern, în considerarea relațiilor României cu statele din zonă. România ar deveni o interfață între statele care au sancționat Siria însă doresc să continue relațiile cu ea. O astfel de interpretare ar arăta că acele state au sancționat Siria de ochii lumii, că interesele majore de politică externă justifică crimele contra umanității. Nu o cred. Mai plauzibilă este varianta că Traian Băsescu nu dorește să răspundă cererilor Guvernului în domeniul politicii externe în încercarea lui de a impune poziția pe care a avut-o până în prezent, aceea de singur gestionar al politicii externe românești. Guvernul are însă un as în mânecă. Parlamentul și majoritatea parlamentară actuală care poate, ca urmare a unei cereri a Guvernului să emită o Hotărâre prin care România aplică sancțiuni Siriei, retragerea reprezentantului României pe lângă Bashar Al-Assad fiind una dintre măsuri. mai mult, România poate prin Hotărârea Parlamentului să interzică liderilor politici și administrativi ai Siriei să mai intre în România pentru o perioadă de timp delimitată sau până la îndeplinirea unei/unor condiții.

Cred că acolo se va ajunge, asta dacă Guvernul Ponta vrea să redea Parlamentului și Guvernului atribuțiile constituționale.

Pe deasupra măr frumos, înăuntru găunos

Catastrofala guvernare băsesciană, fie sub numele de guvern Boc fie Ungureanu, este pe drept criticată politic și social și cu interes apărată de analiștii economici care scot în evidență doar partea macroeconomică a guvernării. De fapt, acest tip de apărare poate fi valabil și pentru fostul regim comunist al lui Ceaușescu, apărare ce a fost rostită după 1989, prin care se evidenția că România nu mai are datorii externe. Despre viața românilor ... nici o vorbă.

Gândurile mele de acum au ca motiv un mic articol din Evenimentul Zilei, intitulat „Macro stăm bine, micro stăm rău”. Titlu bun, spun eu, conținut explicit prin preluarea declarațiilor lui Florin Georgescu, vicepremier și ministru al finanțelor publice în Guvernul Ponta.

"Dacă privim «sacul», să zicem aşa, el este legat, rotund, frumos, aparent uniform, echilibrat. Dar înăuntru sunt multe discordanţe, multe dezechilibre, mai ales la nivelul economiei reale. Cu alte cuvinte, la nivel macro stăm într-adevăr bine. La nivel micro, individual şi familial, stăm rău. Şi asta pentru că, atunci când s-a făcut ajustarea care, desigur, era necesară după câţiva ani de creştere economică nesănătoasă, cei puţini au luat mult, iar cei mulţi au luat puţin, ba chiar au şi pierdut."

"Ceea ce nu este tocmai uşor, pentru că, într-o economie de piaţă, statul minimal are puţine mijloace de a interveni în domeniul privat. Dar, dacă vrei, găseşti soluţii, cum ar fi reducerea fiscalităţii - unde şi când trebuie, stimularea creării de noi locuri de muncă prin acordarea unor facilităţi etc. Pe de altă parte, trebuie găsite soluţii de echilibru între eficienţă economică şi echitate socială. Solidaritatea socială nu este un termen comunist."

După șabloanele europene macroeconomice, România stă bine. Nu are importanță că populația, morții și schilozii rezultați în urma aplicării „măsurilor” macroeconomice sunt victime colaterale. Celor care și-au luat inima'n dinți și au plecat aiurea pentru a putea munci și trăi, pentru a putea da de mâncare copiilor sau pentru a ține în viață pe bătrânii lor li s-a pus eticheta modernă de migranți economici într-o Europă unională, faptul că au găsit de lucru în altă țară fiind interpretat ca drept la libera circulație a forței de muncă. Explicații și denumiri sofisticate se găsesc pe toate drumurile, au fost inventate și folosite cu perfidie de băsescieni dar și de susținătorii lor însă ele au și un cumplit adevăr care este ascuns inclusiv de adversarii politici ai PDL, adică cei din USL. România nu mai are capacitatea deplină de a performa din cauza lipsei factorului uman, indispensabil în orice construcție cu caracter economic. Majoritatea celor care ar fi trebuit să spună prezent în eventualitatea unei reașezări a treburilor interne au deja alte opțiuni lucrative. Partea lucrativă a populației române rămase în țară, capabilă să performeze în micile întreprinderi sau să asigure dezvoltarea întreprinderilor mijlocii și mari este insuficientă. Partea calificată, cât de cât, este în administrația publică (în număr insuficient pentru a da statului putere) sau în sistemele de sănătate, justiție, apărare, ordine publică și învățământ. De ei este absolută nevoie pentru a da performanță atributelor cu care Constituția și legea au investit instituțiile statului. Grav este că personalul calificat pentru aceste domenii vitale ale statului a plecat și pleacă în continuare pentru un trai mai bun în alte țări. Cu excepția, probabil a justiției și Armatei, personalul care completează cât de cât necesarul este fie slab calificat fie slab sub aspect uman, presa fiind plină de știri senzaționale cu funcționari ai instituțiilor statului puși pe căpătuială, autori ai unor acte și fapte cu caracter penal, cu funcționari abuzivi (abuzul este consecința incompetenței profesionale, este semnalul că acea persoană nu are ce căuta în sistem) etc. O mică parte a populației capabilă să obțină performanțe în mediul economic ostil de azi se luptă la limita supraviețuirii cu puhoiul de taxe și impozite create pentru a înființa și ține în viață instituții publice cu funcții mici însă cu personal excesiv, unele dintre acestea doar cu rolul de a aduce la buget banii pe care guvernele nu le pot aduna din colectarea normală a celor existente și convenite ca fiind contribuția normală a societății pentru interesul comun. În rest, până în trei milioane de oameni sunt în categoria celor care fac muncile calificate în minerit, construcții, exploatări forestiere sau necalificații. Sunt cei care fac muncile brute. Au venituri mici și o viață mizeră. Avem un deficit cumplit de personal în industria prelucrătoare. Sunt cei care au plecat aiurea la munci de o calitate inferioară însă mai bine plătite.

„Şi asta pentru că, atunci când s-a făcut ajustarea care, desigur, era necesară după câţiva ani de creştere economică nesănătoasă, cei puţini au luat mult, iar cei mulţi au luat puţin, ba chiar au şi pierdut”. Spune Florin Georgescu. Are dreptate. În guvernările băsesciene puținul ce a putut fi adunat s-a dus aiurea, la clientela de partid, nu a fost folosit pentru dezvoltarea reală a țării. Toate investițiile cu care Elena Udrea și gașca de idioți ai PDL și UDMR se laudă sunt, în mod real, consumuri fără rațiune. În partea lucrativă a „investițiilor” baza o constituie importurile de materie primă și materiale ba chiar și proiectele au fost cumpărate. Astfel că industria locală nu are o participare consistentă. Pe orizontală nu s-a dezvoltat nimic. Investiția terminată nu mai are bugetare pentru întreținere, reparații, înlocuiri. Acolo unde au fost făcute așa-zisele investiții nu există surse de finanțare pentru plata puținilor funcționari publici ai primăriilor darămite pentru susținerea și exploatarea „investiției”. Dacă este să privim cu mai multă acuratețe la așa-zisele investiții putem trage concluzii că scopul investiției are caracter voluptoriu și nu lucrativ. Sunt destinate unei stări de bine peste binele dat de odihna cerută de organism. Parcuri, bazine de înot, patinoare, telegondole etc. Nici una din investițiile băsesciene nu crează valoare, nu va aduce nici azi și nici mâine un plus la bugetul local sau de stat ba, dimpotrivă, vor consuma din resursele puține existente, se vor degrada în timp prin nefolosință și lipsă de întreținere. Nu au fost realizate acele investiții de care comunitățile locale mici au nevoie, ca de aer, pentru a apropia condițiile de viață din mediul rural de cele din mediul urban. Practic, scopul final al acestora acesta ar fi fost. Acolo unde nu ai drum îmbunătățit, nu ai curent electric, nu ai canalizare, nu ai stație de epurare, nu ai apă curentă, nu ai mica industrializare a produselor agricole, nu ai surse de finanțare a bugetului local nu poți spune că un parc „ca la oraș” sau un teren de fotbal constituie o investiție care duce satul sau comuna la nivelul mediului de viață urban.

După gustul meu, Florin Georgescu s-a exprimat bine însă incomplet. Acest „măr” nu poate fi consumat. Nu poți lua coaja lui și să o aplici unei alte pulpe. Pentru că, este evident, ceea ce viermii au mâncat din pulpa mărului nu mai poate fi recuperat. Arunci totul. Faci alt măr. Te limitezi ca stat la cheltuielile de bază, reduci sau elimini aceste așa-zise investiții, chemi investitorii privați să investească în infrastructura de care ei au nevoie și le dai mână liberă în limitele prevederilor legale (după ce modifici legile concepute aiurea care împiedică investiția privată și excelează în controlul de stat, principala sursă de corupție în țară !), reduci sau desființezi taxele și impozitele aberante pentru a permite formarea capitalului autohton, descurajezi sau interzici creditele doar cu buletinul sau alte produse bancare ce au ca finalitate jaful clienților și, spun eu, elimini din legi acele prevederi care au dus la bancherism. Eliminarea din legi a prevederilor care te obligă să fii clientul băncilor, să ai conturi deschise pentru a fi formal persoană juridică privată, este absolut necesară. Statul nu mai trebuie să fie subordonat intereselor financiare ale băncilor. Iar băncile trebuie readuse în rândul actorilor comerciali. Băncile trebuie să își negocieze serviciile către populație nu să le impună cu sprijinul legii date de stat.

Trebuie eliminată din viața publică o tâmpenie plecată de la sau întreținută de Mugur Isărescu: instituțiile statului nu pot face eficiență economică. Instituțiile statului răspund pentru eficiența lor socială, cu folosirea corectă a resurselor la dispoziție și prin scăderea cheltuielilor acolo unde situația impune. Trebuie, neaparat, redusă gaura neagră creată de procedura penală prin care magistrații procurori și poliția judiciară consumă irațional resursele financiare ale bugetului de stat pe cercetări inutile, pe perioade lungi de timp și cu rezultate nesatisfăcătoare. Ca să dau doar acest exemplu, fiind convins că sunt oameni care pot arăta cu precizie alte zone din viața noastră cotidiană unde resursele financiare sunt cheltuite aiurea. Nu mai spun de CNAS, ANA și alte și alte așa zise instituții și agenții de frecat menta.

Politica externă „făcută uninominal”

Ieri s-a finalizat un mare moment politic. De fapt și de drept s-a constituit o nouă majoritate politică în Parlament, a fost validat un guvern USL care a depus jurământul, formal, în fața Președintelui României și a intrat în pâine prin preluarea posturilor de premier și a unor ministere de la cei demiși.

Victor Ponta și-a intrat în pâine împreună cu miniștrii lui. De azi încep rearanjările în ministere și agenții și demiterile acolo unde portocalezii nu înțeleg să plece singuri. Se vor schimba politici organizaționale și se vor umple pagini întregi cu delațiuni către noile conduceri. La ușile noilor „stăpâni” sunt deja cozi lungi cu vechi „prieteni” care doresc un ciolan de ros dispuși să ofere, generos, dosarele făcute de ei în timp contra celor care s-au înfruptat din prea plinul puterii portocalii. Aceasta va fi partea mai puțin văzută a schimbării puterii. Cea mai josnică acțiune ce se produce de fiecare dată când un titular al puterii se schimbă.

Despre „ei” mai târziu, pe măsură ce presa și telefoanele vor aduce informațiile „la cald”.

Acum am în atenție pe Andrei Marga vs. Traian Băsescu (Mediafax). Place sau nu, schimbarea puterii în România are ca efect căderea în cap al lui Băsescu. Efectiv. Victor Ponta și miniștrii lui vor lupta contra lui Băsescu, în echipă dar și individual. Eu sunt convins că Traian Băsescu nu are posibilitatea să reziste. Nici una din atribuțiile prezidențiale nu îi oferă posibilitatea să contreze eficient la atacurile ce se vor produce începând de azi.

Traian Băsescu a cerut să nu se facă o restaurație și să îi fie respectate reformele statului în domeniile învățământului, ale muncii, ale justiției. Adică acolo unde USL are angajamente ferme față de societatea civilă, sindicate și patronate. Restaurația se va produce. Reașezarea statului pe temelii sănătoase trebuie făcută. Cererea lui Băsescu a fost refuzată chiar dacă Ponta nu a spus nimic în acest sens.

Se anunță o reformă severă în domeniul politicii externe. Andrei Marga a pronunțat modul în care politica externă urmează a se face:

"Avem nevoie de consens, să ieşim din politica externă partizană. Politica externă a României trebuie să fie elaborată după consultarea Parlamentului şi, de ce nu, a populaţiei în lărgime".

Este clar. Politica externă va avea liniile directoare în deciziile Parlamentului, acolo unde mandatarii cetățenilor care au votat vor dezbate ce și cum cu privire la relațiile cu un stat sau altul, cu privire la un angajament internațional sau altul, cu privire la un tratat sau altul. Președintele țării ia aminte și aplică decizia Parlamentului fără a mai angaja în nume propriu țara în aventuri internaționale. Adică nu va mai face politică externă „uninominal”.

Am scris anterior că, după părerea mea, numirea lui Marga la Externe are rolul de a lua de la Băsescu acest domeniu de activitate și a-l aduce în Parlament. Modul în care Andrei Marga a fost primit de Băsescu la depunerea jurământului îmi arată că derbedeul de la Cotroceni știe sau intuiește ce va urma. Andrei Marga este, ca om, o nucă tare. Andrei Marga ca ministru de externe, cu sprijinul Guvernului Ponta și al Parlamentului poate fi în relația cu Băsescu mult prea tare pentru derbedeul ce se închipuie zeu.

Marga afirmă că Băsescu a fost adus de consilieri într-un unghi mort.  El prost, consilieri proști, sfârșit previzibil.

Să se facă dreptate !

Într-o postare anterioară am spus că, după mine, principala bătălie politică și obiectivul politic major și imediat al USL în cele 6 luni de guvernare capturate de la PDL și UDMR este acela de a câștiga încrederea electoratului român. De aceea în programul de guvernare ajuns la Parlament pentru investirea Guvernului Ponta sunt prevăzute, în mod concret, măsurile reparatorii: înapoierea banilor jefuiți de PDL și UDMR pensionarilor prin calcularea cu rea-credință a contribuției de 5,5% asupra întregii pensii și nu doar a sumei care depășește 740 lei, readucerea salariilor bugetarilor la valoarea nominală din 2010, abrogarea HG privind facultatea în limba maghiară de la UMF Târgu Mureș, revederea proiectelor de exploatare a resurselor minerale în interesul statului român și alungarea din această zonă de interese a căpușelor PDL+UDMR și a finanțatorilor acestora etc. Sunt măsuri imediate, de impact social major, măsuri care vor întări declarația politică comună a partidelor componente USL că vor face „o altfel de politică”.

Populația cere cu insistență „să se facă dreptate”. Iar pentru populația țării nu există dreptate atâta timp cât nu sunt soluționate imediat și reparatoriu abuzurile guvernărilor succesive Boc și Ungureanu. Cum se va ajunge la această dreptate, interesează mai puțin pe pensionar sau bugetarul care este dispus să își ofere încrederea în politicienii USL. Unii vor primi satisfacție și vor înjura pe cei care le rezolvă problema însă aceștia vor fi în minoritate. Majoritatea va avea însă un cuvânt greu de spus la alegerile locale și parlamentare.

O prezentare a programului de guvernare al USL pentru perioada de 6 luni de zile rămase până la alegerile parlamentare, făcută în ziarul Gândul, evidențiază o abordare prudentă a problemelor guvernării. Este absolut normal. Nu te poți angaja pe ce nu știi, pe o bază devastată, prăduită, măsluită, deformată. Toate domeniile de interes național care formează obiectul unei guvernări sunt vraiște. Oportunismul, primitivismul, carierismul, interesul personal sau de partid sunt atât de prezente în instituțiile statului încât a face angajamente de guvernare pe baza lor înseamnă a perpetua dezastrul guvernării băsesciene. Pentru înlăturarea lor se impune acel audit care să aducă la lumină toată murdăria politică și politicianistă a băsescienilor, pedeleilor și udemereilor. Un program de guvernare pe termen mediu și lung se poate prezenta Parlamentului abia din toamnă de guvernul ce se va forma atunci pe baza unei noi majorități parlamentare.

Să se facă dreptate. Lumea se uită după mesajele USL care le confirmă certitudinea dreptății. Discuțiile cu FMI ale lui Florin Georgescu sunt în centrul atenției. Bine face Ponta că trimite jurnaliștii la Florin Georgescu. Acesta are capacitatea de a comunica în sensul dorit de cetățeni fără a încălca regulile discursului finanțiștilor. Iar din ce spune Florin Georgescu se desprinde ideea că, fără a se abate de la ținta de deficit bugetar convenită cu FMI, BM și CE, se vor putea înapoia pensionarilor banii jefuiți de Băsescu, Boc și Ungureanu, se vor putea reîntregi salariile bugetarilor. Suficient. Există speranța. Se va face dreptate.

Pe de altă parte, campania anti-USL continuă cu atacurile din ce în ce mai inventive ale pedeleprelor la care se adaugă cele ale udemereilor (inclusiv amenințările iredentiste). După părerea mea, este bine că s-au îndreptat asupra propunerilor de cabinet ale lui Victor Ponta. Persoanele atacate în media băsistă au capacitatea de a se apăra singure. Nu trebuie să le țin eu partea. Sau alții ca mine. Nici nu formulez judecăți asupra problemelor lor. Să facă bine și să își prezinte situația în fața presei, a aceleia care a ridicat aceste semne de întrebare. Sunt persoane care pot fi înlocuite, indiferent de numele ce îl poartă. Din moment ce sentimentul populației cu privire la ele este de neîncredere, musai trebuiesc înlocuite. Obiectivul principal primează în fața interesului persoanal. Deocamdată, pentru obținerea încrederii din partea populației sunt obligatorii toate măsurile administrative ce se pot face chiar dacă, la un moment dat, unele măsuri vor fi cotate ca excesive în cercurile restrânse ale simpatizanților acestora.

Bătălia pentru cucerirea încrederii populației a început bine. Acum suntem abia în faza angajamentelor politice. După validarea de către Parlament a noului cabinet și a programului acestuia, trebuie trecut, din primele acte ale guvernării la punerea lor în practică prin actele normative care să permită materializarea lor. Restul ... este apă de ploaie.

Uite banul, nu mai este banul.

Banul. Banul care să satisfacă toate cererile, pretențiile, speranțele, angoasele, mofturile și corupțiile care s-au manifestat și se manifestă încă în mediul public. Banul care există acolo, ascuns în visteria țării, banul „strâns cu migală și răspundere guvernamentală” de ai lui Boc și ai lui Ungureanu, declarați public însă nearătați aceluiași public doritor de senzațional și circ.

Băsescu, derbedeul de la Cotroceni, „a sperat”, la desemnarea lui Victor Ponta ca premier, că salariile ciopârțite de el, Traian Băsescu și gașca lui de mafioți portocalii, în cârdășie cu „emancipații” udemeriști și uneperiștii cei socialiști, vor fi reîntregite cât mai repede cu putință. Imediat un portocaliu, ministru de finanțe de pe lângă vanitosu premier-paiață Ungureanu, a guițat prețios că are în pușculiță 5 miliarde de euro și 7 miliarde de ron. Lumea hămesită s-a aruncat „la bătaie” la ușa Guvernului cu ochii însă spre viitorul guvern Ponta, nu spre cei ce au jefuit, așteptând cu mâna întinsă ca imediat să li se dea ce guvernele Boc și Ungureanu le-a luat. Imediat. Iar acest imediat începe să îmbrace și forme propagandistice televizate, cu persoane aflate în cumplită dificultate, în special pensionari. Imediat au început și porturile portocaleze ca B1 Tv, Realitatea Tv, Nașul Tv să toace „incapacitatea guvernului Ponta” de a răspunde așteptărilor populației. Imediat ce Victor Ponta a declarat că banii despre care Ungureanu și gașca lui alături de pedeleprele care au tot lătrat scârne pe la Tv nu există, imediat a început campania anti-guvernul Ponta, anti-USL. Viitorul Guvern nu vrea să refacă pensiile jefuite, nu vrea să refacă salariile, USL a dat jos guvernul Ungureanu să împiedice astfel pe aceștia să reîntregească salariile bugetarilor așa cum au promis la instalare ... Au turbat pedeleprele. Pentru o vorbă care exprimă realitatea. Banii pentru reîntregirea salariilor nu au fost prevăzuți în buget. La B1 Tv, infecția umană numită Mircea Toader sare în sus declarând pretențios că se avea în vedere acest lucru la rectificarea bugetară.

Este evident că guvernul demis Ungureanu nu avea de gând să reîntregească salariile din sumele care veneau din taxe și impozite, adică sumele care sunt regenerabile în mod natural ci din împrumuturi, cu care în campania electorală a sinistrei coaliții „să rupă gura târgului” pentru niște procente în plus pentru PDL, UDMR și UNPR.

Realitatea este destul de clară. Mariana Câmpeanu a spus-o direct. Dacă sursele de finanțare nu există, atunci vor identifica care surse pot fi folosite. Iar aici se poate merge de la o mai bună colectare a taxelor și impozitelor, măcar cu câteva procente, nu la nivelul mediei UE dar măcar pe aproape până la verificarea așa-ziselor investiții planificate de udriștii și popeștii portocalii. La astea se poate adăuga verificarea cheltuielilor curente ale ministerelor și agențiilor, de unde este imposibil să nu fie găsite cheltuieli aiurea. Se mai pot reduce cheltuielile cu folosirea parcului auto al ministerelor sau reducerea cheltuielilor cu consumabilele de birou. Neaparat la ministere și agenții unde tot felul de șefi și șefuți cer analize, statistici, evaluări, aprecieri, referate și alte minunății birocratice consumatoare de hârtie, scaune, birouri și personal suplimentar pentru nimic. Cele mai multe dintre documentele acestea, dacă nu toate aceste documente, nu au finalitate decizională. Ele rămân la nivelul șefilor și șefuților care prezintă la bilanțurile anuale căruțele sau camioanele cu dosarele lucrate de ei cu cerința de a se suplimenta numărul de locuri de muncă din direcția generală, direcția sau serviciul pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, atribuții construite tot de ei și modificate în favoarea birocrației an de an.

Bani pot fi găsiți. Dar nu cei anunțați de Ungureanu. Ei trebuie căutați în partea unde guvernările portocalii au excelat în risipă. Acum. Mai târziu, când se va construi un nou buget, se vor regăsi în prioritățile bugetare. Sper ca USL să înțeleagă că bunăstarea cetățeanului este cea mai mare prioritate bugetară. Investițiile guvernamentale pot fi transferate în sfera privată, acolo unde firmele cu anumite interese să bage banii și nu să primească gratis, pe seama înfometării cetățenilor și ducerii lor la moarte înainte de termen, servicii publice  moderne și infrastructura necesară afacerilor lor.

Demențiada portocaleză post-mortem guvernării portocalii

Cârcotesc. Mă uit, cu interes, la mai multe posturi Tv și citesc mai multe comentarii care au ca scop defăimarea fostei opoziții și viitoarei puteri construită în jurul USL. S-au adunat, la grămadă, toți. Și ai noștri și ai lor. La concurență, parcă, dau în USL și în special în unii lideri USL. Cel mai atacat este Crin Antonescu. Alături de el sunt pe lista neagră Andrei Marga, Mariana Câmpeanu ... Nu a fost validat viitorul guvern în Parlament, nu s-a emis nici un act administrativ, s-a dat doar publicității lista cu persoanele nominalizate să ocupe funcțiile de miniștri și deja, ca la o comandă, toată lumea este dezamăgită, este sceptică în privința viitorului, se anunță acte extreme. De la unii care au trecut prin viață și au avut posibilitatea să îi aprecieze pe cei nominalizați în activitatea lor în guvernările anterioare, pot înțelege nemulțumirile. De la cei mai tineri nu pot prelua fără mari semne de întrebare suspiciunile cu care se etalează în scris. Pentru că am observat preluarea de către aceștia a „verdictelor” promovate cu insistență de portocalezi îmi pun întrebarea dacă nu cumva până acum au fost portocalezi mascați care au reactivat la acest moment în rândurile liberalilor. Mă refer doar la mediul liberal pentru că nu urmăresc mediile altor formațiuni politice.

Un Guvern se formează pentru a face administrație pe un teren politic. Este posibil să nu îți placă un ministru, este posibil să să îl consideri pe altul mai bun însă nu este posibil să negi binele realizat după ce „ai luptat” pentru înlăturarea portocaliilor de la putere. Este ciudat un astfel de comportament. Nu doar că este ciudat este însă și un semnal că unii dau dovadă de infantilism preluând și amplificând în mediul liberal tot felul de aiureli propagandistice ale portocaliilor. Toate atacurile sunt la persoană. Am observat că imediat ce la B1 Tv sau în Evenimentul Zilei se aruncă o găleată cu lături în capul unei personalități liberale din viitorul Guvern Ponta, la noi, la liberali, apar „zugravii” care întind rahatul pe cel acuzat fără a se face o analiză a mesajului denigrator. Nu se acceptă nimic. Dacă intervii și ceri clemență pentru cel acuzat până la proba verității, devii dușman al liberalismului. Culmea ironiei.

Mă aștept să văd preluate în mediile liberale tâmpeniile promovate de Tismăneanu și Macovei pe blogurile lor și în Evenimentul Zilei că moțiunea de cenzură a urmărit împiedicarea Justiției să își ducă la îndeplinire lupta anticorupție, întârzierea la aderarea în spațiul Schengen, destructurarea țării pentru a fi împărțită între baronii PSD și PNL (devenit, în mintea lor, partid socialist). Am văzut că sunt preluate ideile lui Cartianu cu privire la Crin Antonescu și mă aștept să îi văd promovați în grupurile liberale pe Mihăieși, Moraru, Pătrășconiu, Turcescu ... La cum s-au format prieteniile pe facebook, observând la mine că am prieteni comuni cu foarte mulți portocalii declarați și foarte supărați, care însă nu au loc la mine în pagină, am ajuns la concluzia că așa-zisul liberalism declarat de unii este de fațadă. Sunt prea superficiali pentru a fi liberali, sunt mai aplecați să asculte pe la uși și să vadă prin gaura cheii decât să deschidă ușa și să înfrunte adversarul.

Am spus mai sus că portocalii și portocalezii și-au stabilit ca țintă pe Crin Antonescu. De fapt, ei au judecat bine. Crin Antonescu este cel care menține, azi, o speranță în sufletele celor care încă mai cred că cele promise de USL se vor îndeplini. În ultima conferință de presă a PNL, Crin a afirmat că cele promise se vor îndeplini. Abrogarea HG care impune înființarea facultății în limba maghiară, în înțelegerea liberală un act prin care se aduce atingere limbii române ca singura limbă oficială în spațiul românesc, Antonescu a spus că va fi prima hotărâre a viitorului guvern. Baza acestei hotărâri este tocmai moțiunea de cenzură care a trecut și a demis Guvernul Ungureanu. Această poziție a lui Crin a fost, cumva, criticată, doar la Nașul Tv, televiziune nou apărută și portocalie până în prăsele. Singura reacție oficială a venit de la UDMR care a amenințat că nu va sprijini, din opoziție guvernarea USL și a catalogat PNL (de fapt) ca fiind un partid extremist de factura PRM. Nici un postac liberal nu a spus ceva despre acest lucru. Crin Antonescu a văzut un jurnalist al EvZ și s-a mirat, cumva în glumă, că această fițuică portocalie mai apare. EvZ a început o campanie disperată împotriva lui Antonescu că acesta și-a manifestat intenția de a desființa EvZ. B1 și celelalte posturi portocalizate țin isonul fițuicii. Liberalii dorm. Nu au treabă cu această campanie de denigrare a lui Crin Antonescu și a PNL. Ba, mai mult, se pare că cei care îl au pe Crin ca pe un ghimpe în coastă au găsit un nou sprijin în atacurile lor anti-Antonescu.

Constat cu regret că cei care se declară liberali participă cu trup și suflet la campania anti-PNL a portocaliilor. Rămâne să văd în grupurile liberale o susținere puternică pentru Traian Băsescu doar pentru a da în Crin Antonescu.