Parlamentare, primul tur, în Franța concomitent cu o reformă a Parlamentului

Le Figaro pune această imagine pentru a se face o comparație între prezența la vot pentru legislativ la ora prânzului. Anul 2017 este, se vede cu ochiul liber, cel mai sărac. Din 2007 se pare că francezii s-a molipsit de „sictir politic”.

Previziunile presei franceze sunt interesante. Dar sunt previziuni. Mai interesante sunt elementele de reformă.

În 2014 s-a introdus o lege a „neacumulării”. Le Figaro spune că este o consecință a activității Comisiei pentru Transparență Financiară în politică. Dacă s-a ajuns la o lege, atunci putem spune că treaba a devenit atât neplăcută încât a fost nevoie de un act normativ pentru a stopa abuzurile de poziție politică pentru propria îmbogățire. Activele parlamentarului vor fi verificate la sfârșitul mandatului pentru a vedea dacă există nereguli și dacă există o îmbogățire fără just temei. Bine, noi avem ANI ! Mă gândesc dacă nu cumva acei parlamentari români care critică lupta anticorupție, care critică ANI nu aveau în minte sistemul francez permisiv !

O altă prevedere din aceeași lege, care influențează organizarea Parlamentului din acest an, se referă la interdicția unui parlamentar de a mai ocupa o funcție administrativă concomitent cu cea legislativă. Reglementarea este de tip nou. Cu o consecință deosebită. Sunt în cauză 253 de deputați din 577 și 160 de senatori din 348 care nu vor mai candida la aceste alegeri. O mare parte dintre ei au renunțat în favoarea funcțiilor administrative - primari ai unor localități, de ex. -, alții s-au dus în mediul privat. Tot în Le Figaro am găsit unele exemple.

Citind presa franceză, mai ales pasajele referitoare la „corupția” în clasa politică, am ajuns la concluzia că se adeverește vorba aia „sângele apă nu se face”. Franța este sora noastră mai mare, ce naiba !

Observ că în Franța nu se admite guvernul de tehnocrați. Sunt 6 miniștri din actualul cabinet care candidează la parlamentare. Dacă nu obțin un mandat de parlamentar, vor trebui să plece din Guvern.

După ora 20.00, presa franceză promite să ne spună ce și cum cu alegerile lor.

Campania ... „nu este foarte dinamică” ! Clasa politică nu s-a reformat.

Aflat la Iași, la firma Antibiotice Iași, la o dezbatere despre piața farmaceutică, Președintele Klaus Iohannis a reiterat crezul său privind reforma clasei politice.

Nu e foarte dinamică campania și cred că aici încă o dată se vede de ce avem nevoie de reformă în clasa politică. Avem nevoie de oameni noi și de oameni cu experiență. Eu cred că putem să le dăm o șansă. Poate au avut un start mai slab și urmează câteva săptămâni mai bune

Păi ... indiferent cum o dai și cum o întorci, cam așa este. Are dreptate.

Clasa politică este formată din membrii activi ai partidelor, cei care ajung să reprezinte partidele și electoratul care le susține, electorat format din cei care dau partidelor motivația actului politic, în structurile politice ale administrației publice locale și centrale, în Parlament - organism al statului eminamente politic -, în diferite agenții guvernamentale sau cu diferite grade de independență administrativă.

Dintre partidele vechi, cu ani de vechime în spate, au mai rămas două: PNL și PSD (PSD fiind continuatorul socialiștilor interbelici, pentru că a fuzionat cu socialiștii lui Cunescu, cu niște ani în urmă !). Partidele post revoluționare au cam dispărut. A dispărut și PNȚ-ul, resuscitat de Corneliu Coposu dar îngropat de „unul mic cu capul mare”, Pavelescu și tutorele lui Miluț.

Partidele emanate de revoluție și-au epuizat „benzina” și au intrat în diferite combinații politice, în marea lor majoritate. PRM-ul înființat de Vadim Tudor este încă în viață ca un fel de „legumă politică”.

PNL a început o reformă internă. A profitat de faptul că a avut un an la dispoziție, oferit de Guvernarea Cioloș, și a comis acte de reformă internă. Dureroase și foarte dureroase, mai ales că procesul de reformă s-a desfășurat în paralel cu procesul de fuziune cu PDL - aripa democrată, condusă de Vasile Blaga. Fuziunea are și acum efecte nedorite. Mici grupuri din fostul PDL și chiar fostul PNL plecând către alte zări după ce procesul de reformă internă nu le mai oferă satisfacția funcțiilor politice sau garanția unor funcții publice. Totuși, reforma internă continuă chiar dacă PNL este în fața marelui examen numit alegerile parlamentare. Listele PNL pentru alegerile parlamentare sunt curate sau aproape curate. Era loc de mai bine însă ar trebui să fii orb să nu observi schimbarea. Iar schimbarea este completată de susținerea pentru candidatura la desemnarea ca prim-ministru a lui Dacian Cioloș și a programului lui „România 100”.

PSD nu a făcut reforma internă. Are ca lider național un infractor, pe Liviu Dragnea. Listele PSD pentru alegerile parlamentare sunt dominate de lideri ai partidului cu mari sechele penale. Nu trece săptămână să nu vedem cum alți și alți lideri ai PSD, centrali sau locali, au treabă cu Justiția pentru fapte comise anterior sau, la unii, chiar de curând.

Despre celelalte partide nu sunt prea multe de spus. USR, construit în jurul lui Nicușor Dan și a Clotildei Armand este o combinație de persoane și personalități care acoperă întreg spectrul politic. De la extrema stângă la extrema dreaptă. Când și când aflăm de la jurnaliști cum candidații USR au comis sau comit câte o faptă imorală. Unul își face concetățenii „troglodiți” ! În înțelepciunea lui, USR-istul cere votul „troglodiților” să îi reprezinte în Parlament ! El ce o fi ? Troglodit șef ? Alți membri ai USR au votat la două mâini în consiliul general al Capitalei. Și-a dat demisia, dar tot al USR este ! Ca atare, la USR nu este vorba despre o reformă ci despre formarea partidului iar acum ei adună cam ce pot dintre cei care au orgoliul răscolit de propria valoare. O țin langa-balanga cu anticorupția deși ei au cam multe de răspuns cu privire la comportamentul ca persoane. Dacă este să ne luăm după DEX, actele imorale ale unor lideri ai USR sunt acte de corupție !

ALDE este o adunătură de idolatri ai lui Tăriceanu și de refuzați ai PNL. Bine, s-au mai adunat unii și alții de pe ici colo însă ALDE nu are ce reforma. Este constituit pentru protejarea celor care refuză schimbarea.

PMP-ul lui Traian Băsescu este un partid de tipul „sectă religioasă”. Aici nu ai ce reforma. Este aproape imposibil să faci așa ceva.

Campania electorală trebuie să deschidă ochii alegătorilor cu privire la proiectele politice prezentate de partide. Sub acest aspect, în afara proiectelor prezentate de PNL și, cumva, ideile politice prezentate de USR, avem niște „proiecte” ale PSD, lăudate de Alina Mungiu Pippidi ca fiind cele mai „serioase”. De fapt, proiectele PSD sunt aiuristice. Sunt nesustenabile. Sunt promisiuni care nu au nici o șansă de a fi puse în practică pentru că ele sunt deja o listă de pomeni electorale. O minimă lectură a unor analize asupra economiei, a structurii PIB și a creșterii acestuia ne arată că sub conducerea PSD, de ani și ani de zile, structura economică a României nu diferă prea mult de structura de pe timpul comunismului ! Cât mai stăm pe loc ? Cât mai vânăm creștere economică pe mărire de salarii și reducere de TVA ?

Presa, care ar trebui să prezinte elemente de campanie ale partidelor și nu să le analizeze (!), prezintă emisiuni de can-can politic. Campionii can-can-ului sunt vocalii de la PSD, ALDE și PMP. Nu au programe politice reale și excelează în scandaluri media.

Are dreptate Președintele. Campania nu este „foarte dinamică”. Nu are cum fi dinamică din moment ce este plină de insulte și denigrări. Iar în Parlamentul viitor, în guvernul viitor, cu insultele și denigrările de acum nu se pot face legi sau acte de guvernare.

Nici nu ai cum avea campanie doar cu un partid politic reformat ! PNL face ce poate. Dar nu are cu cine să se compare !

O revenire la obiectivele de bază. UE va fi revigorată.

Evenimentele post Brexit capătă din ce în ce mai multă claritate. Chiar dacă, în interiorul UE se încearcă, pe diferite tonuri, tulburarea apelor.

Plecarea, anunțată, a Regatului Unit al Marii Britanii din UE, mai devreme sau mai târziu, va însemna sfârșitul compromisurilor compromițătoare. Regatul Unit și-a ales calea. Treaba lui. Uniunea Europeană își clarifică calea. Treaba ei.

Știm cu toții că statele fondatoare ale Uniunii Europene au un cuvânt greu de spus în deciziile Uniunii. Când ele se opun, se pierde propunerea. Numărul mare de locuitori atârnă enorm de greu în deciziile Consiliului. Germania, Franța și Italia pot bloca orice decizie. Fără ele nu se ajunge la fatidicul 65% din populația UE care se exprimă.

De aceea am dat și dau substanță și atenție deosebită întrunirii statelor fondatoare înainte de Consiliul European. Statele fondatoare au ajuns la o linie de conduită pentru viitor. Aceasta va fi propusă celorlalte state membre ale Uniunii Europene, la ședința Consiliului European. Unde se va lua o decizie sau se va stabili un termen limită pentru ca fiecare stat să vină și să pună pe masa consiliului decizia sa. Astfel, fiecare stat membru al Uniunii Europene se va poziționa pe una din treptele de integrare. Acea anunțată „flexibilitate”.

Pe cale de consecință, documentele Uniunii Europene cu caracter normativ vor avea un nivel de bază, valabil pentru toate statele membre și un nivel superior care va fi acceptat de fiecare stat membru în parte, potrivit intereselor sau capacităților proprii de acceptare. Nu este exclus ca statele care formează nucleul statelor fondatoare să accepte nivelul superior. La fel, statele care simt că pot ține pasul cu statele fondatoare. Flexibilitatea va permite statelor care nu au accesat întregul act normativ să revină cu un comunicat oficial, atunci când sunt pregătite prin care să anunțe trecerea la nivelul superior.

Declarația de astăzi și prezentarea propunerii semnate de Franța, Germania și Italia pun în discuție probleme cu un pronunțat caracter politic. Securitatea comună, apărarea comună, apărarea comună la frontiere. Este evident că vorbim despre instituții specializate care nu au existat până în prezent. Franța fiind, de departe, oponentul ferm de până acum.

Intr-o declaratie comuna, cu contururi inca foarte generale, cei trei lideri europeni si-au fixat „trei prioritati esentiale": „securitatea interna si externa", in special lupta impotriva terorismului, dezvoltarea apararii europene si supravegherea granitelor externe ale Europei, „o economie puternică si o coeziune sociala puternica" si „programe ambitioase pentru tineri." HotNews.

Abordarea problemelor politice înseamnă hotărârea ca statele care le adoptă să accepte o uniune politică. Una care să se comporte ca un stat unitar în domeniul securității interne și externe, al apărării și al supravegherii frontierelor. Celelalte componente vin și ne anunță sfârșitul epocii austerității. Nu prin renunțarea la politicile fiscale deja convenite pentru bunele guvernări ci prin sprijinirea statelor membre să ajungă să le aplice fără a mai fi nevoite să practice măsuri de austeritate.

Componentele politice însă, sunt deosebit de interesante. Ele vor duce la instituirea unor organisme unionale conduse de la nivelul Uniunii Europene, instituțiile statelor fiind doar părți ale sistemului, vor fi instituții descentralizate. Finanțare se va face de către Uniunea Europeană, astfel că fiecare funcționar al instituțiilor de securitate va avea același salariu indiferent de statul în care își desfășoară munca.

La fel va fi cazul cu structurile polițienești de frontieră. Ba, și mai mult, va fi cazul structurilor care vor intra în „Armata Uniunii Europene”. Nu va fi o contrapondere pentru NATO ci va aduce în fața NATO mai puțini actori statali ce vor fi înlocuiți de un singur actor, Uniunea Europeană.

Câte state vor accepta noile idei ? Naiba știe. Se pare că Polonia deja nu mai vrea să recunoască Germaniei și Franței dreptul de a mai „decide” singure. Ungaria a anunțat că a ales, Uniunea Europeană fiind dezorganizată. Se mai pronunță niște voci, pe ici colo, prin câte un colț de Europă.

Toate vocile au o problemă. Pot rămâne pe palierul primar al integrării. Participanți la o piață comună cu avantajele pe care acestea le oferă. Alte state membre pot alege mai mult. Pot alege integrarea deplină ca o garanție a securității proprii în viitor.

Citind și recitind care sunt propunerile îmi dau seama că Uniunea Europeană nu are nici un interes să lase ceva Regatului Unit. UE va institui în fața Regatului Unit o frontieră, bunurile și serviciile din Regatul Unit vor fi supuse vămuirii, firmele din Regatul Unit nu vor mai participa la licitațiile organizate pe teritoriul Uniunii Europene, Universitățile și institutele de cercetare din Regatul Unit nu vor mai participa la programele uniunii. Gata. Se pune bariera „pe aici nu se trece”.

În mod similar, oricare alt stat din Uniunea Europeană care va dori să plece va avea în fața ochilor rezultatele pe care le-a obținut Regatul Unit la plecare. European, european dar brânza este pe bani. Coeziunea socială și programele pentru tineri vor avea ca țintă folosirea la întreaga capacitate a potențialului forței de muncă al statelor membre ale UE. Este puțin probabil ca între UE și Regatul Unit să existe o libertate a mișcării forței de muncă.

Va fi zarvă mare. Polonia și Ungaria promit circ. Probabil că li se va arăta art. 50 TUE. Cine vrea dictatură în Uniunea Europeană a greșit adresa.

Nu schimbare de dragul schimbării, ci pentru schimbarea mentalității !

La Gala Premiilor Capital, Dacian Cioloș a fost foarte direct, foarte sincer, foarte diferit de cei care au ocupat funcția de prim-ministru în Guvernul României. Agerpres.

A afirmat că este supus criticilor că „nu lucrează în interesul românilor, în interesul țării ...”. Cine îl critică ? Cei care au guvernat ani și ani de zile România. Cei care se fac vinovați de starea actuală a României. Reprezentanții de la vârful PSD - prin Liviu Dragnea, Victor Viorel Ponta, Adrian Năstase (cu sânge pesedist !) alții -, Călin Anton Popescu Tăriceanu și acoliții lui, Traian Băsescu și acoliții lui și mulți mulți alții care au avut în mână de-a lungul timpului „borcanul cu miere” din care și-au luat partea.

Cioloș afirmă tranșant că nu acționează pentru imagine, nu ia măsuri superficiale, așa cum a fost până acum. Din cauza superficialității în actul de guvernare, al superficialității în actul de legiferare, astăzi când „bubele” sistemului de sănătate, sistemului administrației publice, sistemului de învățământ se sparg iese la lumină superficialitatea celor care au condus România în ultimii 25 de ani. Afirmațiile sunt dure însă sunt corecte. Aceasta este situația.

Pentru că tot am început ziua cu un articol legat de economie și de capitalul românesc, nu pot să nu pun următoarea declarație a lui Cioloș:

„Pentru ca economia românească să funcționeze, sunt conștient că nu e suficient ca mediul de business să-și facă treaba foarte bine dacă statul nu și-o face suficient de bine, în modul în care conduce și orientează politici publice esențiale și pentru creșterea economică. Mă gândesc aici la sănătate, mă gândesc la educație, mă gândesc la administrația publică. Aceștia trei ar trebui să fie pilonii oricărei țări dezvoltate, care vrea performanță socială și care vrea performanță economică. Și cred că a venit momentul ca și în aceste domenii (...) să avem un moment al adevărului, pentru că nu putem rezolva o problemă atâta timp cât n-o recunoaștem”.

Sunt și pilonii anunțați de Președintele Iohannis la începutul mandatului său. Sănătatea, învățământul și administrația publică sunt domeniile societății aflate în aceste zile ca ținte ale schimbării, ale reformei. Cazurile grave care ies mereu în evidență în aceste zile, mai ales de când Guvernul Cioloș este în funcțiune, confirmă necesitatea stringentă de a trece la reformă. Nu o reformă după mintea lui Băsescu - reducerea salariilor funcționarilor publici, darea afară din servici a acestora pentru a reduce „pomanagii de la stat” sau cine știe ce altă tâmpenie băsesciană. Nici o reformă „a la PSD”, constând în ocuparea funcțiilor publice cu clienți ai PSD. Ci o reformă reală, o reformă care să redefinească sistemele. O reformă la care lucrează Dâncu, noul ministru al sănătății, ministrul învățământului - foarte bune sunt intervențiile acestuia pentru punerea învățământului în acord cu necesitățile economiei.

„Cred că prea mult, din diferite motive, în acești ultimi ani, mai ales în acești ultimi 25 de ani, s-au tot ascuns, s-au tot pus sub preș probleme care au apărut în aceste domenii, domenii care au fost și ele de multe ori politizate prin intervenția administrației publice și a statului, așa cum au fost și alte sectoare și, astăzi, plătim acest preț al indolenței, al indiferenței sau al modului în care am tratat aceste domenii. Și atunci când n-am pus sub preș problemele, le-am tratat de multe ori superficial, tratând efectele pentru a avea rezultate cât mai bune atunci când se apropiau campaniile electorale. N-am tratat cauzele și acum vedem că ele ies la suprafață pentru că nu le putem ține înecate prea multă vreme”.

Cumva, în aceste zile, suntem din nou la „start”. Avem un președinte care are aceeași mentalitate ca Dacian Cioloș. Avem un Guvern Cioloș decis să trateze problemele sistemelor sociale, publice, în profunzimea lor, la cauzele care duc la nenorociri și nu la efecte. Nu avem însă un Parlament pe măsură. Pe 5 iunie mergem la vot pentru a încerca să schimbăm administrația publică, nu doar cu noi oameni, ci cu noi mentalități, mai aproape de ce arată Dacian Cioloș că este nevoie în țară. În toamnă vom merge la vot pentru a schimba componența unui Parlament dominat astăzi de PSD, de corupți și de politicieni certați cu legea.

Să mergem înainte. Pentru cei care nu au înțeles, România merge astăzi într-o altă direcție decât cea dată de PSD-ul lui Dragnea, de ALDE-le lui Tăriceanu și UNPR-ul lui Oprea acum condus de Valeriu Steriu (nu este mare deosebire !). Avem nevoie de reformă. Cioloș afirmă tranșant:

„Susținerea pentru această reformă vine, în primul rând, din partea acelei părți a societății românești care are contactul deja cu performanța, care vede că onestitatea duce și la eficiență și care tratează lucrurile ca atare”.

Parte a societății românești care participă la această reformă este PNL. Cu toți membrii PNL, indiferent de unde au venit ei, indiferent de grupurile politice prin care au umblat. Din nefericire, aici, în București, vedem cum un grup de afaceri imobiliare s-a impus, parțial, în lupta politică prin intermediul ONG-urilor având ca reprezentant pe Nicușor Dan. Un personaj care devine pe zi ce trece mai sinistru. A început să îi șocheze până și pe susținătorii săi, locatarii „turnului de fildeș” numit GDS.

O idee foarte bună. O lege a salarizării unice legată de o lege de funcționare a administrației publice.

Eliminând „gargara cu pioneze” jurnalistică și politică, să revenim la realitate. La ce înseamnă „gândire politică”, gândire ce satisface capacitatea de a guverna.

Dacian Cioloș a punctat bine. Nu poți avea doar o lege a salarizării (bugetarilor) fără a stabili cadrul în care administrația publică funcționează. Nu le poți reglementa separat. Agerpres (aici).

A punctat foarte bine ideea separării în aparatul administrației a celor care trebuie să fie profesioniștii, care asigură funcționarea acesteia, și partea celor care ocupă posturile cu mandat politic. Aceștia din urmă vor avea ca sarcină urmărirea îndeplinirii obiectivelor politice ale guvernului fără însă a intra cu schimbări în sistemul normal de funcționare al administrației publice. Practic, cei numiți politic vor constata în ce măsură politicile guvernului din care fac parte pot fi duse la îndeplinire în cadrul sistemului normal de funcționare al administrației publice. Întrevăd, ca un deziderat, că va exista „ochiul critic” suficient de matur să sprijine modificarea politicilor în așa fel încât acestea să nu perturbe bunul mers al administrației publice evitându-se astfel nașterea și evoluția tulburărilor sociale. Sper ca legea de funcționare a administrației publice să tragă liniile pe care partidele politice le-au tot reclamat până acum și să realizeze depolitizarea reală a administrației publice.

Un alt mare avantaj al legării celor două legi este al echilibrului funcțional între posturile publice exceptate de la încadrarea pe criterii politice. Vor fi departamente de lucru standard în toate ministerele și agențiile guvernamentale care se vor ocupa de exact aceleași probleme. Salarizarea va fi la fel.

Acum este un fel de harababură, de parcă funcțiile în ministere și agenții sunt la concurență. Cei care întocmesc un document la Ministerul Finanțelor Publice sunt mai bine salariați ca cei care întocmesc același document la alt minister. Ca să dau doar un exemplu. Pentru aceeași încărcătură de muncă, același efort intelectual, la un minister sau agenție guvernamentală compartimentul de lucru are 10 angajați iar la alt minister sau agenție guvernamentală există 15 deși, o analiză mai atentă ar constata că volumul de muncă poate fi satisfăcut de 5 angajați.

Pe timpul lui Adrian Năstase am văzut că la niște ministere erau servicii cu un șef de serviciu și doi angajați, ambii ocupând funcția de „șef de birou” ! Ba, erau și direcții cu 6 angajați, doi erau șefi de servicii ! O aberație ! Restul funcțiilor de pe statul de organizare erau goale însă erau finanțate de la bugetul de stat, stare care influența negativ modul în care MFP repartiza fondurile bugetare trimestriale. Pentru o direcție cu 6-7 persoane din ministerul „x” se repartizau tot atâtea fonduri ca la o direcție din alt minister cu statul adus la zi. Normal că ministerul cu „angajați lipsă” cerea și primea aprobarea ca fondurile necheltuite să fie folosite în alt scop. Trai pe vătrai. Normal că toți cei angajați pe astfel de funcții erau numiți politic, salarizarea funcției fiind un fel de sinecură. La noi, ce făceau ei era treaba unui umil compartiment de lucru în cadrul unui serviciu. În fine.

După ce am văzut această declarație îmi vine să cred că avem, abia acum, omul potrivit la locul potrivit. Depinde însă dacă parlamentarii vor fi de acord. Bănuiesc că nu toți parlamentarii primesc știrea cu plăcere. Nu este exclus să simtă că există un pericol real pentru „pilele” lor, puse în funcții administrative fără a avea însă și calitatea necesară. Voi urmări. Devine interesant. Cel puțin pentru mine. Declarațiile lui Cioloș sună a reformă profundă în administrația publică. Vor fi și satisfacții, vor și mari supărări. Va fi și presă gata să plângă pe umerii celor care nu și-au depășit nivelul de „căpușe” în administrația publică.

Miroase a „război politic”.

Fără a uita evenimentul tragic de la „Colectiv”, fără a neglija cumplitele știri date de spitalele în care sunt internate victimele, victime care mor din cauza multiplelor afecțiuni generate de gazele toxice inhalate, trebuie să fim atenți la ce urmează. Să fim atenți la cum ne pregătim pentru viitor, viitor care începe din ora care urmează, din ziua care urmează, din lunile care urmează.

Tragedia de la „Colectiv” a declanșat aproape cea mai mare criză de la Revoluția din 1989 încoace. Poate fi asociată ca amploare mineriadelor. Cu marea diferență că mineriadele au avut loc pentru a păstra un sistem, sistem care nu s-a reformat deplin și a făcut posibilă tragedia de la „Colectiv” iar acum avem o revoltă împotriva sistemul nereformat devenit nociv. Nu sistemul sanitar este „buba”, ci întreg sistemul autorității publice. Cauza tragediei la care ne raportăm este modul de funcționare al sistemul autorității publice. Nu degeaba procurorii au identificat acte de corupție sau asimilate actelor de corupție când au cerut arestarea preventivă (și au obținut-o) a lui Cristian Popescu Piedone, primarul demisionar al Sectorului 4 și a funcționarelor care l-au asistat în comiterea faptelor penale.

Indiferent de modul în care presa tratează problema crizei, indiferent de numărul celor care vor să fie băgați în seamă, scena politică are doi mari actori. Președintele Iohannis care vrea reformarea sistemului, chiar sub presiunea forței și Liviu Dragnea, Președintele PSD, care are sarcina de a apăra sistemul. Dragnea nu are altceva ce face. Nu poate. Întreg partidul pe care îl conduce s-a format și a funcționat având structura sistemului corupt pe care azi îl neagă majoritatea românilor. Liderii centrali și locali ai PSD sunt șefii unităților administrative de putere publică. Au fost și vor să fie și în continuare „abonați” la aceste funcții de conducere, de decizie administrativă. Ba unii au încercat să instituie linii succesorale asupra unor teritorii administrative. Părinții și-au adus copii în politică pentru a le succede în funcțiile publice pe care le-au cucerit. Exemple avem. Cu duiumul. Traian Băsescu cu EBA a lui, Gabriel Oprea cu fiul lui, președinți de consilii județene cu odraslele lor, Mazăre cu fratele lui etc. Sunt exemple. Pe unele nu le știu, le știu alții.

Deocamdată suntem încă în faza înjurăturilor de mamă și amenințărilor. Actorii sunt mulți. Cei mai vizibili sunt structurile media însă nu trebuie să uităm ONG-urile care sunt legate, ombilical, de anumite partide politice. Nu trebuie să ne mire alianțele formate ad-hoc. Așa-zisul mare dușman al PSD, Traian Băsescu și MP-ul lui, la care adăugăm fără nici o greșeală presa care îl deservește (EvZ, B1Tv, Nașul Tv etc.) atacă cot la cot cu pesediștii. Îl atacă, punctual, pe Klaus Iohannis. Prin ricoșeu și pe liderii PNL, Alina Gorghiu și Vasile Blaga. Le este teamă. Reforma sistemului îi scoate în afara spațiului cunoscut, îi duce către alt spațiu decizional unde nu au cunoștințele, nu au alianțele necesare. Îi duce către un spațiu concurențial unde nu știu să lucreze. Au fost obișnuiți cu alianțele obscure pe bază de servicii și contraservicii finanțate de la bugetul de stat.

Cei mai înjurați sunt Klaus Iohannis, văzut ca marele pericol, Alina Gorghiu și Vasile Blaga văzuți ca „locotenenți” ai lui Iohannis, Cătălin Predoiu văzut ca viitorul premier care ar pune în operă „cerințele” lui Iohannis. Au apărut injurii serioase și la adresa lui Gabriel Oprea, în afara celor cauzate de abuzurile acestuia la conducerea unor ministere (MApN și MAI), mai ales după ce Oprea a anunțat public că UNPR va urma decizia Președintelui Iohannis pentru rezolvarea crizei. Toți, dar absolut toți, de la pesediști la aldiști și până la mepiștii lui Băsescu au sărit în sus ca arși. Trădare ! Numai că Oprea și ai lui știu că salvarea lor este tocmai predarea în fața învingătorului potențial cel mai bine plasat. Nu mai spun de udemeriști.

Înclin să cred că Piața Universității a fost deja „confiscată” de „oștile” pesediste, aldiste și băsiste. Ba chiar și uneperiste. Nu strică, la o adică, să spună că și ei au fost acolo. Și-au împărțit-o frățește. Au un interes comun. „Jos Iohannis !”, „Iohannis demisia !” etc. Televiziunile aservite scot în evidență, cu obstinație, aceste mesaje. Populația privitoare, dependentă de emisiunile acestor televiziuni a preluat deja mesajele agresive formulate de „ideologii” partidelor și promovate de jurnaliști (cu atributele pe care le merită, nu le mai înșir). Înclin să cred că aceste oști, locale de astă dată, încep să ocupe teritoriul principalelor localități din țară.

Mă „mâncă deștele” să scriu o comparație. Cu ani în urmă, PSD a adus minerii să apere sistemul. Împotriva protestatarilor din Piața Universității. Sistemul „a fost apărat”, cu multă „greutate” iar apoi au plantat flori pe bulevarde. Nu mai sunt mineri la dispoziție așa că „sistemul” a apelat la membrii de partid și susținătorii plus mercenari. Mai peste tot sunt mercenari. Cine plătește are de la protestatari la bătăuși și chiar huligani. În funcție de nevoi. Televiziunile îi țin la curent cu „crimele” săvârșite de Iohannis și, mai ales, cu ce are de gând să facă Iohannis. Bine, chiar dacă Iohannis tace, televiziunile cu reporterii lor din categoria „superman” știu totul. Inclusiv ce urmează să gândească Iohannis peste trei zile. Ce naiba !

La fel ca în campania de anul trecut de la prezidențiale s-a trecut la defăimare agresivă. Klaus Iohannis nu este iertat. Soția acestuia este făcută „albie de porci” de tot felul de specialiști și specialiste. Dacă a făcut, de ca a făcut, dacă nu a făcut, de ce nu a făcut. De ce respiră, de ce se îmbracă, de ce nu se îmbracă, de ce vorbește, de ce nu vorbește etc. Doar cei de la România Tv, Antena 3, B1Tv și alte posturi Tv ne pot explica de ce. Ce îi mână în luptă.

Toate aceste acțiuni vor avea un singur rezultat previzibil. Dezbinarea societății. De la stimularea ostilității față de liderii informași sau formali se va ajunge la ostilitate între persoane fizice. Întâi verbală și mai apoi fizică. Ca persoană care scrie comentarii văd și simt acest lucru. Am mai pățit asta în 2013 și 2014. Când am pierdut prietenia unor foști colegi de liceu apărători aprigi ai PSD.

Am auzit și o părere corectă, a unui profesor de PR. Mulțimea personalizează actul politic. Este o catastrofă. Persoana politică la care se raportează nu poate reprezenta politica. Un om nu poate fi „o știință”, „o metodă”, „o procedură” despre guvernare. Un om poate fi cel mult un lider al unui grup care are o anumită orientare politică. Și atât. Astăzi avem pe „eroul Ponta” dat jos pe nedrept de persoane rău-voitoare, îl avem pe „marele erou Traian Băsescu” care s-a luptat (până a fost învins !) cu sistemul corupt (sistem pe care îl apără acum !). Și mai sunt, la nivele mai mici.

Trebuie să remarc că în tot acest zbucium, Președintele Iohannis tace cu măsură, face doar acte strict legate de atributele constituționale, vorbește foarte, dar foarte scurt și punctual. Trebuie să remarc că liderii PNL care îl susțin nu practică „războiul de pârjolire” practicat de PSD sau anumite grupuri din PSD și aliații acestora. Acest comportament a mai fost folosit la alegerile prezidențiale. A fost bun. Se cuvine a nu renunța la el. Face parte din conceptul „altfel de politică”.

Zilele ce urmează vor fi foarte tensionate. Populația se încarcă negativ. Am văzut cum au apărut susținători ai PSD dar și de la aliații lor care îi înjură și blestemă pe cei care au murit în cumplita tragedie de la „Colectiv” și pe cei care sunt sub sabia morții prin spitale. Acești indivizi (primitivi, spun eu), îi văd ca vinovați pe cei care sunt victime ale incompetenței politicienilor pe care îi susțin. Acest tip de comportament am mai văzut însă acum este mult accentuat.

Înclin să cred că „tăcerea” Președintelui Klaus Iohannis are un scop. Să scoată la lumină cât mai mult din mizeria umană și politică ascunsă „sub preș” până acum. Asta înseamnă că este hotărât să impună o altă paradigmă în modul de a face politică. Înseamnă că vrea să termine ce au început tinerii anului 1990 în Piața Universității. Trecerea României la statul de drept, cel real nu cel imaginar, cel construit cu multă migală de Ion Iliescu și acoliții lui din PSD.

Scleroza totală a aparatului administrativ

Agerpres. Victor Ponta face, și o face bine, caracterizarea aparatului administrativ din România: suferă de o scleroză totală.

"În toamnă vreau să facem o reformă reală a modului de organizare a aparatului public central. Nu se mai poate să lucraţi cu aceiaşi oameni care nu fac nimic sau care fac greşeli şi pe care nu poţi niciodată să îi sancţionezi în niciun fel. Nu se poate să staţi în aceleaşi condiţii în care aveţi un angajat care câştigă o mie de lei şi unul care câştigă 15.000 de lei. Nu se poate să vă spun eu de la Ministerul de Finanţe câţi oameni vă trebuie, cum să îi plătiţi, că nu aveţi voie să daţi pe nimeni afară şi nu aveţi voie să aduceţi pe nimeni bun". De acord. Întru-totul. Este timpul să se pună punct unei etape în funcționarea aparatului administrativ public și să se facă corecturile necesare. De există voință politică, atunci se va însănătoși administrația. Nu uit că PSD este, totuși, cel care a conceput acest aparat administrativ ajuns, iată, să devină un pericol public.

Pe mâna procurorilor. În ultimul an, exact când avea nevoie Morar să dovedească că este de neînlocuit.

Două sisteme ale statului sunt „belite” de foile corupției ca o ceapă. Acum se dau jos foile uscate.

Justiția își dă tributul. Judecători și grefieri, autori sau complici la acte de corupție, au ajuns și sunt pe cale să ajungă la parchetele competente pentru interogatorii. Li se adaugă, așa cum este normal, unii dintre procurorii  „incoruptibili” ai Parchetului General, avocați și polițiști. Imaginea de ansamblu este aceea a unui dezastru „anunțat”. La naiba, de la venirea USL la guvernare, cazurile cu corupții din Justiție s-au înmulțit.

Nu pot să nu speculez o situație care existat până mai ieri. Daniel Morar a fost șeful tuturor procurorilor prin diferite șmecherii administrative. Ba detașat, ba delegat. Cu complicitatea evidentă a CSM care a dat urgent, acolo unde legea impune, avizele necesare pentru perchezițiile investigatorilor la procurorii și judecătorii aflați în colimator. Plus pentru arestările preventive.

Sănătatea este, la rândul ei, belită de corupți. La fel ca în cazul Justiției, corupția din sănătate atât de clamată însă până acum nedovedită temeinic, a așteptat niște ani pentru a fi televizată. La fel ca în cazul Justiției, corupția din sănătate are un impact extraordinar de puternic asupra sufletului simțitor al românilor.

Cât va continua „tăvălugul” anticorupție în Justiție și Sănătate. Se va opri cumva acum, după plecarea lui Morar sau va continua sub conducerea aleșilor lui Ponta pentru a face dovada către onor societate că Ponta a ales bine ?

Își va trage și Băsescu ceva merite din aceste acțiuni ?

Cât va folosi societății aceste acțiuni ? Dacă sunt singulare, va folosi exact ca o frecție la un picior de lemn. Dacă însă se va dovedi că au continuitate, vor fi utile.

Între timp, să nu uităm că Ministerul Sănătății tocmai face o reformă care să împiedice producerea pe viitor a unor astfel de acte și fapte. Să nu uităm că reforma în Justiție începută de Mona Pivniceru ar trebui continuată de viitorul ministru. Ponta ne anunță că va fi un profesionist din cadrul Justiției. De va fi un procuror, teamă îmi este că vom repeta mandatul lui Monica Macovei.

Elitiștii contra Becali. Frecție la un picior de lemn.

Avem timp să tot dezbatem lista cu candidații USL pentru parlamentare, avem timp să „asasinăm” mediatic pe oricare dintre ei, am timp să văd părerile pro și contra. Pentru că în lista mea de prieteni pe facebook sunt aproape toate curentele, inclusiv legionarii (acum i-am găsit) și faptul că nu m-au scos îmi spune că vor să mă citească în continuare, am posibilitatea să văd puncte de vedere foarte diferite.

BPN al PNL a decis să colaboreze cu Becali. Vosganian a fost împotrivă plus o abținere, după cum spune el pe blog și comunică pe fb. Este o decizie care poate supăra însă va fi respectată de toți cei care sunt liberali.

Propaganda MRU-istă ne declară „putrezi” sau „în curs de putrefacție”. Cei care nu vor să fie „putregaiuri liberale” sunt invitați să se alăture clonei pedeliste numită Șforța Civică care, vezi Doamne, are idealurile liberalismului și ale creștin-democrației înscrise pe frunte - explicate detaliat de MRU la o emisiune Tv. Moștenite de la Nati Meir, normal. Fondatorul Șforței, MRU venind și corectând/completând ce era de completat. Numai că MRU are o mare problemă. Antecedentele lui sunt împotriva demonstrației sale verbale. Prestația lui ca ministru de externe în guvernul Tăriceanu îl arată a fi un prost, sadea, iar faultarea lui Tăriceanu pentru a da lui Băsescu o mișcare în plus în lupta acestuia contra PNL îl descalifică. Asta ce știu eu. Alții pot spune că știu mai multe și nu îi contrazic. Apoi s-a tocmit slugă la Băsescu. Laudele de sine, nu aduc a bine, spune o vorbă din bătrâni. Iar lauda de sine că a reformat SIE și l-a modernizat, laudă ce nu poate fi probată ba chiar lasă mari semne de întrebare în contextul în care modernizările au avut loc sub directa îndrumare a lui Băsescu, iar ce a „modernizat” Băsescu s-a dovedit a fi o întoarcere la primitivismul socialist, al anilor '50.

Să îl las pe MRU în pace. El cu ai lui au de dat proba verității dacă și numai dacă vor ajunge vreodată la guvernare. Datul din gură „că o să facem și o să dregem” este o specialitate băsesciană care a înșelat de multe ori pe cei care au obiceiul să stea cu gura căscată la politrucii politici.

Becali la USL prin PNL este o soluție politică mai profundă decât este ea tratată public. Face parte din proiectul inițial al USL de coagulare a tuturor forțelor politice și sociale în vederea eliminării de la putere a lui Traian Băsescu și, prin el, a forței politice PDL ascunsă, periodic, sub diferite culori și sigle pentru a înșela electoratul. Chestie de năpârlire politică periodică, funcție de interes. Pentru că nu doar Gigi Becali este adus alături de USL. Prin PNL se încearcă aducerea alături de USL a PNȚ-CD ramura Ciorbea, există deja înțelegeri parafate se pare, acțiune care nu este „gustată” chiar de țărăniștii care i se opun traseistului Pavelescu, Ciorbea fiind considerat un politician depășit. Prin intermediul PSD a fost adus alături de USL Gabriel Oprea și „trădătorii” lui. Toate aceste aduceri deranjează. Pe mulți dintre membrii PNL, ca să vorbesc numai despre noi. Probabil că și la cei din PSD sunt persoane care nu se simt bine. Iar toate astea vin peste nemulțumirile mai vechi ale opozanților, din ambele partide, față de USL ca alianță politică.

Suferim de narcisism. Clar. Fiecare dintre noi își vede partidul ca o enclavă ideologică. Vorbesc doar de PNL, cu osebire. Avem o istorie, avem niște strămoși politici, avem niște realizări administrative și politice la nivel național recunoscute istoric - modernizarea României, Regalitatea, moneda națională leul etc. -, care parcă îndeamnă la enclavizare. O eroare. Ne-am îndepărtat de cetățean, am devenit elitiști și ne-am îndepărtat de politică. Pentru că politica se face cu cetățenii țării și nu cu un club de persoane cu ifose intelectuale. Este timpul să deschidem ușile cetățenilor care vor să susțină politicile liberale. Indiferent de unde sunt ei, indiferent de ce fac ei. Dacă vor să devină liberali atunci trebuie să îi primim și să le ascultăm părerile. Unii vor rămâne, alții vor pleca. Plecările din și sosirile în partid trebuie considerate ca parte normală a vieții. Nu are relevanță cine pleacă sau cine vine. Pentru că și cel care pleacă și cel care vine sunt oameni, au o viață relativ scurtă și au obiective personale, unele imediate, care presupun fie accederea în PNL (vor să devină consilieri locali sau parlamentari, vor să devină primari sau președinți de consilii județene, vor să devină parlamentari, vor să acceadă într-o funcție publică și li se pare că este mai ușor să ajungă la ea din calitatea de membru al unui partid care ajunge la guvernare etc.) fie susținerea acestuia. Politicul fără om este o ficțiune. Politicul doar cu niște oameni, aleși pe sprânceană, este o prostie. Iar cei care susțin enclavizarea PNL, izolarea mofturoasă în elitism, susțin, cu sau fără știință, dispariția partidului. Pentru că cei care acum formează PNL sunt oameni cu o singură viață. Nu sunt nemuritori. PNL trebuie să se reformeze. Linia de până acum trebuie regândită în sensul deschiderii partidului către cetățeni. Dacă vrem să devenim o forță. Mai ales că singurul loc în care poți educa cetățeanul în spirit liberal este partidul însuși. Este absurd să crezi că pot înțelege liberalismul, că pot promova liberalismul cei care sunt în afara partidului. Sunt și excepții însă ele sunt insuficiente. PNL a avut o linie de conduită eronată sub acest aspect, al atragerii maselor de cetățeni către liberalism. Nu poți face statul liberal în absența sau împotriva voinței cetățenilor. Nu am fi cu nimic deosebiți față de Băsescu și șleahta lui de mafioți. Nu ne-am deosebi de bolșevicii ruși care au impus comunismul în Europa, de fasciștii italieni sau de naziștii germani, de comuniștii români.

Elitiștii au de ales. Merg cu liberalismul, deschis către cetățeni, sau se duc la altă formațiune politică. Sunt antecedente. PNL a dat o lungă listă de elitiști PDL sub conducerea lui Stolojan și Valeriu Stoica. MRU a primit o listă mai scurtă de elitiști însă are capacitatea de a mai primi, chiar își dorește. Foarte bine. Să plece. Cu ocazia asta PNL scapă de cei care, cu știință sau fără, îi doresc dispariția.

Reformă sau prostie ?

Cseke Attila este, spune el, reformatorul sistemului de sănătate în România. Normal, pe un program comun PD-UDMR. Doar că, așa-zisa reformă este doar „o tăiere” de unități sanitare pe niște considerente subțiri, foarte subțiri însă îmbrăcate în cuvinte pompoase. Nu mă duc la ele pentru că din dezbaterile Tv pe tema desființării spitalelor am constatat că pentru aceleași propoziții s-au adus interpretări contradictorii, reprezentanții puterii nefiind de acord chiar între ei. Nu mai spun de ceilalți.

Un ziarist, Val Vâlcu, a pus degetul pe rană. Nu este reformă. Este doar o reorganizare administrativă a unităților spitalicești pe considerente ce țin de bugetul asigurărilor sociale și, de ce nu, pe considerente ce țin de interesul politic. Acolo unde liderii județeni ai PD au avut sânge în instalație, se va reveni asupra măsurii de desființare a unităților sanitare în cauză. Ca să vezi „reformă”.

Boc nu știe nimic, sau nu pricepe mare lucru, el merge pe mâna lui Cseke. Iar asta este o problemă. Mare, după părerea mea. Idiotul ăsta de la Cluj a permis amputarea unui sistem social național fără a vedea dacă există implicații sociale la nivel local și dacă nu sunt puse în pericol alte sisteme naționale: de ordine publică, de apărare, de invățământ, de justiție etc.

Cel mai bun exemplu, semnalat în cazul spitalului de la Cernavodă, este faptul că se va reveni asupra deciziei ministeriale (ilegală potrivit legii), pentru că, vezi Doamne, într-un plan pentru situații de urgență al MAI - acțiuni pentru reducerea pierderilor umane în cazul unui accident la Centrala Atomo-electrică -, spitalul de la Cernavodă era o piesă de rezistență de bază. Iar exemple mai pot fi date luând ca bază teritoriul național și riscurile de calamități ce pot afecta comunitățile locale. Zone foarte izolate - cum este cazul orașului Sulina unde se desființa unitatea spitalicească (?) -, zone supuse inundațiilor sau zone montane cu riscurile specifice. Cseke și clica de idioți cu studii medicale de pe lângă el au gândit cu curul. Ei au văzut doar bugetul Casei de asigurări de sănătate unde hălăduiește un pedelist și s-au gândit cum să reducă din cheltuielile de sănătate pentru afacerile de familie ale clicii pedelisto-udemeriste.

Acum o dau la întors. Pedelisti și udemeriști de frunte ies la Tv și în presă și aduc în prim plan pe Bazac (ministrul ferrari al PSD care a început, la vremea lui, un program de reducere a unităților sanitare), acuză pe funcționarii care, chipurile, nu ar fi studiat corect impactul asupra societăților umane afectate, acuză pe Adrian Năstase și guvernul PSD de privatizarea Petrom ...

Între timp, justiția își face de cap și suspendă în aplicare HG de referință iar unii primari și CJ redeschid unele spitale desființate fără respectarea legii de către Guvernul Boc poloboc care va face poc.

Era reformă în alte condiții. Era reformă dacă se duceau fondurile de asigurări de sănătate la pușculița fiecărei case județene de asigurări de sănătate cu rolul de a finanța unitățile medicale aferente. Da, asta ar fi însemnat descentralizare. Așa însă, este „centralism democratic” specific regimurilor bolșevice, totalitare.

După toată tevatura cu desființarea spitalelor am ajuns la concluzia că aceasta este o mare prostie. Mă deranjează cumplit faptul că idioții pedelisto-udemeriști pun eticheta de „reformă” pe toate tâmpeniile lor. Iar o parte dintre cei care îi ascultă și îi suportă cad de fraieri.

Învățământul, eterna poveste.

Citesc în „Adevărul” interviul 2+1 al redacției cu Andrei Marga. Foarte simplu în exprimare, foarte aplicat la temă, foarte interesant.

Ca unul care nu a făcut parte din sistemul de învățământ decât în calitate de beneficiar al acestuia, am, probabil la fel ca mai toată lumea care a trăit ani întregi în banca de elev/student, impresii pozitive dar și negative despre sistem în general și despre anumite „școli” în particular. Una peste alta, sunt produsul social al școlii românești, sunt mândru de asta iar legăturile pe care le-am avut cu colegi în ale profesiei, „produse” ale altor sisteme de învățământ din țări europene și nu numai, mi-au confirmat faptul că nu există diferențe majore între noi. Ba, mai mult, într-o discuție cu colegii germani am avut satisfacția de a fi comparați, românii participanți la o „convenție de înfrățire instituțională” cu Germania sub controlul Comisiei Europene, cu specialiștii lor proveniți din fosta R.D.G. considerați a fi extraordinar de bine pregătiți profesional, multidisciplinar, în comparație cu specialiștii vest-germani, orientați strict către un anume domeniu de activitate. Nu ne-am dat la o parte nici din fața francezilor, a austriecilor, a spaniolilor, danezilor sau olandezilor. Studiind activitatea lor, ajungând la esența cunoștințelor lor căpătate în zeci și sute de ani de activitate am constatat că valorile și principiile lor sunt asemănătoare cu ale noastre, diferențele dintre noi fiind doar sub aspectul resurselor folosite pentru a ajunge la rezultatul urmărit și la modul în care erau folosite aceste resurse. În plus, ei erau beneficiarii unor sisteme de evaluare a activității funcționarului statului mult superioare noua. În timp ce noi urmăream, de exemplu, să găsim un vinovat în rândurile funcționarilor noștri pentru un insucces sau o activitate neterminată în timp util ei căutau cauzele defecțiunii în lege, norme de aplicare, mediul social în care activitatea s-a desfășurat, situația de fapt care ar fi favorizat nerealizarea, resursele la dispoziția executanților, mijloacele folosite etc. și abia în final, dacă toate celelalte ar fi fost în regula se îndreptau către posibila vinovăție a funcționarului lor. Pentru că ei consideră funcționarul public ca fiind cea mai mare valoare a sistemului în care acesta funcționează pe când la noi ... ei bine, la noi se folosește, cu succes, sintagma „numai morții sunt de neînlocuit”. Așa se face că la valori profesionale comune avem diferențe majore în aprecierea omului care le întruchipează. Mai mult, în timp ce la ei se apreciază că normalitatea este o mare realizare, la noi este invers, cautăm realizări dincolo de normalitate, mai pe românește, „umblăm după cai verzi pe pereți să le luăm potcoavele”.

Dar să revin la Andrei Marga și interviul lui.









Ce concluzie a acestui interviu poate fi mai bună decât cea formulată de Andrei Marga și folosită de ziariști: „Democrația este înțeleasă greșit de cei care ar trebui să o protejeze”.