Justiția cu jug politic

Ieri seară, de la orele 18.00 în sus, la Palatul Parlamentului, sala Grupului PNL la camera deputaților, a avut loc o nouă ședință a Comisiei pentru Justiție a PNL. Buchisirea unui proiect de program pe justiție al PNL care să poată fi discutat cu PSD și PC în vederea încropiri programului USL pentru Justiție. Am mai scris despre această lucrare.

La recenta Convenție Națională a PSD am profitat de invitația făcută de Adrian Năstase bloggerilor liberali și am participat la Atelierul pe Justiție condus de Florin Iordache. Am primit și proiectul lor pe justiție. Din studiul acestuia, comparativ cu proiecția pe Justiție a PNL, din studiul-program „A doua modernizare a României”, o ofertă a PNL pentru Statul liberal, am constatat că cei din PSD s-au inspirat profund din materialul liberal. Nici o problemă, din moment ce, până la urmă, vom fi părtași la guvernare.

Ca să fiu puțin parșiv, mă întreb dacă nu cumva și ai noștri, când au scris studiul respectiv nu au preluat ceva de la un program PSD, ceva mai vechi. Nu caut în coș pentru că azi nu fac curățenie.

Eu am prezentat unele propuneri referitoare la independența justiției. Citind chitit să găsesc ingerințele politicului în justiție, pentru a arăta cum i-a pus acesta jugul coanei cu basmaua pe ochi, stând mai apoi și judecând cele găsite, sigur este că unele mi-au scăpat, urmând a da peste ele tocmai când nu mai am nevoie, am ajuns la concluzia că justiția este politizată la greu. Justiția nu mai este independentă, iar puterea judecătorească nu mai reprezintă o putere în stat. Iar asta se întâmplă de mult, de tare demult, de pe când la guvernare era PSD, cel care a modificat cum a vrut Constituția, cel care sub imperiul aderării la UE a impus în Parlament tot felul de legi, care mai de care mai năstrușnică. Dar astea le vedem acum, când PDL și acoliții lor maghiari au strâmbat și mai grav statul ăsta românesc declarat prin constituție ca stat democratic și social. România nu mai este nici stat democratic și nici social. Este antidemocratică și antisocială. Iar Băsescu se chinuie să schimbe Constituția pentru ca starea actuală a României să fie acoperită și prin actul constituțional. În concluzie, Constituția actuală spune prostii.

Gena pe care PSD a băgat-o în corpul Justiției pentru a-i pune jug a căpătat formă în prevederile legii de organizare judiciară, Legea nr. 304/2004. Și pentru a-i da și mai mare putere de distrugere a corpului în care a fost băgată, i-a mai dat și în Legea nr. 317/2004 privind CSM ceva toxic.

Nu voi da multe exemple însă sper că cele pe care le dau să fie suficiente pentru demonstrație.

Deși începe bine, prin a stipula la art. 1 alin. (1) că „Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”, nu mai continuă cu atributul de putere al acestora, atribut prevăzut și în art. 1 alin. (4) din Constituție, ci se grăbește și dă, la art. 5 puterea ministrului justiției: „Ministrul Justiției asigură buna organizare și administrare a justiției ca serviciu public”. Păi, să cam avem iertare, dar sună ca dracu. Chiar dacă la coana Constituție se spune că „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”, vine Statul PSD de la 2004 și hotărăște că coana Constituție spune prostii și „corectează” prin lege, dând o putere a statului unui subordonat al executivului. Ministrul justiției. Nu mai este aici nici un echilibru, darămite separație între puteri. Iar pentru a-i lua și puterea de judecată, în aceste zile, Guvernul Boc cel neconstituțional dispune prin ordonanțe și cum se execută hotărârile judecătorești definitive și executorii.

După ce Alianța DA a câștigat alegerile și a format Guvernul Tăriceanu, la Justiție a ajuns „sinistra” Monica Macovei care, introduce în Legea 247/2005 modificări la legile Justiției (304, 303 și 317) unele bune însă nu se atinge de controlul politic asupra Justiției, din contră, aduce și în plus. Unde erau liberalii ? După chibrite, de bună seamă, din moment ce nici pe timpul lui Tudor Chiuariu nu se iau măsuri pentru scoaterea jugului politic de pe grumajul Justiției.

Art. 5 din Legea nr. 304/2004 are consecințe grave. Puterea judecătorească este oloagă. Are drept de folosință asupra unor bunuri, asupra unor sume de bani pe care le primește de la bugetul de stat prin Ministerul Justiției, asupra magistraților din sistem însă nu are și dreptul de dispoziție. Prin lege, Justiția este considerată ca persoana alienată, care are drept de folosință asupra propriilor bunuri însă nu are drept de dispoziție. Nu le poate înstrăina. Dar nici nu poate fi condamnată dacă le distruge, pentru că fapta penală nu poate fi imputată persoanei alienate.

În art. 118 din Legea nr. 304/2004 se prevede cum se ologește Justiția. Aici este vorba despre finanțarea Justiției. Astfel, ministrul justiției este ordonator principal de credite pentru Curțile de Apel, Tribunale și Judecătorii, el gestionând bugetele acestora. Culmea, Procurorul General este ordonatorul principal de credite pentru unitățile de parchet de pe lângă aceste instanțe ! Este paradoxal. Executivul, prin ministrul justiției, administrează bugetul puterii judecătorești însă nu și pe al structurii proprii, Ministerul Public. În Raportul CSM privind starea justiției pe anul 2010 se arată și cum distribuie fonduri Ministerul Justiției instanțelor de judecată, practic subordonate. În anul 2010 au fost alocate pentru instanțe sume reprezentând 53,68% din bugetul ministerul (pag. 17), în condițiile în care numai cheltuielile de personal sunt aproape 2/3 din sumele alocate fiecărei instanțe în parte. Păi, cum naiba să funcționeze justiția ? Iar alocarea este mereu în trendul de scădere. Poate de aceea vrea Băsescu să mai desființeze niște instanțe de judecată, cine știe, poate vor ajunge oamenii să străbată sute de km până la cea mai apropiată instanță competentă să le soluționeze cauza.

Las legea pentru organizarea judiciară și trec la Legea nr. 317/2004 privind CSM. Și aici au fost băgate strâmbe, a fost completată chiar Constituția pentru a da satisfacție puterii politice ajunsă la conducere.

După ce are loc o întreagă procedură pentru alegerea celor care vor face parte din CSM, la nivelul tuturor instanțelor și parchetelor din țară se întocmește o listă finală cu cei aleș de către CSM pe care, potrivit art. 18 din lege, o transmite Biroului Permanent al Senatului. În Constituție, la art. 133 alin. (2) lit. a) se dispune că 14 membri ai consiliului sunt aleși în adunările generale ale magistraților și validați de Senat. Ce face puterea politică în lege ? Completează în vederea atingerii scopurilor politice față de Justiție. Pentru aceasta, în art. 18 alin. (3), legiuitorul, adică Senatul, dă Comisiei sale juridice dreptul și obligația de a verifica dacă puterea judecătorească, separată și în echilibru cu puterea legislativă, a respectat dispozițiile legale privind alegerea membrilor CSM. Este prea de tot. După care Senatul, în plen, pe baza raportului Comisiei juridice validează lista. Refuzul validării nu poate interveni decât dacă au fost încălcate dispozițiile legale. Păi cei din PDL tocmai ce au făcut așa ceva, au forțat alegerile în CSM a oamenilor lor, motivele de invaliditate fiind cusute cu ață albă. Iar a valida, după DEX, înseamnă a recunoaște existența unui act și a efectelor juridice pe care acesta le produce, nu neaparat și verificarea lui pentru legalitate. Totuși, vorbim despre două puteri ale statului separate și în echilibru.

După ce am arătat cum legislativul își bagă picioarele în independența puterii judecătorești să arăt cum legislativul ajută executivul să facă mai mult decât atât. Tot în legea privind CSM, la art. 35, la atribuțiile CSM referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, lit. a) se spune că „propune Președintelui României numirea în funcție și eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari”. Constituția prevede însă, la art. 134 alin. (1), că Președintele României are doar atributul de „a numi în funcție a judecătorii și procurorii, cu excepția celor stagiari”, nici cum și acela de ai elibera din funcție. Prin adăugarea sintagmei „și eliberarea din funcție” s-a luat de la competența CSM dreptul de exercițiu asupra resursei umane. Practic, Președintele României a devenit, de facto, șeful Justiției. Resursa umană este la discreția Președintelui României iar bugetul instanțelor este la discreția Guvernului prin ministrul justiției. Bașca intervenția politică a Parlamentului asupra componenței membrilor CSM.

Deși mai sunt exemple de dat, mă opresc aici. Justiția are jug politic. Dar, deși plânge că o deranjează, că este incomod, că nu este democratic, coana Justiție pică taman când violatorul Băsescu sau unul din acoliții vor să i-o tragă. O fi coana Justiție masochistă ?

la Comisia pentru Justiție

Marți a fost o nouă ședință la Parlament a Comisiei pentru Justiție a PNL. Am discutat, destul de ordonat, despre ce trebuie să facem, în zilele următoare, pentru a da de un capăt al proiectului pe Justiție al PNL. Urmează să ne scriem comentariile, să tratăm principiile pe care dorim sau ne simțim capabili să le abordăm, să negociem, la un moment dat asupra lor sau asupra motivelor pentru care le dorim introduse în proiectul pe care conducerea PNL și-l va asuma.

De marți până acum m-am gândit serios la problemă. Eu am o problemă, mare spun eu, nu văd nici o definire a Justiției ca instituție publică. De fapt, cine se uită la coana Justiție va observa, cu ușurință, că aceasta este văzută doar sub aspectul ei lucrativ, primele reglementări fiind în Constituție. Chiar dacă în art. 1 alin. (4) din Constituție se prevede că „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”, mai departe nu avem o definire a Justiției ca putere. Celelalte „puteri” ale statului sunt definite clar:

- art. 61 alin. (1) - Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării;

- executivul are beneficiul organizării ca o struțo-cămilă, pe de o parte Președintele care are beneficiul art. 80 alin. (1) care spune că „Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării”, iar Guvernul are beneficiul art. 102 care spune că „Guvernul ... asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice”.

- Ei bine, știm cine sunt cei care formează puterile legislative și executivă însă când ajungem la Justiție, Constituția ne spune că avem o autoritate judecătorească - ne trimite la partea lucrativă a actului de justiție prin art. 124 -, iar o formulare din alin. (1) al art. 126 ne spune că „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”. Ei bine, știm cum se realizează justiția însă nu este definită ca instituție de drept public.

Dacă la Parlament am forul suprem în organizare pe cele două Camere, care au și ședințe comune, la Președinte și la Guvern am clar definită persoana care conduce - Președintele și primul-ministru -, la Justiție am doar instituția care realizează justiție împreună cu alte instituții subordonate sub aspectul controlului judiciar. Parlamentul, prin parlamentari și Guvernu, prin primul-ministru, au drept de ințiativă legislativă (Guvernul are și beneficiul ordonanțelor cu care ocolește voința Parlamentului, măcar până își îndeplinește scopul), Justiția prin ICCJ este la mâna Guvernului, pentru că inițiativa legislativă are circuitul sinuos al acceptului ministrului Justiției și al Guvernului, celelalte intervenții fiind sub forma unor avize care nu pot controla procesul legislativ. Dacă la Președinte am un buget alocat la cererea acestuia, singurul control fiind al Parlamentului la aprobarea legii bugetului, dacă la Guvern am controlul absolut al bugetului statului la Justiție nu mai am. Justiția este tot la mâna ministerului Justiției, iar acolo, un ministru, indiferent care va fi el, va stabili, potrivit ideilor generate în biroul politic al partidului la guvernare cât va trebui să revină Justiției - aici în sensul instanțelor de judecată - și cât nu. Practic, deși este definită la art. 1 din Constituție ca putere de stat, Justiția este de fapt „fata în casă” a executivului. Anii din urmă au confirmat acest lucru, unele din situațiile cele mai evidente fiind acelea în care, în urma soluționării unor cauze, în special în contencios administrativ, prin hotărâri definitive și executorii, Guvernul în cârdășie cu Parlamentul au adoptat de urgență acte normative prin care drepturile subiective ale justițiabililor recunoscute prin hotărâri judecătorești să fie anulate (pentru viitor, normal) sau să fie întârziate în executarea lor concretă. Nu mai spun de ultima găselniță a Guvernului Boc prin care și formula executorie a hotărârilor judecătorești să fie suspendată până la calendele grecești, astfel încât până și procesul civil, judecata în esența ei să nu mai aibă finalitate. Ce contează că există art. 126 alin. (1) din Constituție care ne spune, imperativ că „justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție” ? Nu contează. Guvernul constituționalistului Boc a hotărât și s-a pus în aplicare un principiu nou, potrivit căruia actul de justiție se împlinește dacă este de acord executivul. Așa, ca la noi sau ca în dictaturile de tristă amintire ale secolului trecut.

Ei bine, gândurile arătate mai sus, plus altele, mă îndeamnă să fiu foarte atent cu privire la problema pe care eu o consider de bază: ce este Justiția ? Consider că se poate da o definire a ei prin lege, prin legea de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești. Mai cred că Justiția trebuie să aibă principii instituționale alături de principiile actului de justiție în sine, principii pe care mai toată lumea le cunoaște și dezbate.

Până săptămâna viitoare trebuie să fac ceva. Să văd ce va ieși. Oricum, ieri, participând la o discuție cu privire la rolul monarhiei în România modernă, la selectul Jockey Club, în prima parte a ei, mi-am formulat o serie de întrebări la care simt nevoia să caut răspunsurile cele mai potrivite. Le voi găsi, probabil în curând însă inamicul public pentru mine a devenit timpul. Iar cu timpul nu am cum să mă bat.

La Comisia pentru Justiție a PNL

Aseară, la orele 18.00 fix, cu întârzierea admisă de obiceiul locului, Alina Gorghiu a întrunit membrii Comisiei pentru Justiție a PNL la Palatul Parlamentului, sala Grupului parlamentar PNL. „Goarna” a sunat de duminică, pentru mine solul a fost colega și prietena Elena Cobuz care mi-a cerut să vin la comisie dar și la întrunirea de azi a Alinei cu rezerviștii din sectorul 5. Am ajuns la timp. Discuții cu colegii veniți, însă am avut și plăcerea de a vedea că activitatea Clubului Bloggerilor Liberali este cunoscută și urmărită. Este bine. Este loc și de mai bine. Să fie.

Alina a intrat în subiect direct. Urmează să se lucreze Programul pe Justiție al USL, program ce va cuprinde atât ideile din programul pe justiție al PNL cât și programul pe care PSD îl are. Termenul de muncă pentru noi pentru a revedea programul PNL pe justiție este de două săptămâni. Să facem observații acolo unde considerăm că se impun modificări. Problema este că ideile din program trebuie să sprijine un sistem în funcțiune și că nu se poate veni cu așa-zise reforme care să îl bulverseze. Destul au dat peste cap cei din PD-L și UDMR sistemele de învățământ, sănătate, asigurări sociale, ordine publică s.a. ca să mai venim și noi cu tâmpenii asemănătoare.

Programul PNL pentru justiție, prezentat pe site PNL, este ușor de înțeles. Munca din spatele lui este însă imensă. Continuarea reformelor în justiție este legată de lupta împotriva corupției. Totuși, legat strict de actul de justiție, PNL pleacă de la ideea liberală potrivit căreia justiție trebuie să fie aproape de cetățean, astfel ca accesul acestuia la actul de justiție să fie cât mai facil cu putință.

Iau primul calup de ideii, fundamentale pentru întregul program, de pe site:

O justiţie mai aproape de cetăţean

 Accesul la justiţie este prima condiţie a statului de drept. Cetăţeanul trebuie să-şi poată valorifica şi apăra drepturile fără a înfrunta bariere administrative, financiare sau geografice.

Astfel, PNL susţine:

• apropierea justiţiei de cetăţean prin respectarea principiului proximităţii; toate cauzele minore, care în acelaşi timp sunt cele mai frecvente şi au impact asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor, trebuie să fie soluţionate în primă instanţă de judecătorii, instanţele cele mai apropiate de domiciliul cetăţeanului;

• reducerea taxelor aferente actului de justiţie; valoarea taxelor pentru deschiderea unei acţiuni nu trebuie să aibă un efect descurajator;

• adoptarea Codului de Procedură Administrativă; procedurile trebuie să fie simple şi clare, pe înţelesul tuturor, în special în ceea ce priveşte condiţiile de emitere şi contestare a actelor administrative;

• continuarea eforturilor de unificare a jurisprudenţei.

Pentru fiecare dintre ideile de mai sus se vor duce ample „bătălii” politice și se va ajunge cumva la un consens.  Trebuie adăugat la ele efortul pe plan național de îmbunătățire a legislației, astfel încât considerentul proximității să aibă valoare în adevăratul sens al cuvântului. Degeaba am judecătorul aproape dacă legislația după care acesta judecă este complicată, îmbârligată, se contrazice sau se suprapun acte normative distincte tratând separat ipoteză cu ipoteză, dispoziție cu dispoziție, sancțiune cu sancțiune. Acest lucru se întâmplă, parlamentari liberali și social-democrați sesizând de multe ori faptul că Guvernul Boc emite ordonanțe care tratează, de multe ori, instituții juridice care au mai fost tratate odată, ba mai mult, vin și limitează, prin specificații nelalocul lor, posibilitatea magistratului de a decide în funcție de situația reală în cauza dedusă judecății. Aici trebuie să fie făcută curățenia necesară pentru ca întreaga societate să reintre în normalitate.

La muncă. Acesta a fost îndemnul cu zâmbetul pe buze al Alinei. Trebuie să avem reacții față de tâmpeniile guvernării portocalii pe domeniul Justiției. Normal că nu doar aici, dar aici avem noi obligații pe linie de partid. Așa că vom monitoriza site-urile guvernamentale pentru a identifica ideile, actele și faptele guvernamentale care aduc prejudicii interesului cetățenilor. Și sunt astfel de tâmpenii, viața de zi cu zi vine și ne aduce confirmarea proastei administrări a actului de justiție. Iar mulțimea de procese întârziate este cum se spune „cireașa de pe colivă”, cea care deranjează cel mai mult, cea care crează cea mai intensă stare de stress justițiabilului care se vede cu dreptatea în mână însă în imposibilitatea de a i se recunoaște dreptul subiectiv de către instanța de judecată într-un termen rezonabil pentru ca acesta să își producă efectele necesare. Unii mor iar urmașii lor moștenesc drepturi ce urmează a fi obținute în instanță într-un termen nedeterminat. Iar asta nu mai este justiție. Este orice altceva.

Noul cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie a fost un subiect de interes. Prof. Rădulescu a folosit imaginea plastică atunci când a calificat intrarea lui în vigoare: „ne-a intrat un balaur în casă”. Pregătirea precare a intrării în vigoare a noului cod civil și graba nejustificată a momentului intrării acestuia în vigoare este evidentă din moment ce nu a fost însoțită de intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă, pregătirea magistraților nu a fost finalizată, acțiunile logistice de reorganizare a instanțelor de judecată pentru aplicarea noului cod nu s-au realizat etc. Noul cod va merge o bună bucată de timp în paralel cu vechiul cod. Iar dacă iau în calcul doar un amănunt, devenit fundamental pentru dreptul românesc, introducerea în cadrul izvoarelor de drept a cutumei, a obiceiului locului, ce s-a evitat a se face după 1800, atunci când au apărut principalele coduri - civil și comercial -, văd că vom avea mari probleme în soluționarea cauzelor. Magistratul primește puteri mai mari în soluționarea unei cauze fără a i se da toate instrumentele necesare exercițiului mandatului cu care este investit. Au fost abrogate foarte multe acte normative de substanță, codul comercial fiind unul dintre ele astfel că vor apare foarte multe aspecte negative în înțelegerea de către justițiabil a esenței dreptului pretins. Fără a mă lungi, urmează ca practicienii dreptului din cadrul comisiei să identifice în activitatea lor la instanțe sau la catedră acele „hibe” ale noului cod și să le comunice Comisiei în vederea analizării lor și stabilirea reacției PNL față de acestea. Pe lângă noul cod care va avea în curând o analiză detaliată promisă de prof. Rădulescu, însoțită cu propunerile necesare de corectare, se vor analiza prevederile legii de punere în aplicare a noului cod și prevederile codului de procedură civilă care însă se mai chinuie să apară. Iar peste toate astea, Codul penal aflat și el în dezbatere la Comisia Juridică a Camerei va avea parte de atenția colegilor practicieni din Comisie care activează în domeniul penal pentru propuneri de îmbunătățire. Multă muncă și delicată.

Azi urmează să particip la întâlnirea Alinei cu rezerviștii din Sectorul 5. Elena mi-a spus că vor veni rezerviști membri ai mai multor organizații, unii chiar din țară. Merg ca forță de sprijin pentru Alina și Elena, ca unul dintre cei care au interesul bine exprimat în protejarea unor valori ce au fost călcate în picioare de Băsescu și acoliții lui din Guvernarea Boc. După ședința propriu-zisă am mai stat la o vorbă cu Alina în vederea ședinței de azi. Să vedem ce va fi.