Ciuma „roșie”, noua generație ! Crima-organizată !

Pe măsură ce trece timpul, auzim și ne crucim de ce aflăm că a putut naște PSD. Cu noua generație de politicieni ! Pentru că vechea generație s-a cam dus pe copcă. Iliescu este retras din cauză de bătrânețe, Năstase este încă sub interdicție judecătorească, Hrebenciuc este condamnat și mai urmează să primească niște condamnări ... mai toți foștii lideri ai PSD sunt sub „papucul” Justiției sau urmează să ajungă chiar dacă între timp și-au căutat alte ascunzișuri, cum este cazul lui Ilie Sârbu care a fugit la Curtea de Conturi.

Noua generație a PSD i-a avut în frunte pe Victor Ponta care îi avea ca „locotenenți” pe Dan Șova și pe Sebastian Ghiță iar alături pe „baronul roșu” de Teleorman care a devenit ulterior infractorul Liviu Dragnea.

Dosarul Turceni-Rovinari ne ajută mult să înțelegem mașinațiunile practicate de PSD pentru a „jumuli” o țară. Să înțelegem de ce „găurile negre” din economia românească erau ținute în viață de guvernările PSD. Să înțelegem cum PSD își trăgea „dreptul” din întreprinderile cu capital de stat pe care le „confisca” pur și simplu. Să înțelegem cum PSD și sindicatele au ajuns la înțelegerile obscure care au dus la jaful major al bugetului de stat.

La Rovinari și Turceni colcăie de infractori. Unii mai lacomi, alții mai ponderați. Dar tot infractori, până la urmă.

PSD deține controlul absolut al industriei din zonă. Este fieful lor electoral. Ei au numit sau au determinat numirea conducerii firmelor cu capital de stat sau majoritar de stat. Firma de avocați a lui Șova a fost o altă formă de spoliere a bugetului societăților prin „asistența juridică” acordată acestora, asistență însă lipsă, după cum au constatat procurorii care cercetează dosarul. Deși la începutul urmăririi penale s-au dat multe declarații de respingere a acuzațiilor procurorilor, astăzi apar declarații care îi confirmă pe procurori. Mai mult, jaful din banul public a avut ca beneficiar partidul politic numit PSD.

Iau de la HotNews niște declarații ale avocaților din societatea lui Șova.

Alin Brincus, martor protejat în dosar, a dat presei o declarație lămuritoare. De reținut faptul că procurorilor a dat mult mai mult pentru că își simte „pilea pusă pe băț” în interesul altuia și nu îi convine. Nu vrea să ia totul asupra lui așa că are tot interesul să răspundă doar pentru ce a comis el și se pare că a comis destule pentru a primi o condamnare însă nu vrea mai mult.

Daca e despre adevar, sa mergem pana la capat cu adevarul. Relatia mea cu domnul Dan Sova a trecut de la relatia de angajat la o relatie de prietenie. Acest lucru nu m-a impiedicat sa spun adevarul si, in consecinta, pot sa spun in acest moment ca domnul Dan Sova este o victima politica, dar este o victima politica a propriilor colegi, nu a adversarilor politici. Toate contractele avute de firma 'Sova si asociatii' au fost venite pe linie politica si toate incasarile care au fost realizate s-au dus inapoi la partid

Se stia in interiorul firmei de unde vin clientii, unde se duc banii. Toata lumea cunostea. Ne-am complacut cu totii in aceasta situatie. Acum il aratam cu degetul pe Sova. A facut Sova aia! Nu! Toata lumea din firma 'Sova si Asociatii' a lucrat pentru Partidul Social Democrat. Inclusiv departamentul administrativ, inclusiv avocatii, absolut toata lumea mergea, aveau birouri amenajate la partid, aveau directive pentru dosare din partea Partidului Social Democrat, la sediul din Kiseleff si sediul din Ion Ionescu de la Brad

 Ei bine, această declarație confirmă caracterul criminal-organizat al activității politice a PSD dar și a unei societăți de avocați înființată potrivit legii și protejată astfel de lege. Dan Șova a organizat o societate de avocați care primea „directive de la PSD pentru anumite dosare” ?! Ce justiție ? Ce rol al avocatului pentru actul de justiție ? La dracu cu „rolul avocatului pentru apărarea Justiției, pentru aflarea adevărului” ! Mai sunt avocații din societatea lui Șova membri ai UNBR ? Dacă mai sunt, atunci pot trage concluzia că celorlalți avocați din UNBR le place așa ceva.

O altă declarație făcută la presă de un alt martor în dosar, Simona Ciurcu, aduce și mai multă claritate activității casei de avocați a lui Șova. Hoție pe față. Manipulare a adevărului la greu. Minciună cât încape.

Nu s-au antedatat documentele. Ele s-au redactat mult mai tarziu. In document, cand spui ca l-ai facut in 2011 ca sa se refere la 2006, cum se numeste? Mi s-a cerut de catre Dan Sova. (...) Toata lumea a acceptat sa le faca! Stati sa ne intelegem! Toata lumea din firma aceea, inclusiv femeia de serviciu se ruga in fiecare zi, in momentul in care Dan a intrat in politica, toata lumea se ruga sa fie cat mai bine in politica pentru ca stiam cu totii ca daca lui ii va fi bine si noua ne va fi bine, evident

Bag seama că toate apărările lui Dan Șova au picat. Au picat și apărările lui Victor Viorel Ponta. Declarația de mai sus confirmă acuzația procurorilor că Ponta și-a falsificat actele care îi justificau activitatea cu firma lui Șova. Iar avocații din fosta societate confirmă faptul că ei nu au lucrat cu Ponta ! De aici vor ieși niște condamnări, Grele.

Dosarul Turceni-Rovinari vine și confirmă practica jafului politic comis de PSD asupra unei întregi țări prin orice mijloace. Dosarele lui Sebastian Ghiță „colcăie” de contracte contra-făcute, de contracte neonorate însă plătite, de bani scurși către PSD sau campaniile politice ale PSD. Se pare că Victor Ponta „sugea” de la multe oi. Prin Sebastian Ghiță mulgea banii din domeniul IT dar avea și controlul asupra administrației publice care plătea programele IT ale lui Ghiță ! Prin Șova și asociații manevra adevărul pentru ca infracțiunile lor să nu fie aflate de procurorii cei răi. Ba, din ce citesc, se pare că avea și printre procurori unii mai „apropiați”, ba chiar și printre judecători.

PSD se dovedește a fi o adevărată mafie. Activitatea politică este doar un mediu folosit pentru practicarea jafului. De fapt, PSD a ajuns o structură a crimei-organizate ! Ponta, Șova, Ghiță, Dragnea sunt doar noii șefi ai crimei organizate.

Dreptatea vine, cam încet, dar vine !

Agerpres aduce o informație „tare”. Dan Adamescu, „marele patron” și afacerist și-a primit pedeapsa.

El ca el, dar au primit ce meritau și alții cu care individul a intrat în cârdășie. Patru dintre condamnații definitiv cu executare sunt foști judecători ai Tribunalului București, Secția a VII-a civilă ! Judecători de tribunal !

Printre ei și un fost deputat PSD, Iosif Armaș, mai norocos, a primit o condamnare de 1 an și 4 luni cu suspendare.

Parcă suntem într-o lume în care este normal să vedem lideri și foști lideri ai PSD sunt condamnați penal. Cum dracu își aleg cei din PSD liderii ? Adrian Năstase a fost condamnat și a executat o parte a pedepsei, Ion Iliescu este urmărit penal pentru crimele de la mineriade, Mihai Tănăsescu fost ministru de finanțe este urmărit penal pentru infracțiuni pe timpul cât a fost ministru (acum este pe la Banca Mondială), Adrian Severin a fost condamnat iar acum se dă lider la partidul lui Vanghelie care are pe rol un proces sau mai multe procese penale, Robert Negoiță are dosar penal pentru fraude financiare, Sorin Oprescu are dosar penal, Liviu Dragnea a fost condamnat penal, Radu Mazăre este urmărit penal, Nicușor Constantinescu a fost săltat de jandarmi din spital unde o făcea pe bolnavul air lista poate continua mult și bine pentru că deși am citit despre mulți lideri ai PSD urmăriți sau condamnați penal nu am cum să îi țin minte.

I-am lăsat mai în urmă pe Victor Viorel Ponta care are mai multe pe cap. De la copy-paste la lucrarea de doctorat, la fals și uz de fals, evaziune fiscală și ce îi vor mai găsi procurorii alături de alt lider PSD, de frunte la un moment dat, apărat cu înverșunare de Senatul României sub conducerea lui Călin Popescu Tăriceanu, nimeni altul decât Dan Șova „miruitul”. Mai putem continua cu Olguța Vasilescu de la Craiova și tot așa, făcând înconjurul țării. Peste tot dăm de lideri ai PSD aflați foarte aproape de condamnări penale.

Un fel de trecere în revistă.

Pentru că nu am nici o idee de unde să încep și unde să termin, iau la rând din știrile agențiilor de presă.

Turism. Vrem ruși. De la o medie de 30.000 vrem să ajungem la 100.000. Motivul ? Simplu. Rușii nu mai merg în Turcia (au interdicție ... rusă) și nici în Egipt. Tur-operatorii se mișcă repede, mai peste tot în lume și foamea este mare.

Și-au dat mâna autoritățile din turism și întreprinzătorii. Ambasadorul român la Moscova este și el băgat în priză. Oferta operatorilor români este surprinzătoare (cel puțin pentru mine): cazare cu 10 euro pe persoană, pe zi, în hotel de 4 stele ... Cam nașpa. Cu speranța că rușii vor consuma celelalte produse oferite de operatori. M-a surprins suma pentru cazare: 10 euro ? Ce naiba le oferă operatorii și vor consuma rușii „din plin” pentru a acoperi costurile ofertei ? Le dă mâncare mai scumpă, le scumpesc serviciile ? Nu înțeleg. Ca să fiu sincer, nici nu am suficiente cunoștințe în domeniu pentru a înțelege.

Țiței iranian. Iranul are liber la comerț internațional. Va produce mai mult țiței și îl va vinde. Litasco, divizia comercială a grupului rus Lukoil ar putea deveni primul cumpărător din Europa a țițeiului iranian urmând a aduce la rafinăria Petrotel un milion de barili de țiței. În vremurile acestea tulburi ... ideea este bună pentru cei din Ploiești și împrejurimi.

Țițeiul a devenit, vorba românului, „ieftin ca braga”. Arabia Saudită, cea care a susținut, se pare, „inundarea” lumii cu țiței pentru a „sancționa” Rusia dar și pe alții a ajuns să fie „sufocată” de propriile decizii și să se teamă de concurența Iranului care reintră pe piața energiei. Ca atare, după ce a suferit niște pierderi „tactice”, vine cu propunerea scăderii producției cu 5% de către toate statele producătoare de petrol. Sub 30 dolari barilul, nici un stat producător de petrol nu mai are cum susține propriul buget dar să mai pună și deoparte. Rusia mai are un an la dispoziție pentru a goli rezervele naționale de valută. Petrolul ieftin a obligat pe ruși să apeleze mai mereu la rezervă care se duce cu viteză dracului.

China, marea speranță a producătorilor de energie se află într-o profundă transformare. Nu doar că nu mai importă cum se estima, dar înlocuiește masiv resursa de energie. De la hidrocarburi se orientează către energia atomică (are în execuție 24 de centrale atomice și a aprobat construcția a 2 centrale atomice „plutitoare” - două proiecte independente aflate în competiție) dar și către energia verde. Ca la chinezi, totul se face la nivel uriaș.

Justiție. Jale din ce în ce mai mare. Ministrul Justiției, Raluca Prună, face și desface în defavoarea creatorilor de opere științifice de penitenciar. După ce a consultat CSM cu privire la prevederile legii care a favorizat dezvoltarea cercetării științifice de penitenciar - cu remarcabilii Gheorghe Becali, Copos, Popescu, Stoica, Voiculescu etc. -, a decis să meargă către abrogarea respectivei prevederi. Pe site-ul MJ este la consultare publică proiectul de OUG care abrogă prevederea buclucașă. Am citit motivarea și îi dau dreptate. Nu știu alții cum și-au făcut cercetările, nu neg că unii care ajung în penitenciar, oameni cu o anume instruire, ar putea finaliza o cercetare științifică după ani de cercetare, dar nu pot fi de acord ca în 2 ore de timp liber pe zi, conform regulamentului penitenciarului, timp de nici o lună de zile, un om să poată elabora o lucrare științifică. Mai ales dacă este un om care nu a prea citit la viața lui.

Jale și pentru Victor Viorel Ponta și prietenul lui Dan Șova. ICCJ a constatat, definitiv, că probele aduse de procurori în dosarul Rovinari-Turceni sunt legale (corecte se va vedea la judecată), dosarul penal este legal (adică este construit ca la carte). Ca atare, ICCJ a dat ca prim termen de judecată pe fond data de 11 februarie 2016. Se poate interpreta, lejer, că în viața celor doi s-a întors o pagină. Să vedem ce le mai „scrie” soarta în cartea vieții. Mai ales că doamna Prună vrea să le strice niște planuri cu lucrările științifice de penitenciar. Mă gândesc, parșiv, că Șova și Ponta aveau, probabil, pregătite niște materiale pentru a scoate din ele niște lucrări științifice de mare importanță internațională. Șova este și cadru universitar. La Ponta se mai adaugă și „minunea” cu retragerea titlului de doctor, după de ministrul învățământului va finaliza modificările legislative care să permită universităților să își apere onoarea fraudată de universitarii proprii și clienții politici care se visează oameni de știință.

Iar pierdem un mare investitor român. După ce Ion Nicolae a ajuns la pârnaie, a venit rândul și lui Ioan Nicolae de la Brașov să intre pe linia dreaptă în fața Justiției. Ceva 10 mil euro acolo, un mizilic de evaziune fiscală. Are de „mărturisit” cum a comis 5 infracțiuni. Treabă periculoasă !

Justiția are multă treabă. Tare multă. S-a intrat, de anul trecut, în perioada entuziasmului popular. Oamenii au văzut că Justiția le ia în seamă sesizările și au prins curaj. Unde nici cu gândul nu intrai înainte, azi intri direct cu procurorii. Nu a scăpat nimic ochiului vigilent al cetățeanului. Pădure, zone protejate, bănci, industrii, administrația locală și centrală ... Ies mizeriile ascunse într-o veselie. Bașca s-a înființat autoritatea națională pentru recuperarea pagubelor decise de instanțe. Bașca faptul că „apărările” unor infractori celebri legate de patrimoniul lor au fost răsturnate de ICCJ. Dan Voiculescu a reușit un timp să împiedice valorificarea proprietăților confiscate de Justiție. Până a hotărât ICCJ că deciziile instanțelor inferioare nu sunt bune și a exclus, ferm, toate „fanteziile” avocățești. Dan Voiculescu nu mai are cum împiedica punerea în execuție a sentințelor. Imobilele confiscate vor fi valorificate de stat pentru a acoperi prejudiciul. Bașca cheltuielile de judecată.

O capodoperă politică poartă semnătura Elenei Udrea. Aceasta propune ca infracțiunile de abuz în serviciu să fie scoase din Codul penal. Păi, se putea altfel ? Are și ea de dat socoteală, nu doar Gabriel Oprea pe care blonda „de la Cotroceni” îl apără „tandru”.

Mă opresc aici. Nu mi-am propus să realizez o lucrare științifică „de apartament”.

Vorbind, Tăriceanu arată că este ramolit.

Într-o declarație la B1Tv, Tăriceanu a dat dovadă de ramolisment grav. Omul a deraiat. Evident. Mediafax „culege” declarațiile lui Tăriceanu (aici).

„În primul rând, o astfel de acuzaţie, sigur, care nu este practic nouă, ceea ce este nou e trimiterea în judecată, este o acuzaţie foarte gravă. În acelaşi timp, cred că astfel de acuzaţii trebuie bine cântărite atunci când este vorba de premierul ţării şi lucrul acesta poate să creeze o criză politică majoră. Spun acest lucru pentru că de multe ori s-a întâmplat ca acuzaţii insuficient fondate să fie infirmate în instanţă, dar sigur că în cazurile curente poate consecinţele nu sunt atât de grave cum sunt cele în cazul în care vorbim de prim-ministrul unei ţări. Aici trebuie să fie extrem de mult profesionalism şi responsabilitate atunci când vorbim de acuzaţii formulate la adresa premierului, nu pentru că premierul ar fi mai presus de lege, ci pentru că acest lucru poate să creeze o criză politică majoră, cu ample reverberaţii”.

Ce este de reținut, în principal. Tăriceanu nu vede pericolul pentru România în relațiile interne dar mai ales la nivel internațional, generat de imaginea unui prim-ministru urmărit penal pentru fapte de corupție (cea mai cumplită infracțiune pentru un politician !). El are o singură viziune, limitată de ochelarii de cal cu care s-a dotat cu mult timp în urmă. Să rămână la putere, alături de inculpatul Victor Viorel Ponta, cât mai mult posibil. Nu îl interesează țara. Pur și simplu nu își mai aduce aminte că îndeplinește o funcție de demnitate publică pentru a servi interesele unei țări întregi și nu ale unor grupuri politice aflate, temporar, în funcții publice.

Tăriceanu nu distinge între starea unei persoane fizice aflate în postura de inculpat și starea persoanei fizice investită cu un atribut de reprezentare politică în starea de inculpat. Dacă în prima ipoteză, persoana fizică urmează cursul procesului penal fără a interesa prea multă lume și fără efecte asupra societății, cel mult poate avea unele efecte la nivelul comunității din care face parte, în a doua ipoteză este afectată întreaga societate. Cu atât mai mult cu cât persoana investită cu atributul de reprezentare are calitatea de prim-ministru sau ministru, de deputat sau senator, de ales local.

Tăriceanu inversează starea de pericol. În mod cu totul și cu totul idiot el vede pericolul în „criza politică majoră” ce se naște prin demisia sau demiterea primului ministru ca urmare a trimiterii lui în judecată. Nu vede criza politică gravă în care România băltește de când primul-ministru Victor Viorel Ponta ține România de când a început urmărirea penală împotriva lui, de când procurorii au arătat scârbavnica complicitate în fraudarea banilor țării prin traficul de influență practicat la nivelul societăților comerciale cu capital de stat căpușate de clienții politici ai PSD. Tăriceanu apreciază, după declarația lui, că este normal să avem miniștri cercetați penal, că este normal ca SC-urile cu capital de stat să aibă contracte cu tot felul de căpușe politice - în cazul nostru, avocați din PSD -, că este normal să acceptăm corupția ca o stare de fapt. Grav este după mintea bolnavă a lui Tăriceanu demiterea primului ministru sau schimbarea puterii politice. Omul ăsta este sărit rău de pe fix. Tocmai resetarea puterii politice azi este soluția problemei.

Este inadmisibilă recomandarea dată procurorilor. Nu că-că, nici ca-ca însă ar fi bine să ... Indiferent de persoana cercetată procurorul are maxima obligație să trateze cu respect nu doar persoana presupus vinovată (prezumția de nevinovăție !) ci și situația care a impus deschiderea procesului penal pentru că întotdeauna, dar absolut întotdeauna există un păgubit sau mai mulți în urma comiterii unei infracțiuni. Iar păgubiții, mai ales când întreaga societate este cea păgubită, are prioritate în apreciere și protecție față de nemernicul infractor. În cazul Turceni și Rovinari, sunt păgubiți toți contribuabilii la bugetul de stat pentru că aceste două SC sunt finanțate de la bugetul de stat și produc pagube an de an. Produc mai puțin decât primesc de la stat. Sunt ținute în viață pentru a mitui alegătorii din zonă și pentru a mitui clientela politică prin contracte cu SC-urile cu bani de la bugetul statului. Acesta este adevărul.

Victor Ponta este un presupus infractor care a păgubit întreaga societate. Așa cum descriu procurorii faptele în rechizitoriul cu care îl trimit pe Ponta și Șova și ceilalți conducători ai SC-urilor în fața instanței de judecată competente.

În China, am văzut că un ministru a fost condamnat la moarte pentru acte de corupție pentru motivul că din moment ce a furat de la cetățenii care l-au mandatat să îi conducă, nu mai un rost în a trăi. Chiar așa. Aplicând principiul lui Ponta și altora ca el, din moment ce tu, ca om politic (membru marcant al PSD) participi la un furt din averea publică, pentru ce mai vrei puterea politică ?! Pentru a fura mai mult. Așa ceva susține, prin declarațiile lui, tembelul Tăriceanu.

Este de comă formularea lui Tăriceanu:

„Aici trebuie să fie extrem de mult profesionalism şi responsabilitate atunci când vorbim de acuzaţii formulate la adresa premierului, nu pentru că premierul ar fi mai presus de lege, ci pentru că acest lucru poate să creeze o criză politică majoră, cu ample reverberaţii”.

Omul ăsta este bolnav. Per a contrario, dacă se ajunge la o criză politică majoră, procurorii ar trebui să se oprească ! Cretin om. Procurorul nu are treabă cu „criza” ta politică Tăricene ! Criza politică putea fi evitată handicapatule prin demisia lui Ponta imediat ce a fost pus sub acuzare ! Tocmai lipsa demisiei a generat actuala criză politică. Idiotul !

Mincinosului i se termină „benzina”. Minciuna are picioare scurte.

Mincinosul se dă mare. Dă declarații aiuritoare.

Iese de la DNA și declară senin că expertiza contabilă a constatat că a dat la stat cu 2000 lei mai mult însă el nu îi va cere înapoi. Ca să vezi unde era noul „mecena”.

Informațiile false au trezit suspiciuni. Lumea întreabă iar DNA răspunde. Printr-un comunicat (aici).

Ce să vezi ?! Nu i s-a dat (dreptate !) prin expertiza contabilă, i s-a luat un apartament prin procedura sechestrului asigurător pentru suma de 51.321,80 RON, prejudiciu adus statului de către Victor Viorel Ponta prin manevra de fraudare în cârdășie cu Dan Șova.

DNA este darnic cu informarea și ne spune că inculpatul Victor Viorel Ponta este cercetat pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată și în spălarea banilor.

Din ce spune DNA, din ce rezultă din expertiza contabilă, acuzațiile stau în picioare.

Ponta are, probabil, calea procedurală a contestației expertizei și nu este exclus să o folosească pentru a mai amâna trimiterea în judecată.

Nu este exclus ca peste niște zile să aflăm că procurorii încheie rechizitoriul și îl trimit pe Ponta în fața instanței competente. Mă întreb, îl mai prinde iarna în libertate ? Dar pe Dan Șova ?

Tăriceanu a ajuns fazanul PSD. Se comportă ca „prostul satului”.

După ce a călcat într-un rahat, fără să aibă parte de noroc, Tăriceanu s-a aruncat în budă. Nu am cum să îmi explic ultimele lui acțiuni.

Omul suferă. Își dorește ce nu poate. Mânat de orgoliu, vanitos până peste poate, a decăzut. Lumea în care trăiește nu este cea în care el ar fi un om de succes. În orice caz, este evident că lumea asta este peste măsura capacităților lui. Este un tiran ratat.

A călcat în străchini în cazul Dan Șova iar acum a ieșit să îi atace pe cei care îl critică sau nu au fost de acord cu decizia conducerii Senatului. Este penibil.

În primul rând se cuvine a arăta lipsa de consecvență în activitatea instituției pe care o conduce.

În 18.11.2014 s-a votat începerea urmăririi penale pentru doi foști miniștri, în prezent senatori.

Ecaterina Andronescu și Șerban Mihăilescu. La Andronescu au votat „pentru” 72 de senatori iar „împotrivă” 62. La Mihăilescu au votat „pentru” 77 senatori iar „împotrivă” 51. Ambele acțiuni au fost finalizate cu o hotărâre a Senatului de încuviințare a urmăririi penale. Tăriceanu cel atât de vehement azi nu a ridicat problema „necesarului de voturi pentru ca cererea DNA să fie admisă”, așa cum susține acum.

În cazul lui Șova, au votat „pentru” 79 de senatori iar „împotrivă” 67. Se vede și de pe Lună că în cazul Șova au votat mai mulți senatori pentru (mai mulți chiar și decât în cazurile Andronescu și Mihăilescu !) însă, ce să vezi, Tăriceanu și gașca din Senat care îl acompaniază constată că nu este împlinită majoritatea.

Mai mult, Tăriceanu susține și faptul că nu trebuie emisă o hotărâre de respingere în acest caz pentru că ... din moment ce este o cerere respinsă ea nu mai există ! Sună tare ciudat și este total împotriva constituției sau a legii. Senatul trebuie să emită o hotărâre de admitere sau de respingere. Este un act formal care reprezintă un act de voință. Fără o hotărâre de respingere cum poate ști DNA care este voința Senatului ? Constituția și legea spun că Senatul „încuviințează” prin vot secret cererea. Este evident că dacă are obligația de a încuviința o are și pe aceea de a nu încuviința. Formal, pentru a da substanță prevederilor legale, Senatul trebuie să emită o hotărâre. După Tăriceanu, nu. Ciudat om și ciudați consilieri mai are.

Nici o problemă. Președintele CCR s-a scăpat și a declarat presei că ei pot fi sesizați și în situația în care una din Camerele Parlamentului nu emit o hotărâre. Poate că Tăriceanu nu a fost atent la evenimentul de presă, poate că sfătuitorii lui nu au fost atenți sau au tratat cu superficialitate problema însă este evident că ce spune Tăriceanu a fost deja altfel definit de Zăgrean. În plus, Zăgrean a mai afirmat că una din regulile democrației este și aceea că cei care fac legile trebuie să se supună lor. Atenție Tăriceanu ! Nu faci după cum te duce pe tine capul.

În ieșirea șifonată în presă după apariția criticilor la adresa lui și a Senatului, după ce Klaus Iohannis a sesizat CCR pentru conflictul juridic de natură constituțională, după ce CSM și DNA au exprimat puncte de vedere prin care critică ce s-a întâmplat după votul din Senat, Tăriceanu acuză Președinția, CSM și DNA de „uzurparea unor atribuții ale Senatului”, de „încălcare a independenței acestuia”.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, se pare că aceste idei au fost exprimate mai întâi de Victor Ponta, nu cu mult timp în urmă. Pe Tăriceanu nu îl duce mintea la așa ceva. Este peste puterea lui de înțelegere.

PSD și-a îndeplinit obiectivul. A întârziat arestarea preventivă a lui Șova concomitent cu verificarea reacției Președinției. Avea nevoie să știe dacă Președintele Iohannis se menține ferm cu privire la independența Justiției. Au vrut să vadă dacă există o portiță la Cotroceni, ca pe timpul lui Băsescu, pe unde să intre „negociatorii”. Pentru că, de bună seamă, urmează, probabil, să aibă parte de un tratament DNA și alte persoane, mai importante decât Șova.

Pentru că Ponta nu are de gând să se ia la trântă cu Iohannis, din cauză de pierderi politice serioase, au căutat un fazan care nu are ce pierde. L-au găsit în persoana lui Tăriceanu. Iar acesta se comportă așa cum cei din PSD s-au așteptat. Ca prostul satului.

Ca tacâmul să fie complet, la România Tv a apărut, halucinant, Daniel Barbu (i-am dat votul pentru a ajunge senator, lichea !), care a afirmat fără să se împiedice în limbă că sesizarea CCR și acuzele aduse conducerii Senatului sunt „un atac la democrație”. Asta m-a dat pe spate.

Voit sau din rea credință, posibil și din prostie, Tăriceanu amestecă niște articole de lege și regulament ca să dea impresia de cunoaștere a problemei.

Art. 24 din Legea privind statutul senatorilor și deputaților cuprinde la alin. (4) cum se stabilește rezultatul votului: majoritatea senatorilor. Art. 172 din Regulamentul Senatului cuprinde numai procedura la care a făcut referire DNA când a trimis adresa la Senat. Rezultatul votului este prevăzut la art. 173 ! Nu are nici o treabă cu neconstituționalitatea art. 172 din Regulamentul Senatului (cum „se apără” Tăriceanu). Nici celelalte alineate din art. 24 mai sus pomenit. Sunt neconstituționale doar cele care se referă la rezultatul votului. În concluzie, Tăriceanu mănâncă rahat spunând că este dintr-o felie de tort.

Spălătorii media de cadavre politice.

Mai sunt și altele, am ales această imagine pentru că le cuprinde pe principalele „societăți media de spălat cadavre politice”. Din toate punctele de vedere sunt cele mai proaste televiziuni din România. Nu pentru că nu ar avea informații, ci pentru că distorsionează, deformează orice informație care apare în mediul public.

Nu vorbesc doar despre cei care prestează seară de seară pe ecran, spre aburirea telespectatorului, vorbesc și despre invitații lor, unii cu statut permanent, invitați la fel de ipocriți ca presupușii jurnaliști.

Nu pomenesc despre ziarele care participă la crasa dezinformare a publicului. Evenimentul Zilei, Jurnalul Național, România Liberă, 22 și altele. Au foarte puțini cititori. Există doar pentru a avea niște jurnaliști locuri de muncă, nu pentru a fi utili societății.

Nu pomenesc nici despre „modernele” publicații on-line. La fel de nocive.

La pachet, acum, sunt apărați de televiziunile de mai sus Dan Șova și Darius Vâlcov.

La Darius Vâlcov, cele mai puternice apărări le-am văzut la Antena 3 și la România Tv. Nici Realitatea Tv nu este departe, mai ales prin intervențiile atot-știutorului patron Cosmin Gușă.

Stupide sunt apărările în cazul lui Vâlcov. Vor să îl scoată nevinovat pe motivul că tablourile găsite ar fi niște copii, cumpărate cu 200-300 de euro, că nu ar fi originale ... Motivarea tembelă în condițiile în care există documente la DNA privind achiziția unora la licitații. Bine, se poate accepta ideea, pe care „specialiștii” posturilor respective nu au pus-o în discuție, că acestea ar fi copii făcute ulterior. Rămâne întrebarea: dacă sunt falsuri, de ce au fost ascunse ?

Dan Șova are mai mulți apărători. Aprigi. Toți gargaragii. Ce nu am auzit ! Eugen Nicolicea (UNPR - intersul național !) a făcut, în mod expres, o diferențiere între „imunitatea parlamentară” care se referă la imunitatea pentru declarațiile politice și votul dat în Parlament și „inviolabilitatea” drepturilor cetățeanului privind libertatea individuală, siguranța persoanei, a domiciliului. Lumea „interesată” a acceptat ideea și a marșat pe ea. Numai că ... aceeași lume interesată nu știe nici constituția și nici legea. În esență, Parlamentul nu poate apăra „inviolabilitatea” unei persoane, indiferent care este aceasta. Parlamentul nu se poate transforma în instanță de judecată pentru fapte care sunt dincolo de declarațiile politice și voturile parlamentarilor. Așa cum s-a petrecut în cazul lui Dan Șova, acuzat de procurori că a instigat la săvârșirea unor abuzuri în serviciu în interes propriu. Refuzul parlamentarilor de a permite procurorilor să urmeze o procedură penală imperativ prevăzută de Codul de procedură penală, într-o cauză ce nu ține de activitatea de parlamentar a lui Dan Șova este o ingerință nepermisă în actul de justiție.

Cei de la Antena 3 sunt de o agresivitate greu de înțeles. Răzvan Dumitrescu, Radu Tudor, Stoiceasca, alte ființe de pe acolo parcă au creierul spălat. Nu mai spun de cei de la România Tv.

Am rămas neplăcut surprins de poziția unui alt „civilist”. Aseară la Realitatea Tv a „evoluat” Cristian Pârvulescu. Deranjat de protestele din stradă a celor care au ieșit să manifeste împotriva apărării lui Șova în Senat. A afirmat că aceștia nu reprezintă societatea românească ! Eronat, domnule profesor. Ei o reprezintă în aceeași măsură în care tu, Cristian Pârvulescu te declari ca fiind membru al societății civile. Fără a fi, poate, la fel de erudiți ca domnia ta, ei își spun punctul de vedere. Faptul că ei au ieșit în stradă este o dovadă că societatea civilă acționează împotriva abuzurilor puterii. Ce s-a întâmplat în Senat, domnule Pârvulescu, a fost un abuz de poziție dominantă. Domnia ta faci confuzie între imunitatea parlamentară și, cum spune Nicolicea, inviolabilitatea unor drepturi și libertăți fundamentale. Faci o gravă confuzie între autoritățile care lucrează cu aceste instituții juridice. Doar instanța de judecată competentă poate stabili dacă o măsură preventivă în procesul penal poate fi luată sau nu. Parlamentul dă o aprobare procurorilor de a iniția procedura luării unor măsuri preventive în procesul penal sau nu. Doar o instanță de judecată competentă poate stabili dacă fapta unui parlamentar este protejată de imunitate sau nu. Ești varză domnule „pro-democrația”. Ai luat-o rău pe arătură.

Mă gândesc la situația în care Senatul aproba cererea procurorilor iar instanța de judecată competentă admitea motivarea acestora și dispunea arestarea preventivă a lui Șova. Este o urmare juridică plauzibilă. Atitudinea senatorilor este, în acest caz, o ingerință gravă în calea înfăptuirii justiției.

Apărările aduse lui Vâlcov și Șova sunt urmate, abrupt, de acuze brutale și grave aduse lui Klaus Iohannis și Alinei Gorghiu. Vasile Blaga stă el cuminte în banca lui însă are și el parte de o campanie furibundă împotrivă.

B1Tv și „asociații” lucrează din greu la spălarea cadavrului politic Traian Băsescu. Elena Udrea este la arest și are puține șanse de a mai ieși de acolo spre libertate, este candidată sigură la niște ani grei de pușcărie. Iar Traian Băsescu atacă. Atacurile lui Băsescu sunt urmate la B1Tv de invențiile „jurnaliștilor asociați”. PNL și Klaus Iohannis sunt țintele principale.

M-am gândit la scop. Există. PNL finalizează reînscrierile membrilor PNL și PDL în noua formațiune rezultată prin fuziune. Băsescu trage tare să atragă cât mai mulți dintre foștii membri PDL către PMP. Este singura posibilitate logică ca acest gunoi politic să ajungă la un procent semnificativ care să îi asigure o prezență în Parlament, să prindă niște primării și posturi de consilieri locali și județeni.

Băsescu știe că Iohannis este perceput ca fiind locomotiva PNL și că va da PNL multe voturi. Aceleași lucruri le știu și cei din PSD-UNPR-UDMR și de aceea atacă și ei, furibund, alături de Băsescu. Coabitarea merge înainte. Prăbușirea în sondaje a PSD și creșterea (excesivă, deocambată) a PNL îngrijorează nu doar PSD ci mai ales pe Băsescu și camarila care i-a rămas alături. PMP nu trece de 2%. Este în marja de eroare. PSD are un 31% împreună cu UNPR, PC-ul divizat a lui Voiculescu și PLR-ul lui Tăriceanu. Cât are în realitate doar PSD ? Trece de 25% ?

Spălătorii media de cadavre politice au sarcina de a provoca pe Iohannis și PNL să intre într-un joc perdant de reacție la provocările politice și jurnalistice. Până acum, Iohannis nu a intrat în joc. PNL îl urmează. Mai mult, PNL atacă. Nu reacționează, atacă. Atacă prin vechii liberali și mai puțin prin vechii pedeliști. Normal. Vechii pedeliști sunt mai vulnerabili. În plus, nu se știe care este opțiunea lor. Se reînscriu sau se înscriu în PMP. Unii s-au dus la UNPR - deh, interesul național.

Dacă la nivelul lui Iohannis și al PNL există o evidentă reținere, lăudabilă în același timp, de a intra în rahatul promovat de media, nimic nu împiedică pe cei care îi susțin să se ia la trântă cu gunoaiele jurnalistice. Cineva trebuie să îi provoace să spună tot. Nu doar să lanseze mizerii.

Ori la bal, ori la spital. Nu mai merge cu șmecheriile avocățești.

Cazul Șova a impus adoptarea unei poziții tranșante din partea Președintelui Klaus Iohannis cu privire la „puterea” unor demnitari de a fenta constituția, așa cum a procedat Călin Popescu Tăriceanu.

Cu o notă particulară în comunicare, Klaus Iohannis și-a arătat nemulțumirea pe facebook, acolo unde sunt „prezenți” mulți dintre susținătorii săi. Presa a preluat „comunicatul” de pe rețeaua de socializare și l-a făcut public consumatorilor ei. Toată lumea a aflat că Iohannis nu este de acord cu ce s-a petrecut la Senat în cazul Șova. Scopul informării populației a fost atins. Gargara cu pioneze a „nemulțumiților” rămâne doar ca o pată de culoare.

Ieri după-amiază, Administrația Prezidențială a făcut pașii finali. A comunicat decizia Președintelui Iohannis de a se adresa Curții Constituționale pentru soluționarea „conflictului juridic de natură constituțională”.

Preiau textul comunicatului prezidențial și al sesizării de pe site-ul Președinției (aici).

Președintele Iohannis acuză, cu această ocazie, Parlamentul pentru neîndeplinirea atribuției fundamentale de legiferare, de punere de acord a prevederilor legale și regulamentare cu prevederile Constituției. Prin omisiune ! Eu spun că dintr-un interes pervers. Nu pot trece cu vederea faptul că majoritatea parlamentară a fost asigurată, de când s-au constatat disfuncțiile acestea, de către PDL și aliații pe timpul guvernărilor Boc cele fără de număr și PSD, o parte din timp cu PNL.

Intervenția lui Iohannis este foarte bună. Radicală. La fel ca lupta împotriva corupției dusă de DNA.

„Comunicat de presă
(26 martie 2015)

Ref.: Blocajul instituțional între Ministerul Public și Parlamentul României

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, solicită Curții Constituționale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispozițiile legale cu Constituția în ceea ce privește majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviințare a cererilor de reținere/arestare a unui deputat/senator, cu consecința blocării activității puterii judecătorești. Atitudinea Parlamentului în cazuri precum cel al senatorului Dan-Coman Șova a condus la un blocaj instituțional prin imposibilitatea desfășurării procedurilor judiciare și a înfăptuirii actului de justiție, se arată în scrisoarea domnului Președinte Klaus Iohannis.
Departamentul de Comunicare Publică 
26 Martie 2015”

„Comunicat de presă
(26 martie 2015)

Ref.: Cerere de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a trimis joi, 26 martie a.c., preşedintelui Curţii Constituţionale, domnul Augustin Zegrean, o cerere de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte.

Vă transmitem textul integral al cererii:
____________________

Bucureşti, 26 martie 2015

Domnului Augustin Zegrean

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

În conformitate cu prevederile Art. 146 lit. e) şi ale Art. 80 din Constituţia României, republicată, precum şi ale Art. 11 alin. (1) pct. A lit. e), Art. 34, Art. 35 şi Art. 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, formulez următoarea:

CERERE DE SOLUŢIONARE A
CONFLICTULUI JURIDIC DE NATURĂ CONSTITUŢIONALĂ
dintre Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte

I. Temeiul legal:
1. CONSTITUŢIA
Art. 61 alin. (1) - Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. 
Art. 76 alin. (2) - Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
Art. 80 alin. (2) - Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.
Art. 133 alin. (1) - Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.
Art. 146 - Curtea Constituţională are următoarele atribuţii: (…) e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; (…).
Art. 147 alin. (4) - Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

2. LEGEA nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
Art. 11 alin. (1) pct. A lit. e) - (1) Curtea Constituţională pronunţă decizii, hotărâri şi emite avize, după cum urmează: A. Decizii, în cazurile în care: (…) e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; (…).
Art. 34. - (1) Curtea Constituţională soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Cererea de soluţionare a conflictului va menţiona autorităţile publice aflate în conflict, textele legale asupra cărora poartă conflictul, prezentarea poziţiei părţilor şi opinia autorului cererii.
Art. 35. - (1) Primind cererea, preşedintele Curţii Constituţionale o va comunica părţilor aflate în conflict, solicitându-le să îşi exprime, în scris, în termenul stabilit, punctul de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia, şi va desemna judecătorul-raportor. (2) La data primirii ultimului punct de vedere, dar nu mai târziu de 20 de zile de la primirea cererii, preşedintele Curţii Constituţionale stabileşte termenul pentru şedinţa de judecată şi citează părţile implicate în conflict. Dezbaterea va avea loc la data stabilită de preşedintele Curţii Constituţionale chiar dacă vreuna dintre autorităţile publice implicate nu respectă termenul stabilit pentru prezentarea punctului de vedere. (3) Dezbaterea are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor, a cererii de sesizare, a punctelor de vedere prezentate potrivit alin. (1), a probelor administrate şi a susţinerilor părţilor.
Art. 36. - Decizia prin care se soluţionează conflictul juridic de natură constituţională este definitivă şi se comunică autorului sesizării, precum şi părţilor aflate în conflict, înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

II. Starea de fapt:

În conformitate cu prevederile Art. 72 alin. (2) din Constituție, republicată, cele două Camere ale Parlamentului au fost sesizate de ministrul Justiției, potrivit legii, cu cereri de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor deputați și senatori în dosare ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. La data de 25 martie a.c., pe ordinea de zi a Camerei Deputaților a fost înscrisă cererea de încuviințare a reținerii și arestării preventive a deputatului Theodor-Cătălin Nicolescu aprobată cu 174 de voturi pentru și 99 de voturi împotrivă, hotărârea fiind adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (2) din Constituție. La aceeași dată, pe ordinea de zi a Senatului au fost înscrise două cereri de încuviințare a reținerii și arestării preventive pentru doi senatori, respectiv pentru Darius Bogdan Vâlcov și Dan-Coman Șova. Supusă la vot, cererea referitoare la domnul Darius Bogdan Vâlcov a întrunit 97 de voturi pentru și 48 de voturi împotrivă, 5 fiind anulate, iar hotărârea a fost adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (1) din Constituție; supusă la vot, cererea referitoare la domnul senator Dan-Coman Șova a primit 79 de voturi pentru, 67 de voturi contra și 5 anulate și, motivat de faptul că nu a întrunit voturile senatorilor, această cerere a fost respinsă. Aplicarea diferită a normelor legale și regulamentare referitoare la majoritatea necesară încuviințării acestor cereri a creat un statut juridic diferențiat între deputați și senatori, fapt ce contravine prevederilor Art. 69-72 coroborate cu cele ale Art. 65 alin. (2) lit. j) și ale Art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituție, republicată, ce consacră un statut nediferențiat deputaților față de senatori. În mod concret, în timp ce la Camera Deputaților, asupra cererilor de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor deputați s-a hotărât, potrivit Art. 195 alin. (8) din Regulament, cu votul majorității deputaților prezenți, la Senat, asupra cererilor de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor senatori s-a hotărât, potrivit Art. 173 din Regulamentul Senatului, cu votul majorității senatorilor. În acest mod, una dintre cererile menționate a fost respinsă de Senat, pe motiv că acestea nu au întrunit numărul de voturi necesare adoptării. 

III. În drept:

Solicităm Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de natură constituţională ivit între autoritatea judecătorească, reprezentată în cauză de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de-o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, generat de omisiunea celor două Camere ale Parlamentului de a pune de acord dispozițiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, și ale Art. 173 din Regulamentul Senatului cu prevederile Art. 76 alin.(2) din Constituție, republicată.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, noţiunea de conflict juridic de natură constituţională constă în „acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor" (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Astfel, pentru a interveni Curtea Constituţională în vederea soluţionării unui conflict apreciem că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii, respectiv:
a) conflictul să fie între autorităţi publice;
b) conflictul să fie juridic;
c) conflictul să fie de natură constituţională.

Cu referire la prezenta cerere, condițiile existenței unui conflict juridic de natură constituțională sunt îndeplinite, pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Autorităţile mai-sus enunţate, respectiv Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul, respectiv Camera Deputaților și Senatul, sunt autorităţi publice, fiind reglementate în Titlul III „Autorităţile publice” din Constituţie. 

Conflictul este unul de natură juridică, având în vedere că izvorul acestuia îl reprezintă inacțiunea Parlamentului prin care nu a fost pusă în acord legea organică cu dispozițiile Legii fundamentale. 

În ceea ce privește cererile de reţinere, arestare sau percheziţie a senatorilor referitor la majoritatea necesară aprobării prin hotărâre a acestora, sunt aplicabile următoarele prevederi:
- Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi;
- Art. 173 din Regulamentul Senatului, potrivit cărora Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul majorităţii membrilor săi;
- Art. 195 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaților, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor prezenți.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 392/2007 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 325 din 15 mai 2007), Curtea Constituțională a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. În același sens, menționăm și Decizia Curții Constituționale nr. 990/2008 privind constituționalitatea dispozițiilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 716 din 25 martie 2008) – referitor la majoritatea necesară adoptării hotărârilor Senatului privind cererile de urmărire penală în cazul senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului; prin această decizie, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, statuând că cererile anterior menționate se aprobă printr-o hotărâre a Senatului, cu votul majorității senatorilor prezenți, întrucât Constituția nu prevede în această situație o altă majoritate necesară adoptării acestui tip de hotărâri.

Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale (exprimate, în cazul de față, și printr-o jurisprudență constantă a acesteia) generează, în conformitate cu dispozițiile Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, obligația de respectare a acestora de către toate autoritățile publice, pe cale de consecință, Parlamentul avea obligația de a modifica Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, iar Senatul avea obligația de a modifica și Art. 173 din regulamentul propriu de organizare și funcționare.

În consecință, conflictul ivit este unul de natură constituţională, purtând asupra competențelor Parlamentului care, în conformitate cu prevederile Art. 61 alin. (1) și ale Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, avea obligația constituțională de a modifica dispozițiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, în sensul respectării caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. Această omisiune a generat un regim juridic diferit în soluționarea cererilor de încuviințare a reținerilor și arestării preventive a unui deputat față de un senator și a condus la un blocaj instituțional prin imposibilitatea desfășurării procedurilor judiciare și a înfăptuirii actului de justiție. Astfel, prin raportare la o majoritate – în esență neconstituțională - Parlamentul a blocat posibilitatea instanțelor de judecată/procurorului de a se pronunța asupra temeiurilor cererii de arestare preventivă/reținerii în condițiile prevăzute de lege, prin prisma imperativului asigurării intereselor urmăririi penale sau a judecății, și a fost încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și cel al obligativității unui comportament loial al autorităților publice față de Constituție. 

În considerarea argumentelor expuse mai sus, vă solicit să constataţi existenţa unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, conflict ivit ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispozițiile legale cu Constituția în ceea ce privește majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviințare a cererilor de reținere/arestare a unui deputat/senator, cu consecința blocării activității puterii judecătorești.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS – WERNER IOHANNIS
____________________
Departamentul de Comunicare Publică 
26 Martie 2015”

Cu această acțiune, se va închide și posibilitatea PSD și a aliaților lor de a mai fenta cererile DNA. Manevrele murdare ale PSD și aliaților vor fi blocate. Mai mult, modificarea prevederilor constituționale care acordă mai multă imunitate parlamentarilor și membrilor guvernului decât este necesar va deveni posibilă cu mai puțin efort. Informarea președinților celor două Camere despre procedurile penale la care perlamentarii sunt supuși este suficientă.

Reacțiile internaționale sunt corecte. Când ceri, promiți ceva și te ții de cuvânt.

Am observat că în presă dar și la unii dintre cei cu care am relații de socializare o stare de revoltă față anunțurile că unele ambasade au au reacționat în urma votului din Senat la solicitarea procurorilor privind pe Dan Șova.

O observație se impune. Reacțiile au survenit ca urmare a cererilor venite din presa română ! Mediafax (aici).

Chiar și fără cererile din partea presei, exprimarea de către ambasade a unui punct de vedere cu privire la aplicarea unor principii ale democrației, din partea statelor partenere - rog a se reține observația cu privire la caracterul special al relației -, nu constituie o problemă.

În primul rând suntem membri ai NATO. Aderând la tratat, ne-am luat niște angajamente privind un anume comportament politic. Aceeași situație este și când vorbim despre apartenența noastră la UE. Ne-am angajat să asigurăm independența Justiției și democrația, să respectăm legile. Când noi ne comportăm ca „în codru”, este normal ca partenerii din NATO și UE să facă ochii mari și să se exprime. Da, se pare că noi nu ne exprimăm cu privire la deciziile Camerei Reprezentanților din SUA, nu ne exprimăm cu privire la deciziile parlamentelor statelor din UE însă trebuie să observăm că nu avem de ce. Noi trebuie să ajungem la nivelul de democrație din aceste state nu acestea trebuie să decadă la nivelul la care se practică democrația în Senatul României, dacă ne luăm doar după decizia absurdă de ieri în cazul Șova.

Tot o precizare. Nici o ambasada nu a depășit linia roșie a discursului diplomatic. Nu au depășit-o însă noi vom primi din partea Olandei dar și a altor state un NU hotărât atunci când acestea vor trebui să își dea acceptul ca noi să intrăm în spațiul Schengen sau, atunci când aceste state vor da OK-ul pentru investițiile în România.

Marea Britanie:

„Ambasada britanică monitorizează evoluţiile din domeniul justiţiei, inclusiv deciziile Parlamentului în ceea ce priveşte imunitatea parlamentară. Ultimul raport al Comisiei Europene referitor la progresele României în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) notează faptul că România a devenit mai eficientă în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt. Documentul remarcă, totodată, cu îngrijorare, că Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a avut un succes limitat în a convinge Parlamentul să răspundă pozitiv cererilor sale pentru ridicarea imunităţii unor parlamentari, pentru a permite începerea unor investigaţii şi aplicarea măsurilor de arest preventiv.

...

Organismele judiciare ale României, cum ar fi DNA, pun bazele unui principiu fundamental şi anume că nimeni nu este mai presus de lege. Suntem total de acord cu acest principiu”.

SUA:

„Nu comentăm cu privire la cazuri individuale, dar considerăm că un principiu de bază al democraţiei este faptul că toţi oamenii sunt egali în faţa legii. Imunitatea parlamentară nu trebuie folosită abuziv pentru a evita tragerea la răspundere a unor persoane”.

Olanda:

Ambasada Olandei a precizat, miercuri, la solicitarea MEDIAFAX, că urmăreşte "cu îngrijorare şi cu surprindere" evoluţiile privind ridicarea imunităţii parlamentarilor, mai ales în contextul în care partidele politice şi-au luat angajamentul de a lupta împotriva corupţiei.

Olanda, alături de alte state UE sunt curtate de reprezentanții noștri politici și diplomatici pentru a-și da acceptul la aderarea României la spațiul Schengen. Ei, olandezii, să fie de acord ca România să le asigure securitatea internă cu privire la migrația transfrontalieră din terțe țări, cu privire la prevenirea introducerii în Olanda a produselor neconforme cu standardele UE, cu privire la prevenirea introducerii în Olanda a produselor interzise, cu privire la combaterea terorismului și a infracționalității transfrontaliere. Păi, cum dracu că aibă încredere Olanda în România dacă al doilea om în stat, Președintele Senatului apără infractorii !?

Hotărârea de ieri a Senatului anulează toate eforturile de până acum pentru recunoașterea României ca stat integrat în UE. Rămânem la margine, ca niște cerșetori „șmecheri” de fonduri europene.

Creaturile care laudă comportamentul Senatului de ieri fie nu au creer, fie sunt de rea-credință.

Absurdul, motivat cu ... „grație”.

Ca orice om, am căutat o motivare a hotărârii conducerii Senatului privind încuviințarea cererilor procurorilor în cazul Dan Șova. Am găsit la Agerpres (aici) explicațiile (aiuritoare) ale lui Ioan Chelaru, senator PSD, vicepreședinte al Biroului Permanent - cel care a luat hotărârea în urma votului -, membru în comisia juridică. Sunt pur și simplu penibile. Un penibil grotesc.

Normal că cei care au preluat explicațiile se vor uita la actele normative la care senatorul face tot felul de trimiteri.

Stupid, individul pune accentul pe „secretul votului”. Ce are tanda cu manda ? Nu secretul votului a fost deranjant, pentru ei a fost, sigur, pentru că senatorii PNL au votat la vedere astfel că nu au putut mânări imaginea publică a unei tâlhării. În sensul că senatori din toate formațiunile politice ar fi fost împotrivă. Aiurea. Au fost împotrivă cei de la guvernare și cei din UDMR. Cu unele excepții.

Problema este hotărârea Senatului pitrocită la Biroul Permanent, cu încălcarea evidentă a prevederilor constituționale.

Este vorba despre art. 173 din Regulamentul senatului care spune că încuviințarea cererii procurorilor se face „... cu votul secret al majorității membrilor săi”. Și punct. Prevedere care încalcă, flagrant, prevederile constituționale, prevăzute la art. 76 alin. (2): „Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare cameră”.

Culmea ipocriziei individului și a colegilor care au mânărit votul din Senat în cazul Șova, este că aduce în discuție două decizii ale CCR care stipulează, în cauze anterioare, că hotărârile Senatului se adoptă cu votul majorității celor prezenți dacă legea fundamentală nu prevede altfel. Iar legea fundamentală spune, clar, la art. 76, care sunt majoritățile. Le legile organice și regulamentele Camerelor Parlamentului majoritatea este cea a membrilor fiecărei Camere iar la legile ordinare și hotărâri, majoritatea este cea a membrilor prezenți.

Decizia CCR din 990/2008 a fost aplicată, prin modificarea art. 150 din Regulamentul Senatului prin hotărârea Senatului nr. 7/2009 însă „onorabilii” senatori nu au făcut și pasul următor să modifice art. 173 care se referă tot la o hotărâre.

Chiar el recunoaște că Senatul trebuia să își modifice propriul regulament însă nu a făcut-o. Aici este o șmecherie odioasă.

PSD a comis o nouă ticăloșie. PNL va ataca hotărârea Senatului la CCR, azi va depune sesizarea de neconstituționalitate la art. 173. Normal, CCR va constata neconstituționalitatea hotărârii. PSD va spune că decizia CCR este ... pentru viitor, așa spune art. 147 alin. (4): „Deciziile CCR se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.

Ticăloșia conducerilor succesive ale Senatului este mai mult decât evidentă. La art. 150, modificat în urma deciziei CCR din 2008, hotărârile de încuviințare a cererilor procurorilor privind membrii guvernului se iau cu votul majorității senatorilor prezenți, la art. 173 este altfel, când este vorba despre membrii Senatului astfel că ajungem la o situație absurdă.

Dacă membrul guvernului nu este senator, hotărârea pentru cererea procurorilor se ia cu votul majorității senatorilor prezenți, dacă este însă senator se aplică prevederile de la art. 173, care impune raportarea la toți senatorii.

Cei care nu au răbdarea de a citi și urmări în actele normative vor fi înșelați de talmeș-balmeșul „explicat” de pesedistul Chelaru. Se plictisește omul și renunță la a mai înțelege după lege, așa că ia de bună, după orientarea politică sau sentimentală, cele spune de unul sau altul.

PSD devine, pe zi ce trece, cea mai odioasă formațiune politică. Întrece PDL-ul băsescian.

Cât despre Tăriceanu și acoliții care îi stau aproape, am din ce în ce mai mult convingerea că aceștia nu au fost, vreodată, liberali.

Senatul „nu este fabrică de trimis la eșafod” !

Să înțelegem mai bine lucrurile.

De niște ani buni se dezbate, aprins, pe tema obstrucționării Justiției de către Parlament. Pe de o parte, prin legile pe care le aprobă - legi care sunt obligatorii pentru judecătorii instanțelor astfel că sentințele sunt „strâmbe”. Vorba unui judecător: legile strâmbe duc la hotărâri strâmbe. Pe de altă parte, prin hotărârile pe care parlamentarii le iau atunci când, potrivit constituției și legilor în vigoare, trebuie să își dea avizul la actele procedurale ale procurorilor (acuzatorii publici). Aici dezastrul este complet. Senatul este campionul obstrucționării actului de justiție. Dacă senatorii lăcrimează la discursul celui pentru care Ministerul Public cere urmărirea penală, respectivul poate dormi liniștit. Nu mai contează ce și cum a făcut, nu mai contează probele adunate de procurori. Ei, senatorii se pun în locul judecătorilor și blochează tot.

Pentru senatorul PSD Dan Șova, procurorii au cerut reținerea și arestarea preventivă. Există temei. Dan Șova a distrus o mare parte din documentele care îl puteau incrimina, a distrus hardurile pe care s-a lucrat, a încercat să își „șteargă urmele”. Reținerea și arestarea preventivă sunt aproape obligatorii ca măsură procedurală pentru aflarea adevărului în cauză.

Tăriceanu, nu se dezminte. Rămâne un înapoiat, un personaj grotesc într-o epocă a progresului. Mediafax (aici).

„Comisia juridică, mai ales când e vorba despre o măsură atât de gravă, trebuie să nu se pripească, pentru că nu ne jucăm cu libertatea oamenilor. Aici nu este fabrică de trimis la eşafod, ca să fie bine înţeleasă chestiunea”, a spus Tăriceanu.

Bomboana pe colivă este pusă în textul urmărtor:

„Sigur că pedeapsa cu închisoarea se poate aplica atunci când cineva este vinovat, dar, aşa cum spuneam, Comisia trebuie să judece foarte serios, să analizeze cu maximă seriozitate dosarul, pentru ca apoi să formuleze un punct de vedere şi să luăm o decizie în cunoştinţă de cauză”.

Este halucinant. Comisia juridică a Senatului este investită cu „judecarea” cauzei ! După Tăriceanu, Senatul este cel care stabilește dacă un parlamentar este sau nu vinovat !

Este evident că ne merităm soarta. Aceasta este gândirea care a salvat de la urmărirea penală pe Vosganian, pe Borbely și acum se prefigurează Șova.

Mai grav, în art. 172 alin. (6) din Regulamentul Senatului se prevede că și trimiterea în judecată a senatorilor se face cu încuviințarea Senatului:

„(6) Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravenţională, precum şi cererea de reţinere, de arestare sau de percheziţie se adresează preşedintelui Senatului de ministrul justiţiei”.

Pur și simplu este absurd. Nu este vorba despre începerea urmăririi penale, este vorba nici mai mult și nici mai puțin de inculparea învinuitului. După acest text de regulament, Senatul are ultimul cuvânt cu privire la dosar, înainte ca acesta să fie depus la instanță cu rechizitoriul procurorului ! Cumva, Senatul va aproba rechizitoriul pe baza căruia procurorul trimite la instanța de judecată competentă dosarul. Este demență curată. Practic, conform acestei reglementări nu avem doar o obstrucție a actului de justiție, avem și o înlocuire a conducerii unității de parchet care a instrumentat cauza.

Discursul lui Tăriceanu este o parte a revoltei politicienilor escroci deranjați de acțiunile procurorilor din ultima perioadă de timp.

Reglările de conturi în PSD aduc la suprafață murdăriile acțiunilor politice.

De la încăpățânarea unor „mărunți” funcționari publici ai Romsilva și ai autorităților locale din Bacău, hotărâți să respecta legea, s-a ajuns la devoalarea mârșăviilor unor oameni politici din PSD și nu numai. Printre ei, celebru socru de premier Ilie Sârbu !

Întâi a explodat dosarul Microsoft. Politicieni cu rang înalt de-a lungul unor guvernări „problemă” au fost scoși în fața opiniei publice ca principali profitori. Dosarul Microsoft a stimulat mai vechiul dosar EADS. Politicienii dintr-o parte erau și în partea cealaltă. Plus alții. Acum a explodat dosarul retrocedărilor. Iar de aici s-a ajuns la murdăria din PSD, partid care, ajuns la putere, nu se sfiește să revină la urâtele apucături de pe timpul sinistrei guvernări a lui Năstase. Promovarea unor legi care „să apere” interesele lor politice. Care să le apere integritatea fizică. Să le apere averile obținute prin jaful practicat la scară națională.

Mediafax (aici) anunță că Viorel Hrebenciuc și-a dat demisia din Parlament pentru a se pune la dispoziția procurorilor. Spune „colegul” lui Mihai Viteazul, celebrul Zgonea. Hm ! Înainte însă, mogulul de la România Tv, prietenul lui Ponta, Sebastian Ghiță, a cerut, public, suspendarea din partid a lui Viorel Hrebenciuc și a lui Dan Șova. Bag seama eu că Hrebenciuc și-a dat seama că de data asta nu va mai avea sprijinul colegilor din Parlament pentru a obstrucționa cererea procurorilor așa cum au făcut-o de nenumărate ori. Mai ales că treaba cu pădurile este foarte, foarte serioasă și sunt puține șanse să scape basma curată, cum a scăpat până acum.

Dacă dai, ai. Ia nu da, să vezi cum n'ai ! Principiul ajuns proverb. Dan Șova vrea să ajungă președintele PSD și este dispus să dea. Viorel Hrebenciuc vrea să scape de pușcărie și vrea să dea. Hrebenciuc „îi dă” lui Șova susținerea moldovenilor dar și a altora care îi sunt datori pentru a ajunge președintele partidului iar Șova „îi dă” susținerea și realizarea unor proiecte de lege care ajunse în Parlament ar fi avut majoritatea necesară aprobării pentru desființarea unor reglementări care sancționează traficul de influență din poziția de lider politic și amnistia sau grațierea unor pedepse pentru care unii lideri ai PSD și prieteni ai lor sunt condamnați penal. Amândoi au fost prinși. Nu doar ei. Au fost prinși și alții, cum ar fi gl.(rz) Dumitru Iliescu, fost șef al SPP (omul cu „legăturile” necesare spionării DNA și SRI, plus SPP !), ofițerul de poliție judiciară de la DNA care are acces la documentele confidențiale privind supravegherile telefonice și ambientale, dar și alții.

Ponta are o reacție de avocat, golănit să ocolească legea. Chipurile, DNA nu poate aresta pe cineva pentru că își face aranjamente pentru a ajunge șef la un partid. Corect, dacă și numai dacă aceste aranjamente nu ar fi privit angajarea parlamentară și guvernamentală pentru promovarea și obținerea unor legi care să scape infractorii de închisoare ! Avocatul Ponta nu a văzut bine. Golan.

Ei bine, situația aceasta este venită cum nu se poate mai bine. Este venită la timp. Cel puțin pentru această campanie electorală care primește informația necesară pentru sancționarea grupului de crimă organizată de la PSD. Este crimă organizată pentru că întrunește toate elementele constitutive ale acestui tip de infracțiune. Informația ne arată, fără doar și poate, de ce nu trebuie să fie votat Ponta ! În plus, informația va pune în dificultate și partidele susținătoare ale PSD. Iar treaba asta trebuie exploatată la maxim. Majoritatea obținută de PSD în Parlament cu ajutorul UNPR, PC și UDMR trebuie atacată politic acum. Acum, în timp ce evenimentele au loc. Nu este vorba doar despre acțiunea parlamentară, este vorba și despre acțiunea guvernamentală. Iar dacă Tolontan (aici) are dreptate în postarea lui, atunci este o acțiune de pregătire a corupției și la nivelul Justiției.

DNA merită laudele mele pentru acțiunile de până acum. Pentru cei care au ceva de comentat, îi anunț că sunt „pe țeavă” și politicieni de la PNL, pentru acte și fapte în contradicție cu legea. Să li se aplice legea, pentru că doar astfel putem face curățenie în „lumea politică”.

Presa dă informația diferit. Unii s-au dezlăznțuit, alții au treabă cu Băsescu ?! Cel puțin la Antena 3 se menține ordinul de zi pe unitate: Băsescu este de vină ! Țara fierbe iar Antena 3 vrea să îl răzbune pe Voiculescu, aflat în închisoare pentru ce a știut el mai bine să facă, să înșele.

Să nu uităm de legea amnistiei și grațierii !

Într-un articol din „Adevărul” (aici), Alina Gorghiu - purtător de cuvânt al PNL -, punctează asupra condamnărilor din dosarul ICA. Cere echilibru și încrederea în actul de Justiție, indiferent de soluțiile instanțelor de judecată.

Pe bună dreptate afirmă că acest proces nu trebuie tratat sub aspect politic. Atrage atenția asupra încărcăturii politice pe care PSD vrea să o dea dosarului prin intermediul lui Dan Șova - purtătorul de cuvânt al PSD ! În acord cu Antena 3, PSD vrea să evidențieze faptul că Dan Voiculescu și acoliții lui au fost condamnați pentru că, vezi Doamne, Voiculescu se luptă cu Băsescu.

De aici, pasul următor este interesant. Anul trecut, cu trend de acum doi ani, PSD a pregătit o lege a amnistiei și grațierii. Presa și nu numai, a speculat cu ardoare scopul legii. Printre cei care ar beneficia de lege (care nu a trecut datorită opoziției acerbe a liberalilor și apoi a opoziției !), se prezuma a fi dan Voiculescu care ar fi urmat să primească o condamnare de până la cinci ani de zile. Ce vor face pesedeii acum ?

Capetele de acuzare pentru care au fost condamnați Voiculescu și complicii sunt exceptate de la amnistie sau grațiere ! Să ne amintim disperarea avocatului Mateuț de schimbare a încadrării juridice pentru Voiculescu. Iar dacă ne amintim mai multe din parcursul acestui proces, vom ajunge la concluzia că Mateuț și ceilalți apărători aveau un plan convenit cu vârfurile politice ale PC și PSD. Ei, apărătorii, să încerce să obțină amânarea până la prescrierea faptelor. Au încercat. Procurorii au contracarat și au arestat pe judecătorul Stan Mustață care a primit acest rol, așa cum se pare că a primit „cu dedicație” dosarul ICA. Completul nou numit nu a mai permis tergiversarea și s-a ajuns la final. S-a încercat schimbarea încadrării. Dacă Mateuț reușea, aveau șanse de reușită și ceilalți avocați pentru clienții lor. Nu s-a reușit. Schimbarea încadrării ar fi facilitat adoptarea legii amnistiei și grațierii la care PSD și PC au lucrat cu disperare.

PSD și PC au fost angajate politic în acest proces. Au pregătit din timp chiar și această lege pentru „salvarea” lui Voiculescu ! Ar mai fi rămas un act politic la îndemână, cu condiție. Grațierea prezidențială. În situația în care Victor Ponta va ajunge Președintele României. Deja, la Antena 3, se bate apa'n piuă cu „sărmanii condamnați, bătrâni și bolnavi”. După ce au furat și au trăit în „horbotă și mătăsărie” nu erau „bătrâni și bolnavi”, acum, după condamnare, na belea, imediat au devenit. Acum, pentru faptele comise nu mai pot fi beneficiari ai legii pregătită mișelește de PSD și PC. Ba chiar și pentru perioada de timp pentru care au fost condamnați. Cei care au comis infracțiuni sancționate cu peste 5 ani de pușcărie nu pot fi considerați „ușă de biserică”. Sunt condamnări grele, pentru că au vinovății grele. Indiferent de vârsta lor. Dacă instanța de judecată competentă a hotărât așa, atunci așa este. Între sentimentul de milă, de compasiune pentru vârsta și starea condamnaților și respectarea dreptății așa cum a fost deslușită de instanță, aleg dreptatea instanței. Ea știe de ce a hotărât așa. A avut toate probele la îndemână, a putut cântări corect actele și faptele condamnaților, a luat decizia ce se impunea. Decizia dreaptă.

Victor Ponta anunță jurnaliștii Antenelor că el îi va apăra. Dar cu Justiția ce va face ?! După ieșirile lui Șova să ne așteptăm la o prigoană împotriva Justiției care „a condamnat politic” pe Adrian Năstase, pe nu știu care alți oligarhi pesediști iar acum pe oligarhul Dan Voiculescu ?!

Lista „realizărilor” ministrului Dan Șova. Un „Dinu Păturică” al secolului XXI.

Personaj controversat, personaj dubios, cocalar de PSD, ministru dezastruos, incomplet educat ... și pot continua. Un tip pornit către căpătuială cu orice preț. Un personaj de tipul „Dinu Păturică”, din romanul lui Nicolae Filimon, „Ciocoii vechi și noi”.

Iau de aici un paragraf:  „In "Dedicatie", dar mai ales in "Prolog", Filimon realizeaza, in mod direct, un portret impresionant ciocoiului, in care se inscrie perfect antieroul Dinu Paturica si din care reies principalele caracteristici ale acestui tip de parvenit: "straluciti luceferi ai viciilor", "putrajunea si mucegaiul", "om venal, ipocrit, las,  orgolios, lacom, brutal pana la barbarie", "inamici ai onoarei si ai tutulor virtutilor cetatenesti", "vulpi cu doua picioare".

Acesta este Dan Șova. Descrierea făcută de Filimon anti-eroului său i se potrivește de minune.

Iau o sinteză a „realizărilor” lui Dan Șova de la HotNews (aici).

„Nici un kilometru "nou" de autostrada inaugurat. Doar lucrari incepute de ministrii PDL

A schimbat strategia de autostrazi si, in loc sa urmeze proiectele prioritare europene, a propus cioturi prin tara considerate a fi cadouri pentru baronii locali. Exemplu: Autostrada Bucuresti - Alexandria

Constructia autostrazii Sibiu-Pitesti a fost tergiversata cu 18 luni si s-a incercat in repetate randuri blocarea sau amanarea ei

Absorbtia fondurilor europene in 2014 e dezastruoasa: Doar circa 5% in primele 5 luni

Masurile de salvare a fondurilor europene care se vor pierde din 2015 au fost lansate cu mare intarziere, desi pericolul era cunoscut de mult timp

Chiar si asa, masurile de salvare a fondurilor europene au fost aspru criticate de catre Ministerul Fondurilor Europene. Ce au facut apoi Transporturile? Au aprobat oricum strategia printr-un Memorandum in Guvern

Mai mult, licitatiile pentru autostrazi lansate de fostii guvernanti sau relicitarea altor contracte au fost tergiversate si prelungite nepermis de mult

2014 va fi anul cu cei mai putini kilometri de autostrada inaugurati. Exista riscul ca numarul kilometrilor deschisi circulatiei sa fie ZERO

Autostrada Comarnic - Brasov - O concesiune care se apropie de un esec, dupa mai bine de un an si jumatate pierdut

Zeci de studii de fezabilitate pentru autostrazi au fost licitate pe banda rulanta, desi ele au termen de valabilitate, iar autostrazile in cauza nu au certitudinea ca vor fi incepute curand

Realizarea MasterPlanului General de Transport - document esential pentru finantarea europeana - a fost tergiversat si inca nu e gata. In plus, desi s-au platit 2 milioane de euro catre consultantii independenti, Transporturile au pus prioritizarea proiectelor in sarcina unei dezbateri publice

Autostrazile pe care le-a inaugurat au fost terminate cu mari intarzieri 

A avansat mereu termene care, aproape fara exceptie, au fost depasite

A decapitat managementul privat din companiile de stat si le-a repolitizat conducerea

A cerut FMI-ului sa scoata companiile din subordinea Transpoturilor de sub prevederile ordonantei managementului privat 

A fost in mijlocul unei controverse cu iz penal in scandalul privatizarii CFR Marfa: Acuzat ca i-ar fi restituit garantia de 10 milioane euro lui Gruia Stoica, desi procurorii au cerut s-o confiste

A gestionat dezastruos problemele de pe lotul 3 din Orastie - Sibiu, singurul neinaugurat in decembrie 2013 si care a adunat deja un an si jumatate intarziere

A reusit performanta sa inaugureze 10 km de autostrada care se opresc in camp si nu pot fi utilizati pentru ca nu a fost prevazut un nod rutier la capat

Autostrada Bucuresti - Ploiesti: Au inaugurat-o cu fast in 2012 si apoi au uitat de ea. Doi ani mai tarziu, fara benzinarii si parcari, cu noduri prea putine sau neterminate

A negociat si a blocat finalizarea ultimilor kilometri din autostrada Bucuresti - Ploiesti: Pentru 6,5 km, Romania se chinuie de 2 ani. Acum contractul va fi reziliat partial

A lansat alte doua proiecte in concesiune care s-au pierdut pe drum: Autostrada Craiova-Pitesti si Autostrada de Centura Sud a Capitalei

In acelasi timp, modernizarile la Soseaua de Centura Sud au fost oprite din lipsa de fonduri, iar contractele semnate au fost reziliate de curand. In mod normal, in aprilie anul acesta Centura Sud trebuia sa fie gata modernizata la 4 benzi

In mandatul sau si in plina criza de timp pentru atragerea fondurilor europene, CFR a anulat o licitatie de 2 miliarde de euro pentru o eroare in caietul de sarcini

A reziliat contractul cu Bechtel si a platit despagubiri de 38 milioane de euro. Apoi a anuntat ca nu gaseste contractul original, iar peste mai bine de un an a relicitat autostrada la un pret asemanator cu cel cerut de americani pentru a o termina

A blocat si amanat puternic finalizarea pasajelor rutiere de la Arad 

A declansat degringolada institutionala la Infrastructura: A luat CNADNR-ul de la Transporturi si apoi a condus institutia tocmai de la Transporturi, desi nu mai era in subordinea sa”.

Probabil că la această listă (am pus numai titlurile !) mai sunt și alte „realizări” ale teribilului „copil de viitor” al PSD. Sigur mai sunt. Citind lista, imaginea este a unui manager prost dar și ticălos. Îndeplinirea atributelor de ministru, creator de politici publice pentru o întreagă țară a fost subordonată scopului și răzbunărilor politice.

Dan Șova și-a dat demisia de la minister pentru a fi purtătorul de cuvânt al PSD. Cel puțin până în noiembrie, spune Ponta. Este foarte dubioasă această demisie. Înclin să cred că este legată de cercetările procurorilor pentru acte ale lui Șova de obstrucționare a Justiției, de abuz în funcție și de colaborare cu infractorii în dauna statului. Până când procurorii nu dau un semnal mai clar, mă mulțumesc cu această prezumție. Vom trăi și vom vedea. Pe de altă parte, un ministru foarte bun ar fi adus mai mult folos pentru PSD care are guvernarea. Plecarea lui, dacă nu este forțată de cercetările procurorilor, poate fi un semnal care confirmă dezastrul administrării infrastructurii în România sub conducerea lui Șova. Această ipoteză nu o exclude pe prima. Înlocuitorul lui Șova este Ioan Rus. Cel care a impus, la un moment dat, autostrada Transilvania în dauna coridorului pan-european nr. 4. Autostrada Transilvania nu este terminată, constructorul vechi a plecat fără să facă mare lucru însă a încasat 38 mil. euro daune (!), coridorul nr. 4 este blocat politic de PSD pentru a nu deservi județele în care PSD nu are prea mare audiență. Venirea lui Rus, înseamnă că ne luăm adio de la coridorul 4 pan-european și terminăm, cumva, autostrada Transilvania.

PSD nu se dezminte. Cu revenirea lui Ioan Rus în Guvern repornim afacerile pesediste. Vulpea bătrână are mari interese ce nu au treabă cu interesele statului român. Nici cu puternica zonă industrializată din județele Arges și Sibiu. Județe din care se face un export de performanță, județe de unde vine o mare sumă la bugetul de stat. Ioan Rus va distruge concurența loială între unitățile administrativ-teritoriale. Județele pesediste vor primi, ca pe timpul lui Adrian Năstase, un sprijin puternic de la stat în dauna județelor în care nu flutură flamura roșie a PSD.

Vorba românească. Am scăpat de dracu și am dat de tac'su. Operă a PSD.