Scrisoarea adresată de PNL Avocatului Poporului pentru sesizarea OUG 92/2018 la Curtea Constituțională

Către Avocatul Poporului

Domnului Victor CIORBEA,

Avocat al Poporului

Subscrisul Partidul Naţional Liberal, cu sediul în Bucureşti, Aleea Modrogan, nr. 1, Sector 1, Bucureşti, formulează prezenta cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu Excepţia de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr .874 din 16 octombrie 2018.

Stimate domnule Avocat al Poporului,

În ședința de Guvern, din 15 octombrie a.c., a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei.

I.  Prin această ordonanță de urgență au fost modificate și completate următoarele acte normative din justiției: Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018; Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii; Legea 242/2018 pentru 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018

I. Acest demers legislativ al Guvernului României este neconstituțional din următoarele motive:

1. Conform Art. 115, alin. (4) din Constituție: „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora."

În opinia noastră, executivul și-a îndeplinit această obligație constituțională doar în ceea ce privește Art. I punctele (5), (6), Art. III punctele (4), (5), (6), (7) și (8), Art. IV, Art. V și Art. VI.

Din lectura atentă a preambulului acestei ordonanțe de urgență, rezultă că puterea executivă nu a motivat existența urgenței adoptării unor măsuri legislative în ceea ce privește Art. I punctele (1), (2), (3), (4), Art. II punctele (1), (2), (3), (4), Art. III, punctele (1), (2), (3) și Art. VII.

Subliniem faptul că emitentul ordonanței de urgență nici măcar nu se referă, nu pomenește despre textele normative modificate prin prevederile mai sus arătate ale acestei ordonanțe de urgență. Așadar nici măcar nu încearcă să motiveze existența urgenței. Procedând astfel, guvernul încalcă norma constituțională prevăzută la art. 115 alin.(4) teza finală, încălcând totodată și prevederea de la art. 1 alin.(5) . De asemenea, nerespectând normele constituționale care prevăd delegarea legislativă, puterea executivă încalcă atribuția esențială a puterii legislative, încălcând principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ordonanța de urgență fiind adoptată cu încălcare art. 1 alin. (4) din Constituție.

2.) Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei încalcă dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României referitoare la obligativitatea erga omnes  a deciziilor Curții constituționale. Prin Decizia 45 din 30 ianuarie 2018 privind admiterea obiecției de neconstituționalitate  a dispoziţiilor art. I pct. 2 [cu referire la art. 2 alin. (3) teza a treia]; pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) tezele penultimă şi ultimă şi alin. (2) teza a doua]; pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (5) şi (7)]; pct. 12 [cu referire la art. 9 alin. (3)]; pct. 44; pct. 53 [cu referire la art. 39 alin. (3) şi (5)]; pct. 54 [cu referire la art. 40 alin. (4)]; pct. 69 [cu referire la art. 49 alin. (1)]; pct. 77 [cu referire la art. 52 alin. (3)]; pct. 87 [cu referire la art. 53 alin. (1), (2), (7), (8), (9) teza întâi şi (10)]; pct. 88 [cu referire la art. 54 alin. (3)]; pct. 97 [cu referire la art. 58 alin. (1) sintagmele "ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite" şi "precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei"]; pct. 108 [cu referire la art. 62 alin. (1^2) şi (1^3)]; pct. 109 [cu referire la art. 62 alin. (3) sintagma "nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art. 5 şi art. 8" prin raportare la art. 62 alin. (1^3)]; pct. 112 [cu referire la art. 62^2, 62^3 şi 62^4]; pct. 134 [cu referire la art. 73 alin. (2)]; pct. 143 [cu referire la art. 82 alin. (2) sintagma „funcţia de ministru al justiţiei“]; pct. 144 [cu referire la art. 82 alin. (2^1) şi (2^2)]; pct. 146 [cu referire la art. 82 alin. (5^1) şi (5^2)]; pct. 153 [cu referire la art. 85^1 sintagma "funcţia de ministru al justiţiei"]; pct. 156 [cu referire la art. 96]; pct. 157 [cu referire la art. 99 lit. r)]; pct. 160 [cu referire la art. 100 alin. (1) lit. d^1)]; pct. 161 [cu referire la art. 100 alin. (2)] şi pct. 163 [cu referire la art. 109 alin. (1) teza întâi şi art. 114] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi legea în ansamblul său, prin paragraful 170, Curtea Constituțională a dispus următoarele:„ legiuitorul nu poate reglementa nicio excepţie de la textele constituţionale ale art. 125 alin. (3) şi art. 132 alin. (2). A evita incompatibilitatea constituţională, printr-un mecanism formal de suspendare din funcţie a judecătorului/procurorului, de care Consiliul Superior al Magistraturii ia act, echivalează tot cu o încălcare a Constituţiei. În condiţiile în care Constituţia fixează, în termeni imperativi, incompatibilităţile acestor funcţii, legiuitorul nu poate să înlăture dispoziţia constituţională. Atât timp cât persoana deţine calitatea de judecător sau procuror nu poate exercita decât activităţile specifice acestor funcţii. Numirea sau detaşarea acestora în funcţii de demnitate publică, indiferent de denumirea pe care acestea o poartă, nu poate fi acceptată prin prisma exigenţelor Constituţiei, întrucât se produce, în mod inevitabil, o modificare a felului muncii pe care aceştia o prestează, care, în realitate, justifică drepturile şi obligaţiile aferente statutului lor. Mai mult, întregul statut al judecătorului/procurorului, în mod axiomatic, se axează pe rolul lor constituţional, astfel cum este definit la art. 124 şi 125, respectiv art. 131 şi 132 din Constituţie. Or, asumându-şi, prin diverse mecanisme [numire/detaşare], un rol diferit celui de înfăptuire a justiţiei şi/sau de apărare a intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, se încalcă în mod direct, pe de o parte, principiul independenţei judecătorului, principiul separaţiei puterilor în stat şi dispoziţiile referitoare la rolul şi incompatibilităţile judecătorului [art. 1 alin. (4), art. 124 şi art. 125 alin. (3) din Constituţie], iar, pe de altă parte, dispoziţiile constituţionale referitoare la rolul şi incompatibilităţile care însoţesc statutul procurorului [art. 131 şi 132 din Constituţie].”

Pe cale de consecință, legiuitorul primar sau delegat, în lumina jurisprudenței constituționale, era obligat să elimine orice normă care intră sub incidența Deciziei nr. 45/2018.

Cu rea-credință, guvernul României a încălcat decizia antecitată și a procedat, prin dispozițiile art. IV din OUG 92/2018, la menținerea temporară, până la data de 30 iunie 2019, a dispozițiilor art. 58 alin. (11) și alin. (12) din Legea 303/2004, declarate neconstituționale.

Conform principiul neretroactivitatii legii așa cum este statuat în art. 15 alin. (2) din Constituția României, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”

Față de acestea subliniem faptul că art. VII din OUG 92/2018 încalcă, în opinia noastră, prevederile constituționale de la art. 15 alin. (2).

Așa cum preciza Curtea Constituțională, în Decizia nr. 61/2007 privitoare la neretroactivitatea legii în ceea ce privește condițiile funcției, precum și în Decizia 263/2017, „legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. ”.

***

Așadar, în opinia noastră, art. VII din OUG 92/2018 încalcă prevederile principiului neretroactivității, prevăzut de către art. 15 alin. (2) din Constituția României. În ceea ce privește procurorii care ocupă o funcție fiind numiți la o dată anterioară datei intrării în vigoare a OUG 92/2018, procurori care îndeplineau toate condițiile prevăzute de legea în vigoare la data numirii în funcție, aceștia nu pot fi supuși condițiilor prevăzute de noul act normativ fără a fi încălcat principiul neretroactivității, prevăzut de către art. 15 alin. (2) din Constituția României.

În concluzie: Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiției este neconstituțională pentru că este emisă cu încălcarea art. 1 alin.(5) și art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2), art. 115 alin. (4), precum art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Pentru aceste motive, vă adresăm rugămintea ca, în conformitate cu prevederile articolului 13, lit. f) din Legea nr. 35 din 13 martie 1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată, să sesizați Curtea Constituțională pentru a se constata neconstituționalitatea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.874 din 16 octombrie 2018.

          În drept, ne motivăm excepţia pe dispoziţiile art. Art.11, alin.(1) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Partidul Naţional Liberal,
prin Ludovic ORBAN, preşedinte

Solicitarea de sesizare a Curții Constituționale asupra OUG privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2018

Reprezentanții PNL au depus astăzi, 12 septembrie a.c., la Avocatul Poporului solicitarea de sesizare a Curții Constituționale asupra OUG privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2018. 

Către Avocatul Poporului

Domnului Victor CIORBEA,

Avocat al Poporului

Subscrisul Partidul Naţional Liberal, cu sediul în Bucureşti, Aleea Modrogan, nr. 1, Sector 1, Bucureşti, formulează prezenta cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu Excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanței Guvernului nr. 78/2018 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr .774 din 7 septembrie 2018.

Stimate domnule Avocat al Poporului, 

În ședința de Guvern, din 5 septembrie a.c., a fost adoptată Ordonanța Guvernului nr. 78/2018 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018  prin care se modifică Legea bugetului de stat pe anul 2018 nr.2/2018. Guvernul a motivat elaborarea și adoptarea în procedură de urgență a acestor prevederi prin faptul că există, printre motive, „necesitatea asigurării fondurilor în vederea desfășurării normale a activității unor ordonatori principali de credite până la finele anului”.

Acest demers legislativ al Guvernului României este neconstituţional din următoarele motive:

Încălcarea dispozițiilor art.9 alin.(2) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și ale art.4 alin.(1) din Legea nr.73/1993 pentru înființarea, organizarea şi funcționarea Consiliului Legislativ cu consecința încălcării dispozițiilor art.1 alin.(4) din Constituția României

În ședința de Guvern din 5 septembrie a.c. a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr.78/2018 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018  prin care se modifică Legea bugetului de stat pe anul 2018 nr.2/2018. Ulterior ședinței de Guvern, și nu în prealabil, a fost solicitat avizul Consiliului Legislativ, prin adresa 275 din 5 septembrie 2018, fiind alocat dosarul 900/2018.

Avizul Consiliului Legislativ, cu numărul 876 din 6 septembrie a.c., a fost transmis Guvernului prin adresa 307 din aceeași zi. 

Conform Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art.9, alin.(2) prevede că: „După elaborarea lor și încheierea procedurii de avizare prevăzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum și proiectele de ordonanțe și de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizării Consiliului Legislativ.” 

În același timp, Legea 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ precizează, la art.4, alin.(1), faptul că: „Proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ se supun spre adoptare Guvernului numai cu avizul Consiliului Legislativ cu privire la legalitatea măsurilor preconizate”.

Guvernul avea obligația legală de a obține, anterior adoptării actului normativ, avizul Consiliului Legislativ și să opereze eventualele modificări prealabil ședinței de Guvern în care urma a fi adoptată ordonanța de urgență. Pe cale de consecință, adoptarea ordonanței de urgență fără avizul Consiliului Legislativ este vădit ilegală, ceea ce afectează principiul securității juridice dedus din dispozițiile art.1 alin.(4) din Constituția României.

Învederăm că modificarea ordonanței de urgență ulterior adoptării acesteia în ședința de Guvern din 5 septembrie a.c., și publicarea actului normativ modificat în Monitorul Oficial, este nelegală. Guvernul României avea obligația de a adopta noua formă a actului normativ, cu modificările propuse de Consiliul Legislativ, într-o ședință convocată ulterior datei de 6 septembrie 2018, dată la care a fost emis avizul Consiliului Legislativ.

 Încălcarea art.61 alin.(1) coroborat cu art. 1 alin.( 4) din Constituție care dispun că „unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul României”, iar „statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor [...].”

Prerogativa de legiferare în România este atribuită, după cum am arătat, Parlamentului României. Acesta poate delega această competență exclusivă Guvernului României. Delegarea legislativă se realizează prin lege, în condițiile art.115 alin.(1) din Constituția României. Legea prin care Parlamentul deleagă competența de legiferare Guvernului poartă titlul de „lege de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe”, acestea fiind instrumentul legislativ prin care Guvernul exercită competența delegată de legiferare, strict în limitele prevăzute de legea de abilitare.

În 2018, la data de 18 iulie, Parlamentul României a delegat Guvernului competența de legiferare până la data de 31 august 2018, respectiv pentru o perioadă de 45 de zile. Între domeniile în care Guvernul era abilitat să legifereze prin emiterea de ordonanțe regăsim, la art.1 pct. I, domeniul finanțe publice și economie, cu primele două subpuncte intitulate „rectificarea bugetului pe anul 2018” și „rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2018”. Competența delegată de legiferare referitoare la rectificarea bugetului de stat a fost la dispoziția Guvernului României în lunile iulie 2018, parțial, și august 2018, integral. În perioada de 45 de zile (18 iulie 2018 – 31 august 2018) Guvernul nu a considerat necesară sau urgentă exercitarea competenței delegate de legiferare în materia rectificării bugetului de stat. Dispoziția expresă a art.2 din Legea nr.183/2018 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe arată că delegarea legislativă încetează deplin drept la data începerii celei de-a doua sesiuni ordinare de lucru a Parlamentului României, respectiv 2 septembrie 2018. Neexercitarea competenței delegate în materia rectificării bugetului de stat pe anul 2018 sau al bugetului asigurărilor de stat pe anul 2018 până la data stabilită în legea nr.183/2018 decade Guvernul din dreptul de a mai legifera în această materie deoarece Parlamentul și-a reluat exercițiul prerogativei de unică autoritate legiuitoare în domeniul delegat temporar, printre altele, al finanțelor publice.

Neexercitarea acestei competențe delegate într-o perioadă relativ lungă de timp, respectiv 45 de zile, desființează ab initio posibilitatea Guvernului de a adopta o ordonanță de urgență, prin însăși inexistența urgenței. Cum poate fi justificată urgența adoptării măsurii legislative de rectificare a bugetului de stat în data de 5 septembrie 2018 atât timp cât, în perioada 18 iulie 2018 – 31 august 2018, Guvernul nu a utilizat competența delegată de legiferare pentru a proceda la rectificarea bugetului de stat? Este de domeniul evidenței că absența prelungirii delegării legislative din partea Parlamentului către Guvern cu privire la emiterea unei ordonanțe în materia rectificării bugetului de stat echivalează cu retragerea acestei competențe de la Guvern și exercitarea, în exclusivitate, de către „unica autoritate legiuitoare a țării”, Parlamentul României.

Pe cale de consecință, neexercitarea competenței delegate de legiferare în materia rectificării bugetului de stat pe cale ordinară până la expirarea termenului de delegare legislativă și realizarea, în absența oricărui motiv de urgență a rectificării bugetului de stat, prin ordonanță de urgență constituie motiv de neconstituționalitate al acestui act normativ, fiind încălcată competența de unică autoritate legiuitoare a Parlamentului României, conform jurisprudenței constituționale, în același timp fiind și un act de sfidare a acestei instituții fundamentale.

Reamintim că Guvernul a solicitat delegarea legislativă, iar Parlamentul a aprobat delegarea legislativă în materia rectificării bugetare la data de 18 iulie 2018, situație în care adoptarea unei ordonanțe era calea firească de punere în aplicare a dispozițiilor legii de abilitare. Prin urmare, apare ca nefirească și neconstituțională adoptarea ordonanței de urgență, ulterior expirării termenului de delegare legislativă, aceasta având obiect de reglementare identic cu domeniul pentru care guvernul nu a utilizat, prin propria culpă, delegarea legislativă în termenul constituțional prevăzut de art.2 din Legea nr.183/2018. Adoptarea ordonanței de urgență având ca obiect de reglementare rectificarea bugetului de stat pentru anul 2018 constituie o încălcare grosolană a dispozițiilor art.61 alin.(1) coroborat cu art.1 alin.(4) din Constituția României și a principiului colaborării loiale între autoritățile publice dedus din dispozițiile aceluiași art. 1 alin.( 4) din Constituție.

Încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție referitor la condițiile în care poate fi adoptată ordonanța de urgență. 

Conform Notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.78/2018 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018, printre elementele care stau la baza rectificării bugetului de stat pe anul 2018 se numără evoluția economică din prima parte a anului, faptul că „execuția bugetului general consolidat pe primele șapte luni ale anului 2018 s-a încheiat cu un deficit de 11,9 miliarde lei, respectiv 1,26% din PIB” și adoptarea unor acte normative prin care s-au reglementat măsuri cu impact asupra cheltuielilor bugetare, cu precădere asupra cheltuielilor de personal. Potrivit instrumentului de motivare, modificările aduse de actul normativ sunt necesare pentru „asigurarea fondurilor în vederea desfășurării normale a activității unor ordonatori principali de credite până la finele anului”, dar și prin prisma necesității asigurării de fonduri pentru înlăturarea efectelor calamităților naturale sau a realizării unor investiții până la finele anului.

Curtea Constituțională a elaborat o vastă jurisprudență în materia adoptării ordonanțelor de urgență, respectiv în privința condițiilor pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru a fi în acord cu exigențele înscrise în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, Curtea a statuat că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ:

- existența unei situații extraordinare;
- reglementarea acesteia să nu poată fi amânată, și
- urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.

 Referitor la prima condiție, în jurisprudența sa, Curtea a arătat că „situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun și au un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență” (Decizia 361/2016). 

În preambulul Ordonanței de Urgență, se arată că nepromovarea în regim de urgență a prezentului act normativ ar avea drept consecințe negative o serie de aspecte precum „imposibilitatea desfășurării corespunzătoare a activității ordonatorilor principali de credite, care nu își vor putea îndeplini rolul, atribuțiile și responsabilitățile stabilite prin actele normative de organizare și funcționare”, „riscul neasigurării fondurilor necesare desfășurării normale a activității unităților administrativ-teritoriale până la finele anului”.

Cu toate acestea, o serie de aspecte invocate în instrumentul de motivare, respectiv în preambulul Ordonanței de urgență, reprezintă situații conjuncturale și se traduc în aspecte de oportunitate ce privesc măsurile ce urmează a fi luate, cum ar fi finalizarea unor proiecte sau prioritizarea unor obiective de investiții. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că „invocarea elementului de oportunitate, prin definiție de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficiență contributivă determinantă a urgenței, ceea ce, implicit, îl convertește în situație extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar și univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie și unor factori subiectivi, de oportunitate (...). Întrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existenței situației extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situație, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăți insurmontabile în legitimarea delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constituționalitate - situația extraordinară -, a cărui respectare este prin definiție supusă controlului Curții, să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil” (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009).

Curtea Constituțională a arătat, în jurisprudența sa, că Guvernul nu are un drept de apreciere absolut și necenzurabil în privința calificării unei situații de fapt ca întrunind elementele componente ale situației extraordinare. Din contră, dreptul său de apreciere trebuie să se supună exigențelor constituționale, iar controlul respectării acestora revine Curții Constituționale. De aceea, proclamarea în preambulul ordonanței de urgență a unor situații de fapt ca fiind subsumate conceptului de situație extraordinară nu echivalează cu o prezumție absolută în acest sens, ci ea exprimă o prezumție relativă, drept pentru care și actul normativ se bucură de o prezumție relativă de constituționalitate. (Decizia nr. 859 din 10 decembrie 2015). În situația de față, calificarea tuturor aspectelor enunțate în nota de fundamentare și în preambulul Ordonanței de urgență drept situații extraordinare reprezintă un aspect contrar exigențelor constituționale de adoptare a unui astfel de act normativ.

În privința urgenței reglementării, cea de a doua condiție prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea a constatat în jurisprudența sa că „urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare” (Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010). 

Având în vedere faptul că prima solicitare adresată Consiliului Suprem de Apărare a Țării a avut loc în data de 13 august 2018, iar în data de 5 septembrie 2018 a fost adoptată Ordonanța de urgență cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018, la un interval de 23 de zile, cât și faptul că Guvernul a avut la dispoziție posibilitatea de a utiliza delegarea legislativă pe o perioadă de 45 de zile pentru a realiza rectificarea bugetului, după cum am arătat la pct.1 al prezentei sesizări, urgența reglementării nu poate fi susținută.

Din această perspectivă, arătăm că situațiile extraordinare trebuie să exprime un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun și au un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de voința Guvernului. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că „reglementarea operativă a unor disfuncționalități sau perfecționarea cadrului legislativ se poate realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare, Guvernul neaducând argumente pertinente în sensul caracterului urgent al măsurii”. (Decizia nr. 859/2015).

De asemenea, cu privire la cea de a treia condiție și anume cea referitoare la faptul ca urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței, Curtea a reținut că o motivare formală a urgenței lipsește de substanță dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție (Decizia nr. 859/2015). În situația de față, simpla enumerare a unor acte normative adoptate între momentul adoptării bugetului de stat și momentul adoptării Ordonanței de urgență de rectificare a bugetului de stat, respectiv a unor riscuri apreciate de Guvern, nu pot constitui o motivare a urgenței, în sensul unei situații extraordinare obiective, care nu depinde de voința Guvernului.

Pentru aceste considerente, apreciem că nu sunt îndeplinite condițiile dezvoltate pe care jurisprudențială privind adoptarea unei Ordonanțe de urgență în temeiul art. 115 din Constituție. 

4. Încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție care dispune că „Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere a unor bunuri în proprietate publică.”

Dispozițiile acestei norme constituționale reprezintă o limită expresă instituită de legiuitorul constituant. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că „sunt instituții fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituție, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenței lor, în mod explicit sau doar generic (instituțiile cuprinse în titlul III din Constituție, precum și autoritățile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale)”. (Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014). Astfel, instituțiile fundamentale ale statului au un statut constituțional.

Curtea a considerat că sunt instituții fundamentale ale statului: Curtea de Conturi (Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006), Președintele României (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007), Consiliul Superior al Magistraturii (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007), Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009), Consiliul Suprem de Apărare a Țării (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009), ministerele și celelalte organe ale administrației publice (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009), Ministerul Public (Decizia nr. 297 din 23 martie 2010), consiliile locale, primarii și consiliile județene (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010) sau Curtea Constituțională (Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012). 

Cu privire la sintagma „afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului”, Curtea a statuat că aceasta vizează „toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.” (Decizia nr. 230 din 9 mai 2013).

Într-o altă decizie, Curtea Constituțională a reținut că toate aceste componente se subsumează organizării și funcționării instituțiilor fundamentale ale statului (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010). 

Dat fiind faptul că măsurile adoptate prin Ordonanța de urgență în privința resurselor financiare ale unor instituții fundamentale ale statului (Președintele României, instituții cu atribuții în domeniul securității naționale înființate în baza art. 116 alin. (2), respectiv ale art. 117 alin. (3) din Constituție) afectează capacitatea administrativă și buna funcționare a acestora, actul normativ în discuție a fost adoptat cu încălcarea exigențelor constituționale ale art. 115 alin. (6) din Constituție, afectând regimul acestora.

5. Încălcarea principiului colaborării loiale între autoritățile publice dedus din dispozițiile art. 1 alin.( 4), Constituția României.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării reprezintă o autoritate autonomă de rang constituțional cu atribuții fundamentale în materia apărării țării și al siguranței naționale. Conform Legii nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare al Țării (C.S.A.T.) această autoritate trebuie să se pronunțe cu privire la actele normative emise de Guvern în materia apărării țării și a siguranței naționale, rectificarea bugetului instituțiilor membre ale C.S.A.T. intrând sub incidența acestei dispoziții legale [art.4 lit. d) din Legea nr. 415/2002]. Pronunțarea se realizează prin emiterea unui aviz care poate avea caracter favorabil sau caracter de respingere a actului normativ. În temeiul respectării principiului colaborării loiale între autoritățile statului numai solicitarea avizului nu este suficientă, pentru ca actul normativ să întrunească condițiile de legalitate, pentru că astfel avizul ar fi nul ab initio, nemaiavând nicio valoare juridică. Considerăm existența avizului C.S.A.T., în privința ordonanței de urgență de rectificare a bugetului de stat pentru anul 2018, ca fiind o condiție de fond pentru adoptarea actului normativ și, pe cale de consecință, adoptarea acestei ordonanțe de urgență în absența avizului C.S.A.T. reprezintă o încălcare a principiului colaborării loiale între autoritățile statului, implicit a dispozițiilor art.1 alin.( 4) din Constituția României.

6. Încălcarea dispozițiilor art.23 din legea nr.69/2010, legea responsabilității fiscal-bugetare și, pe cale de consecință, a art.1 alin.(5) din Constituția României.

Conform dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 69/2010, legea responsabilității fiscal-bugetare, „orice rectificare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor fondurilor speciale, precum şi utilizarea sumelor reținute în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să aibă în vedere concluziile raportului semestrial privind situația economică şi bugetară publicat, precum şi opinia Consiliului fiscal cu privire la acesta.”

Niciun paragraf al Notei de fundamentare nu integrează opinia Consiliului Fiscal cu privire la rectificarea bugetului de stat pentru anul 2018. Absența oricărei referiri la opinia Consiliului Fiscal constituie o încălcare a dispozițiilor exprese ale legii care obligă legiuitorul să țină cont (legea precitată precizează imperativ „trebuie să aibă în vedere”) de punctul de vedere al Consiliului Fiscal. Opinia Consiliului Fiscal, din data de 5 septembrie 2018, „evaluează în creștere riscurile la adresa țintei de deficit asumate prin proiectul de rectificare bugetară, conturându-se, caeteris paribus, perspectiva unei depășiri a acesteia cu circa 6 miliarde lei”, ceea ce poate determina încălcarea unor drepturi fundamentale ale cetățenilor români cum ar fi, printre altele, dreptul la un nivel de trai decent, prevăzut de art.47 alin.(1) din Constituția României. Conform jurisprudenței constituționale nesocotirea dispozițiilor unei legi în procesul de legiferare, dacă generează încălcarea unui drept fundamental, atrage nerespectarea principiului legalității prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituția României.

În concluzie: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2018 este neconstituțională pentru că este emisă cu încălcarea art.115, alin.(4) și alin.(6) din Constituție, privitor la condițiile care trebuie îndeplinite pentru emiterea ordonanțelor de urgență. 

De asemenea, în procesul de legiferare, au fost încălcate dispoziții din Legea nr. 183/2018, Legea nr. 415/2002, Legea nr. 69/2010, cât și dispozițiile Legii nr.24/2000, având drept consecință încălcarea prevederilor art.1 alin.(4) și (5) din Constituția României.

Pentru aceste motive, vă adresăm rugămintea ca, în conformitate cu prevederile articolului 13, lit. f) din Legea nr. 35 din 13 martie 1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată, să sesizați Curtea Constituțională pentru a se constata neconstituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2018 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 774 din 7 septembrie 2018.

          În drept, ne motivăm excepţia pe dispoziţiile art. 9 alin.(1) şi (2) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ şi ale art. Art.11, alin.(1) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Partidul Naţional Liberal,

prin Ludovic ORBAN, președinte

Sesizarea Avocatului Poporului pentru contestarea la Curtea Constituțională

Deputatul PNL Mara Calista, președintele Comisiei de muncă a PNL împreună cu Ionel Dancă, purtătorul de cuvânt al PNL și președintele Comisiei juridice a PNL, Ioan Cupșa vor depune mâine, luni, 20 noiembrie, ora 13.00 o sesizare la Avocatul Poporului prin care să fie contestată la Curtea Constituțională diminuarea contribuției la Pilonul II de pensii.

Actul normativ al coaliției PSD-ALDE aduce atingere dreptului de proprietate și dreptului la pensie, drepturi fundamentale potrivit Constituției.

Este o atitudine agresivă, neconstituțională, a majorității parlamentare PSD-ALDE-UDMR și minorități prin intermediul legii asupra drepturilor și libertăților fundamentale. Calculele „contabile” care „justifică” măsura pentru a „echilibra” sau a „acoperi” alte măsuri luate de Guvernul Tudose nu pot fi justificate prin nimic. Nici măcar prin celebrul art. 53 din Constituție - Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți -, folosit de Emil Boc pentru a reduce, temporar, salariile bugetarilor pe timpul crizei care ne-a lovit dar și pe care am ajutat-o prin măsuri de guvernare populiste după 2008.

Reducerea procentului reținut angajatului are ca efect reducerea pensiei viitoare. Este o acțiune perversă, inumană, cinică. În condițiile în care la ANAF s-a văzut că marii datornici la fondul național de pensii sunt societățile cu capital de stat sau majoritar de stat. Cu miliardele de lei! În loc să pună ordine în societățile pe care statul le controlează, Guvernul Tudose și majoritatea parlamentară PSD-ALDE ia banii din buzunarul angajaților azi cu consecința dramatică a sărăciei în viitor când cei angajați azi nu vor mai putea munci din cauza vârstei înaintate.

Rămân întrebările. Avocatul Poporului va da curs sesizării PNL? Dacă da, Curtea Constituțională va judeca drept? Pentru că avem, din nefericire, suficiente exemple în care Avocatul Poporului nu a dat curs sesizărilor, substituindu-se Curții Constituționale (inadmisibil!) iar Curtea Constituțională în loc să vadă Constituția s-a închipuit instanță de judecată de la ICCJ sau comisie parlamentară care recomandă o anumită abordare cu privire la un proiect de lege.

Depunerea la Avocatul Poporului a sesizării privind modificarea Codului fiscal

Purtătorul de cuvânt al PNL, Ionel Dancă și deputatul Ioan Cupșa, președintele Comisiei Juridice a PNL, vor depune luni, 13 noiembrie, la ora 13.00, la Avocatul Poporului, sesizarea privind contestarea la CCR a OUG 79/2017 (ref. modificarea Codului Fiscal).

Biroul de presă al PNL

PNL a sesizat Avocatul Poporului pentru neconstituționalitatea unor ordonanțe

Agerpres. Prim-vicepreședintele PNL, Iulian Dumitrescu a depus, în numele și pe seama PNL, o cerere de sesizare a Avocatului Poporului pentru încălcarea prevederilor constituționale la adoptarea de către Guvern a Ordonanțelor nr. 54 și nr. 55.

„PNL a depus o cerere de sesizare către Avocatul Poporului pentru Ordonanța 54, cea care se referă la școlile doctorale, și pentru Ordonanța 55, cea care se referă la plafonarea indemnizațiilor pentru creșterea copiilor. Am exprimat mai multe motive în cererea de sesizare, dar în fapt domnul Liviu Dragnea, așa cum ne-a obișnuit în ultima perioadă, a comis-o din nou. Dumnealui a convocat de la sine putere pe data de 7 august sesiune extraordinară la Camera Deputaților, Biroul permanent al Camerei Deputaților s-a întâlnit în data de 8 august, deci lucrurile din acest punct de vedere sunt clare. Ce este îngrijorător este bătaia de joc pe care o arată PSD, un partid aflat la guvernare, față de lucruri simple, legi, regulamente și Constituție”

Acțiunea PNL a fost comunicată anterior, atât de liderul opoziției, președintele Ludovic Orban (PNL) cât și de alți fruntași ai PNL.

"Adoptarea OUG 54/2017 este neconstituțională și pentru că Guvernul României a adoptat un act normativ de modificare a unui alt act normativ aflat în procedură parlamentară de legiferare, contrar dispozițiilor cuprinse în decizia CCR 1431/2010", se arată în documentul PNL, semnat de președintele partidului, Ludovic Orban.

„Așa-zisa justificare a situației excepționale invocată de către Guvern este, practic, o recunoaștere a incompetenței ministrului de resort, a Guvernului în ansamblul său în ceea ce privește elaborarea bugetului de stat. Argumentul că sursa bugetară este insuficientă nu poate și nu constituie un motiv legal pentru a adopta o OUG de restrângere a unui drept”

Corect. Când ești incapabil să guvernezi, nu te bagi în față ca râia ! Iar PSD și ALDE tocmai asta fac. Au ajuns, din nefericire, cu sprijinul absenteiștilor (peste 60% din populația cu drept de vot !), la nivelul la care incompetența lor produce dau întregii țări.

Agerpres. Victor Ciorbea glăsuiește.

„În legătură cu memoriul depus astăzi, el se referă în esență, cât am reușit să-l răsfoiesc în câteva secunde, la două OUG, 54 și 55 de anul acesta, (...) care sunt atacate pe mai multe motive și anume se invocă faptul că nu ar fi fost convocate în mod legal și constituțional cele două Camere și (...) unele elemente extrinseci, respectiv lipsa urgenței și a cazurilor excepționale care să justifice adoptarea unor OUG. Vom analiza toate aceste aspecte și vom încerca să le rezolvăm cât mai repede și cât mai constituțional, legal”

„Înainte de a ști că domnul președinte Orban vrea să-mi facă plângere penală, chiar pe data de 4 august, deci la două zile după ce m-am întors din concediu, am solicitat și de la Ministerul Finanțelor și de la Ministerul Muncii pentru că fiind ordonanță simplă nu are vreo notă de fundamentare și nu sunt prevăzute argumentele pentru care au fost adoptate acele măsuri și, de asemenea, am cerut punctul de vedere al confederațiilor patronale și sindicale reprezentative. Deja au început să ne trimită și sperăm ca nu peste multă vreme să avem aceste opinii și să ne putem pronunța”

Că Victor Ciorbea va căuta să se acopere cu hârtii, nu am nici o îndoială. Am însă o mare îndoială cu privire la moralitatea acestuia. Să fim sinceri, cine naiba mai are încredere în moralitatea „ciorbarului” Ciorbea, Avocat al Poporului ?!

Sesizarea Inspecției Judiciare de către șeful CSM pentru atacul lui Tăriceanu la independența Justiției.

Șeful CSM a reacționat la „apelul” trândavului la minte Călin Popescu Tăriceanu și a sesizat Inspecția Judiciară. Foarte bine. Este nevoie de așa ceva. O decizie legală și formală a Inspecției Judiciare poate fi folosită pentru a califica comportamentul lui Tăriceanu exact ca oricare altă decizie cu caracter oficial. Iar Tăriceanu nu este la prima ieșire anti-Justiție. Este adevărat că nu există o sancțiune în înțelesul sancțiunii penale, așa cum și-ar dori mulți dintre cei care s-au săturat de tâmpeniile debitate de Tăriceanu și apropiații lui însă există această sancțiune morală, a persoanei care încalcă principiile statului de drept, a persoanei care se ascunde în spatele discursului politic pentru a ataca ordinea de drept. În mod normal, o astfel de decizie ar trebui să fie urmată de refuzul populației de a sprijini pe cel care îi neagă dreptul la democrație. Dar ... suntem în România iar aici, la noi, se pare că multe sunt posibile. Pe fondul unei lipse acute de educație cetățenească, desigur.

Având în vedere solicitarea publică conținută în documentul intitulat 'Apel către parlamentari', publicat pe pagina oficială de internet a Senatului României, la 16 octombrie, sub semnătura președintelui Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu, precum și mesajele promovate în cadrul unor serii de apariții mediatice recente, prin care domnia sa reia apelul 'către parlamentarii din ambele Camere să refuze a se mai pronunța în vreun fel până la finalul legislaturii asupra cererilor venite de la DNA', președintele Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 30 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind CSM, a sesizat Inspecția Judiciară în vederea efectuării cu celeritate a verificărilor necesare pentru a stabili dacă, prin afirmațiile asumate instituțional de președintele Senatului României și dezbaterea mediatică subsecventă a acestora, a fost adusă atingere independenței justiției în ansamblul său

Ce face Tăriceanu este nu doar o „atingere a independenței Justiției”, este mai mult și mai grav. Împiedică actul de justiție ! Sesizările procurorilor sunt acte procedurale, obligatorii pentru procurorii care, în interesul general al societății (poate află și Tăriceanu de această competență constituțională a procurorilor !), sunt obligați să cerceteze orice faptă care aduce atingere ordinii de drept.

Prin demersul său, prin mediatizarea ideilor sale, Tăriceanu se opune prevederilor Constituționale și procedural penale. Se folosește de puterea dată de funcția publică pentru a împiedica Justiția să își îndeplinească rolul constituțional și legal. Acesta este adevărul. Nu altul !

Tăriceanu încalcă într-o manieră grosolană jurământul depus la investirea în calitatea de membru al Senatului. A jurat să respecte Constituția și legile țării. Ei bine, acum dar și anterior, le-a încălcat. Este inacceptabil că nu există o sancțiune imediată pentru un astfel de parlamentar. Este inacceptabil că astfel de persoane mai pot sta în Parlament. Nu accept ideea că cei care votează un parlamentar sunt de acord cu încălcarea prevederilor constituționale și ale legilor în vigoare. Îmi este imposibil să cred așa ceva.

Culmea, cu astfel de discurs Tăriceanu speră să obțină voturi pentru a ajunge la guvernare după 11 decembrie alături de alții ca el, din PSD. Trist.

Ori la bal, ori la spital. Nu mai merge cu șmecheriile avocățești.

Cazul Șova a impus adoptarea unei poziții tranșante din partea Președintelui Klaus Iohannis cu privire la „puterea” unor demnitari de a fenta constituția, așa cum a procedat Călin Popescu Tăriceanu.

Cu o notă particulară în comunicare, Klaus Iohannis și-a arătat nemulțumirea pe facebook, acolo unde sunt „prezenți” mulți dintre susținătorii săi. Presa a preluat „comunicatul” de pe rețeaua de socializare și l-a făcut public consumatorilor ei. Toată lumea a aflat că Iohannis nu este de acord cu ce s-a petrecut la Senat în cazul Șova. Scopul informării populației a fost atins. Gargara cu pioneze a „nemulțumiților” rămâne doar ca o pată de culoare.

Ieri după-amiază, Administrația Prezidențială a făcut pașii finali. A comunicat decizia Președintelui Iohannis de a se adresa Curții Constituționale pentru soluționarea „conflictului juridic de natură constituțională”.

Preiau textul comunicatului prezidențial și al sesizării de pe site-ul Președinției (aici).

Președintele Iohannis acuză, cu această ocazie, Parlamentul pentru neîndeplinirea atribuției fundamentale de legiferare, de punere de acord a prevederilor legale și regulamentare cu prevederile Constituției. Prin omisiune ! Eu spun că dintr-un interes pervers. Nu pot trece cu vederea faptul că majoritatea parlamentară a fost asigurată, de când s-au constatat disfuncțiile acestea, de către PDL și aliații pe timpul guvernărilor Boc cele fără de număr și PSD, o parte din timp cu PNL.

Intervenția lui Iohannis este foarte bună. Radicală. La fel ca lupta împotriva corupției dusă de DNA.

„Comunicat de presă
(26 martie 2015)

Ref.: Blocajul instituțional între Ministerul Public și Parlamentul României

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, solicită Curții Constituționale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispozițiile legale cu Constituția în ceea ce privește majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviințare a cererilor de reținere/arestare a unui deputat/senator, cu consecința blocării activității puterii judecătorești. Atitudinea Parlamentului în cazuri precum cel al senatorului Dan-Coman Șova a condus la un blocaj instituțional prin imposibilitatea desfășurării procedurilor judiciare și a înfăptuirii actului de justiție, se arată în scrisoarea domnului Președinte Klaus Iohannis.
Departamentul de Comunicare Publică 
26 Martie 2015”

„Comunicat de presă
(26 martie 2015)

Ref.: Cerere de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a trimis joi, 26 martie a.c., preşedintelui Curţii Constituţionale, domnul Augustin Zegrean, o cerere de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte.

Vă transmitem textul integral al cererii:
____________________

Bucureşti, 26 martie 2015

Domnului Augustin Zegrean

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

În conformitate cu prevederile Art. 146 lit. e) şi ale Art. 80 din Constituţia României, republicată, precum şi ale Art. 11 alin. (1) pct. A lit. e), Art. 34, Art. 35 şi Art. 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, formulez următoarea:

CERERE DE SOLUŢIONARE A
CONFLICTULUI JURIDIC DE NATURĂ CONSTITUŢIONALĂ
dintre Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte

I. Temeiul legal:
1. CONSTITUŢIA
Art. 61 alin. (1) - Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. 
Art. 76 alin. (2) - Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
Art. 80 alin. (2) - Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.
Art. 133 alin. (1) - Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.
Art. 146 - Curtea Constituţională are următoarele atribuţii: (…) e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; (…).
Art. 147 alin. (4) - Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

2. LEGEA nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
Art. 11 alin. (1) pct. A lit. e) - (1) Curtea Constituţională pronunţă decizii, hotărâri şi emite avize, după cum urmează: A. Decizii, în cazurile în care: (…) e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; (…).
Art. 34. - (1) Curtea Constituţională soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Cererea de soluţionare a conflictului va menţiona autorităţile publice aflate în conflict, textele legale asupra cărora poartă conflictul, prezentarea poziţiei părţilor şi opinia autorului cererii.
Art. 35. - (1) Primind cererea, preşedintele Curţii Constituţionale o va comunica părţilor aflate în conflict, solicitându-le să îşi exprime, în scris, în termenul stabilit, punctul de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia, şi va desemna judecătorul-raportor. (2) La data primirii ultimului punct de vedere, dar nu mai târziu de 20 de zile de la primirea cererii, preşedintele Curţii Constituţionale stabileşte termenul pentru şedinţa de judecată şi citează părţile implicate în conflict. Dezbaterea va avea loc la data stabilită de preşedintele Curţii Constituţionale chiar dacă vreuna dintre autorităţile publice implicate nu respectă termenul stabilit pentru prezentarea punctului de vedere. (3) Dezbaterea are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor, a cererii de sesizare, a punctelor de vedere prezentate potrivit alin. (1), a probelor administrate şi a susţinerilor părţilor.
Art. 36. - Decizia prin care se soluţionează conflictul juridic de natură constituţională este definitivă şi se comunică autorului sesizării, precum şi părţilor aflate în conflict, înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

II. Starea de fapt:

În conformitate cu prevederile Art. 72 alin. (2) din Constituție, republicată, cele două Camere ale Parlamentului au fost sesizate de ministrul Justiției, potrivit legii, cu cereri de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor deputați și senatori în dosare ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. La data de 25 martie a.c., pe ordinea de zi a Camerei Deputaților a fost înscrisă cererea de încuviințare a reținerii și arestării preventive a deputatului Theodor-Cătălin Nicolescu aprobată cu 174 de voturi pentru și 99 de voturi împotrivă, hotărârea fiind adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (2) din Constituție. La aceeași dată, pe ordinea de zi a Senatului au fost înscrise două cereri de încuviințare a reținerii și arestării preventive pentru doi senatori, respectiv pentru Darius Bogdan Vâlcov și Dan-Coman Șova. Supusă la vot, cererea referitoare la domnul Darius Bogdan Vâlcov a întrunit 97 de voturi pentru și 48 de voturi împotrivă, 5 fiind anulate, iar hotărârea a fost adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (1) din Constituție; supusă la vot, cererea referitoare la domnul senator Dan-Coman Șova a primit 79 de voturi pentru, 67 de voturi contra și 5 anulate și, motivat de faptul că nu a întrunit voturile senatorilor, această cerere a fost respinsă. Aplicarea diferită a normelor legale și regulamentare referitoare la majoritatea necesară încuviințării acestor cereri a creat un statut juridic diferențiat între deputați și senatori, fapt ce contravine prevederilor Art. 69-72 coroborate cu cele ale Art. 65 alin. (2) lit. j) și ale Art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituție, republicată, ce consacră un statut nediferențiat deputaților față de senatori. În mod concret, în timp ce la Camera Deputaților, asupra cererilor de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor deputați s-a hotărât, potrivit Art. 195 alin. (8) din Regulament, cu votul majorității deputaților prezenți, la Senat, asupra cererilor de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor senatori s-a hotărât, potrivit Art. 173 din Regulamentul Senatului, cu votul majorității senatorilor. În acest mod, una dintre cererile menționate a fost respinsă de Senat, pe motiv că acestea nu au întrunit numărul de voturi necesare adoptării. 

III. În drept:

Solicităm Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de natură constituţională ivit între autoritatea judecătorească, reprezentată în cauză de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de-o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, generat de omisiunea celor două Camere ale Parlamentului de a pune de acord dispozițiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, și ale Art. 173 din Regulamentul Senatului cu prevederile Art. 76 alin.(2) din Constituție, republicată.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, noţiunea de conflict juridic de natură constituţională constă în „acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor" (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Astfel, pentru a interveni Curtea Constituţională în vederea soluţionării unui conflict apreciem că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii, respectiv:
a) conflictul să fie între autorităţi publice;
b) conflictul să fie juridic;
c) conflictul să fie de natură constituţională.

Cu referire la prezenta cerere, condițiile existenței unui conflict juridic de natură constituțională sunt îndeplinite, pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Autorităţile mai-sus enunţate, respectiv Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul, respectiv Camera Deputaților și Senatul, sunt autorităţi publice, fiind reglementate în Titlul III „Autorităţile publice” din Constituţie. 

Conflictul este unul de natură juridică, având în vedere că izvorul acestuia îl reprezintă inacțiunea Parlamentului prin care nu a fost pusă în acord legea organică cu dispozițiile Legii fundamentale. 

În ceea ce privește cererile de reţinere, arestare sau percheziţie a senatorilor referitor la majoritatea necesară aprobării prin hotărâre a acestora, sunt aplicabile următoarele prevederi:
- Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi;
- Art. 173 din Regulamentul Senatului, potrivit cărora Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul majorităţii membrilor săi;
- Art. 195 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaților, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor prezenți.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 392/2007 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 325 din 15 mai 2007), Curtea Constituțională a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. În același sens, menționăm și Decizia Curții Constituționale nr. 990/2008 privind constituționalitatea dispozițiilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 716 din 25 martie 2008) – referitor la majoritatea necesară adoptării hotărârilor Senatului privind cererile de urmărire penală în cazul senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului; prin această decizie, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, statuând că cererile anterior menționate se aprobă printr-o hotărâre a Senatului, cu votul majorității senatorilor prezenți, întrucât Constituția nu prevede în această situație o altă majoritate necesară adoptării acestui tip de hotărâri.

Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale (exprimate, în cazul de față, și printr-o jurisprudență constantă a acesteia) generează, în conformitate cu dispozițiile Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, obligația de respectare a acestora de către toate autoritățile publice, pe cale de consecință, Parlamentul avea obligația de a modifica Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, iar Senatul avea obligația de a modifica și Art. 173 din regulamentul propriu de organizare și funcționare.

În consecință, conflictul ivit este unul de natură constituţională, purtând asupra competențelor Parlamentului care, în conformitate cu prevederile Art. 61 alin. (1) și ale Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, avea obligația constituțională de a modifica dispozițiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, în sensul respectării caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. Această omisiune a generat un regim juridic diferit în soluționarea cererilor de încuviințare a reținerilor și arestării preventive a unui deputat față de un senator și a condus la un blocaj instituțional prin imposibilitatea desfășurării procedurilor judiciare și a înfăptuirii actului de justiție. Astfel, prin raportare la o majoritate – în esență neconstituțională - Parlamentul a blocat posibilitatea instanțelor de judecată/procurorului de a se pronunța asupra temeiurilor cererii de arestare preventivă/reținerii în condițiile prevăzute de lege, prin prisma imperativului asigurării intereselor urmăririi penale sau a judecății, și a fost încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și cel al obligativității unui comportament loial al autorităților publice față de Constituție. 

În considerarea argumentelor expuse mai sus, vă solicit să constataţi existenţa unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, conflict ivit ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispozițiile legale cu Constituția în ceea ce privește majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviințare a cererilor de reținere/arestare a unui deputat/senator, cu consecința blocării activității puterii judecătorești.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS – WERNER IOHANNIS
____________________
Departamentul de Comunicare Publică 
26 Martie 2015”

Cu această acțiune, se va închide și posibilitatea PSD și a aliaților lor de a mai fenta cererile DNA. Manevrele murdare ale PSD și aliaților vor fi blocate. Mai mult, modificarea prevederilor constituționale care acordă mai multă imunitate parlamentarilor și membrilor guvernului decât este necesar va deveni posibilă cu mai puțin efort. Informarea președinților celor două Camere despre procedurile penale la care perlamentarii sunt supuși este suficientă.

În conflictul cu Băsescu, Ponta vrea să fie „prostul satului”.

Agerpres. Declarații ale lui Victor Ponta: „Fiind vorba de președinte, evident, că sancțiunile sunt cele prevăzute de Constituție și, pentru a avea un punct de vedere oficial al Curții Constituționale a României, Guvernul României va sesiza în baza articolului 34, alineatul 1 din Legea 47/1992, legea care organizează activitatea Curții Constituționale, Curtea Constituțională în sensul de a analiza trei solicitări. Să analizeze existența unui conflict juridic de natură constituțională între Guvernul României, cel abilitat prin Constituție și lege să organizeze și răspunde, de altfel, de campania electorală, și președintele României. Să stabilească că acest conflict este cauzat de implicarea directă a președintelui în campania pentru alegerea reprezentanților României în Parlamentul European și în campania pentru alegerea unor mandate de deputat și senator în Parlamentul României. Să pronunțe o decizie prin care să stabilească în mod clar că președintele României, ca și alte categorii de persoane care ocupă anumite funcții, nu are dreptul de a face campanie electorală și de a se implica activ. În baza deciziei Curții Constituționale, evident, vom proceda în consecință”.

Consider că declarația lui Ponta și acțiunea anunțată intră la categoria superficialitate penibilă.

Trebuie să recunosc faptul că lipsa cunoștințelor cu privire la normale constituționale și la legislația în materie (Ponta face referire și la alte categorii socio-profesionale) din partea celor care receptează mesajul poate fi luată în calcul de Ponta și asociații lui și folosită în așa-zisa „bătălie politică” pe care o duce cu Traian Băsescu. O bătălie falsă pentru că Traian Băsescu nu mai este o persoană cu viitor în politica românească. De fapt, încet-încet, Victor Ponta și PSD au preluat cu sprijinul legii iar acolo unde nu s-a putut cu forța (prin abuz politic și administrativ) toate pârghiile de putere de la Traian Băsescu. Bătălia, dacă mai poate fi numită așa, exploatează doar imaginea negativă a lui Traian Băsescu căpătată pe timpul celor două mandate de Președinte al României ca urmare a abuzurilor comise de acesta. Nici PMP-ul, partidul de suflet al lui Traian Băsescu nu este o valoare politică care să pună în pericol marele PSD. Este o bătălie cu subiect însă fără fond. Este o lungă și prostească gargară cu pioneze.

Constituția este clară. Art. 84 - Incompatibilități și imunități -, alin. (1) prevede: „În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nici o funcție publică sau privată”.

Constituția nu îi interzice să fie susținătorul unui partid politic. Constituția nu îi interzice să promoveze valorile politice ale respectivului partid.

Este absolut idioată asocierea Președintelui României cu persoane care îndeplinesc o funcție publică, cum sunt militarii, magistrații, polițiștii sau înalții funcționari publici. Aceștia din urmă sunt profesioniști, sunt persoane care lucrează  într-un domeniu de activitate ca urmare a unei pregătiri corespunzătoare acelui domeniu pe când funcția publică de Președinte al României nu poate fi considerată ca fiind o funcție într-un „domeniu de activitate”.

În Statutele profesionale ale unor persoane care îndeplinesc funcții publice sunt prevederi exprese cu privire la activitatea lor politică, sub forma „interdicțiilor”:

Magistrații:

„Art. 8. - (1) Magistraţii nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor politice.
   (2) Magistraţii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare activităţi cu caracter politic.
   (3) Magistraţii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice”.

Polițiștii:

„ART. 45
(1) Poliţistului îi este interzis:
a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora;
b) să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;...”.

Militarii:

„Articolul 28 
(1)Cadrelor militare in activitate le este interzisa exercitarea urmatoarelor drepturi:
a)sa faca parte din partide, formatiuni sau organizatii politice ori sa desfasoare propaganda prin orice mijloace sau alte activitati in favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru functii publice;”.

Promovând în mod direct un partid politic, Traian Băsescu are un comportament imoral, pe considerentul că el ar trebui să se comporte ca Președinte al tuturor românilor, să fie imparțial, să fie un mediator între puterile statului, între puterile statului și societate etc. Mai grave sunt declarațiile lui Traian Băsescu de la pupitrul Cotrocenilor la adresa lui Victor Ponta ca prim-ministru sau ale Parlamentului decât apariția lui caraghioasă la malul mării ca susținător al PMP. La fel de grave sunt însă și declarațiile publice ale lui Victor Ponta la adresa lui Traian Băsescu, Președintele României, declarații care cuprind și amenințările la adresa acestuia cu pușcăria, după ce mandatul i se termină.

Cei doi, Victor Ponta și Traian Băsescu distrug imaginea țării prin comportamentul lor ilegitim și imoral. Nici unul dintre ei nu se ridică la înălțimea demnității publice pe care o ocupă. Duc în derizoriu imaginea celei de a doua puteri în stat, puterea executivă. Ei reprezintă executivul ! Este deprimant să vezi că țara ta este condusă de astfel de persoane.

Ce va face Curtea Constituțională ? În mod normal va constata că nu există nici o interdicție constituțională (atenție, nu legală !) privind susținerea pe care Președintele Românie o poate avea față de un partid politic și valorile promovate de acesta. În mod normal. Anormal, CCR are și astfel de antecedente, poate să facă jocul lui Victor Ponta și a PSD. Sper însă că judecătorii CCR vor avea capul pe umeri și vor da răspunsul adecvat.

În afara scopului politic evident, denigrarea adversarului personal, declarația lui Victor Ponta și posibila acțiune a Guvernului intră la categoria prostie instituțională. Ea nu duce la rezolvarea unei probleme ci crează alte probleme, amplificând imaginea ipocriziei și a superficialității celui mai mare partid din România, PSD.

Băsescu recunoaște, direct și indirect, că acțiunile lui sunt imorale, că este nedrept și că înșeală populația !

Agerpres. „UPDATE Băsescu: CSM este mult mai îndreptățit să facă o sesizare la CCR”. O afirmație ca să se afle în treabă sau continuarea dezinformării.

Întrebat de un jurnalist dacă va da curs solicitării judecătorului din CSM Horațius Dumbravă și va cere CCR să se pronunțe asupra unui conflict juridic de natură constituțională cu privire la refuzul Parlamentului de a ridica imunitatea unor parlamentari, Traian Băsescu a dat un răspuns tranșant, chiar dacă mai lung:

„Dacă aș fi considerat că are șanse o astfel de sesizare la Curte, vă asigur că o făceam demult, de când tot protestez la fiecare blocare a justiției în cazul unor parlamentari. Cam lung răspunsul, dar asta e. Cred că CSM este mult mai îndreptățit să facă această sesizare la Curte.

Cred că domnul Dumbravă s-a îndrăgostit de stilul epistolar. Văd că îmi tot scrie în ultima perioadă, dându-și seama că este un mijloc de a te face cunoscut. Atâta timp cât CSM poate să facă această sesizare, și acolo este o instituție formată numai din juriști, nu înțeleg de ce domnul Dumbravă ar vrea să facă acest lucru Președinția. Eu am condamnat întotdeauna blocarea justiției atunci când a fost vorba de membri ai Parlamentului, cu certitudine toți știm că se întâmplă frecvent când este vorba de corupții transpartinici, că se susțin unii pe alții, dar cred că CSM, instituție din care domnul Dumbravă face parte, este mult mai pregătit să facă o astfel de sesizare la Curte decât Președinția, care are doar cinci juriști

De aceea, cred că CSM va decide... Și spun va decide, fac o paranteză, văd că astăzi și domniile lor au avut dubii dacă este constituțional sau nu, pentru că există un articol în Constituție care spune cine decide asupra ridicării imunității unui parlamentar, Senatul, Camera Deputaților sau Președintele, iar legea vine și ne explică în ce condiții o poate fiecare. Deci, cred că la Curtea Constituțională, dacă îmi permiteți o apreciere, va citi exact acest articol și va reveni cu el, constatând că o eventuală sesizare este fără obiect”.

Marota politicianistă folosită intens de Traian Băsescu și hăbăucii care îl aplaudă este „blocarea justiției” de către Parlament la cererile procurorilor. Este un fals. Un mare fals spus cu tupeu, cu nesimțire, cu dispreț față de lege.

În primul rând, avem o procedură legală privind procesul penal. Când este vorba despre parlamentari sau membri ai guvernului ori magistrați (judecători sau procurori !) procedura legală cuprinde norme constituționale. Acțiunea fiecărei Camere a Parlamentului sau a Președintelui României la cererea unui organ de anchetă penală se circumscrie cadrului procesual penal și este legală indiferent de soluția dată. Ce este legal este și moral ! Fiind legală, soluția dată de Parlament nu poate fi considerată o ingerință în actul de justiție. Din contra, critica publică a reprezentantului altei puteri publice asupra unui soluții cu caracter juridic, dispusă de un organ al unei puteri publice competent potrivit legii, cum este acuzarea sau adoptarea unor măsuri asiguratorii în procesul penal, săvârșită cu respectarea expresă a legii este o ingerință în actul de justiție.

Traian Băsescu recunoaște astfel (indirect) că el are acțiuni de ingerință în actul de justiție prin criticile aduse Parlamentului pentru soluțiile alese de acesta la cererea organelor de anchetă penală.

El recunoaște direct că nu a sesizat CCR cu privire la un conflict juridic de natură constituțională cu privire la subiect pentru că nu ar fi avut șanse de succes. CCR i-ar fi arătat prevederile constituționale în vigoare iar el s-ar fi făcut de râs ca unul care nu știe să citească.

Restul declarației lui, pe subiect dar pe lângă lege, este nerelevant. S-a comportat ca un moderator de show de can-can.

Comportamentul lui Traian Băsescu este nu doar imoral, contrar normelor constituționale și legii, este dăunător pentru că îndeamnă populația la nerespectarea legii. Traian Băsescu este sperjur, încălcând prin ceea ce a făcut în materie jurământul depus ca Președinte al României - a jurat să respecte și să apere Constituția și legile țării ! Respectarea Constituției nu înseamnă doar cunoașterea ei ci și acceptarea dispozițiilor constituționale așa cum sunt ele precum și actele și faptele celorlalte puteri ale statului săvârșite în limitele prevederilor constituționale. Tocmai acest lucru Traian Băsescu nu vrea să respecte. Din nefericire, CCR a statuat din 2007 că astfel de acte de încălcare a prevederilor constituționale, începând cu încălcarea jurământului depus la investire, nu constituie „grave încălcări ale Constituției” astfel că Traian Băsescu are liber să nu o respecte.

Pentru societatea românească, Traian Băsescu este „stricăciunea” din interior care o macină, o denaturează, îi schimbă substanța morală, o face slabă în lupta pentru supraviețuire atât în propria evoluție internă cât și în relația cu statele vecine sau alte state, mai ales în situația în care România este membru al unei uniuni economice, militare și din ce în ce mai mult, politice, cum sunt UE și NATO.

MCV este creația lui Băsescu. MCV a fost folosit de Băsescu pentru a subjuga propria națiune. Problemele României în MCV sunt falsuri. Sunt falsuri pentru că „reclamațiile” oamenilor lui Băsescu la UE sunt neconstituționale, sunt nelegale. Este complet aiurea să fii criticat pentru că respecți legea. Este complet aiurea să premiezi niște funcționari pentru incompetență profesională. Pentru că acesta este adevărul. Procurorii care fac cereri la Camerele Parlamentului și nu obțin avizele sau aprobările necesare își arată neputința, lipsa de profesionalism dacă nu cumva este altceva la mijloc, mai grav, cum ar fi caracterul politic al cauzei penale la care lucrează.

Traian Băsescu este imoral, nedrept, sperjur, mincinos. O spune chiar el, cu inconștiență, în răspunsurile date jurnalistului.

Hărțuirea secuiască. Acum la CNCD.

Consiliul Național Secuiesc a sesizat CNCD pentru „discriminarea minorității maghiare” de către Victor Ponta, Liviu Dragnea și Crin Antonescu care, în cadrul dezbaterilor publice au făcut afirmația că prin regionalizare dispar regiunile etnice. Agerpres.

CNCD a concluzionat că cei trei nu au discriminat minoritatea maghiară și motivează, în detaliu chiar, că dreptul la liberă exprimare nu poate fi îngrădit, mai ales oamenilor politici.

Nu a spus CNCD că formularea CNS cuprindea „un schepsis”. Un schepsis care se traduce, nici mai mult și nici mai puțin decât într-o recunoaște, cumva, a drepturilor colective. Practic, prin sesizare, CNS a vrut ca CNCD să scape „un porumbel” potrivit căruia politicienii români nu au dreptul să planifice, să organizaze, să dispună politic de teritoriul pe care CNS în consideră cu de la ei putere că nu aparține României (ei sunt cei care susțin, prin vorbă și faptă, că Ardealul nu este pământ românesc). CNCD și-a luat seama și dă o motivare inteligentă.

Problema este însă hărțuirea românilor practicată de UDMR și CNS cu ajutor de la Budapesta mai peste tot în Europa. Odată cu regionalizarea, toate „ținuturile” și „parohiile” etnice dispar, de drept, fiind înglodate în noile forme de organizare administrativă.

Mă deranjează lentoarea cu care vârfurile politice tratează acest extremism maghiar de factură medievală. Ar trebui să fim mai fermi. Ținutul „secuiesc” este al românilor. Istoric, ei sunt niște strămutați.

Băsescu trage de urechi Curtea Constituțională a României.

Panarama de la Cotroceni s-a hotărât să se dea în spectacol. Iar spectacolul este oferit de Comunicatul de presă a Președinției de azi, 21 septembrie 2013. Comunicat prin care suntem anunțați că derbedeul cotrocenist a sesizat Curtea Constituțională a României asupra neconstituționalității Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului (aici).

Practic, făcând gargară cu pioneze, Băsescu contestă pragul de 30% din listele electorale permanente pentru validarea unui referendum. În condițiile în care, recomandările internaționale spun că democratic ar fi normal ca pragul să nu existe. Băsescu vrea să se revină la pragul de 50%.

Toată polologhia pusă în pagină de consilierii lui pentru a demonstra CCR ce vrea Băsescu are un singur scop: împiedicarea adoptării prin referendum a Legii de revizuire a Constituției care, va fi supusă referendumul național odată cu alegerile Prezidențiale.

Pe de altă parte, având în vedere că există deja o Decizie definitivă a CCR cu privire la această Lege, contestația lui Băsescu este, de fapt, o contestare a deciziei anterioare a Curții Constituționale. Potrivit jurisprudenței CCR, această constestație ar trebui să fie respinsă deoarece Curtea s-a pronunțat asupra problemei. Dar cum CCR ne-a obișnuit cu „minuni”, există deja un precedent al negării propriilor decizii, nu m-ar mira ca CCR să admită gargara cu pioneze a lui Băsescu. Cu 5-4, 6-3.

Am citit contestația. Pe site-ul Președinției. Este pur și simplu o înșiruire de bla, bla, bla - uri. Pune accent pe decizii anterioare ale CCR în care aceasta formula, corect, necesitatea majorității în diferite situații. Asta face și Băsescu. Ia situații diferite unde sunt prevăzute majorități. În toate situațiile, vorbim despre instituții și nu despre o întreagă națiune înscrisă în zisele liste electorale permanente. Nu poți amesteca mere cu pere însă la Băsescu nu este o problemă. Nu poți compara majoritatea din Parlament sau de la Curtea Constituțională cu majoritatea din listele electorale permanente. Mai mult, face mult vorbire despre majoritatea cu care este ales Președintele în primul tur. Însă uită de textul constituțional care vorbește de al doilea tur de scrutin unde această majoritate nu mai este impusă.

Băsescu „uită” că parlamentarii sunt obligați să fie prezenți la adoptarea unor hotărâri, judecătorii CCR sunt obligați să fie prezenți la luarea unei decizii pe când cetățenii țării nu au obligația de a fi prezenți la urna de vot.

După cum scrie Băsescu sesizarea, ar trebui ca rezultatul alegerilor parlamentare sau prezidențiale de până acum să nu fie valide. Nu au fost prezenți cetățenii, în majoritate absolută, la urnele de vot. Nici el nu a avut majoritatea absolută pentru a deveni Președintele României. În ambele cazuri, el a ieșit președinte în al doilea tur de scrutin.

Citită cu atenție, oricine constată că Băsescu a sesizat CCR ca să se afle în treabă și să dea fiori românului care nu cunoaște, nu pricepe ce este cu politica și legea.