Post-Brexit. Negocierile pentru un acord comercial

Negociatorul șef al UE pentru Brexit, Michel Barnier (dreapta)
și consilierul european al premierului britanic, David Frost,
pentru discuțiile acordului comercial post-Brexit între UE și Regatul Unit,
la Bruxelles, pe 2 martie 2020 | Fotografie la piscină de Olivier Hoslet / AFP prin Getty Images

Preiau informația de la Politico. Este mai ... bine.
Echipele de negociere au adunat peste 200 de persoane. Pe scurt:
- echipa UK a promis că va respecta promisiunea de a verifica mărfurile care trec din Marea Britanie în Irlanda de Nord pentru a nu se institui o frontieră „tare/dură” între Irlanda de Nord și Republica Irlanda. Este o cerere imperativă a UE;

- Barnier a menționat cooperarea privind energia nucleară civilă și participarea Marii Britanii la unele programe ale UE;

- negocierile vor fi foarte, foarte dure. Există puncte de divergență pe care Barnier le-a declarat ca fiind foarte grave. Ambele părți sunt, astăzi, pe poziții diametral opuse. Printre ele sunt pomenite concurența echitabilă, justiția penală și aplicarea legii, guvernanța și pescuitul. Barnier a accentuat problemele pescuitului și ale concurenței echitabile ca părți indispensabile ale unei viitoare abordări a acordului comercial cuprinzător. Unele țări din UE sunt foarte interesate de aceste subiecte iar cererile lor au devenit imperative, fiind linii directoare ale negocierilor din partea CE;

- Regatul Unit nu mai dorește să aplice Convenția Europeană a drepturilor omului astfel că nici nu va mai răspunde în fața CEDO. Britanicii au declarat că vor respecta drepturile omului și nu consideră că aceasta ar cere un angajament juridic internațional suplimentar. În particular, Regatul Unit este nemulțumit de soluțiile date la CEDO și pozițiile adoptate la Consiliul Europei cu privire la drepturile omului. Tot în particular, am observat că sunt și alte țări care consideră că această Convenție și CEDO au devenit mult prea invazive față de drepturile comunităților în care se comit actele și faptele ce constituie infracțiuni protejând mai mult infractorii decât pe victimele acestora (mai ales când victimele sunt membrii comunității). După părerea mea, sunt atacate în special autoritățile publice și este suficient ca o țară cu influență să ceară ceva anume pentru ca toate celelalte „să fie obligate” să aplice chiar dacă au sau nu au condiții sau nu au interesul;

- cu privire la guvernanță, UE este pentru un acord cuprinzător pe când Regatul Unit vrea înțelegeri sectoriale, de la caz la caz. Barnier a declarat că „Aceasta nu este o chestiune de ideologie, ci o problemă de a fi practic”, guvernarea generală ar oferi securitate juridică dar și o deschidere pentru abordarea unor noi subiecte în viitor;

- Marea Britanie a respins o cerere din partea UE pentru un grup de negociere separat privind „Cooperarea în materie de politică externă, securitate și apărare”;

În funcție de câtă informație are fiecare, putem urmări cu mai mult sau mai puțin interes evoluția acestor negocieri. Dacă pentru unele țări este vorba despre supraviețuirea economică, în special când este vorba despre pescuit sau concurența echitabilă, pentru alte țări este vorba despre capacitatea de a rămâne printre marile puteri economice. Regatul Unit a fost o mare piață de desfacere în UE pentru Germania, Danemarca, Franța, Italia, Olanda, Belgia, Suedia ... iar de la anul nu va mai fi, mai ales la prețurile cu care britanicii erau obișnuiți. Boris Johnson are de gând, după câte se pare, să urmeze modelul lui Donald Trump: Regatul Unit în primul rând!

Boris Johnson și conservatorii „vor livra” Brexit-ul până la 31 ianuarie 2020

Data sources: Democracy Club, HoCL, ODI Leeds

Rezultatul alegerilor parlamentare din Regatul Unit nu lasă loc de îndoială. Britanicii s-au săturat de harababura generată de indeciziile parlamentarilor și de aiurelile care le-au făcut viața un coșmar.

Deși sunt „adeptul” ideii că locul Regatului Unit este în UE pot accepta și ideea că Regatul Unit va fi alături de UE. Nu are cum altfel. Economic, militar și politic Regatul Unit este o parte importantă a Europei unite în jurul valorilor democrației.

Britanicii au ales să fie conduși de cei care pot oferi soluții. Conservatorii. S-au împăcat cu ideea Brexit-ului și consecințele acestuia. Boris Johnson a promis nu doar finalizarea Brexit-ului ci și începerea negocierilor cu UE pentru un acord comercial suficient de larg care să țină Regatul Unit alături de Uniunea Europeană. Majoritatea parlamentară obținută de conservatori le permite să lucreze în această direcție.

Ce vor face britanicii, vom vedea. Ce vor face statele membre ale UE, în particular, iar vom vedea. Acum nu se mai pune problema lui „dacă și cu parcă”. Se știe direcția cu precizie. Regatul Unit iese din UE și va acționa ca un partener comercial al UE. Nu se pune problema NATO unde este și rămâne unul din principalii membri. Sunt semne serioase de întrebare cu privire la statele membre ale UE care au, prin tradiție, relații speciale cu Regatul Unit: Danemarca, Olanda, Portugalia, Germania ...

Macron își freacă mâinile de bucurie. Scapă de „concurentul” britanic și va avea mai multă libertate să impună în interiorul UE atât politicile socialiste franceze cât și orientarea Uniunii către lumea francofonă unde are probleme. Sper, sincer, ca celelalte state UE să nu se lase angrenate în aventurile franceze, să nu accepte dominația macronistă în dauna statelor din centrul și estul UE.

În fine, ce va fi, vom vedea. Regatul Unit a fost, pe lângă „o mare pacoste” și un „jandarm” care a oprit impunerea socialismului ca doctrină de bază a politicilor Uniunii Europene în special în Consiliul European și în Parlamentul European.

Elveția amenință cu referendum. Regatul Unit este foarte-foarte atent la rezultat. UE trebuie să aleagă calea

Doris Leuthard, președintele Elveției

Agerpres. Președintele Elveției consideră că este nevoie de un referendum pentru a clarifica relațiile Elveției cu Uniunea Europeană.

Între UE și Elveția sunt negocieri. Unele acorduri (se pare că în jur de 100) nu mai corespund etapei actuale a dezvoltării UE și Bruxelles-ul dorește să le renegocieze. Pe de altă parte, Elveția dorește ca UE să permită accesul serviciilor financiare elvețiene pe teritoriul comunitar. Nu au obținut prea mult, Bursa de Valori a Elveției a obținut un acces limitat la piața comunitară. Elveția cere mai mult.

''Calea bilaterală este importantă. De aceea, trebuie să ne clarificăm relaţia cu Europa. Trebuie să ştim în ce direcţie vom merge. De aceea un referendum fundamental ar fi util'', a declarat Doris Leuthard 

Președintele Elveției își compară țara cu Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord! Și Regatul Unit vrea să obțină liberul acces al serviciilor financiare pe piața comunitară astfel încât efectele Brexit să nu producă mai multe „daune” decât cele legate, să spunem, de libera circulație a persoanelor.

Regatul Unit are o economie bazată pe servicii. Din datele presei engleze, aproape 70% din PIB-ul Regatului Unit se bazează pe servicii. Principalul partener comercial al Regatului Unit este Uniunea Europeană în formatul UE27.

Elveția este dependentă de comerțul cu Uniunea Europeană. Are un Acord de Liber Schimb cu Uniunea Europeană din 1972 și o serie de acorduri bilaterale (cele despre care spuneam mai sus) care conferă Elveției un statut privilegiat în relația cu Uniunea Europeană.

„Aceste acorduri conferă Elveției acces direct la sectoare-cheie ale pieței unice europene, inclusiv:

• libera circulație a persoanelor,
• recunoașterea reciprocă a standardelor de produs
• Deschiderea reciprocă a pieței pentru achizițiile publice, transportul aerian și transportul rutier și feroviar pentru persoane și bunuri .

Participarea Elveției la alte sectoare ale pieței unice ale UE, cum ar fi energia electrică sau serviciile, depinde de încheierea unui acord-cadru instituțional”. Sursa este aici.

Ei bine, la accesul pe piața serviciilor s-a ajuns la impas. Dar este în curs o negociere, Elveția cerând acces deplin la toate libertățile TUE chiar dacă nu este membră a UE. Elveția are acces la celelalte libertăți însă cere accesul deplin.

Aceeași piață a serviciilor în Uniunea Europeană va scoate peri albi britanicilor! Negociatorul UE, Michel Barnier a comunicat că pentru o țară terță, cum va fi Regatul Unit, nu există „libera circulație a serviciilor”! Ele intră în pachetul libertăților UE care nu pot fi separate.

Este o situație specială pentru UE. Acceptarea pretențiilor Elveției facilitează aceleași pretenții pentru alte state cu care Uniunea Europeană are ALS-uri. Cea mai interesată în disputa UE-Elveția este Marea Britanie! Dacă se poate pentru Elveția, de ce nu s-ar putea și pentru Marea Britanie cu precizarea că linia roșie este la „libera circulație a persoanelor”.

Cât de departe va merge Elveția? Cât de departe va merge Bruxelles-ul? Ce rost mai are să devii membru al UE dacă obiectivele economice și comerciale pot fi obținute și prin ALS-uri?!

Brexit-ul ne arată o Mare Britanie în dilemă. Mare dilemă

Ce se întâmplă în Uniunea Europeană și în vecinătatea ei este de interes pentru noi. Un interes imediat. Ce se întâmplă în alte părți ale lumii, reprezintă un interes dacă ne afectează o relație economică sau afectează pe unul dintre partenerii noștri. Un partener afectat de o situație conflictuală în cealaltă parte a lumii se va concentra pentru soluționarea acelei situații iar relațiile noastre vor intra în amorțire. Cămașa este mai aproape de corp ca haina !

Cu Regatul Unit avem o relație specială. Este bine să știm cât mai mult despre ea pentru că nu este doar o relație generată ca urmare a apartenenței noastre și a lor la Uniunea Europeană și NATO. Nu este vorba doar de migrația muncitorilor români în Marea Britanie - acolo sunt studenți români, acolo sunt oameni de afaceri români, acolo sunt medici români și personal medical de susținere, acolo sunt oameni de știință români etc. Este vorba de mult mai mult. Este vorba despre o relație specială a noastră, a românilor, cu englezii. O relație care a făcut ca britanicii să vină în România ca parte a migrației forței de muncă în interiorul Uniunii Europene însă au venit și britanici care au ales să rămână în România, țară pe care ei o consideră a doua lor casă. Mai puțini decât românii plecați în Regatul Unit însă suficienți să poată fi dați ca exemplu.

Relația specială ar trebui văzută și în interiorul NATO. Mai peste tot unde acționează forțele militare sub drapelul ONU sau al NATO, românii sunt în „echipă” cu americanii și englezii. Iar o astfel de relație crează legături extrem de puternice.

Limba engleză a devenit cea mai vorbită limbă străină de către români. Am ajuns la situații jenante, pentru noi, când se introduc proiecte de legi în Parlament ce conțin termeni în limba engleză, când termenii folosiți în limba română sunt explicați de autori după conținutul lor din dicționarul limbii engleze. Am ajuns în situația jenantă în care executivul și legislativul impun, prin lege, o struțo-cămilă lingvistică, romgleza.

Brexit-ul  ne interesează enorm de mult. Va avea consecințe pe care astăzi nu le putem evalua corect pentru că nu știm cum se va termina procesul de negociere. Oricum, din punct de vedere al relației econnomice, avem garanția că nu vom fi foarte afectați. Comerțul nostru cu Regatul Unit este foarte slab. Suntem prea departe sau produsele lor nu mai ajung până în România ?

Voi scrie mereu despre Regatul Unit preluând ce scrie presa. Nu „presa” din România. Ci presa aia care merită numele.

RFI. Alegerile anticipate nu rezolvă enigma Brexitului (The Times)

Presa britanică de unde face selecția RFI este ne arată că gestul politic al premierului Theresa May a luat cumva prin surprindere. Evident, funcție de orientarea politică a redacțiilor, părerile sunt de la laude la critici.

Bombă politică sau nu, alegerile anticipate mai mult complică Brexit-ul decât îl simplifică. Mandatul puternic pe care îl vede Evening Standard este doar o iluzie. Mandatul pe care este posibil să îl obțină conservatorii prin câștigarea alegerilor anticipate nu modifică cu nimic determinarea Comisiei Europene să apere interesele de orice natură ale celorlalte state europene rămase în Uniune. Nu Uniunea Europeană este ținta alegerilor anticipate ci Scoția, Irlanda de Nord, opozanții Brexit-ului din Marea Britanie, liderii diferitelor domenii de activitate care reclamă pierderile pe care Marea Britanie le va suferi în urma Brexit-ului: învățământ, cercetare științifică, industria aero-spațială, finanțele, industria farmaceutică, construcțiile etc. În fața lor May va avea un cuvânt mai greu de spus dacă va câștiga alegerile ! Și Tsipras s-a lăudat că referendumul grec i-a dat „puteri” suplimentare pentru negocierea datoriei Greciei cu Uniunea Europeană. Așa puteri i-a dat că a trecut la executarea tuturor condiționărilor creditorilor și la respectarea reglementărilor Uniunii cu privire la administrarea finanțelor publice. Văd că briții au și ei momente de pierdere a lucidității.

Imediat după anul 2000, la o discuție liberă cu colegii și prietenii germani, am întrebat cum vor rezolva problema „Anglia”, cârcotașă și în opoziție cu toate inițiativele de întărire a Uniunii Europene. Germanii, hâtri, au spus că „trebuie scos dopul și insula se va scufunda singură”. Înclin să cred că momentul a venit. Brexit-ul este o procedură de scoatere a dopului de către britanici, fără ajutorul germanilor sau al altor competitori continentali. La noi, o astfel de situație ar fi tradusă prin „tăierea crengii pe care stăm”, din răzbunare față de copac.

The Guardian, ostil Brexit, o acuză pe Theresa May că prin alegerile anticipate „dă o lovitură de stat”. Acuza este și mai dură prin formularea „Theresa May folosește democrația pentru a o ucide mai bine” ! The Guardian prezice amplificarea diviziunilor din Regatul Unit ceea ce poate avea ca rezultat în viitor spargerea Regatului ! Deși nu este cazul, totuși, nu pot să nu observ că și Erdogan s-a folosit de democrație pentru a obține puteri mai mari într-o Turcie care părăsește democrația pentru a trece la autocrație. Metoda este deja comună tuturor democrațiilor la un moment dat !

Nu vreau să văd totul în „negrul” prezentat de presa britanică. Consider că undeva, într-un colțișor ascuns din guvernul britanic, există și variante care să salveze viitorul. Cu sau fără rămânerea în Uniunea Europeană. Există varianta ca Regatul Unit să rămână în piața unică europeană,  cu pierderile de rigoare, desigur, dar nu ruptă total de piața unică așa cum proclamă naționaliștii. Pentru că, să fie clar, Regatul Unit este dependent de piața unică europeană, majoritatea comerțului se face cu Germania, Olanda, Belgia etc. iar o ieșire completă ar duce la instituirea regimului vamal și a reglementărilor de protecție a producătorilor europeni în fața producătorilor britanici deveniți „terță țară” ! Marea Britanie va umbla în viitor să obțină cote mai mari de export a produselor sale pe piața UE !

Ce vor face laburiștii și liberal-democrații dacă vor putea forma ei guvernul după anticipate ? Vor ieși din UE, vor face un nou referendum pentru rămânerea în UE, vor alege ca Regatul Unit să se alăture Elveției și Norvegiei ? Naiba știe. Acum este mare balamuc pe insulă.

May a reușit. Parlamentul a aprobat alegerile anticipate.

Agerpres. UPDATE Parlamentul britanic a aprobat convocarea alegerilor anticipate

Cu 522 de voturi pentru și doar 13 împotrivă, Parlamentul insularilor a aprobat anticipatele.

Theresa May a justificat necesitatea anticipatelor motivând că are nevoie de un mandat puternic pentru a negocia Brexit-ul cu Comisia Europeană. Ea îi acuză pe laburiști și pe liberal-democrați că vor să împiedice ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană. Să vedem, la alegeri, care va fi părerea britanicilor. Pentru că, să nu uităm, ce nu este interzis, este permis ! Iar Tratatul Uniunii Europene nu interzice „răzgândirea” statului care a făcut anunțul că vrea să părăsească UE ! Ca atare, o altă scrisoare, de „răzgândire” de această dată, va reface „starea de membru” a Regatului Unit la Uniunea Europeană. Cei care se vor grăbi să dea cu parul să fie liniștiți. Pot considera că eu „curăț pușca și vorbesc prostii”.

Să observăm că laburiștii și liberal-democrații au votat „pentru” chiar dacă în sondajele de opinie conservatorii au un avans semnificativ ! Oare de ce ?

Eu constat că britanicii au ajuns la calcule foarte complicate privind consecințele Brexit. Și-au făcut modele matematice în funcție de evoluția viitoare a afacerilor lor după părăsirea Uniunii Europene. Din câte înțeleg, vârful, bijuteria economiei britanice nu se simte de loc bine. Buricul financiar al lumii noastre dă semne de mare suferință. Are și de ce. Pleacă „magnetul”, agenția europeană de reglementare financiară pe continent iar marile bănci internaționale își vor muta sediile active acolo unde agenția europeană se va muta. Va pleca și agenția europeană a medicamentului și la fel ca la „banul ochiul dracului” vor pleca și firmele care o înconjurau. Normal, vor rămâne în Regatul Unit băncile și firmele de medicamente care există acum dar vor avea alt rol. Se vor adresa pieței britanice, se vor supune reglementărilor britanice, altă viață, altă traistă.

Cei din învățământ, marile universități, au reclamat că vor pierde granturile europene pentru cercetare și vor pierde și studenții. Două lovituri dintr-un foc. Cercetarea și învățământul sponsorizat din fonduri europene. Ba, cu cercetarea științifică este și mai grav ! Ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană înseamnă și ieșirea din programele spațiale ale Uniunii Europene ! Acum, Marea Britanie are o felii serioase din aceste programe. Este evident că tot ce există în Marea Britanie va fi retras pe continent. Construcție, cercetare științifică, cercetători etc. Nasol ! Nu mai spun de felia „Airbus” care prin retragere pe continent va lăsa peste 4000 de șomeri calificați în industria aeronautică. Și câte or mai fi legate de aceste programe aero-spațiale !

Cei din sistemul de sănătate și-au făcut și ei calcule. Ies din sistemul european și au probleme de reorganizare la nivelul statului britanic. Unii jurnaliști și analiști insulari spun că sistemul este supraevaluat. Hm ! A primit prea mulți bani ? Urmează o reducere a lui ?

Agricultura Țării Galilor va fi și ea în suferință. Este subvenționată de Comisia Europeană. Așa a reușit să trăiască până acum. Guvernul May nu i-a mai garantat subvențiile după părăsirea Uniunii Europene.

Să speculeze laburiștii și liberal-democrații aceste semne de întrebare ? O campanie anti-conservatori - pe tema Brexit-ului tare -, ar putea să schimbe opinia alegătorilor britanici. Mai ales dacă li se va spune că există șansa ca Brexit-ul să nu se finalizeze. Părerea mea, nu dau cu parul.

May vrea anticipate. Vor avea loc la 8 iunie. Cauze ?

Theresa May

În presa britanică este sesizată acuzația că May este o oportunistă (Corbyn o acuză de oportunism) pentru că vrea declanșarea alegerilor anticipate (cu trei ani înainte de termenul normal). Ea se justifică arătând că o majoritate de doar 17 deputați nu este suficientă să poată duce Brexit-ul la bun sfârșit.

Hm. Nu are suficientă susținere ? Sau presiunile Scoției, Irlandei de Nord, ale Londrei și chiar a altor state membre sunt din ce în ce mai puternice ? Pentru mine aceste anticipate au rolul de a întări referendumul. Dacă va câștiga, May are argumentul rezultatului alegerilor că Regatul Unit nu mai vrea în UE. Dacă nu va câștiga, responsabilitatea negocierilor va reveni câștigătorilor.

Trebuie să recunosc că mișcarea lui May este inteligentă. Politic, joacă excelent. Un vot pentru conservatori, le va întări determinarea să aleagă o formă a Brexit care le convine. Nu putem ști ce va avea de făcut Regatul Unit după Brexit. Toate scenariile au doar rolul de scenarii. Vom vedea ce se va întâmpla în anii următori. Rezultatele economice ale Regatului Unit după referendum au la bază comportamentul anterior referendumului, nu a măsurilor luate de Guvernul May. Ce măsuri a luat May și guvernul ei în anul trecut de la referendum își vor atinge maturitatea pe la mijlocul acestui an, cel mai devreme. Astfel că alegerile anticipate vin și împiedică „degradarea” politică de la guvernare. Dacă nu au loc aceste alegeri, la alegerile normale vor câștiga cei din opoziție.

Mișcare inteligentă. Dar și plină de alte riscuri. Trecerea în opoziție a conservatorilor se amână cu 4 ani. Iar Brexitul își va cere „sacrificiul politic” necesar. May și conservatorii sunt numai buni de sacrificiu. Pentru că Regatul Unit va afla nu peste mult timp cât îl costă ieșirea din UE.

Normal că Uniunea Europeană ia act de voința lui May și, prin Comisia Europeană, anunță că adevăratele negocieri vor începe după alegerile anticipate (aici). Cu cine ? Vom vedea ce vor hotărî britanicii.

UE vs. UK. Cronometrul a fost pornit.

Pe 29 martie, Theresa May a semnat scrisoarea care inițiază procedura de „divorț” - inițierea procedurilor prevăzute de art. 50 din TUE -, dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană.

Theresa May și-a prezentat opțiunile. În principal, dorește negocieri paralele care să acopere „divorțul” și viitoarea colaborare. Iar la colaborare ... vrea mai multe. Cumva, ceva mai favorabil dar fără cine știe ce obligații.

Donald Tusk a prezentat și el, în Malta, la Congresul PPE, documentul care arată viziunea UE privind „divorțul”. Cu trei mari obiective privind despărțirea și, dacă obiectivele vor fi atinse și este clară situația lor, se va putea începe înainte de data de 29 martie 2019 o negociere preliminară privind viitoarea colaborare între Uniunea Europeană și Regatul Unit.

Uniunea Europeană va da mandatul negociatorului șef, Michel Barnier (neagreat de britanici !), la 29 aprilie. Ce este de înțeles sigur, este faptul că statele membre ale Uniunii Europene nu vor negocia separat cu Marea Britanie aspecte ce privesc divorțul de Uniunea Europeană.

Principalele probleme pe care Uniunea Europeană vrea să le rezolve, temele de bază, privesc drepturile cetățenilor Uniunii aflați la muncă sau în alte situații în Regatul Unit vizavi de drepturile cetățenilor britanici aflați în statele membre ale Uniunii Europene, regimul frontierei terestre între Irlanda și Irlanda de Nord, contribuția Regatului Unit la programele deja angajate de Uniunea Europeană, programe în curs de realizare, programe care privesc și comunitățile din Marea Britanie. Fără aceste trei probleme mari soluționate, Uniunea Europeană nu merge mai departe.

O altă problemă privește situația Gibraltarului iar aici UE a stabilit că Spania este statul care va negocia cu Regatul Unit regimul de frontieră, accesul pe continent, legăturile comerciale etc. În Cipru este o altă problemă, baza militară britanică, Problema va fi rezolvată, evident, sub steagul NATO.

Chiar dacă Theresa May a dat garanții că o parte dintre reglementările UE vor fi preluate în legislația britanică astfel că UE ar putea fi de acord cu o situație specială, în special evitarea introducerii de bariere comerciale „inutile”, de care ar putea beneficia Marea Britanie, răspunsul diferitelor cancelarii a fost negativ.

Londra a încercat o „șmecherie”. A introdus problema de cooperare în domeniul securității în textul de activare a art. 50 TUE. A inflamat spiritele. Cel puțin la Bruxelles dar și în alte capitale. Britanicii au revenit și au spus că nu au avut intenția de a condiționa încheierea unui acord de divorț favorabil de cooperarea în domeniul securității cetățenilor UE contra terorismului, extremismului, infracționalității. Numai că documentul este document, nu mai poate fi modificat iar încrederea în buna credință a britanicilor este mai jos de genunchiul broaștei.

Ce trebuie să reținem cu multă atenție: aplicarea principiului reciprocității. Cel puțin sub aspectul problemei imigranților din cele două părți. În Marea Britanie sunt aproape 3 mil. de europeni continentali aflați la muncă, marea lor majoritate buni contribuabili la bugetele locale. Plecarea lor din Marea Britanie se va produce odată cu retragerea instituțiilor europene care activează la Londra - Autoritatea Bancară Europeană (EBA), Agenția Europeană a Medicamentului -, care vor „duce” după ele companiile care și-au stabilit sedii de bază la Londra pentru a fi aproape de autoritățile europene de reglementare. Companii care au mulți salariați europeni continentali ce vor pleca odată cu ele. Rămân europenii continentali care și-au stabilit rezidența în Marea Britanie, lucrătorii mai slab calificați sau chiar „hoinarii” aflați în căutarea unui loc de muncă. Pe continent, în special în Spania, sunt înregistrați ca rezidenți 600.000 de britanici însă se estimează că numărul lor este în jur de un milion.

Problemele sunt foarte complicate. Prin presa engleză am citit că un număr de personalități au criticat nu doar faptul că s-a ales Brexit-ul ci și faptul că „divorțul” a început cu o mare gafă: condiționarea cooperării de securitate de un acord de favorabil. Chiar glumeau comentatorii pe respectivele articole că Marea Britanie care sute de ani a dezbinat pentru a stăpâni și-a găsit „nașul”.

A pornit cronometrul. Familia regală britanică face vizite oficiale de curtoazie pentru a „îmblânzi” Brexit-ul. Nu britanicii sunt problema, ci conducătorii lor.

Surse: Agerpres.

Marea Britanie joacă o carte curioasă. Vrea ca UE să aplice alte reguli la ieșirea UK decât cele existente.

Bratislava. Theresa May a terminat un turneu european în care a tatonat poziția statelor membre UE față de Brexit. Informația de la Agerpres este interesantă. Chiar foarte interesantă.

• Ar trebui să ne ghidăm după ceea ce este cel mai bine pentru interesele Regatului Unit și ceea ce merge pentru Uniunea Europeană, nu după modele care există deja

• Trebuie să găsim o soluție care să răspundă preocupărilor britanicilor în legătură cu libera circulație, obținând în același timp cel mai bun acord comercial posibil privind bunurile și serviciile

Să ne uităm puțin la cele două puncte de vedere susținute de Theresa May.

Normal, primează pentru Theresa May interesele Regatului Unit. Cu precizarea că cererea prim-ministrului britanic induce ideea că Uniunea Europeană ar trebui să accepte o pierdere. Formularea „ceea ce merge pentru Uniunea Europeană, nu după modelele existente”, este o invitație directă la modificarea reglementărilor Uniunii Europene privind relațiile cu terțe țări. Aici există însă o mare problemă, pentru Regatul Unit. Țările membre ale Uniunii Europene vor fi de acord ca Regatul Unit să aibă un acord cu Uniunea Europeană favorabil pentru el și defavorabil pentru statele membre ale UE ?

În a doua idee este de fapt marea durere a Regatului Unit. Libera circulație a persoanelor în spațiul Uniunii Europene dar, atenție, și în spațiul statelor asociate la Uniunea Europeană în situația în care aceste state asociate doresc să aibă acces la libera circulație a valorilor, a mărfurilor și a serviciilor.

Este evident că Regatul Unit nu își dorește ieșirea din teritoriul vamal al Uniunii Europene. Se pare că au făcut suficiente calcule care au dus la un rezultat ... neplăcut. Ieșirea din spațiul vamal al UE înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât o pierdere majoră pentru economia Regatului Unit. Acum nu se vede mare lucru pentru că Regatul Unit funcționează ca parte a UE. Mâine însă, când nu va mai fi parte a UE, serviciile - componenta majoră a economiei Regatului Unit, undeva pe la 70% din sursa PIB -, nu vor mai acces la piața europeană. Industria care lucrează pentru Uniunea Europeană, se va retrage pe continent. Din cauza multor reglementări care vor intra în vigoare în relațiile economice dintre țara terță Regatul Unit și Uniunea Europeană. Industria va fi însoțită de bani, de lichiditățile bancare care astăzi asigură funcționarea ei în Regatul Unit.

Theresa May apelează la sensibilitate, la emoții. Mai toți emisarii Regatului Unit au început să cânte arii despre dragostea lor față de Europa.

La Paris, Boris Johnson face declarații de dragoste Franței:

Sper că a fost clar faptul că noi, chiar dacă Regatul Unit a votat pentru ieșirea din UE, nu vom părăsi, cu toate acestea, Europa și vrem să fim cât mai apropiați de aliații noștri și în special de Franța, în următorii ani

Vă părăsim dar vă iubim peste poate !

Bag seama că politicienii Regatului Unit au ajuns la situația în care trebuie să împace și capra și varza. Au anunțat deja că în acest an nu vor invoca oficial art. 50 din TUE. De la toamna acestui an s-a trecut la finalul acestui an iar mai nou la începutul anului viitor. Ba, un conservator de frunte, a avansat ipoteza că Regatul Unit va aplica art. 50 din TUE abia prin anul 2020 ! Că nu este nici o grabă.

Mișcările politicienilor britanici dau de gândit altor politicieni din Europa. Unii afirmă cu destul curaj că insularii nu vor ieși din Uniunea Europeană. Posibil să aibă fler. Conservatorii au toate șansele să dispară de pe scena politică pentru mult timp.

Ieșirea din UE va avea efecte nedorite pentru britanici. În afară de problemele pe care britanicii le văd cu ochiul liber, libera circulație a lor în Europa fiind un drept pe care îl văd pus în pericol, este un drept pe care britanicii îl văd pierdut iar pierderea o consideră o agresiune fizică. Obișnuiți să circule liber în Europa, acum vor avea nevoie de vize pentru turism, pentru ședere de scurtă durată, pot fi expulzați pentru depășirea celor 90 de zile de ședere într-o țară europeană, vor avea nevoie de vize pentru muncă și vor trebui să facă dovada existenței unui contract de angajare, vor avea nevoie de vize pentru studii, hotelurile vor comunica autorităților închirierea spațiilor unor străini etc. Iar libera lor circulație în Europa este doar una dintre problemele cu care se vor confrunta.

Politicienii britanici tot bat toba că vor avea relații privilegiate cu unele state europene. Cum ar fi Franța sau Germania. Vor să impresioneze. Doar că ieșirea din UE și mai apoi acordurile cu UE se vor face cu UE și nu cu fiecare stat membru în parte. Culmea, oricare stat al UE poate bloca un acord cu Regatul Unit dacă consideră că pentru el acel acord este defavorabil. Inclusiv România. Nu mai spun de Polonia.

Nu îmi iese din cap formularea Theresei May: nu după modele care există deja !

Dar modelele reies din Tratatul Uniunii Europene și din Tratatul de Aplicare al TUE ! Acolo sunt toate reglementările care privesc relațiile UE cu alte state. Să mă aștept la o propunere a Regatului Unit de modificare a Tratatelor constitutive ale UE pentru ca viitoarele relații ale UE cu UK să fie diferite ? Este mai mult decât evident că UK nu știe cum să mai întârzie ieșirea din UE. Ieșirea de succes se îndepărtează din ce în ce mai mult. UK ține practic captivă UE. Nu este exclus ca UE să forțeze nota prin Consiliul European. Șefii de state și de guvern ai UE vor trebui să ia decizii dure. retragerea din UK a instituțiilor europene ar fi primul pas. Marile companii europene ar urma să își mute pe continent activele existente acum în UK. Tot ca o decizie a Consiliului. Altfel, starea de incertitudine ar duce la pierderi imense. Oricum, UE va suferi pierderi de 1.600 miliarde euro ca urmare a Brexit-ului. Starea de acum va multiplica aceste pierderi.

Aștept deciziile CE. Frate-frate, dar brânza este pe bani !

Acțiune și consecințe. Israelienii infractori cibernetici.

O știre nouă despre cei doi tineri israelieni ( Ron Weiner și David Geclowicz) care au fost prinși în România în acțiuni „de constituire a unui grup infracțional organizat, acces ilegal la un sistem informatic, transfer neautorizat de date informatice, alterarea integrității datelor informatice, în formă continuată, operațiuni ilegale cu dispozitive și programe informatice”, după cum au constatat procurorii. Agerpres.

Victima era aleasă în persoana Laurei Kovesi, șef al DNA.

Știrea nouă, este că cei doi au fost puși în arest preventiv la domiciliu, la o adresă impusă.

Asta înseamnă că cercetarea a fost terminată. De fapt, nu doar ei sunt incriminați, ei fiind doar executanții acțiunii criminale, procurorii reținând următoarele:

„În cauză, există suspiciunea rezonabilă că, pe parcursul lunii martie 2016, două persoane care ocupau poziții de conducere în cadrul unei firme israeliene, cu puncte de lucru atât în Tel Aviv (Israel), cât și în Londra (UK), împreună cu mai mulți angajați ai firmei, printre care și cei doi inculpați, Weiner Ron și Geclowicz David, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni, respectiv infracțiuni de hărțuire și infracțiuni informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter amenințător și hărțuitor, producătoare de temeri, precum și atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credențialelor de acces și ulterior compromiterii de conturi de poștă electronică, activități urmate de violarea secretului corespondenței, copierea și transferul fără drept al conținutului acestora”.

„În cadrul grupării astfel constituite, Ron Weiner și David Geclowicz aveau roluri și sarcini precis trasate. Astfel, Ron Weiner răspundea de partea tehnico-informatică a activității, deținând cunoștințele informatice necesare, ocupându-se de atacurile de phishing și de compromiterea efectivă a conturilor de email, în timp ce, în prealabil, David Geclowicz era cel care răspundea de contactarea telefonică a persoanelor din familia și anturajul Laurei Kovesi și de obținerea datelor de contact necesare, mai precis adresele exacte de email, care în continuare formau ținta atacurilor informatice”.

Apar două cadre de conducere ale firmei israeliene, nenominalizate aici, dar precis identificate de procurori.

Este evident vorba despre un act nu doar infracțional, ci este și un act care permite aprecierea că s-a produs o agresiune asupra statului român, ținta atacatorilor îndeplinind atribuții de stat, atribuții care au rolul de a întări puterea statului în fața actelor infracționale grave. Ca atare, acțiunea firmei israeliene a urmărit sabotarea statului român în funcția sa de protecție a societății.

Eu vreau să observ ceva. Să semnalez ceva.

Când s-a declanșat scandalul eram în timpul unei intense campanii de agresiune împotriva instituțiilor statului. O anumită parte a presei, dacă nu chiar toată, perora zilnic împotriva Laurei Kovesi, Liviei Stanciu, a Președintelui Klaus Iohannis, împotriva procurorilor, împotriva SRI, pentru „respectarea vieții private”, împotriva măsurilor de securitate privind protecția cibernetică etc. A urmat arestarea autorilor acțiunilor agresive asupra Laurei Kovesi. Presa interesată le-a luat violent apărarea. Încet-încet, tămbălăul a început să piardă din intesitate. Este evident că cercetările procurorilor și ale polițiștilor precum și ale SRI au început să aibă rezultate. Au început să tacă pe rând. Mulți dintre cei mai vocali contestatari ai arestării israelienilor au făcut ciocul mic.

Acum toți tac. Tac pentru că israelienii au recunoscut în fața procurorilor capetele de acuzare. Nu au putut continua cu motivarea că au fost angajați să descopere cazuri de corupție la nivel înalt. Nu au nici calitatea și nici capacitatea legală să facă așa ceva. Ar fi o ingerință în treburile interne ale unui stat de care nu aparțin și unde nu au niciun drept în afara celor unei persoane străine.

S-au făcut, la un moment dat, tot felul de speculații privind beneficiarii din România a „serviciului” prestat de firma israeliană. Nu îi știm nici astăzi. Vedem însă că israelienii au comis infracțiuni potrivit legii române dar și potrivit acordurilor internaționale privind protecția datelor și a persoanelor. România are în față doar executanții care nu pot da date de la nivelul deciziei firmei privind „serviciul” infracțional. Israelul și UK, statele care ar putea cerceta la rândul lor comportamentul firmei în această cauză nu au oferit date publice cu privire la comportamentul lor. Nu știm dacă Israelul a dat curs cererii procurorilor de a cerceta activitatea firmei și a confirma acțiunea ilegală. Nu știm nici dacă Regatul Unit a făcut așa ceva. Nu știm și eu trăiesc cu îndoiala sincerității acestor state în relația cu România. Înțeleg că între state primează interesele și nu sentimentele dar să acoperi acțiuni infracționale grave comise de firme și persoane de pe teritoriul tău pe teritoriul altui stat, ce au urmărit siguranța statului cu care zici că ai relații strânse mi se pare a fi o acțiune de agresiune. Mai ales că scopul urmărit era slăbirea capacității statului respectiv de a se proteja în fața acțiunilor grave și foarte grave comise împotriva siguranței statului.

Sunt curios să aflu cine sunt cei care au contactat și angajat această firmă israeliană să acționeze împotriva statului român. Sunt curios și ce pedeapsă vor primi teroriștii israelieni. Pentru că acțiunea lor se poate încadra la acțiune teroristă prin folosirea mijloacelor cibernetice.

Oare de ce presa noastră atât de vocală la un moment dat tace acum ca peștele în apă ?

Brexit este Brexit, a stabilit noul prim-ministru (de miercuri) al UK. Economic, Brexit va fi Brexit.

Aici, la Agerpres, un material interesant. Analiza este pentru anul 2015, se poate extrapola pentru 2016 cu luarea în calcul a Regatului Unit și în special a Londrei însă pentru anul 2017 vom vorbi mai mult despre Uniunea Europeană fără Regatul Unit. Este vorba despre bani și dezvoltare economică, locuri de muncă, nivel de trai, putere a monedei de referință.

Ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană va profita celor care vor ști să ofere mai mult. Una din condițiile de bază, extra-economice, care stimulează investiția străină este predictibilitatea legislativă. Iar aici trebuie recunoscut rolul extrem de important al Uniunii Europene. Uniunea Europeană oferă investitorilor predictibilitate legislativă în materie economică și comercială care întărește temelia unei investiții de succes. Mai mult, Uniunea Europeană oferă investitorilor piața fără bariere vamale, un nivel de trai relativ ridicat al consumatorilor de bunuri și servicii, un personal calificat și o libertate de mișcare a persoanelor care garantează posibilitatea de angajare a personalului calificat de care este nevoie din oricare colț al Uniunii Europene. Un alt garant pentru investiții vine din capacitatea Uniunii Europene de a proteja investițiile față de competitorii străini. Aici intră politica monetară, politica economică, politica externă, politica de securitate și apărare etc. Tocmai s-a încheiat summit-ul de la Varșovia care a definit o parte a politicilor de apărare și securitate la nivelul Uniunii Europene cu implicații majore asupra economiei și comerțului european și mondial.

Studiul unei companii de consultanță remis Agerpres spune că România a ocupat, în 2015, locul 6 în Europa cu peste 12.000 de locuri de muncă create (+17% față de anul 2014). Atât am putut. Chiar dacă semnalul este pozitiv, comparând rezultatele din celelalte state observăm că suntem totuși la limita de jos însă avem un potențial pe care nu l-am dezvoltat sau nu l-am activat. Vorbesc de o limită de jos comparând rezultatele din statele care au atras sau dezvoltat investiții străine. Sunt state care nu au aceleași rezultate (statistice), fie pentru că nu au nevoie, fie pentru că sunt unele condiții care nu permit anumite investiții, naiba știe ce motive sunt în fiecare stat în parte.

Nu locul pe care îl ocupăm acum este important, pentru mine în acest moment. Este important faptul că a apărut o oportunitate majoră de a oferi o locație alternativă la Regatul Unit pentru investitorii din afara spațiului UE care vor să investească în UE. Germania și Franța, alături de Regatul Unit, sunt în vârful zonei de interes investițional. Pentru următorii ani, Regatul Unit iese din ecuația și investitorii vor avea de ales între celelalte state ale Uniunii Europene. Trebuie ținut cont și de capacitatea fiecărei țări de a absorbi investițiile străine. Indiferent cât de mare este Germania, cât de mare este Franța, au și ele o limită, fizică, de absorbție. Este evident că celelalte state europene devin „ținte” ale posibilelor investiții străine și europene. România are posibilitatea de a se defini și redefini în funcție de oportunitățile care apar. Avem potențial iar acesta trebuie exploatat la maxim.

Ca să mă refer la potențial, mă limitez la o cifră, aproximativă (nu mai caut datele exacte), care îmi spune că atragerea investițiilor străine poate fi stimulată cu numărul lucrătorilor potențiali pe care România îi dă anual: 275.000 de tineri care intră pe piața muncii. În loc să plece să caute locuri de muncă în alte țări, atragerea de investiții străine după Brexit ar putea să îi determine să rămână în țară.

Investițiile străine directe în Europa au atins un maximum istoric, cu 5.083 de proiecte ISD în 2015 (creștere anuală de 14%), generând 217.666 de noi locuri de muncă (o creștere de 17%), conform studiului EY 'European attractiveness survey 2016'.
Europa de Vest continuă să fie cea mai atrăgătoare destinație pentru investiții străine directe din Europa, cumulând 77% din toate proiectele ISD. Marea Britanie, Germania și Franța dețin împreună puțin peste jumătate (51%) din proiectele ISD înregistrate în tot spațiul european.
În ceea ce privește locurile de muncă nou create, Europa Centrală și de Est a generat jumătate (50%) din numărul total de joburi, în contextul în care această regiune a atras 69% din proiectele ISD din sectorul de producție.
Cu toate acestea, în pofida unui an 2015 pozitiv pentru investițiile ISD în Europa, provocările de natură geopolitică și macroeconomică atașate Brexit-ului au potențialul de a afecta intențiile de investiții în viitorul apropiat.

Pragmatic, Europa centrală și de este (adică și noi !), a generat 50% din numărul locurilor de muncă și a atras 60% din proiectele  ISD din sectorul de producție.

Atractivitatea sectorului de producție european rămâne intactă, atrăgând 49% din proiectele ISD și 62% din locurile de muncă nou create. În cadrul sectorului de producție, creșterea ISD a fost înregistrată în Polonia (117 proiecte, +34%), Turcia (105 proiecte, +52%), Ungaria (69 proiecte, +103%), Serbia (51 proiecte, +76%) și România (51 proiecte, +21%).
Germania a luat locul Marii Britanii ca destinația cea mai atractivă pentru proiecte de transport și comunicații (81 proiecte, +72%), în vreme ce Marea Britanie a surclasat Germania în termeni de destinație preferată pentru proiecte de retail și turism (43 proiecte, +26%) în anul 2015. Sectorul auto a alimentat creșterea din zona de producție în Ungaria și Polonia, în vreme ce producția de mașini și echipamente a dominat investițiile în Turcia, Serbia și România.

Cifrele spun și o poveste. Numărul mic de proiecte și procentul mare față de anul anterior îmi spune că acolo, în acea țară, abia se merge către dezvoltare. Ca să dau un exemplu, Serbia a atras 51 de proiecte reprezentând o creștere de 76% față de anul anterior ! Chiar și noi avem un astfel de raport care ne spune că suntem destul de slabi. Tot cu 51 de proiecte ISD avem o creștere de 21%. Stăm mult mai bine ca Serbia însă avem niște ani în plus de investiții de care Serbia nu a beneficiat. Nu putem să comparăm cu situația din Polonia care a atras 117 proiecte ISD dar care reprezintă o creștere de aproape 34% față de anul anterior. Ungaria a atras 69 de proiecte și are o creștere de 103% ceea ce ne spune că Ungaria a cam stat, cumva, pe tușă un timp.

În fine, pe noi ar trebui să ne intereseze ce va fi după Brexit. Regatul Unit va avea, de miercuri, un nou prim-ministru care vrea să ducă Brexit-ul la final. Nu mai vrea libera circulație a persoanelor, nu mai vrea libera circulație a capitalurilor (?!),  nu mai vrea CEDO. Theresa May este foarte fermă cu aceste probleme. Ca atare, reacția Uniunii Europene va fi pe măsură. Între UE și UK vor fi relații comerciale pe baza acordurilor internaționale ale comerțului. Se reintroduce serviciul vamal în relația cu Regatul Unit, se exclud favorurile pentru că UE are de „hrănit, de ajutat, de dezvoltat” alte state ale Uniunii Europene aflate într-o situație mai redusă de dezvoltare raportat la nivelul general al UE. Sunt unele situații interesante care ar cam trebui interpretate ținând cont de oportunitate.

În ciuda unui mediu de afaceri incert și a unei game largi de riscuri geopolitice, investitorii au văzut în continuare Europa ca pe o locație relativ sigură. Punctele forte ale Europei constau în infrastructura digitală și logistică, în forța de muncă calificată și într-un mediu stabil din punct de vedere al legilor și reglementărilor. Incertitudinea privind viitorul relațiilor comerciale dintre UK și UE va încetini investițiile în anumite industrii, atât în regat, cât și pe continent. Afluxul de capital către Marea Britanie este posibil să scadă, lira sterlină va rămâne într-o poziție mai slabă, iar activitatea de IPO și M&A va încetini de asemenea. Schimbările majore legate de comerț, piața muncii și politici publice nu vor avea loc peste noapte. Companiile au răgazul de face deja planuri pe termen lung pentru a întâmpina toate aceste provocări, a explicat Bogdan Ion, country managing partner EY România.

Evaluarea este corectă atât timp cât se referă doar la situația de astăzi, când Regatul Unit este încă parte a Uniunii Europene. Încetinirea investițiilor în anumite industrii este normală până când se clarifică viitorul relațiilor comerciale dintre UE și UK. Dacă investitorii care au ales Regatul Unit pentru că era parte a UE văd că viitorul relațiilor comerciale și financiare se schimbă, este evident că își vor muta investiția în Uniunea Europeană, în țara care le oferă condițiile necesare pentru dezvoltare și obținerea de profit. Investitorii interesați de piața UE în viitor, vor tăia Regatul Unit de pe listă. De aceea Brexit-ul este una din marile oportunități economice pentru toate statele europene.

Afluxul de capital către Marea Britanie „este posibil să scadă”, spune analiza. Este o afirmație care a fost făcută fără a ști ce vrea Marea Britanie de la Brexit. Theresa May a afirmat că libera circulație a persoanelor (pentru muncă și alte alea) și libera circulație a capitalurilor nu sunt în atenția UK pentru viitorul relațiilor cu UE. Este evident că afluxul de capital în Marea Britanie care avea ca țintă piața europeană nu că va scade, se va opri. Uniunea Europeană nu are interes ca Marea Britanie să îi controleze capitalul. Să fim serioși ! Marea Britanie devine un competitor al Uniunii Europene și nu mai poate avea pe teritoriul Marii Britanii instituții europene sau un control al activităților din Uniunea Europeană, indiferent de domeniul de activitate. Uniunea Europeană se va retrage complet din Marea Britanie. Cât privește timpul pentru companii pentru a preîntâmpina problemele legate de Brexit, tocmai s-a redus. Drastic. Nu doar ca urmare a anunțurilor noului prim-ministru britanic, Theresa May ci și ca urmare a comportamentului Serviciului de Imigrări la frontiere când este vorba despre circulația cetățenilor cu pașaport sau carte de identitate din România sau Polonia. Sunt metode de descurajare a intrării și șederii în Marea Britanie cu tentă de agresivitate. Angajații români și polonezi ai companiilor cu sediul pe continent care merg în Marea Britanie pentru activități de serviciu sunt controlați ca imigranții ilegali. Iar asta este un semnal pentru companiile respective. Nu cred că vor renunța la angajații români și polonezi pentru a face pe plac oficialităților britanice însă este un semnal privind relațiile viitoare ale UE cu UK.

Proiectele intra-europene au continuat să domine activitatea ISD, cu 2.751 de investiții near-shore, reprezentând 54% din numărul total de proiecte și cu 108.543 de locuri de muncă nou create. Din afara Europei, SUA conduc în topul investițiilor străine directe în Europa cu 1.193 de proiecte și 58.437 de locuri de muncă nou create — fiind principala țară de la nivel global care investește în Europa. În sectorul financiar și al serviciilor pentru afaceri, SUA au generat 558 de proiecte și 22.425 de noi locuri de muncă. 

Asia și-a intensificat de asemenea activitatea în Europa, cu 735 de proiecte ISD și 37.215 de locuri noi de muncă generate în 2015. China este cel mai mare investitor asiatic din Europa, cu 238 de proiecte (creștere de +2%) și 8.917 de noi locuri de muncă.

Londra metropolitană se situează pe primul loc în clasamentul zonelor urbane, din punct de vedere al numărului de proiecte ISD atrase în 2015, deținând 406 din cele 1.065 de proiecte ISD din Marea Britanie, urmată de zona metropolitană Paris, cu 159 de proiecte ISD. 

Munchen-ul și regiunea Bavaria s-au evidențiat ca zonele urbane cu cea mai rapidă creștere pentru investitori în 2015, cu o creștere de 134% față de anul anterior, urmată de Berlin.

Londra a fost din nou considerată cel mai atrăgător oraș european, urmat de Paris, care și-a îmbunătățit în mod remarcabil atractivitatea cu 14% față de anul anterior. Conform declarațiilor investitorilor, top 10 orașe preferate pentru investiții FDI include trei orașe germane — Berlin, Frankfurt și Munchen — precum și două orașe spaniole — Barcelona și Madrid. Roma apare ca nou intrat în Top 10 orașe în acest an, cu o creștere de 5% a atractivității pentru ISD față de anul trecut.

"O bună parte din discuția privind Brexit-ul se axează pe viitorul statut al Londrei, ca important centru financiar european. Este puțin probabil ca baza legală pe care operează sectorul financiar din Londra să se schimbe fundamental, ea fiind construită pe însăși legislația UE. În cazul puțin probabil în care orașul nu va păstra echivalența cu cadrul legislativ al uniunii, Dublin pare a fi principala destinație pentru companiile de servicii financiare care doresc să își păstreze accesul la Piața Unică. Capitala Irlandei reprezintă în acest moment una dintre cele mai atractive alternative pentru Londra', adaugă Bogdan Ion.

Este evident că analiza aceasta este axată pe ce este. Se vede că nu se știe ce va fi. Este însă foarte importantă pentru capitalele europene care pot aduna „tortul” de care a beneficiat Marea Britanie ca membru al Uniunii Europene și îl pot împărți între ele. Unele speculații sunt posibile în viitor. Dublin ia locul Londrei. Posibil. Dar numai dacă sunt de acord Parisul, Berlinul, Bruxelles, Luxemburg, Amsterdam, Roma etc.

Analiza nu ia în considerare schimbarea legislației din Regatul Unit. Nu este bine, spun eu. Legislația, chiar dacă este construită după modelul european este limitată la zona de aplicare dată de frontierele statului. Este evident că Regatul Unit va înlocui legislația care o ține legată de Uniunea Europeană. Toată legislația. Este evident că Regatul Unit va negocia, după finalizarea Brexit-ului, raporturi noi cu Uniunea Europeană. Dacă UK nu vrea libera circulație a capitalurilor între UK și UE, atunci vor exista interdicții în UK și în UE privind folosirea monedelor în comerț. Va fi interzisă în UK folosirea în comerț a monedei europene euro iar în Uniunea Europeană folosirea în comerț a lirei sterline. Ca să fie treburile clare.

Imaginea de mai sus ne arată că Marea Britanie este unul din marii beneficiari ai statutului de stat membru al UE. Împreună cu Germania și Franța au împărțit „tortul bunăstării europene”. Porția care a revenit, până acum, Regatului Unit este gata să fie împărțită între celelalte state europene. Fiecare stat vrea o felie. Toate statele vor avea o felie. Unele vor primi mai multe, altele vor primi mai puțin. În funcție de capacitatea de absorbție a beneficiilor „feliei” britanice.

Pentru mine, important este ce putem face noi. Ce putem cere. Ce putem garanta că dezvoltăm și aducem ca beneficiu la puterea Uniunii Europene. Aici este, evident, vorba despre politici publice. Trebuie excluși aventurierii politici. Hipsterii politici nu au ce căuta aici. Nu este de joacă, nu se fac experimente sociale, de mediu etc. Este vorba despre investiții, este vorba despre dezvoltare, este vorba despre viitor pentru o națiune și nu pentru vitrine cu oferte pentru sex (politic).

După Brexit, FMI vorbește. Nu de bine.

Agerpres. Incertitudinea post Brexit va avea efecte negative asupra economiei globale.

Corect. „Va avea efecte negative” este un risc. Nu se știe însă cât de mare este el.

„Potrivit lui Gerry Rice, principalele riscuri ale Brexit-ului sunt constituite de impactul macroeconomic și cel asupra piețelor financiare precum și de creșterea incertitudinii. În aceste condiții, purtătorul de cuvânt al FMI a apreciat că băncile centrale ar trebui să fie pregătite să ofere lichiditate sau să reducă volatilitatea în exces.”

Este evident că analiza vorbește de nivelul global al riscurilor. Economiștii și finanțiștii se vor lupta cu riscurile și vor propune soluții de evitare, acolo unde se poate, de reducere a impactului acolo unde se poate, sau de atenuare a impactului acolo unde nu se mai poate interveni.

Toate bune și frumoase însă FMI ne spune că a redus niște estimări asupra economiei globale iar SUA sunt printre „favoritele” reducerilor. Brexit-ul va reduce, evident datele UK și, legat de UK, datele Germaniei. Iar asta îmi spune mie că relația dintre UK și Germania a fost foarte, foarte strânsă.

Normal că o reducere la nivelul Germaniei și al Regatului Unit (încă membru al UE), va fi însoțită de o reducere la nivelul celorlalte state europene. Nu trebuie să ne mire faptul că reacțiile celorlalte state europene care sunt mai aproape de eveniment din punct de vedere al economiilor proprii sunt mai dure. Unele state europene vor suferi pierderi mai mari și nu pot, în cadrul economiei generale a UE să le acopere.

Cine va pierde și cine va câștiga, este o problemă de mare actualitate. SUA vor pierde, asta este evident. De aceea SUA nu a fost de partea Brexit. UE va pierde. Mai mult ca sigur. Dar UE este o uniune de state care au împreună o putere economică de 6-7 ori mai mare ca a Regatului Unit. Cumva, UE va supraviețui mai ales că își va retrage din Regatul Unit instituțiile europene și producția de bunuri și servicii care au primit locația în Regatul Unit pe motiv de apartenență la UE. Măsura va afecta foarte serios economia Regatului Unit, mai ales că se pierd serviciile bancare și financiare legate de Uniunea Europeană. Nu are rost ca UE să își țină serviciile financiare și bancare pe teritoriul altui stat, al unui stat terț. Este evident că ele vor fi aduse pe teritoriul UE.

Apare întrebarea: după declarațiile politice din aceste zile ale politicienilor britanici, Brexit-ul se va finaliza ? Analizele făcute de insulari, politicieni, jurnaliști, analiști și cetățeni obișnuiți, duc, mai toate, către minus.

Bașca ciudățenia din Regatul Unit. Unele zone ale statelor componente UK au fost sprijinite financiar prin intermediul Uniunii Europene, din contribuția UK la bugetul UE. Va continua Londra, ieșită din UE, să finanțeze programele de dezvoltare ale entităților britanice care sunt dependente de aceste finanțări europene azi ? O Londră care va pierde serviciile financiare și bancare europene, o Londră care va pierde producția destinată exclusiv pieței europene, o Londră care va pierde piața IT europeană ? Practic o Londră care va avea un buget de stat mult mai mic decât îl are acum.

Mișcările de pe burse, pe plus și minus din aceste zile nu au o mare semnificație. Sunt emoții, speranțe, deziluzii.  Pe termen mediu și lung putem vedea care este realitatea.

Va mai fi Regatul Unit a cincea putere economică mondială ? Nu cred. Probabil că UK va fi depășit de mai multe state ale UE în timp. De ce nu, un timp mediu. În timp ce UK scade, state europene aflate în dezvoltare vor crește pentru că rămân în spațiul care le permite creșterea, Uniunea Europeană.

Mario Draghi: „Probabil, cel mai bun cuvânt ar fi tristețe”.

Este reacția lui Mario Draghi. Este o reacție firească. Nu este singurul. Dar, frate-frate, brânza'i pe bani.

De la o creștere economică de 1,6% în 2016 și 1,7% în 2017, prognozate înainte de Brexit, Uniunea Europeană va pierde între 0,3 și 0,5%  prin părăsirea Uniunii Europene de către Regatul Unit. O parte importantă a comerțului țărilor de pe continent era orientat către Regatul Unit. La fel cum și Regatul Unit era fixat pe comerțul cu statele de pe continent. Fără discuție.

Statele care au cel mai mult de suferit în urma Brexit-ului sunt și cele mai mature în comportament. Germania este printre ele. Franța, la fel. Olanda care tace. În procentele alea subunitare de care vorbește Draghi la nivelul Uniunii Europene se află procente substanțiale ale respectivelor state.

Până la activarea art. 50 din TUE mai este puțin timp. Atât firmele din Regatul Unit cât și firmele de pe continent care au relații directe își pun semne de întrebare cu privire la producția lor viitoare. Mai ales, cele din Regatul Unit care sunt puse în mare dilemă privind locația. Unele vor alege să treacă pe continent. Altele nu vor face acest pas însă, apare marea întrebare: au produsele lor piață de desfacere pe alte piețe ? În oricare variantă va exista, din momentul ieșirii depline taxa vamală și jurisdicția aplicabilă (atât de hulită de promotorii insulari ai ieșirii !).

Iau o pauză cu Brexit-ul. Avem altele, mai urgente, ale noastre.

Toată lumea care trebuia să vorbească a vorbit. Brexit-ul a născut o altă stare a Uniunii Europene. Indiferent de simpatiile sau antipatiile comentatorilor față de Uniunea Europeană sau Regatul Unit. Oricare proiect european ce se va derula în perioada următoare va fi fără Regatul Unit, mai ales dacă se are în vedere reglementarea unor comportamente comerciale sau financiare, de securitate sau apărare. Regatul Unit va fi privit cu atenție abia după aceea în ideea asocierii la activitatea UE sau nu.

Elanul despărțirilor de UE slăbește. Danezii au comunicat că nu au de gând să se despartă de UE, Parlamentul Olandez a respins inițiativa extremistului de referendum pentru „Nexit”. Le Pen în Franța știe să vorbească dar nu are șanse. Alții, fac ca Farage, vorbesc ca să mai fraierească niște minți tulburate. Grupul de la Vișegrad și-a propus să fie mai activ pentru a se impune în fața liderilor fondatori. Vor avea de partea lor și alte țări, de la Baltica. Vor, dar nu au forță.

România s-a prezentat foarte bine, după părerea mea. Regretă Brexit-ul, dar este alegerea insularilor, continuă să arate că imigrația trebuie rezolvată la sursă și nu în Europa națiunilor, este atentă și interesată ca relația Regatului Unit cu imigranții de muncă români să fie una civilizată, în spirit european. Potrivit tratatelor UE, este participantă la negocierile privind ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană și, nu este exclus, să primească Președinția UE în perioada de final a negocierilor. Având în vedere relațiile speciale între Regatul Unit și România în domeniul apărării și securității, ca state membre NATO, având în vedere și investitorii englezi din România și afacerile lor, având în vedere existența expaților insulari în firmele cu sediul în România, având în vedere existența cetățenilor englezi care și-au ales să își continue existența în România prin stabilirea domiciliului în diferite zone ale țării, avem tot interesul ca acești oameni să nu aibă de suferit în urma relațiilor care se vor stabili între UE și Regatul Unit după împlinirea termenul de exit.

Din mai multe motive vom acționa fără exagerare. Este în interesul nostru major. Cetățenii Regatului Unit (persoane fizice) pot primi un regim preferențial în relația cu fiecare stat membru al UE în parte. Se va face o diferență între cetățenii UK care au venit și s-au stabilit în România înainte de ieșirea din UE a țării lor și cei care urmează să vină. Cât privește firmele, acestea vor avea libertatea de a investi ca și până acum. Regimul juridic însă al afacerilor lor pe teritoriul României se va supune reglementărilor europene iar acolo unde acestea nu sunt îndestulătoare, se va aplica legea română.

Ceea ce nu acoperă reglementările europene va trebui acoperit prin negocieri directe. Cooperarea judiciară în spațiul UE este una, cu țările din afara UE este alta. Aceasta va trebui renegociată, dacă este posibil cu păstrarea cooperării judiciare din spațiul UE sau, una îmbunătățită, de ce nu ? Până la aderarea României la zona euro, există un spațiu liber privind relațiile financiare între România și UK. Noi avem, încă, moneda națională cu care lucrăm.

Un spațiu liber de negociere este legat de cooperarea în domeniul sănătății, al învățământului, al cercetării științifice. Reglementările UE nu le acoperă, nu le interzice în relațiile cu terțe țări. Legat de acestea, avem o zonă strict națională când vorbim despre „șederea de lungă durată” a persoanelor din terțe țări. Pentru studii, pentru muncă, pentru sănătate etc. Rămâne ca reglementare strict comunitară accesul în spațiul UE. Reglementările Schengen. Pe care le aplicăm strict, la fel ca toate statele comunitare. În cazul în care englezul dorește o intrare doar într-o țară membră a UE, regimul de intrare a acestuia se va face strict legat de țara respectivă. Există spațiu de negociere și aici. Sunt sigur că se va ajunge la negocieri.

Am văzut cu câtă „satisfacție” au sărit de coadă'n sus tot felul de jurnaliști și analiști care au luat în derâdere afirmația lui Klaus Iohannis că România „va negocia” în acest proces complicat de părăsire de către UK a Uniunii Europene. Să fiu rău și să mă folosesc de o zicală ? Nu o scriu, am primit observații că trebuie să mă mai abțin de la unele cuvinte sau expresii care intră în zona „cu buruieni”. Dar tare îmi vine pe la buricul deș'telor să o spun.

Și totuși, se învârte. Lumea nu stă pe loc. Insularii află acum și cum se învârte.

La fel cum englezii nu au știut ce este cu nașparlia asta de Uniune Europeană și ce înseamnă ieșirea din Uniunea Europeană, nici eu nu știu prea multe în privința avantajelor apartenenței la UE a Regatului Unit. Tapajul este pe serviciile financiare ale Uniunii Europene de pe teritoriul Regatului Unit.

Am căutat pe Google și am găsit că la Londra își are sediul Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

ABE este agenția UE care se ocupă de implementarea unui set standard de norme privind reglementarea și supravegherea sistemului bancar din toate țările Uniunii. Scopul său este de a crea o piață unică eficientă și transparentă a produselor bancare.

Ce face ?

Contribuie la crearea unui set standard de norme pentru sistemul bancar din UE - cadrul unic de reglementare .

Asigură comunicarea centralizată a informațiilor privind supravegherea băncilor din UE (pentru a crește transparența, disciplina pieței și stabilitatea financiară peste tot în Uniune).

Promovează cooperarea între autoritățile naționale în ceea ce privește supravegherea grupurilor bancare care operează în cel puțin două țări și mediază litigiile în care sunt implicate cel puțin două țări.

Promovează o piață a UE transparentă, simplă și echitabilă pentru consumatorii de produse și servicii financiare și garantează că aceștia beneficiază de o protecție și un tratament echitabil peste tot în UE.

Este evident că ABE nu va rămâne la Londra. Va pleca pe continent.

Mai citesc că Londra asigură serviciile financiare pentru întreaga lume însă nu ca reprezentant al pieței interne britanice ci ca reprezentant al pieței europene. Uniunea Europeană este cel mai mare bloc financiar al lumii. Majoritatea serviciilor financiare ale Uniunii Europene trec prin Londra. Din momentul ieșirii din Uniunea Europeană, Londra nu va mai putea presta aceste servicii. Uniunea Europeană va introduce restricții băncilor care tranzacționează euro să o facă în afara spațiului Uniunii Europene.

Băncile care au obținut profituri din tranzacționarea euro vor căuta să se mute pe continent astfel că volumul serviciilor financiare care au asigurat supremația Regatului Unit, implicit al Londrei, pe piața financiară a Uniunii Europene va dispare. Regatul Unit va pierde enorm, pentru că ei recunosc faptul că plecarea „serviciilor financiare” pe continent va reduce sever veniturile bugetare ale Regatului Unit.

Din câte se pare, Regatul Unit vrea să obțină, la ieșirea din Uniunea Europeană, un acord care să se refere exclusiv la componenta de liber schimb. Angela Merkel, a atenționat asupra faptului că un astfel de acord nu poate fi negociat fără să cuprindă întreaga paletă a relațiilor prevăzute de TUE și Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene. Practic, Marea Britanie va trebui să accepte ceva din ce a acuzat la Brexit.

Să vedem ce va fi. Este evident că la Londra se fac calcule cu înfrigurare. Nu le iese mai nimic bun. Regatul Unit pierde mult prea mult decât a calculat în mod superficial anterior.

Deocamdată, Regatul Unit este atenționat de ONU pentru ieșirile rasiste ale cetățenilor britanici față de rezidenții din statele membre ale Uniunii Europene. Londra va merge la negocieri cu statele membre ale Uniunii Europene, va privi în față pe șefii de stat și de guvern ai căror cetățeni suportă în aceste zile comportamentul rasist al britanicilor. Londra le va cere condiții onorabile de colaborare. Iar aceia, civilizați, le va spune insularilor că nu este nici o problemă, că totul este Ok, că Londra are dreptate și așa mai departe. Hm. Ar fi idioți să aibă acest comportament.

Nu îmi place că în Regatul Unit a câștigat primitivismul. Nu îmi place de loc.

Alo, bre ! Puțină decență, se poate ? Brexit-ul nu a fost provocat de UE !

Mă simt, cumva, enervat. Citesc ce tembelisme spune Traian Băsescu și mă apucă toate celea. În stilul dâmbovițean sadea, dus până la cele mai înalte culmi ale prostiei și machiavelismului, Traian Băsescu acuză prostește UE și liderii acestuia de realizarea Brexit-ului. Pentru „monstrul” acesta politic, asemănător mai degrabă cu Boris Johnson sau Farage, vinovați sunt liderii europeni și nu haimanalele populiste de pe malurile Tamisei.

Vorbește fără să clipească că „este interesul României ca Regatul Unit să rămână în UE”. Să îmi fie cu iertare, este interesul Regatului Unit să facă ce consideră că este mai bine pentru el. Interesul României este să rămână ea în UE, nu este treaba ei să dea indicații și să acționeze în interesul altor state europene. În UE, statele membre au interesul să se dezvolte pentru ca cetățenii lor să ajungă la cel mai înalt nivel de bunăstare iar statele să aibă posibilitatea să le ofere condițiile pentru a ajunge la bunăstarea dorită. Purtând interesul altora, pierdem din vedere propriul interes. Gândirea defectă a lui Traian Băsescu ne-a ținut departe de progres timp de 10 ani. Mai grav, comportamentul lui politic și guvernarea lui a dus la alegerea celor mai proaste soluții pentru cetățeni înainte de criza economică dar și pe timpul acesteia. Dacă era așa de deștept, se împotrivea dezmățului guvernării Tăriceanu și a guvernării Boc. Dar nu a fost. Așa că cetățenii români au simțit din plin gustul „înfrângerii” din cauza proastelor guvernări.

La fel ca Băsescu se comportă și liderii actuali ai Poloniei. Aceștia îl acuză pe Donald Tusk de reușita Brexit-ului, îi cer demisia. Pentru că Tusk este adversarul lor politic, la intern. Multă minte le mai trebuie și polonezilor. Mai mult, prim-ministrul Poloniei nu mai recunoaște Germaniei și Franței dreptul de a propune soluții UE. De la cucerirea puterii politice a partidului „Lege și Justiție” asistăm la tot felul de inițiative care apropie Polonia de o dictatură. Dar este treaba lor. Ei au ales, ei suportă. Pot vedea, pot judeca dar nu pot interveni în borșul lor. Când însă Polonia se exprimă cu privire la Uniunea Europeană, am toate drepturile din lume să mă exprim cu privire la poziția lor. Ca atare, o consider proastă. O consider ostilă țării mele. Poziția lor poate duce la destrămarea Uniunii Europene. Poate că acest partid polonez asta urmărește. Dar de ce ? Bănuiesc că au niște gărgăuni naționaliști în cap, la fel cum au insularii britanici care au votat cu satisfacție Brexit-ul iar acum sunt supărați că vor avea parte de consecințe care le va afecta nivelul de trai.

Există două curente la nivelul UE privind urmările Brexit-ului. Unul, susținut cu înfocare de socialiști, este al ieșirii rapide a Regatului Unit din UE. Celălalt, susținut de Angela Merkel, este să lase Regatul UNit să își facă calculele înainte de a apăsa pe butonul fatidic, art. 50 TUE. Pentru că privește un interes general, înclin către poziția lui Merkel.

Ambele poziții se unesc însă asupra consecințelor Brexit-ului. UE nu acceptă să își asume responsabilitatea deciziei Regatului Unit. Dacă au ales să iasă, vor fi ieșiți. Nu se va face rabat. Orice favoritism făcut Regatului Unit poate fi o lipsă pentru unul din statele membre. Interesul UE este ca statele membre să devină puternice și nu terțele țări, așa cum va deveni Regatul Unit. Pot fi contracte care să favorizeze schimburile comerciale cu Regatul Unit, pot fi acorduri care să pună Regatul Unit și UE în aceeași barcă politică internațională însă cele două entități ale dreptului internațional vor fi două entități și nu una ca până acum.

UE își va retrage din Regatul Unit toate instituțiile. Componenta economică majoră a Regatului Unit este formată din serviciile financiare legate de Uniunea Europeană. Exact acestea vor fi afectate în principal. Londra de astăzi este dependentă de ele. Există pentru că aceste servicii există. De aici vine sursa de existență a Londrei. Mutarea acestor servicii pe continent sau la Dublin (parte dintre ele) reduce cu severitate resursa bugetară atât a Regatului Unit cât și a Londrei în particular. Fiind după exit o țară terță, Regatul Unit nu poate cere ca serviciile financiare ale UE să rămână pe teritoriul său. După bani, vor pleca industriile. Industriile din Regatul Unit au ca destinație piața UE.  Rămânând pe teritoriul Regatului Unit ar intra sub regimul vamal care urmează a fi stabilit, regim de care au vrut să scape când au venit cu unitățile de producție în Marea Britanie. Este evident că, pentru a nu le fi îngreunat accesul pe piața UE vor căuta state membre ale UE unde pot să își mute unitățile.

Ideile lui Băsescu sunt tembele. Pur și simplu. Auzi la el. Iohannis să meargă la Consiliul European și să susțină rămânerea Regatului Unit în UE, împotriva voinței cetățenilor Marii Britanii ! Populist de cea mai joasă speță. Iohannis trebuie să susțină unitatea UE, indiferent dacă unele țări aleg să plece, să susțină și să aplice pentru integrarea deplină a României în UE, la toate nivelurile pentru că avem vecini foarte ciudați. Integrarea deplină ne va apropia ca nivel de viață de cel din statele dezvoltate. Iar dacă schimbăm politicile bicisnice dâmbovițene și încurajăm capitalul românesc, atunci evoluția va fi mult mai rapidă.

O revenire la obiectivele de bază. UE va fi revigorată.

Evenimentele post Brexit capătă din ce în ce mai multă claritate. Chiar dacă, în interiorul UE se încearcă, pe diferite tonuri, tulburarea apelor.

Plecarea, anunțată, a Regatului Unit al Marii Britanii din UE, mai devreme sau mai târziu, va însemna sfârșitul compromisurilor compromițătoare. Regatul Unit și-a ales calea. Treaba lui. Uniunea Europeană își clarifică calea. Treaba ei.

Știm cu toții că statele fondatoare ale Uniunii Europene au un cuvânt greu de spus în deciziile Uniunii. Când ele se opun, se pierde propunerea. Numărul mare de locuitori atârnă enorm de greu în deciziile Consiliului. Germania, Franța și Italia pot bloca orice decizie. Fără ele nu se ajunge la fatidicul 65% din populația UE care se exprimă.

De aceea am dat și dau substanță și atenție deosebită întrunirii statelor fondatoare înainte de Consiliul European. Statele fondatoare au ajuns la o linie de conduită pentru viitor. Aceasta va fi propusă celorlalte state membre ale Uniunii Europene, la ședința Consiliului European. Unde se va lua o decizie sau se va stabili un termen limită pentru ca fiecare stat să vină și să pună pe masa consiliului decizia sa. Astfel, fiecare stat membru al Uniunii Europene se va poziționa pe una din treptele de integrare. Acea anunțată „flexibilitate”.

Pe cale de consecință, documentele Uniunii Europene cu caracter normativ vor avea un nivel de bază, valabil pentru toate statele membre și un nivel superior care va fi acceptat de fiecare stat membru în parte, potrivit intereselor sau capacităților proprii de acceptare. Nu este exclus ca statele care formează nucleul statelor fondatoare să accepte nivelul superior. La fel, statele care simt că pot ține pasul cu statele fondatoare. Flexibilitatea va permite statelor care nu au accesat întregul act normativ să revină cu un comunicat oficial, atunci când sunt pregătite prin care să anunțe trecerea la nivelul superior.

Declarația de astăzi și prezentarea propunerii semnate de Franța, Germania și Italia pun în discuție probleme cu un pronunțat caracter politic. Securitatea comună, apărarea comună, apărarea comună la frontiere. Este evident că vorbim despre instituții specializate care nu au existat până în prezent. Franța fiind, de departe, oponentul ferm de până acum.

Intr-o declaratie comuna, cu contururi inca foarte generale, cei trei lideri europeni si-au fixat „trei prioritati esentiale": „securitatea interna si externa", in special lupta impotriva terorismului, dezvoltarea apararii europene si supravegherea granitelor externe ale Europei, „o economie puternică si o coeziune sociala puternica" si „programe ambitioase pentru tineri." HotNews.

Abordarea problemelor politice înseamnă hotărârea ca statele care le adoptă să accepte o uniune politică. Una care să se comporte ca un stat unitar în domeniul securității interne și externe, al apărării și al supravegherii frontierelor. Celelalte componente vin și ne anunță sfârșitul epocii austerității. Nu prin renunțarea la politicile fiscale deja convenite pentru bunele guvernări ci prin sprijinirea statelor membre să ajungă să le aplice fără a mai fi nevoite să practice măsuri de austeritate.

Componentele politice însă, sunt deosebit de interesante. Ele vor duce la instituirea unor organisme unionale conduse de la nivelul Uniunii Europene, instituțiile statelor fiind doar părți ale sistemului, vor fi instituții descentralizate. Finanțare se va face de către Uniunea Europeană, astfel că fiecare funcționar al instituțiilor de securitate va avea același salariu indiferent de statul în care își desfășoară munca.

La fel va fi cazul cu structurile polițienești de frontieră. Ba, și mai mult, va fi cazul structurilor care vor intra în „Armata Uniunii Europene”. Nu va fi o contrapondere pentru NATO ci va aduce în fața NATO mai puțini actori statali ce vor fi înlocuiți de un singur actor, Uniunea Europeană.

Câte state vor accepta noile idei ? Naiba știe. Se pare că Polonia deja nu mai vrea să recunoască Germaniei și Franței dreptul de a mai „decide” singure. Ungaria a anunțat că a ales, Uniunea Europeană fiind dezorganizată. Se mai pronunță niște voci, pe ici colo, prin câte un colț de Europă.

Toate vocile au o problemă. Pot rămâne pe palierul primar al integrării. Participanți la o piață comună cu avantajele pe care acestea le oferă. Alte state membre pot alege mai mult. Pot alege integrarea deplină ca o garanție a securității proprii în viitor.

Citind și recitind care sunt propunerile îmi dau seama că Uniunea Europeană nu are nici un interes să lase ceva Regatului Unit. UE va institui în fața Regatului Unit o frontieră, bunurile și serviciile din Regatul Unit vor fi supuse vămuirii, firmele din Regatul Unit nu vor mai participa la licitațiile organizate pe teritoriul Uniunii Europene, Universitățile și institutele de cercetare din Regatul Unit nu vor mai participa la programele uniunii. Gata. Se pune bariera „pe aici nu se trece”.

În mod similar, oricare alt stat din Uniunea Europeană care va dori să plece va avea în fața ochilor rezultatele pe care le-a obținut Regatul Unit la plecare. European, european dar brânza este pe bani. Coeziunea socială și programele pentru tineri vor avea ca țintă folosirea la întreaga capacitate a potențialului forței de muncă al statelor membre ale UE. Este puțin probabil ca între UE și Regatul Unit să existe o libertate a mișcării forței de muncă.

Va fi zarvă mare. Polonia și Ungaria promit circ. Probabil că li se va arăta art. 50 TUE. Cine vrea dictatură în Uniunea Europeană a greșit adresa.

Socotelile post Brexit ale britanicilor nu se potrivesc cu ale „târgului” european.

Știrile curg. Ca un șuvoi. Insularii încep să conștientizeze că alegerea lor nu este cea mai bună soluție. Chiar dacă susțin cu înfocare că 80% din PIB-ul lor se obține în Regatul Unit, constată că mare parte din el este de fapt o urmare a apartenenței la Uniunea Europeană. Londra va fi, probabil, cea mai afectată. Este legată ombilical de Uniunea Europeană. Brexit-ul va duce la un colaps în Londra. Plecarea băncilor pe continent, pierderea puterii financiare în cadrul UE, închiderea sau transferul locației companiilor care asigură bugetul Londrei pe continent va prăbuși nivelul de viață al locuitorilor Londrei. De aici se va ajunge la reducerea asistenței sociale de care beneficiază mulți britanici cu sânge în instalație astăzi. Normal că vor pleca și imigranții de muncă europeni, din sănătate, din învățământ, din servicii. Unii pot spune că locurile de muncă lăsate libere vor fi ocupate de englezi. Foarte bine. Să le ocupe.

Boris Johnson o dă la întors din ce în ce mai mult. La fel cum o face tot partidul conservator. Mesajele din Europa nu sunt bune. Pentru Marea Britanie. Statele fondatoare ale UE sunt decise să nu se mai lase șantajate de politicienii britanici. Că vor activa sau nu celebrul art. 50 din TUE, insularii vor constata că nu mai au subiecte de dialog cu restul statelor din UE. Declarațiile proaspete ale liderilor britanici că se va continua cu libertatea de mișcare a forței de muncă în relația Regatului Unit cu Uniunea Europeană, că se va continua cu libera mișcare a capitalurilor și a mărfurilor etc. nu au suport. Din moment ce se activează art. 50, statele UE nu vor lăsa loc de întors. Comportamentul Regatului Unit a produs pagube iar acestea trebuie recuperate. Vinovatul va plăti prin excludere. În loc va veni o colaborare, cooperare normală între părți contractante. Regatul Unit însă, nu va mai beneficia de apartenența la UE, așa cum a beneficiat până acum.

Peste toate, UE va continua să realizeze integrarea și atingerea obiectivelor politice ale înființării Uniunii. Multe din ce se preconizează a se realiza nu vor fi pe placul Regatului Unit. Din ce în ce mai mult se va face diferența între continent și insulă. Nu se pun în discuție prevederile tratatului NATO, nu au treabă cu Uniunea Europeană. Speculațiile legate de cele două tratate sunt absurde.

Suntem într-o fază ciudată. Celelalte state ale Uniunii Europene vor lua niște decizii care vor avea în vedere rezultatele referendumului. Sunt decizii care nu au în vedere interesele Marii Britanii. Au în vedere, exclusiv, interesele statelor membre ale Uniunii Europene de pe continent. Marea Britanie este însă membră a UE până la finalizarea retragerii din UE ! Are dreptul să participe la Consiliul European, unde se iau deciziile politice, are reprezentant în fiecare Consiliu pe domeniu de activitate - cu drept de inițiativă legislativă alături de Parlament -, au reprezentanți ai cetățenilor insulari în Parlamentul European, au poziție de comisar european ! Ce vor face britanicii ? Cum se vor raporta ei la aceste decizii din moment ce au făcut un referendum prin care și-au manifestat intenția de a părăsi UE ? Se vor abține ? Vor face lobby pentru reconsiderarea poziției Marii Britanii în UE ? Când ?

Este evident că Regatul Unit trebuie să aleagă una din căile de urmat. Fie activează art. 50 din TUE, fie declară ferm că nu îl activează. Din unele declarații ale politicienilor britanici se pare că balanța evaluării referendumului înclină către un „rezultat nesemnificativ” pentru luarea deciziei de părăsire a UE ! Acei 52% nu sunt suficienți pentru a lua decizia activării art. 50 din TUE. Măi să fie !

Consecințele părăsirii UE ar fi prea grave pentru Regatul Unit. Destrămarea Regatului este printre cele mai grave, Scoția având ași în mânecă de care se ține seama. Intenția Scoției de a obține independența deplină nu mai poate fi combătută prin forța armelor ! Situația este asemănătoare și în cazul Irlandei de Nord. Plecarea pe continent a băncilor și a companiilor care participă la programele industriale europene reprezintă un alt motiv de îngrijorare. Apartenența Regatului Unit la UE i-a adus și „felia de tort” corespunzătoare din programele europene axate pe producerea de avioane civile (AIRBUS), aeronave militare, producția unor bunuri și servicii pe baza unui nivel tehnologic ridicat, centru financiar al UE de la Londra etc. Ieșirea din UE duce la pierderea tuturor acestor avantaje. În plus, Regatul Unit va pierde enorm prin plecarea forței de muncă europene care acoperă, astăzi, deficitul de muncă specializat de care are nevoie economia și societatea britanică. Nu este de glumă ! Marea Britanie nu are suficient personal calificat să ia locul continentalilor atrași de firmele insulare !

Peste toate acestea, marea durere a insularilor este că nu vor mai fi luați în seamă de marile puteri economice ale lumii. Plecarea din UE va fi urmată de o prăbușire economică a Marii Britanii. UE însă, va rămâne ca mare actor economic mondial, subiect de drept internațional în tot ce se hotărăște cu privire la economia și comerțul mondial. Marea Britanie nu mai are în spate imperiul britanic. Așa că nu mai este atât de important. SUA va discuta cu UE, cu China, cu India, cu Japonia, cu Brazilia dar nu va mai discuta serios cu Marea Britanie. Marea Britanie devine mică.

Este interesant de urmărit cum va evolua Marea Britanie. Acum este între furcile caudine. S-a băgat singură acolo. Este evident faptul că statele din nucleul dur al UE, după ce s-au pus de acord cu privire la poziția față de Marea Britanie după Brexit, vor încerca să obțină de la celelalte state acordul și votul pentru linia de conduită în viitor. UE va avea o strategie de urmat în situații de „exit”. O strategie care să producă UE cât mai puține daune. Chiar dacă Marea Britanie va mai încerca să obțină altceva de la UE, va primi un refuz. I se va arăta art. 50 din TUE pe care să îl activeze dacă nu îi convine. Iar Marea Britanie nu va fi singura țară care va primi o astfel de indicație !

Sunt interesante părerile cetățenilor, sunt însă foarte importante pozițiile guvernelor.

Experiența Brexit-ului este utilă Uniunii Europene. A suportat bine factorul de stres „Brexit”. Experiența căpătată în cazul „Grexit” și-a spus cuvântul. Reacția statelor fondatoare de uniune și poziție comună în acțiunile viitoare a fost un semnal deosebit de puternic. Uniunea Europeană a început cu ele și va continua, de va fi necesar, doar cu ele. Celelalte state membre au aderat ulterior. Iar asta este de ținut minte, indiferent de câtă importanță își dau unii lideri politici din statele membre care au aderat ulterior. Viktor Orban de la Budapesta nu s-a putut abține și a declarat că în Ungaria este ordine iar în UE este dezordine. A mai luat o bilă neagră. Nu este exclus ca, la nevoie, să i se arate art.  50 din TUE. Prim-ministrul Estoniei se simte ofensat că au fost la primele consultări doar statele fondatoare. Și el ar putea primi o atenționare. Consiliul care va urma foarte repede va cere poziția fiecărei țări membre UE. Clară, fără echivoc.

Reacția excelentă a marilor puteri europene din cadrul UE a temperat neîncrederea în UE pe plan internațional, a dus în derizoriu Brexit-ul, a pus în dificultate Marea Britanie și a atenționat alți clienți ai exit-ului că dacă își doresc acest lucru, se poate realiza.

Până la urmă, Brexit-ul nu este ce se dorește a fi. De către unii.

Agerpres (aici).

Vorbind despre Brexit, ministrul de finanțe al Marii Britanii, George Osborne, pune punctul pe „i”:

„Este suficient să discuți cu miniștrii de finanțe francez, german și ai altor țări europene ca să înțelegi că dacă Regatul Unit părăsește UE și dorește să aibă acces la piața unică... ar trebui să plătim pentru bugetul UE, să acceptăm libera circulație a persoanelor, toate fără a avea nimic de spus despre aceste politici”.

Are dreptate. Regatul Unit va avea piața europeană în față. Cea mai apropiată, cea mai bogată, cea mai apropiată de cultura Marii Britanii. Dacă Regatul Unit nu mai vrea în UE va trebui să își negocieze un statut asemănător Norvegiei. Altfel, nu va avea acces la Uniunea Vamală. Piața europeană va putea introduce măsuri de protecție împotriva unor produse din Regatul Unit (hopa !), CE va putea introduce cote de import al unor produse din Regatul Unit.

Cei care doresc Brexitul s-au gândit la astfel de consecințe ? Nu cred. Cei care au promovat Brexitul sunt asemănători unora de pe la noi care fac propagandă „antisistem”. Cap au, minte ce le mai trebuie.

„Dacă vom părăsi UE, vom avea doi ani pentru a negocia ieșirea noastră cu celelalte 27 de țări (ale UE), ar trebui să negociem noi acorduri cu aceste 27 de țări europene și în același timp să încheiem mai mult de 50 de acorduri comerciale cu țările care nu sunt în Europa, dar care au încheiat un acord specific cu UE”.

„Ar fi extrem de dificil de făcut companiile nu ar avea nicio certitudine cu privire la viitor și nu ar angaja și nici nu ar investi, ceea ce în cele din urmă ar avea consecințe nefaste pentru imobiliare, afaceri și locuri de muncă" în Marea Britanie”.

Se pare că cei care au rațiunea nealterată au început să prezinte populației consecințele. Populația informată își schimbă părerea. Susținătorii Brexit-ului se comportă ca hăbăucii de pe la noi. Toată lumea este proastă numai ei „este deștepți”.

Interesantă poziția de acum a britanicilor. Le vine mintea la cap.