La comisii așteaptă parlamentarii, alături negociază liderii PSD, ALDE și UDMR „șpaga politică”

Agerpres. Cameră: Dezbaterea unui proiect UDMR referitor la folosirea limbii materne, amânată în comisii

Trei comisii convocate pentru ora 18.00. De urgență ! Obiectul activității: discutarea unor proiecte de lege cerute de UDMR ! Șpaga politică pe care PSD și ALDE sunt gata să o dea UDMR pentru asigurarea votului celor 30 de parlamentari maghiari în favoarea moțiunii de cenzură, demnă de Cartea Recordurilor, pentru a da afară din funcție un prim-ministru recalcitrant membru PSD care nu mai vrea să asculte de poruncile infractorului Liviu Dragnea.

PNL, prin vocea deputatului Cătălin Predoiu au protestat.

„Suntem azi în Parlament în fața unui abuz pe care PSD-ALDE îl comit, nu numai împotriva intereselor României, dar și împotriva ideii de parlamentarism, chiar și împotriva ideii de conviețuire pașnică între majoritate și minoritate. Suntem în fața Comisiei juridice, convocată nestatutar împreună cu Comisia pentru administrație publică și Comisia pentru drepturile omului la ora 18,00. Timp de 40 de minute, fără nicio explicație, toți colegii din toate partidele au fost lăsați să aștepte, în timp ce liderii PSD, liderii ALDE și liderii UDMR au negociat alături trocul pe care intenționează PSD să-l facă pentru a-și menține puterea domnul Dragnea în PSD și în Parlament”

Culmea ! Mita politică se dă pe față ! Nu, nu se dă ungurilor Ardealul. Nu mai este mult și populația română din câteva județe transilvane va depăși ca număr populația întregii Ungarii ! Se încearcă crearea unei Ungarii noi în Transilvania, se încearcă obținerea unor „foloase” pentru populația maghiară (nici nu mai este clar dacă este în favoarea ei sau doar ca urmare a unor comenzi externe !) în România pentru ca odată precedentul realizat, Budapesta să îl ceară altor state care au populație maghiară pe teritoriul lor.

Cătălin Predoiu care este un excelent jurist a sesizat încălcări grave ale unor principii privind drepturile omului în proiectul de lege al UDMR. Stupidă situație ! Promovat ca inițiativă legislativă care să apere niște drepturi și libertăți civile, în expunerea de motive, având norme contrare scopului declarat !

„Este incalificabil ceea ce ni se propune prin acest proiect de lege pe care l-am văzut și care este în continuare subiect al acestui troc, este incalificabil modul în care principii fundamentale ale drepturilor omului, standarde privind protecția minorităților sunt călcate în picioare, tocmai pretinzându-se respectul acestor standarde”

Oare, nu cumva UDMR vrea să pună România în dificultate în fața celorlalte state europene ? NU cumva UDMR urmărește ca prin astfel de manevre să strice relațiile României cu alte state care au comunități maghiare pe teritoriul lor dar care au respins ferm toate „inițiativele” Budapestei ?

Disperarea infractorului Liviu Dragnea este probabil uriașă din moment ce el și echipa care îl însoțește este de acord să pună România în dificultate în relațiile cu alte state.

Unul dintre obiectivele OUG nr. 13/2017 a fost favorizarea încălcării drepturilor omului !

infractorul Dragnea și Iordache

În cadrul discuției "Europa la răscruce. Între populismul naționalist și democrația liberală", susținută la Facultatea de Științe Politice a Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA), cu participarea unor invitați din Europa, Cristian Pîrvulescu, decan al Facultății de Științe Politice a venit cu o apreciere interesantă, ca urmare a analizei celebrei OUG nr. 13/2017. Agerpres.

Celebra Ordonanță 13, în momentul de față respinsă de către Parlament, conține două elemente iliberale asupra cărora nu s-au făcut deloc referiri în ultima vreme. Aceste două elemente se referă la atacarea drepturilor omului. Respectiv la articolul 269 privind abuzul în serviciu exista un alineat care se referea la abuzul în serviciu îndreptat împotriva drepturilor omului. Era vorba de discriminare (...). Conform vechiului Cod Penal, cei care făceau asemenea abuzuri erau pedepsiți între 3 și 7 ani de închisoare. În formula pe care Guvernul a modificat-o și care va intra în dezbaterea Parlamentului, pedeapsa este de la 3 luni la un an sau amendă penală

A fost introdus în Ordonanță un articol nou, care prevede că actele normative pe baza cărora s-au luat astfel de decizii sunt exonerate de la orice pedeapsă. Parlamentul, Guvernul, administrația locală care va lua decizii împotriva omului nu va fi în niciun fel pedepsită

Este foarte bine că se vine cu astfel de analize. Sunt rezultate șocante. Culmea, observația se susține fără prea mare greutate. Avem la dispoziție „materialul clientului”, clientul fiind PSD-ALDE, Guvernul lor și toți cei care îi susțin.

3. Articolul 297 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Abuzul in serviciu Art. 297(1) Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, cu stiinta, indeplineste un act prin incalcarea unor dispozitii exprese dintr-o lege, o ordonanta sau o ordonanta de urgenta a Guvernului sau nu indeplineste un act prevazut de dispozitiile exprese dintr-o lege, o ordonanta sau o ordonanta de urgenta a Guvernului si prin aceasta cauzeaza o paguba materiala mai mare de 200.000 lei ori o vatamare grava, certa si efectiva a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, astfel cum sunt prevazute si garantate de legile in vigoare, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda. (2) Fapta functionarului public care, in exercitarea serviciului, ingradeste exercitarea unui drept al unei persoane ori creeaza pentru aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, apartenenta politica, avere, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda. (3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu se aplica in cazul emiterii, aprobarii sau adoptarii actelor normative." 

Cristian Pîrvulescu se referă expres la alin. (2) și (3) din art. 297 ((alin. (3) fiind nou !)). Dacă stăm să judecăm situația, să punem norma să lucreze în viața reală, dacă ne punem în situația persoanei vătămate, vom observa că nu vom avea parte de dreptate ! Mai ales dacă vom merge și la procedura prin care o plângere penală sau denunț pot duce la investirea procurorilor cu cercetarea abuzului în serviciu ! Nu trebuie neglijat acest aspect. Cei care au mânărit articolul, și-au luat măsuri de siguranța ca dreptul la cercetarea penală a unei astfel de fapte să aibă un termen de decădere ! Nu reclami imediat, adio dreptate !

Cristian Pîrvulescu nu s-a referit însă și la faptul că celebra OUG nr. 13/2017 abrogă art. 298 din Codul penal. Care confirmă intenția infractorului Dragnea, a inculpatului Tăriceanu și a celor din Guvernul Grindeanu de a permite încălcarea drepturilor omului de către cei din administrația publică și din Parlament.

Cod penalArt. 298 Neglijența în serviciu - articol abrogat prin OUG 13/2017
Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Ce rezultă din analiză ? Nimic mai mult decât faptul că orice funcționar public te poate trimite la dracu atunci când tu, cetățeanul, ceri unei instituții abilitate a statului să rezolve, potrivit legii, o situație juridică cu care te confrunți. Dacă funcționarul respectiv în loc să îți rezolve cererea îți provoacă o pagubă ori o vătămare a intereselor tale legitime, se poate scuza că a fost neatent. Prin abrogarea art. 298, se asigură posibilitatea ca vinovăția - care este prevăzută la art. 297 alin. (2) -, să nu mai poată fi dovedită sau (hai să le dau o șansă) să fie foarte greu de dovedit !

Această OUG avea rolul să „curețe” terenul pentru activitatea unor miniștri din Guvernul Grindeanu. Nici nu mai există umbră de îndoială. Mai ales a acelor miniștri care au de distribuit fondurile publice, în mod discreționar ! Iar alin. (3), nou introdus în art. 297, are rolul de a bloca orice acțiune împotriva celor care emit acte normative care pot duce la încălcarea unor drepturi și libertăți civile prevăzute și apărate prin Constituție.

Această putere coruptă trebuie să plece.  Or fi pe la PSD și oameni care au respect față de Constituție și lege care să poată forma un Guvern și să își îndeplinească rolul obținut prin alegeri.

Strălucitul obedient Victor Ciorbea a cuvântat.

Am citit pe HotNews o declarație a lui Ciorbea, nedemnul Avocat al Poporului. Este halucinant acest om.

Eu voi rupe declarația lui pe idei. Plecând de la cele trei posibilități pe care un om le are: a face, a nu face, a se abține să facă.

Victor Ciorbea este în această situație „dilematică”. Dacă fac, oare ce mi se întâmplă ? Dacă nu fac, ce mi se întâmplă ? Dacă mă abțin să fac, ce mise întâmplă ? Nimic despre morală aici. El face afirmații care exclud morala ! Iar morala stă în orânduirile date de lege ! Pentru că legile sunt codificări ale normelor morale acceptate de societate. Este simplu, dar ...

Pentru că mi s-a atras atenția de unii cititori că jignesc personajele, nu voi scrie tot ce îmi trece prin minte și ajunge în buricul deș'telor, voi fi sever cu mine însumi însă ... las la latitudinea cititorilor ca în gând, măcar, să spună ce au pe suflet. Nu de alta dar cu infractorul Dragnea la putere nu te joci. Face o largă majoritate și bagă legea aia a lui cu „jignirea partidelor și a politicienilor în mediul virtual”.

Spune Ciorbea, cam haotic, după cum îi este felul:

N-am fost sesizat nici de partide, nici de institutii, nici de cetateni, dar (...), aseara, la diverse posturi de televiziune, la diverse dezbateri, emisiuni, s-a spus ca ar fi cazul ca Avocatul Poporului sa intervina. Si atunci am dat in lucru la Serviciul Contencios Constitutional sa analizam, sa facem un fel de prima lectura mai atenta a textelor legale, a jurisprudentei Curtii Constitutionale si a CEDO in materie si sa decidem daca ne sesizam sau nu din oficiu, in conditiile in care nu sosesc sesizari oficiale.

Să citim și să recitim. Nu este sesizat potrivit legii de încălcarea unui drept fundamental al omului prevăzut în Constituție însă, stând el pe la Tv, urmărind el emisiunile, a „sesizat” că unii participanți la discuții au făcut o referire la Avocatul Poporului cu privire la încălcarea unui drept fundamental !

Care este acel drept ? Dreptul infractorului Liviu Dragnea de a ocupa funcția de prim-ministru sau ministru în guvernul pe care PSD îl va forma după alegerile din 11 decembrie 2016 ! Nu cumva este o încălcare aici ? Din moment ce a câștigat alegerile iar Constituția nu prevede această interdicție, nu cumva i se încalcă omului un drept fundamental, acela de a ocupa o funcție publică ? Din moment ce infractorul poate deveni reprezentant al poporului în Parlament, care este organul reprezentativ suprem al poporului, prima putere a statutului, de ce i se interzice alesului poporului să ocupe o demnitate publică în cea de a doua putere a statului, în organul administrației de stat ? Uite o problemă !

Sigur ca mi-as dori sa se rezolve problema asta fara implicarea institutiei noastre, sa se rezolve direct intre institutiile prevazute direct de catre Constitutie, dupa cum mi-as dori sa se gaseasca alte solutii sau formule, dar nu puteam ramane total pasiv, pentru ca, totusi, (...) sunt in discutie aspecte foarte importante de ordin constitutional, cu implicatii deosebite si nu pot sa ma limitez sa ma sesizez din oficiu numai la cazuri importante, dar care vizeaza o persoana sau un grup de persoane ale caror drepturi si libertati sunt afectate. (...) 

Abramburit, Victor Ciorbea ne spune că:

- ar fi trebui să rezolve această „problemă” alte instituții. Care ar fi acelea ? Parlamentul să revină asupra textului legii și să scoată interdicția ? Curtea Constituțională să fie sesizată de PSD cu neconstituționalitatea legii construită și impusă de PSD în 2001 ? Dar este o problemă de rezolvat ? Au trecut 15 ani de când există „problema” pe care Victor Ciorbea o pune sub semnul întrebării. Până acum legea a fost bună iar astăzi el, Avocatul Poporului Victor Ciorbea constată că are avea ceva probleme ! Sinistru !
- „problema” are implicații deosebite ! De unde până unde ? Este cumva afectată siguranța națională, este cumva afectată bunăstarea întregului popor, sunt puse în pericol drepturile și libertățile civile ale cetățenilor țării ? Interdicția impusă infractorilor de a ocupa funcții în administrația publică este o problemă „cu implicații deosebite” ? Fascinant !
- nu „este un caz important” dar vizează persoana sau grupuri de persoane ale căror drepturi și libertăți sunt afectate ?! Delir verbal.

Eu cred că Ciorbea face această declarație pentru a arăta că vrea să rămână la conducerea instituției Avocatul Poporului și că este gata să facă ce i se cere. Chiar și imposibilul dacă se poate.

Iar Victor Ciorbea pe altă „scenă” se declară urmaș al țărăniștilor ! Purtători ai „microbului” democrației ! Halal țărănist !

Curtea Constituțională a României a enunțat un principiu într-o decizie din iulie 2016, la o sesizare a Președintelui Klaus Iohannis asupra legii adoptate de majoritatea parlamentară adunată în jurul PSD, prin care primarii și președinții consiliilor județene condamnați cu suspendarea executării pedepsei în penitenciar să își poată îndeplini atribuțiile de serviciu în continuare. Curtea Constituțională a respins legea PSD.

Condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrității, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-și continua activitatea. Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanța judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei

Principiu pe care aleșii poporului strâns uniți în jurul infractorului Liviu Dragnea nu l-au considerat suficient pentru a-l adapta la toate funcțiile elective ! Pentru că așa ar fi trebuit să facă Parlamentul. Să corecteze legile care privesc funcțiile elective în așa fel încât principiul să fie aplicat tuturora. Aplicarea principiului ar fi scos din Parlament pe toți condamnații (și sunt mulți), în special pe infractorul Liviu Dragnea care a câștigat alegerile pentru că o mare parte dintre cetățenii Românei sunt egoiști, auto-suficienți și nu au avut cu cine să voteze (motivează ei). Acești cetățeni au devenit astfel aliații infractorului Liviu Dragnea fiind de acord ca infractorii să își execute pedeapsa în fotoliul de parlamentar iar acum, cu sprijinul țărănistului Victor Ciorbea și în cea de prim-ministru sau ministru. Așa ajungem o țară care va fi condusă de infractori.

Principiul ar fi trebuit să stea și la baza interdicției ca persoanele condamnate să își mai poată depune candidaturile la alegerile de orice fel. Astăzi avem condamnați penal care se află în perioada de executare a pedepsei sau în perioada de probă de după perioada de condamnare și care au primit girul unor instanțe de judecată să candideze și chiar au ajuns primari sau parlamentari. Absurd !

Destrămarea democrației, cea mai mare valoare a unei societăți umane, este în curs de desfășurare cu votul dat de 20% din cetățenii României, alți 20% fiind într-o relativă opoziție (?!), iar 60% fiind de acord cu ce vor face acei 20% care nu vor democrație !

Corect ar fi ca pe baza acestui principiu, PNL să conteste la ICCJ validările în Parlament ale infractorilor neamului. Sunt destui care au deja condamnări penale !

Cum să te faci de râsul curcilor. Cazul Tăriceanu.

Tăricene, nici nu știi cât de mic începi să fii !

Iar se lansează Tăriceanu în aprecieri asupra unui domeniu în care nivelul lui de cunoștințe este la pământ. Ba, de este să fiu mai corect, este la 1 m sub pământ.

Agerpres (aici) ne spune că Tăriceanu se revoltă împotriva OUG adoptată de Guvern pentru modificarea Codului penal, a Codului de procedură penală dar și a Legii privind organizarea Judiciară. Nu are el treabă cu aceste legi. Nu le cunoaște conținutul pentru că nu cunoaște limba în care au fost scrise. Hai să recunoaștem adevărul acolo unde este el.

Proiectul OUG adoptat de Guvern este aici. Cei care cunosc limba și au cunoștințe care să le permită parcurgerea articolelor modificate în comparație cu Deciziile CCR, cerințele Directivelor Parlamentului European și ale Consiliului și textul vechi din coduri, pot face lectura. Celorlalți nu le recomand, este posibil să își prindă urechile. Să aibă încredere în specialiști, unii serioși, nu politruci cu studii juridice. Mai mult, chiar unii judecători sau procurori care au „mârâit” au afirmat că nu s-a supus discuției publice respectivul act normativ sau că ar fi trebuit lăsat la nivelul Parlamentului decizia de modificare prin lege.

Cât privește ultima ipoteză, ea a devenit caducă. Multe decizii ale CCR sunt mult în întârziere, Parlamentul nu a făcut modificările impuse de Constituție, în cele 45 de zile ! Parlamentul nu a făcut nici corecturile impuse de Directivele UE ! De aceea suntem la capătul drumului către sancțiunile UE pentru neaplicarea Directivelor, infringement-ul ăla cu care fiecare stat care o ia razna se înfruntă, la un moment dat. Iar noi, România, sub guvernele Boc și Ponta am cam făcut pe morții când a fost să punem în aplicare respectivele Directive.

Tăriceanu spune că el la Senat a făcut acele modificări. Hm ! Că la Camera Deputaților, sărmanii deputați îngroziți de DNA, de presă și de opinia publică nu au mai îndrăznit să ia deciziile necesare astfel că respectivele legi de modificare și completare au rămas prin sertare. Uite cum Tăriceanu recunoaște, cumva, că Parlamentul s-a făcut de rahat. Păi, cum să nu se facă ?! Dacă modificările concepute de senatori și cele propuse de deputați instituiau noi metode de obținere a imunității parlamentare, încercau să împiedice procurorii să desfășoare acțiunea penală pentru aflarea adevărului sau pur și simplu excludeau procurorii de la aflarea adevărului. Nu degeaba vorbea presa de o nouă „marțe neagră”.

Un site de specialitate serios ne face o sinteză asupra OUG-ului criticat aici.

În concluzie, 30 de articole pun în concordanță legile penale cu Directivele europene, 50 de articole pun în concordanță Deciziile CCR cu codurile penale, restul modificărilor și completărilor au venit ca propuneri ale practicienilor pentru o practică unitară legată și de jurisprudența CEDO, alte modificări erau necesare pentru corelarea textelor de lege.

Să nu uit ! Mi-a plăcut o propoziție din Nota de fundamentare a OUG (evident, proiectul de lege de aprobare a OUG în Parlament are o Expunere de motive care este identică cu Nota de fundamentare).

După ce au luat de la APADOR-CH tema „încălcării drepturilor omului”, pitpalacii politici au anunțat, cum reclamă Tăriceanu, că OUG încalcă „drepturile omului”. Spun „flit, Tăricene”, deși ar merita ceva între ochi. În Nota de fundamentare, MJ observă foarte bine faptul că „Observând numărul relativ mare de texte declarate neconstituţionale și care nu au fost puse în acord cu legea
fundamentală, deși termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituție a expirat, ceea ce poate determina interpretări diferite în jurisprudență cu privire la norme procesual-penale aplicabile, de natură a afecta drepturi și libertăți fundamentale ale cetăţenilor;”. Deci, domnule mai nou tovarăș Tăriceanu, ce ai făcut tu la Senat și ce au făcut colegii lui matale la Camera Deputaților sunt de natură a afecta „drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor”, pentru că textul declarat neconstituțional este abrogat prin Decizia CCR iar în loc nu mai este nimic. De aceea s-a ajuns la întârzierea unor acte procedurale pentru că procurorii au fost obligați să le suspende până când tu și aliații mafioți ați fi dat legea necesară continuării urmăririi penale sau acțiunii penale. Voi, tu și mafioții aliați din partidele majoritare în Parlament ați adoptat tactica de a bloca procurorii prin lipsirea acestora de textele de lege necesare activității lor. Sufletul celeritate a procesului penal. Mai grav, sufletul respect pentru Constituție. Iar mafiotul ăsta de Tăriceanu vorbește de dictatura DNA ?!

Eu cred că este vorba despre dictatura PSD-ALDE. Încălcarea Constituției, ologirea legilor (codurile penale tot la Parlament au fost finalizate și votate pe articole !), împiedicarea celorlalte instituții ale statului să își îndeplinească atribuțiile constituționale etc.

Violența imigrației și drepturile omului.

Voi fi foarte deschis de la început. Consider statele europene care „au chemat” și care au sprijinit migranții, fie ei refugiați sau nu, vinovate de încălcarea drepturilor și libertăților civile ale populației care compune statele europene, membre sau nu a Uniunii Europene. Pentru că au suferit și suferă toți europenii.

Am ales imaginea pentru că este emblematică. Populația (aici din Germania) revoltată de comportamentul imigranților își face singură „dreptate” pentru că autoritățile germane au abdicat de la atributul lor funcțional și oprimă pe germani în favoarea imigranților cu motivări complet aiurea. Din informațiile care tot apar, revoltele împotriva imigranților sunt și revolte împotriva autorităților fie incapabile să asigure securitatea propriei populații fie duplicitare, persoanele revoltate fiind calificate ca „naziști”, „extremiști” etc.

Declarația Universală a Drepturilor Omului are un preambul care ar fi trebuit cunoscut foarte bine de toți guvernanții. Pentru că antecesorii lor au gândit, negociat și acceptat ideile cuprinse în acest act internațional major, au acceptat textul și l-au aprobat iar statele au ratificat respectiva Declarație ba chiar i-au acordat un statut superior prevederilor constituționale. Cât privește drepturile omului, prevederile Declarației sunt superioare prevederilor constituționale. Așa spune Constituția României. Ca atare, judecătorul român este obligat să acorde jurisprudenței internaționale referitoare la drepturile omului o atenție deosebită iar hotărârea pe care o va lua într-o cauză legată de drepturile și libertățile apărate de Declarație să se inspire din practica CEDO.

Iată ce spune Declarația Universală a Drepturilor Omului:

„Preambul

Considerind ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,

Considerind ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvintului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor,

Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,

Considerind ca este esential a se incuraja dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni,

Considerind ca in Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si in valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarit sa favorizeze progresul social si imbunatatirea conditiilor de viata in cadrul unei libertati mai mari, 

Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze in colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,

Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament, 

...”

Aceste concepte din Preambul au fost desfășurate în conținutul Declarației sub forma normelor juridice, toate regăsindu-se în actele normative ale statelor și în Constituțiile lor. De cele mai multe ori așa cum sunt ele formulate în Declarație.

O sumară analiză a evenimentelor generate de masiva imigrație în Europa a populațiilor din spațiul african și asiatic duce la constatarea că guvernele unor state, din considerente obscure, calcule meschine și orgolii prostești au ignorat și disprețuit drepturile oamenilor din propriile țări favorizând astfel actele de barbarie comise de străini, purtători ai unei alte culturi, o cultură care neagă această Declarație Universală.

Spicuind din presă, este ușor de decelat comportamentul abuziv al autorităților:

- în Danemarca se constată că agresiunile sexuale comise asupra femeilor și fetelor daneze de către imigranți au fost nu doar ascunse populației ci au fost „protejate” de autorități ! Poliția nu a dat curs plângerilor depuse, Justiția din Danemarca nu a reacționat pentru apărarea populației țării ! Din momentul în care situația a degenerat, din momentul în care populația a început să își facă singură dreptate - sub forma unui comportament violent împotriva imigranților -, guvernanții au hotărât să recunoască că au fost ascunse (astfel protejate) astfel de fapte;

- în Germania, mai grav, autoritățile au început să îi acuze pe cetățenii germani că „nu sunt gazde bune”, au recomandat ca germanii să își schimbe comportamentul social pentru a face pe placul imigranților aparținând religiei islamice. Este de notorietate faptul că poliția și politicienii germani au mințit cu nerușinare populația cu privire la situația reală a agresiunilor comise împotriva femeilor germane dar și asupra celor care se împotrivesc deciziei absurde a politicienilor aflați la putere de a aduce în Germania imigranți de religie islamică pentru a avea la dispoziție o forță de muncă pentru marii industriași mai ieftină. În Germania situația este complet aiurea. Politicienii germani nu au agresat doar populația germană dar au pus și pun în pericol securitatea tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Din cauza comportamentului politicienilor germani s-a ajuns ca Acordul Schengen să fie pus sub semnul întrebării;

- în Suedia situația degenerează pe zi ce trece. Din țara primitoare pentru imigranții care caută o viață mai bună, Suedia devine pe zi ce trece un iad. Cetățenii s-au organizat și își apără cultura, modul de viață așa cum pot ei, cu ce le-a rămas la dispoziție după ce dreptul la apărare a fost transferat autorităților statului care nu îl respectă. Calificarea populației revoltate ca „extremiști” sau „naziști” nu rezolvă problema. Extremismul nu apare din neant. Extremismul este rezultatul unor abuzuri guvernamentale sau administrative;

- în Finlanda cetățenii s-au organizat să își apere modul de viață și să descurajeze imigranții să rămână în țară;

- în Olanda se manifestă o opoziție din ce în ce mai violentă împotriva imigrației;

Exemple sunt în aproape toate țările. Și la noi au început să se manifeste revolte împotriva imigranților. Din nefericire, ținte ale revoltelor vor fi și imigranții care au reușit după ani și ani de zile să devină parte a societăților în care au fost primiți. Oameni care au acceptat cultura și societatea în care au ajuns să trăiască, oameni care și-au dovedit valoarea socială, oameni de o deosebită calitate. 

Pentru că am mai avut discuții asupra unei reglementări din Declarație, voi face o precizare. Articolul 13 din Declarație nu acoperă dreptul oricui de a intra cum vrea el într-o țară și de se stabili acolo fără acceptul acelei țări.

„Articolul 13

Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de reveni in tara sa”.

Cine este atent, va observa că acest articol are un „cadru”, ca ramele unui tablou, cadru care stabilește niște limite suverane: stat și țară. Prima ipoteză a normei va fi interpretată ținând cont de legislația „statului” din care pleacă emigrantul și legislația „statului” în care acesta dorește să aibă reședința. Dreptul stipulat în Declarație nu înlătură dreptul suveran al statelor, el este un drept general care este complementar legislației privind cetățenia, rezidența, domiciliul etc. În a doua ipoteză, trimiterea la legislația statului/țării este directă: „țara sa”. asta înseamnă că este cetățean al acelei țări, potrivit normelor legale din acea țară. Stabilirea reședinței într-un stat se va face potrivit reglementărilor acelui stat. Ea poate fi acceptată sau respinsă, în funcție de interesele statului în cauză. Jurisprudența internațională în materie a confirmat această interpretare, în mii de procese. 

Am făcut această paranteză pentru a răsturna ideile tembele că acești imigranți au dreptul să se plimbe prin Europa după cum vor mușchii lor, pentru că așa spune la DUDO. Ei bine, nu au acest drept. Dovadă că statele urmează a-i returna cu zecile și sutele de mii statelor de care aparțin.

Uniunea Europeană s-a comportat lamentabil în problema imigrației masive care, pe drept cuvânt, poate fi catalogată ca o invazie. Comisia Europeană a derapat de la rolul ei. Încercând să ajute Germania și statele care au comis grave abateri de la reglementările Tratatului Uniunii Europene - Grecia, Italia, Austria, Franța etc. -, a impus, nepermis, regimul de „cote” de refugiați pe care statele UE trebuie să îi accepte în temeiul „solidarității”. Verificările făcute de autoritățile naționale asupra imigranților au arătat că măsurile impuse de UE, prin diferitele ei organisme, au fost pe lângă situație. Marea majoritate a celor veniți în Europa sunt imigranți economici. În afara pierderilor financiare pe care statele le vor suporta pentru ținerea lor, identificarea lor, returnarea marii lor majorități în statele de origine, statele afectate de imigrație suportă agresiunile împotriva propriei populații și a valorilor pe care acea populație se sprijină din partea unor persoane cu o cultură complet diferită, ostilă culturii statelor europene, o cultură a inegalităților sociale și războiului religios. Este regretabil însă Uniunea Europeană începe să devină un pericol pentru statele europene !

Crimele comise în statele europene în numele islamului, crimele și infracțiunile comise de imigranți având ca victime „gazdele” europene incapabile să își apere viața, cultura și avuția pentru că se bazează pe „statul de drept” construit cu atâta migală în decursul a zeci și sute de ani au declanșat o reacție normală în rândul celor care s-au uitat în oglindă și au constat că sunt băștinași ai țării respective, că au o viață pe care și-o doresc mai bună, că au soții/soți, copii, părinți, frați, surori, bunici și că aceștia sunt în pericol de a-și pierde viața pentru că așa vrea un individ oarecare venit de aiurea, un individ care promovează agresiv o religie ce face din mama lui, din soția lui, din fiica lui, din sora lui persoane de categoria a doua care pot deveni sclave sau pot deveni „ființe destinate dezmățului public” pentru că așa scrie în nu știu ce „carte” sau pentru că așa a stabilit nu știu care lider religios islamist. Manifestările extremiste sunt rezultatul comportamentului abuziv al guvernanților unei țări care pune mai presus de interesele cetățenilor alte interese. Acceptarea și încurajarea imigrației este un abuz guvernamental împotriva cetățenilor țării.

Să fiu mai clar, migrația este un fenomen natural. Ținerea sub control a migrației este o obligație a statelor. O migrație de persoane trebuie să fie acceptată în limitele de absorbție ale statului care acceptă. Respectarea unei religii nu împiedică refuzul religiilor care promovează crima, inegalitatea de gen, războiul religios etc. Purtătorii religiei islamice veniți în Europa în ultimii zeci de ani nu sunt la fel ca reprezentanții religiei islamice care au trăit și trăiesc în statele europene de sute de ani. Islamismul european, cum este și cel din România, a evoluat, este pe picior de egalitate din punctul de vedere al drepturilor omului cu creștinismul. Ambele religii fiind incomplete, totuși, față de aspirațiile la egalitate consemnate în tratatele internaționale. Dar este mult mai bine decât nimicul arătat de islamismul din Arabia, Africa și Asia.

Statele care au provocat această imigrație, această invazie, se fac vinovate de crimele comise. În Franța, în Suedia, în Germania. Este absurd că cele mai multe crime s-au comis exact în statele care au promovat imigrația, invazia.

Limitele „drepturilor omului”. Se cam trage de ele.

Imaginea îl surprinde pe Anders Behring Breivik în timpul masacrului pe care l-a comis în iulie 2011. În Norvegia. În total, 77 persoane ucise pentru că el este împotriva „multiculturalismului”. Un terorist cu nimic mai prejos decât cei care promovează extremismul folosindu-se de confesiunea musulmană.

Un raport al Apărătorului drepturilor publice din Norvegia de anul trecut i-a furnizat argumente să dea în judecată statul norvegian pentru modul în care își execută pedeapsa stabilită de lege, în izolare. Individul consideră și avocatul lui arată că „menținerea lui în izolare reprezintă un risc de tratament inuman”. Ce este culmea, pentru 77 de persoane ucise creatura asta a primit maximum de pedeapsă prevăzută de legea norvegiană, 21 de ani de închisoare !

Eu îmi pun serios întrebarea cu privire la aceste „drepturi ale omului”. La limitele până unde se întind aceste drepturi. Panarama asta cere să îi fie respectate „drepturile” după ce a luat viața celor 77 de oameni ?! Oameni pe care i-a ucis cu sânge rece ? Oameni care potrivit aceleiași legi la care creatura infamă apelează aveau dreptul la viață, principalul drept al omului. Le-a fost luat acest drept iar societatea care l-a condamnat este trasă la răspundere că nu îi crează asasinului condiții „umanitare” pentru executarea pedepsei ! Ceva este în neregulă cu aceste drepturi ale omului. Mi se pare mie sau este vorba despre norme de lege care protejează soarta criminalilor ! Ucide unul o familie întreagă și după niște ani îl vedem prosper om de afaceri pentru că instanțele au fost obligate să constate că legea îl apără. Vezi, Doamne, mașina pe care o conducea nu a răspuns la comenzi când a efectuat o depășire riscantă.

Într-o țară, o grupare armată ucide niște reprezentanți ai autorităților și populație civilă (pentru vina de a fi de altă confesiune) iar legea îi condamnă la moarte. Așa este legea. Organismele internaționale sar în sus revoltate.

În altă țară, un individ ucide și se tot smiorcăie că s-a speriat și a crezut că se apără iar aceleași organisme internaționale plâng în hohote soarta bietului criminal supus presiunilor de către anchetatori, condițiilor de detenție etc.

Devine absurd. Organismele internaționale care mor de grija drepturilor omului apără drepturile criminalilor. Au devenit organisme criminale, avocați „ai diavolului”. Este enervantă situația. Una nu cere pedeapsa maximă pentru crime, toate au grijă însă să ceară pedepse mai mici, condiții de hotel de cel puțin 2 stele pentru viața criminalilor în detenție, toate au grijă ca nu cumva criminalii să fie puși la muncă pentru a plăti cumva detenția. Pentru că detenția costă, plătitorii fiind victimele schilodite rămase în viață sau rudele lor. Nu mai spun de restul populației.

Dreptul la viață, principalul drept al omului, a devenit un moft. Suntem în fața celei mai grave crize sociale din ultimii ani. Marea migrație. Toți, dar absolut toți sunt axați pe soarta imigranților din Europa. Nu sunt refugiați însă pentru că anumite interese politice vor să fie impuse unii lideri europeni îi declară „refugiați”. Mai puțini sunt cei care se îngrijorează de soarta băștinașilor țărilor invadate. ca să nu spun că îi doare'n cot de morții care au tot început să apară prin diferite locuri ca urmare a „supărării” imigranților. Nu mai spun despre modificările impuse modului de viață unor comunități să nu fie „supărați imigranții”. Nu mai spun despre „ofensele” resimțite de imigranți pentru că localnicii au anumite obiceiuri religioase, alimentare, comportamentale etc. Europenii, oriunde ar fi ei sunt obligați de administrațiile locale și centrale să își tempereze confesiunea, să nu își mai promoveze mâncarea, să nu își mai facă sărbătorile pentru că imigranții declarați „refugiați” se simt „ofensați”. Unde am ajuns ? Unde mergem ? Către ce viitor ? Cum este posibil să accepți, tu, autoritate publică a unui stat o lege religioasă în dauna legii civile a statului de care aparții ?! Care mai sunt valorile statului pe care l-ai tot apărat până acum ? Ce mai cauți tu, cetățeanul „X”, în funcția de autoritate publică dacă vii și spui alor tăi să nu deranjeze „musafirii refugiați” cu obiceiurile și religia lor ?!

Debandada criminală promovată inițial de Germania, Franța, Austria și alte state cu niște luni în urmă a început să primească replici. S-a ajuns ca Uniunea Europeană să fie pusă sub semnul întrebării. Statele inițiatoare ale migrației necontrolate vor fi și cele care vor suporta „beneficiile” lipsei de securitate socială. Germania s-a ales cu aproape 1.200.000 de imigranți. Alții sunt pe drumuri. Statele nordice îi refuză. Suedia a introdus controale, Finlanda nu îi mai primește, Norvegia în întoarce, Danemarca îi gonește, statele central și est europene se opun aranjamentelor obscure ale statelor care au sprijinit migrația. Italia și Grecia, statele care au permis migrația vor suporta la rândul lor consecințele. Vor rămâne cu imigranții care vor deveni o povară bugetară și mai grav, vor instaura insecuritatea socială.

Dacă ne uităm cu atenție la componenta politică a puterii din statele care sunt implicate în procesul migrației fără control vedem că este socialistă. În Grecia este Syriza, în Italia sunt socialiștii, în Germania este vicecancelarul Sigmar Gabriel, în Franța este Hollande ... pfui, toți unul și unul. Ba, ce este și mai deranjant, socialiștii cer solidaritate din partea celorlalte state pentru a-i salva de porcăriile făcute. Ei le fac iar alții să le suporte ! Curat-murdar, coane Iancule !

La Bruxelles se ridică, timid, colțul covorului unde se ascunde gunoiul terorist.

Bruxelles a ajuns „capitala terorismului islamic în Europa”.

La Bruxelles s-au adunat toți propovăduitorii „noii ordini mondiale multiculturale” iar statul belgian a devenit un model de toleranță a extremismului și golăniei islamice în dauna propriului popor.

La Bruxelles s-au adunat toate ONG-urile locale și internaționale care promovează, sub lozinca umanitarimului, „moartea omului obișnuit” pentru a face pe plac și a face loc extremistului „sărac și fără noroc în viață”.

Omul obișnuit din Belgia și din Europa, în general, este vinovat pentru modul lui de viață, pentru convențiile sociale la care a ajuns după ani și ani de înfruntări sângeroase, pentru succesul lui economic, mai pentru tot ce are valoare în lumea de azi. De aceea, omul obișnuit trebuie agresat, ucis, deposedat de bunuri, obligat să plătească pentru încarcerarea teroriștilor și a infractorilor după pronunțarea hotărârilor de condamnare de către instanțele de judecată. Totul, dar absolut totul în „spatele” omului obișnuit.

Ceva nu este bine. Toleranța ar trebui să aibă limitele ei. Legislația penală în vigoare este depășită. Omorul nu mai este sancționat pe măsura gravității, i se găsește, mereu și mereu, circumstanțe „atenuante”. Criminalii sunt condamnați cu greutate și după mult timp, iar după un timp, legislația penală permisivă îi pune în libertate. Criminalii comit alte crime, avocații caută noi circumstanțe atenuante, judecătorii dau iar hotărâri „moi”, victimele sau urmașii lor plătesc iar taxe, mai mari, pentru ca în penitenciare să existe condiții de viață pentru criminali mai bune decât la hotelurile de lux. Ceva este strâmb în această lume. Societatea este făcută vinovată pentru că „sărmanii criminali” au fost obligați să comită crimele și de aceea, după mintea promotorilor umanismului trebuie să plătească. Cu vieți frânte, cu infirmități definitive, cu taxe și impozite prin care să se asigure criminalilor „un trai decent”.

Lumea islamică și lumea creștină nu sunt compatibile. Comunitățile islamice trăitoare în statele europene creștine de sute de ani au ajuns la un echilibru social cu comunitățile creștine însă au trecut sute de ani. Azi nu vorbim despre stările de acum 100 de ani sau mai mult însă ar trebui să judecăm la rece și să recunoaștem faptul că au existat și atunci atitudini extremiste și că înfruntarea dură, până la crimă, a obligat „părțile” să ajungă la compromisul atât de lăudat azi. Trebuie să acceptăm că înfruntările religioase au fost criminale. Au fost uciși oameni de către creștini pentru că erau musulmani, au fost uciși creștini ortodocși de către musulmani sau catolici, au fost uciși protestanți de către catolici, au fost uciși catolici de musulmani sau ortodocși. Crimele pentru motive religioase au fost cele mai numeroase, au fost săvârșite în masă, au dispărut populații, etnii, „seminții” etc.

Văd că în Franța se discută, de către puterea politică, o variantă de suspendare a Declarației Europene asupra Drepturilor Omului. Sunt de părere că este bine. Suntem în fața unei situații absolut absurde. Populația Europei s-a angajat să o respecte. Legile din statele europene sunt construite având această Declarație în centrul conceptului de societate.

Politicienii europeni însă, au permis migrația altor populații, străine de modul de viață și de valorile europene și au încercat să oblige populația autohtonă să accepte imigranții din alte state care nu au nici în clin și nici în mânecă Drepturile Omului. Pur și simplu nu le acceptă. Așa cum nu acceptă nici legile laice ale statelor în care parazitează societățile autohtone. Ei au ales să respecte doar legile islamice, legi religioase.

Trebuie pus piciorul în prag. Nu se mai poate așa. Nu se mai poate admite ca în interiorul unui stat să funcționeze, în paralel, un alt tip de stat. Nu se mai poate admite ocuparea abuzivă a teritoriului unui stat de către persoane care nu aparțin, cultural și social, acelui stat. Refuzul integrării în statul de rezidență trebuie să aibă ca urmare expulzarea către statul din care au venit iar pentru cetățenii proprii condamnarea. Legile penale au fost create pentru a apăra societatea împotriva actelor comise în afara legilor statului care le-a adoptat. Forțele de ordine ale statului au și obligația de a impune respectarea legii. Este inadmisibil ca forța de ordine să „recomande” persoanelor vătămate să renunțe la drepturile lor civile pentru „a nu supăra” pe agresor ! Pentru așa ceva, cel care este încă membru al forței de ordine sau cel care îl conduce și i-a indicat un astfel de comportament ar trebui eliminat din sistem.

Politicienii se feresc de criticile „internaționale”. De „rapoartele” diferitelor organizații zis umanitare. Este un comportament greșit. Cred că ar trebui ca aceste organizații internaționale să fie declarate organizații teroriste. Este inadmisibil să îți plângi cei 150 de morți și să faci eforturi imense pentru salvarea celorlalți 300 de răniți și să fii criticat că nu i-ai dat criminalului șansa „unei apărări echilibrate”. Mai mult, să accepți critica unor astfel de ONG-uri umanitariste (de fapt niște teroriști sociali sadea !), pentru că nu i-ai asigurat criminalului condiții de viață în penitenciar la nu știu ce nivel.

Conceptul tembel numit „politică corectă” provoacă moartea concetățenilor noștri de bună credință. Aceste concept a îndepărtat politicul național de obiectivul lui real: guvernarea țării în folosul cetățenilor.

Belgia, Franța, Germania, Olanda și alte state au practicat, de fapt, o politică antinațională. La noi se chinuie tot felul de dobitoci să ne bage în cap că o astfel de politică este „modernă”.  Este pe dracu. Încurajând islamismul că acționeze în statele europene ca în statele islamice, statele europene au semnat condamnarea la moarte a propriilor cetățeni. Încep să cred că europenii sunt masochiști. Din moment ce îi aleg, în continuare, pe politicienii care promovează această formă de multiculturalism și admit existența „statului islamic” pe propriul teritoriu pentru a nu supăra organizațiile zis umanitare de pe tot globul. Cum naiba să judeci altfel din moment ce organizația „Medici fără Frontiere” face spital pentru talibani și permite acestora să folosească spațiul spitalului ca bază militară împotriva statului afgan și apoi să acuzi public autoritățile afgane că au atacat „spitalul” ?! Cum să nu consideri politicienii statelor că sunt cretini din moment ce Guvernul SUA cere scuze ipocriților ONG-iști ?

Fie ne schimbăm, ca societate, fie vom fi făcuți terci de către extremiștii de orice orientare. Degeaba dau din gură politrucii. Extremismul european s-a activat. Ce nu sunt în stare să facă politicienii și forțele de ordine publică vor face organizațiile de crimă organizată. Îi  vor decima pe islamiștii radicali până îi vor goni din Europa. Va fi o reacție naturală. Organizațiile criminale europene nu sunt construite pe sistemul de stat islamic, ci pe cultura și modul de viață european. Criminalitatea islamică este văzută ca un pericol, nu ca o concurență criminală. Este văzută ca un pericol existențial.

Vechea Europă a ajuns la limitele sale „umanitare”, limite care relevă degradarea conceptelor umanitare. Nu sunt doar degradate sunt chiar degradante. Umanitarismul „european” a devenit nociv pentru propria populație. O ucide. Uniunea Europeană va avea de ales. Fie devine o „țară” a propriului popor, fie dispare. Gargara cu pioneze nu mai ține. Oamenii se vor radicaliza și își vor apăra viețile. Incompetența politicienilor de a guverna pentru cetățeni și impotența forțelor de ordine de a servi interesele cetățenilor sunt „blesteme” pentru fiecare națiune.

Lipsa de interes pentru soarta altora de pe alte meleaguri va fi urmată de refuzul de a primi oropsiții  acelor meleaguri. Pentru că „oropsiții” aduc moarte, aduc boli, aduc o altă cultură, o cultură care condamnă la moarte pe pământenii Europei pentru tot felul de „vinovății” primitive ale unei religii care refuză prezentul.

Atacul lui Pleșu

Elegant, cu stil și cu multă bunăvoință față de cei în cauză, oferind la final soluția, Andrei Pleșu atacă folosirea sintagmei „dictatura lui Băsescu”. În Adevărul, în articolul „Proprietatea termenilor”.

Nu îi atacă pe cei de rând, prostimea incultă, postacii care îl înjură pe net, niște nimeni care ajung să vorbească pe la microfoanele televiziunilor. Nu. Îi atacă direct pe cei care au o anume notorietate, care sunt confirmați ca valori intelectuale. Nu îi numește, cu nume și prenume dar dă exemple suficient de lămuritoare, în special pentru cei care sunt la curent cu informația publică.

În urma atacului se desprinde concluzia că cei care folosesc sintagma sunt vinovați de abuz lingvistic, de o rea-credință grosolană, de jignire adusă victimelor reale ale dictaturilor de prin lume, de sprijinire, în final, a lui Băsescu prin victimizarea acestuia.

Mișcarea este inteligentă. Ia un adevăr care nu poate fi ascuns, îl pune în lumina reflectoarelor, face o combinație între analiza gramaticală și politică a termenilor folosiți, nu neagă lui Băsescu vinovăția însă transferă rezultatele guvernării băsesciene în cârca criticilor acestuia. În final rezultă că destructurarea democrației în România este vina exclusivă a criticilor lui Băsescu.

Andrei Pleșu exagerează, chiar dacă tonul și limbajul articolului vrea să fie un semnal de alarmă asupra limbajului folosit cu privire la Băsescu. Exagerează prin aceea că neagă conținutul real al termenului „dictatură”. Duce rezultatul către forma extremă constatată în timp acolo unde dictatura politică a devenit violentă. Neagă dictatura non-violentă, cum este de exemplu, încă, dictatura băsesciană.

Iau de pe wikipedia definiția:

Prin dictatură se înțelege un regim politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică și, prin urmare, un popor este condus forțat de către o persoană, un partid, sau un grup de oameni.

Dictaturile de regulă nu țin cont de drepturile omului, scopul lor fiind menținerea puterii.

Spre deosebire de democrație, în dictaturi nu există alegeri libere, nici opoziție recunoscută de către putere.

Andrei Pleșu nu vrea să vadă esența noțiunii de dictatură: regimul politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică. Iar aici avem exemple, suficiente.

Băsescu, din postura de Președinte al României, interpretează Constituția nu la limita ei ci în contra spiritului ei. Desemnarea premierului, formarea unei majorități artificiale în Parlament pentru a aduce și menține la putere o anume formațiune politică, mimarea consultărilor politice cu partidele de opoziție, intervenția în viața de partid a PD-L și recomandările date opozanților politici de a nu își numi lideri pe care el, Traian Băsescu, nu îi agrează etc.

Băsescu, în calitatea informală de ”șef al executivului” rescrie mereu programul de guvernare și stabilește, cu echipele de consilieri de la Cotroceni, prioritățile momentului. Impune adoptarea unor acte normative în formele pe care el le agrează (aici nu este vorba despre priceperea lui în materiile normate ci despre obligațiile pe care și le asumă față de terți - împreună cu Mugur Isărescu !). Rezultatul ? Cel cunoscut. Învățământul, sănătatea, munca, ordinea publică, justiția sunt schimbate din temelii. Primele acțiuni au fost de destructurare a acestor sisteme ca mai apoi să le modifice după cum crede el de cuviință.

Iar societatea care se opune acestor manevre brutale, inumane, nu are nici un control asupra puterii politice construite prin fraudă electorală. Legea privind pensiile unice a fost adoptată prin fraudă evidentă. Roberta Anastase este autoarea. Forța politică a PD-L, prin Guvernul Boc fără număr, abuzează de ordonanțe și ordonanțe de urgență aducând țara în situație excepțională, în starea de urgență, în starea în care dialogul între societate și puterea politică nu mai poate avea loc. Mai rămâne să fie instaurată legea marțială.

Cu ultimele alegeri fraudate grosolan, cu instituții publice de forță subordonate politicului - Curtea Constituțională, Ministerul Public, serviciile de informații, MAI, ANAF - confirmăm definiția „dictaturii” întru-totul.

Dictaturile nu țin cont de drepturile omului. Tăierea pensiilor și salariilor bugetarilor și desființarea pensiilor ocupaționale sunt un exemplu mai mult decât elocvent. Refuzul Guvernului de a executa hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile este un alt exemplu semnificativ.

În concluzie, tot în fața unei dictaturi suntem. Da, este adevărat, armata nu a fost scoasă pe străzi, poliția și jandarmeria nu trage în manifestanți, oamenii nu ajung după gratii pentru un cuvânt ostil lui Băsescu. Dar, nici pe timpul lui Ceaușescu nu se întâmplau astfel de lucruri mereu. Eu sunt unul dintre cei pățiți și pot confirma faptul că am dat declarații la „organele de specialitate” timp de trei luni, am cam stat pe loc profesional, dar nu am ajuns după gratii. Asta până pe 19 decembrie 1989. Atunci am stat cu soldatul la ușă trei zile, împușcarea lui Ceaușescu fiind actul meu de eliberare. În fine, nici pe timpul lui Ceaușescu cei care spuneau de rău despre dictator nu ajungeau mereu după gratii.

Andrei Pleșu aduce ca exemple de dictatură momentele de final ale acesteia, când starea conflictuală devine extremă și nu starea de zi cu zi. La noi încă se merge pe varianta soft a dictaturii. Procurorii aserviți puterii inventează dosare penale adversarilor politici. Pleșu nu le vede. Nu vede bine ?

Nu sunt dintre cei care cad pe spate când aude de nume sonore în societate. Apreciez pe omul de cultură Pleșu însă am oroare de ceea ce face omul Pleșu atunci când își apără sinecurile.

Prin referirile lui exacte, Pleșu atacă în special pe Andrei Marga. Marga este cel care compară regimul băsescian și pe Băsescu cu hitlerismul și Hitler. Semnificativ, nu ?!