Dosarul EADS a fost clasat. Faptele ilegale reclamate, nu există

În sfârșit s-a pus punct unei mascarade judiciare. Dosarul EADS se dovedește a fi doar o mare mascaradă politică care a consumat resurse imense, de orice natură.

Eu pun în centrul „evenimentului” pe Traian Băsescu. Contractul EADS pentru securizarea frontierelor, după ce s-au realizat alte acțiuni pregătitoare - reforma legislativă, reorganizarea Poliției de Frontieră, realizarea legăturilor de colaborare cu celelalte instituții corespondente din statele membre ale Uniunii Europene, adoptarea Regulamentului Schengen etc. -, a fost una din țintele lui Traian Băsescu pentru a dovedi că Adrian Năstase a fost un corupt. Dosarul s-a deschis la cererea MAI în 2005, imediat ce s-a format Guvernul Tăriceanu, cu Vasile Blaga ministru de interne. Liderul acțiunii, dacă îi pot spune așa, a fost însă Traian Băsescu care era mai toată ziua cu EADS în gură și „crimele” săvârșite de oficialii fostului Guvern Năstase pentru realizarea contractului. Nu mai spun de faptul că tot dinspre Traian Băsescu erau lansate și idei potrivit cărora acest contract nu ar fi fost necesar. Idioțenii lansate politic pentru a face dovada unor fapte care, ce să vezi, după ani și ani de cercetări, nu există. Între timp, niște oameni au fost bănuiți pe nedrept, și-au pierdut carierele, au plecat din instituții pentru că Traian Băsescu și niște apropiați ai lui aveau alte păreri. În fine. Să vedem știrea dată de DNA în materialul Agerpres.

Agerpres. DNA a clasat dosarul EADS

"La data de 5 noiembrie 2018, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, au dispus clasarea dosarului penal la care faceţi referire (EADS - n.r.), conform art. 16 alin 1, lit. b (fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege) şi c (nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea) din Codul de procedură penală", se arată într-un răspuns al DNA transmis AGERPRES.

DNA susţine că, în urma cercetărilor, nu au reieşit probe privind săvârşirea unor fapte de corupţie în dosarul EADS, fiind invocată şi o decizie a Curţii Constituţionale privind abuzul în serviciu.

"Considerentele pe care s-a întemeiat această soluţie au avut la bază faptul că în urma cercetărilor efectuate, fiind epuizate toate mijloacele probatorii, nu au reieşit probe din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele pretins a fi săvârşite întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de corupţie şi asimilate celor de corupţie reţinute cu ocazia începerii urmăririi penale faţă de faptă (in rem). De asemenea, nu au fost constatate încălcări ale dispoziţiilor legislaţiei primare (având în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale) în ceea ce priveşte procedura de încheiere a contractelor privind realizarea studiului de fezabilitate şi realizarea sistemului integrat privind frontiera de stat a României"

Iniţial, procurorii au efectuat cercetări în legătură cu mari sume care ar fi fost primite ca mită de oficiali români în schimbul acordării unui contract companiei EADS, în anul 2004, privind Sistemul Integrat pentru Securizarea Frontierei de Stat (MAI SISF), în valoare de 534 milioane euro, extins în anul 2009 cu 200 milioane euro.

Conform unor informaţii apărute în presă, cercetările în dosarul EADS i-au vizat pe foştii miniştrii de Interne Marian Săniuţă, Vasile Blaga şi Dan Nica.

Ulterior, în anul 2015, DNA a extins cercetările cu privire la implicarea firmei Fujitsu Siemens Computers, deţinută de omul de afaceri Claudiu Florică, unul dintre denunţătorii din dosarul Microsoft.

Cu explicații suplimentare, pentru cei care au urmărit „dosarul” la Hotnews, este și un articol aici.

Vreau să fac niște observații. Consider că sunt necesare.

Procurorii au obligația să cerceteze orice plângere penală care ajunge în posesia lor. Nu ei sunt vinovați (în general, deși există și la ei excepții) de faptul că o plângere penală provoacă disconfort unor oameni nevinovați! Vina trebuie căutată la cei care inițiază acțiunea penală! Vina aparține celor care reclamă!

Deschiderea dosarului EADS a stimulat, se pare, un mare număr de oameni care s-au gândit să profite și să se răzbune pe semeni ai lor pentru diferite motive. De aceea s-a lungit atât de mult cercetarea penală în acest dosar! Pentru că fiecare nouă informație trebuia cercetată în legătură cu contractul sau, dacă nu avea legătură cu contractul dar era, aparent, o faptă penală, fiecare faptă reclamată, reală sau nu, a luat timp procurorului de caz și echipei lui. Timp și bani, ore și zile, proceduri judiciare de respectat care, la rândul lor, consumă timp și bani. Oare cât ne-a costat dosarul EADS?! Pe ce s-a dus banii care au fost consumați pentru aceste ample cercetări?! Suntem în fața unei clasări scumpe. A naibii de scumpe!

Poate că, după clasare, persoanele care au avut de suferit pe timpul acestor cercetări vor avea posibilitatea să se întoarcă împotriva celor care sunt autorii unor acuzații false. Așa ar fi corect. După părerea mea.

Agerpres vs. MAN. De la vorbele unui ministru habarnist

Recunosc, mea culpa, nu am urmărit discursul lui Mihai Fifor, ultra-competentul PSD-ist bun pentru orice funcție de conducere în România (a fost o propunere și de prim-ministru!), la AP NATO care are loc la București. Am citit informațiile Agerpres despre alți participanți la AP, cei care au prezentat materiale legate de necesitatea de întărire a Alianței, de abordarea altor domenii de interes, de dezvoltare a capacității Uniunii Europene de a asigura o convergență reală cu NATO pentru întărirea apărării comune, Uniunii  Europene fiindu-i destinat rolul de a dezvolta cercetarea în domeniul militar, standardizarea în producția de apărare astfel ca toate statele membre NATO să devină mai eficiente în realizarea apărării.

De la obiective înalte, am ajuns la „mizerii” PSD-iste. În afara unor lozinci politice, lozinci aflate în gura tuturor guvernanților (alocarea a 2% din PIB pentru apărare, interesul pentru o industrie de apărare românească etc.), numitul Mihai Fifor nu s-a lăsat până nu a scos pe „gurița'i aurită” și tâmpenii. Avem o vorbă în România: prostul, până nu-i fudul, parcă nu e prost destul! Ei bine, suntem în fața unei astfel de situații. Ba chiar putem vorbi și despre o altă zicală românească: gura bate curul!

De la tribuna AP NATO, numitul Mihai Fifor a anunțat, cu emfază, că noi, în România, la Guvern, am discutat despre acel „Schengen militar” pe care statele europene preocupate mai mult de apărarea comună îl cere. Dar, să mergem la textele puse de Agerpres la dispoziție. Nu înainte de a face o observație de bun simț: reglementările Schengen se referă la libera circulație a persoanelor, a cetățenilor Uniunii Europene, în spațiul Uniunii Europene fără a neglija condiția existenței cetățeniei europene recunoscută prin documente oficiale - cetățenia statului membru al UE, dovedită printr-un buletin de identitate, carte de identitate, pașaport. Sintagma „Schengen militar” este altă poveste iar MAN a sintetizat-o bine în „contra-argumentația” trimisă Agerpres. Cu o precizare. Nu doar țările europene ar fi partenere ale unui sistem „Schengen militar”! Pentru că aici vor intra SUA, Canada, Marea Britanie, Turcia! Cunoașterea acestei particularități va ajuta la înțelegerea marii tâmpenii spuse de individul Mihai Fifor.

„Facem precizarea că sintagma "Schengen militar" se referă generic la simplificarea procedurilor și a legislației țărilor europene pentru a facilita mișcarea trupelor NATO, dintr-o țară în altă, astfel încât participarea la exerciții cu un număr mare de trupe și echipamente să se desfășoare rapid.”

Am mai scris despre problemele pe care forțele militare ale NATO le-au întâmpinat când s-a pus problema participării lor la aplicații comune sau, cum a fost anul trecut, la întărirea apărării comune a NATO pe flancul estic. În timp ce Rusia și-a deplasat forțele de la est la vest în 48 de ore cu divizii întregi, trecerea forțelor NATO aparținând statelor membre din Germania în Polonia, pentru a ajunge în țările baltice a durat o lună pentru că a fost nevoie de aprobarea parlamentelor țărilor respective pentru a permite deplasarea, au fost încheiate acorduri speciale pentru respectiva deplasare, au fost impuse condiții privind deplasarea și s-au asigurat că după terminarea misiunii forțele militare participante se vor retrage, cu cățel și purcel, astfel încât pe teritoriile naționale respective să nu rămână nici o forță militară străină. NATO este „blocat” în starea de operativitate datorită legilor statelor membre. Ca Alianță, totul este perfect până la mișcarea trupelor (mai sunt și alte obstacole, legate de instruirea trupelor dar mai ales de dotarea lor deosebit de diversificată ceea ce a generat și încă generează probleme de compatibilitate cu efect grav asupra performanței). Este suficient ca o țară membră NATO să nu fie de acord cu deplasarea rapidă a forțelor pentru ca una din variante de deplasare să pice. La aplicațiile din România din acest an, forțele militare participante din Albania au avut un traseu prin Grecia și Bulgaria, pe roți, tocmai pentru a verifica această variantă. În fine. Să revenim la Fifor și „glumele” lui de „băiat deștept”.

MAN a trimis Agerpres o traducere a discursului lui Fifor. Indiferent de formulări, acolo unde eu „bat toba” ideile sunt cele care mă fac să cred că acest individ este dus cu pluta.

„Noi vorbim de asemenea despre birocrație. Suntem conștienți despre birocrația de la frontierele României. Acesta este motivul pentru care insistăm, și fac asta și în numele Guvernului, nu putem discuta despre un spațiu Schengen militar fără a vorbi despre spațiul Schengen propriu-zis. Bineînțeles, convoaiele militare staționează la frontiere, pentru că acestea sunt regulile. Încercăm să creăm reguli noi, dar ele fac parte din politica generală a spațiului Schengen. Fac încă o dată precizarea: dacă este să vorbim despre spațiul Schengen, trebuie să ne întoarcem la agenda Schengen și să o discutăm încă o dată. Eu cred cu tărie că România merită să fie membru al spațiului Schengen, este un lucru foarte important în efortul nostru de a demonstra că suntem un partener de nădejde al Alianței și al SUA”

Ce are sula cu prefectura?

În știrea pe care Agerpres o dă inițial, textul de mai sus are o altă „poveste”, care trebuie acceptată. Pentru că suntem de fapt în fața unui război al vorbelor, MAN încercând să „dreagă busuiocul”.

„Ați vorbit și despre birocrație. Suntem foarte conștienți de procedurile birocratice de la granițele României, de aceea am insistat și am vorbit și în Guvernul nostru, am discutat despre un așa-numit Schengen militar, fără a vorbi de Schengen-ul însuși. Sigur, convoaiele militare stau în șir la graniță, pentru că acestea sunt regulile. Încercăm cumva să creăm noi reguli, dar toate fac parte din politica generală care se referă la Schengen. Încă o dată subliniez acest lucru. Dacă trebuie să discutăm despre un Schengen militar să revenim la agenda Schengen-ului însuși să o discutăm încă o dată. Cred că România merită să fie parte din spațiul Schengen. Acesta este un aspect important pentru noi în eforturile noastre de a dovedi că suntem un partener de încredere pentru Alianță, dar și pentru SUA”

Războiul stelelor este cu privire la formularea „am insistat și am vorbit și în Guvernul nostru, am discutat despre un așa-numit Schengen militar, fără a vorbi de Schengen-ul însuși”, pe care MAN o vrea scoasă din comunicatul oficial al Agerpres. De ce? Pentru că Mihai Fifor a spus tâmpenii.

Să ne uităm cu atenție. În calupul original dat de Agerpres, Fifor spune că „el” a insistat și au discutat în guvern despre ideea „Schengen militar”. În calupul dat de MAN, formularea este întoarsă, apare acum sub forma „insistăm, și fac asta și în numele Guvernului, nu putem discuta despre un spațiu Schengen militar fără a vorbi despre spațiul Schengen propriu-zis”, iar dacă stăm bine cu logica, între ele nu este o foarte mare diferență! În calupul inițial traducerea este „am vorbit în Guvern” iar la corectură „fac asta în numele Guvernului”. Ori că-că, ori că-că! Nu poate un ministru să emită astfel de judecăți care angajează România fără a avea un mandat de la Guvern. Mai mult, fără a avea un mandat de la Președintele României, teritoriul în care Fifor se mișcă este de competența Președintelui României. Este un teritoriu al politicilor militare, Guvernul și MAN fiind cei care pun în aplicare deciziile politice care pleacă de la Președintele României care este și Comandantul suprem al Forțelor Armate și sunt aprobate de Parlament.

Intervenția MAN nu ajută. Este ca o frecție la un picior de lemn. Ba chiar agravează problema. Ideea enunțată este aceeași. Am „discutat în Guvern” cu „în numele Guvernului” are exact aceeași finalitate. Ba mai mult, formularea cu care MAN încearcă să „salveze” onoarea unuia fără onoare duce la o problemă mai gravă. Una este să discuți fără a avea o decizie în Guvern și alta este să ceri în numele Guvernului, ceea ce înseamnă că există o decizie politică la nivelul Guvernului, o decizie luată cu votul majorității membrilor Guvernului, membri care au fost de acord ca integrarea României în structurile operative ale NATO să fie condiționată de acceptul statelor membre ale Uniunii Europene ca România să facă parte din Spațiul Schengen! Fascinant! Prostie la superlativ.

Poți cere Adunării Parlamentare a NATO ceva ce nu poate face? Poți condiționa aderarea României la un sistem tip „Schengen militar”, care așa cum arată MAN are rolul de a ajuta mișcarea trupelor NATO pentru securitatea statelor membre de aderarea țării la Zona Schengen care aparține exclusiv de Uniunea Europeană? Unde naiba este logica acestei judecăți?

PSD-ALDE au intrat într-o zonă cu nisipuri mișcătoare. Au ajuns să condiționeze apartenența României la NATO de acceptarea României la Spațiul Schengen în Uniunea Europeană. O mișcare politică impardonabilă. Acest individ ajuns ministru al apărării a făcut una dintre cele mai mari gafe de politică externă. Intervenția MAN la Agerpres duce la agravarea problemei. Pentru că Agerpres a pus ca știre această intervenție la cererea MAN, știrea a fost deja preluată de toate statele membre ale NATO dar și de statele membre ale UE, nu mai spun de „prietenii” de la răsărit, adică de ruși care o vor exploata „la sânge”. Această declarație a lui Fifor ne pune în postura de „neserioși”. De stat în care nu poți avea încredere că va respecta angajamentele luate. Declarația lui Fifor contrazice toate declarațiile Președintelui Klaus Iohannis privind interesele României ca stat membru al NATO.

După declarațiile idioate ale lui Fifor, Președintele Iohannis a dat garanții la AP NATO că România este un stat responsabil (aici).

Sunt convins că MAE va avea discuții cu Președintele Iohannis și că întâlnirile viitoare cu partenerii NATO vor clarifica problema. Mai ales când NATO va discuta problema „facilitării mișcării trupelor NATO” pe teritoriul statelor membre. Pentru că va fi nevoie de modificări ale legislațiilor statelor membre. Pentru că vor fi elaborate programe ce vor fi aprobate o singură dată de parlamentele naționale, acolo unde există aceste prevederi constituționale, evitându-se apelarea la parlamente pentru fiecare mișcare în parte.

Chiar dacă Mihai Fifor va primi, în sprijin, desigur, formulări corecte cu privire la ce poate spune un demnitar al României, nu am încredere că este capabil să le înțeleagă cum nu am încredere nici în faptul că va rezista tendinței pe care o manifestă în permanență de a ieși în față ca râia pentru a arăta cât de deștept este.

AGERPRES împlinește 128 de ani de existență. La mulți ani !

Agerpres împlinește 128 de ani de existență. Își începe istoria la 27 martie 1889 când Petru P. Carp, ministrul de externe de la acea vreme, semnează actul de naștere pentru Agenția Telegrafică a României.

Prima „știre” este transmisă o lună mai târziu, la 11 aprilie, cu prima „telegramă” la Viena.

Pentru că eu citesc și mă folosesc de știrile Agerpres când particip la dialogul cu prietenii, când scriu pe blog, nu pot decât să mă bucur de această aniversare și să le urez din inimă „La mulți ani !”.

Copie a contractului de înființare a primei agenții române de presă RADOR (16/28 martie 1889)

Joachim Gauck: „Europa: pasiune pentru rațiune”, discurs la Biblioteca Națională.

Doar la Agerpres am găsit evenimentul finalizat. Cu unele informații din discurs. Cu unele intervenții. Restul presei ori a fost absentă, ori a fost prea obositor, pentru jurnaliștii prezenți, să înțeleagă ce au vrut să spună vorbitorii, dar să mai rețină cuvinte „plicticos de elegante”.

Agerpres ne informează că „El a abordat, în discursul său, fenomene diverse, precum scindarea din interiorul Uniunii Europene, pe teme de maximă importanță, referendumul privind ieșirea Marii Britanii din UE, rolul dialogului în Uniune, dar și egalitatea între țările membre.”

Subiecte de actualitate ale comunității europene, chiar dacă sunt spuse de o personalitate care nu are atribuții executive în țara al cărei Președinte este. Chiar dacă din comportamentul unor lideri din Germania reiese o altă orientare. Președintele Gauck merge pe calea normalității. O normalitate văzută din poziția unui intelectual care are o viziune politică orientată, evident, către dreapta europeană.

Discursul Președintelui Gauck va rămâne doar ca o activitate bifată pentru „tabloul de bord” al vizitei în România sau va fi promovată, puțin, nu mult, de către cei care au participat la festivitate. După cum văd eu, GDS-iști de felul lor. Pentru că există, ca de obicei, 3 posibilități. Prima, discursul să fie ignorat cu eleganță. Discursul să fie promovat prin conceptele expuse și, posibil demonstrate. Discursul să fie folosit cu rea credință de cei prezenți.

Eu voi fi interesat să îi văd evoluția. Președintele Gauck este, totuși, exponentul unei orientări politice mai apropiate de liberalismul românesc decât altele.

Nu cred că Băsescu Traian a participat la eveniment. Este prea ghiolban să priceapă ceva.

O idee foarte bună. O lege a salarizării unice legată de o lege de funcționare a administrației publice.

Eliminând „gargara cu pioneze” jurnalistică și politică, să revenim la realitate. La ce înseamnă „gândire politică”, gândire ce satisface capacitatea de a guverna.

Dacian Cioloș a punctat bine. Nu poți avea doar o lege a salarizării (bugetarilor) fără a stabili cadrul în care administrația publică funcționează. Nu le poți reglementa separat. Agerpres (aici).

A punctat foarte bine ideea separării în aparatul administrației a celor care trebuie să fie profesioniștii, care asigură funcționarea acesteia, și partea celor care ocupă posturile cu mandat politic. Aceștia din urmă vor avea ca sarcină urmărirea îndeplinirii obiectivelor politice ale guvernului fără însă a intra cu schimbări în sistemul normal de funcționare al administrației publice. Practic, cei numiți politic vor constata în ce măsură politicile guvernului din care fac parte pot fi duse la îndeplinire în cadrul sistemului normal de funcționare al administrației publice. Întrevăd, ca un deziderat, că va exista „ochiul critic” suficient de matur să sprijine modificarea politicilor în așa fel încât acestea să nu perturbe bunul mers al administrației publice evitându-se astfel nașterea și evoluția tulburărilor sociale. Sper ca legea de funcționare a administrației publice să tragă liniile pe care partidele politice le-au tot reclamat până acum și să realizeze depolitizarea reală a administrației publice.

Un alt mare avantaj al legării celor două legi este al echilibrului funcțional între posturile publice exceptate de la încadrarea pe criterii politice. Vor fi departamente de lucru standard în toate ministerele și agențiile guvernamentale care se vor ocupa de exact aceleași probleme. Salarizarea va fi la fel.

Acum este un fel de harababură, de parcă funcțiile în ministere și agenții sunt la concurență. Cei care întocmesc un document la Ministerul Finanțelor Publice sunt mai bine salariați ca cei care întocmesc același document la alt minister. Ca să dau doar un exemplu. Pentru aceeași încărcătură de muncă, același efort intelectual, la un minister sau agenție guvernamentală compartimentul de lucru are 10 angajați iar la alt minister sau agenție guvernamentală există 15 deși, o analiză mai atentă ar constata că volumul de muncă poate fi satisfăcut de 5 angajați.

Pe timpul lui Adrian Năstase am văzut că la niște ministere erau servicii cu un șef de serviciu și doi angajați, ambii ocupând funcția de „șef de birou” ! Ba, erau și direcții cu 6 angajați, doi erau șefi de servicii ! O aberație ! Restul funcțiilor de pe statul de organizare erau goale însă erau finanțate de la bugetul de stat, stare care influența negativ modul în care MFP repartiza fondurile bugetare trimestriale. Pentru o direcție cu 6-7 persoane din ministerul „x” se repartizau tot atâtea fonduri ca la o direcție din alt minister cu statul adus la zi. Normal că ministerul cu „angajați lipsă” cerea și primea aprobarea ca fondurile necheltuite să fie folosite în alt scop. Trai pe vătrai. Normal că toți cei angajați pe astfel de funcții erau numiți politic, salarizarea funcției fiind un fel de sinecură. La noi, ce făceau ei era treaba unui umil compartiment de lucru în cadrul unui serviciu. În fine.

După ce am văzut această declarație îmi vine să cred că avem, abia acum, omul potrivit la locul potrivit. Depinde însă dacă parlamentarii vor fi de acord. Bănuiesc că nu toți parlamentarii primesc știrea cu plăcere. Nu este exclus să simtă că există un pericol real pentru „pilele” lor, puse în funcții administrative fără a avea însă și calitatea necesară. Voi urmări. Devine interesant. Cel puțin pentru mine. Declarațiile lui Cioloș sună a reformă profundă în administrația publică. Vor fi și satisfacții, vor și mari supărări. Va fi și presă gata să plângă pe umerii celor care nu și-au depășit nivelul de „căpușe” în administrația publică.

Despre politica noastră externă cât se poate de clar. Cu Bogdan Aurescu.

Agerpres (aici).

Recomand citirea interviului. Ca de obicei, Bogdan Aurescu este clar. Este și ceva deosebit aici. Tradiționala secretomanie a ministerului de externe este pe cale să „sufere” fisuri, ba chiar să construiască porți către public. Nu este un pericol. Este în beneficiul țării ca populația să fie informată corect și să vadă avantajele activităților de politică externă la un moment dat ale conducerii țării. Populația va susține mai apoi pe cei care au acționat corect, în interes național, pe linia politicii externe. Cât privește lozinca promovată insistent de Ion Iliescu și Traian Băsescu că „populația României nu este pregătită pentru a înțelege politica înaltă”, slogan în baza căruia cei doi și asistenții lor au comis tâmpenii peste tâmpenii în politica externă a României cu consecințe în politica internă, aceasta pică. Se prăbușește pe măsură ce informația necesară va ajunge la public. Problema noastră este că presa nu este în măsură să ducă informația la public. Jurnaliștii români sunt incapabili să transmită corect o informație. Între chiloți lui Zăvoranca și dedesupturile relațiilor politico-militare din Siria vor alege chiloții Zăvorancei. Sunt mai siguri de rating decât să arate care este poziția României în acea zonă din lumea arabă. Jurnaliștii noștri sunt incapabili să vadă urmările nefavorabile pentru România din tratarea cu superficialitate a unor situații conflictuale din imediata vecinătate.

Deschiderea către public promovată de Președintele Klaus Iohannis va trebui „să lupte” pentru a-și ocupa locul bine meritat și a face din populația României nu doar o populație informată ci un partener în activitatea de politica externă.

Chiar și pe timpul lui Băsescu era o secretomanie accentuată. Băsescu, la fel ca Iliescu, nu considera populația suficient de „pregătită” pentru a afla cum este construită politica externă a României și cum va arăta viitorul datorită pozițiilor de politică externă adoptate. Consecința este vizibilă astăzi în media și în societatea civilă. Unele persoane interesate de politica externă au venit cu propriile interpretări și au impus o anume înțelegere a evenimentelor. Având acces la presă, fie din poziția de jurnaliști (deveniți „experți” pe probleme de politică externă) fie din poziția de „abonați” la diferite organisme media, au exprimat punctele lor de vedere astfel că în mintea ascultătorilor au rămas ideile acestora fără o legătură prea strânsă cu realitatea.

Interviul ne prezintă lucruri foarte interesante. Pentru cei de bună credință, informațiile oferite sunt convingătoare. România are poziții foarte clare cu privire la aspectele de politică externă de interes imediat. Toate în interesul României, fie direct, fie prin rezultatele ulterioare.

În problema imigrației, Aurescu punctează faptul că România a apărat un concept împotrivindu-se cotelor. Ba chiar punctează pe ideea că măsurile propuse în grabă de unele state europene tratează consecințele și nu cauza. Ca atare, Problema nu este rezolvată prin cote de imigranți distribuiți statelor membre ale UE ci prin soluții care să umble la cauzele care determină și condițiile care favorizează producerea migrației. Și aici face o corectă apreciere a intervenției Rusiei în Siria, intervenție care împiedică soluționarea politică a crizei.

Sprijinul Rusiei pentru regimul criminal al lui Bashar Al-Assad s-a transformat din condiție care favoriza migrația în cauză a migrației. Reușitele militare ale Rusiei pun mai multe paie pe foc. De fapt, ele întăresc aversiunea populației față de regimul Assad, determină oamenii din zonă să aleagă orice forță combatantă care luptă împotriva lui Assad, întăresc de fapt terorismul. Numai orbii nu văd.

Tot de la Aurescu aflăm contribuțiile României pentru întărirea măsurilor de prevenire a imigrației ilegale dar și de sprijin pentru statele care sunt confruntate cu aceasta, precum și sprijinul pentru organizația ONU care activează pe problema migrației. România este a doua țară care oferă FRONTEX experți și tehnica necesară (echipamente) controlului și supravegherii frontierelor. Iordaniei i-au fost oferite 250.000 dolari, Serbia a primit de la România un ajutor material în aceeași sumă, UNHCR va primi de la România pentru Fondul Alimentar Mondial 300.000 euro în perioada următoare etc.

În afara știrilor de can-can promovate de presa română (cea mai jalnică presă din lume !), Aurescu pune punctul pe „i” privind relațiile cu Ungaria. Din ce spune Aurescu, în relația cu Ungaria avem realizări deosebite, ca între parteneri strategici. Cât privește relația și modul de abordare a situației din R. Moldova avem o poziționare foarte corectă, atentă la detalii.

Cine va citi materialul va avea de câștigat.

Eu rămân la impresia că presa română este sub linie. Nu este presă, este o adunătură de boschetari.

Absurdul, motivat cu ... „grație”.

Ca orice om, am căutat o motivare a hotărârii conducerii Senatului privind încuviințarea cererilor procurorilor în cazul Dan Șova. Am găsit la Agerpres (aici) explicațiile (aiuritoare) ale lui Ioan Chelaru, senator PSD, vicepreședinte al Biroului Permanent - cel care a luat hotărârea în urma votului -, membru în comisia juridică. Sunt pur și simplu penibile. Un penibil grotesc.

Normal că cei care au preluat explicațiile se vor uita la actele normative la care senatorul face tot felul de trimiteri.

Stupid, individul pune accentul pe „secretul votului”. Ce are tanda cu manda ? Nu secretul votului a fost deranjant, pentru ei a fost, sigur, pentru că senatorii PNL au votat la vedere astfel că nu au putut mânări imaginea publică a unei tâlhării. În sensul că senatori din toate formațiunile politice ar fi fost împotrivă. Aiurea. Au fost împotrivă cei de la guvernare și cei din UDMR. Cu unele excepții.

Problema este hotărârea Senatului pitrocită la Biroul Permanent, cu încălcarea evidentă a prevederilor constituționale.

Este vorba despre art. 173 din Regulamentul senatului care spune că încuviințarea cererii procurorilor se face „... cu votul secret al majorității membrilor săi”. Și punct. Prevedere care încalcă, flagrant, prevederile constituționale, prevăzute la art. 76 alin. (2): „Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare cameră”.

Culmea ipocriziei individului și a colegilor care au mânărit votul din Senat în cazul Șova, este că aduce în discuție două decizii ale CCR care stipulează, în cauze anterioare, că hotărârile Senatului se adoptă cu votul majorității celor prezenți dacă legea fundamentală nu prevede altfel. Iar legea fundamentală spune, clar, la art. 76, care sunt majoritățile. Le legile organice și regulamentele Camerelor Parlamentului majoritatea este cea a membrilor fiecărei Camere iar la legile ordinare și hotărâri, majoritatea este cea a membrilor prezenți.

Decizia CCR din 990/2008 a fost aplicată, prin modificarea art. 150 din Regulamentul Senatului prin hotărârea Senatului nr. 7/2009 însă „onorabilii” senatori nu au făcut și pasul următor să modifice art. 173 care se referă tot la o hotărâre.

Chiar el recunoaște că Senatul trebuia să își modifice propriul regulament însă nu a făcut-o. Aici este o șmecherie odioasă.

PSD a comis o nouă ticăloșie. PNL va ataca hotărârea Senatului la CCR, azi va depune sesizarea de neconstituționalitate la art. 173. Normal, CCR va constata neconstituționalitatea hotărârii. PSD va spune că decizia CCR este ... pentru viitor, așa spune art. 147 alin. (4): „Deciziile CCR se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.

Ticăloșia conducerilor succesive ale Senatului este mai mult decât evidentă. La art. 150, modificat în urma deciziei CCR din 2008, hotărârile de încuviințare a cererilor procurorilor privind membrii guvernului se iau cu votul majorității senatorilor prezenți, la art. 173 este altfel, când este vorba despre membrii Senatului astfel că ajungem la o situație absurdă.

Dacă membrul guvernului nu este senator, hotărârea pentru cererea procurorilor se ia cu votul majorității senatorilor prezenți, dacă este însă senator se aplică prevederile de la art. 173, care impune raportarea la toți senatorii.

Cei care nu au răbdarea de a citi și urmări în actele normative vor fi înșelați de talmeș-balmeșul „explicat” de pesedistul Chelaru. Se plictisește omul și renunță la a mai înțelege după lege, așa că ia de bună, după orientarea politică sau sentimentală, cele spune de unul sau altul.

PSD devine, pe zi ce trece, cea mai odioasă formațiune politică. Întrece PDL-ul băsescian.

Cât despre Tăriceanu și acoliții care îi stau aproape, am din ce în ce mai mult convingerea că aceștia nu au fost, vreodată, liberali.

Conjurații.

Mare tămbălău, mare. Procurorii DNA au încurcat borcanele. Au avut îndrăzneala să pună în referatul de urmărire penală a lui Marean Vanghelie o înregistrare a unei convorbiri telefonice în care este pomenit Rareș Bogdan, ca realizator Tv, capabil să controleze pe Președintele Klaus Iohannis în vederea stopării dosarului penal al lui Vanghelie !

Reacția lui Rareș Bogdan este de domeniul prostiei cu diplomă. Amenință procurorul de caz cu judecata, amenință DNA-ul și pe Laura Kovesi.

O fi Vanghelie o legendă a lipsei de instruire (celebrul „almanahe” face audiență) însă se vehiculează și varianta că Vanghelie nu minte. Hait !

Agerpres (aici). Vanghelie „dă asigurări” iar procurorii sintetizează:

„(...) inculpatul Vanghelie Marian-Daniel a înțeles, în încercarea sa de a o determina pe o persoană să dea declarații favorabile acestuia, să o convingă pe aceasta de faptul că are capacitatea ca, prin intermediul jurnalistului Rareș Bogdan, să exercite presiuni asupra președintelui țării, presiuni care, în aprecierea inculpatului, ar avea aptitudinea de a influența cercetările în prezenta cauză”.

Agerpres (aici). Rareș Bogdan se transformă în „leu-paraleu”:

„„Asistăm la un nou abuz, abuzul înfiorător al procurorilor. N-ar fi primul. Abuz al procurorului de caz în cazul Vanghelie, care încearcă să creeze o presiune suplimentară pe Înalta Curte prin introducerea numelui meu și al președintelui României în această ecuație. N-am nicio legătură cu această ecuație, președintele României nu are nici atât vreo legătură. (...) Nu știu ce zicea Vanghelie sau nu zicea Vanghelie, nu e treaba mea. Dar să mă introduci pe mine într-o ecuație ca asta spunând, făcând speculația că eu aș fi nu știu ce și dând înregistrarea în referatul prin care Marian Vanghelie este dus pentru judecată (...) mi se pare un abuz înfiorător. (...) Îl voi da în judecată pe procurorul de caz și cer acum (...) să fiu chemat la DNA să îl văd față în față pe acest individ. Eu vreau să stau față în față cu individul care m-a băgat în acest caz”, a spus Rareș Bogdan, într-o intervenție telefonică la Antena 3”.

Acum, întrebarea care mă chinuie este următoarea: de ce nu cere să fie pus față'n față cu Vanghelie, cel care a generat situația ?! Ce treabă are el, Rareș Bogdan, buricul pământului la Realitatea Tv, cu procurorul de caz ? Procurorul construiește referatul cu ce are la dispoziție nu cu grija ca, nu cumva, pomenind pe unul să aibă o reacție a de frondă a respectivei persoane.

Păi are treabă. Încerc eu să înțeleg. Dacă se confirmă ce spune Vanghelie, este de rău. Tare rău. Înseamnă că Rareș Bogdan devine candidat la studii aprofundate în penitenciar. Un capăt de ață există. Rareș Bogdan a recunoscut că este prieten cu Vanghelie. Bârfa televizată spune că Vanghelie i-ar fi dat lui Rareș Bogdan niște bănuți, ca între „oameni de bine”, la pungă - România Tv (aici). Ia'uzi brâul : „I-am dat 350.000 de euro la pungă lui Rareş Bogdan că se ruga de mine că nu are după ce să bea apă. E pungaş mare, n-are mamă, n-are tată. Îmi place de el, este conectat şi la Mircea Geoană şi la Klaus Iohannis”!

Treaba este tare ... neplăcută. Pentru individul Rareș Bogdan. Se pare că cineva a promis sau a lăsat să se înțeleagă că este conectat la Președintele Klaus Iohannis și că are puterea de a influența deciziile acestuia. Schema asta seamănă a naibii de mult cu schema Mircea Băsescu, Căpățână, Bercea Mondial.

În afara necazului viitor cu procurorii, Rareș Bogdan intră direct în colimatorul Cotrocenilor. Nu de bine ! De la rău la foarte rău în sus. Treaba asta pute a complot împotriva Președintelui României. Din câte îmi dau eu seama, procurorii vor fi mult, mult mai aplecați asupra problemei, pentru că este vorba despre Președintele României care, după mintea lui Vanghelie, poate fi influențat de un terț, cum este Rareș Bogdan și să intervină pentru a stopa acțiunile Justiției ! Treaba este tare periculoasă.

SRI are acum obligația de a cerceta, în profunzime, posibilele legături. Declarația lui Vanghelie și reacția vinovată a lui Rareș Bogdan investesc, fără nici un dubiu, SRI și Ministerul Public cu cercetarea cauzei. Avem o cauză cu Președintele României la mijloc. Este Klaus Iohannis un infractor sau nu ? A promis Klaus Iohannis lui Rareș Bogdan că va interveni atunci când Rareș Bogdan îi va solicita intervenția ? Ce legături sunt între Klaus Iohannis și Rareș Bogdan. Legături periculoase, desigur. A spus Rareș Bogdan că nu are nici o treabă cu Klaus Iohannis dar ... cine îl mai crede fără o cercetare serioasă a declarațiilor lui Vanghelie.

O altă legătură periculoasă în urma declarațiilor lui Vanghelie este cea potrivit căreia el, Vanghelie, era destinat să asigure, în folosul lui Klaus Iohannis (?!), o majoritate în Senat. Stop. Vanghelie nu spune că a vorbit el cu Klaus Iohannis pe această treabă dar dă de înțeles unei interlocutoare că legătura lui cu Iohannis este prin Rareș Bogdan ! Să fie Rareș Bogdan cel care a avut inițiativa creerii unei majorități parlamentare favorabile lui Klaus Iohannis iar vanghelie să fie instrumentul ?

Treaba asta va avea consecințe. Trebuie să aibă consecințe. Klaus Iohannis va trebui să aibă nu doar o reacție publică, ea nu va fi crezută, va trebui să ceară clarificarea deplină a situației de către SRI și procurorii Ministerului Public. Este, până la urmă, o agresiune asupra statului.

Când toată lumea se aștepta ca Vanghelie „să dea pe goarnă” din PSD, observăm că prima lui acțiune este îndreptată împotriva lui Klaus Iohannis și în favoarea PSD.

Geoană a anunțat că noul partid va merge înainte. Va merge pe naiba. Fără Vanghelie și relațiile lui va muri și ce s-a încropit. Iar PNL se va feri ca dracu de tămâie de o înțelegere cu Geoană și ai lui. Ar fi ilogic ca PNL să facă pași care să creeze impresia că ar fi alături de Vanghelie și Rareș Bogdan.

Este de urmărit. Va fi interesant.

Slugărnicie fesenistă. Cu funcție înaltă în Senatul României !

Petru Filip, senator (aici), PSD fost PDL, Președinte al Comisiei de politică externă, nu ratează ocazia de a delecta pe susținătorii lui cu limbajul de lemn de pe timpul comuniștilor și pupincurismul mediatizat al pesediștilor de azi.

Agerpres (aici) îl pomenește pentru o postare pe blogul său cu referire la vizita vice-Președintelui Joe Biden: „Petru Filip: În contextul crizei din Ucraina, vizita vicepreședintelui SUA este crucială pentru România”. Mie mi se face greață. Auzi, „crucial”, de importanță capitală ! Idiotul.

Crucială a fost admiterea țării în NATO. Crucială a fost admiterea țării în UE. După admitere, nimic nu mai este crucial. Bașca vizita unui înalt oficial al unui stat străin. Nu este crucial nimic. Este normal. Joe Biden a venit în România pentru a avea garanția poziției României față de eforturile SUA și ale NATO în relațiile cu Rusia. Ucraina este doar motivul, nu parte a problemei. Vizita lui Joe Biden este un semnal că SUA își respectă angajamentele asumate. Corect. Este un mesaj pentru România, pentru populație, nu pentru oficiali (aceștia știu deja mai mult decât vântură presa) însă este un mesaj pentru Rusia, o încurajare pentru Ucraina (vezi ucraineanule ! Noi când ne angajăm ne respectăm promisiunile), o atenționare pentru acele state membre ale NATO care o dau pe după colt cu respectarea angajamentelor asumate prin semnarea Tratatului Alianței Nord-Atlantice. Sunt astfel de țări, vecinii noștri „dragi” care și-au dus la frontierele cu România trupele de fiecare dată când Moscova avea chef de un rapt teritorial în defavoarea României sau când dorea să impună ceva românilor.

Clovnii noștri, de la Palatul Victoria și de la Cotroceni, au dat tonul pupincurismului. Sluga traseistă continuă pentru a ieși în evidență.

„Mesajele transmise sunt fără echivoc. Lupta împotriva corupției, întărirea statului de drept, securitatea și independența energetice și asigurarea că art. 5 din Tratatul NATO va fi aplicat fără reținere în condițiile unei agresiuni asupra României, au fost repetate și întărite în întâlnirea lui Joe Biden cu premierul și președintele. (...) Este un semnal puternic că România nu este singură în fața pericolelor și că aliații își respectă cuvântul și promisiunile”.

Ei bine. De mesajele cu lupta împotriva corupției, întărirea statului de drept, securitatea și independența energetică se putea lipsi. Joe Biden și Barak Obama cu întregul aparat al SUA nu au cum interveni în sprijinul acestor obiective, cu toată puterea lor. Mesajul important este cel referitor la respectarea, ad literam, a prevederilor art. 5 din Tratatul NATO. Acesta este un mesaj nu puternic ci foarte puternic prin însăși transmiterea lui. SUA și aliații acestora consideră că situația este de așa natură încât este nevoie de acest mesaj. Este de fapt un anunț. SUA constată că situația în zonă poate degenera ca urmare a acțiunilor Rusiei iar România și alte state sunt în pericol ! Rusia este astfel definită ca stat agresor.

Pentru a nu se destrăma, NATO nu poate să încalce propriile garanții de securitate. Aplicarea art. 5 era de la sine înțeles. Faptul că SUA transmite acest mesaj este un anunț pentru agresorul rus că este gata să îl aplice. România devine, cu acest anunț, statul NATO al cărui teritoriu devine teatru de operații militare în eventualitatea unui conflict între NATO și Rusia.

Mai pe înțelesul celui nefamiliarizat cu limbajul militar, SUA au anunțat Rusia (de aici, din România dar și din Polonia etc.), că un eventual război între ele se va duce pe aceste teritorii. Nu pe teritoriul Ucrainei. Ucraina nu a obținut, până în prezent, un angajament al NATO pentru sprijin împotriva agresiunii rusești. Ca atare, NATO nu va merge să lupte în Ucraina. Va lupta aici, la noi.

Prin formularea „România nu este singură în fața pericolelor și că aliații își respectă cuvântul și promisiunile ”, senatorul pesedist pupincurist face pur și simplu propagandă ieftină. România nu a fost singură. PSD nu are nici un merit în asta.

Campania asta electorală scoate prea mulți idioți în față.

Revenirea în forță a Institutului „Cantacuzino”. Bilă albă, Guvernul Ponta. Bilă neagră, habarniștii de până acum.

Comunicatul de presă dat de „Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino””  azi, spune o poveste care are în substanța ei viitorul. Institutul „Cantacuzino” este viu și renaște din propria cenușă în arderea provocată de mințile tulburi ale politicienilor post-decembriști.

Agerpres, comunicat al Institutului. Despre Ion Cantacuzino, aici.

Hotărârea de Guvern Nr. 320/ 29 mai 2013 conferă Institutului „Cantacuzino” statutul de serviciu de interes economic general. Consecințele sunt imediate, pe de o parte și de perspectivă, pe de alta. Institutul „Cantacuzino” revine în forță la fosta poziționare în sistemul economic și medical românesc și în plus, devine principalul agent economic național strategic în domeniul prevenirii „îmbolnăvirii în masă a populației generate de epidemii și pandemii, precum și de intervenție rapidă și eficientă în cazul constatării unor urgențe majore de acest tip”.

Se poate. „În acest an, Institutul Cantacuzino a primit prima autorizare GMP (Good Manufacturing Practice) pentru aria de producție vaccin gripal din partea Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale”, se spune în comunicat. Principala problemă o constituie finanțarea Institutului și a producției. Prin calitatea conferită prin HG nr. 320/29 mai 2013, Institutul devine beneficiar direct al fondurilor guvernamentale alocate sănătății populației.

Când mă gândesc la tevatura și neîncrederea în măsurile Guvernului Ponta, în special a ministrului sănătății Eugen Nicolăescu pentru readucerea Institutului „Cantacuzino” în prim-planul acțiunilor de combatere a epidemiilor și pandemiilor, bașca „miștoul” făcut la adresa lui Sorin Oprescu pe această temă, am acum o satisfacție imensă. Este posibil ca măsurile luate până acum dar și măsurile ce vor fi luate în viitor să nu satisfacă toate persoanele implicate, într-un fel sau altul, în viața Institutului. Este posibil ca unii producători străini să își reconsidere pozițiile comerciale față de România. Este sigur că vor fi plătite campanii de denigrare, în presa română, a Institutului și produselor sale, este însă tot la fel de sigur că sprijinul guvernamental poate face ca toate aceste tertipuri și poziționări să fie doar „pete de culoare” pentru sistemul de sănătate românesc. Iar dacă acesta va avea rezultate cu mai puține costuri, atunci va trebui să fie recunoscut rolul „statului” social. Cel pe care Traian Băsescu și idioții din PDL care l-au acompaniat îl doreau distrus, radiat, eradicat, considerat ca oaia neagră a progresului omenirii.

Ei bine, cei care își declară cu aplomb și nerușinare apartenența la „dreapta politică” trebuie să știe că revigorarea și promovarea unei astfel de instituții care îți asigură independența în lumea asta atât de globalizată este o măsură de dreapta, națională, ce se încadrează în conceptul liberal „prin noi înșine”. Dacă pot pricepe, bine, dacă nu pricep, nici o pagubă. Sunt doar niște firimituri sau resturi pe scena politică.

Clarificări date de Crin Antonescu cu privire la Constituție

Procesul demarat de USL de revizuire a Constituției suscită un interes imens. La un moment dat aveam senzația că se vor face „mici cârpeli”. Pe zi ce trece, pe măsură ce dinspre liderii USL vin clarificări peste clarificări încep să cred că revizuirea va fi destul de serioasă, că au fost identificate acele probleme care au nevoie de mai multă corectare. Am ascultat aseară explicațiile lui Crin la Oana Stancu. Am citit explicații date de acesta jurnaliștilor. Am citit și comentarii ale unor „gică contra”.

Se face o oarecare tevatură pe ideea că în Constituție nu va fi înscrisă „contribuția Casei Regale” la modernizarea României. Unii sunt supărați că nu vor fi introduse prevederi care să stipuleze că România este un stat creștin-ortodox, că nu se dă Bisericii un rol statal etc. Cei care „reclamă” astfel de lucruri sunt în eroare. Constituția nu este carte de istorie, este legea supremă care privește fundamentele statului român. Cetățenii cu drepturile și libertățile lor fundamentale, instituțiile statului și lucrul acestora, puterile statului și raporturile dintre ele.

Iau de la Agerpres o „știre”. Este însă doar una dintre știrile de care mă folosesc. Nu cuprinde totul. Are însă suficiente informații care îmi arată că treaba este foarte serioasă.

Aseară, m-am bucurat enorm atunci când Crin a arătat că au propus o definire clară a „puterii judecătorești”. O definire înseamnă, după mine, că s-a ajuns la concluzia că este necesar, după atâți ani, să se spună clar, în actul constituțional, ce este puterea judecătorească și care este întinderea ei. Cât este ea de mare. Mi-a plăcut și faptul că a specificat că puterea judecătorească este a ICCJ și a structurilor teritoriale ale acesteia. Fără nici un dubiu. Că CSM poate fi condus doar de un judecător. Precizarea are o mare importanță. Procurorii rămân magistrați însă nu fac parte din putere.

Cu privire la Președintele statului se vor face precizări privind întinderea atribuțiilor acestuia. Îi rămân ca domenii de acțiune doar politica externă și de securitate. Atât la nivel intern cât și extern. Nu știu dacă vor umbla la CSAT însă, după părerea mea, ar trebui să se umble. Fie să fie desființat și atribuțiile de coordonare a forțelor de apărare și securitate națională să treacă la un organism care se înființează în situații de criză sub controlul Parlamentului fie să rămână însă fără a mai dubla Guvernul. Pentru că Băsescu asta a făcut până acum. A dublat Guvernul cu CSAT. Pentru că acolo a introdus „spre aprobare” toate tâmpeniile privind „obiectivele strategice de securitate națională” unde au apărut economia, comerțul, sănătatea, învățământul, justiția etc. Aprobările în CSAT au devenit „obligatorii” pentru miniștri astfel că Băsescu a pus mâna pe toate instituțiile statului.

Parlamentul se va întări. Nu îmi place că rămân ordonanțele și ordonanțele de urgență. Nu îmi place de loc. Este vorba despre legiferare aici, este vorba despre nașterea unor raporturi juridice care produc efecte și știm cu toții că unele ordonanțe, simple sau de urgență, au fost respinse sau modificate sever de Parlament. Nu ne putem juca cu raporturile juridice în așa hal. Menținerea lor ca atribut și putere a Guvernului menține o stare de bulibășeală în raporturile dintre Parlament și Guvern. Este inadmisibil. Eu unul nu agreez menținerea ordonanțelor în Constituție. Avem suficiente legi cu caracter general care acoperă toate domeniile de acțiune umană. Guvernul ar trebui să emită hotărâri de guvern care să stabilească procedurile de urmat în cazurile în care, de obicei, se emit ordonanțe. Toate drepturile pentru care se emit ordonanțele sunt prevăzute în codul civil. Toate. Cu referire la articolele din acest cod să se emită hotărâri care să specifice cine anume are un drept de explorare, exploatare, concesiune etc.

Consider, în final, că treburile merg spre bine, din punctul meu de vedere cu unele minusuri. Mă bucură faptul că a fost acceptat de comisie amendamentul lui Chiuariu privind demnitatea umană ca fundament al statului de drept. Foarte bine. Trebuie însă ca toate celelalte prevederi constituționale să aibă în esența lor această teză fundamentală. Totul trebuie raportat la demnitatea umană pentru ca statul să fie al oamenilor și nu al instituțiilor sale. Mai mult, CCR ar trebui obligat să „judece” în contencios constituțional, în primul rând, dacă prevedea contestată a încălcat sau nu demnitatea umană. Abia apoi să meargă pe firul judecății să vadă dacă alte prevederi constituționale au fost respectate.

Eu unul sper ca treaba să meargă bine. Fac precizarea că cei de vârsta mea am avut constituțiile noastre. Sincer, îmi doresc ca aceasta să fie o constituție care să mă mulțumească, în cea mai mare parte. Plecând de la zicerea că „fiecare generație ar trebui să aibă constituția ei”, mă gândesc că această constituție revizuită ar cam trebui să acopere speranța de viață a unei generații. Să nu mai avem, în viitor, epoci ca a lui Ceaușescu sau Băsescu, epoci negre pentru întreaga națiune.

Ruperea USL ... mai încolo. Mai este de așteptat.

PDL și aliații și-au făcut o temă zilnică din ruperea USL. Explică ba unii, ba alții, cum se rupe USL azi (până la prânz), mîine sau poimâine. Iar vorba este la modă de ceva vreme, uite că se fac aproape 3 (trei) ani de când se tot spune.

Ruperea USL este normală. O cere viața. Numai că are și ea timpul ei. Iar timpul nu i-a venit. Mai are treabă USL cu câștigarea prezidențialelor. Treabă importantă, complicată, cu efect asupra viitorului politicii în România. Anti-băsescul Crin Antonescu ajuns Președinte al României promite a fi un garant al libertăților cetățenești și al democrației. Promite a fi un naționalist modern, în limitele comportamentului democratic european - să nu uităm vorba lui că românii trebuie să fie la fel de naționaliști ca germanii, francezii, olandezii etc. Promite reînvierea acelui atât de dorit „prin noi înșine”, concept liberal care a dus la formarea României moderne. Concept care este opus, cu totul, comportamentului de până acum al lui Traian Băsescu și a clicii politice care îl înconjoară. Promite să fie al tuturor românilor, chiar dacă așa ceva nu este posibil însă este foarte posibil să fie al marii majorități a românilor.

USL mai are de terminat un mare angajament politic, pentru care a primit voturile multe la parlamentare. Să ducă la bun sfârșit o guvernare cu două mari componente: repararea nedreptăților și abuzurilor incalificabile ale guvernărilor băsesciene și punerea României pe alte temelii de dezvoltare. Pentru că restul de guvernare din 2012 a avut doar rolul de a opri abuzurile guvernărilor băsesciene, putem vorbi de guvernarea USL abia de după parlamentarele din toamnă. Suntem la început. Băsescu luptă încă, mârșav, cu sprijinul unor instituții deturnate de la atribuțiile lor fundamentale - Ministerul Public, ANI, CCR - pentru a împiedica guvernarea USL. Este o realitate faptul că acele instituții sunt politizate excesiv, sunt în prim-planul politicii băsesciene de obstrucționare a programului de guvernare USL, sunt însă și disperate pentru viitorul indivizilor care le populează. Procurorii tremură la ideea că nu vor mai fi la egalitate juridică cu judecătorii, că nu vor mai fi magistrați, că vor fi obligați să renunțe la „puteri” ce nu le aparțin dar care le permiteau să se comporte ca o poliție politică. Cei de la ANI sunt îngroziți că li se vor reduce „competențele” și vor fi obligați să se limiteze doar la cercetarea unor cauze, deciziile urmând a fi luate, așa cum este normal (după părerea mea) de către instituția în care își desfășoară activitatea cel căzut în greșeală. CCR are, la rândul lui, coșmaruri. Mai ales de când s-a apucat să adauge la lege, să facă interpretări total aiurea a sensului normelor de drept material și a prevederilor constituționale, de cele mai multe ori în contradicție cu practica judiciară la nivel internațional (CEDO).

PDL, principala organizație politică cu apucături mafiote este aproape de congresul lor. Își vor alege conducerea. Mesajele grupurilor de influență din PDL declamă, reclamă, caută să convingă că USL se va rupe și că ei, portocalezii cei mafioți, vor prelua guvernarea. Cu PSD nu vor, cu PNL vor doar unii, alții mai de soi nu au pe alături așa că toată „tocătura” politică este pentru amețirea portocalezilor buimaci care urmează să dea voturile pentru unul sau altul.

Undeva, în fundal, se aud voci din tabăra USL care reclamă ruperea. Răzlețe ele, cam anemice însă sunt purtate de unele nume cumva mai cunoscute. În general sunt nemulțumiții care nu ajuns la putere sau care, deși au un dram de putere, este o putere săracă. Este o putere controlată. Iar asta nu le place. Nu mai au potențial de creștere a puterii personale, simt că viitorul lor nu mai are acea valoare pe care și-o doreau.

Și Ponta, și Crin Antonescu au tot spus că USL va rămâne intact până își va îndeplini rostul.


Agerpres preia de la România Tv (postul lui Ghiță) o parte din tema discuțiilor:

"Odată şi odată sigur că se va rupe USL", a spus Ponta, la România TV, exprimându-şi speranţa că despărţirea va fi în termeni civilizaţi, un "divorţ fără scandal". 
Întrebat care sunt condiţiile pentru o despărţire civilizată, Ponta a răspuns că este vorba de două: "Să câştigăm prezidenţialele şi să ducem guvernarea până în 2016 în termeni cât mai de colaborare".
"Uite, aşa ca Cehia şi Slovacia, putem în 2016 să facem o despărţire civilizată. Mi-aş dori să avem o alianţă care să dureze pe termenul înţelegerii şi o despărţire între oameni care au lucruri comune", a susţinut Ponta, amintind că, potrivit înţelegerii iniţiale între PSD şi PNL, Uniunea Social Liberală ar trebui să funcţioneze până în 2020. 
Pe de altă parte, el nu a exclus că în 2016 cele două partide "vor merge separat". 

Știu că discuțiile cu privire la ruperea USL vor continua, aprig. Cel puțin la nivelul conducerii formațiunilor care compun USL situația este clară. Iar în PSD este evident că o voce puternică va fi cea a lui Adrian Năstase care, temporar (deși eu sper să fie permanent) este în libertate după o detenție politică comandată de Traian Băsescu și pusă în aplicare de Daniel Morar și judecătorii afiliați politic PDL.

EPAA rămâne în grafic. Habarniștii nabarnisesc dizgrațios în presă.

Americanii sunt amenințați de nord-coreenii lui Kim. Cu arma nucleară. Ca atare, normal, reorientează cheltuielile pentru „apărare” către protecția apropiată a teritoriului. Niște ani de zile vor fi foarte atenți la ce se întâmplă în Coreea de Nord.

Ce nu au înțeles pitpalacii din presa română, este că americanii nu pot lăsa garda jos față de Iran și alte state care au „chef” să atace prietenii din Europa. Faptul că ultima generație de interceptoare nu vor ajunge în Europa până în 2020, poate mai mult, nu scade valoarea interceptoarelor din generația actuală. În plus, Europa, cu toate statele membre NATO, este obligată să facă mai mult pentru propria protecție. Este vorba despre bani.

Pitpalacii din presă au scheunat penibil: americanii nu vor implementa faza a IV ! Vaii ! Nenorocire ! Care fază a IV ? Aia care era într-un proiect al deceniului următor. Dar jurnaliștii ...

''Statele Unite ale Americii rămân ferm angajate proiectului scutului antirachetă din Europa aşa cum este prevăzut pentru fazele 1-3 ale EPAA (Abordarea Adaptivă în Etape privind Apărarea Antirachetă din Europa) care reprezintă contribuţia SUA la proiectul NATO de apărare antirachetă. Contribuţia SUA la proiectul NATO de apărare antirachetă rămâne neschimbată.

Fazele 1-3 ale EPAA vor furniza în continuare apărare Europei, şi faza 3, în special, prevede protecţia teritoriilor şi populaţiilor statelor membre NATO din Europa.

Angajamentul nostru pentru fazele 1-3 include operaţionalizarea bazei din România la orizontul anului 2015, ca parte a fazei a 2-a, şi cea din Polonia la orizontul lui 2018, ca parte a fazei a3-a. Programul şi bugetul privind operaţionalizarea acestor baze rămân neschimbate. De fapt, lucrările la baza din România sunt programate să înceapă anul acesta şi tot anul acesta vom furniza echipament în cadrul fazei a 3-a la baza din Polonia'', subliniază sursa citată. AGERPRES

Mircea Dușa a venit cu clarificări. Iau tot de la Agerpres.

Penibili jurnaliști mai avem. Nu pricep dar trăncănesc.

Klaus Johannis în PNL. Se schimbă generația de la conducere.

De astăzi, 20 februarie 2013, Klaus Johannis este membru al PNL fără a ieși din Forumul Democrat al Germanilor din România. Pentru că Forumul este o organizație civică, nu se află în incompatibilitate.

O veste bună. Foarte bună. O veste care acoperă, fără doar și poate, can-can-ul de la Sectorul 1 unde Andrei Chiliman alături de Călin Popescu Tăriceanu încearcă să inducă opiniei publice ideea că PNL este un partid în derivă condus autoritar, „complet nedemocratic”, de către Crin Antonescu și „acoliții” săi.

Agerpres : "Această invitaţie m-a onorat, mi-a dat ceva de gândit şi rezultatul este cel de astăzi", a spus Iohannis. 

Declarația lui Johannis îmi spune că a cântărit „nemțește” propunerea PNL de a-i deveni membru, că a văzut și părțile bune și părțile mai puțin bune și că a fost mulțumit de rezultat. Pozitiv. Nu doar în trecutul de ieri sau de alaltăieri ci și în acțiunile PNL de azi. Înseamnă că a acceptat să fie parte a PNL-ului de mâine. Pentru că va candida la o funcție de conducere în PNL la Congresul din această săptămână.

Aveam intenția să scriu despre schimbarea care se produce la vârful PNL. O schimbare a generației care va conduce partidul. Liberalii de peste 60 de ani lasă locul, de voie sau de nevoie, liberalilor cu vârste de peste 40 de ani. Venirea lui Johannis în PNL îmi confirmă  observația. Nu este exclus ca acest proces, de atragere a unor lideri locali ai unor organizații civile să continue. PNL va avea, în cel mai scurt timp, o altă garnitură la conducerea partidului. Nu mă refer la cea care se va instala prin alegerile la actualul Congres. Aceasta va fi una intermediară. În 2014, cel târziu în iarna lui 2015 vom avea un alt Congres care va desemna conducerea PNL pentru perioada 2015-2016 - cond ne vom pregăti pentru noi alegeri locale și parlamentare. Atunci se va pune, acut, problema parteneriatului cu PSD și PC. Atunci vom ști mai bine dacă bazinul electoral al PNL va fi mai mare sau mai mic. Atunci va trebui să ne propunem să ajungem la un electorat stabil de peste 30% pentru a avea garanția unei posibile guvernări viitoare pur liberale. Probabil că atunci, de va fi bine, se va pune mai mult problema revederii formei de stat și, dacă va fi posibil, se va putea face un referendum pentru a vedea dacă poporul vrea să revină la monarhie sau nu.

Sunt multe de spus. Inclusiv faptul că printre relele la care Johannis s-a gândit, cel puțin pe termen scurt, este și acela de a intra în malaxorul propagandei băsiste prin intermediul ziarelor (cineva spunea de gazete politice) și televiziunilor băsiste. Nu mai spun de dosarul de la DNA care este fie complet fie în curs de a fi completat cu cine știe ce minunății din domeniul SF.

Venirea lui Johannis în PNL are importanță și prin semnalul dat în Transilvania. „Unda de șoc” va avea consecințe pe care se cuvine a le urmări și comenta.

Partidul copy-paste visează „cai verzi pe pereți”.

Agerpres mă informează că (Ș)Forța Civică a hotărât, prin vocea celui mai iubit și înțelept luptător pentru democrația originală din România, să ocupe facebook-ul și să devină al patrulea partid ca mărime în Parlamentul României. Aspirații nobile, de înțeles pentru orice partid care are posibilitatea să utilizeze mijloacele de informare pentru publicitate. Rămâne de văzut ce înțelegem prin „al patrulea partid ca forță parlamentară”, obiectiv stabilit de Mihai Răzvan Ungureanu.

În primul rând, să intre în Parlament alături de PDL, PNȚ-CD Pavelescu și usturoiații de la Noua Republică a lui Neamțu. Până aici este bine. Intră. Să spunem. Câți ? Aici este aici.

După mici calcule nu prea complicate, cam primitive totuși, fără rezultate numerice de Doamne-ajută, îmi ies niște rezultate contrare afirmațiilor individului. De aceea pot spune cu mâna pe inimă că MRU s-a înscris în „selectul club” al fabulatorilor, unde alături de Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali, Dan Diaconescu și Monica Macovei se chinuie să intoxice mințile mai amărâte doar-doar vor da un vot la parlamentare alianței abia formate numită Alianța România Dreaptă. Cică de dreapta. Dar cu discurs evident și agresiv comunistoid. Nici măcar de stânga.

PDL se chinuie să revină în prim-planul vieții publice. Sondajele îi dau maximal 23% și minimal 15%. La intenții de vot. Dacă scădem în ambele cazuri aproape 40% care nu vor vota, imaginea PDL în Parlamentul viitor va fi jalnică. Nu știu dacă vor atinge 10%. Din sărăcia intențiilor de vot, PDL va trebui să „dea” unor partidulețe formate pe genunchi câteva locuri de parlamentari. MRU este unul dintre sinecuriștii portocalii. O mai avea pe listele de ARD, cei de la Șforța MRU, locuri ? Încă nu știu. Unde sunt ei plasați ? Iar nu știu. Cine le sunt competitorii USL ? Pauză. Șforța Civică luptă pentru locurile în Parlament date de PDL cu PNȚ-CD-ul Pavelescu, partid fomist prin vocație, trimis pe centura politicii de PD-ul lui Băsescu. O mică analiză spune că PDL își va păstra colegiile eligibile, cu mici excepții pentru MRU și Pavelescu, poate și Neamțu, va încerca acolo unde va gândi că poate lua totuși un loc parlamentar tot cu oameni ai PDL iar restul, neeligibilele, vor fi date noilor veniți „pe dreapta băsesciană”. Afirmația lui MRU are caracter de generalitate, nu este valabilă pentru toate organizațiile sale ci doar pentru unele dintre ele acolo unde analiștii lui, lefegii și mercenari în special, îi spun că este posibil să aibă succes. Iar în București sunt unele colegii în care MRU are speranță, are traseiștii cu oarecare notorietate publică din alte campanii sub culorile altor partide care speră că li s-a păstrat imaginea de „îngeri” făcători de bine în rândul populației. Însă, din câte îmi dau seama, imaginea lor este destul de răzlețită, nu au un nucleu puternic de susținător într-un colegiu, au avut o imagine bună într-un sector. Dar nu singuri. Ci sub culorile unui partid și alături de alte personalități ale respectivului partid. Singuri ... pauză. Alegerile ne vor confirma dacă ei au dreptate sau am eu. Nu spun că nu pot ajunge parlamentari, spun însă că probabilitatea de a nu ajunge este foarte mare. În aceste condiții, afirmația că vrea să ajungă cu Șforța lui al patrulea partid parlamentar este o comicărie.

Ia să împărțim. În Parlament este posibil să ocupe spațiu generos PSD, PNL, PC (care împarte pe algoritm locurile pe listele candidaților cu PNL), PDL, PP-DD și UDMR. UDMR este posibil să își păstreze majoritatea locurilor eligibile unde încă nu are contracandidați. Direct și prin redistribuire, PSD va ocupa un spațiu generos. Posibil peste 30%. La fel PNL, se va apropia sau depăși 30%. PC urmărește un 5%. La PSD iau în calcul și UNPR, care se va contopi cu PSD în timp. PDL va lua între 10 și 15%. PP-DD va ajunge, cumva la 10%. UDMR va lua și el un 5%. Ce rămâne poate ajunge, dacă nu se redistribuie, la Șforța Civică, PNȚ-CD și Noua Republică a moroilor lui Neamțu. Dau tuturora câte ceva, nu mă doare mâna. Dar, din ce am pus eu acolo și care va fi realitatea este, foarte posibil, o cale lungă. În nici un caz în favoarea Șforței Civice.

Când vom cunoaște candidații fiecărei formațiuni politice pe colegii vom putea face alte socoteli. Deocamdată, Șforța Civică a lui Ungureanu se află într-o lume paralelă. Visează cai verzi pe pereți.

Sigla PFC. Era să uit de ea. Are frunza lui Udrea și stelele UE. În timpul discuției cu Eduard Hellvig s-a vorbit despre frunză. Simbolul reprezintă România ca o țară în care natura este încă neinvadată de industrializare, într-un fel țara în care există încă păduri seculare, Delta Dunării etc. Oare ce vrea cu frunza MRU ? Șforța Civică este, la rându'i, ceva neexplorat, ceva secular, ceva neatins de „industrializarea politică” ? Ceva virgin ? Și-or fi recăpătat comuniștii virginitatea după anii de tăcere politică ?

Justiția are probleme. Unii/ele se vor stat în stat.

Imagine de la Cotidianul

Justiția a fost, este și sper să nu mai fie angajată politic. Pe timpul lui Iliescu a fost evidentă aplecarea către servilism politic a procurorilor și judecătorilor. Excepțiile au fost puține și nu au ajuns în spațiul public. Băsescu a fost mai direct. A impus procurorii - de la șefimea unităților de parchet până la procurorii șefi de secții, bașca procurorii de toată mâna care luați de te miri unde au ajuns să reprezinte interesele generale ale societății -, a impus judecătorii - manevrele INM și ale CSM sunt de notorietate, la Băsescu au ajuns ca propuneri de intrare în magistratură a celor care au făcut dovada culorii portocalii cu trandafir a sângelui purtător de oxigen băsescian. Am ajuns în situația stupidă ca procurorii să acuze în numele PDL, partidul luând locul societății, judecătorii nu mai apără drepturile subiective ale justițiarilor ci „drepturile” guvernelor portocalii și mofturile lui Traian Băsescu, în dispozitivul hotărârilor pronunțate în cauzele penale sau administrative având un spațiu din ce în ce mai generos motivările judecătorești copy-paste din expunerile de motive sau notele de fundamentare ale actelor normative de pe timpul sinistrelor guvernări Boc și Ungureanu, plus aiuritoarele explicații ale diferitelor comisii prezidențiale băsesciene ce încearcă să inducă ideea renunțării la statul social și ducerea țării către epoca bunului plac guvernamental. O spun pentru că sunt pățit cu „onorabilul” Tribunal București. Am rămas șocat când am găsit în dispozitivul unei hotărâri motivările din expunerea de motive a unei ordonanțe a Guvernului Boc. Am renunțat la recurs, ar fi fost o acțiune inutilă din moment ce am constatat că judecătorii Tribunalului au renunțat să mai judece și au trecut la copy-paste. Când vezi așa ceva știi, sau ar trebui să știi, că nu mai ai parte de justiție ci de pumnul în gură cu care guvernările băsesciene ne-au gratulat până acum. Ce mă întristează, dacă pot spune așa, este faptul că la actualii guvernanți nu văd îngrijorare față de actele justiției, față de nedreptățile flagrante comise de instanțele de judecată împotriva cetățenilor, față de abuzurile comise pe față de judecători și procurori. Nu sunt suficiente explicațiile sofisticate și pretins intelectuale de la posturile Tv sau din paginile jurnalelor, este nevoie de acțiune politică exprimată în legislaltiv de către Guvern și nu de către parlamentari. În fine. Să mergem la CSM care dă semne că ar vrea să fie stat în stat.

Potrivit Constituției, art. 134 alin. (1) și (2) CSM are două atribuții principale. Constituționale. Propune Președintelui numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari (precizare foarte importantă, fiind vorba despre prima numire în funcție a acestora) și a doua se referă la rolul CSM de instanță de judecată (un fel de instanță de fond) în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. Atât. Acestea sunt atribuțiile constituționale. Are și alte atribuții legale, pentru a îndeplini funcția de garant al independenței justiției, însă primele atribuții sunt cele constituționale ceea ce duce la concluzia că independența justiției se realizează cu prioritate printr-o politică severă de resurse umane. Un control serios la intrarea în magistratură și acțiuni de sancționare severă a magistraților care calcă în străchini.

CSM are, în ultimii ani, inițiative politice. Nu mă refer doar la ieșirile și discursul evident politic al unor membri ai CSM în media, mă refer și la acte ale CSM care îi depășesc, evident competențele. Acum vrea, nici mai mult și nici mai puțin, să devină „superiorul” Ministerului Justiției, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al instanțelor judecătorești. În scrisoarea adresată ministrului justiției, dna Mona Pivniceru, CSM vrea și dispune, recomandă și impune, acuză și vrea sancțiuni. Extrase din scrisoare sunt la Agerpres.

Ori cucoanele care asigură conducerea CSM au luat-o razna ori suntem de fapt în fața unei acțiuni de comando a susținătorilor lui Băsescu din Justiție pentru a limita noului ministru al justiției câmpul de acțiune. Înclin să cred că este așa. Înclin deoarece în textul scrisorii se face referire la acțiunile petrecute în România după 6 iulie 2012, deoarece se cere, imperativ, adoptarea unor acte normative prin care să fie stabilite sancțiuni penale sau administrative politicienilor din parlament și guvern care critică judecătorii și procurorii etc. Nu doar că cererile lor sunt anti-constituționale, dar nici nu fac parte din competențele lor. Mai mult, prin cererile formulate CSM se vrea minister. Total aiurea. Și instanță de judecată în domeniul disciplinar pentru judecători și procurori (instanță specială pe care constituția noastră o impune) și organ administrativ judiciar. Este cam aiurea. Total aiurea. Pentru administrativ am Ministerul Justiției.

Culmea, scrisoarea are o particularitate. Apare după ce revenirea lui Băsescu la Cotroceni a devenit o certitudine. Adică marți. Ca să vezi poznă.

Tembelism american.

Iau știrea și imaginea subsecretarului de stat american Philip Gordon de la Agerpres.

Faptul că un funcționar american, de la orice nivel, face o vizită în România este un lucru care poate interesa. Nu întotdeauna. Faptul că un funcționar american face o vizită în România cu scopul de a evalua „ ... recentele acţiuni guvernamentale ce ameninţă democrația şi slăbesc instituţiile independente ... ” mă deranjează.

Ca să fiu sincer, formularea Departamentului de stat american sună ca dracu. Acuză Guvernul girat de mine, ca cetățean liber, de acțiuni care „amenință democrația” și de introducere a unei stări de limitare a instituțiilor statului român independente, cum ar fi dezonoranta Curte Constituțională care se prostituează de ani de zile de când în fruntea ei a ajuns sinistrul și penibilul Augustin Zăgrean.

Autorul informărilor pentru Guvernul SUA este Mark Gitenstein, urmaș al unor emigranți din Botoșani din sec. XIX, mare susținător al lui Traian Băsescu și a camarilei lui. Îl calific, fără nici o urmă de remușcare, drept un mare mâncător de „rahat”.

Mark este mai mult un emisar pentru interesele economice ale SUA în România, marea lui „durere” fiind importurile de armament american și mai puțin cele privind democrația. Dar eu știu că americanii sunt perverși. Eu știu că la ei se practică „exportul de democrație” cu ajutorul bombelor, asasinatelor politice, traficul de influență agresiv, dezbinarea ca mijloc de împiedicare a finalizării proiectului UE etc. Știu, știu mai multe, le înțeleg însă mă deranjează jocul pervers al guvernanților români. Măcar în particular dacă nu public, Antonescu și Corlățan îi vor arăta pisica emisarului Gordon ? Îi vor atrage atenția că nu suntem un trib amazonian descoperit recent și la care se uită lumea „educată și modernă” ca la circ ?

Acuz, în egală măsură și pe emisarul Gordon și pe mâncătorul de „rahat” Mark și pe șefii lor de la Washington pentru formularea idioată a scopului vizitei de la București.

Este absurd ca americanii să aibă o astfel de formulare în condițiile în care mai mult de jumătate din populația adultă din România constată altceva. Referendumul arată altceva. Arată că aici în România am avut o încălcare gravă a statului de drept sub conducerea lui Traian Băsescu. Asta nu o văd americanii. Practic emisarul Gordon vine să tragă de urechi populația României pentru că renunță la Băsescu ? Atunci sunt niște idioți. Niște idioți înfumurați. Iar noi de acceptăm acest tratament suntem la fel de idioți.

De ne comportăm ca niște idioți înseamnă că noi nu am fost sincer europeni până la acest moment. Înseamnă că politica noastră externă a fost duplicitară. Înseamnă că am fraudat, conceptual, accederea noastră în UE, am fost nesinceri în acordul semnat cu celelalte state membre ale UE. Pentru că UE s-a format și își dorește să devină independentă de SUA și capabilă să i se opună financiar (prin moneda unică euro), economic, politic și militar. Om fi noi membru NATO însă viitorul previzibil spune că Tratatul Nord-Atlantic se va rescrie, toate statele europene membre acum de sine stătător vor fi parte a UE membră ca bloc de state al Alianței. De fapt, cine se mai uită la evoluția UE nu poate să nu observe că UE este și devine din ce în ce mai mult, în numele și pe seama statelor componente, partenerul juridic internațional în relațiile cu alte state sau grupuri de state de pe glob. Din acest motiv în agenda externă a statelor membre UE nu mai apar anumite relații internaționale ce urmează a fi stabilite.

Tare mă enervează formularea americanilor. Mă enervează și dovada de cruntă slugărnicie a jurnaliștilor români. În loc să văd luări de opinie, văd smiorcăieli și grohăituri de îngrijorare. Oare ce ne face „unchiul Sam” ? Vai, vai, vai ! Cretini. Și unii și alții.

Apocalipsa pentru PDL

Astăzi, după ce și-au băut cafeaua cu mătrăgună, în amarul de după ziua de ieri, pedeleprele au cuvântat prin așa-zisul lor reprezentant de la vârf, nou alesul cu compromisuri Vasile Blaga. Democrația în România este în pericol iar PDL nu se alătură USL pentru distrugerea democrației. Haida-de ! Care democrație ? A fost cumva în ultimii ani ceva democrație pe aici, pe plaiurile mioritice ? Dacă prezidențiatul lui Traian Băsescu, guvernările lui Boc fără număr, a lui Ungureanu fără zile, dacă parlamentarismul lui Anastase și Blaga se pot numi democrație, atunci noi nu trăim în România ci într-o lume paralelă cu imagini din România. Blaga a luat-o razna. Trebuie să o ia, dacă mai vrea să rămână pe postul de președinte al PDL, post atât de râvnit de Blaga ani și ani și la care a ajuns după un compromis rușinos cu cotoarba de Monica Macovei și aliații ei. Bine-bine, cu acordul lui Băsescu care, probabil, cu strângere de inimă a admis candidatura lui Blaga gândind în sinea lui că până după alegerile din toamnă va găsi el o metodă să scape de Blaga, mai ales că individul s-a manifestat cam cu moderație față de aberațiile băsesciene din timpul guvernărilor pedeliste. Bașca, se pare, a ținut partea polițiștilor care au creat sloganul „Ieși afară javră ordinară”.

Iau de la Agerpres informația cu conferința de presă a PDL. Pedeleprele merită felicitate pentru că au deslușit mecanismul creat de USL pentru acțiunile politice din ultimele zile:

1. Preluarea la Guvern a Monitorului Oficial al României, din mâna lui Roberta Anastase;

2. Revocarea din funcție a Avocatului Poporului - singurul în măsură să atace la Curtea Constituțională ordonanțele de guvern (simple sau de urgență);

3. Revocarea din funcție a Președinților celor două Camere ale Parlamentului care pot impune ordinea de zi ale fiecărei camere, pot convoca Parlamentul în sesiune extraordinară, pot dezvolta alte acțiuni politice ale USL în Parlament (așa cum au făcut până acum cei din PDL);

4. Revocarea și înlocuirea șefilor de la TVR și SRR;

5. Emiterea OUG de limitare a atribuțiilor Curții Constituționale privind controlul de constituționalitate al hotărârilor Parlamentului (măsură luată de PDL pentru protecția lui Băsescu la acțiunea de suspendare);

6. Depunerea cererii de suspendare a lui Băsescu pentru controlul de constituționalitate la CCR, care devine consultativ ca urmare a OUG de azi;

7. Depunerea cererii de suspendare la Parlament și începerea procedurii suspendării.

Faină acțiune. Cine a gândit-o merită felicitat. Este perfect constituțională, perfect legală și este perfect democratică. De aceea plânge Blaga. USL s-a deșteptat iar băsescienii s-au prostit, „di tăt”.

Blaga poate merge mai departe. Înțeleg că și VUM va ajunge tot o OUG iar Avocatul Poporului care să îl atace la CCR nu mai este. A fost revocat. Inteligente mișcări.

Asta îmi place. Este o luptă politică în adevăratul sens al cuvântului. Abia acum am ajuns la un proces democratic în adevăratul sens al cuvântului.

UE strânge lațul la gâtul agențiilor de rating americane

Agerpres ne informează că luni, la nivelul Consiliului European, s-a ajuns la un punct de vedere comun al reprezentanților permanenți ai statelor membre cu privire la reglementările pe care Uniunea Europeană le vor impune agențiilor de rating prin act normativ european. Se caută încă modul în care agențiile de rating vor răspunde pentru diferitele lor evaluări ce nu sunt conforme cu realitatea.

Preocuparea UE pentru manevrele suspecte ale agențiilor de rating - Fitch, Moody's şi Standard&Poor's -, este mai veche. În 2008 Comisia Europeană a înaintat o propunere de regulament pentru controlul agențiilor de rating, propunere plecată de la o realitate crudă. Agențiile de rating au făcut jocul unor societăți bancare care au investit aiurea în credite toxice și care au dorit să „își scoată pârleala” pe spatele statelor europene.

Agerpres ne dă și concluzia Consiliul European cu privire la această problemă:


"Propunerile urmăresc modificarea actualei legislaţii privind agenţiile de rating pentru a reduce supraîncrederea investitorilor în rating-urile externe de credit, pentru a atenua riscul conflictelor de interese în activităţile de evaluare a rating-ului de credit şi pentru a spori transparenţa şi competiţia în acest sector", se arată într-un comunicat al Consiliului European.

Este bine. Este chiar foarte bine. Eu cred că multe din analizele agențiilor de rating seamănă cu cercetările sociologice de la noi. Rezultatele, negative sau pozitive, au o influență directă a celui interesat și sunt, în marea lor majoritate, „făcute” din creion. Prin reglementările UE se poate ajunge la unele rezultate mai apropiate de realitate iar dobânzile la creditele guvernamentale pot ajunge, obligatoriu, la valori rezonabile.

Un masacru „ideologic” ?

Anders Behring Breivik, a devenit „celebru”, după propria voință - să fie perceput „drept cel mai mare monstru de după al Doilea Război Mondial”. Individul a provocat, cu intenție, o cumplită tragedie țării sale, Norvegia, pentru a „combate” islamul, marxismul și multiculturalismul.


Tragedia are ca bilanț 92 de morți. Oameni nevinovați, unii aflați la servici,  în centrul Oslo unde a detonat o bombă de mare putere și pe o insulă unde laburiștii desfășurau o „școală de vară”, unde, prin folosirea a două arme de foc a produs cele mai multe victime. Oribil.


Mă folosesc de textul pus la dispoziție de Mediafax, după ce am lecturat mai multe texte puse pe facebook (în grupul PNL și Crin Antonescu Președinte) și informația Agerpres.





Sunt mai multe elemente pentru diferite analize. Eu aleg acum doar elementele care îl definesc politic pe acest (ne)om. Observ o tendință accentuată a unora de a merge fie de la dreapta spre extrema dreaptă fie de la stânga spre extrema stângă. Înclin să cred, este doar părerea mea, că „joaca” politologilor, analiștilor politici și a jurnaliștilor de a defini partidele politice ca fiind de stânga sau de dreapta, de extremă stângă sau extremă dreaptă, de a da „note” la purtare liderilor politici în funcție de sistemele lor de evaluare (discutabile în fond, însă negativiste) poate duce la astfel de rezultate sinistre. Nu spun că „X” politolog, sau analist politic sau jurnalist sunt autorii morali ai unor astfel de manifestări oribile deși, cred că există un astfel de personaj sau mai multe în Norvegia sau aiurea în lume după care s-a inspirat Anders Behring Breivik.


Parcursul politic al individului are ceva ce îmi dă fiori. În 1999 se înscrie în Partidul Progresului (FrP), formațiune de dreapta populistă - ceva cam ca PD-L la noi. Până în 2006 când la părăsit pentru a adera în 2009 la un forum extremist norvegian - Nordisk -, și-a însușit ideile care în aceste zile au fost puse în aplicare. Posibil ca individul să fi cochetat cu extremiștii norvegieni și străini chiar pe timpul activității în FrP, pentru că în 2009 acuză FrP de "dorinţa de a satisface aşteptările multiculturale şi idealurile suicidare ale umanismului".


Campaniile antiislamice din țările nordice, dar și acțiunile teroriste ale fundamentaliștilor islamici sunt la baza antiislamismului lui „armat”. Dar, individul este la fel de pornit și împotriva multiculturalismului (concept al Uniunii Europene - ce privește nu doar populațiile țărilor membre, limbile și culturile europene ci și migranții legali și chiar ilegali din alte state de pe alte continente) sau a umanismului, alt concept european și mondial, concept ce are ca suport legal declarațiile privind drepturile omului adoptate la nivel global (ONU) și european. Practic, umanismul și multiculturalismul reprezintă fundamentul ideologic al multor partide, în special cele liberale. Drepturile și libertățile fundamentale ale omului stau la baza societăților moderne, chiar dacă la conducerea acestora sunt formațiuni politice de dreapta, centru sau stânga (și derivatele acestora, mai puțin extremismul ideologic).


Individul este descris ca un „fundamentalist creștin” cu orientări politice de dreapta care a ales ca metodă de promovare a ideilor politice de care este animat "folosirea terorismului ca mijloc de trezire a maselor" ! Seamănă cumplit cu metodele și procedeele folosite de liderii Al Qaeda. Gestul său oribil nu diferă de gestul cumplit din 11 septembrie 2001 al sinistrei organizații islamiste din New York. 


Am observat că unii îi contestă creștinismul și orientarea „de dreapta”. Contestă degeaba. Orice om este ceea ce declară el că este. Tristul eveniment îmi confirmă impresia că joaca cu „dreapta-stânga” nu clarifică nimic și duce uneori la poziții absurde. De aceea eu sunt adeptul poziției clare, fără echivoc, a formațiunii din care faci parte. Liberal, conservator, populist, social-democrat, socialist, comunist etc. Că este văzută ca fiind de dreapta sau de stânga nu este treaba mea. Unii nu au ce face și se joacă de-a calificativele.


Îmi exprim regretul pentru un astfel de fapt oribil și transmit condoleanțe familiilor norvegiene afectate. Sper ca politicienii din toate țările să înțeleagă că extremismul politic naște monștri. Sper ca la noi, în România, lumea să vadă apucăturile extremiste ale PD-L și UDMR, să înțeleagă faptul că oprirea manifestărilor acestora îndreptate împotriva românilor trebuie oprite.


Să nu uităm: criminalul norvegian s-a format politic la popularii norvegieni, a adoptat terorismul ca formă de promovare a ideologiei extremei drepte, este un criminal politic - gestul său neagă omul și drepturile sale, sacrificiul uman fiind considerat necesar pentru a impresiona și supune ceilalți oameni.