Hai cu dezinformarea și denigrarea. ONG-uri internaționale sunt, evident, foarte interesate.

România este o țară care face comerț ilegal cu arme în Orientul Mijlociu. Acuzația vine de la două organizații chipurile neguvernamentale cu foarte multe ramificații în zona Balcanilor. BIRN și OCCRP. Nu le văd în România, dar poate nu am ajuns eu pe unde trebuie. Teritoriul românesc este însă acoperit de Amnesty International care se bagă și el în discuție avansând, așa cum știu cei din această organizație „păreri” și „probabilități”.

Cei de la BIRN și OCCRP au făcut ei o mare investigație, cică de un an, și au ajuns la concluzia că unele state din Balcani la care adaugă și România au făcut comerț cu arme cu state din care armele au ajuns la criminalii din zonele de război, cei de la OCCRP afirmând, sentimental, că armele românești au produs multe suferințe.

Eu iau știrea de la Agerpres. Agenția de presă română ia informația și îi pune un titlu care poate induce în eroare: Țări est-europene, inclusiv România, au vândut arme către state cunoscute că le livrează apoi în Siria (anchetă)

Aici sunt incluse Turcia, Arabia Saudită, Iordania, Emiratele Arabe Unite. ONG-iștii ăștia internaționali declară că aceste state care au importat armament și muniții din România, ca să mă refer doar la România, le-au oferit apoi grupărilor beligerante din Siria. Că armele au ajuns la luptătorii ISIS. Că produc multă suferință etc.

Stop ! România exportă armament în statele care îl solicită în funcție de nevoile acelor state. Idioții internaționali (nu am cum le spune altfel !) nu pot aduce acuze României pentru comerțul legal cu arme pe care îl face. Dacă îi aduc acuze, pot gândi, am dreptul să mă gândesc că miliardul ăla de dolari la care ei fac referire a stimulat simțurile altor producători de arme care ar dori să exporte ei armamentul în acea parte a lumii. Cine să fie, cine să fie ? Uite întrebare.

Chiar să gândim. Nu strică. Oare cine înființează ONG-uri internaționale destinate să combată corupția din statele devenite ținte ale atenției „supervizorului” ? Hm. Statele sunt din Balcani. Hm. Serbia este reședința BIRN. Hm, hm ! Oare cine o fi ? Cel care este are mare grijă de puritatea democrației în Serbia, Albania, Kosovo etc. A, să nu uit Bulgaria. Măi să fie, dar dacă adaug și tipul de armament, adică AK-47 cu diverse îmbunătățiri, muniția de 7,62 mm și alte alea, bașca obiceiul luptătorilor arabi de a avea pe mână armament de acest tip ajungem ușor-ușor către unele zone. Nu incriminez, doar mă întreb.

Ce mi-a sărit în ochi este însă implicarea Amnesty International, prin Patrick Wilcken și a lui Bodil Valero, raportor al Parlamentului European pe problema armelor, au spus că cel puțin câteva dintre aceste transferuri probabil au încălcat legislația europeană, internațională și națională privind exporturile de arme.

Raportorul Parlamentului European, Bodil Valero, o duduie din Partidul Verzilor din Suedia, va avea de dat niște explicații. Dacă nu le va cere Guvernul României poate le va cere un euro-parlamentar român. Nu este de colo să vezi că țara ta este acuzată că dă arme criminalilor internaționali încălcând astfel toate tratatele internaționale în vigoare. Poate o obligă cineva să își ceară scuze. Fiind din Suedia, fiind femeie și fiind „verde”, nu am speranțe, dar se poate încerca.

„Dovezile indică faptul că astfel de arme ajung în mod sistematic la grupări armate acuzate de grave încălcări ale drepturilor omului. Dacă se va dovedi că este așa, transferurile sunt ilegale conform legislației internaționale și ar trebui oprite imediat”, a afirmat Wilcken.

Aha !

Mie mi se par cam dese intervențiile Amnesty International în zona asta a noastră. Foarte dese. Li se par cam multe nereguli. Aduc cam multe acuze pe bază de păreri. Până și părerea expertului Amnesty International ar trebui luată la puricat.

Pe cine are musiu în atenție ? Țara care importă armele sau țara de la care importă armele ? Pe cine vrea Amnesty International să blocheze ? Cine are interesul în acțiunea AI ? Cum poate dovedi el că aceste importuri din România „ajung în mod sistematic la grupările teroriste” ? Pentru că grupările zis-democratice primesc arme de la americani, de la francezi, de la englezi, de la ruși ... Care sunt grupările armate care încalcă grav „drepturile omului” ? Ce este „încălcare gravă a drepturilor omului” pe timpul unui conflict armat ? Dar pe timpul unor operațiuni militare ?

Guvernul nu are de ce să emită un drept la replică pentru o astfel de „știre”. Este evident că se știe cine este în spatele Amnesty International, a BIRN și OCCRP. Noi nu prea știm. Dar nu este exclus să aflăm. Poate nu azi, dar mâine sigur.

Deocamdată, pun acțiunea în balanța interesului unui stat care vrea să preia o piață de armament. Având în vedere că miliardul ăla de dolari a fost luat de Bosnia, Bulgaria, Croația, Cehia, Muntenegru, Slovacia, Serbia și România, parcă nu ar fi cine știe ce gheșeft. Dar dacă îl va lua doar unul sau doi dintre cei care au comandat „studiul” și articolul din The Guardian, atunci situația se schimbă.

Pe mine începe să mă preocupe acest ONG cu comportament suspect numit Amnesty International. Cred că vrea să ia locul Consiliului de Securitate al ONU.

Poziția României față de conducerea din Siria

Statele UE și NATO critică dur regimul Bashar Al-Assad. Unele state și-au retras ambasadorii și au expulzat ambasadorii Siriei. Rusia și China sunt pentru renunțarea la sancțiunile internaționale și sprijinirea guvernului sirian pentru a aduce la normal situația din țară. ONU are o poziție de neutralitate. Nu poate altfel. Două mari puteri, Rusia și China, pot bloca în orice moment activitatea ONU. Lor li se pot adăuga, evident și alte state.

Nu avem o poziție oficială exprimată de Președintele României, cel care a ales, se pare, să continue a avea relații cu regimul Bashar Al-Assad, împotriva cererii Guvernului ca România să adopte aceeași poziție cu cea a statelor membre ale UE și NATO. Consider, ca cetățean român, că Traian Băsescu nu greșește, devine părtaș la crimele comise de guvernul sirian. Este mai mult decât o greșeală.

Pe de o parte este o problemă a Siriei ce regim dorește. Conflictele în Siria între Guvern și opozanții acestuia sunt proprii acelui stat. Comiterea de crime de către guvernul sirian împotriva propriei populații nu mai este o „problemă internă” a Siriei. Devine deja o problemă de drept internațional, Siria, la fel ca și România, semnând tratatele internaționale cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Din moment ce guvernul de la Damasc încalcă aceste prevederi, România trebuie să reacționeze și să sancționeze guvernul Bashar Al-Assad prin retragerea reprezentantului României la Damasc și expulzarea reprezentantului Siriei de la București. În caz contrar, devine părtaș la aceste crime.

Faptul că Rusia și China se poziționează de partea guvernului sirian nu este o noutate. Nu de dragul Siriei acționează așa Rusia și China, aici este vorba despre poziționarea globală a celor două state, este vorba despre interesul lor politic în zonă. Este vorba despre opoziția celor două state față de SUA și UE care au, la rândul lor, interese politice majore în Orientul Mijlociu.

Poziția României este total greșită. România trebuie să se integreze, ferm, în politica externă europeană care, chiar dacă încă nu a devenit un tot în sine, este la începutul ei.

Băsescu devine penibil. Am auzit, ca idee, exprimări potrivit cărora România nu strică relațiile cu Siria ca un comandament extern, în considerarea relațiilor României cu statele din zonă. România ar deveni o interfață între statele care au sancționat Siria însă doresc să continue relațiile cu ea. O astfel de interpretare ar arăta că acele state au sancționat Siria de ochii lumii, că interesele majore de politică externă justifică crimele contra umanității. Nu o cred. Mai plauzibilă este varianta că Traian Băsescu nu dorește să răspundă cererilor Guvernului în domeniul politicii externe în încercarea lui de a impune poziția pe care a avut-o până în prezent, aceea de singur gestionar al politicii externe românești. Guvernul are însă un as în mânecă. Parlamentul și majoritatea parlamentară actuală care poate, ca urmare a unei cereri a Guvernului să emită o Hotărâre prin care România aplică sancțiuni Siriei, retragerea reprezentantului României pe lângă Bashar Al-Assad fiind una dintre măsuri. mai mult, România poate prin Hotărârea Parlamentului să interzică liderilor politici și administrativi ai Siriei să mai intre în România pentru o perioadă de timp delimitată sau până la îndeplinirea unei/unor condiții.

Cred că acolo se va ajunge, asta dacă Guvernul Ponta vrea să redea Parlamentului și Guvernului atribuțiile constituționale.