Raluca Turcan, declarații de presă

Sinteza declarațiilor din conferința de presă susținută de prim-vicepreședintele PNL Raluca Turcan (Sibiu) - 19 octombrie 2018


PNL cere procedură de urgență pentru dezbaterea parlamentară  a OUG privitoare la legile justiției.

➢ Situația este de extremă urgență dată fiind nocivitatea acestei ordonanțe și efectele ei  extrem de negative asupra Justiției, a funcționării parchetelor.

➢ Situația cere intervenția imediată a Parlamentului, care a fost sfidat, călcat în picioare și lovit în atribuțiile și prestigiul său de Guvernul Dăncilă, de ministrul Justiției, prin OUG 92. Guvernul a dat acest OUG peste noapte,fără niciun fel de dezbatere, fără să justifice în niciun fel caracterul de urgență care ar fi impus OUG.

➢ Situația impune intervenția urgentă a palamentului pentru că OUG 92 este în contradictie evidentă cu recomandările forurilor internaționale cu privire la legile justitiei. Guvernul justifică fraudulos adoptarea OUG 92, invocând punerea de acord a legilor justitiei cu recomandările Comisiei de la Veneția. Avem de-a face cu o minciună și un fals grosolane.

➢ PNL va cere, în cadrul dezbaterilor parlamentare in procedură de urgență vot împotriva acestei infame ordonanțe de urgență  adoptate de Guvernul Dăncilă. Datoria de onoare a parlamentului, a fiecărui parlamentar, 1) față de românii, 2)față de onoarea și demnitatea României și 3) față de buna funcționare a Justiției este respingerea acestui OUG ticălos.

PNL va propune semnarea de către fiecare parlamentar a unei inițiative parlamentare de transpunere legislativă a recomandărilor finale formulate de Comisia de la Veneția în privința modificărilor operate la legile Justiției și la Codurile penal si de procedură penală. 

➢ După cum probabil știți, astăzi se desfășoară o ședință plenară a Comisiei de la Veneția ( Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept) cu o ordine de zi  foarte importantă pentru România: se așteaptă aprobarea opiniei preliminare a Comisiei referitoare la modificările aduse legilor justiției din România precum și o adoptarea unei opinii referitoare la modificările aduse Codurilor penal si de procedură penală. Este foarte probabil să se discute și despre OUG-ul recent despre legile justiției prin care Guvernul PSD-ALDE sfidează de fapt recomandările preliminare ale Comisiei de la Veneția desi, chipurile, pretextează că o face ca să le aplice.

➢ Să fie clar: recomandările Comisiei de la veneția sunt în beneficiul  României, în beneficiul Jusiției din România tocmai pentru că sunt venite din partea unui for de prestigiu, sunt obiective și mai presus de orice partizanat politic.

➢ Tocmai de aceea, toți parlamentarii, indiferent de apartenenta politică, trebuie să dovedească faptul că pun intreresul național mai presus de cel de partid. Iar parlamentarii PSD si ALDE și UDMR trebuie să dovedească faptul că pun mai presus interesul țării de interesul lui Dragnea și al acolitilor săi de a  scăpa de Justitie si de a subordona politic Justitia.

➢ Cum o pot dovedi concret, în situația dată? Semnând inițiativa legislativă de punere în aplicare a recomandărilor finale ale Comisiei de la Veneția atât în ce privește cele trei legi ale justitiei cat si Codurile penal si de procedură penală. Adică să transpună în legislație aceste recomandări , fără deturnări și fără șmecherii. Să corecteze sută la sută răul făcut  legilor justitiei si codurilor penale. Să respingă, în prealabil, OUG 92 si să legifereze mai apoi recomandările Comisiei de la Venetia.

➢ De aceea, PNL va iniția o propunere legislativă de transpunere a recomandărilor finale ale Comisiei de la Venetia.

➢ Se va vedea astfel cât se poate de clar cât de responsabil e fiecare parlamentar în raport cu interesul României și cu interesele si exigentele alegătorilor care i-au trimis în Parlament.

PNL va demara revocarea din funcţie a Avocatului Poporului, ca urmare a încălcării Constituţiei şi a legilor.

➢Revocarea se face de către Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi, la propunerea Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, pe baza raportului comun al comisiilor juridice ale celor două Camere ale Parlamentului.

➢Victor Ciorbea avea obligația sa delege către unul dintre adjuncţii lui, a celui specializat  pe domeniul 'justiţie, poliţie, penitenciare, armată", a atribuţiei de a sesiza în scris şi direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de Urgenţă privind legile Justiţiei.

➢Victor Ciorbea avea această obligație dacă era într-adevăr avocatul poporului și nu al infractorilor.

➢Victor Ciorbea dacă nu acționează în interesul românilor, al României și al statului de drept va rămâne în istoria instituțională a României cea mai mare rușine.

Raluca Turcan
Prim-vicepreședinte PNL

Revocarea „Impostorului poporului”

Comunicat de presă al senatorului PNL Iulia Scântei: De ce trebuie revocat imediat ‘Impostorul Poporului’

În calitate de Senator PNL și membru al Comisiei Juridice a Senatului, voi solicita conducerii PNL în cadrul primei ședințe a Biroului Executiv, sesizarea Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului pentru declanșarea procedurii parlamentare de revocarea din funcție a lui Victor Ciorbea ca urmare a încălcării de către acesta, cu rea-credință, a atribuțiilor prevăzute în Legea de funcționare a instituției Avocatului Poporului (Legea nr. 35/1997) și a jurământului de investire în demnitatea publică de Avocat al Poporului.

Revocarea din funcţie a Avocatului Poporului, ca urmare a încălcării Constituţiei şi a legilor, se face de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi, la propunerea birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, pe baza raportului comun al comisiilor juridice ale celor două Camere ale Parlamentului.

De ce trebuie revocat din funcție Victor Ciorbea?

Delegarea către unul dintre adjuncții săi (a celui specializat chiar pe domeniile de referință "justiţie, poliţie, penitenciare, armată") a atribuției de a sesiza în scris și direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de Urgență privind Legile Justiției era o obligație legală a Avocatului Poporului menită să asigure continuitate instituției.

Fuga în concediu pe banii mulți plăți de contribuabilul român și nedelegarea deliberată a atribuției de semnare a unei sesizări la CCR cu privire la neconstituționalitatea Ordonanței de Urgentă privind Legile Justitiei pentru a facilita astfel blocarea activității DNA arată că Victor Ciorbea nu a fost și nu este Avocatul în slujba apărării drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice.

Este Avocatul infractorilor, singurii beneficiari direcți ai efectelor acestei odioase Ordonante de Urgenta care paralizează întreaga activitate a procurorilor DNA, sistând de facto, lupta anticorupție din România.

Conform Legii 35/1997, Adjuncţii Avocatului Poporului îndeplinesc, în ordinea stabilită de Avocatul Poporului, atribuţiile acestuia în caz de imposibilitate temporară a exercitării funcţiei, respectiv în concediul de odihnă al domnului V. Ciorbea.

Avea Victor Ciorbea obligația legală să delege această atribuție? DA!

Potrivit art. 15 din aceeași lege, Avocatul Poporului îndeplinește atribuțiile expres prevăzute în sarcina sa. Legea nu prevede suspendarea exercitării vreuneia dintre atribuțiile sale pe durata concediului de odihnă. Cum ar fi ca toate instituțiile statului să înceteze să funcționeze când le pleacă în concedii șefii cu leafa proaspăt crescută? 

Mai mult, legea prevede că Avocatul Poporului poate delega exercitarea acestor atribuţii adjuncţilor săi sau unor persoane cu funcţii de conducere din cadrul instituţiei.

Delegarea este facultativă atunci când Avocatul Poporului este în activitate la birou, dar delegarea devine obligatorie atunci când titularul funcției, acum Victor Ciorbea, se află în imposibilitate temporară a exercitării funcţiei. 

Mai mult, legiuitorul a protejat continuitatea atribuțiilor Avocatului Poporului, reglementând expres încetarea mandatului acestuia în situația unei imposibilități de a-şi îndeplini atribuţiile mai mult de 90 de zile.

Pentru o imposibilitate temporară a exercitării funcției (până în 90 de zile), mandatul Avocatului Poporului nu încetează, dar acesta trebuie să își delege atribuțiile către adjuncți tocmai pentru a asigura continuitatea acestei importante instituții.

Ar fi rămas la latitudinea adjunctului desemnat, facultatea de a decide dacă sesiza sau nu CCR cu această excepție de neconstituționalitate (pentru că legea nu prevede imperativ obligația Avocatului Poporului de a sesiza CCR).

Principalul partid de Opoziție, PNL are tot dreptul să ceară revocarea din funcție a lui Victor Ciorbea conform art. 9 alin. (2) din Legea 35/1997 pentru încălcarea legii și neîndeplinirea cu bună - credință și imparțialitate a atribuțiilor sale astfel cum îl obliga jurământul depus în plenul Parlamentului. 

Iulia Scântei,
Senator PNL

Scrisoarea adresată de PNL Avocatului Poporului pentru sesizarea OUG 92/2018 la Curtea Constituțională

Către Avocatul Poporului

Domnului Victor CIORBEA,

Avocat al Poporului

Subscrisul Partidul Naţional Liberal, cu sediul în Bucureşti, Aleea Modrogan, nr. 1, Sector 1, Bucureşti, formulează prezenta cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu Excepţia de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr .874 din 16 octombrie 2018.

Stimate domnule Avocat al Poporului,

În ședința de Guvern, din 15 octombrie a.c., a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei.

I.  Prin această ordonanță de urgență au fost modificate și completate următoarele acte normative din justiției: Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018; Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii; Legea 242/2018 pentru 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018

I. Acest demers legislativ al Guvernului României este neconstituțional din următoarele motive:

1. Conform Art. 115, alin. (4) din Constituție: „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora."

În opinia noastră, executivul și-a îndeplinit această obligație constituțională doar în ceea ce privește Art. I punctele (5), (6), Art. III punctele (4), (5), (6), (7) și (8), Art. IV, Art. V și Art. VI.

Din lectura atentă a preambulului acestei ordonanțe de urgență, rezultă că puterea executivă nu a motivat existența urgenței adoptării unor măsuri legislative în ceea ce privește Art. I punctele (1), (2), (3), (4), Art. II punctele (1), (2), (3), (4), Art. III, punctele (1), (2), (3) și Art. VII.

Subliniem faptul că emitentul ordonanței de urgență nici măcar nu se referă, nu pomenește despre textele normative modificate prin prevederile mai sus arătate ale acestei ordonanțe de urgență. Așadar nici măcar nu încearcă să motiveze existența urgenței. Procedând astfel, guvernul încalcă norma constituțională prevăzută la art. 115 alin.(4) teza finală, încălcând totodată și prevederea de la art. 1 alin.(5) . De asemenea, nerespectând normele constituționale care prevăd delegarea legislativă, puterea executivă încalcă atribuția esențială a puterii legislative, încălcând principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ordonanța de urgență fiind adoptată cu încălcare art. 1 alin. (4) din Constituție.

2.) Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei încalcă dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României referitoare la obligativitatea erga omnes  a deciziilor Curții constituționale. Prin Decizia 45 din 30 ianuarie 2018 privind admiterea obiecției de neconstituționalitate  a dispoziţiilor art. I pct. 2 [cu referire la art. 2 alin. (3) teza a treia]; pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) tezele penultimă şi ultimă şi alin. (2) teza a doua]; pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (5) şi (7)]; pct. 12 [cu referire la art. 9 alin. (3)]; pct. 44; pct. 53 [cu referire la art. 39 alin. (3) şi (5)]; pct. 54 [cu referire la art. 40 alin. (4)]; pct. 69 [cu referire la art. 49 alin. (1)]; pct. 77 [cu referire la art. 52 alin. (3)]; pct. 87 [cu referire la art. 53 alin. (1), (2), (7), (8), (9) teza întâi şi (10)]; pct. 88 [cu referire la art. 54 alin. (3)]; pct. 97 [cu referire la art. 58 alin. (1) sintagmele "ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite" şi "precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei"]; pct. 108 [cu referire la art. 62 alin. (1^2) şi (1^3)]; pct. 109 [cu referire la art. 62 alin. (3) sintagma "nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art. 5 şi art. 8" prin raportare la art. 62 alin. (1^3)]; pct. 112 [cu referire la art. 62^2, 62^3 şi 62^4]; pct. 134 [cu referire la art. 73 alin. (2)]; pct. 143 [cu referire la art. 82 alin. (2) sintagma „funcţia de ministru al justiţiei“]; pct. 144 [cu referire la art. 82 alin. (2^1) şi (2^2)]; pct. 146 [cu referire la art. 82 alin. (5^1) şi (5^2)]; pct. 153 [cu referire la art. 85^1 sintagma "funcţia de ministru al justiţiei"]; pct. 156 [cu referire la art. 96]; pct. 157 [cu referire la art. 99 lit. r)]; pct. 160 [cu referire la art. 100 alin. (1) lit. d^1)]; pct. 161 [cu referire la art. 100 alin. (2)] şi pct. 163 [cu referire la art. 109 alin. (1) teza întâi şi art. 114] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi legea în ansamblul său, prin paragraful 170, Curtea Constituțională a dispus următoarele:„ legiuitorul nu poate reglementa nicio excepţie de la textele constituţionale ale art. 125 alin. (3) şi art. 132 alin. (2). A evita incompatibilitatea constituţională, printr-un mecanism formal de suspendare din funcţie a judecătorului/procurorului, de care Consiliul Superior al Magistraturii ia act, echivalează tot cu o încălcare a Constituţiei. În condiţiile în care Constituţia fixează, în termeni imperativi, incompatibilităţile acestor funcţii, legiuitorul nu poate să înlăture dispoziţia constituţională. Atât timp cât persoana deţine calitatea de judecător sau procuror nu poate exercita decât activităţile specifice acestor funcţii. Numirea sau detaşarea acestora în funcţii de demnitate publică, indiferent de denumirea pe care acestea o poartă, nu poate fi acceptată prin prisma exigenţelor Constituţiei, întrucât se produce, în mod inevitabil, o modificare a felului muncii pe care aceştia o prestează, care, în realitate, justifică drepturile şi obligaţiile aferente statutului lor. Mai mult, întregul statut al judecătorului/procurorului, în mod axiomatic, se axează pe rolul lor constituţional, astfel cum este definit la art. 124 şi 125, respectiv art. 131 şi 132 din Constituţie. Or, asumându-şi, prin diverse mecanisme [numire/detaşare], un rol diferit celui de înfăptuire a justiţiei şi/sau de apărare a intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, se încalcă în mod direct, pe de o parte, principiul independenţei judecătorului, principiul separaţiei puterilor în stat şi dispoziţiile referitoare la rolul şi incompatibilităţile judecătorului [art. 1 alin. (4), art. 124 şi art. 125 alin. (3) din Constituţie], iar, pe de altă parte, dispoziţiile constituţionale referitoare la rolul şi incompatibilităţile care însoţesc statutul procurorului [art. 131 şi 132 din Constituţie].”

Pe cale de consecință, legiuitorul primar sau delegat, în lumina jurisprudenței constituționale, era obligat să elimine orice normă care intră sub incidența Deciziei nr. 45/2018.

Cu rea-credință, guvernul României a încălcat decizia antecitată și a procedat, prin dispozițiile art. IV din OUG 92/2018, la menținerea temporară, până la data de 30 iunie 2019, a dispozițiilor art. 58 alin. (11) și alin. (12) din Legea 303/2004, declarate neconstituționale.

Conform principiul neretroactivitatii legii așa cum este statuat în art. 15 alin. (2) din Constituția României, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”

Față de acestea subliniem faptul că art. VII din OUG 92/2018 încalcă, în opinia noastră, prevederile constituționale de la art. 15 alin. (2).

Așa cum preciza Curtea Constituțională, în Decizia nr. 61/2007 privitoare la neretroactivitatea legii în ceea ce privește condițiile funcției, precum și în Decizia 263/2017, „legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. ”.

***

Așadar, în opinia noastră, art. VII din OUG 92/2018 încalcă prevederile principiului neretroactivității, prevăzut de către art. 15 alin. (2) din Constituția României. În ceea ce privește procurorii care ocupă o funcție fiind numiți la o dată anterioară datei intrării în vigoare a OUG 92/2018, procurori care îndeplineau toate condițiile prevăzute de legea în vigoare la data numirii în funcție, aceștia nu pot fi supuși condițiilor prevăzute de noul act normativ fără a fi încălcat principiul neretroactivității, prevăzut de către art. 15 alin. (2) din Constituția României.

În concluzie: Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiției este neconstituțională pentru că este emisă cu încălcarea art. 1 alin.(5) și art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2), art. 115 alin. (4), precum art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Pentru aceste motive, vă adresăm rugămintea ca, în conformitate cu prevederile articolului 13, lit. f) din Legea nr. 35 din 13 martie 1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată, să sesizați Curtea Constituțională pentru a se constata neconstituționalitatea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.874 din 16 octombrie 2018.

          În drept, ne motivăm excepţia pe dispoziţiile art. Art.11, alin.(1) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Partidul Naţional Liberal,
prin Ludovic ORBAN, preşedinte

Solicitarea de sesizare a Curții Constituționale asupra OUG privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2018

Reprezentanții PNL au depus astăzi, 12 septembrie a.c., la Avocatul Poporului solicitarea de sesizare a Curții Constituționale asupra OUG privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2018. 

Către Avocatul Poporului

Domnului Victor CIORBEA,

Avocat al Poporului

Subscrisul Partidul Naţional Liberal, cu sediul în Bucureşti, Aleea Modrogan, nr. 1, Sector 1, Bucureşti, formulează prezenta cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu Excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanței Guvernului nr. 78/2018 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr .774 din 7 septembrie 2018.

Stimate domnule Avocat al Poporului, 

În ședința de Guvern, din 5 septembrie a.c., a fost adoptată Ordonanța Guvernului nr. 78/2018 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018  prin care se modifică Legea bugetului de stat pe anul 2018 nr.2/2018. Guvernul a motivat elaborarea și adoptarea în procedură de urgență a acestor prevederi prin faptul că există, printre motive, „necesitatea asigurării fondurilor în vederea desfășurării normale a activității unor ordonatori principali de credite până la finele anului”.

Acest demers legislativ al Guvernului României este neconstituţional din următoarele motive:

Încălcarea dispozițiilor art.9 alin.(2) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și ale art.4 alin.(1) din Legea nr.73/1993 pentru înființarea, organizarea şi funcționarea Consiliului Legislativ cu consecința încălcării dispozițiilor art.1 alin.(4) din Constituția României

În ședința de Guvern din 5 septembrie a.c. a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr.78/2018 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018  prin care se modifică Legea bugetului de stat pe anul 2018 nr.2/2018. Ulterior ședinței de Guvern, și nu în prealabil, a fost solicitat avizul Consiliului Legislativ, prin adresa 275 din 5 septembrie 2018, fiind alocat dosarul 900/2018.

Avizul Consiliului Legislativ, cu numărul 876 din 6 septembrie a.c., a fost transmis Guvernului prin adresa 307 din aceeași zi. 

Conform Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art.9, alin.(2) prevede că: „După elaborarea lor și încheierea procedurii de avizare prevăzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum și proiectele de ordonanțe și de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizării Consiliului Legislativ.” 

În același timp, Legea 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ precizează, la art.4, alin.(1), faptul că: „Proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ se supun spre adoptare Guvernului numai cu avizul Consiliului Legislativ cu privire la legalitatea măsurilor preconizate”.

Guvernul avea obligația legală de a obține, anterior adoptării actului normativ, avizul Consiliului Legislativ și să opereze eventualele modificări prealabil ședinței de Guvern în care urma a fi adoptată ordonanța de urgență. Pe cale de consecință, adoptarea ordonanței de urgență fără avizul Consiliului Legislativ este vădit ilegală, ceea ce afectează principiul securității juridice dedus din dispozițiile art.1 alin.(4) din Constituția României.

Învederăm că modificarea ordonanței de urgență ulterior adoptării acesteia în ședința de Guvern din 5 septembrie a.c., și publicarea actului normativ modificat în Monitorul Oficial, este nelegală. Guvernul României avea obligația de a adopta noua formă a actului normativ, cu modificările propuse de Consiliul Legislativ, într-o ședință convocată ulterior datei de 6 septembrie 2018, dată la care a fost emis avizul Consiliului Legislativ.

 Încălcarea art.61 alin.(1) coroborat cu art. 1 alin.( 4) din Constituție care dispun că „unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul României”, iar „statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor [...].”

Prerogativa de legiferare în România este atribuită, după cum am arătat, Parlamentului României. Acesta poate delega această competență exclusivă Guvernului României. Delegarea legislativă se realizează prin lege, în condițiile art.115 alin.(1) din Constituția României. Legea prin care Parlamentul deleagă competența de legiferare Guvernului poartă titlul de „lege de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe”, acestea fiind instrumentul legislativ prin care Guvernul exercită competența delegată de legiferare, strict în limitele prevăzute de legea de abilitare.

În 2018, la data de 18 iulie, Parlamentul României a delegat Guvernului competența de legiferare până la data de 31 august 2018, respectiv pentru o perioadă de 45 de zile. Între domeniile în care Guvernul era abilitat să legifereze prin emiterea de ordonanțe regăsim, la art.1 pct. I, domeniul finanțe publice și economie, cu primele două subpuncte intitulate „rectificarea bugetului pe anul 2018” și „rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2018”. Competența delegată de legiferare referitoare la rectificarea bugetului de stat a fost la dispoziția Guvernului României în lunile iulie 2018, parțial, și august 2018, integral. În perioada de 45 de zile (18 iulie 2018 – 31 august 2018) Guvernul nu a considerat necesară sau urgentă exercitarea competenței delegate de legiferare în materia rectificării bugetului de stat. Dispoziția expresă a art.2 din Legea nr.183/2018 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe arată că delegarea legislativă încetează deplin drept la data începerii celei de-a doua sesiuni ordinare de lucru a Parlamentului României, respectiv 2 septembrie 2018. Neexercitarea competenței delegate în materia rectificării bugetului de stat pe anul 2018 sau al bugetului asigurărilor de stat pe anul 2018 până la data stabilită în legea nr.183/2018 decade Guvernul din dreptul de a mai legifera în această materie deoarece Parlamentul și-a reluat exercițiul prerogativei de unică autoritate legiuitoare în domeniul delegat temporar, printre altele, al finanțelor publice.

Neexercitarea acestei competențe delegate într-o perioadă relativ lungă de timp, respectiv 45 de zile, desființează ab initio posibilitatea Guvernului de a adopta o ordonanță de urgență, prin însăși inexistența urgenței. Cum poate fi justificată urgența adoptării măsurii legislative de rectificare a bugetului de stat în data de 5 septembrie 2018 atât timp cât, în perioada 18 iulie 2018 – 31 august 2018, Guvernul nu a utilizat competența delegată de legiferare pentru a proceda la rectificarea bugetului de stat? Este de domeniul evidenței că absența prelungirii delegării legislative din partea Parlamentului către Guvern cu privire la emiterea unei ordonanțe în materia rectificării bugetului de stat echivalează cu retragerea acestei competențe de la Guvern și exercitarea, în exclusivitate, de către „unica autoritate legiuitoare a țării”, Parlamentul României.

Pe cale de consecință, neexercitarea competenței delegate de legiferare în materia rectificării bugetului de stat pe cale ordinară până la expirarea termenului de delegare legislativă și realizarea, în absența oricărui motiv de urgență a rectificării bugetului de stat, prin ordonanță de urgență constituie motiv de neconstituționalitate al acestui act normativ, fiind încălcată competența de unică autoritate legiuitoare a Parlamentului României, conform jurisprudenței constituționale, în același timp fiind și un act de sfidare a acestei instituții fundamentale.

Reamintim că Guvernul a solicitat delegarea legislativă, iar Parlamentul a aprobat delegarea legislativă în materia rectificării bugetare la data de 18 iulie 2018, situație în care adoptarea unei ordonanțe era calea firească de punere în aplicare a dispozițiilor legii de abilitare. Prin urmare, apare ca nefirească și neconstituțională adoptarea ordonanței de urgență, ulterior expirării termenului de delegare legislativă, aceasta având obiect de reglementare identic cu domeniul pentru care guvernul nu a utilizat, prin propria culpă, delegarea legislativă în termenul constituțional prevăzut de art.2 din Legea nr.183/2018. Adoptarea ordonanței de urgență având ca obiect de reglementare rectificarea bugetului de stat pentru anul 2018 constituie o încălcare grosolană a dispozițiilor art.61 alin.(1) coroborat cu art.1 alin.(4) din Constituția României și a principiului colaborării loiale între autoritățile publice dedus din dispozițiile aceluiași art. 1 alin.( 4) din Constituție.

Încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție referitor la condițiile în care poate fi adoptată ordonanța de urgență. 

Conform Notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.78/2018 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018, printre elementele care stau la baza rectificării bugetului de stat pe anul 2018 se numără evoluția economică din prima parte a anului, faptul că „execuția bugetului general consolidat pe primele șapte luni ale anului 2018 s-a încheiat cu un deficit de 11,9 miliarde lei, respectiv 1,26% din PIB” și adoptarea unor acte normative prin care s-au reglementat măsuri cu impact asupra cheltuielilor bugetare, cu precădere asupra cheltuielilor de personal. Potrivit instrumentului de motivare, modificările aduse de actul normativ sunt necesare pentru „asigurarea fondurilor în vederea desfășurării normale a activității unor ordonatori principali de credite până la finele anului”, dar și prin prisma necesității asigurării de fonduri pentru înlăturarea efectelor calamităților naturale sau a realizării unor investiții până la finele anului.

Curtea Constituțională a elaborat o vastă jurisprudență în materia adoptării ordonanțelor de urgență, respectiv în privința condițiilor pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru a fi în acord cu exigențele înscrise în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, Curtea a statuat că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ:

- existența unei situații extraordinare;
- reglementarea acesteia să nu poată fi amânată, și
- urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.

 Referitor la prima condiție, în jurisprudența sa, Curtea a arătat că „situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun și au un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență” (Decizia 361/2016). 

În preambulul Ordonanței de Urgență, se arată că nepromovarea în regim de urgență a prezentului act normativ ar avea drept consecințe negative o serie de aspecte precum „imposibilitatea desfășurării corespunzătoare a activității ordonatorilor principali de credite, care nu își vor putea îndeplini rolul, atribuțiile și responsabilitățile stabilite prin actele normative de organizare și funcționare”, „riscul neasigurării fondurilor necesare desfășurării normale a activității unităților administrativ-teritoriale până la finele anului”.

Cu toate acestea, o serie de aspecte invocate în instrumentul de motivare, respectiv în preambulul Ordonanței de urgență, reprezintă situații conjuncturale și se traduc în aspecte de oportunitate ce privesc măsurile ce urmează a fi luate, cum ar fi finalizarea unor proiecte sau prioritizarea unor obiective de investiții. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că „invocarea elementului de oportunitate, prin definiție de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficiență contributivă determinantă a urgenței, ceea ce, implicit, îl convertește în situație extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar și univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie și unor factori subiectivi, de oportunitate (...). Întrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existenței situației extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situație, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăți insurmontabile în legitimarea delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constituționalitate - situația extraordinară -, a cărui respectare este prin definiție supusă controlului Curții, să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil” (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009).

Curtea Constituțională a arătat, în jurisprudența sa, că Guvernul nu are un drept de apreciere absolut și necenzurabil în privința calificării unei situații de fapt ca întrunind elementele componente ale situației extraordinare. Din contră, dreptul său de apreciere trebuie să se supună exigențelor constituționale, iar controlul respectării acestora revine Curții Constituționale. De aceea, proclamarea în preambulul ordonanței de urgență a unor situații de fapt ca fiind subsumate conceptului de situație extraordinară nu echivalează cu o prezumție absolută în acest sens, ci ea exprimă o prezumție relativă, drept pentru care și actul normativ se bucură de o prezumție relativă de constituționalitate. (Decizia nr. 859 din 10 decembrie 2015). În situația de față, calificarea tuturor aspectelor enunțate în nota de fundamentare și în preambulul Ordonanței de urgență drept situații extraordinare reprezintă un aspect contrar exigențelor constituționale de adoptare a unui astfel de act normativ.

În privința urgenței reglementării, cea de a doua condiție prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea a constatat în jurisprudența sa că „urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare” (Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010). 

Având în vedere faptul că prima solicitare adresată Consiliului Suprem de Apărare a Țării a avut loc în data de 13 august 2018, iar în data de 5 septembrie 2018 a fost adoptată Ordonanța de urgență cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018, la un interval de 23 de zile, cât și faptul că Guvernul a avut la dispoziție posibilitatea de a utiliza delegarea legislativă pe o perioadă de 45 de zile pentru a realiza rectificarea bugetului, după cum am arătat la pct.1 al prezentei sesizări, urgența reglementării nu poate fi susținută.

Din această perspectivă, arătăm că situațiile extraordinare trebuie să exprime un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun și au un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de voința Guvernului. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că „reglementarea operativă a unor disfuncționalități sau perfecționarea cadrului legislativ se poate realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare, Guvernul neaducând argumente pertinente în sensul caracterului urgent al măsurii”. (Decizia nr. 859/2015).

De asemenea, cu privire la cea de a treia condiție și anume cea referitoare la faptul ca urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței, Curtea a reținut că o motivare formală a urgenței lipsește de substanță dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție (Decizia nr. 859/2015). În situația de față, simpla enumerare a unor acte normative adoptate între momentul adoptării bugetului de stat și momentul adoptării Ordonanței de urgență de rectificare a bugetului de stat, respectiv a unor riscuri apreciate de Guvern, nu pot constitui o motivare a urgenței, în sensul unei situații extraordinare obiective, care nu depinde de voința Guvernului.

Pentru aceste considerente, apreciem că nu sunt îndeplinite condițiile dezvoltate pe care jurisprudențială privind adoptarea unei Ordonanțe de urgență în temeiul art. 115 din Constituție. 

4. Încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție care dispune că „Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere a unor bunuri în proprietate publică.”

Dispozițiile acestei norme constituționale reprezintă o limită expresă instituită de legiuitorul constituant. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că „sunt instituții fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituție, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenței lor, în mod explicit sau doar generic (instituțiile cuprinse în titlul III din Constituție, precum și autoritățile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale)”. (Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014). Astfel, instituțiile fundamentale ale statului au un statut constituțional.

Curtea a considerat că sunt instituții fundamentale ale statului: Curtea de Conturi (Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006), Președintele României (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007), Consiliul Superior al Magistraturii (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007), Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009), Consiliul Suprem de Apărare a Țării (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009), ministerele și celelalte organe ale administrației publice (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009), Ministerul Public (Decizia nr. 297 din 23 martie 2010), consiliile locale, primarii și consiliile județene (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010) sau Curtea Constituțională (Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012). 

Cu privire la sintagma „afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului”, Curtea a statuat că aceasta vizează „toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.” (Decizia nr. 230 din 9 mai 2013).

Într-o altă decizie, Curtea Constituțională a reținut că toate aceste componente se subsumează organizării și funcționării instituțiilor fundamentale ale statului (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010). 

Dat fiind faptul că măsurile adoptate prin Ordonanța de urgență în privința resurselor financiare ale unor instituții fundamentale ale statului (Președintele României, instituții cu atribuții în domeniul securității naționale înființate în baza art. 116 alin. (2), respectiv ale art. 117 alin. (3) din Constituție) afectează capacitatea administrativă și buna funcționare a acestora, actul normativ în discuție a fost adoptat cu încălcarea exigențelor constituționale ale art. 115 alin. (6) din Constituție, afectând regimul acestora.

5. Încălcarea principiului colaborării loiale între autoritățile publice dedus din dispozițiile art. 1 alin.( 4), Constituția României.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării reprezintă o autoritate autonomă de rang constituțional cu atribuții fundamentale în materia apărării țării și al siguranței naționale. Conform Legii nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare al Țării (C.S.A.T.) această autoritate trebuie să se pronunțe cu privire la actele normative emise de Guvern în materia apărării țării și a siguranței naționale, rectificarea bugetului instituțiilor membre ale C.S.A.T. intrând sub incidența acestei dispoziții legale [art.4 lit. d) din Legea nr. 415/2002]. Pronunțarea se realizează prin emiterea unui aviz care poate avea caracter favorabil sau caracter de respingere a actului normativ. În temeiul respectării principiului colaborării loiale între autoritățile statului numai solicitarea avizului nu este suficientă, pentru ca actul normativ să întrunească condițiile de legalitate, pentru că astfel avizul ar fi nul ab initio, nemaiavând nicio valoare juridică. Considerăm existența avizului C.S.A.T., în privința ordonanței de urgență de rectificare a bugetului de stat pentru anul 2018, ca fiind o condiție de fond pentru adoptarea actului normativ și, pe cale de consecință, adoptarea acestei ordonanțe de urgență în absența avizului C.S.A.T. reprezintă o încălcare a principiului colaborării loiale între autoritățile statului, implicit a dispozițiilor art.1 alin.( 4) din Constituția României.

6. Încălcarea dispozițiilor art.23 din legea nr.69/2010, legea responsabilității fiscal-bugetare și, pe cale de consecință, a art.1 alin.(5) din Constituția României.

Conform dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 69/2010, legea responsabilității fiscal-bugetare, „orice rectificare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor fondurilor speciale, precum şi utilizarea sumelor reținute în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să aibă în vedere concluziile raportului semestrial privind situația economică şi bugetară publicat, precum şi opinia Consiliului fiscal cu privire la acesta.”

Niciun paragraf al Notei de fundamentare nu integrează opinia Consiliului Fiscal cu privire la rectificarea bugetului de stat pentru anul 2018. Absența oricărei referiri la opinia Consiliului Fiscal constituie o încălcare a dispozițiilor exprese ale legii care obligă legiuitorul să țină cont (legea precitată precizează imperativ „trebuie să aibă în vedere”) de punctul de vedere al Consiliului Fiscal. Opinia Consiliului Fiscal, din data de 5 septembrie 2018, „evaluează în creștere riscurile la adresa țintei de deficit asumate prin proiectul de rectificare bugetară, conturându-se, caeteris paribus, perspectiva unei depășiri a acesteia cu circa 6 miliarde lei”, ceea ce poate determina încălcarea unor drepturi fundamentale ale cetățenilor români cum ar fi, printre altele, dreptul la un nivel de trai decent, prevăzut de art.47 alin.(1) din Constituția României. Conform jurisprudenței constituționale nesocotirea dispozițiilor unei legi în procesul de legiferare, dacă generează încălcarea unui drept fundamental, atrage nerespectarea principiului legalității prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituția României.

În concluzie: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2018 este neconstituțională pentru că este emisă cu încălcarea art.115, alin.(4) și alin.(6) din Constituție, privitor la condițiile care trebuie îndeplinite pentru emiterea ordonanțelor de urgență. 

De asemenea, în procesul de legiferare, au fost încălcate dispoziții din Legea nr. 183/2018, Legea nr. 415/2002, Legea nr. 69/2010, cât și dispozițiile Legii nr.24/2000, având drept consecință încălcarea prevederilor art.1 alin.(4) și (5) din Constituția României.

Pentru aceste motive, vă adresăm rugămintea ca, în conformitate cu prevederile articolului 13, lit. f) din Legea nr. 35 din 13 martie 1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată, să sesizați Curtea Constituțională pentru a se constata neconstituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2018 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 774 din 7 septembrie 2018.

          În drept, ne motivăm excepţia pe dispoziţiile art. 9 alin.(1) şi (2) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ şi ale art. Art.11, alin.(1) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Partidul Naţional Liberal,

prin Ludovic ORBAN, președinte

Coaliția PSD-ALDE vrea să răsplătească obediența Avocatului Poporului cu beneficii financiare

Comunicat de presă al deputatului PNL, Mara Calista: 

Coaliția PSD-ALDE vrea să răsplătească obediența Avocatului Poporului cu beneficii financiare

Un nou proiect al Coaliției PSD-ALDE naște monștri în Parlament. Beneficiarii principali ai proiectului sunt Avocatul Poporului și adjuncții acestuia care sunt răsplătiți pentru obediența față de Coaliția de guvernare prin creșterea pensiei într-un mod exponențial.

Astfel, proiectul prevede modificarea art. 9, alin. (4) din legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului după cum urmează:

„Avocatul Poporului, îndeplinind condițiile de numire prevăzute pentru judecători la Curtea Constituțională, la data pensionării sau recalculării pensiei anterior acordate, beneficiază de pensie calculată și stabilită în aceleași condiții cu cea a judecătorilor Curții Constituționale, potrivit art. 71, alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată cu modificările ulterioare. Pensia de serviciu astfel stabilită poate fi cumulată cu indemnizația pentru mandatul în curs de executare”. Mai mult, la art. 9 se introduce un nou alineat: „Pensia de serviciu a Avocatului Poporului se actualizează în raport cu indemnizația judecătorilor Curții Constituționale și se impozitează potrivit legii”.

Ce înseamnă acest lucru? Pensia de serviciu a Avocatului Poporului poate fi cumulată cu veniturile aferente funcției în execuție! Această încercare de a păstra obediența Avocatului Poporului vine în contextul haosului fiscal și în contextul în care salariile românilor cresc nesemnificativ în comparație cu măririle promise de 25% sau scad, în unele cazuri, cu sume considerabile de până la 3000 de lei. Mai mult, sunt angajații cu contracte part-time care trebuie să vină cu bani de acasă pentru a-și plăti dările la stat.

Altfel spus, pentru a răsplăti lipsa de activitate a Avocatului Poporului, Coaliția de guvernare trece peste prevederile propriei Ordonanțe de Urgență a Guvernului nr. 59/2017 conform căreia pensiile de serviciu se indexează cu rata inflației. Prin proiectul majorității parlamentare, veniturile Avocatului Poporului cresc semnificativ prin actualizarea pensiei în raport cu indemnizația judecătorilor Curții Constituționale și prin posibilitatea cumulării ei cu venitul lunar pe care acesta îl are.

Sumele de zeci de mii de lei par a fi pentru Coaliția majoritară și Avocatul Poporului un “mizilic” în comparație cu cetățenii români care- în vreme de creștere economică- au salariile scăzute sau chiar vin cu bani de acasă pentru a-și plăti dările la stat! 

Mai mult decât atât, un set de prevederi asemănătoare sunt aplicate și adjuncților Avocatului Poporului prin introducerea unor alte alineate la art. 11 al legii nr. 35/1997 printre care:

„Adjuncții Avocatului Poporului, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de adjunct al Avocatului Poporului beneficiază, la împlinirea vârstei standard de pensionare, de pensie de serviciu în cuantum de 80% din indemnizația brută avută în ultima lună de activitate. Pensia de serviciu poate fi acordată anticipat adjuncților Avocatului Poporului, cu cel mult 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard  de pensionare, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută în acest alineat, pentru fiecare an care lipsește până la împlinirea vârstei standard de pensionare. Pensia de serviciu poate fi cumulată cu indemnizația pentru mandatul în curs de exercitare. Pensiile de serviciu ale adjuncților Avocatului Poporului se actualizează în raport cu indemnizația brută lunară a adjuncților Avocatului Poporului în activitate”.

Reamintesc, pe scurt, lipsa de interes, de activitate și de spirit civic și constituțional ale Avocatului Poporului la momentul la care PNL a depus nenumărate sesizări cu privire la Ordonanța nr. 4/2017, la Ordonanțele de Urgență nr. 79/2017 și nr. 82/2017 cu privire la schimbarea unor prevederi fiscale, dar și cu privire la reducerea indemnizației pentru mame și a diminuării procentului la Pilonul II de pensii. Pentru Avocatul Poporului nici nenumăratele sesizări venite din partea sindicatelor și a patronatelor nu au contat, iar acum înțelegem clar de ce!

Dragi români, acum știți de ce trebuie să aveți salarii mai mici sau crescute cu 1 leu. Avocatul Poporului și adjuncții săi veghează cu “grijă” asupra drepturilor și libertăților dumneavoastră, iar pentru acest lucru domnii Florin Iordache, Eugen Nicolicea și Șerban Nicolae, inițiatorii proiectului de lege, le mulțumesc și îi răsplătesc!

Proiectul Coaliției PSD-ALDE poate fi accesat aici- www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=16803


Mara Calista

Deputat PNL

Sesizarea Avocatului Poporului pentru contestarea la Curtea Constituțională

Deputatul PNL Mara Calista, președintele Comisiei de muncă a PNL împreună cu Ionel Dancă, purtătorul de cuvânt al PNL și președintele Comisiei juridice a PNL, Ioan Cupșa vor depune mâine, luni, 20 noiembrie, ora 13.00 o sesizare la Avocatul Poporului prin care să fie contestată la Curtea Constituțională diminuarea contribuției la Pilonul II de pensii.

Actul normativ al coaliției PSD-ALDE aduce atingere dreptului de proprietate și dreptului la pensie, drepturi fundamentale potrivit Constituției.

Este o atitudine agresivă, neconstituțională, a majorității parlamentare PSD-ALDE-UDMR și minorități prin intermediul legii asupra drepturilor și libertăților fundamentale. Calculele „contabile” care „justifică” măsura pentru a „echilibra” sau a „acoperi” alte măsuri luate de Guvernul Tudose nu pot fi justificate prin nimic. Nici măcar prin celebrul art. 53 din Constituție - Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți -, folosit de Emil Boc pentru a reduce, temporar, salariile bugetarilor pe timpul crizei care ne-a lovit dar și pe care am ajutat-o prin măsuri de guvernare populiste după 2008.

Reducerea procentului reținut angajatului are ca efect reducerea pensiei viitoare. Este o acțiune perversă, inumană, cinică. În condițiile în care la ANAF s-a văzut că marii datornici la fondul național de pensii sunt societățile cu capital de stat sau majoritar de stat. Cu miliardele de lei! În loc să pună ordine în societățile pe care statul le controlează, Guvernul Tudose și majoritatea parlamentară PSD-ALDE ia banii din buzunarul angajaților azi cu consecința dramatică a sărăciei în viitor când cei angajați azi nu vor mai putea munci din cauza vârstei înaintate.

Rămân întrebările. Avocatul Poporului va da curs sesizării PNL? Dacă da, Curtea Constituțională va judeca drept? Pentru că avem, din nefericire, suficiente exemple în care Avocatul Poporului nu a dat curs sesizărilor, substituindu-se Curții Constituționale (inadmisibil!) iar Curtea Constituțională în loc să vadă Constituția s-a închipuit instanță de judecată de la ICCJ sau comisie parlamentară care recomandă o anumită abordare cu privire la un proiect de lege.

Depunerea la Avocatul Poporului a sesizării privind modificarea Codului fiscal

Purtătorul de cuvânt al PNL, Ionel Dancă și deputatul Ioan Cupșa, președintele Comisiei Juridice a PNL, vor depune luni, 13 noiembrie, la ora 13.00, la Avocatul Poporului, sesizarea privind contestarea la CCR a OUG 79/2017 (ref. modificarea Codului Fiscal).

Biroul de presă al PNL

Șoc, șoc, șoc

Agerpres.

„Avocatul Poporului reprezintă astăzi o instituție fundamentală, care are menirea de a garanta echilibrul dintre autoritățile statului și cetățenii săi, precum și protecția drepturilor și libertăților fundamentale. (...) Toate aceste mijloace legale conferă instituției Avocatului Poporului un rol aparte în arhitectura democratică a României moderne. Acest rol este consolidat și legitimat în mod special de faptul că Avocatul Poporului și-a exercitat întotdeauna activitatea cu imparțialitate și profesionalism în ciuda unora dintre dificultățile întâmpinate, fiind mereu la înălțimea prestigiului oricărei instituții similare din Uniunea Europeană”, spuse Tudorel Toader, ministrul Justiției.

Măi Tudorele, măi băiete, măi juristule, ai luat-o pe arătură. Laudatio în cazul Avocatului Poporului poate veni doar de la cei care beneficiază, potrivit legii, de serviciile publice ale acestuia. Nu de la instituțiile publice împotriva cărora trebuie să se îndrepte Avocatul Poporului pentru a cere îndreptarea erorilor/greșelilor administrative! Când tu, ca ministru al Guvernului Tudose, lauzi Avocatul Poporului mie mi se face „pielea de găină”. Pui sub un mare semn de întrebare atât imparțialitatea Avocatului Poporului cât și profesionalismul. Or fi demnitarii instituției buni juriști, dar au o problemă cu profesionalismul și imparțialitatea. Iar exemplele sunt multe, atât de multe încât în conștiința multora dintre noi, cetățenii, cei care ar trebuie să fim beneficiarii activității Avocatului Poporului, această instituție are un rău renume. Nu mai este o instituție a poporului, este o altă formă de exercitare a puterii politice și administrative!

Mai ales de când în fruntea ei este Victor Ciorbea, instituția a servit cu predilecție puterea politică PSD-ALDE și mai puțin poporul. Avocatul Poporului astăzi este parte a puterii politice și participă mai ales la activitățile puterii politice pentru soluționarea unor probleme ale puterii, consumând resursele proprii pentru ca puterea politică să aibă motive pentru schimbări juridice și administrative. Avocatul Poporului a ajuns să aibă mai mare grijă de infractorii condamnați aflați în penitenciare și mai puțin de persoanele vătămate în drepturile lor de către acei infractori sau de către demnitarii țării care consideră funcția publică o formă de proprietate. Ce este și mai grav, Avocatul Poporului s-a substituit instanțelor de judecată dar și Curții Constituționale devenind un sever obstacol în fața celor care critică puterea și care atacă actele de guvernare abuzive.

Vorba aia populară: corb la corb, nu-și scoate ochii!

PNL a sesizat Avocatul Poporului pentru neconstituționalitatea unor ordonanțe

Agerpres. Prim-vicepreședintele PNL, Iulian Dumitrescu a depus, în numele și pe seama PNL, o cerere de sesizare a Avocatului Poporului pentru încălcarea prevederilor constituționale la adoptarea de către Guvern a Ordonanțelor nr. 54 și nr. 55.

„PNL a depus o cerere de sesizare către Avocatul Poporului pentru Ordonanța 54, cea care se referă la școlile doctorale, și pentru Ordonanța 55, cea care se referă la plafonarea indemnizațiilor pentru creșterea copiilor. Am exprimat mai multe motive în cererea de sesizare, dar în fapt domnul Liviu Dragnea, așa cum ne-a obișnuit în ultima perioadă, a comis-o din nou. Dumnealui a convocat de la sine putere pe data de 7 august sesiune extraordinară la Camera Deputaților, Biroul permanent al Camerei Deputaților s-a întâlnit în data de 8 august, deci lucrurile din acest punct de vedere sunt clare. Ce este îngrijorător este bătaia de joc pe care o arată PSD, un partid aflat la guvernare, față de lucruri simple, legi, regulamente și Constituție”

Acțiunea PNL a fost comunicată anterior, atât de liderul opoziției, președintele Ludovic Orban (PNL) cât și de alți fruntași ai PNL.

"Adoptarea OUG 54/2017 este neconstituțională și pentru că Guvernul României a adoptat un act normativ de modificare a unui alt act normativ aflat în procedură parlamentară de legiferare, contrar dispozițiilor cuprinse în decizia CCR 1431/2010", se arată în documentul PNL, semnat de președintele partidului, Ludovic Orban.

„Așa-zisa justificare a situației excepționale invocată de către Guvern este, practic, o recunoaștere a incompetenței ministrului de resort, a Guvernului în ansamblul său în ceea ce privește elaborarea bugetului de stat. Argumentul că sursa bugetară este insuficientă nu poate și nu constituie un motiv legal pentru a adopta o OUG de restrângere a unui drept”

Corect. Când ești incapabil să guvernezi, nu te bagi în față ca râia ! Iar PSD și ALDE tocmai asta fac. Au ajuns, din nefericire, cu sprijinul absenteiștilor (peste 60% din populația cu drept de vot !), la nivelul la care incompetența lor produce dau întregii țări.

Agerpres. Victor Ciorbea glăsuiește.

„În legătură cu memoriul depus astăzi, el se referă în esență, cât am reușit să-l răsfoiesc în câteva secunde, la două OUG, 54 și 55 de anul acesta, (...) care sunt atacate pe mai multe motive și anume se invocă faptul că nu ar fi fost convocate în mod legal și constituțional cele două Camere și (...) unele elemente extrinseci, respectiv lipsa urgenței și a cazurilor excepționale care să justifice adoptarea unor OUG. Vom analiza toate aceste aspecte și vom încerca să le rezolvăm cât mai repede și cât mai constituțional, legal”

„Înainte de a ști că domnul președinte Orban vrea să-mi facă plângere penală, chiar pe data de 4 august, deci la două zile după ce m-am întors din concediu, am solicitat și de la Ministerul Finanțelor și de la Ministerul Muncii pentru că fiind ordonanță simplă nu are vreo notă de fundamentare și nu sunt prevăzute argumentele pentru care au fost adoptate acele măsuri și, de asemenea, am cerut punctul de vedere al confederațiilor patronale și sindicale reprezentative. Deja au început să ne trimită și sperăm ca nu peste multă vreme să avem aceste opinii și să ne putem pronunța”

Că Victor Ciorbea va căuta să se acopere cu hârtii, nu am nici o îndoială. Am însă o mare îndoială cu privire la moralitatea acestuia. Să fim sinceri, cine naiba mai are încredere în moralitatea „ciorbarului” Ciorbea, Avocat al Poporului ?!

CCR a respins ca inadmisibilă sesizarea științifico-fantastică a lui Victor Ciorbea

Știre scurtă, cumplit de scurtă, de la Agerpres. ALERTĂ CCR a respins ca inadmisibilă sesizarea pe articolul care le interzice persoanelor condamnate să fie membri ai Guvernului (surse)

La HotNews, aceeași „tăcere”. Bine, pot admite că HotNews pomenește de „beneficiarul” intervenției nedemnului Avocat al Poporului, pe nume Victor Ciorbea. Infractorul Liviu Dragnea nu mai are șansa de a ocupa fotoliul de PM, nici pe aceea de a mai fi numit, desemnat într-o funcție administrativă. Este infractor și cu asta basta. Iar infractorilor nu li se dau pe mână banii țării. Numai că, aici avem o situație puțin diferită. Infractorul Liviu Dragnea dispune iar PM Grindeanu și „asociații” execută cu pieptul umflat de mândrie socialistă.

Inadmisibilitatea asta este cu dichis. CCR spune că nu a mai tratat fondul problemei pentru că inadmisibilitatea sesizării nu îi dă voie. Dacă este să ne uităm la „legalitatea sesizării”, observăm că Avocatul Poporului are competența legală de a sesiza Curtea cu o excepție de neconstituționalitate. Buba nu este aici. Ca atare, suntem obligați să mergem la „competența Curții de a soluționa cauza” ridicată de Avocatul Poporului. Sunt cele două situații în care Curtea poate admite sau respinge ca inadmisibilă o sesizare.

Ne rămâne să interpretăm inadmisibilitatea sesizării sub aspectul „competenței Curții de a soluționa cauza”. De aceea trebuie să mergem la sesizarea Avocatului Poporului care, cu nonșalanță, afirmă că „prevederile art. 2 din Legea nr. 90/2001 incalca principiul echilibrului puterilor in stat, nu intrunesc cerintele constitutionale de previzibilitate si proportionalitate a legii si nu permit recunoasterea dreptului la diferenta pentru ocuparea, in conditii de egalitate si fara restrictii nerezonabile, a unei functii ce implica exercitiul autoritatii de stat”. Mai pe șleau, renumitul pomanagiu Victor Ciorbea, avocat de profesie, amestecă funcțiile ce implică exercițiul autorității de stat de la Parlament și de la Guvern, dar și de la alte autorități publice spunând „candid” că ele ar trebui să fie egale în aprecierea socială. Din moment ce unii pot fi aleși să fie parlamentari sau primari, chiar dacă au fost condamnați penal, ar trebui să fie la fel și pentru cei care pot fi desemnați PM, miniștri sau secretari de stat. Dar ce spun eu ?! Chiar și funcționarii publici ar trebui fie beneficiarii eliminării acelui articol infam sau măcar a prevederii care impune că cei condamnați penal nu pot îndeplini funcții publice. Pentru că, evident, după ce membrii guvernului ar scăpa de o astfel de piedică ce ar putea împiedica pe Avocatul Poporului să introducă o excepție de neconstituționalitate și pentru acele articole de lege care restrânge „dreptul” persoanelor din România să devină funcționari publici și să ocupe funcții de conducere în administrația publică locală și centrală ?!

Ei bine, eu înclin să cred (așa vrea mușchiul meu !) că judecătorii CCR au ajuns la concluzia, legitimă de altfel, că funcțiile din administrația publică nu se supun „drepturilor” constituționale. Dacă în Constituție nu sunt limitate drepturile celor care participă la alegeri locale și parlamentare, la alegerile prezidențiale, în administrația publică nu sunt drepturi de aceeași natură. Nu se măsoară cu aceeași oca.

Nu ar strica să impunem, ca cetățeni, la modificarea Constituției, ca și în cazul alegerilor să existe restricția de participare a celor care au suferit condamnări penale. Le este suficient dreptul de a alege (iar la 11 decembrie 2016 au tot ales penalii care le-au promis grațieri și amnistii !).

Actualizare Agerpres:

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate formulată. Pentru adoptarea acestei soluții, Curtea a constatat că, în esență, motivele invocate în sesizare constituie atât probleme de aplicare și interpretare a legii de către autoritățile publice competente, cât și aspecte de legiferare ce intră în competența Parlamentului

Ei !

Am ajuns la o invitație către Parlament să schimbe legea buclucașă. Apoi, la o sesizare de neconstituționalitate, având în vedere practica CCR, să declare modificarea ca fiind neconstituțională.

Of ! Și totuși, „căruța” a pornit la drum. Abuzul PSD și ALDE este „judecat” iar statul de drept pe cale de a fi salvat.

Îmbătați de puterea la care au fost duși de absenteiștii de la votul din decembrie 2016, infractorul Liviu Dragea și inculpatul Tăriceanu au reușit să miște țara prin abuzurile la care s-au dedat.

Cel mai virulent atac la statul de drept îl constituie, fără doar și poate, nesimțita OUG nr. 13/2017 care face modificări la Codul penal. Zilele acestea, au revenit în media informații care erau active cu luni și chiar ani în urmă. Modificarea art. 297 Cod penal, era planificată de Dan Șova și Viorel Hrebenciuc, Victor Ponta având misiunea de a facilita ajungerea lui Șova la Ministerul Justiției pentru a face o modificare „deșteaptă” pentru realizarea dezincriminării abuzului în serviciu. Iordache o fi fost unul dintre cei care au lucrat la acest proiect de suflet al PSD. Este evident că acest proiect de modificare a infracțiunii de abuz în serviciu a fost construit din timp. Nu a fost făcut noaptea și nici nu are cum să fie doar „opera” unui om. Ministrul Justiției, Florin Iordache este doar cel care a fost pus în funcție pentru a urma procedura stabilită în urmă cu peste 2 ani de zile pentru a avea succes. Iar infractorul Dragnea nu este străin de manevra ticăloasă, mai ales după ce el a devenit inculpat pentru instigare la abuz în serviciu !

Suntem deja în fața unor acțiuni de politică a statului împotriva unor abuzuri comise de Guvernul Grindeanu. Abuzuri susținute de o parte a Parlamentului, mai ales de majoritatea lui PSD-ALDE ! Iar acestea au fost posibile doar prin intervenția populară. Protestele cetățenești au încurajat alte puteri ale statului să își exercite atributele de putere.

Protestele au permis Președintelui Iohannis să își exercite rolul de mediator între stat și societate. Astfel, Președintele a apelat la CSM ca organism care are atributul de garant al independenței Justiției, a apelat la Avocatul Poporului și a acționat ca organism de stat pentru sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea OUG 13/2017.

Avocatul Poporului a urmat „sfatul” Președintelui Iohannis și, după ce i-a mulțumit pentru „ajutor”, a sesizat la rândul lui Curtea Constituțională pentru constatarea neconstituționalității OUG-ului abuziv. Intervenția Avocatului Poporului poate fi accesată aici. Este destul de lungă, este tehnică, dar poate fi înțeleasă de oricine.

Avem trei sesizări la CCR. Două pe motiv de conflict constituțional între puterile statului, introduse de CSM și Președintele României și una pe motiv de neconstituționalitate cu privire la procedură dar și la conținut introdusă de Avocatul Poporului. Pe lângă acestea, avem o intervenție excelentă a Ministerului Public prin cererea Procurorului General adresat Curții de Apel București de suspendare a intrării în vigoare a OUG nr. 13/2017 pe motiv de Contencios administrativ !

Ei bine, suportul pentru revenirea la statul de drept trebuie să existe în continuare. Iar juriștii de bună credință, sunt enorm de mulți, ar trebui să face o muncă suplimentară pentru a sprijini oamenii care protestează, fie în piețele sau pe străzile orașelor, fie pe rețelele de socializare să conștientizeze că protestul lor este îndreptățit. Nu toți cei din stradă știu să citească o normă, nu au deprinderea de a privi cum norma acționează în viitor și care pot fi consecințele. Juriștii au această deprindere și ar trebui să o pună în folosul tuturor în astfel de momente.

Sunt speranțe. Puterea oferită de alegerile din decembrie 2016 PSD și ALDE este legală dar s-a alterat. Încălcările repetate ale drepturilor omului și guvernarea în interesul propriu sunt cauze care determină revolta cetățenilor. Noi avem, din scurt, un guvern și o putere devenite tiranice. Dacă sistemul democratic devine ineficient, atunci revolta este singura cale pentru a demite o astfel de putere și o astfel de guvernare.

Între echilibrul puterilor în stat și competențele funcționarilor respectivelor puteri.

Slugarnicul Avocat al Poporului, Victor Ciorbea, a comis o măgărie. A combinat niște principii de drept și niște fapte petrecute în domeniul drepturilor omului și a constatat că un infractor dovedit și condamnat, ba chiar în curs de judecată pentru alte fapte cu caracter infracțional este discriminat pentru că nu i se permite să devină primul-ministru al României. A introdus o sesizare la Curtea Constituțională prin care cere Curții să dea o decizie de neconstituționalitate unui text de lege care îl împiedică pe infractorul Liviu Dragnea să devină prim-ministru.

Situația este cunoscută. De majoritatea oamenilor care se informează. Pe marginea șanțului a ajuns informația prin intermediul România Tv și Antena 3, ca un abuz al Președintelui Klaus Iohannis asupra iubitului conducător al membrilor PSD, nimeni altul decât infractorul Liviu Dragnea, cel care, potrivit lui Radu Tudor de la Antena 3, vrea să „salveze” România !

Până acum nu am citit o analiză juridică, competentă, asupra intervenției la CCR a slugarnicului Victor Ciorbea. Știu că individul a făcut afirmația că memoriul lui prin care cere declararea ca neconstituțională a prevederii art. 2 din Legea nr. 90/2001, cea care exclude de la ocuparea unor funcții în Guvern a persoanelor care au fost condamnate, este foarte bine făcut, este de necombătut. Mai știu că CCR a decis să studieze atent memoriul pentru că în el sunt pomenite multe elemente care cer atenție. Mai știu că reacția unei părți a cetățenilor României a fost de respingere a unei astfel de idei, ba chiar s-a ajuns proteste de stradă. Faptul că în mai multe localități au fost manifestări în stradă de respingere a actului AP, faptul că pe rețelele de socializare s-au conturat acțiuni de respingere, inclusiv semnarea unui apel, faptul că o parte a jurnaliștilor și analiștilor politici, ba chiar și unii juriști, au condamnat actul AP confirmă ideea că intervenția AP nu este în favoarea drepturilor și libertăților civile a cetățenilor ci, dimpotrivă, este ostilă acestora.

Am citit pe site-ul „juridice” o analiză semnată de prof. univ. dr.  Valentin Constantin. O prezentare a lui este pe site-ul cu tematică juridică. Evident, cursurile pe care le are îl califică să se exprime pe tema în discuție. Drepturile omului și dreptul constituțional.

Cei care doresc să citească analiza în „original”, o pot face pentru că au legătura necesară în articol de față (în paragraful de mai sus !). Ceilalți vor trebui să se mulțumească, apelând la încredere, cu ce voi prezenta mai jos.

Din respect pentru autorul analizei, nu mă voi îndepărta de miezul prezentării cu interpretări proprii, unele dintre ele vin involuntar, ca urmare a stării mele de nemulțumire față de comportamentul slugarnic, nepermis al AP. Voi fi mai ponderat și voi interveni doar acolo unde consider că eu trebuie să arăt că am înțeles ce am citit.

Prof. Constantin identifică trei teze în susținerile acțiunii lui Victor Ciorbea.  Le tratează separat, în trei capitole, pentru a evita confuziile ce se pot naște în mintea cititorului mai puțin deprins cu gândirea juridică.

O primă teză folosită de Victor Ciorbea se referă la absența unor „criterii de integritate clare, obiective și general valabile pentru ocuparea funcțiilor din cadrul celor trei puteri organizate în cadrul democrației constituționale”. Consecințele ar fi, după Victor Ciorbea, „atingerea echilibrului puterilor în stat” - cu referire la art. 1 alin. (4) din Constituție -, și „încălcarea egalității în drepturi” - cu referire la art. 16 alin. (3) din Constituție.

Ciudățenia constituțională scornită de Victor Ciorbea între „calitatea persoanelor” care ocupă funcțiile în puterilor statului și „competențele instituțiilor” în sine, privite față în față, la egalitate, în echilibru de către Constituție, primește o replică dură prin aceea că AP face o gravă confuzie. Nu poate exista o legătură între ele.

Nu mi-aș fi imaginat niciodată că tocmai echilibrul puterilor în stat ar fi afectat dacă judecătorii, deputații sau miniștrii posedă criterii diferite sau criterii formulate diferit, în legătură cu antecedentele lor penale. AP susține că, dacă nu există ”condiții de integritate general valabile în exercitarea funcțiilor aparținând acestor trei puteri”, este compromis ”echilibrul de forțe între acestea”.

O formulare-concluzie a autorului este clară: „Competențele organelor statului nu decurg din drepturile persoanelor care le compun”. Simt nevoia să fac o precizare, din cauza unor confuzii existente și pe care le-am constatat în timp. Când vorbim despre „drepturi ale persoanelor” ne referim strict la drepturile și libertățile civile prevăzute în Constituție, fiecărei persoane rezidente în România, indiferent ce ocupație, profesie are persoana respectivă. Persoanele care ocupă funcții sau demnități publice au atribuții specifice poziției ocupate, au obligații nu au drepturi suplimentare conferite de funcția publică ! Instituția în sine are drepturi stabilite prin Constituție și prin legile care îi organizează activitatea. Accesul persoanelor în funcțiile și demnitățile publice se stabilesc prin lege, iar condiția de integritate devine obligatorie în acele instituții ale statului în care se manifestă puterea executivă și cea legislativă !

Până la proba contrarie, condițiile de intregritate diferite nu pot afecta de nicio manieră nici natura competențelor, nici întinderea lor și nici exercitarea lor. Distincția dintre drepturi și competențe este o distincție veche și clară. Competențele organelor statului nu decurg din drepturile persoanelor care le compun. Faptul că legislatorul a decis că un candidat eligibil la Institutul Național al Magistraturii nu poate avea antecedente penale sau cazier fiscal, iar un ministru nu trebuie să fi suferit condamnări penale, sunt ambele irelevante din perspectiva constituționalității. Decizia nr. 799/2011 a Curții Constituționale pe care o invocă AP nu face decât să sublinieze faptul că echilibrul puterilor se referă, ratione materiae, la competențe și la nimic altceva.

A doua teză formulată de slugarnicul Victor Ciorbea este tot o bălmăjeală, tot o compilație nedemnă de o persoană care ocupă o înaltă funcție de demnitate publică. Fiecare dintre noi, indiferent cine, în relația cu ceilalți membri ai comunității, face, nu face sau se abține să facă ceva. Victor Ciorbea nu s-a abținut să facă această intervenție la CCR deși, rolul lui ca instituție publică, este tocmai acela de a apăra drepturile și libertățile civile ale persoanelor în relația acestora cu puterile statului și nu de a „apăra” dreptul unei persoane de a deveni o instituție !

A doua teză se referă la lipsa de previzibilitate a sintagmei „nu au suferit condamnări penale”.

Avocatul Poporului nu este sigur dacă sintagma se referă doar la condamnările penale pur și simplu sau la condamnările penale la care se adaugă pedepsele complementare a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică sau demnități. De aici, de la nesiguranța lui dar și a celor care îl acompaniază în interiorul instituției AP, s-a născut bălmăjeala. Condiția normei de lege de a fi clară, precisă și previzibilă nici nu poate fi pusă în această cauză. Orice specialist care ar fi fost consultat de funcționarii AP ar fi arătat că orice normă care exprimă o interdicție se interpretează textual. Iar textul spune că o persoană care a fost condamnată penal nu poate fi membru al Guvernului.

A treia teză „exploatată” de sinistrul Victor Ciorbea este cea a discriminării. Cu o formulare avocățească, ea sună așa: „lipsa unui tratament juridic diferențiat aplicabil unor persoane care nu se află în situații analoage”.

Autorul articolului nu lasă loc de joacă juriștilor de la AP.

Pentru a lua în discuție dacă cineva care dorește să devină membru al Guvernului a fost discriminat sau nu, ar trebui să stabilim în mod clar dacă persoana posedă un drept fundamental de a face parte din Guvern. Terenul de manevră al discriminării este terenul drepturilor omului, și nu terenul intereselor individuale sau al intereselor politice.

Speculațiile lui Ciorbea cu infracțiunile săvârșite cu intenție și cele din culpă nu au nici un suport juridic. Sunt infracțiuni săvârșite din culpă cu un pericol social mai mare decât al unor infracțiuni săvârșite cu intenție. Culpa nu este departe, ca gravitate, de intenție. Culpa arată că persoana respectivă are probleme privind profesionalismul, moralitatea, prudența, capacitatea de coordonare, sau chiar inteligența persoanei condamnate pentru o infracțiune săvârșită din culpă.

Cât privește exemplu din jurisprudența internațională dat de AP, se naște, de bună seamă o întrebare: care este legătura între exemplul persoanei din Grecia care nu a fost primit într-o profesie din cauza refuzului acestuia de a purta uniforma profesiei (persoana era confesional martor al lui Jehova) cu discriminarea candidaților la ocuparea unei funcții în Guvern ?

Există o expresie românească: cine fură azi un ou, mâine va fura un bou. Nu valoarea pagubei este criteriul de bază în judecată ci fapta, furtul, care încalcă un drept fundamental al persoanei păgubite, dreptul la proprietate.

Un act grav de încălcare a drepturilor și libertăților civile ale cetățenilor României a fost comis de Avocatul Poporului prin această intervenție la Curtea Constituțională. Deformarea dreptului, este un „furt”, cu atât mai grav cu cât cel care comite actul are menirea, inițială a instituției, de „apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice în raporturile acestora cu instituțiile publice”.

Este evident că AP și-a depășit competențele și a acționat împotriva restului cetățenilor prin susținerea unui politician care dorește să ocupe o funcție de demnitate publică în Guvernul României. Atacând o ca fiind neconstituțională a interdicție funcțională, AP devine parte la tipul de guvernare coruptă pe care o persoană lipsită de integritate ar putea să o introducă devenind autoritatea cea mai înaltă a puterii executive.

Iohannis stă de veghe !

Două intervenții ale Președintelui Klaus Iohannis au scos din amorțire pe unii și pe alții. Și din partea celor care până mai ieri îi reproșau că „stă ca un mut” și din partea celor care îl considerau „inutil” în funcția de la Cotroceni.

Deși reacția inițială a fost de plăcere că s-au trezit indivizii, mi-am revenit repede. Ce folos ? Ăștia sunt dispuși, permanent, să intre în amorțire, să li se fâlfâie de ce se întâmplă în țară.

Nu au sesizat până acum ce se întâmplă, au reacționat doar când Președintele și-a exercitat rolul de „veghetor”/„supraveghetor” al respectării Constituției și al bunei funcționări a autorităților publice ((art. 80 alin. (2) din Constituție)). O reacție care a plăcut prin duritatea mesajului transmis noului guvern al PSD-ALDE la investire și gluma din final când l-a rugat pe infractorul Dragnea să îi învețe pe membrii Guvernului programul pe care îl au de urmat. Astăzi, prin Mădălina Dobrovolski, purtătorul de cuvânt, Președintele Iohannis a reacționat față de sesizarea Curții Constituționale de către Avocatul Poporului asupra unei probleme care nu mai ține de competența Avocatului Poporului, nu mai este vorba despre un drept al unei persoane fizice luată ca atare, este un drept al unei persoane publice, condamnate penal, care vrea o modificare de lege pentru a accede la o funcție în Guvern (aici).

De fapt, Președintele Iohannis continuă să facă ce a făcut și până acum. A vegheat la respectarea Constituției. Din moment ce procedurile folosite de politicieni au fost cele constituționale (inclusiv prin respectarea legilor în vigoare), nu a intervenit. Dezmorțiții de astăzi nu au văzut nimic până acum. Nici nu aveau cum să vadă din moment ce și-au urmărit propriile interese. Iar propriile lor interese au intrat în conflict cu legea din moment ce au avut, față de Președintele Iohannis, alte puncte de vedere ! Ieri și astăzi le-a plăcut de Președintele Iohannis pentru că „i-a distrus pe PSD-iști”. Nu pentru altceva. Sunt dezgustători !

Mă aștept ca Președintele Iohannis să nu pună piedici proiectelor de acte normative pe care guvernul PSD le va face iar Parlamentul PSD le va aproba pentru reducerea taxelor, creșterea salariilor și pensiilor etc. Probabil că se va opune împrumuturilor externe pentru acoperirea acestor creșteri și finanțarea bugetului din împrumuturi externe care vor duce deficitul bugetar peste 3%. Iar aici va avea dreptate. Îi dă dreptate Constituția, la art. 148 alin. (2):

Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,  au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Mai mult, coana Constituție instituie obligația tuturor puterilor statului - Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească -, de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), se spune la alin. (4) din acest articol.

Și pentru că cireașa pe „tortul Președintelui” să fie mai frumoasă și mai gustoasă, alin. (5) din același articol vorbește despre actele cu caracter obligatoriu ale căror proiecte trebuie văzute de Parlament înainte de a fi trimise spre aprobare instituțiilor Uniunii Europene.

Ce spuneam mai înainte ? Că Președintele nu va face opoziție la pomenile electorale ale PSD însă va veghea, inclusiv prin sesizări de neconstituționalitate la CCR, ca celelalte măsuri pe care Guvernul le va lua pentru a asigura finanțarea pomenilor electorale să nu depășească angajamentele internaționale asumate de România !

Înțeleg că cei din PSD știu acest lucru din moment ce Președintele Iohannis le-a urat ieri succes. Înțeleg pentru că astăzi, infractorul Dragnea a declarat cu tupeu că nu își vor putea îndeplini angajamentele pentru că nu i va lăsa Președintele Iohannis ! Infractorul știe că proiectele lor trebuie să se încadreze în deficitul de 3% angajat de România și că orice depășire a lui va fi sancționată de Președintele Iohannis.

Nu s-au gândit străluciții strategi ai PSD la aceste posibile acțiuni ale Președintelui ? Sau, nu cumva, au sperat că scapă de Președintele Iohannis înainte de a ajunge ei la putere ?

Cât privește „admiratorii” lui Iohannis pentru vorbele spuse PSD am o singură remarcă: scârbe !

Sluga Victor Ciorbea atacă la CCR „nedreptatea legală” privind pe infractorul Dragnea.

Presiune mare pe actuala putere. Musai, dar musai trebuie „albit” mărețul conducător infractorul Dragnea. Există ele niște prevederi legale cu privire la „albirea condamnaților”, poartă numele de „reabilitare” însă legea penală nu permite o reabilitare așa, pe nepusă masă. Trebuie să treacă un timp, acolo, pentru beneficiul reabilitării de drept sau a reabilitării judecătorești. Iar timpul nu este în pas cu dorințele și doleanțele celui mai iubit PSD-ist.

HotNews anunță că prea-plecata slugă a stăpânilor PSD, țărănistul regalist Victor Ciorbea, a decis să atace la Curtea Constituțională a României infamul art. 2 din legea 90/2001, articol care îi interzice infractorului Dragnea să preia funcția de prim-ministru.

Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara, se bucura de exercitiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnari penale si nu se gasesc in unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute in cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificarile si completarile ulterioare.

Iar noi avem în față un condamnat penal, cu o sentință definitivă adoptată la sfârșitul lunii aprilie 2016, aflat în primul an de executare a pedepsei penale, ajuns parlamentar și președinte al Camerei Deputaților, a treia poziție în statul român, datorită unor legi slabe și lipsei de onoare a celor care i-au dat votul precum și a indivizilor care îi acordă susținere politică.

Având în vedere practica judiciară a CCR, mă aștept ca aceasta să respingă sesizarea de neconstituționalitate a Avocatului Poporului dar ... cum lumea este mare, nu este exclus să asistăm la o nefăcută.

CCR are la dispoziție, în sprijinul respingerii, și o decizie a CEDO ! Funcțiile publice nu pot fi ocupate de persoane care au comis fapte penale, ar fi o contradicție pe fond, deținătorul funcției publice fiind obligat, potrivit atribuțiilor de serviciu să aplice legea !

Singura instituție juridică care i-ar putea fi favorabilă infractorului Dragnea este instituția reabilitării. Art. 165 din Noul Cod penal prevede „reabilitarea de drept” iar art. 166 o prevede pe cea judecătorească. Doar prin reabilitare poate infractorul Dragnea să devină curat în fața societății.

REABILITÁRE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (Jur.) încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală.

Amnistia pe care politicienii parlamentari ai PSD o tot clocesc nu îi șterge infractorului Dragnea fapta penală, răspunderea pentru fapta comisă, ea este doar o formă a „milei publice”. Îi „șterge” doar condamnarea și consecințele acesteia.

Nici reabilitarea nu îl șterge chiar de tot. Îi dă dreptul să se considere reîncadrat în societate cu drepturile depline. Adică, i-ar permite să ocupe inclusiv un post de ministru.

Slugărnicia a devenit un mod de viață. Penibil !

Strălucitul obedient Victor Ciorbea a cuvântat.

Am citit pe HotNews o declarație a lui Ciorbea, nedemnul Avocat al Poporului. Este halucinant acest om.

Eu voi rupe declarația lui pe idei. Plecând de la cele trei posibilități pe care un om le are: a face, a nu face, a se abține să facă.

Victor Ciorbea este în această situație „dilematică”. Dacă fac, oare ce mi se întâmplă ? Dacă nu fac, ce mi se întâmplă ? Dacă mă abțin să fac, ce mise întâmplă ? Nimic despre morală aici. El face afirmații care exclud morala ! Iar morala stă în orânduirile date de lege ! Pentru că legile sunt codificări ale normelor morale acceptate de societate. Este simplu, dar ...

Pentru că mi s-a atras atenția de unii cititori că jignesc personajele, nu voi scrie tot ce îmi trece prin minte și ajunge în buricul deș'telor, voi fi sever cu mine însumi însă ... las la latitudinea cititorilor ca în gând, măcar, să spună ce au pe suflet. Nu de alta dar cu infractorul Dragnea la putere nu te joci. Face o largă majoritate și bagă legea aia a lui cu „jignirea partidelor și a politicienilor în mediul virtual”.

Spune Ciorbea, cam haotic, după cum îi este felul:

N-am fost sesizat nici de partide, nici de institutii, nici de cetateni, dar (...), aseara, la diverse posturi de televiziune, la diverse dezbateri, emisiuni, s-a spus ca ar fi cazul ca Avocatul Poporului sa intervina. Si atunci am dat in lucru la Serviciul Contencios Constitutional sa analizam, sa facem un fel de prima lectura mai atenta a textelor legale, a jurisprudentei Curtii Constitutionale si a CEDO in materie si sa decidem daca ne sesizam sau nu din oficiu, in conditiile in care nu sosesc sesizari oficiale.

Să citim și să recitim. Nu este sesizat potrivit legii de încălcarea unui drept fundamental al omului prevăzut în Constituție însă, stând el pe la Tv, urmărind el emisiunile, a „sesizat” că unii participanți la discuții au făcut o referire la Avocatul Poporului cu privire la încălcarea unui drept fundamental !

Care este acel drept ? Dreptul infractorului Liviu Dragnea de a ocupa funcția de prim-ministru sau ministru în guvernul pe care PSD îl va forma după alegerile din 11 decembrie 2016 ! Nu cumva este o încălcare aici ? Din moment ce a câștigat alegerile iar Constituția nu prevede această interdicție, nu cumva i se încalcă omului un drept fundamental, acela de a ocupa o funcție publică ? Din moment ce infractorul poate deveni reprezentant al poporului în Parlament, care este organul reprezentativ suprem al poporului, prima putere a statutului, de ce i se interzice alesului poporului să ocupe o demnitate publică în cea de a doua putere a statului, în organul administrației de stat ? Uite o problemă !

Sigur ca mi-as dori sa se rezolve problema asta fara implicarea institutiei noastre, sa se rezolve direct intre institutiile prevazute direct de catre Constitutie, dupa cum mi-as dori sa se gaseasca alte solutii sau formule, dar nu puteam ramane total pasiv, pentru ca, totusi, (...) sunt in discutie aspecte foarte importante de ordin constitutional, cu implicatii deosebite si nu pot sa ma limitez sa ma sesizez din oficiu numai la cazuri importante, dar care vizeaza o persoana sau un grup de persoane ale caror drepturi si libertati sunt afectate. (...) 

Abramburit, Victor Ciorbea ne spune că:

- ar fi trebui să rezolve această „problemă” alte instituții. Care ar fi acelea ? Parlamentul să revină asupra textului legii și să scoată interdicția ? Curtea Constituțională să fie sesizată de PSD cu neconstituționalitatea legii construită și impusă de PSD în 2001 ? Dar este o problemă de rezolvat ? Au trecut 15 ani de când există „problema” pe care Victor Ciorbea o pune sub semnul întrebării. Până acum legea a fost bună iar astăzi el, Avocatul Poporului Victor Ciorbea constată că are avea ceva probleme ! Sinistru !
- „problema” are implicații deosebite ! De unde până unde ? Este cumva afectată siguranța națională, este cumva afectată bunăstarea întregului popor, sunt puse în pericol drepturile și libertățile civile ale cetățenilor țării ? Interdicția impusă infractorilor de a ocupa funcții în administrația publică este o problemă „cu implicații deosebite” ? Fascinant !
- nu „este un caz important” dar vizează persoana sau grupuri de persoane ale căror drepturi și libertăți sunt afectate ?! Delir verbal.

Eu cred că Ciorbea face această declarație pentru a arăta că vrea să rămână la conducerea instituției Avocatul Poporului și că este gata să facă ce i se cere. Chiar și imposibilul dacă se poate.

Iar Victor Ciorbea pe altă „scenă” se declară urmaș al țărăniștilor ! Purtători ai „microbului” democrației ! Halal țărănist !

Curtea Constituțională a României a enunțat un principiu într-o decizie din iulie 2016, la o sesizare a Președintelui Klaus Iohannis asupra legii adoptate de majoritatea parlamentară adunată în jurul PSD, prin care primarii și președinții consiliilor județene condamnați cu suspendarea executării pedepsei în penitenciar să își poată îndeplini atribuțiile de serviciu în continuare. Curtea Constituțională a respins legea PSD.

Condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrității, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-și continua activitatea. Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanța judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei

Principiu pe care aleșii poporului strâns uniți în jurul infractorului Liviu Dragnea nu l-au considerat suficient pentru a-l adapta la toate funcțiile elective ! Pentru că așa ar fi trebuit să facă Parlamentul. Să corecteze legile care privesc funcțiile elective în așa fel încât principiul să fie aplicat tuturora. Aplicarea principiului ar fi scos din Parlament pe toți condamnații (și sunt mulți), în special pe infractorul Liviu Dragnea care a câștigat alegerile pentru că o mare parte dintre cetățenii Românei sunt egoiști, auto-suficienți și nu au avut cu cine să voteze (motivează ei). Acești cetățeni au devenit astfel aliații infractorului Liviu Dragnea fiind de acord ca infractorii să își execute pedeapsa în fotoliul de parlamentar iar acum, cu sprijinul țărănistului Victor Ciorbea și în cea de prim-ministru sau ministru. Așa ajungem o țară care va fi condusă de infractori.

Principiul ar fi trebuit să stea și la baza interdicției ca persoanele condamnate să își mai poată depune candidaturile la alegerile de orice fel. Astăzi avem condamnați penal care se află în perioada de executare a pedepsei sau în perioada de probă de după perioada de condamnare și care au primit girul unor instanțe de judecată să candideze și chiar au ajuns primari sau parlamentari. Absurd !

Destrămarea democrației, cea mai mare valoare a unei societăți umane, este în curs de desfășurare cu votul dat de 20% din cetățenii României, alți 20% fiind într-o relativă opoziție (?!), iar 60% fiind de acord cu ce vor face acei 20% care nu vor democrație !

Corect ar fi ca pe baza acestui principiu, PNL să conteste la ICCJ validările în Parlament ale infractorilor neamului. Sunt destui care au deja condamnări penale !