Un Brexit complicat. UK își reevaluează politicile comerciale

Merge greu cu Brexit-ul. Comisia UE care negociază este nemulțumită de rezultate. Negociatorii britanici comunică „rezultate satisfăcătoare” dar fără a avea de partea cealaltă confirmarea. Nici cu privire la soarta expaților UE din Reagtul Unit și a expaților britanici din statele UE, nici cu privire la situația frontierei terestre a UE cu UK în Irlanda, nu mai spun despre obligațiile financiare angajate de Londra în cadrul proiecției financiare a UE până în 2001. Singura grijă a briților este viitoarea relație comercială cu UE.

Membrii cabinetului May sunt pe teren. Hammond s-a întâlnit cu grupul de la Vișegrad de la care speră să obțină o susținere pentru o prelungire a raporturilor UK cu UE, chiar dacă UK va anula, prin legea existentă acum în Camera Comunelor, toate legăturile juridice cu UE. Ceva greu dacă nu chiar imposibil.

La București a venit ministrul secretar de stat pentru Comerţ Internaţional, Greg Hands care a promis, din partea guvernului britanic, un suport financiar de 4 miliarde lire sterline pentru a-i ajuta pe exportatorii britanici și pe importatorii români să își intensifice schimburile comerciale. Exportatorii britanici și importatorii români ! A se reține ! Sursa: euractiv.

La Florența va merge Theresa May care va avea misiunea de a lămuri pe italieni, a-i încuraja să sprijine economia britanică.

Câteva observații se cuvine a face. Mai ales că zilnic urmăresc zbuciumul briților cu privire la Brexit.

Au făcut un referendum cu scop de șantaj la CE. Din nefericire pentru ei, referendumul având o cauză politică internă a conservatorilor - Cameron a făcut pe placul radicalilor pentru a rămâne în funcția de prim-ministru -, referendumul a dat câștig de cauză naționaliștilor. Guvernul britanic nu a fost pregătit pentru un rezultat favorabil ! Au fost convinși că briții sunt suficient de educați și buni cunoscători ai UE astfel că pragmatismul lor va prevala și referendumul va pica. Nu au avut toate datele corecte.

Cu tot aportul Rusiei - prin intermediul „războiului cibernetic” -, trei țări europene au ales rămânerea în Uniunea Europeană: Austria, Olanda și mai apoi Franța. Marea Britanie „a căzut de fazan”. La fel ca Grecia care sub influența lui Varufakis (ministrul de finanțe al lui Tsipras) a sperat să rupă „zona euro”. Acum, Varufakis își face mendrele în Marea Britanie, profesor, învățând studenții că „euro” este pe moarte, că UE este „câh” și alte alea.

Comerțul nostru cu Regatul Unit este în valoare de 3,6 miliarde lire sterline. Undeva la 4% din comerțul extern al României. Dacă ne uităm la paritatea lira sterlină/euro, vedem că a ajuns la 1,08 euro/liră sterlină ! Iar prognoza este ca lira sterlină să scadă și mai mult în perioada următoare, chiar până la 29 martie 2019 când Marea Britanie va părăsi de facto Uniunea Europeană, cu sau fără acord de separare.

Mai trebuie să știm că Marea Britanie are o mare particularitate: economia briților are 80% servicii ! Serviciile lor vor fi cele mai afectate în cazul Brexit-ului ! Pierd agențiile europene bazate pe serviciile financiare cu euro și medicamente. Serviciile legate de producătorii continentali vor fi pierdute când producătorii se vor retrage pe continent pentru că în caz contrar, producția lor din Marea Britanie va deveni mai scumpă iar concurența nu va refuza „pleașca” ! Iar producătorii continentali cei mai afectați sunt în Germania, Olanda, Franța, Italia.

Briții s-au lăudat la București faptul că avem în România 5.000 de companii britanice. La Ambasada României în Regatul Unit avem o foarte scurtă listă a celor mai importante companii britanice în România (aici). Energie (servicii), medicamente, neferoase (producție primară), lanțuri și sârmă. Hm. Să tot faci rachete cu așa contribuție.

Între timp, serviciul de imigrări de la Londra trimite „imigranților” români, de fapt tuturor „muncitorilor europeni”, anunțuri privind obligația de părăsire a Regatului Unit. S-au grăbit. Și-au cerut scuze. Dar trebuie spus că în 2019 treaba va fi foarte urgentă. Din martie 2016 până în martie 2017, Regatul Unit „a scăpat” de 122.000 de „imigranți” europeni din Uniunea Europeană. S-au bucurat guvernanții, s-au felicitat însă astăzi o dau cotită. Datele venite de la companii și instituțiile de învățământ, din sistemul de sănătate etc. le spun că le pleacă cei calificați pentru acțiuni și servicii specializate, înalt calificate. Oameni cu salarii înalte foarte buni plătitori de taxe și impozite. Plecările din Marea Britanie a „expaților” europeni deveniți peste noapte „imigranți” nedoriți au tendința să se amplifice. Au decis să le „ofere” celor cu calificări (obligatoriu calificări !) reduse rezidențe de până la 2 ani după care „ura și la gară” (fără alte beneficii în afara venitului care va fi !) iar celor înalt calificați rezidențe de la 3 la 5 ani, cu „aceleași beneficii”. Am observat din diverse comentarii că expații din Marea Britanie nu sunt încântați de oferta lui May.

Comisia Europeană a avertizat Marea Britanie că serviciile pe teritoriul Uniunii Europene oferite de către o firmă dintr-o țară terță trebuie să aibă un sediu juridic în spațiul Uniunii Europene. Mai pe șleau spus, firma din Marea Britanie care oferă servicii (de orice natură) în statele membre ale Uniunii Europene trebuie să fie persoană juridică a statului Uniunii Europene în care își are sediul fiscal. Va plăti taxe și impozite în Uniunea Europeană. Prin noile reglementări europene, vor putea să dea investitorilor doar dividendele ! Nasol moment !

Pe noi ne interesează enorm de mult situația românilor care sunt în Marea Britanie sau au fost la lucru în Marea Britanie sub protecția prevederilor legislației europene. Dacă Guvernul May nu mai vrea să aplice din 29 martie 2019 nici o lege a Uniunii Europene cu privire la cei care au lucrat până la un moment dat sub protecția legislației europene privind forța de muncă, atunci românii în cauză, la fel ca toți ceilalți europeni continentali, vor suferi o mare nedreptate. Practic, guvernul Regatului Unit le va confisca drepturile de proprietate obținute ca urmare a contribuțiilor individuale la fondurile de pensii și de asigurări sociale de sănătate !

Am devenit suspicios cu privire la Marea Britanie și intențiile ei. Mai ales că după plecarea Marii Britanii din UE, CE va repune pe tapet reglementările UE privind raporturile cu „paradisurile fiscale”. Amenințarea unor politicieni britanici că UK „va sancționa” UE transformându-se într-un mare „paradis fiscal” are pregătită reacția adecvată. Astăzi, insula Jersei are rolul de a ascunde averile sau unele fonduri de pe insula mare. Ce va mai fi mâine ?

Premierul calității actului de guvernare.

Citind diferitele intervenții ale prim-ministrului Dacian Cioloș în ultimul timp, la diferitele evenimente care s-au succedat ca o avalanșă, în multe domenii de interes, am sesizat o diferență absolută de abordare a problemelor față de precedenții prim-miniștri. Calitatea abordării și nu volumul acțiunilor. Precedenții au excelat prin numărul mai mare sau mai mic de participări cu tăiat de panglici, acolo unde acestea erau prezente pentru a confirma prezența politicianului și importanța acțiunii care însă nu au avut un viitor „luminos”. De aceea îi vedem astăzi pe Victor Viorel Ponta sau Călin Popescu Tăriceanu clamând cu suficiență că ei, pe timpul lor, au făcut xxx. Un „făcut” dar fără urme. Un făcut care are rolul menținerii unei iluzii.

În mai puțin de un an, Guvernul condus de Dacian Cioloș are realizări care au fost, până la apariția acestor miniștri, dorințe. Are abordări care, anterior, pe timpul altor guvernări, au fost analizate doar în cadrul restrâns al discuțiilor „de informare” în cadrul ministerelor sau la guvern fără a fi susținute în afara lui. Unele, au fost prezentate publicului sub forma unor acțiuni de bravadă, că noi vom face și vom drege iar astăzi vedem că toate angajamentele asumate public sunt în alt stadiu decât cel promis sau, pur și simplu, nu mai sunt de actualitate.

Pragmaticul Dacian Cioloș și pragmaticii lui miniștri au o altă abordare. Nu au stat mereu pe la Tv (nici nu sunt cunoscuți de public !), aflăm despre ei doar când apare câte un comunicat oficial dat de guvern sau minister cu finalizarea unei acțiuni sau când un ministru îndrăznește să spună că s-au realizat asta și asta. Așa am aflat că România a ieșit definitiv din carantina privind comercializarea cărnii de porc, că a fost inclusă în Anexa 1 ceea ce permite României să exporte carnea de porc în spațiul UE.  Iar de aici apar acele oportunități de care tot vorbim că ar trebui să le exploatăm: maternitățile de porcine se pot dezvolta în România, putem selecta specii de porci autohtone cu care să cucerim alte piețe, trebuie să creem mai multe crescătorii pentru a ajunge măcar într-o perioadă rezonabilă de timp să acoperim necesarul de carne de por pentru consumul populației - astăzi avem în creștere cam 4,6 mil porci iar necesarul de consum anual este de 11 mil. porci, exportul devenind un vis frumos, putem dar nu avem cu ce etc. La fel este situația la carnea de vită, unde acest Guvern a obținut o piață externă mai mare (Turcia vrea să importe carne de vită de la noi după o pauză de peste 20 de ani !) însă nu avem suficiente vite pentru a acoperi cererea etc. La economie, ministrul abia a început să vorbească și așa am aflat că s-au deschis noi unități de producție cu investiții străine sau românești în domeniul industriei auto, că sunt pași importanți făcuți în domeniul investițiilor în dezvoltarea energetică și consolidarea independenței energetice, că sectorul IT crește și are nevoie ca de aer de personal etc.

Este mult de scris despre ce a făcut bine și foarte bine acest guvern de tehnocrați comparativ cu guvernul politic al PSD condus de Victor Viorel Ponta. Nu avem cum compara cu alte guverne, anterioare, pentru că modelul românesc de guvernare nu permite acest lucru. Guvernele politice de până acum s-au ocupat cu preponderență cu distrugerea realizărilor guvernului anterior și reînceperea, aproape de la zero, a unor obiective. Rezultatul ? Pasul pe loc.

Acest Guvern (tehnocrat) a preluat programele în curs, le-a ajustat pentru a obține un rezultat palpabil (și a avut de ajustat în mod serios, ca să folosesc cuvinte cât de cât frumoase), le-a finanțat și a reușit ca pe unele dintre ele să le finalizeze.

Dacian Cioloș este în Letonia la reuniunea șefilor de guverne din statele Europei Centrale și de Est și China, în format 16+1. A avut întâlniri bilaterale cu alți prim-miniștri participanți dar și cu prim-ministrul chinez Li Keqiang. Sunt și elemente de amănunt ale acestei întâlniri însă cadrul general al colaborării româno-chineze este dat de intențiile și nivelul de ambiție al celor doi prim-miniștri privind relațiile comerciale dintre cele două state.

Agerpres. Premierii Cioloș și Li discută continuarea cooperării între China și România în domeniul energetic

Dacian Cioloș a punctat că România are proiecte majore cu China în domeniile energiei nucleare și termice. Dorește o dezvoltare a colaborării în domeniile infrastructurii, cum ar fi cea portuară, și turismului. Referitor la infrastructura portuară, Dacian Cioloș a prezentat la reuniune și o proiecție a dezvoltării având ca reper Dunărea. Agerpres.

Prim-ministrul Li Keqiang a arătat că sunt interesați de o integrare a strategiilor de dezvoltare ale celor două țări în domeniul energetic și al procesării avansate a produselor agricole. China își dorește o creștere echilibrată a comerțului bilateral.

Având în vedere interesul Chinei pentru produsele alimentare și procesarea lor avansată, prim-ministrul Cioloș a avut o intervenție în cadrul reuniunii cu accent pe acest domeniu.

Așteptăm semnale concrete din partea autorităților chineze pentru accesul produselor agro-alimentare românești pe piața chineză. Mă gândesc în primul rând la carne și la produsele din carne. Există deja acces pentru un operator pentru carne de porc, dar ne așteptăm și la alți operatori, (...) și în alte domenii în producția de carne

Dacă vrem să vedem pozitiv, așa cum am încercat să vedem pozitiv și ce a făcut Victor Viorel Ponta la timpul lui când s-a întâlnit cu prim-ministrul Li Keqiang, vedem o abordare echilibrată din partea lui Dacian Cioloș. Știe ce este China în economia mondială și își propune ce se poate realiza în relația cu China. O țară care are obiective majore în Europa însă noi nu îi putem oferi ceea ce ei doresc. Know-how în domeniile de vârf pe care caută să îl „cumpere” din Germania sau Olanda,  prin preluarea companiilor care produc la un nivel tehnologic foarte ridicat. Achiziții ale Chinei care „au îngrozit” occidentul și care pun presiune mare pe modul în care Europa va accepta ca proprietarul marilor companii avansate în domeniul tehnologiilor înalte să fie companii chineze controlate de statul Chinez. La noi, China este invitată să construiască, să aducă know-how nu să preia. Este o diferență iar interesul Chinei este ponderat. A băgat 25 de miliarde euro cumpărând companiile germane doar în anul 2015 și mai vrea. Gândind pozitiv, relația cu China a României va fi una ponderată dar, bine condusă, va avea rezultate care să întărească și să dezvolte cooperarea. Ca să dezvolți însă, trebuie să ai cu ce. Noi avem, deocamdată, terenul și resursele. Avem proiectele guvernamentale și avem o mulțime de reguli europene care trebuiesc introduse în contractele cu China. Iar China le acceptă. Înclin să cred că vine și le și întărește. Firmele lor din Europa au astfel o mai mare protecție internațională.

Participarea lui Dacian Cioloș la această reuniune a reprezentat încă o dovadă a calității omului în funcția pe care o deține. Este evident că nu se poate compara cu predecesorii. Este o diferență ca de la cer la pământ. Până acum.

Hai cu dezinformarea și denigrarea. ONG-uri internaționale sunt, evident, foarte interesate.

România este o țară care face comerț ilegal cu arme în Orientul Mijlociu. Acuzația vine de la două organizații chipurile neguvernamentale cu foarte multe ramificații în zona Balcanilor. BIRN și OCCRP. Nu le văd în România, dar poate nu am ajuns eu pe unde trebuie. Teritoriul românesc este însă acoperit de Amnesty International care se bagă și el în discuție avansând, așa cum știu cei din această organizație „păreri” și „probabilități”.

Cei de la BIRN și OCCRP au făcut ei o mare investigație, cică de un an, și au ajuns la concluzia că unele state din Balcani la care adaugă și România au făcut comerț cu arme cu state din care armele au ajuns la criminalii din zonele de război, cei de la OCCRP afirmând, sentimental, că armele românești au produs multe suferințe.

Eu iau știrea de la Agerpres. Agenția de presă română ia informația și îi pune un titlu care poate induce în eroare: Țări est-europene, inclusiv România, au vândut arme către state cunoscute că le livrează apoi în Siria (anchetă)

Aici sunt incluse Turcia, Arabia Saudită, Iordania, Emiratele Arabe Unite. ONG-iștii ăștia internaționali declară că aceste state care au importat armament și muniții din România, ca să mă refer doar la România, le-au oferit apoi grupărilor beligerante din Siria. Că armele au ajuns la luptătorii ISIS. Că produc multă suferință etc.

Stop ! România exportă armament în statele care îl solicită în funcție de nevoile acelor state. Idioții internaționali (nu am cum le spune altfel !) nu pot aduce acuze României pentru comerțul legal cu arme pe care îl face. Dacă îi aduc acuze, pot gândi, am dreptul să mă gândesc că miliardul ăla de dolari la care ei fac referire a stimulat simțurile altor producători de arme care ar dori să exporte ei armamentul în acea parte a lumii. Cine să fie, cine să fie ? Uite întrebare.

Chiar să gândim. Nu strică. Oare cine înființează ONG-uri internaționale destinate să combată corupția din statele devenite ținte ale atenției „supervizorului” ? Hm. Statele sunt din Balcani. Hm. Serbia este reședința BIRN. Hm, hm ! Oare cine o fi ? Cel care este are mare grijă de puritatea democrației în Serbia, Albania, Kosovo etc. A, să nu uit Bulgaria. Măi să fie, dar dacă adaug și tipul de armament, adică AK-47 cu diverse îmbunătățiri, muniția de 7,62 mm și alte alea, bașca obiceiul luptătorilor arabi de a avea pe mână armament de acest tip ajungem ușor-ușor către unele zone. Nu incriminez, doar mă întreb.

Ce mi-a sărit în ochi este însă implicarea Amnesty International, prin Patrick Wilcken și a lui Bodil Valero, raportor al Parlamentului European pe problema armelor, au spus că cel puțin câteva dintre aceste transferuri probabil au încălcat legislația europeană, internațională și națională privind exporturile de arme.

Raportorul Parlamentului European, Bodil Valero, o duduie din Partidul Verzilor din Suedia, va avea de dat niște explicații. Dacă nu le va cere Guvernul României poate le va cere un euro-parlamentar român. Nu este de colo să vezi că țara ta este acuzată că dă arme criminalilor internaționali încălcând astfel toate tratatele internaționale în vigoare. Poate o obligă cineva să își ceară scuze. Fiind din Suedia, fiind femeie și fiind „verde”, nu am speranțe, dar se poate încerca.

„Dovezile indică faptul că astfel de arme ajung în mod sistematic la grupări armate acuzate de grave încălcări ale drepturilor omului. Dacă se va dovedi că este așa, transferurile sunt ilegale conform legislației internaționale și ar trebui oprite imediat”, a afirmat Wilcken.

Aha !

Mie mi se par cam dese intervențiile Amnesty International în zona asta a noastră. Foarte dese. Li se par cam multe nereguli. Aduc cam multe acuze pe bază de păreri. Până și părerea expertului Amnesty International ar trebui luată la puricat.

Pe cine are musiu în atenție ? Țara care importă armele sau țara de la care importă armele ? Pe cine vrea Amnesty International să blocheze ? Cine are interesul în acțiunea AI ? Cum poate dovedi el că aceste importuri din România „ajung în mod sistematic la grupările teroriste” ? Pentru că grupările zis-democratice primesc arme de la americani, de la francezi, de la englezi, de la ruși ... Care sunt grupările armate care încalcă grav „drepturile omului” ? Ce este „încălcare gravă a drepturilor omului” pe timpul unui conflict armat ? Dar pe timpul unor operațiuni militare ?

Guvernul nu are de ce să emită un drept la replică pentru o astfel de „știre”. Este evident că se știe cine este în spatele Amnesty International, a BIRN și OCCRP. Noi nu prea știm. Dar nu este exclus să aflăm. Poate nu azi, dar mâine sigur.

Deocamdată, pun acțiunea în balanța interesului unui stat care vrea să preia o piață de armament. Având în vedere că miliardul ăla de dolari a fost luat de Bosnia, Bulgaria, Croația, Cehia, Muntenegru, Slovacia, Serbia și România, parcă nu ar fi cine știe ce gheșeft. Dar dacă îl va lua doar unul sau doi dintre cei care au comandat „studiul” și articolul din The Guardian, atunci situația se schimbă.

Pe mine începe să mă preocupe acest ONG cu comportament suspect numit Amnesty International. Cred că vrea să ia locul Consiliului de Securitate al ONU.

Și totuși, se învârte. Lumea nu stă pe loc. Insularii află acum și cum se învârte.

La fel cum englezii nu au știut ce este cu nașparlia asta de Uniune Europeană și ce înseamnă ieșirea din Uniunea Europeană, nici eu nu știu prea multe în privința avantajelor apartenenței la UE a Regatului Unit. Tapajul este pe serviciile financiare ale Uniunii Europene de pe teritoriul Regatului Unit.

Am căutat pe Google și am găsit că la Londra își are sediul Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

ABE este agenția UE care se ocupă de implementarea unui set standard de norme privind reglementarea și supravegherea sistemului bancar din toate țările Uniunii. Scopul său este de a crea o piață unică eficientă și transparentă a produselor bancare.

Ce face ?

Contribuie la crearea unui set standard de norme pentru sistemul bancar din UE - cadrul unic de reglementare .

Asigură comunicarea centralizată a informațiilor privind supravegherea băncilor din UE (pentru a crește transparența, disciplina pieței și stabilitatea financiară peste tot în Uniune).

Promovează cooperarea între autoritățile naționale în ceea ce privește supravegherea grupurilor bancare care operează în cel puțin două țări și mediază litigiile în care sunt implicate cel puțin două țări.

Promovează o piață a UE transparentă, simplă și echitabilă pentru consumatorii de produse și servicii financiare și garantează că aceștia beneficiază de o protecție și un tratament echitabil peste tot în UE.

Este evident că ABE nu va rămâne la Londra. Va pleca pe continent.

Mai citesc că Londra asigură serviciile financiare pentru întreaga lume însă nu ca reprezentant al pieței interne britanice ci ca reprezentant al pieței europene. Uniunea Europeană este cel mai mare bloc financiar al lumii. Majoritatea serviciilor financiare ale Uniunii Europene trec prin Londra. Din momentul ieșirii din Uniunea Europeană, Londra nu va mai putea presta aceste servicii. Uniunea Europeană va introduce restricții băncilor care tranzacționează euro să o facă în afara spațiului Uniunii Europene.

Băncile care au obținut profituri din tranzacționarea euro vor căuta să se mute pe continent astfel că volumul serviciilor financiare care au asigurat supremația Regatului Unit, implicit al Londrei, pe piața financiară a Uniunii Europene va dispare. Regatul Unit va pierde enorm, pentru că ei recunosc faptul că plecarea „serviciilor financiare” pe continent va reduce sever veniturile bugetare ale Regatului Unit.

Din câte se pare, Regatul Unit vrea să obțină, la ieșirea din Uniunea Europeană, un acord care să se refere exclusiv la componenta de liber schimb. Angela Merkel, a atenționat asupra faptului că un astfel de acord nu poate fi negociat fără să cuprindă întreaga paletă a relațiilor prevăzute de TUE și Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene. Practic, Marea Britanie va trebui să accepte ceva din ce a acuzat la Brexit.

Să vedem ce va fi. Este evident că la Londra se fac calcule cu înfrigurare. Nu le iese mai nimic bun. Regatul Unit pierde mult prea mult decât a calculat în mod superficial anterior.

Deocamdată, Regatul Unit este atenționat de ONU pentru ieșirile rasiste ale cetățenilor britanici față de rezidenții din statele membre ale Uniunii Europene. Londra va merge la negocieri cu statele membre ale Uniunii Europene, va privi în față pe șefii de stat și de guvern ai căror cetățeni suportă în aceste zile comportamentul rasist al britanicilor. Londra le va cere condiții onorabile de colaborare. Iar aceia, civilizați, le va spune insularilor că nu este nici o problemă, că totul este Ok, că Londra are dreptate și așa mai departe. Hm. Ar fi idioți să aibă acest comportament.

Nu îmi place că în Regatul Unit a câștigat primitivismul. Nu îmi place de loc.

Un obiectiv ratat ? Nu, politici greșite cu rezultat previzibil.

M-am uitat la meci aseară. O echipă vizitatoare care s-a comportat civilizat, fără să forțeze, cu un joc modern, elaborat, bun având în vedere calitatea jucătorilor. Dinamo Kiev. O echipă gazdă care a jucat cumva spectaculos, civilizat, cam înapoiată din punctul de vedere al practicării jocului. Steaua sau ce o mai fi rămas din ea.

În timp ce Dinamo Kiev a pus accent pe jocul echipei, Steaua a pus accent pe jucătorii ei, buni de vânzare pe bani cât mai buni. Dacă or fi cereri. De aici și diferența.

Pe zi ce trece observ la Steaua schimbări nedorite. Patronul echipei (nu și al mărcii „Steaua” !) urmărește obținerea profitului din folosirea mărcii și „vânzarea” jucătorilor echipelor mai mari sau cu mai multă dare de mână din afara țării. Profitul patronului este pe primul plan, rezultatele sportive și încărcarea „mărcii” cu glorie și mândrie națională sunt pe planul doi. Ba chiar sunt instrumentele de care patronul se folosește pentru obținerea profitului.

Echipa nu mai are „școala” Steaua, a desființat orice structură care a făcut din marca „Steaua” un brand. Cumpără jucători pe bani puțini sau îi urmărește pe cei liberi de contract, le bagă în CV că au făcut parte din lotul Stelei, îi bagă în teren pentru a le crește vizibilitatea, îi vinde după ce îi poleiește cu rezultate din campionatul nostru sub orice critică. Este o afacere care se folosește de emoțiile competiției sportive. Este o afacere pe spinarea suporterilor, chemați să susțină echipa de suflet însă, de fapt, pentru a îngroșa „punguța” patronului. Echipele mari au alte obiective, cum ar fi victoriile sportive pentru gloria locală și națională. Cumpără jucătorii de care au nevoie pentru a obține rezultate la un nivel cât mai ridicat. De aici vin și rezultatele. Steaua are ca obiectiv vânzarea jucătorilor pe bani cât mai mulți. Atât. Restul sunt povești.

Situația de acum cu uite marca nu e marca mă deranjează. Din cauza deranjului am scris cele de mai sus.

CSA are proprietatea mărcii „Steaua”, devenită un brand ca urmare a istoricului sportiv al clubului de fotbal Steaua. Gigi Becali este deținătorul unei echipe de fotbal care se folosește de marcă și brand pentru câștiguri personale. Este aici o ruptură severă față de tradiție. Becali nu este tradiția, nu o reprezintă, este doar cel care exploatează tradiția în folosul propriu. Dacă Becali ar fi cumpărat marca de la CSA, ar fi fost „obligat” să ducă tradiția mai departe. El nu a avut nevoie de proprietatea asupra mărcii, așa că a închiriat-o. Clubul de fotbal „Steaua” al lui Becali este o franciză. Adio tradiție, adio glorie sportivă. Adio mândrie națională. Trăiască comerțul cu jucători și cu titluri sportive.

Cameleon, Becali a reușit să înșele pe toți. Dorința lui de a „trimite” la națională cât mai mulți jucători are scop comercial clar definit. Jucătorul propriu care a fost selecționat are ceva în plus la CV, are vizibilitate internațională mai mare, poate fi vândut mai bine.

În meciul de ieri, mai toți jucătorii Stelei au încercat să se pună în evidență. Steaua nu a arătat ca o echipă unită. A arătat ca o echipă cu jucători de calitate care, individual, au arătat că pot juca mingea. Atât. Jocul Stelei de aseară nu a avut nimic din mândria națională. Nu a fost nimic din dorința de a duce România pe poziții mai bune în clasamentele specifice lumii fotbalistice.

Situația stupidă cu dreptul de marcă mă duce cu gândul la tot felul de tâmpenii. Dacă Becali nu vrea să cumpere marca, sau nu îi este dată, „Steaua București” se retrage în dosarele CSA și va putea fi dată unei alte echipe, cu un alt patron, într-o altă construcție juridică. Vom avea „Steaua” lui Becali și „Steaua București” a altuia care ia în franciză marca și brandul. Stupid. Cum dracu să nu piardă Steaua lui Becali din suporteri ?

Nu am cum ține cu Steaua lui Becali. Nu am cum sprijini comerțul lui Becali cu fotbaliști. Să fie clar.

România pentru UE este o țară „de mâna a doua”. Se pare că așa se gândește în CE.

Citesc pe HotNews un interviu luat lui Balas Peter, director general adjunct al Directoratului pentru comerț în UE, implicat în negocierile UE-SUA pentru comerț.

Impresia ? Destul de proastă. UE negociază cu SUA având ca prim obiectiv protejarea industriilor vest-europene, statele „de margine” ale UE, cum sunt România, Ungaria și Bulgaria având prea puține opțiuni de a sta singure în comerțul UE cu SUA. Lor li se prevede un rol de state „ajutătoare”, un fel de industrie pe orizontală care vine să asigure industriei principale sub-produsele și componentele necesare produsului final ce urmează a se face în Germania sau Franța, ca să dau doar aceste exemple.

Răspusurile intervievatului sunt semnificative:

„Reporter: Care sunt sectoarele majore economico-financiare din Europa care vor beneficia de pe urma acestui acord?
Peter Balas: Cred ca toate sectoarele competitive vor avea de castigat. Si sa va dau exemple: in mod cert, UE are un sector competitiv in constructia de masini industriale, dar si in constructia auto, si ele vor fi si mai competitive de-acum incolo. Statele Unite au taxe si impozite mai mari pentru anumite tipuri de vehicule - cum ar fi camioanele, de exemplu, in timp ce UE are taxe mai mari pentru automobile. Toate aceste taxe vor disparea.

Un alt exemplu e industria chimica si farmaceutica, amandoua niste sectoare foarte puternice. Produsele de lux, cosmeticele si altele, la fel de importante. Industria textila, in special moda high-end. Mancarea de inalta calitate - toate acestea reprezinta domenii in care si noii membri, inclusiv Romania vor putea participa. Ori ca exportatori directi, ori ca sub-furnizori pentru companiile vest-europene, pentru care vor produce parti si componente.

Reporter: Care sint avantajele Romaniei din aceasta afacere? Exista studii defalcate pe fiecare stat membru UE in parte?
Peter Balas: Studii exista, dar ar fi trebuit facute de insasi statele membre. Pentru ca atunci cand discutam aceste probleme, ne gandim ca in Comisia Europeana sa asteptam ca statele membre sa dea glas propriilor pozitii. Iar daca se va lua o decizie in privinta negocierilor, atunci ea va fi bazata pe studii.

Nu sunt in cea mai buna pozitie sa dau un raspuns in privinta Romaniei, pentru ca noi am facut studii globale, atat in ceea ce priveste economia UE, cat si industria UE - deci global in UE. Si, cum am mai spus, poate ca exporturile Romaniei, Bulgariei sau Ungariei spre Statele Unite nu vor creste la fel de mult, dar in mod cert vor creste exporturile acestor tari catre Germania, de exemplu, mai ales ca industria auto din Germania va exporta masini facute cu subansamble si piese importate din tari precum Romania, care deja are o cooperare stransa cu grupul Renault. Deci aceasta e un alt domeniu in care Romania isi poate intari rolul de sub-furnizor”.

Știu că azi nu pot spune că avem o imagine mai bună în comerțul internațional cu produsele finite românești, chiar dacă sunt de bună calitate. Mă deranjează sensul afirmațiilor, afirmații care nu pot fi în afara conceptelor cu care UE lucrează în relațiile de comerț exterior. Dacă nu poți exporta un produs în mod direct, partenerul din SUA având de ales între produsul tău și cel al germanului sau francezului sau a altui „european” pentru a avea totuși comerț renunți la exportul tău și produci sub-produse pentru germanul și francezul care are o imagine comercială mai bună și o relație mai bună cu americanul. Practic devii sub-furnizorul germanului sau francezului care realizează exportul. Pentru că produsele sunt limitate cantitativ, producând sub-produse pentru german și francez nu mai ai cu ce face o producție finită proprie. Dispari de pe piața internațională !

M-au deranjat ideile din acest interviu. Nu vrea UE ca România să fie partener egal cu alte state membre în relațiile internaționale ale UE, atunci România va trebui să își caute piețe externe care îi dorește produsele, să caute parteneri externi cu care poate colabora în domeniul investițiilor reciproce și să aibă relații de comerț în favoarea României. Rolul de furnizor al industriei germane sau franceze, olandeze sau belgiene nu are decât să îl ia alții.

Sub-produse pentru industria alimentară, sub-produse pentru industria de mașini, sub-produse pentru alte industrii ... O imagine de coșmar. Afară este vopsit gardul, înăuntru este leopardul. Trebuie să refuzăm ferm acest rol. Le place sau nu celor de la CE, noi trebuie să le arătăm că vrem să fim altceva decât o țară de mâna a doua. Acum se pot înțelege multe din „opozițiile” lor cu privire la integrarea noastră deplină. Chiar și Băsescu, cel care ne-a dus în direcția „subordonării economice” față de economiile vestice, a răbufnit când a auzit de „atenționarea CE” privind relațiile României cu China. Nabuco a fost faultat de Germania pentru că Germania încheiase un acord privat cu Rusia. Servicui/contraserviciu. Germania primește gaz ieftin de la Rusia și îi oferă Rusiei, pe tavă, opoziția necesară și distructivă la proiectul european care ar fi adus o mai mare independență energetică unor state europene. Germania și-a permis o astfel de porcărie pentru că ea este în vârful UE iar statele beneficiare sunt „de mâna a doua”, niște sub-furnizori. Jigodii !

Cred că România va trebui să nu fie de acord cu ce construiește UE pentru relația comercială cu SUA. Din moment ce rolul major al României va fi cel de țară de mâna a doua, nu mai are rost să ne alăturăm unei „ficțiuni de egalitate comercială”. Și așa relațiile noastre cu SUA sub aspectul comerțului reciproc nu iese în evidență. Sub acordul UE-SUA dispărem de tot.