Basescu in delir. Noroc ca nu mai are putere.

Citesc la Agerpres o informatie. Basescu recomanda, cere diplomatiei romane sa deschida negocieri cu Moscova pentru unificarea Republicii Moldova cu Romania. Temeiul ar fi lichidarea urmarilor pactului ruso-german. Basescu este plecat cu pluta. Fara nici un dubiu.

Moldova este recunoscuta, pe plan international, ca stat. Moldova este independenta, este neutra, este parte a tratatelor internationale. Este subiect al dreptului international.

Ce face Basescu acum, chiar prin declaratia preluata de presa, este sa nu recunoasca suveranitatea R. Moldova. Este o sfidarea a dreptului international. Ba, chiar invita diplomatia romana sa se stearga la fund cu tratatele internationale si sa negicieze cu Rusia soarta altui stat impotriva vointei cetatenilor acelui stat.

Basescu se comporta ca un idiot. Normal ca in Moldova vor fi stimulate unele spirite. Politicienii pro-europeni din Moldova tocmai primesc de la Basescu un picior in gura.

Spiritele se vor incinge si in Ucraina ! Pactul Molotov-Ribentrop priveste mai multe teritorii. Ba, daca ne uitam in urma, vor apare si alte semne de intrebare la alti vecini.

O astfel de declaratie pune Romania intr-o pozitie foarte jenanta fata de toti vecinii sai. Ea poate fi interpretata ca intentie de revizuire a frontierelor. Practic, Basescu incearca sa elimine imaginea tarii ca stat stabil, echilibrat, ca stat furnizor de securitate in sud-estul Europei. Basescu ataca grosolan, politic, reusitele politice ale tarii in cadrul NATO si UE.

Sunt convins ca vor exista reactii. Vecinii vor fi primii. Sunt aspecte pe care nu le stim. Sunt probleme pe care vecinii le considera "sensibile". Un astfel de comportament din partea unei tari membre a UE este impotriva conceptelor care stau la baza formarii UE ! Este impotriva conceptelor care stau la baza formarii NATO ! Revizionismul manifest al lui Traian Basescu si in mod sigur al altora care se joaca de-a politica este ucigator. Pentru a nu suporta consecintele, diplomatia romana trebuie sa dea un raspuns ferm tuturor statelor care vor pune intrebari din care sa se inteleaga clar ca Basescu vorbeste aiurea.

Mai mult, mai ales la toamna ar trebui ca cei care mai au un dram de minte sa nu il mai sustina politic. Acest individ este o catastrofa politica pentru noi.

Astept reactiile oficiale. Bine, ma astept si la reactii ale statelor vecine. Astept si reactii ale UE sau NATO. Un astfel de discurs al unui fost sef de stat este inadmisibil.

Iar despre Schengen. Corlățean, Băsescu ...

Mediafax publică punctul de vedere al ministrului de externe Titus Corlățean cu privire la aderarea la Schengen: "Care este concluzia? Dacă noi nu vom obţine o decizie corectă, legitimă, (înseamnă - n.r.) faptul că acest proces bazat pe nişte criterii de vechime, pe un Tratat European, nu mai este credibil. Nu mai este credibil, nu mai sunt interesat să fac parte din acest proces. Şi e bine de reţinut. (...) Aşa cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare. Prezentăm, scoatem paşaportul, companiile, inclusiv cele occidentale, vor pierde bani şi dacă UE va dori la un moment dat, sau cei care se opun, să invite România, să o facă".

Opinia mea este că unele centre de putere din cadrul UE au exagerat, nepermis de mult, cu aderarea la Schengen a României și Bulgariei. Practic, pentru aderarea la Schengen, noi am preluat și adoptat legislația necesară începând cu anul 2000, am lucrat intens - chiar „foarte intens” cu sprijinul Germaniei, Franței, Spaniei, Olandei, Danemarcei, Suediei ... pentru dotarea materială și adoptarea procedurilor de control la frontieră și pe teritoriul național al străinilor etc. S-au băgat bani mulți în securizarea frontierelor și controlul străinilor. A tuturor frontierelor, nu doar cu privire la controlul documentelor de călătorie în punctele de trecere. Bani din bugetul național, bani din fondurile europene. Bani mulți. Am ajuns la nivelul de sus al securizării frontierelor. Frontierele românești sunt printre cele mai performante putând prelua, cu brio, o parte a efortului de securizare a teritoriului european. Așa cum este, de fapt, scopul Acordului Schegen și a Acordului de aplicare plus alte documente care le completează.

Pe undeva, înțeleg ieșirea lui Corlățean. Doar că această vorbă trebuie completată cu măsurile ce impun începerea controlul la frontiera Schengen (cu Ungaria) așa cum se execută el în Marea Britanie. Ani și ani de zile noi am scos de sub control cetățenii UE. Ai noștri sunt supuși controlului și urmăririi polițienești. Raportul România-statele Schengen nu este egal.

Băsescu, cel vinovat pentru ratarea aderării la Schengen, iese acum ca râia în față și îl observă pe Corlățean. Jegos. Confirmă statutul de slugă pe care îl are față de unii lideri ai cancelariilor europene.

Știu cum se poartă astfel de negocieri și mai știu că întârzierea aderării noastre la Schengen se datorează slăbiciunii de care a dat dovadă Traian Băsescu și gașca lui de incompetenți de la Cotroceni. Pentru mine este evident că nu Ministerul de Externe a planificat și stabilit strategia de aderare ci Traian Băsescu și Cotroceniul. În plus, Băsescu și miniștrii de la interne impuși de el au fost niște mari habarniști: Blaga și Igaș. Tusea și Junghiul. Plus că au înlocuit specialiștii pe frontiere cu habarniștii de la poliție, pupincuriști de seamă doritori de grade și funcții inaccesibile în poliție.

Referendumul. Între CCR, lege și oug

Agerpres.

„În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a constatat că Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru", se arată într-un comunicat al CCR.

Explicație. CCR constată că trebuie respectat principiul validității referendumului - prezența la referendum a jumătate +1 din numărul celor înscriși în listele electorale - și doi, că Președintele României poate fi demis cu votul majorității celor care participă la referendum dacă este îndeplinită prima condiție. Practic, legea care modifica legea referendumului (introdusă în forță de PD-L în iarnă) și îi dădea lui Băsescu liniștea, se modifică în sensul că demiterea Președintelui României nu mai este condiționată de votul împotriva lui a 50%+1 din cei înscriși în listele electorale.

Ei bine, CCR a lucrat pe PL-x nr. 264/2012
Proiect de Lege pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului
inițiativă a deputatului Pieptea Cornel (PNL) și senatorului Severin Georgică (PSD). În proiectul lor, se modifică art. 10 din Legea referendumului în sensul:

„Art. 10. – Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă, în urma desfăşurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate”.

A se observa că inițiativa nu face o excludere de la condiția art. 5 alin 2 din Legea referendumului, așa cum face OUG nr. 41/2012 care modifică, mai mult, Legea referendumului și care are o formulare expresă la condiție:

 „1. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:Art. 10. — Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetatenilor care au participat la referendum.”

Ce se aplică ? Este întrebarea pe buzele tuturor. Se face modificarea Legii referendumului după decizia CCR la proiectul de lege sau se aplică OUG 41/2012. Respectând succesiunea actelor normative, juriștii cu mai multă experiență spun că se aplică OUG 41/2012. Corect. De fapt, de la publicarea lui în MOf al României este actul normativ care este valabil. Deci, CCR nu s-a pronunțat pe OUG 41/2012 ci pe proiectul de lege arătat mai sus. De fapt, OUG dispune, în articolul final, că Legea referendumului se va completa cu cele prevăzute îi OUG după ce acesta va deveni lege.

Recunosc că am fost confuzat un timp urmărind demența știrilor de peste tot. După ce am trecut la documentare m-am liniștit. Știu, Toni Greblă susține că și OUG ar trebui modificat în sensul dispus de CCR la celălalt act normativ. Toni Greblă se teme de campania furibundă a PD-L. Însă, OUG are în spate, așa cum a declarat și Ponta, o Decizie a CCR din 2007 care a constatat că o astfel de soluție este constituțională.

Apoi, analizând mai atent Decizia CCR de azi, ea nu intră în contradicție cu altă lege. Este o decizie pentru acel proiect de lege, decizie dată în procedura controlului constituțional preventiv, anterior promulgării ei. Ca atare, CCR va fi probabil sesizată asupra constituționalității Legii care aprobă OUG 41/2012, iar atunci Guvernul și Parlamentul vor motiva cu prevederile Deciziei CCR din 2007.

Eu concluzionez că Guvernul va organiza referendumul după prevederile OUG 4/2012, actul normativ în vigoare care, prin caracterul său de act ulterior, de reglementare nouă, este superior legii pe care o modifică.

Nu știu cum va juca Guvernul. Eu doresc să aplice OUG. Sper să nu îl modifice mai ales că a început campania pentru referendum de ieri, că regulile nu mai pot fi schimbate pe timpul campaniei și că da, Traian Băsescu merită o demitere fără „dureri”.

Eșecul politic Băsescu la Chicago

Traian Băsescu este un eșec politic. Un mare eșec politic. Cel mai mare eșec politic din România. A fost și este un dezastru politic. Needucat, neinstruit, paranoic, vanitos, adept al cezarismului.

Acum este la Chicago unde vrea glorie. Vrea confirmarea românilor din America obișnuiți cu tipul de guvernare local, unde Președintele SUA este și șeful guvernului. Printre „hăhăituri” comite gafe după gafe.

Mă folosesc de Mediafax pentru a puncta unele momente întâlnirii de la Chicago.

Băsescu gafează în această declarație. „Şeful politicii externe a statului român este şeful statului român”, spune Băsescu. Fals. În primul rând el nu este „șef al statului”. În al doilea rând nu este șeful politicii externe. Este Președintele României. Constituția spune altceva. La art. 91 se prevede că „Președintele încheie tratate internaționale în numele Românei, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului ...”. Încheierea înseamnă exact ce prevede DEX: o terminare a unei acțiuni, a pune capăt unei acțiuni. Aici, are sensul de a semna tratatul negociat de Guvern în baza unui mandat dat de Parlament. Pentru că Parlamentul este „organul reprezentativ suprem al poporului român” ((art. 1 alin. (1)), Parlamentul acceptă programul de guvernare al Guvernului pentru asigurarea de către acesta a politicii interne și externe ((art. 101 alin. (1)), Guvernul se supune controlului parlamentar fiind obligat să prezinte comisiilor parlamentare, inclusiv comisiei de politică externă, documentele și informațiile cerute de aceste comisii ((art. 111 alin. (1)) etc. Este mai mult decât clar că Băsescu încearcă prin minciună să dea impresia că este altceva decât spune legea supremă.

Andrei Marga l-a contrat. Imediat.

"Sigur, cum spunea şi domnul preşedinte, direcţia politicii externe o stabileşte Parlamentul, o stabilesc autorităţile. Şi sigur, preşedintele este cel care, conform Constituţiei, are întreaga autoritate în acest domeniu", a spus Marga. Finalul este o ironie superbă.

O altă mare gafă comisă de Băsescu este aceea prin care descurajează înapoierea în țară a celor care ar dori să revină. Nu tu speranța că mâine va fi mai bine. Nu, mesajul a fost clar. Nu veniți. De ce ? Pentru că el este incapabil să înțeleagă că România nu este o groapă de gunoi ? Pentru că i se termină mandatul, posibil înainte de termen ? O răzbunare față de cei care iau gonit habarniștii de la Palatul Victoria.

Vizita idiotului la Chicago arată cât de mic este în gândire. Un astfel de politician ar trebui alungat cu pietre. Este un anti-român.

Guvernul României, al lui Ponta, al USL ...

Ieri, cumva la cald, am postat pe FB. Azi, mai „la rece” încerc să îmi dau cu părerea fără a fi convins că voi convinge pe cineva. Avem gusturi și gusturi.

Am umblat destul să caut această imagine cu care să îmi împodobesc articolul. Am luat-o de la Antena 3. În rest, nu în totalitate, am găsit doar decupaje cu Ponta în centru imaginii, ca mesaj pentru poporul cititor că stăpânul este Ponta, PSD și Iliescu (pentru cei mai nărăviți), PNL și Antonescu intrând în plan secund, nesemnificativ.

Până la aprobarea guvernului în Parlament, după posibilele „observații” ale lui Băsescu asupra unor miniștri - sigur Alistar (ANI și incompatibilitatea lui Alistar cu puterea publică în mandatul lui Băsescu), Mircea Diaconu (pentru urmărirea penală în curs de desfășurare), Andrei Marga (pentru că este Andrei Marga) și posibil și alții -, drept ce i s-a dat de către Curtea Constituțională portocalie a României împănată cu portocalezi fără coloană vertebrală și cu ciudate judecăți despre articolele constituționale dacă interesele partidului portocaliu sau ale nașparliului lider portocalez le cer. Până vineri, când se prevede în calendarul USL trimiterea listei la președinții portocalezi ale celor două Camere parlamentare, este timp pentru puțin circ constituțional cu Băsescu în rol de clovn. Iar de o va face, Băsescu nu riscă nimic. CCR a dat interpretarea constituțională care exclude orice altă interpretare cât timp la Curtea Constituțională există derbedeii portocalezi. Bag seama că nu este exclus ca raportul de putere la CCR să se schimbe, normal, odată cu schimbarea puternicilor zilei. Posibil ca și „măcelarii” judecători ai PDL să își schimbe atitudinea deoarece au niște cereri foarte omenești față de Parlamentul cu puterea răsturnată. Vor să fie considerați ca magistrați după ce vor trece în civilie pentru a beneficia și ei, sărăcuții, de niște pensii „nesimțite”. Legea promovată de portocalezii din CCR este acum la mâna noii puteri.

După posibilul circ băsescian, aproape obligatoriu pentru derbedeul de la Cotroceni în interesul PDL aflat în disoluție (ar fi un semnal pentru portocalezi și „hanaliștii” lor, nu mai spun de jurnaliștii din redacțiile pervertite, să toace cu mânie proletară pe cei pe care Băsescu îi identifică ca fiind „incompatibilii” naționali), lista lui Ponta va ajunge la Parlament unde procedurile vor urma cursul normal. Vor fi declarații politice amestecate cu declarații politicianiste, vor fi păreri echilibrate, vor fi așteptări normale alături de păreri aiurea și așteptări absurde.

Nu are rost, nu are sens să îi iau pe cei nominalizați la puricat. Am observat că noi am intrat de multe ori în jocul lui Băsescu și am reținut, fără nici un motiv cât de cât sănătos, tot felul de baliverne aruncate pe piață de propaganda portocalie astfel că azi avem la dispoziție, pentru că au fost mai mult timp comentate, doar buruienile băsesciene. Observ că motivațiile și contraargumentele persoanelor atacate de portocalezi au fost fie ignorate, fie „desființate” tocmai de cei care ar fi trebuit să le vină în sprijin. De aceea acord încrederea mea tuturor celor nominalizați și sper ca aceștia să îi facă viața cât mai grea lui Traian Băsescu, să îl oblige să se recunoască învins, să îl „ajute” să își dea demisia de onoare, astfel încât așteptările mele și ale celorlalți ca mine să se împlinească în acest an, în cele 6 luni de mandat ale acestui guvern promis.

De va trece de Parlament guvernul Ponta, Băsescu va avea în față o structură guvernamentală solidă, ostilă, hotărâtă să îi corecteze derapajele de până acum și nu să îi asculte „directivele de mare șef priceput la toate”.

De va intra în funcțiune acest guvern, toate comisiile prezidențiale care au format adevăratul guvern, aflate sub controlul exclusiv al lui Băsescu, își pierd justificarea de a mai exista. Administrația prezidențială devenită în acest timp un monstru organizațional, în care și-au găsit culcușul tot felul de aiuriți înzestrați cu diplome și titluri academice care mai de care mai ciudate (pe principiul fidelității portocalii), va urma un proces rapid de reducere numerică și reformă administrativă. Poate nu acum, Băsescu având încă niște bani alocați și nevoie de acei habarniști pentru a avea la îndemână și a pune la dispoziția PDL niște analize, cât de cât logice, pentru lupta politică din acest an. Sigur însă că în proiecția bugetară pentru anul 2013, care este posibil să fie înaintată Parlamentului până în luna octombrie a acestui an, deci pe timpul acestei guvernări temporare, Administrația prezidențială va suferi serioase amputări financiare. Iar Traian Băsescu nu va mai putea interveni pentru a impune bugetarea ei după cum vrea mușchii lui. Guvernul Ponta îi va lua banii. Posibil ca la prima rectificare bugetară, absolut necesară pentru a trece banii de la risipa planificată la fostul minister al lui Udrea, la necesitățile stringente ale respectării legii (îndeplinirea hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile, bașca corectarea jafului comis de guvernele Boc-Ungureanu în buzunarele pensionarilor), plus organizarea corectă a alegerilor din acest an, să vedem cum sistemul de sinecuri băsesciene își pierd alocările promise și își vor reduce sau înceta activitatea. Iar aici am în vedere și acele institute și agenții construite pentru clientela politică băsesciană. Vom citi lamentările lui Patapievici, Tismănenau, vom „auzi” urletele de durere ale altora, vom asculta criticile acerbe ale „hanaliștilor” băsescieni și vom asista la „reglajele fine” în grilele de posturi ale TVR, care nu este bugetat de la Administrația prezidențială, ci de la guvern. Să vezi atunci circ.

Nu are rost să dezvoltăm teoria „drobului de sare”, specialitate românească de Cartea Recordurilor, cu ce vor face și vor drege miniștrii nominalizați, nu are rost să stabilim prioritățile viitorului guvern din moment ce ele se cunosc, nici nu pot fi altele sau prea multe, timpul de 6 luni trebuind afectat exclusiv auditului în ministere, excluderii portocalezilor aduși în funcții publice pe criterii politice, organizării concursurilor pe posturile publice rămase vacante, rectificării bugetare, reparării atrocităților comise de băsescienii aflați la guvernare până acum, promovării în străinătate a unei Românii capabile de dialog și colaborare internațională.

În timp ce toate cele de mai sus se vor face, zi de zi, ceas de ceas, pas cu pas, va trebui transmis populației mesajul că „era de aur a lui Băsescu” a apus. Băsescu va trebui contrat oficial, de la cel mai înalt nivel, la fiecare apariție publică, la fiecare scârnă aruncată în media, de către fiecare ministru nominalizat pe domeniul pe care îl are în administrare. Populația trebuie să vadă miniștri capabili să se opună lui Traian Băsescu, acțiunile guvernamentale trebuie să fie percepute de populație ca acțiuni în favoarea cetățenilor în opoziție cu „dictatul băsescian”. Ce s-a spus împotriva lui Băsescu, până acum, sub aspect declarativ, va trebui să îmbrace hainele oficiale ale actului guvernamental.

Pas cu pas trebuie să îl determinăm pe Traian Băsescu să plece de la Cotroceni sau să îl obligăm să calce în străchini pentru a fi suspendat. Nu are cum rezista. În afara unui PDL anemic, nici o structură guvernamentală sau de stat nu îi va mai ține partea. Pâinea și cuțitul sunt acum la Palatul Victoria.

Moțiunea a trecut. Băsescu se aruncă'n cap.

Moțiunea a trecut. Cu puține voturi față de strictul necesar însă suficiente pentru destrămarea unei coaliții de guvernare și a unei dominații portocalii agresive și cretine. Din imaginea luată de la Evenimentul Zilei se vede un Băsescu râzând. Am luat imaginea de la EvZ pentru că indivizii au pus o legendă care nu reflectă adevărul : „dacă va fi investit în fruntea guvernului, Victor Ponta va trebui să coabiteze cu Traian Băsescu”. Ca să vezi Marghioalo ! Au băieții ăștia un umor negru de cea mai bună calitate.

Moțiunea a avut de toate. Un discurs în limbă de lemn a lui Ungureanu, lung și acuzator la dresa foștilor premieri ai PSD și PNL, cu motivări cretine a gafelor proprii, normal tot sub forma acuzelor de tip stalinist, cu atacuri imunde la adresa democrației. Slab. Foarte slab. Idiot chiar.

Un discurs aplicat al lui Victor Ponta, un discurs de premier al unui guvern din umbră, discurs care a completat moțiunea și explicat cumva necesitatea depunerii ei. Un discurs politic excelent al lui Crin Antonescu, care se încheia, invariabil, după fiecare constatare concretă a unor derapaje ale guvernării Ungureanu, cu concluzia „și pentru asta trebuie să plecați”. Mie îmi suna, de cele mai multe ori, ca discursul sever al unui profesor care face evaluarea unor lucrări prezentate de student (consider că Ungureanu era la studii superioare despre guvernare) care se încheia, pentru fiecare lucrare, cu sentința: și pentru asta ai nota 4. Votul în favoarea moțiunii a confirmat nota proastă primită de Ungureanu la cursul scurt, despre guvernare, făcut cu Traian Băsescu. De la un „profesor” habarnist un student nu poate lua decât un „habarnam” plin.

În sala Parlamentului s-au întâmplat multe. Pedeleprele au folosit până în ultima clipă „strategia dosarelor” pentru a-și lămuri „ostașii” să nu dezerteze. Madam Plăcintă a fost una dintre victimele excesiv prezentate în media. S-a scris, se va scrie, s-a comentat la Tv și se va mai comenta despre lacrimile madamei Plăcintă asuprită de altă madamă, Elena Udrea și despre „vitejia” madamei Plăcintă care a anunțat că votează moțiunea însă până la urmă, din cauză de pântecăraie politică acută, a lipsit de la vot. Nici o problemă. Până aici. Problema se naște atunci când madama Plăcintă se va afilia unui partid politic aflat la putere. Presa spune de PNL, în alte locuri se spune de PSD. Sincer, indiferent unde va ajunge, cred că nu se va constata o creștere a nivelului de inteligență a respectivului partid.

Așa numita „trădare” a minorităților se consideră a fi cauza căderii guvernului Ungureanu. Așa consideră Boc cel mic și prostovan, așa guiță toată floarea hanaliștilor portocalii, așa spun o parte dintre presari. Or fi dat și cei de la minorități niște voturi favorabile moțiunii, iar celor care au luat decizia să voteze după interesul minoritarilor pe care îi reprezintă se cuvine a li se recunoaște contribuția. Însă esența celor întâmplate ieri în Parlament nu este această „trădare”. Esența este descompunerea unei puteri. A puterii portocalii. Pentru că imediat după aflarea rezultatului, Boc a anunțat că s-a destrămat coaliția care a susținut puterea portocalie, maghiarii din UDMR au anunțat că vor sprijini viitorul Guvern dacă acesta nu se va atinge de „cuceririle lor politice” iar maimuța aia în uniformă de general, Gabriel Oprea a constatat imediat că UNPR-ul lui este frate cu PSD iar el este prieten cu Victor Ponta. Grupul minorităților naționale a trecut, tradițional, cu cățel și purcel de partea viitorului guvern Ponta. Într-o clipă, tot ce a construit Băsescu prin trădare și minciună s-a destrămat.

Traian Băsescu sigur a înțeles că i-a murit scroafa în coteț. Obligat de Constituție a chemat partidele parlamentare la Cotroceni. Nu a avut timpul necesar pentru a mai pune de o mânărie așa că l-a desemnat pe Ponta candidat la funcția de premier. Are însă timp până la votul de investitură în Parlament să încerce reconstituirea urgentă a unei coaliții, măcar între PDL și UDMR și niscai trădători de pe la UNPR pentru a nu permite USL să construiască o majoritate solidă. Are mare nevoie de o astfel de acțiune pentru că la PNL încă se clocește o suspendare în Parlament în vederea demiterii. Iar PSD nu îi convine acum o stricare a relațiilor cu PNL. Este evident că Victor Ponta și cei care îl susțin în PSD au mai multă minte ca radicalii PSD care ar dori ca azi, dacă nu ieri, PSD să se despartă de PNL pentru a acapara, prin achiziții toată puterea.

Aici, pe ideea improbabilă, acum, a despărțirii USL, pot fi mai multe variante. PD-ul lui Blaga (posibil) curățat de oportuniștii fosti liberali ar fi agreați într-o alianță de către PNL la care, mintenaș, ar veni UDMR, formând, ad-hoc, o nouă majoritate parlamentară. Totuși, având în vedere că PSD are anumite relații cu Băsescu, are încă posibilitatea să facă, dacă mai deține Băsescu controlul la PD, o alianță cu PD la care ar veni haita UNPR. Există între PNL și PSD o evidentă separare cu privire la Traian Băsescu și soarta lui. PNL îl vrea la gunoi, Ponta și ai lui cred că se poate realiza o coabitare „pentru stabilitatea politică a țării”. Spun că este improbabilă deoarece actualele conduceri ale PNL și PSD au obiective complementare. PSD ajută PNL să ajungă formațiunea politică de dreapta dominantă pe scena politică iar PNL să îi aducă la guvernare pe cei din PSD după anii de foamete de până acum. Din declarațiile pesediștilor se evidențiază, de multe ori, o oarecare ostilitate față de PNL și mai ales față de guvernarea Tăriceanu care a stricat aranjamentele pesediste imediat după ce alianța DA a preluat puterea. În fine, se pot coace tot felul de scenarii. Nu trebuie excluse însă nici nu trebuie umblat cu ele în vârf de băț în permanență. De fapt, pesediștii care au apărut pe la televiziuni după succesul moțiunii au evidențiat discursul lui Ponta și au considerat „bun” discursul lui Antonescu. Era o discrepanță evidentă între exprimările lor și ale celorlalți convivi care vedeau în discursul lui Antonescu cel mai bun discurs politic din ultimii ani.

Esența zilei de ieri este destrămarea unei puteri. O destrămare care poate avea, dacă se exploatează la maxim, consecințe extraordinare pentru toate partidele din USL. O mare parte dintre pedeliștii „plimbăreți” s-au dus la PSD. Normal, spun eu, PSD fiind de fapt matca loc, a celor din PD. O parte, mai puțini, vin la PNL. Oamenii au fost de dreapta, s-au exprimat ca politicieni de dreapta, au acceptat că dreapta nu este Traian Băsescu (ar fi și culmea), nu este nici în PDL - lup care și-a schimbat părul -, nu va fi nici în grupuscurile băsesciene construite în speranța lui Băsescu că forma majoritatea de dreapta în România în jurul numelui lui în continuarea, într-un fel, a partidelor istorice românești: PNL și PNȚ. De aceea PNȚ Pavelescu a fost înregimentat în PDL. Să îi aducă istoria antebelică și blazonul. Odată cu ștampila, normal.

Publicațiile băsesciene și nu numai dezbat, furios, declarațiile anterioare ale lui Băsescu și Ponta. Nu le mai enumăr și enunț aici, fac doar precizarea că deși Băsescu iese în evidență cu o declarație care îl face de băcănie prin desemnarea lui Ponta, acesta din urmă a făcut o declarație care, după desemnare, nu îl acuză. Ponta a spus că nu va fi vreodată „premierul lui Băsescu, așa ca Boc și Ungureanu”. Foarte corect. El va fi premierul USL, din acest moment jucătorul Băsescu luând repaus. Forța parlamentară deja declarată a guvernului Ponta fiind mai puternică decât puterea „constituțională” clamată de Băsescu. Prin desemnarea lui Ponta, Băsescu și-a dat singur cu parul în cap. Este subiect de bășcălie jurnalistică și populară, mitul invincibilității lui s-a făcut praf, toată lumea îi vede, acum, goliciunea. Căderea lui Băsescu va fi la suspendare. Nu cred că Ponta i-a promis, așa cum sugerează niște „hanaliști” pe la Tv sau în ziare, stabilitatea până la terminarea mandatului. Nu cred că PNL ar fi de acord cu așa ceva. Nu de alta, dar și în PNL se manifestă, din acest moment, o anume febrilitate pentru a grăbi cumva lucrurile. Anumite lucruri. Așa că, eu, în mintea mea, trag concluzia că următoarea mare acțiune politică va fi suspendarea lui Băsescu.

Chiar de voi trata, probabil altă dată, o spun acum: nu sunt de acord cu o lege care să sancționeze „traseiștii”  politici. Partidele au posibilitatea să dea un răspuns concret celor care, din oportunism, schimbă taberele politice. Ar fi o idioțenie de cartea recordurilor să faci o lege prin care să îi sancționezi pe traseiști cu pierderea locurilor în Parlament. Dar dacă alegătorii lor nu sunt de acord ca aceștia să mai rămână în partidul pentru care au candidat ? Nu cumva o astfel de sancțiune asupra mandatarului sancționează mandanții ? Ba da. Iar eu nu sunt de acord cu o astfel de măgărie. Mai mult, consider că și celelalte prevederi legale care sancționează primarii sau consilierii locali sunt abuzive. Ar trebui desființate.

Autovictimizarea portocalie.

Vai, astăzi sunt băiat de treabă. Sau ... relativ de treabă. Mai bine așa. Îi promovez pe pedeleii trecuți la strategia autovictimizării. Ieri Roberta Anastase aiurea în declarații de presă, iar azi citesc în „Excrementul Zilei”, iar de aici în „Hydepark”, ultima creație publică a compilatorului Tismăneanu care se lamentează la fel ca Roberta de discriminare. Nu, acest articol nu este o compilație, este o creație personală, nu ca raportul devenit celebru de condamnare a comunismului care a rămas, pentru autor, se pare, opera lui civică cea mai îndrăzneață. Să îți pui tatăl la zid și să apeși pe trăgaci doar pentru a da capital politic unui aventurier bețivan este mare lucru.

Intitulat „Retorica urii și sindromul PSM” are scopul să ne ducă, pe cei care am trăit istoria acestor momente în coșmarul primilor ani de viață ai socialismului „biruitor” la orașe și sate iar pe cei mai tineri să îi ducă în haos. Este nemernică încercarea. De la asasinatele politice denunțate de Roberta Anastase la discriminările denunțate de Tismăneanu, înclusiv ideea că viitorii conducători politici din USL ar putea ajunge să ardă în piața publică mărețele capodopere ale așa-zișilor „intelectuali ai lui Băsescu”, totul este spus cu disperarea cărturarului neînțeles însă dornic de o remunerație pentru că există pur și simplu. Parcă pentru a apăra o enclavă ce dă să se spargă, în viitorul apropiat, Tismăneanu îi înșiră pe cei care fac parte din găștile băsesciene. Nume sonore, auto-promovate prin intermediul Humanitas sau al publicațiilor plătite din bani publici după ce diferitele guverne perindate pe la Palatul Victoria s-au lăsat păcălite de cântecul de sirenă al câte unui așa-zis intelectual sinecurist și au dat hotărâri de guvern prin care le-au ridicat la rangul de instituții de utilitate publică. Îi înșiră ca pe ață pentru ca ei să priceapă, de au cumva gânduri ascunse, că sunt în aceeași barcă și că trebuie să se salveze împreună. Cumva îl înțeleg. Andrei Pleșu este maestru în devieri, Patapievici ar cam face niște mătănii pe la biserică și s-ar spovedi conștiincios cu posturile TV alături de fusta popii etc.

Să înțeleg că presa băsistă, aceste bordeluri cu jurnaliști, se va umple de autovictimizări ?

Salvați onoarea pierdută a lui MRU !

Mi-am băgat nasul pe la Adevărul de azi. Presa „bubuie” de informații care mai de care. Lupanarele politice băsesciene luptă cu înfrigurare pentru onoarea neonorantei parlamentare Roberta Anastase, femeia promovată în politică și în funcții înalte de Traian Băsescu, după cum declară acesta, împreună cu Elena Udrea, Sulfina Barbu, fiiesa Elena Băsescu, Boagiu, Țurcanu ... hoața națională care a distrus parlamentarismul în Camera Deputaților pentru ca Băsescu să își realizeze obiectivele politice. Bine, acum și hoției i s-a dat aură politică. Presa de opoziție o face însă praf. Declarațiile de ieri ale Robertei au făcut deliciul emisiunii de aseară a lui Mircea Badea, au fost „analizate” la sânge în alte emisiuni, fiecare cu concluziile rezultate potrivit fișei postului moderatorilor desemnați.

În Adevărul însă, Mircea Vasilescu (cel din imagine), redactor-șef la „Dilema Veche” (devenit de ceva ani bordel băsist), lucrează pentru salvarea onoarei lui MRU. O face inteligent însă îi scăpară pe „gură” și porumbeii disprețului față de cei pe care îi „critică”.

„MRU e totuşi din altă clasă. Dacă e tobă de carte, nu e cazul să fie luat la mişto de orice semidoct (căci până şi ştiinţa de carte i se impută!). Dacă nu se „dă în stambă" şi nu e „popular", dacă nu se trage de brăcinari cu toată lumea, ci păstrează o anumită etichetă, nu înseamnă că e „arogant". Dacă zâmbeşte discret şi politicos în împrejurări în care alţii hăhăie abundent, nu se cheamă că are „un surâs timorat".

Curios, ca orice semidoct, caut să văd cine este Vasilescu ăsta. Recunosc că nu m-a chinuit curiozitatea să cunosc numele și operea scriitorilor post-decembriști, a redactorilor șefi de ziare și a filosofilor de toată mâna care populează tot felul de organizații apărute ca ciupercile după ploaie. Am alte priorități și este corect să fiu făcut de un doct, așa cum bănuiesc că este și se consideră Vasilescu, semidoct. Fiecare cu „doctul” lui. Al meu, din punctul lui de vedere, este pe jumătate, al lui, din punctul meu de vedere, nu există. Pentru că specializarea mea nu este la îndemâna lui, nici chiar de ar citi, începând de acum și până la sfârșitul vieții, doctrina aferentă. Nu mai are timpul fizic să împace teoria cu practica. A, este posibil să devină „mare specialist” dacă, în interesul PDL, este numit ministru de interne. Ar fi totuși ceva mai mult decât Igaș.

Văd că individul este băgat până la gât, cel puțin, în fundația lui Soros în România. Cu un CV pe cinste, Vasilescu își permite să se uite de sus inclusiv la postacii internetului care, probabil, sunt cei care formează grosul „clasei semidocților”. Iar dacă a devenit pentru 2 ani șeful fundației, am convingerea că între el și Ungureanu via Băsescu sunt oarece legături. Iar cuvântul „Soros” îmi aduce în minte și pe sinistra Monica Macovei bașca gașca de „intelectuali” și jurnaliști hămesiți la sinecurile statului băsescian.

„Adevărul” este în prima linie a luptei pentru promovarea lui MRU, a „liberalului” MRU. Îmi amintesc că Dinu Patriciu ne spunea, nouă, bloggerilor liberali, că face din „Adevărul” un ziar eminamente liberal. Ei bine, încep să mă lămuresc. Din ce citesc la Cartianu și alții concluzionez că este un ziar pentru „liberalii” lui Băsescu. Iar MRU este omul lui Băsescu. Iar „Adevărul” lucrează și promovează jumătățile de adevăr.

Traseismul, moțiunea, speranța, deziluzia, deșertăciunea ...

Moțiunea de cenzură ocupă prima pagină a ziarelor. Nu, nu este singurul subiect al dezbaterilor. Finalul de mandat băsesciano-boc-udristo-ungurenesc dă cu minus. Mult minus. Înfiorător de mult minus. Despre unele minusuri presa scrie în draci. O parte a presei. Negativ. Altă parte a presei le vede cu plus. Totul este la extreme. Acolo unde este negru deplin, Boc și slugoii băsiști din presă văd albul imaculat. Ici colo câte un pupinbăsist sinecurist din presă declară, pe propria răspundere, că nu a fost „bine aplicat” principiul „X”. Că niște habarniști au dat cu „muci'n fasole” întinând nobilele idealuri ale băsismului luminos la orașe și sate.

Ieri Boc, la TVR Internațional, guița așa cum nu mai el știe să guițe, că măsurile luate de el și guvernul lui în 2010 au dus România pe calea progresului și prosperității. Că Europa nu are ce model să ne dea pentru dezvoltare, dimpotrivă, perversa europă preia azi măsurile „dure” luate de România în 2010 pentru ași face curățenie financiară în propria ogradă. Acum, să fiu serios, nu cred că dobi-Boc-ul are aici ceva din mintea lui. Pentru că din practica ultimilor ani nu a dat dovadă că ar avea ceva în minte.  A încheiat cu asigurarea că moțiunea nu va trece pentru că USL nu are cum să adune numărul de voturi necesare, timpul fiind prea scurt iar oamenii care constituie fibra reală a partidului băsescian PDL vor da o cumplită lovitură adversarilor poltici și vor câștiga și alegerile locale, nu mai vorbim despre cele parlamentare. Na poznă. Nu și-a schimbat refrenul politic. Cine i-a dat poezia lozincară nu îl are prea mult la inimă. Din penibil a devenit jenibil. Bașca faptul că la întrebarea câți parlamentari mai are PDL nu a știut să răspundă. „Suficienți” nu este un răspuns inteligent. Sau o fi ? Are un secret, ceva, acolo ?

Moțiunea a devenit un motiv și un termen limită pentru niște treceri mediatizate de la PDL la USL. Marele partid de dreapta PDL pierde o parte din fruntașii politici tocmai în tabăra social-democratică. Sunt persoane care au luat parte la deciziile „de dreapta” ale PDL, decizii cu care PDL se laudă, peste laudele aplicate de aplaudacii pupinbăsiști din presă și din diferitele conclavuri oengiste. Decizi declarate de portocalii băsescieni de dreapta însă devoalate de cunoscători ca fiind neocomuniste, nici măcar de stânga. Adică totalitariste. Adică din categoria „așa vrea mușchii mei”. Nu, nu mușchii lui Boc sau ai PDL, mai degrabă mușchii lui Băsescu, consiliat de niște aventurieri cu școli înalte, prin cele străinătățuri, capabili să recite, pe de rost, texte întregi ale unor indivizi promovați ca minți luminate ale economiei mondiale ... Și da, o parte din „mușchii prezidențiali” au fost „detașați” la Nutzi moartea constituției, care a avut rolul de control și îndrumare în guvernările de tristă amintire Boc fără număr. Unii, se pare mai mulți, au venit la PNL sau au declarat că PNL este partidul în care vor ei să formeze dreapta românească, solidari fiind ei cu Sorin Frunzăverde, cel mai important lider PDL care a părăsit corabia portocalie până acum. Și ei au girat, cu semnătura sau cu votul în Parlament măsurile zise de dreapta ale dementului de la Cotroceni.

Termenul limită dat de USL portocalezilor a grăbit defluirea. Bine, nici unul dintre ei nu vorbește despre supraviețuirea lui politică și bucățica de ciolan la care speră sau pentru care a negociat. Nu ar fi elegant așa ceva. Ce ar spune alegătorul luat de prostul satului ? Așa că unii dau cu barda în modul de funcționare a propriului partid, dictatorial (de parcă la partidele USL nu s-ar practica așa ceva !), alții critică măsurile guvernului Ungureanu, de parcă măsurile astea nu vin din urmă, nu vin de la „votul” în organele de conducere ale PDL pentru satisfacerea cererilor amenințător formulate de derbedeul cotrocenist, alții îl urmează pe Frnzăverde, pur și simplu. Se folosește noțiunea de traseism. Eu nu sunt de acord. Pentru unii da, au deja un traseu, fiind când la PNL, când la PSD, când la PDL, când la ... care o mai fi, după care reiau traseul funcție de cum se cucerește puterea. Se mai folosește noțiunea de trădători. Iar nu sunt de acord. Aici este mai bine să îl aduc în față pe CTP care sintetizează mai bine ca mine situația, în ziarul Gândul. Eu adaug faptul, în completare, că de pleacă portocalii din PDL pentru un interes național, ei bine nu se mai pune problema trădării. Totuși, dacă îmi amintesc eu bine, la începuturile guvernării Băsescu-Boc când erau dați afară pe capete din administrația publică toți cei care au ocupat funcțiile pe timpul altor guvernări, acțiune care s-a lăsat cu enorm de multe procese câștigate de funcționarii care au existat în acele instituții de pe timpul CDR, „Boc cel viteaz” a introdus, inclusiv prin act normativ, principiul fidelității față partidul aflat la putere. Acest „principiu” aplicat prin părăsirea corăbiei de către pedeliștii „trădători”, pentru a fi fideli partidelor care vor ajunge la putere, exclude, consider eu, posibilitatea ca aceștia să mai fie considerați trădători. Sau, nu cumva, Boc și ai lui din PDL au memoria serios afectată de grijile cotidiene ?

Moțiunea și traseismul au născut speranța în căderea monstruoasei coaliții pro-băsesciene. Sunt semnale că lumea speră. O speranță disperată că în curând călăii României vor fi alungați de la putere și vor plăti pentru crimele săvârșite. Îi spun speranță disperată pentru că s-a ajuns la manifestări ale acesteia în forme care pur și simplu o neagă, dacă pot spune așa. Sunt persoane care pe lângă un sincer „nu cred”, caută nod în papură la orice. La defectările din PDL și trecerea defectorilor în USL, la timpul în care aceste defectări au loc, la calitatea celor care defectează, la măsurile interne luate de PNL, PSD sau PC pentru a se organiza în vederea bătăliilor electorale etc. În fapt, eu cred că nivelul de așteptare este atât de mare încât și de va trece moțiunea vor exista indivizi care să nu o mai recunoască. Cârcotași, ce mai. Așa sunt românii.

Citind eu pe ici-colo puncte de vedere cu privire la evenimentele din aceste zile, în limita permisă de mijloacele pe care le am la dispoziție, trag concluzia că nu avem educația necesară pentru a purta o bătălie, pentru a duce o luptă. În locul unei rațiuni benefice unei astfel de acțiuni speciale, mulți dintre cunoscuții mei pun prea mult din suflet, simpatia pentru unul sau altul dintre actorii politici angrenați mai mult sau mai puțin în lupta publică. Nu există luptă fără victime. O formulă simplă a victoriei într-o bătălie spune că cei care au mai puține pierderi ocupă câmpul de luptă și au astfel victoria. Pentru că orice luptă are ca scop ocuparea unui spațiu, în lupta politică spațiul este scena politică și apropierea puterii administrative. Puterea administrativă în orice spațiu politic este recompensa supremă. Fie ea la o primărie, la un consiliu local, la Parlament sau la Guvern. Unii dintre participanți vor cade în luptă, alții vor beneficia de roadele finale. Îi putem plânge pe cei căzuți însă nu se cuvine a da cu pietre în învingători. Părerea mea.

Am vorbit și despre un anume final însă azi suntem abia în faza pregătirii luptei. Declarația de război a fost dată și citită potrivit legii în Parlament, oștile se dispun în teren după cum au dictat strategii, ostașii puterii se uită cu jind la viitor, în speranța unora că nu va fi așa de negru. Practic, oastea portocalie este, deja, deziluzionată. Erau pe cai mari iar azi nu mai au nici mârțoage. Dezertarea de pe câmpul de luptă ar fi ea benefică însă „dușmanul” ia doar politicieni cu „dosar de cadre sănătos”. Mulți dintre luptătorii portocalii sunt de strânsură, sunt bătăuși de cartier, de bodegă iar acum, când ofițerii partidului au plecat deja la alții sau s-au pensionat (plecări în funcții publice mai comode, inclusiv financiar), sunt aruncați în luptă ca ofițeri fără a pricepe ce sunt ofițerii și ce pot face aceștia. Dar nu trebuie să ne mire. Boc și gașca lui portocalie au pus în funcții de demnitate publică tot felul de parveniți, foști ospătari, barmani, soliști vocali de manele, tâmplari, tinichigii, comercianți de tarabă etc. Păi, din moment ce au făcut politică de cadre ca pe timpul comunismului, după ce au făcut administrație ca pe timpul comunismului, vor duce și lupta la fel cum au dus-o comuniștii. Brutal (deja ies la iveală mânăriile - la București sunt peste 400 mii de votanți în „evidențe” peste populația stabilă a orașului ?!), la întâmplare și cu gând de dezertare.

Culmea este că eu dau tuturor posibilitatea să aibă propria părere. Așa consider eu că trebuie să mă comport. Voi aprecia pe cei care se vor apropia de modul meu de a gândi, voi constata că alții au altă părere, posibil să intru în unele dispute, funcție de starea în care mă aflu însă voi respecta, că îmi place sau nu, părerea tuturora.

Speculez despre moțiunea de cenzură a USL

Moțiunea de cenzură a USL a intrat în malaxorul dezbaterilor. La PDL s-a hotărât că pică. Toată jalnica coaliție de la guvernare se va face scut în fața oribilei agresiuni asupra minunatului Guvern Ungureanu și a mărețelor lui realizări aflate în faza de „clocit sub cloșcă”. A anunțat Ungureanu că va face și va drege de parcă ar avea la dispoziție vreo 50 de ani de guvernare băsesciană însă acum se ocupă doar cu plasarea pomenilor electorale și vânzarea pe nimic a resurselor naturale. Bașca stimulează iredentismul maghiar pentru că așa vrea mușchiul guvernamentalilor UDMR, fără a verifica dacă întreaga comunitate maghiară din România este de acord să își ostilizeze vecinii de altă origine etnică.

Pentru cele făcute dar și cele necunoscute încă că ar fi fost făcute, pentru cele declarate că le va face punând în pericol grav țara, vine această moțiune. Pentru ea s-a început și atragerea unor pedeliști și uneperiști în formațiunile USL, motiv de mare scârbă și gâlceavă, chiar disperare din partea unor liberali sau social-democrați cu vechime și dorință de promovare. USL este pe aproape. Nu știm tot adevărul racolărilor. Se spune că vor mai fi, la care se adaugă voturile unor pedeliști și uneperiști care nu mai sunt de acord cu liderii coaliției din care fac parte însă nu și-au manifestat încă intenția de a merge în tabăra useliștilor. În unele zone ale media, analiștii de toată mâna ai lui Băsescu sau chiar ai PDL, se pronunță, cu subiect și predicat, că posibilitatea trecerii moțiunii este exclusiv la îndemâna USL. O ști ei ceva mai multe decât știm noi, iar așa ceva nu este exclus.

Am spus mai înainte că PDL a hotărât că moțiunea pică. Azi, incompetentul Emil Boc a declarat presei această mare concluzie a clicii portocalii. A confirmat acest lucru și liderul informal al PDL, sinistra Elena Udrea. Hmmm. Dacă este după cum spun analiștii/comentatorii lor pupincuriști, atunci ăștia doi sunt ca în zicala aia românească: curaj găină că mâine te tai.

Tema preferată a pupincuriștilor băsescieni de la EvZ, B1 Tv, Realitatea Tv (cea cu Hurezeanu în chip de șef), a altor stații Tv de mai mică anvergură, este moțiunea pe care opoziția nu o vrea trecută. Culmea. Iar motive ... gârlă. Aseară guița Cristoiu la Turcescu, disperat și înfuriat la culme pe opoziție care face o acțiune pur și simplu degeaba, doar pentru a strica imaginea bună și notorietatea în creștere a „geniului” Ungureanu. Boda alături încerca să fie mai înțelept iar Gușă mai pragmatic. Turcescu era dispus să fie de acord cu cel care ar fi găsit clenciul care să facă din moțiune cea mai tâmpită acțiune a opoziție de la formarea Romei încoace. Până una-alta a rămas ca în tren. Pentru mine. Nu știu dacă pentru pupinii băsescieni televizioniști cu normă la B1. În articolele lor din EvZ aceeași bulibășeală de la B1.

Mi se pare că doar la Realitatea Tv, acolo unde Hurezeanu îi băga strâmbe lui Crin Antonescu s-a pronunțat, de către Crin, parcă, concluzia că o moțiune trecută naște o nouă majoritate parlamentară. Având în minte o astfel de realitate, înainte de a fi pronunțată de Crin, mă cruceam ascultând aberațiile lui Cristoiu dar și a altora care au mai trecut pe la posturile Tv sau când citeam, uneori conștiincios, recunosc, murdăriile din EvZ sau de pe aiurea.

Cu nouă majoritate parlamentară, după moțiune, se pot petrece lucruri foarte interesante în viața publică românească.

În cazul în care Băsescu reîncepe joaca cu refuzul de a desemna pentru premier pe liderul cerut de opoziție, vom asista probabil la un jos foarte viguros în Parlament al proiectelor de acte legislative trecute de noua majoritate în regim de urgență, acte normative care vor viza, în primul rând, referendumul pentru demiterea președintelui, legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale - vor fi abrogate sau rescrise în sensul anterior acele prevederi care dau dezonorantei curți posibilitatea să facă echipă politică cu șeful statului -, vor fi rescrise regulamentele camerelor astfel încât opoziția devenită putere să scoată din circuit pe Roberta Anastase, PDL-ul va fi încurajat să se reformeze în ritm accelarat și nu este exclus să vedem că se poate face așa ceva. Între timp, la Guvernare, cu rolul de a semna condica de prezentă dar cu interdicția de a mai promova acte normative sau a gestiona banii bugetului altfel decât a aprobat Parlamentul va sta cabinetul demis Ungureanu.

Practic, Parlamentul cu noua majoritate, va trece la guvernare concomitent cu acțiunile pentru demiterea lui Traian Băsescu.

De nu va face așa Traian Băsescu și va desemna premierul cerut de opoziție, se vor câștiga între 2-3 luni pentru promovarea ideilor urgente ale USL. În primul rând se va face o rectificare bugetară pentru a da bani oamenilor, banii la care oamenii au dreptul în virtutea unor sentințe judecătorești definitive și irevocabile, se vor da bani special pentru campaniile electorale pentru ca votul în ambele alegeri să fie cât mai ferit de actul de corupție, se vor modifica acele legi care au aruncat democrația la coșul de gunoi a istoriei și care au permis lui Băsescu și ai lui să încerce reîntoarcerea la statul totalitar comunist.

După părerea mea, USL are obligația să treacă moțiunea, dacă o poate face. Să lase analiștii USL lamentările și speculațiile tâmpite ale pupincuriștilor băsescieni și să urmărească atingerea obiectivelor uniunii chiar de acum, prin modificările legislative urgente care să permită maturizarea lor până în toamna acestui an, astfel ca renașterea economică și socială a țării să dea semne pozitive înainte de noul an.

Totuși, de la ar trebui la ce se poate întâmpla este cale lungă. Sunt sigur că Băsescu va face tot ce îi stă în putere să împiedice USL să ajungă la putere acum pentru că și existența lui la Cotroceni se va reduce corespunzător. Vom asista la un nou circ băsescian în care mușchiul lui de derbedeu ajuns la ciolan va încerca să arate cine este mai tare. De fapt, încep să cred că pe Băsescu nici nu îl mai interesează viitorul lui politic. Știe că istoria îl va consemna ca un derbedeu politic, așa că nu mai are nimic de pierdut. Se va comporta ca un marinar beat în cârciuma unde se bate pentru vre-o fufă pe care o vede în dublu exemplar.

Frunzăverde și unele gânduri sinistre

Sorin Frunzăverde a părăsit, prin demisie, PDL. Un gest care a născut, în sufletul lui, mari frământări. La conferința de presă în care și-a motivat actul a plâns. Emoționat. Înțeleg că nu a ales această cale cu convingere fermă. A rămas, de fapt, un pedist. Este unul dintre fondatorii PD, a lucrat să îi dea o linie politică pe care partidul să o urmeze chiar dacă baza membrilor acestei formațiuni era și este, încă, formată din oameni mai apropiați de orientările doctrinare de stânga decât de cele de dreapta. A vrunt un PD ca un Făt-Frumos însă nu a mai avut controlul după ce Băsescu a luat partidul, l-a împăturit  ca pe un teanc de bani și la băgat în buzunarul de la spate (iau, creativ, exprimarea lui Cristian Tudor Popescu). Dintr-o comunitate a unor oameni cu interese politice, sociale, economice etc., PD a devenit o „armată” de slugi pentru Traian Băsescu, un „echipaj” obligat la fidelitate față de comandantul navei, un fel de Zeu care dispune nu doar asupra zilei de azi și de mâine a servilor ci și asupra trecutului lor prin „reevaluare”. A încercat cu ajutorul altui stâlp al democraților, Vasile Blaga, să resusciteze partidul, să îi trezească oamenii la viață, să le inoculeze ideea că nu pot fi singuri și că dialogul cu cei care au alte opțiuni politice este singura cale în care se poate face politică constructivă. Nu a reușit. Azi, Sorin Frunzăverde este un înfrânt. Demisionând din PD, Frunzăverde și-a recunoscut înfrângerea. Din acest motiv a plâns.

A ales să adere la PNL cu motivul principal de a fi util în proiecția PNL de a forma o orientare politică de dreapta puternică în România ca o alternativă reală la curentul foarte puternic social-democrat. În afara unor consecințe de un pragmatism ucigător ale acestei treceri de la PD la PNL, pierderea de către PD a unui județ și a mai multor localități, pierderea unor parlamentari în funcție etc., consecințe care produc o anume satisfacție, se cuvine a analiza și cu sufletul pentru că vor fi consecințe și în viitor. În viitorul PNL. Pentru că oastea de noi liberali care va aduce voturi PNL și USL (implicit), nu este formată din persoane cu convingeri politice ferme. Aceste persoane nu vor fi peneliști, ci frunzăverdiști ! Chiar dacă vor avea legitimație cu săgeata liberală ele sunt fidele omului politic Sorin Frunzăverde și nu PNL. Pentru că așa au fost și în PD. De aici se nasc alte și alte întrebări.

În discuțiile prietenilor mei se evidențiază frustrarea față de acceptul PNL pentru trecerea lui Frunzăverde de la PD la PNL. Îi înțeleg. Și eu sunt împotriva unor astfel de treceri. Însă părerea noastră rămâne doar în spațiul restrâns al colectivului pe care îl formăm. Pentru că cei direct interesați sunt liberalii din Caraș-Severin. Iar ei nu doar că sunt de acord cu această trecere, nu doar că se bucură de „ocuparea” județului și colorarea lui în galben, ci promovează această acțiune ca pe o victorie. Iar pentru că organizația de la Caraș vrea mai mult, va avea sprijinul celorlalte organizații în alegerea lui Sorin Frunzăverde ca membru al conducerii PNL în funcția de vice-președinte. Și, pentru a prarafraza pe umilul pitic politic Emil Boc, pot spune că „vântul bate, apa trece, pietrele rămân”. Noi dezbatem furioși pe unde găsim spațiul de discuții iar PNL merge înainte. Acum cu Frunzăverde. Noi suntem „vântul și apa” iar Frunzăverde a devenit, deja, „piatra”. Sorin Frunzăverde a primit onoarea de a fi acceptat ca persoană fundamentală, de temelie, a liberalismului românesc. A național-liberalismului românesc ! Pentru mine, această imagine este de un penibil absolut. Din cel care a încercat să distrugă „pietrele liberalismului românesc” (în prima parte a lui 2005 Traian Băsescu s-a jurat că nu se lasă până nu aduce PNL sub 5% pentru a nu mai putea intra în Parlament iar Sorin Frunzăverde era unul dintre locotenenții acestuia făcând echipă cu defectorii Theodor Stolojan și Valeriu Stoica), azi devine, in personam, unul din oamenii de bază ai partidului. Ciudate mai sunt căile Domnului !

În alb și negru sunt două mari posibilități.

O primă posibilitate, „vestea bună”, este aceea că Sorin Frunzăverde a concluzionat că PD nu mai poate fi un vector politic pentru dreapta românească fiind prea corupt de ciuma băsesciană. Ideea este indusă și de Crin Antonescu la conferința de presă în care a anunțat, oficial, că Sorin Frunzăverde a devenit membru al PNL și candidat al PNL/USL pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin:

„Decizia domnului Frunzăverde de a părăsi PDl și de a se alătura PNL este o decizie care ne onorează. Îl asigurăm că va fi primit cu toată colegialitatea și că avem de construit lucruri importante și pe termen lung. Sigur că eu nu pot comenta acum despre talia sa de om politic, nu e vorba de poziția formală pe care a deținut-o într-un partid, ci despre coerența sa politică și a modului său de a face ceea ce spune și de a spune ceea ce face“.

Se poate pleca, în buna tradiție liberală, de la prezumția de bună-credință a lui Sorin Frunzăverde la care se adaugă respectul pe care orice liberal îl are față de opinia altuia. Dacă este așa, atunci va fi bine.

Dacă însă Sorin Frunzăverde a comis gestul cu scopul de a resuscita PD printr-o acțiune șoc, rămânând în suflet un membru și un „frate” al pediștilor, atunci ne aflăm în fața „veștii proaste”. Pentru că venirea unor pediști, mulți-puțini, în PNL, după Frunzăverde, poate fi un avantaj doar pe termen scurt, materializat cu ocazia alegerilor locale și parlamentare din acest an. Pentru că după alegeri nu este exclus ca o parte dintre ei, după schimbările ce se vor produce în PD, în special preluarea de către gruparea Blaga a conducerii și eliminarea băsescienilor, faptul că sinistrul Băsescu va fi trimis de pediști la „coșul de gunoi” al istoriei, să nu treacă cu „cățel și purcel” la „noul” PD. Iar Frunzăverde poate fi unul dintre ei. PNL rămând cu gustul amar al „trădării” pediștilor (salvarea PD devine astfel o tradiție a PNL). Azi, „vestea proastă” nu poate fi exclusă. Chiar mai sumbru, nu este exclus ca venirea lui Frunzăverde să declanșeze un proces de ocupare a PNL de către PD prin aderări multiple, astfel încât prin forța pe care pediștii, noi membri cu drepturi depline ai PNL, să o capete să ocupe la nivel local local și central funcțiile de decizie în partid și, la momentul potrivit, să ne trezim cu toții deveniți, peste noapte, membri ai familiei popularilor europeni, cu săgeta liberală aruncată la coșul de gunoi, iar PD-ul „glorios” să devină, tot peste noapte, urmaș legitim al liberalilor brătieni. Un coșmar. Pesimiștii asta văd. Nu îi poți acuza că au această viziune. Pentru că acțiunea este posibilă, pentru că ne aflăm în fața unui „alea” politic real.

Întrebările pe care eu mi le pun, și nu doar eu, trebuie să aibă niște răspunsuri. Nu am deplină încredere în Sorin Frunzăverde, deși, pe undeva, consider că poate deveni un politician foarte util partidului. Dar va deveni sau va fi „sămânța ucigașă” care va afecta PNL garv sau foarte grav pe termen mediu și lung ? Pentru că PD va avea o viață scurtă, din punct de vedere politic, conducerea lui de către Băsescu îl duce în neființă, personalitățile din PD vor trebui, de vor dori să mai facă politică, să își găsească un partid viabil pe piața politică. Frunzăverde a ales PNL. Alții au ales și vor alege PSD. Faptul că membrii de frunte ai PDL aleg între cele două formațiuni politice iar membrii mai mărunți au ales și se pare că aleg PP-DD, ne confirmă faptul că PD nu are doctrină, nu are liantul politic necesar stabilității unui partid. PDL se va destrăma. Fripturiștii Stoica, Stolojan, Udrea, Voinescu și restul își vor închide afacerile după ce s-au îngrășat în ritm rapid din bugetul de stat însă nu se vor lăsa. Parcă îi văd bătând cu impertinență la ușa PNL și mă îngrozesc la gândul că în anumite organizații locale ale partidului vor avea audiență. Statutul PNL nu interzice nici unei persoane să adere la partid. Ca atare, posibilitatea ocupării PNL de către clica băsesciană nu poate fi împiedicată de către cei de la fruntea partidului, însă poate fi împiedicată de către liberalii din organizațiile locale care le poate refuza accesul. Dar o vor face ? La câte complicități se cunosc, mare lucru de nu vor fi acceptate altele. Iar explicația lui Crin Antonescu că el părăsește partidul dacă se va întâmpla așa ceva nu mulțumește. Cred că la nivelul PNL trebuie emisă și introdusă „o lege a lustrației” proprie care să împiedice slugile lui Băsescu să intre în partid.

Plesnitoarea Boldea

Individul face rating, umple pagini în presă, umple de uimire nătângă susținătorii portocalii și „scandalizează” pe cei de alte culori, scoate câte un „mama lui de hoț” de la alții, produce îngrijorare Ministerului Public al cucoanei Codruța Kovesi și aduce la acțiunile prostești ale procurorului de caz explicațiile penibile ale șefului acestuia, Codruț Olaru, șeful DIICOT.

Este evident că în acest caz și-au dat mâna pentru a o face de oaie procurorii apărători ai legii și democrației în România (asta ar fi chipurile misia lor de bază) și clanurile politico-mafiote ale PDL de la Galați.

În fapt, suntem în fața unui caz simplu, legat de mafia imobiliară (cea mai puternică în România de ceva timp) de la Galați. Mihail Boldea, avocat cu tupeu și cu dispreț față de lege, împreună cu frații săi, au ales o cale de îmbogățire comună majorității pedeliștilor: abuzul de putere și aranjamentul politic. Este evident faptul că pentru a avea suport politic au trebuit să cotizeze la partid. Iar partidul cel mai dispus la astfel de manevre a fost, este și probabil va fi PDL. Puteau alege PSD, partid în care s-au manifestat în timp astfel de manevre însă PSD nu mai este ce a fost. Și-a pierdut mult din aplomb, sărăcia și lipsa de la guvernare l-a curățat, temporar, de astfel de cazuri. PDL în schimb a fost pe val. Iar PDL avea nevoie urgentă de finanțare pentru a pune mâna pe puterea politică și de oameni dispuși la orice act și fapt, legal sau nu, pentru a ocupa funcțiile publice de putere. Boldea a dat. Și a luat. El parlamentar, fratele șef al direcției de sănătate de la Galați.

Cazul Boldea vine de prin 2008, dosarul a ajuns la 17 volume (probabil a 300 pagini volumul !?), păgubiții au fost goniți din case, au trăit în sărăcie și disperare iar procurorul de caz a tot adunat acte și înregistrări telefonice sub supravegherea SRI. De ce ? Nu era clară acțiunea infracțională a deputatului PDL ? Ba da. Dar  nu avea voie sau nu era în stare să finalizeze acțiunea penală. Iar aici este evident faptul că dacă nu procurorul de caz, atunci șeful lui direct, cel care de fapt, după procedură, admite sau respinge propunerea procurorului de caz în oricare dosar aflat în lucru, pentru fiecare pas în cadrul urmăririi penale și mai apoi a acțiunii penale, sunt complici cu puterea politică la nivel local și național. Este lipsit de logică să afirmi că în cursul urmăririi penale, în mai puțin de o lună, nu identifici actul infracțional. Și dacă îl identifici, este lipsit de logică să continui așa-zisele cercetări pentru a cunoaște actele infracționale ale învinuitului fără a duce, în paralel, acțiunea penală în fazele superioare ale acesteia și cazul în fața instanței de judecată. Este lipsă de logică însă această situație are niște autori: Monica Macovei și Daniel Morar, șeful DNA, persoane care s-au împotrivit cu înverșunare unei inițiative legislative care obliga procurorul de caz să dea o soluție în dosar în cel mult 6 luni de zile. Azi vedem consecințele unei gândiri politico-juridice de subordonare a acțiunii procurorilor puterii politice. Cauze penale care tergiversează în funcție de interesul politic imediat, cauze penale duse în derizoriu, NUP după 12 ani de urmărire penală (!?), infractori deveniți notorii pe plan local și național ajunși parlamentari și demnitari publici etc.

Cazul Boldea este o plesnitoare jurnalistică. În același timp ne arată cât de coruptă este partea justiției compusă de corpul procurorilor, ne arată cum Ministerul Public condus de Kovesi este o parte a marii găuri negre care absoarbe, lacomă și inutil, fondurile bugetare pentru a da nimic.

De zile întregi se discută cazul Boldea și uităm, impardonabil, de marile jafuri săvârșite de PDL la Casa Națională de Asugurări de Sănătate unde banii noștri sunt cheltuiți complet aiurea - noi plătim, încă odată, investigațiile medicale, tratamentele și medicamentele -, nu vorbim de jaful din domeniul energiei unde tot noi plătim firme de apartament cu milioane și milioane de euro pentru „efortul” de a muta energia cumpărată pe nimic prin ordinul fostului ministru Videanu și revândută pe bursă, diferența ajungând cumva, probabil, în conturile portocalii etc.

Destul cu Boldea. Am făcut dintr-un găinar imobiliar local mare caz național. Cred că ar trebui să punem ochii mai des și mai mult pe Ministerul Public unde sunt trei „zmei” portocalii care fac cărțile în favoarea lui Traian Băsescu și a derbedeilor din PDL: Laura Codruța Kovesi, Daniel Marius Morar (DNA) și Codruț Olaru (DIICOT). Aici este una din marile BUBE ale României. De aici începe putregaiul în Justiție. De aici începe nedreptatea și tot de aici începe statul polițienesc băsescian.

Meleșcanu a ales Traian Băsescu

Teodor Meleșcanu a ales să meargă alături de Traian Băsescu. Poți spune că este un gest normal, dar nu prea este. Așa că, alături de alte aprecieri ale gestului simt că eu am dreptul să mă exprim cumva, fiind unul care am acordat o anume apreciere omului politic.

Meleșcanu are antecedente. A părăsit PDSR formând APR atunci când PDSR era în opoziție. APR era o speranță pe atunci pentru cei care doreau o social-democrație după modelul european. Era la concurență cu PD-ul lui Petre Roman. Pentru că șansele APR de a face pureci și a intra în parlament nu erau prea mari, Meleșcanu a debarcat în curtea PNL, cu întregul partid. Cred, și acum, că Meleșcanu era în PNL unul din liderii informali reprezentând o parte dintre liberalii care au o orientare politică social-liberală. Ce vor face apropiații lui acum ? Vor rămâne sau vor pleca din PNL ? Vom vedea.

Meleșcanu urmează să împlinească 71 de ani. Nu 51, nu 61 ci 71 ! O vârstă la care foarte mulți oameni sunt deja scoși din viața activă, pentru considerente reale care au ca fundament vârsta. În nici un caz nu îți faci proiecte pe termen scurt, mediu și lung cu persoanele în vârstă. Nu ai nici o garanție asupra viitorului alegând ca lider o persoană în vârstă. Consiliere da, conducere ... ba. O astfel de numire dar, mai ales acceptarea unei astfel de nominalizări mă duce cu gândul la faptul că ea are altă conotație decât în cazul unei numiri normale. Așa că, speculațiile, de tot felul care se prezintă prin media au avantajul de a fi credibile.

Băsescu a vrut să refacă majoritatea în Senat a găștii de la guvernare. Este o explicație care are cel mai înalt grad de veridicitate. Lipsa cvorumului în Senat a fost „cuiul lui Pepelea” al opoziție aflate în protest parlamentar. Acum nu va mai fi. Acum, gașca băsesciană va putea să treacă legile de care are nevoie pentru a se face că guvernează. Protestul parlamentar al USL și-a pierdut, momentan, puterea. Cade în sarcina USL să încerce să coopteze parlamentari ai puterii, unul sau doi în Senat, cel puțin, pentru a reveni la controlul acestuia. Cred că acum va fi mai greu. Totuși, în ideea alegerilor parlamentare viitoare gestul lui Meleșcanu nu are mare influență. De fapt, cred că Băsescu nici nu s-a gândit la această posibilitate. Nu îl interesează.

Meleșcanu a vrut să îl sancționeze pe Crin Antonescu pentru refuzul acestuia de a-l nominaliza la candidatura pentru Consiliul Județean Argeș. Este veridică aprecierea. Având în vedere că de PNL Argeș sunt legate și alte nume cu o anume notorietate în viața politică, având în vedere faptul că Meleșcanu însuși are niște legături strânse cu acele nume, având în vedere că la Pitești activează și din partea PDL niște personalități destul de cunoscute cu relații în mediile liberale, având în vedere că o parte dintre membrii PNL Argeș au hotărât să protesteze public împotriva conducerii centrale a PNL pentru măsuri organizatorice luate în cadrul filialei ... toate acestea se leagă și conduc, fără echivoc, la concluzia că Meleșcanu a vrut o răzbunare. O are. A reușit. Dar este efemeră. Mediatic se va vorbi despre asta un timp după care se va pierde, dominată de evenimentele ce vor veni. PNL Argeș se va reface, cred eu, prin măsuri organizatorice severe. Sunt convins că nu toți argeșenii sunt „în solda” lui Patriciu.

În considerarea celor expuse mai sus, concluzionez că gestul lui Meleșcanu va fi, mâine, ca o frecție la un picior de lemn. Pe de altă parte, chiar dacă omul Meleșcanu era o valoare, luată individual, a PNL, plecarea lui din PNL, neaparat prin excludere, este o curățire a partidului de voiajorii politici. Pentru că Meleșcanu revine, cu această ocazie, la statutul de voiajor politic. Momentul ales de Meleșcanu și efectul imediat al gestului său are conotația unei trădări a cauzei USL pentru momentele politice din acest an. Este ca generalul care s-a înțeles cu inamicul și a părăsit câmpul de luptă pentru ca acesta să obțină victoria. Băsescu are o victorie, de care avea nevoie ca de aer, pentru a face Senatul viabil pentru gașca portocalie. Războiul îl va pierde, pentru că este puțin probabil că liderii USL vor trece de partea lui în următoarea perioadă de timp. Nu exclud, totuși, posibilitatea ca alți lideri ai USL, nu mai spun de membrii simpli ai formațiunilor politice, să defecteze. Vor fi însă insuficienți pentru că populația are deja conștiința răului pe care Băsescu și partidele care îl acompaniază îl reprezintă pentru ea.

Meleșcanule, vârsta îți crează probleme, ai grijă !

Circoteca portocalie

Se produc schimbări. Mici, pentru noi, cei care suntem zi de zi în Piața Universității și în piețele localităților din țară, mari pentru partidul putred al portocaliilor dar și al aliaților acestora.

Boc și-a depus demisia. Aproape normal dacă ar fi fost un act unilateral de voință. Dar nu a fost așa. A fost forțat de partid și de Băsescu, așa că pot vorbi liniștit despre faptul că umilul Boc a fost demis. Cauza care a determinat portocalii la un astfel de gest se află în piețele țării. Acolo sunt oameni care de aproape trei săptămâni strigă „Jos Băsescu”, „Jos Guvernul”, „Boc, Boc, Boc, demisia pe loc”, „Anticipate”, „La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua, că Băsescu și ai lui și-au găsit beleaua”. Ultima are și variante locale, la Suceava, Arad, Cluj etc. unde apar numele sonore ale măscăricilor locali, gen Flutur sau Falcă. Este interesant de observat că sondajele de opinie, multe și dese, nu au produs prea multe „daune” PDL, chiar dacă PDL era în scădere severă de popularitate. Piețele sunt cele care au avut cuvântul hotărâtor. Nu doar la demiterea lui Boc „cu propria mână”, ci și la retragerea primei garnituri PDL, în frunte cu sinistra Udrea, din componența viitorului cabinet Ungureanu, de va să fie. Mai cred că nici deja celebră Piață a Universității nu a avut un rol primordial, ci celelalte piețe, cele din țară, acolo unde baronii locali ai PDL au încercat acțiuni severe de intimidare a micilor grupuri (la început) de protestatari. La un moment dat presa semnala că au loc manifestații de protest în 69 de localități importante, celor câteva mii de manifestanți de la București fiindu-le alături alte mii și mii de manifestanți în țară. Faptul că zi de zi au loc manifestații în aproape toate localitățile importante ale țării a fost semnalul sever de alarmă care a mișcat PDL în direcția schimbărilor. La acestea s-au adăugat manifestațiile românilor din Germania, Marea Britanie, Italia, Spania etc. Caracterul de masă al protestelor a generat criza partidului-stat PDL, măsurile cu caracter politic luate de acesta având rolul de a mai salva ce se poate salva pentru a nu ajunge în situația PNT-CD, adică să nu cumva să treacă pe lângă Parlament la alegerile din acest an. Probabil că în evaluarea făcută de ei, după astfel de evenimente, campania de „cumpărare” a aleșilor locali a devenit o cheltuială aiurea, aleșii locali având, în multe cazuri, „bunul obicei” de a trece în tabăra puterii imediat ce condițiile o permit. Chiar de vor continua cu „cumpărăturile” politice din provincie, cei din PDL vor trece la măsuri severe de înlocuire a garniturii principale, compromise de dezastrul guvernării. Înțeleg că Blaga și ai lui vor forța nota și vor trece în frunte. Nu este exclus ca Băsescu să fie una din piesele la care PDL va renunța, dacă manifestațiile din țară vor continua în aceeași notă: „Jos Băsescu”. Delimitarea de Băsescu a PDL devine, pe zi ce trece, condiția de bază pentru supraviețuirea partidului și, mai ales, pentru împăcarea cu celelalte formațiuni politice, în special PNL, cu care în viitorii ani PDL va dori să colaboreze. Dar până atunci mai este. Vor mai trece, probabil două cicluri electorale până când PNL va accepta o colaborare cu PDL.

Până una-alta, asistăm la scremetele portocaliilor în media. Elena Udrea scrie tâmpenii pe blogul personal, tâmpenii preluate de agențiile de presă și presa în totalitatea ei în încercarea disperată de a mai salva ce se poate din troaca pedelistă găurită de bețivanul chior de la Cotroceni și cârpită în timp cu toate fufele care i-au trecut prin preajmă. Cucoana asta visează cai verzi pe pereți. Act de curaj, singurii care în 23 de ani au dovedit ... bla, bla, bla.

Altă panaramă portocalie se bagă în seamă în stilul Stolojan și refuză postul de ministru al economiei, vezi doamne, ea având un parcurs fix de urmat pentru propria carieră și dezvoltare academică. Probabil s-a hotărât să afle care este diferența între watt și volt.

Circoteca portocalie va continua. Sunt disperați. Nu au încredere în aliați, chiar dacă UDMR s-a aliat din nou cu ei. UNPR este o sursă sigură de instabilitate politică, parte din membrii UNPR doresc din nou la putere și își negociază revenirea la partidele din care au dezertat. Știu oamenii că nu au reușit în construcția partidului trădării politice și că sunt, de fapt, cu ambele picioare în groapă. Nu mai au viitor, nu mai au nici speranța că afacerile lor vor profita de stat, ca până acum și că nu sunt pregătiți să iasă pe piața liberă. Ei știu că fără banii de la stat devin niște neica-nimeni în afaceri, sigur candidați la „boschetărie”, dacă au datorii angajate cu finalitate în anii următori. Nici băncile care au pariat pe ei nu îi mai văd cu ochi buni, pentru că să fie clar, au primit finanțare doar pentru că au garantat cu sprijinul politic, nu pentru că proiectele lor ar fi cine știe ce mari găselnițe comerciale.

De vom continua manifestațiile sigur vom avea și alte rezultate. Până acum toate acțiunile portocalii au avut drept scop salvarea lor dar în special a lui Băsescu. Dar Băsescu este pe făraș. Anul acesta cum-necum, de nu își dă demisia va fi suspendat. Parlamentul ce se va forma îl va suspenda. Referendumul nu îi va mai fi favorabil. Prevăd că Băsescu își va da demisia în momentul suspendării, cel mai târziu. Totuși, pentru PDL ar fi mai bine să îl suspende ei, acum, decât să aștepte până în toamnă-iarnă. Atunci, răul generat de Băsescu și clica lui portocalie își va fi împlinit menirea. PDL este posibil să nu mai intre în Parlament.

Eu aștept. Aștept demisia lui Băsescu și anticipatele. Chiar dacă în disperarea lor coaliția mafiotă de la guvernare încearcă o revigorare cu propusul guvern Ungureanu. Poate că până la urmă le va veni mintea la cap. Până atunci, zi de zi în Piața Universității, alături de ceilalți protestatari, voi striga la Băsescu „Ieși afară, javră ordinară”.

Defecțiuni băsesciene

Cineva, nu spun cine, spunea pe un post TV aseară, după dementul discurs al lui Băsescu adresat națiunii, că Băsescu este sociopat. Adică, are tulburări de comportament datorate defectelor din educație într-un mediu social nefavorabil (pe timpul cât era educat de comunistul de taicăsu). Că discursul evidențiază această realitate. Bun, zic eu. se cam potrivește.

Mă uit să văd dacă nu este cumva și psihopat, am eu așa, o bănuială. Când colo, ce să vezi. Definiția a fost făcută, undeva cu mult timp în urmă, după chipul și asemănarea lui. Individul este într-o stare de dezechilibru psihologic caracterizat prin tendințe antisociale fără deficit intelectual și fără atingere psihotică. Na poznă. Mă uit mai departe.

Delir de grandoare. Clar. Individul este megaloman. Se crede superior tuturor celorlalți.

Dacă se citește/ascultă discursul trogloditului în cheile de mai sus nu mai rămâne mare lucru din el. Bașca sunt de povestit și despre teribila lui găselniță cu „modernizarea/reforma statului”. Dar nu acum că nu am chef. Oricum, o altă mare, dar mare, nu glumă, tâmpenie băsesciană.

Delirul individului de la Cotroceni este aici. Îl are și presa dacă, cumva, idioții care îl acompaniază au de gând să îl șteargă.

USL sub 50%. Așa vrea Geoană

M-am uitat pe știrile cu Geoană la Dăbuleni. Discurs echilibrat, ademenitor, în multe din afirmații reale. Iar Geoană se pune la dispoziția națiunii pentru o nouă construcție politică care să facă și să dreagă pentru a contracara fenomenele descrise de el mai înainte. Până aici totul bine și frumos. Doar că de aici încolo se nasc întrebările.

Care este limita de timp pentru Geoană să formeze și să dezvolte o alternativă politică la actuala guvernare ? Pentru că el este, la sfârșit de noiembrie 2011, abia la faza de intenție. Ca alternativă la actuala guvernare, Geoană trebuie să țintească un procent pentru noua formațiune ce o va naște care să îi asigure participarea la guvernare, fie cu actuala opoziție fie cu actuala putere fie cu noile formațiuni politice abia înregistrate dar care au devenit foarte dornice să intre în Parlament. Ce crede el că se va întâmpla cu PSD, de unde tocmai a fost dat afară ? Ce crede el că se va întâmpla cu PNL, partid despre care nu a avut tocmai cuvinte de bun simț ? Dar cu PC ? Cum crede el că va opune PDL un nou partid ca opțiune electorală pentru viitor ?

Ei bine nu există răspunsuri. Există însă o realitate. Geoană devine, prin ceea ce a făcut și probabil va mai face în viitorul destul de apropiat, o marionetă a lui Băsescu pentru a scade popularitatea USL, pentru a pune sub semnul întrebării proiectele USL aduse la cunoștința populației, pentru a denigra acțiunile USL sub o formă sau alta. Iar exemplul cel mai la îndemână este formularea lui cu privire la inițiativa USL de a analiza posibilitățile legale, în special constituționale, de formulare a unei cereri de suspendare a lui Traian Băsescu pentru încălcări ale Constituției. El afirmă că suspendarea lui Traian Băsescu nu va fi posibilă. Iar sensul este că USL este neputincios.



Păi, să-mi fie cu iertare, dar tare înclin să cred că Geoană are o înțelegere cu Băsescu să scadă procentele USL la viitoarele alegeri parlamentare. Nu știu câte voturi poate deturna Geoană, nu știu câți susținători are în PSD și PC. Bănuiesc că nu are în PNL. Dar mai știi ?

Geoană mimează împotrivirea față de guvernarea actuală, minte pe oamenii care nu ar da voturi PDL dar ar renunța la USL pentru a-i da lui voturile că este împotriva actualului guvern. În realitate, Geoană face jocul cel mai murdar în favoarea PDL. Iar acest lucru trebuie arătat mereu și mereu populației. Orice pauză în efortul de conștientizare a populației va duce la pierderi electorale. Iar variantele institutelor de sondare care dau o creștere a PDL la 28% și o scădere a USL la 42%, în cazul în care prezența la vot va fi slabă, pot deveni o cruntă realitate.

Justiția este pe chituci

După ieșirea grotească a lui Băsescu la adresa judecătorilor și trasarea liniilor directoare pentru activitatea în Justiție astfel încât Guvernul să nu mai fie „obstrucționat” în exercitarea atribuțiilor trasate de Băsescu de a duce țara de râpă, tratată sintetic de mine aici, apare și inițiativa Guvernului de subordonare pe față a Justiției moftului guvernamental. Inițiatorii sunt cei doi din imagine, slugi prea-plecate ale dementului de la Cotroceni: Predoiu și Barac.

La acestea se adaugă întâlnirea de taină a lui Băsescu cu „judecătorii” Curții Constituționale, la cererea acestora, duminică. Ce or mai fi pus la cale ?

Prima acțiune a lui Băsescu a fost amplu dezbătută. Corpul magistraților și jurnaliștii care au încă capul pe umeri și-au manifestat nu doar surprinderea ci și oroarea asupra acestei ieșiri. Independența Justiției devine pe zi ce trece doar o vorbă'n vânt. Adina Anghelescu Stancu trage un semnal de alarmă în articolul „Desființarea justiției în vreme de criză” de pe site-ul Lumea Justiției, procurorul Constantin Sima scrie despre subiect în „Tăcerea mieilor”, eu am arătat reacțiile magistraților și ale PNL în postarea „Li s-a umplut paharul”. Anterior, în postarea „Justiția cu jug politic” am arătat punctul meu de vedere cu privire la independența Justiției, de unde reese foarte clar că aceasta este doar declarativă. Ei bine, prin ultima acțiune a Ministerului Justiției vom ajunge în situația în care, în viitor, ne vom aminti de faptul că odată am fost un stat democratic. Imperfect însă funcțional și cu tendința de a deveni din ce în ca mai bun.

Prima reacția la aberația Ministerului Justiției am citit-o la Alina Gorghiu. Pe site-ul Lumea Justiției am găsit un material mai cuprinzător, din care scot în evidență una din cele mai mari tâmpenii care ar fi putu fi comise de o guvernare. Sanționarea magistraților pentru că nu au respectat deciziile Curții Constituționale la care trebuie adăugat faptul că același magistrat va fi sancționat și dacă la CEDO, de ex., statul pierde procesul cu petentul. Predoiu și judecătoarea ratată Barac sunt de o rea-credință fenomenală. Evident că după admiterea la instanțele internaționale a cauzelor petenților români împotriva statului, pentru încălcarea de către acesta din urmă a drepturilor și libertăților lor civile, va urma o decizie în care statul român este condamnat pentru încălcarea prevederilor articolelor din tratatul sau convenția la care România a devenit parte. Iar noi avem în vigoare decizii ale Curții Constituționale care dau o altă interpretare normelor din aceste acte normative internaționale, interpretare contrară dreptului internațional și jurisprudenței respectivelor instanțe. Iar acest fenomen se întâmplă azi, guvernarea Băsescu-Boc emanând pe bandă rulantă aberații legislative. În toate actele normative ale acestui guvern sunt încălcate, fără precedent, drepturile și libertățile fundamentale ale omului și toate sub acoperirea fenomenului crizei mondiale și a deficitului bugetar, a angajamentelor luate de guvernarea portocalie față de FMI și BM și CE că se va limita la un anumit deficit bugetar astfel încât să fie îndeplinite nu știu ce criterii macro-economice. Drept urmare, judecătorul român va fi obligat de Guvernul Băsescu-Boc să țină cont de deciziile aberante ale Curții Constituționale pentru ca petentul să câștige la CEDO, undeva în ani, când portocalii vor fi doar o amintire urâtă în istoria guvernărilor în România. De nu va respecta deciziile CCR, judecătorul va fi sancționat azi, de ministrul băsescian Predoiu și Lidia Barac, judecătoarea ratată în politică ce se ocupă de Justiție din partea ministerului.

Cumplite vremuri. Doar pe timpul comunismului ceaușist nu se admitea ca statul să piardă în fața propriilor cetățeni. Vom reveni la vremea ceaușismului dacă nu împiedicăm ciuma portocalie să își finalizeze acțiunile nocive la adresa statului, a drepturilor și libertăților noastre civile. Statul român este în criză. Nu o criză financiară, pentru că banii sunt dar sunt cheltuiți aiurea pe programe care nu generează bani decât dacă turismu, de exemplu sau acțiunile sportive sătești devin producătoare de venituri. Ceea ce este puțin probabil. Iar aici trebuie să arăt că Grecia, cea lovită de cumplita criză de sistem, este exponenta turismului ca principala sursă de venit la bugetul de stat, turism ce a picat datorită lipsei consumatorilor de turism de pe piață. O observație cunoscută de celelalte state, observație însoțită și de concluzia că în Grecia „Nu au industrie si de fapt intrarea in UE a fost fortata!” - spun germanii. Iar noi, prin proiectele aberantei „ministrese” Udrea susținută ilogic de Băsescu și Boc, ne îndreptăm cu pași grăbiți către un astfel de model falimentar.

Îngenuncherea Justiției urmărește înlăturarea celei de a treia puteri de la asigurarea echilibrului democratic. Parlamentul este la mâna executivului. Justiția era singura care mai lupta, prin deciziile instanțelor de judecată, împotriva derapajelor evidente ale executivului. Acum vor să o elimine. Nu o desființează ci îi ia puterea. prin acte normative. Legal. Acte normative care vor urma procedurile de urgență în adoptarea lor de către Parlament.

Este evident că apare o contradicție. Cât timp vor fi aceste acte normative în vigoare, în caz că vor fi aplicate ? Un an ? Dacă însă vor câștiga alegerile anul viitor, PDL-UDMR-UNPR ne vor conduce către, probabil, o dictatură mult mai cumplită decât dictatura comunistă. Iar noi facem colocvii. Nu ieșim în stradă. Acum ar fi trebuit să ieșim în stradă, acum ar fi trebuit să facem proteste cât mai ample. Singura noastră apărare împotriva abuzurilor băsesciene, Justiția Română, este în pericol să fie subordonată lui Băsescu și Boc. 


Rămânem fără justiție. Cumplite vremuri.