La recenta Convenție Națională a PSD am profitat de invitația făcută de Adrian Năstase bloggerilor liberali și am participat la Atelierul pe Justiție condus de Florin Iordache. Am primit și proiectul lor pe justiție. Din studiul acestuia, comparativ cu proiecția pe Justiție a PNL, din studiul-program „A doua modernizare a României”, o ofertă a PNL pentru Statul liberal, am constatat că cei din PSD s-au inspirat profund din materialul liberal. Nici o problemă, din moment ce, până la urmă, vom fi părtași la guvernare.
Ca să fiu puțin parșiv, mă întreb dacă nu cumva și ai noștri, când au scris studiul respectiv nu au preluat ceva de la un program PSD, ceva mai vechi. Nu caut în coș pentru că azi nu fac curățenie.
Eu am prezentat unele propuneri referitoare la independența justiției. Citind chitit să găsesc ingerințele politicului în justiție, pentru a arăta cum i-a pus acesta jugul coanei cu basmaua pe ochi, stând mai apoi și judecând cele găsite, sigur este că unele mi-au scăpat, urmând a da peste ele tocmai când nu mai am nevoie, am ajuns la concluzia că justiția este politizată la greu. Justiția nu mai este independentă, iar puterea judecătorească nu mai reprezintă o putere în stat. Iar asta se întâmplă de mult, de tare demult, de pe când la guvernare era PSD, cel care a modificat cum a vrut Constituția, cel care sub imperiul aderării la UE a impus în Parlament tot felul de legi, care mai de care mai năstrușnică. Dar astea le vedem acum, când PDL și acoliții lor maghiari au strâmbat și mai grav statul ăsta românesc declarat prin constituție ca stat democratic și social. România nu mai este nici stat democratic și nici social. Este antidemocratică și antisocială. Iar Băsescu se chinuie să schimbe Constituția pentru ca starea actuală a României să fie acoperită și prin actul constituțional. În concluzie, Constituția actuală spune prostii.
Gena pe care PSD a băgat-o în corpul Justiției pentru a-i pune jug a căpătat formă în prevederile legii de organizare judiciară, Legea nr. 304/2004. Și pentru a-i da și mai mare putere de distrugere a corpului în care a fost băgată, i-a mai dat și în Legea nr. 317/2004 privind CSM ceva toxic.
Nu voi da multe exemple însă sper că cele pe care le dau să fie suficiente pentru demonstrație.
Deși începe bine, prin a stipula la art. 1 alin. (1) că „Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”, nu mai continuă cu atributul de putere al acestora, atribut prevăzut și în art. 1 alin. (4) din Constituție, ci se grăbește și dă, la art. 5 puterea ministrului justiției: „Ministrul Justiției asigură buna organizare și administrare a justiției ca serviciu public”. Păi, să cam avem iertare, dar sună ca dracu. Chiar dacă la coana Constituție se spune că „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”, vine Statul PSD de la 2004 și hotărăște că coana Constituție spune prostii și „corectează” prin lege, dând o putere a statului unui subordonat al executivului. Ministrul justiției. Nu mai este aici nici un echilibru, darămite separație între puteri. Iar pentru a-i lua și puterea de judecată, în aceste zile, Guvernul Boc cel neconstituțional dispune prin ordonanțe și cum se execută hotărârile judecătorești definitive și executorii.
După ce Alianța DA a câștigat alegerile și a format Guvernul Tăriceanu, la Justiție a ajuns „sinistra” Monica Macovei care, introduce în Legea 247/2005 modificări la legile Justiției (304, 303 și 317) unele bune însă nu se atinge de controlul politic asupra Justiției, din contră, aduce și în plus. Unde erau liberalii ? După chibrite, de bună seamă, din moment ce nici pe timpul lui Tudor Chiuariu nu se iau măsuri pentru scoaterea jugului politic de pe grumajul Justiției.
Art. 5 din Legea nr. 304/2004 are consecințe grave. Puterea judecătorească este oloagă. Are drept de folosință asupra unor bunuri, asupra unor sume de bani pe care le primește de la bugetul de stat prin Ministerul Justiției, asupra magistraților din sistem însă nu are și dreptul de dispoziție. Prin lege, Justiția este considerată ca persoana alienată, care are drept de folosință asupra propriilor bunuri însă nu are drept de dispoziție. Nu le poate înstrăina. Dar nici nu poate fi condamnată dacă le distruge, pentru că fapta penală nu poate fi imputată persoanei alienate.
În art. 118 din Legea nr. 304/2004 se prevede cum se ologește Justiția. Aici este vorba despre finanțarea Justiției. Astfel, ministrul justiției este ordonator principal de credite pentru Curțile de Apel, Tribunale și Judecătorii, el gestionând bugetele acestora. Culmea, Procurorul General este ordonatorul principal de credite pentru unitățile de parchet de pe lângă aceste instanțe ! Este paradoxal. Executivul, prin ministrul justiției, administrează bugetul puterii judecătorești însă nu și pe al structurii proprii, Ministerul Public. În Raportul CSM privind starea justiției pe anul 2010 se arată și cum distribuie fonduri Ministerul Justiției instanțelor de judecată, practic subordonate. În anul 2010 au fost alocate pentru instanțe sume reprezentând 53,68% din bugetul ministerul (pag. 17), în condițiile în care numai cheltuielile de personal sunt aproape 2/3 din sumele alocate fiecărei instanțe în parte. Păi, cum naiba să funcționeze justiția ? Iar alocarea este mereu în trendul de scădere. Poate de aceea vrea Băsescu să mai desființeze niște instanțe de judecată, cine știe, poate vor ajunge oamenii să străbată sute de km până la cea mai apropiată instanță competentă să le soluționeze cauza.
Las legea pentru organizarea judiciară și trec la Legea nr. 317/2004 privind CSM. Și aici au fost băgate strâmbe, a fost completată chiar Constituția pentru a da satisfacție puterii politice ajunsă la conducere.
După ce are loc o întreagă procedură pentru alegerea celor care vor face parte din CSM, la nivelul tuturor instanțelor și parchetelor din țară se întocmește o listă finală cu cei aleș de către CSM pe care, potrivit art. 18 din lege, o transmite Biroului Permanent al Senatului. În Constituție, la art. 133 alin. (2) lit. a) se dispune că 14 membri ai consiliului sunt aleși în adunările generale ale magistraților și validați de Senat. Ce face puterea politică în lege ? Completează în vederea atingerii scopurilor politice față de Justiție. Pentru aceasta, în art. 18 alin. (3), legiuitorul, adică Senatul, dă Comisiei sale juridice dreptul și obligația de a verifica dacă puterea judecătorească, separată și în echilibru cu puterea legislativă, a respectat dispozițiile legale privind alegerea membrilor CSM. Este prea de tot. După care Senatul, în plen, pe baza raportului Comisiei juridice validează lista. Refuzul validării nu poate interveni decât dacă au fost încălcate dispozițiile legale. Păi cei din PDL tocmai ce au făcut așa ceva, au forțat alegerile în CSM a oamenilor lor, motivele de invaliditate fiind cusute cu ață albă. Iar a valida, după DEX, înseamnă a recunoaște existența unui act și a efectelor juridice pe care acesta le produce, nu neaparat și verificarea lui pentru legalitate. Totuși, vorbim despre două puteri ale statului separate și în echilibru.
După ce am arătat cum legislativul își bagă picioarele în independența puterii judecătorești să arăt cum legislativul ajută executivul să facă mai mult decât atât. Tot în legea privind CSM, la art. 35, la atribuțiile CSM referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, lit. a) se spune că „propune Președintelui României numirea în funcție și eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari”. Constituția prevede însă, la art. 134 alin. (1), că Președintele României are doar atributul de „a numi în funcție a judecătorii și procurorii, cu excepția celor stagiari”, nici cum și acela de ai elibera din funcție. Prin adăugarea sintagmei „și eliberarea din funcție” s-a luat de la competența CSM dreptul de exercițiu asupra resursei umane. Practic, Președintele României a devenit, de facto, șeful Justiției. Resursa umană este la discreția Președintelui României iar bugetul instanțelor este la discreția Guvernului prin ministrul justiției. Bașca intervenția politică a Parlamentului asupra componenței membrilor CSM.
Deși mai sunt exemple de dat, mă opresc aici. Justiția are jug politic. Dar, deși plânge că o deranjează, că este incomod, că nu este democratic, coana Justiție pică taman când violatorul Băsescu sau unul din acoliții vor să i-o tragă. O fi coana Justiție masochistă ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu