Zi încărcată. Eveniment ceaușist la lansarea lui Ponta.

Și-a lansat Victor Ponta candidatura cu mare fast. Ei au gândit un stil europeano-american. A ieșit comunist. Elena Udrea a afirmat că este pe stilul lui Ceaușescu. Ponta, înțelept nevoie mare, a răspuns că Ceaușescu le făcea în sala palatului, nu pe stadion. Să mori tu ?! Pentru că răspunsul dat lui Udrea nu neagă „modelul”, fiind doar o diferență de loc ! Numai că Ponta iar minte. O imagine care circulă pe net îl contrazice. Același stadion însă în epoci diferite.

Așa era pe timpul lui Ceaușescu.

Așa a fost la Ponta.

Cu oameni aduși cu autocarele de prin toată țara. Cu interdicții de circulație în București ca pe timpul „împușcatului”. Cu televiziunea națională care a întrerupt filmul pe care îl difuza pentru a da în direct lansarea urmașului lui Nicolae Ceaușescu. Cu televiziuni comerciale devenite agenții de propagandă comunistoidă conectate deplin la eveniment. Cu indivizi, dintre noi, cei de toate zilele, ajunși agenți ai cultului personalității viitorului „conducător iubit”. Indivizi cu diplome universitare, aprigi iubitori de parale. Dispariția fizică a lăudătorilor ceaușiști a lăsat un mare loc gol. S-a umplut repede cu lăudătorii băsiști, cu cei năstăsiști iar acum cu cei pontiști. Un președinte de Consiliu Județean a scris o odă în onoarea „iubitului conducător”. Are omul o speranță, doar este judecat pentru acte de corupție.

Dacă nu ar exista pericolul revenirii la comunism prin alegerea ca Președinte al României a lui Victor Ponta și aducerea PSD la putere în toate structurile statului, puteam spune că așa arată socialismul înaintea morții. Are rolul ei și imaginea mulțimii adulatoare însă sunt și evenimente produse pe timpul marelui eveniment care îl neagă. Bani „negri” dați participanților pentru a scanda, componența „administrativă” a participanților din județe (funcționarii publici obligați să participe pentru a nu-și pierde locurile de muncă, salariații firmelor comunale și orășenești, salariații firmelor patronilor susținători ai PSD), părăsirea de către participanți a stadionului înaintea discursului în notă falsă a viitorului „conducător iubit” etc.

Evenimentul a fost grotesc prin falsitate. Victor Ponta a dorit, alături de ciracii lui, să repete evenimentul USL de acum 2 ani. Atunci, cei care au participat au fost de bună credință. Marea lor majoritate. Acum, participanții au fost plătiți sau șantajați să vină. Este o diferență de substanță, pornind de la calitatea participanților.

Culmea-culmilor ! Din întâmplare, din cauză de zi de sâmbătă, din cauză de calendar politic, din multe alte cauze, tot ieri, ca să vezi, Ponta și-a sărbătorit cei 42 de ani împliniți care îl fac „compatibil” cu demnitatea de Președinte al României ! Doar din pură întâmplare. Așa s-a nimerit. Să aibă omul la aniversare aproape 70 de mii de invitați (marea majoritate contra cost). Nu îi putea primi acasă sau în alte spații așa că partidul s-a scormonit prin buzunare și a închiriat cel mai mare stadion din România. Pentru că a mai găsit niște bănuți de care nu aveau cunoștință, i-au dat oamenilor care au venit la aniversare așa, să fie toată lumea mulțumită. Grețos !

În timp ce Ponta își „lansa” candidatura, Vadim Tudor „cerea” membrilor PRM să îl investească cu calitatea de candidat, în cadrul unui Congres extraordinar. Vadim Tudor se vrea iepurele lui Ponta ?! De fapt, Ponta se apropie din ce în ce mai mult de stilul Vadim Tudor.

Partidul, Victor Ponta, România

Comportamentul PSD, în special al lui Victor Ponta, ținut din scurt de baronii politici și interesele baronilor media, Voiculescu și Ghiță, ne arată calea pe care PSD ne-o propune: către comunismul la care am renunțat, formal, în 1989.

Cântecul „Partidul, Ceaușescu, România” cu care radioul și televiziunea ne copleșeau zilele, este de actualitate dacă schimbăm pe Ceaușescu cu Victor Ponta:

„Partidul, Ceaușescu, România

Din veacuri a luptat această țară

Și fii ei de veacuri au visat
Această minunată primăvară
Pe care o tărim înflăcărat

Noi împlinim tot ce-au visat străbunii
Și ducem mai departe visul lor
Spre frumusețea acestei țări și-a lumii
Spre fericirea acestui drag popor.

Poporul, Ceaușescu, România,
Partidul, Ceuașescu, România

Avem în fruntea noastră un fiu al țării
Cel mai iubit și cel mai ascultat.
Ce-n lume, până-n depărtarea zării
E prețuit de oameni și stimat.

Și-aceste trei cuvinte minunate

Cuvinte demne ca un tricolor,
Noi le purtăm în inimă săpate,
Spre comunism, spre anii viitori.

Poporul, Ceuașescu, România,
Partidul, Ceaușescu, România

Emblematică pentru slugărnicia față de puterea politică a fost emisiunea de la Antena 3 a lui Mihai Gâdea, unde a fost repetat un moment de maximă slugărnicie de pe timpul lui Ceaușescu, când echipele de sportivi români câștigători ai unor competiții internaționale erau primite la Nicolae Ceaușescu și se transmitea poporului mesajul că victoriile sportive au fost obținute ca urmare a politicilor PCR.

Față'n față stau aici sportivele lotului de gimnastică și candidații PSD plus anexele la alegerile europarlamentare. 

PNL a reacționat, prin vocea lui Crin Antonescu dar și a altor lideri. Cristina Pocora a publicat poziția PNL față de această adevărată mârșăvie comisă de grupul de propagandă al Antenei 3 și PSD.

„Victor Ponta şi PSD au confiscat luni seară, la Antena 3, lotul național feminin de gimnastică, medaliat cu aur la Campionatul European, în beneficiul imaginii şi campaniei electorale a partidului-stat, PSD.

O ţară întreagă a putut asista în direct la unul dintre cele mai ridicole, penibile şi ruşinoase momente din istoria politicii din România: acela în care un prim-ministru fură de-a dreptul şi în văzul a milioane de români munca istovitoare a unor tinere sportive şi medaliile câştigate pentru România pentru a face o campanie dezgustătoare candidaţilor PSD la alegerile europarlamentare de duminică, prezenţi de altfel, cu mic cu mare, în platoul emisiunii.

Nu era de ajuns că, toată campania, Victor Ponta a folosit statutul său de premier şi banii publici pentru a face propagandă partidului său, PSD. În această ultimă săptămână, a decis să arate fără nicio ruşine că partidul-stat s-a întors cu mai mult tupeu, confiscând imaginea lotului naţional feminin de gimnastică, făcând fotografii electorale cu acesta şi anunţând, fireşte, tot din bani publici, dublarea premiilor pentru sportive într-o evidentă emisiune electorală.

Nu credem că există o dovadă mai clară a revenirii PSD la aroganţa şi sfidarea românilor din vremea partidului-stat edificat între 2000 şi 2004 de către Adrian Năstase.

PNL a atras atenţia pe parcursul întregii campanii asupra derapajului PSD într-o zonă a minciunilor şi abuzurilor, a unui naţionalism învechit şi nedemn de Uniunea Europeană.

Luni seară, nostalgicii vechiului regim comunist au fost pe deplin satisfăcuţi: Victor Ponta a semănat perfect cu Nicolae Ceauşescu care s-a împăunat imediat cu jucătorii Stelei după câştigarea Cupei Campionilor Europeni, iar PSD se poartă tot mai clar ca PCR.

Am asistat cu toţii nu doar la un spectacol grotesc, ci şi la o grosolană încălcare a legilor campaniei electorale: candidaţii PSD s-au asociat în mod voit şi evident cu tricolorul României de pe echipamentul sportivelor, cu imnul intonat în imaginile difuzate, cu performanţele unei echipe naţionale a României, cu medaliile câştigate şi filmate insistent la cadru strâns.

Cea mai potrivită condamnare a acestor practici ruşinoase şi anacronice ale PSD, care duc România într-un trecut de coşmar, o poate da cel mai bine, vizibil și direct electoratul, prin vot, la alegerile din acest an.

20 mai 2014 Cristina Ancuța Pocora

Purtător de cuvânt al PNL”.

Pe blogul său, Iulia Huiu vine cu o explicație a disperării lui Victor Ponta și a PSD de a se folosi de astfel de mijloace de propagandă (aici). Frica de viitor. Preiau de pe blog doar acest pasaj:

„Acțiunile propagandistice, politice și de toate felurile ale lui Victor Ponta au depășit de mult rațiunea unei campanii electorale și calculele pragmatice. În spatele aparenței de forță și invincibilitate stă de fapt foarte multă frică. Pentru că altfel nu se explică, nici rațional, nici pragmatic, de ce un partid care ne vinde public teoria că va lua un scor astronomic, după ce ne-a invadat fiecare colț de stradă și fiecare emisiune televizată cu figura lui Ponta, insistă să producă în fiecare zi alte și alte mostre de propagandă.  Și nu orice fel de propagandă, ci una atât de grețoasă, încât nici nu se poate comenta – vezi episodul cu lotul de gimnastică.

Și atunci singurul răspuns este frica”. 

Pentru cei din PSD am un mesaj. Preluați cântecul de mai sus, înlocuiți „Ceaușescu” cu „Victor Ponta” și aveți cântecul de campanie care să vă ducă mai aproape de timpul de care vă este dor. Timpul istoric al „epocii de aur comuniste” în România.

Vizita controversată. Blaga și Boc la Beijing. PDL se vrea viu

Blaga și Boc sunt în China, în vizită la Partidul Comunist Chinez.

Mediafax. Vasile Blaga:  "Am venit în China, din nou, pentru a întări relaţiile cu colegii chinezi, cu Partidul Comunist Chinez, atât relaţiile pe linie de partid, cât şi relaţiile pe linie de administraţie. Chiar dacă noi suntem, astăzi, în opoziţie, sprijinim în continuare proiectele pe care le-am avut în comun cu partea chineză, atunci când eram la guvernare. Deci rămânem pe aceeaşi linie de relaţii excelente cu Partidul Comunist Chinez".


Vasile Blaga: "Am dorit să împărtăşim din experienţa vastă a Partidului Comunist Chinez, care îmi dau seama că este într-o permanentă reconstrucţie. Incredibil, dar colegii noştri chinezi, practic, şi asta mă bucură, împărtăşesc aceleaşi valori cu noi în tot ceea ce înseamnă construcţia unui partid, pornind de la necesitatea atragerii în partid a elitelor locale, pentru a da valoare organizaţiilor, cât şi a modului în care te raportezi la cetăţean".

Cristian Preda, proaspăt suspendatul din PDL are reacția lui: „După despărțirea de Băsescu, PDL căuta un model. L-a găsit. Nu mai e vorba despre un lider, ci despre o formațiune politică. Partidul Comunist Chinez.

Ceilalți membri PPE vor fi surprinși să afle care e noua referință a popularilor de la București.

În ceea ce mă privește, rămân fidel pluralismului politic și libertății de opinie, pe care “colegii noștri chinezi” le calcă în picioare". Cotidianul.

Ce rețin eu. PDL a avut cu PCC relații confirmate prin proiecte cât timp au fost la guvernare, ceea ce nu este rău, vrea să le aibă în continuare și își dorește ca municipiul Cluj să fie ancora lor. Nu, nu înțeleg, este surprinzător pentru mine, este faptul că popularii europeni nu crâcnesc aici. În Europa sunt „anti-comuniști” feroci iar dincolo de granițele europene pun de blaturi comunistoide. Păi, nu se confirmă astfel că popularii europeni, creștini-democrați de felul lor, sunt tot un fel de comuniști ? Germania lui Merkel șantajează restul Europei cu relațiile ei privilegiate cu Rusia, alții, de prin sud, au relații cu socialiștii de pe alte continente - deh, catolicismul politic le spune că sunt frați, și creștin-democrații și socialiștii, dacă lucrează pentru binele credinței peste tot în lume. Acum vedem că PDL tuna și fulgera împotriva lui Iliescu însă pe sub mână au reușit să îi ia locul ca partener al PCC.

Să vedem ce o mai fi. Nu cumva, Băsescu, la fel ca Ceaușescu după vizita în Coreea de Nord, a luat ceva exemple de la PCC când a luat el măsurile alea absurde „pentru binele poporului” ?!

Atacul lui Pleșu

Elegant, cu stil și cu multă bunăvoință față de cei în cauză, oferind la final soluția, Andrei Pleșu atacă folosirea sintagmei „dictatura lui Băsescu”. În Adevărul, în articolul „Proprietatea termenilor”.

Nu îi atacă pe cei de rând, prostimea incultă, postacii care îl înjură pe net, niște nimeni care ajung să vorbească pe la microfoanele televiziunilor. Nu. Îi atacă direct pe cei care au o anume notorietate, care sunt confirmați ca valori intelectuale. Nu îi numește, cu nume și prenume dar dă exemple suficient de lămuritoare, în special pentru cei care sunt la curent cu informația publică.

În urma atacului se desprinde concluzia că cei care folosesc sintagma sunt vinovați de abuz lingvistic, de o rea-credință grosolană, de jignire adusă victimelor reale ale dictaturilor de prin lume, de sprijinire, în final, a lui Băsescu prin victimizarea acestuia.

Mișcarea este inteligentă. Ia un adevăr care nu poate fi ascuns, îl pune în lumina reflectoarelor, face o combinație între analiza gramaticală și politică a termenilor folosiți, nu neagă lui Băsescu vinovăția însă transferă rezultatele guvernării băsesciene în cârca criticilor acestuia. În final rezultă că destructurarea democrației în România este vina exclusivă a criticilor lui Băsescu.

Andrei Pleșu exagerează, chiar dacă tonul și limbajul articolului vrea să fie un semnal de alarmă asupra limbajului folosit cu privire la Băsescu. Exagerează prin aceea că neagă conținutul real al termenului „dictatură”. Duce rezultatul către forma extremă constatată în timp acolo unde dictatura politică a devenit violentă. Neagă dictatura non-violentă, cum este de exemplu, încă, dictatura băsesciană.

Iau de pe wikipedia definiția:

Prin dictatură se înțelege un regim politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică și, prin urmare, un popor este condus forțat de către o persoană, un partid, sau un grup de oameni.

Dictaturile de regulă nu țin cont de drepturile omului, scopul lor fiind menținerea puterii.

Spre deosebire de democrație, în dictaturi nu există alegeri libere, nici opoziție recunoscută de către putere.

Andrei Pleșu nu vrea să vadă esența noțiunii de dictatură: regimul politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică. Iar aici avem exemple, suficiente.

Băsescu, din postura de Președinte al României, interpretează Constituția nu la limita ei ci în contra spiritului ei. Desemnarea premierului, formarea unei majorități artificiale în Parlament pentru a aduce și menține la putere o anume formațiune politică, mimarea consultărilor politice cu partidele de opoziție, intervenția în viața de partid a PD-L și recomandările date opozanților politici de a nu își numi lideri pe care el, Traian Băsescu, nu îi agrează etc.

Băsescu, în calitatea informală de ”șef al executivului” rescrie mereu programul de guvernare și stabilește, cu echipele de consilieri de la Cotroceni, prioritățile momentului. Impune adoptarea unor acte normative în formele pe care el le agrează (aici nu este vorba despre priceperea lui în materiile normate ci despre obligațiile pe care și le asumă față de terți - împreună cu Mugur Isărescu !). Rezultatul ? Cel cunoscut. Învățământul, sănătatea, munca, ordinea publică, justiția sunt schimbate din temelii. Primele acțiuni au fost de destructurare a acestor sisteme ca mai apoi să le modifice după cum crede el de cuviință.

Iar societatea care se opune acestor manevre brutale, inumane, nu are nici un control asupra puterii politice construite prin fraudă electorală. Legea privind pensiile unice a fost adoptată prin fraudă evidentă. Roberta Anastase este autoarea. Forța politică a PD-L, prin Guvernul Boc fără număr, abuzează de ordonanțe și ordonanțe de urgență aducând țara în situație excepțională, în starea de urgență, în starea în care dialogul între societate și puterea politică nu mai poate avea loc. Mai rămâne să fie instaurată legea marțială.

Cu ultimele alegeri fraudate grosolan, cu instituții publice de forță subordonate politicului - Curtea Constituțională, Ministerul Public, serviciile de informații, MAI, ANAF - confirmăm definiția „dictaturii” întru-totul.

Dictaturile nu țin cont de drepturile omului. Tăierea pensiilor și salariilor bugetarilor și desființarea pensiilor ocupaționale sunt un exemplu mai mult decât elocvent. Refuzul Guvernului de a executa hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile este un alt exemplu semnificativ.

În concluzie, tot în fața unei dictaturi suntem. Da, este adevărat, armata nu a fost scoasă pe străzi, poliția și jandarmeria nu trage în manifestanți, oamenii nu ajung după gratii pentru un cuvânt ostil lui Băsescu. Dar, nici pe timpul lui Ceaușescu nu se întâmplau astfel de lucruri mereu. Eu sunt unul dintre cei pățiți și pot confirma faptul că am dat declarații la „organele de specialitate” timp de trei luni, am cam stat pe loc profesional, dar nu am ajuns după gratii. Asta până pe 19 decembrie 1989. Atunci am stat cu soldatul la ușă trei zile, împușcarea lui Ceaușescu fiind actul meu de eliberare. În fine, nici pe timpul lui Ceaușescu cei care spuneau de rău despre dictator nu ajungeau mereu după gratii.

Andrei Pleșu aduce ca exemple de dictatură momentele de final ale acesteia, când starea conflictuală devine extremă și nu starea de zi cu zi. La noi încă se merge pe varianta soft a dictaturii. Procurorii aserviți puterii inventează dosare penale adversarilor politici. Pleșu nu le vede. Nu vede bine ?

Nu sunt dintre cei care cad pe spate când aude de nume sonore în societate. Apreciez pe omul de cultură Pleșu însă am oroare de ceea ce face omul Pleșu atunci când își apără sinecurile.

Prin referirile lui exacte, Pleșu atacă în special pe Andrei Marga. Marga este cel care compară regimul băsescian și pe Băsescu cu hitlerismul și Hitler. Semnificativ, nu ?!