Unanimitatea liberală

În aceste zile de reflecție asupra vârtejului politic de pe piața politică m-au atras, normal, părerile celor din jur. Celor apropiați mie, în special prin ideile promovate. De preferință, cele recunoscute ca fiind din patrimoniul liberalismului. Iar cea mai puternică, azi, este cea privind independența liberalului față de decizia politică a formațiunii din care face parte sau o susține.

Mă iau ca etalon. Este cel mai apropiat mie și, consider eu, cel mai corect. Altfel, ar însemna să îi judec pe alții, ceea ce nu ar fi corect.

Independența are chichițele ei. Părerea independentului poate fi acceptată, în totul sau în parte sau poate fi respinsă, în totul sau în parte. Depinde de la care din capete tragi. Sau, depinde cum vezi paharul asupra căruia faci observațiile. Cum consideri fie partea plină fie partea goală. Sau dacă dai atenție și părții pline și celei goale. Pentru că și partea goală poate avea consecințe pozitive asupra vieții noastre. De exemplu, faptul că dictatura băsesciană nu a avut timpul să umple paharul cu fierea abuzului, a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ce ne sunt protejate prin lege, faptul că încă mai avem în instanțele de judecată un aliat împotriva abuzurilor administrative și politice ale PDL-UDMR-UNPR-BNR și minorităților naționale, chiar dacă aceste puteri au ajuns să modifice legile pentru ca dreptatea să nu mai poată fi apărată de Justiție, reprezintă un lucru ce se cuvine apreciat ca pozitiv.

Au loc dezertări din PDL. Oameni cu poziții dominante în această adunătură de tâlhari au ales să plece în formațiunile politice care constituie, azi, opoziția. Nu au ales să plece din viața politică, nu, vor din nou la putere, vor din nou să ajungă factori de decizie politică și administrativă. Pentru că aderarea la un partid politic urmărește, în general, puterea politică. Dacă ar fi dorit să fie în atenția publică dar nu în puterea politică a unei guvernări ar fi ales un sindicat sau un ONG. Ei bine, acești defectori profită de conjunctura destrămării PDL, apusul puterii băsesciene și vor să continue să fie la putere. Problema este că „tortul puterii” este, fizic, bine determinat. Nu se lărgește, nu se dilată, nu crește ca în basme. Admiterea lor în PNL face ca liberalii de bună-credință care au suportat din partea puterii băsesciene toate mizeriile posibile, închipuite sau neînchipuite vreodată, să fie înlăturați de la tortul puterii în beneficiul torționarilor lor de până mai ieri. Își pun întrebarea liberalii, pe bună dreptate, de ce se întâmplă așa ceva ?

Adversarilor politici din alte formațiuni le contrapui capacitățile din rândul formațiunii tale. În cazul în care primește în rândul formațiunii tale și oferi poziții de putere politică și administrativă unor persoane care au activat, până la un moment dat, în rândul partidului politic oponent, negi, de drept, capacitatea propriilor membri de a performa în acele domenii. Le negi evoluția, le negi oportunitatea de a beneficia de propria muncă în cadrul partidului său, le desconsideri eforturile depuse. Iar o astfel de atitudine este total în dezacord cu principiile statutului liberal și ale bunei-cuviințe, al respectului față de ființa umană.

Cazul Frunzăverde este emblematic. Liberalii pot spune, cu deplin temei, că „ne-am înfrânt”. Ne-am înfrânt pentru a da adversarului politic posibilitatea de a rămâne la „cașcavalul politic”, de a beneficia, pe nedrept, de eforturile tuturor liberalilor de bună-credință depuse pentru înlăturarea de la putere a regimurilor besmetice băsesciene. Cum ne vede lumea acum ? Ca pe niște incompetenți, ca pe niște oameni incapabili să performeze prin propriile mijloace, ca pe niște fripturiști ordinari care adună „performerii” adversari în contul unei guvernări ulterioare. Păi, să îmi fie cu iertare, dar dacă noi, liberalii, re-aducem la putere tâlharii pedeliști băsescieni, să nu ne mire că lumea nu va mai avea încredere în noi. Iar după Frunzăverde au urmat și alții. Vom ajunge ca în zeci de localități să păstrăm fripturiștii băsescieni care au în cap terenuri de sport în pantă, parcuri comunale în păduri, patinoare, bazine de înot incapabili să pună temelia dezvoltării locale cu propriile forțe. Readucem pomanagii care promit beneficii locale de la bugetul de stat, nu din modul în care comunitatea va exploata resursele locale, nu din o mai bună organizare a comunității pentru obținerea beneficiilor existenței respectivei comunități.

Toți fripturiștii pedeliști ce vin la PNL au susținut, până acum, cu cerbicie, pe Traian Băsescu pentru realegerea în funcția de Președinte al României, au mânărit voturile la urne pentru a câștiga PDL alegerile, au asuprit liberalii și membrii sau simpatizanții altor formațiuni politice prin eliminarea lor din structurile administrative (practic, i-au condamnat la înfometare, pe ei și familiile lor), au săvârșit, după mintea mea, cele mai odioase fapte în funcțiile publice de primari sau consilieri iar pentru toate cele arătate mai înainte noi ne-am ridicat la luptă, inclusiv am participat la protestele „fluviu” gen Piața Universității în București și în multe localități din țară. Unii dintre ai noștri au „gustat” din bastonul de jandarm și au constatat că doare, în urma dispozițiilor date jandarmeriei de un Frunzăverde și alții ca el. Iar azi, când se apropie momentul în care eforturile și coastele rupte ar trebui recompensate prin accederea la puterea politică și administrativă vedem că decizii înalte, la nivel local sau central pun la masa puterii pe torționarii noștri. Cum naiba să nu te revolți.

La nivelul politic al BPN al PNL s-a admis, cu unanimitate de voturi, primirea în PNL a lui Sorin Frunzăverde, dar și a acoliților lui din PDL, acoliți care nu au treabă cu PNL și liberalismul însă au treabă cu Frunzăverde „oriunde se va duce acesta”. Așa au declarat. Și vor fi aleși cu votul liberalilor - poruncă de la Împărăție - să guverneze majoritatea localităților din jud. Caraș-Severin. Liberalii din Caraș au fost condamnați să piardă fie că respectă decizia de la nivel central fie că nu o respectă. La fel se interpretează situația în oricare zonă din țară în care defectorilor din PDL li s-a deschis ușa PNL, PSD sau PC. Pentru că făcând parte din USL, liberalii își dau votul pentru adversarii de până mai ieri din PSD sau PC și, ca o cireașă pe tort, torționarilor din PDL. Cumplit.

Nu, eu nu susțin această unanimitate. Motivarea ei este slabă. Este dăunătoare susținerilor mele de până acum. Una este să dau votul lui Robert Negoiță candidatul PSD/USL la primăria S3 și alta este să dau votul unui politician care a defectat din PDL.

Îmi place o vorbă a lui George Șerban, pusă pe blogul lui: „Eu pentru asta am venit in Partidul National Liberal, cu 12 ani in urma. Pentru ca la liberali, exista unanimitati doar atunci cand tara este atacata …”


Alături de alte exprimări asemănătoare, ale unor lideri liberali, potrivit cărora liberalilor nu li se pot da ordine, liberalii fiind independenți în gândire și acțiune și că forța partidului, în fapt, stă în recunoașterea și promovarea  acestei independențe, exprimarea lui George vine să clarifice un model de comportament social. Liberal. Confirmă faptul că liberalii sunt ceea ce promovează. Oameni independenți, oameni capabili să își ia soarta în propriile mâini, oameni care își cunosc valoarea și care au capacitatea să o promoveze dispuși să participe la competiția socială alături de ceilalți membri ai comunității pentru ca, în final, comunitatea să beneficieze de cei mai performanți membri ai săi. Păi, cum să accept acest abuz comunistoid în care liberalii onești sunt înlăturați pentru a face loc fripturiștilor din PDL ? Nu. Nu îl accept. Este nedrept pentru colegii liberali din acele zone în care fripturiștii PDL devin, peste noapte, promotori ai progresului USL, apărători ai cetățenilor împotriva abuzurilor băsesciano-pedelisto-udemeristo-uneperiste din guvernările succesive ale incompetentului Boc și, acum, ale mafiotului Ungureanu.

Cred că unanimitatea liberală nu există. Nu sunt singurul care „latră la lună” ca urmare a defectărilor pedeleprelor, dar asta nu înseamnă că suntem unanimi. Sunt destui cei care văd în aceste acțiuni beneficii. Superfiale în esență, de spectacol public în realitate. Suntem infestați cu ciuma portocalie iar unii dintre noi aplaudă entuziaști. Păcat de ei.

Frunzăverde și unele gânduri sinistre

Sorin Frunzăverde a părăsit, prin demisie, PDL. Un gest care a născut, în sufletul lui, mari frământări. La conferința de presă în care și-a motivat actul a plâns. Emoționat. Înțeleg că nu a ales această cale cu convingere fermă. A rămas, de fapt, un pedist. Este unul dintre fondatorii PD, a lucrat să îi dea o linie politică pe care partidul să o urmeze chiar dacă baza membrilor acestei formațiuni era și este, încă, formată din oameni mai apropiați de orientările doctrinare de stânga decât de cele de dreapta. A vrunt un PD ca un Făt-Frumos însă nu a mai avut controlul după ce Băsescu a luat partidul, l-a împăturit  ca pe un teanc de bani și la băgat în buzunarul de la spate (iau, creativ, exprimarea lui Cristian Tudor Popescu). Dintr-o comunitate a unor oameni cu interese politice, sociale, economice etc., PD a devenit o „armată” de slugi pentru Traian Băsescu, un „echipaj” obligat la fidelitate față de comandantul navei, un fel de Zeu care dispune nu doar asupra zilei de azi și de mâine a servilor ci și asupra trecutului lor prin „reevaluare”. A încercat cu ajutorul altui stâlp al democraților, Vasile Blaga, să resusciteze partidul, să îi trezească oamenii la viață, să le inoculeze ideea că nu pot fi singuri și că dialogul cu cei care au alte opțiuni politice este singura cale în care se poate face politică constructivă. Nu a reușit. Azi, Sorin Frunzăverde este un înfrânt. Demisionând din PD, Frunzăverde și-a recunoscut înfrângerea. Din acest motiv a plâns.

A ales să adere la PNL cu motivul principal de a fi util în proiecția PNL de a forma o orientare politică de dreapta puternică în România ca o alternativă reală la curentul foarte puternic social-democrat. În afara unor consecințe de un pragmatism ucigător ale acestei treceri de la PD la PNL, pierderea de către PD a unui județ și a mai multor localități, pierderea unor parlamentari în funcție etc., consecințe care produc o anume satisfacție, se cuvine a analiza și cu sufletul pentru că vor fi consecințe și în viitor. În viitorul PNL. Pentru că oastea de noi liberali care va aduce voturi PNL și USL (implicit), nu este formată din persoane cu convingeri politice ferme. Aceste persoane nu vor fi peneliști, ci frunzăverdiști ! Chiar dacă vor avea legitimație cu săgeata liberală ele sunt fidele omului politic Sorin Frunzăverde și nu PNL. Pentru că așa au fost și în PD. De aici se nasc alte și alte întrebări.

În discuțiile prietenilor mei se evidențiază frustrarea față de acceptul PNL pentru trecerea lui Frunzăverde de la PD la PNL. Îi înțeleg. Și eu sunt împotriva unor astfel de treceri. Însă părerea noastră rămâne doar în spațiul restrâns al colectivului pe care îl formăm. Pentru că cei direct interesați sunt liberalii din Caraș-Severin. Iar ei nu doar că sunt de acord cu această trecere, nu doar că se bucură de „ocuparea” județului și colorarea lui în galben, ci promovează această acțiune ca pe o victorie. Iar pentru că organizația de la Caraș vrea mai mult, va avea sprijinul celorlalte organizații în alegerea lui Sorin Frunzăverde ca membru al conducerii PNL în funcția de vice-președinte. Și, pentru a prarafraza pe umilul pitic politic Emil Boc, pot spune că „vântul bate, apa trece, pietrele rămân”. Noi dezbatem furioși pe unde găsim spațiul de discuții iar PNL merge înainte. Acum cu Frunzăverde. Noi suntem „vântul și apa” iar Frunzăverde a devenit, deja, „piatra”. Sorin Frunzăverde a primit onoarea de a fi acceptat ca persoană fundamentală, de temelie, a liberalismului românesc. A național-liberalismului românesc ! Pentru mine, această imagine este de un penibil absolut. Din cel care a încercat să distrugă „pietrele liberalismului românesc” (în prima parte a lui 2005 Traian Băsescu s-a jurat că nu se lasă până nu aduce PNL sub 5% pentru a nu mai putea intra în Parlament iar Sorin Frunzăverde era unul dintre locotenenții acestuia făcând echipă cu defectorii Theodor Stolojan și Valeriu Stoica), azi devine, in personam, unul din oamenii de bază ai partidului. Ciudate mai sunt căile Domnului !

În alb și negru sunt două mari posibilități.

O primă posibilitate, „vestea bună”, este aceea că Sorin Frunzăverde a concluzionat că PD nu mai poate fi un vector politic pentru dreapta românească fiind prea corupt de ciuma băsesciană. Ideea este indusă și de Crin Antonescu la conferința de presă în care a anunțat, oficial, că Sorin Frunzăverde a devenit membru al PNL și candidat al PNL/USL pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin:

„Decizia domnului Frunzăverde de a părăsi PDl și de a se alătura PNL este o decizie care ne onorează. Îl asigurăm că va fi primit cu toată colegialitatea și că avem de construit lucruri importante și pe termen lung. Sigur că eu nu pot comenta acum despre talia sa de om politic, nu e vorba de poziția formală pe care a deținut-o într-un partid, ci despre coerența sa politică și a modului său de a face ceea ce spune și de a spune ceea ce face“.

Se poate pleca, în buna tradiție liberală, de la prezumția de bună-credință a lui Sorin Frunzăverde la care se adaugă respectul pe care orice liberal îl are față de opinia altuia. Dacă este așa, atunci va fi bine.

Dacă însă Sorin Frunzăverde a comis gestul cu scopul de a resuscita PD printr-o acțiune șoc, rămânând în suflet un membru și un „frate” al pediștilor, atunci ne aflăm în fața „veștii proaste”. Pentru că venirea unor pediști, mulți-puțini, în PNL, după Frunzăverde, poate fi un avantaj doar pe termen scurt, materializat cu ocazia alegerilor locale și parlamentare din acest an. Pentru că după alegeri nu este exclus ca o parte dintre ei, după schimbările ce se vor produce în PD, în special preluarea de către gruparea Blaga a conducerii și eliminarea băsescienilor, faptul că sinistrul Băsescu va fi trimis de pediști la „coșul de gunoi” al istoriei, să nu treacă cu „cățel și purcel” la „noul” PD. Iar Frunzăverde poate fi unul dintre ei. PNL rămând cu gustul amar al „trădării” pediștilor (salvarea PD devine astfel o tradiție a PNL). Azi, „vestea proastă” nu poate fi exclusă. Chiar mai sumbru, nu este exclus ca venirea lui Frunzăverde să declanșeze un proces de ocupare a PNL de către PD prin aderări multiple, astfel încât prin forța pe care pediștii, noi membri cu drepturi depline ai PNL, să o capete să ocupe la nivel local local și central funcțiile de decizie în partid și, la momentul potrivit, să ne trezim cu toții deveniți, peste noapte, membri ai familiei popularilor europeni, cu săgeta liberală aruncată la coșul de gunoi, iar PD-ul „glorios” să devină, tot peste noapte, urmaș legitim al liberalilor brătieni. Un coșmar. Pesimiștii asta văd. Nu îi poți acuza că au această viziune. Pentru că acțiunea este posibilă, pentru că ne aflăm în fața unui „alea” politic real.

Întrebările pe care eu mi le pun, și nu doar eu, trebuie să aibă niște răspunsuri. Nu am deplină încredere în Sorin Frunzăverde, deși, pe undeva, consider că poate deveni un politician foarte util partidului. Dar va deveni sau va fi „sămânța ucigașă” care va afecta PNL garv sau foarte grav pe termen mediu și lung ? Pentru că PD va avea o viață scurtă, din punct de vedere politic, conducerea lui de către Băsescu îl duce în neființă, personalitățile din PD vor trebui, de vor dori să mai facă politică, să își găsească un partid viabil pe piața politică. Frunzăverde a ales PNL. Alții au ales și vor alege PSD. Faptul că membrii de frunte ai PDL aleg între cele două formațiuni politice iar membrii mai mărunți au ales și se pare că aleg PP-DD, ne confirmă faptul că PD nu are doctrină, nu are liantul politic necesar stabilității unui partid. PDL se va destrăma. Fripturiștii Stoica, Stolojan, Udrea, Voinescu și restul își vor închide afacerile după ce s-au îngrășat în ritm rapid din bugetul de stat însă nu se vor lăsa. Parcă îi văd bătând cu impertinență la ușa PNL și mă îngrozesc la gândul că în anumite organizații locale ale partidului vor avea audiență. Statutul PNL nu interzice nici unei persoane să adere la partid. Ca atare, posibilitatea ocupării PNL de către clica băsesciană nu poate fi împiedicată de către cei de la fruntea partidului, însă poate fi împiedicată de către liberalii din organizațiile locale care le poate refuza accesul. Dar o vor face ? La câte complicități se cunosc, mare lucru de nu vor fi acceptate altele. Iar explicația lui Crin Antonescu că el părăsește partidul dacă se va întâmpla așa ceva nu mulțumește. Cred că la nivelul PNL trebuie emisă și introdusă „o lege a lustrației” proprie care să împiedice slugile lui Băsescu să intre în partid.

Candidaturile USL la locale

Au fost comunicate candidaturile USL pentru funcțiile de președinți ai consiliilor județene și primari ai municipiilor reședință de județ. Tabelul este aici, în fișier atașat.

Cunoscând situația din teren, este evident că unele dintre candidaturi au șanse mari de realizare. În alte locuri însă nu. La o primă evaluare. Dacă însă se va face o campanie inteligentă pentru fiecare localitate în parte și județ, nu este exclus ca USL să aibă un scor mai bun decât cel pe care eu îl bănui acum.

Sunt județe și municipii care au lideri PDL puternici, cu notorietate, cu o susținere încă peste 50%. Acolo vor fi bătălii crâncene. Posibil ca în unele consilii județene să candideze din partea PDL aceeași lideri, în alte județe vor candida, probabil, actualii parlamentari ai PDL. Când își va anunța PDL candidaturile se va putea face o mai bună evaluare, empirică din partea unuia ca mine, însă evaluare.

La Caraș-Severin este Sorin Frunzăverde. Contra-candidatul lui va fi liberalul Marcel Vela. Primarul Caransebeșului are o evoluție bună în timp, are cu ce se lăuda și, dacă conjudețenii lui acceptă ideea că el este președintele Consiliului Județean cel mai bun pentru viitoarea guvernare USL, nu este exclus să câștige. Consecința la nivelul PDL va fi negativă. Sorin Frunzăverde este unul din greii PDL, un simbol, inclusiv al rezistenței față de Traian Băsescu și promotorul curentului de dreapta în PDL. Dacă Sorin Frunzăverde va pierde va fi ca o consecință a dezastrului guvernărilor succesive Băsescu-Boc.

La Arad, primar este Gheorghe Falcă. Personaj influent în PDL, „patron” al nominalizărilor de miniștri și al altor funcții publice cu influență în jefuirea bugetului de stat în interes personal, partener al sinistrei Elena Udrea dar și fin al chiorului Traian Băsescu. Contracandidatul lui la primărie este conservatoarea Lia Ardelean. Linck-ul arată o candidată cu oarecare șanse, o victorie a Liei Ardelean va fi o percepută nu doar în Arad ca un rezultat reparatoriu pentru populația locală în lupta ei cu grobianismul guvernării haotice și distructive a PDL-Falcă dar și pentru restul populației informate și îngrijorate de dezastrul acestei sinistre guvernări.

La Suceava este „celebrul” aviar Gheorghe Flutur. Președinte al Consiliului Județean. Contracandidatul lui va fi Cătălin Nechifor, deputat PSD. Ce va fi acolo ? Informațiile despre județ și municipiu sunt în nota unui relativ echilibru între PDL și USL. La primăria municipiului va candida liberalul Alexandru Băișanu. Suceava este județul în care PDL își pune mari speranțe. Va reuși USL să răstoarne PDL ? PDL crede că la Suceava nu are nevoie de alianțe preelectorale la alegerile locale, dar tot în județ sunt și situații în care organizațiile locale ale USL nu se înțeleg și au ales să candideze separat. La Vatra Dornei deja s-a hotărât ca PSD să contracareze pe primarul liberal în funcție, Ioan Moraru. Și la Rădăuți se pare că PSD intenționează să meargă separat de PNL.

La București se pare că s-a ajuns la consens. Andrei Chiliman la S1, Rareș Mănescu la S6, Dan-Cristian Popescu la S2. Este una din variantele vehiculate de Iosif Buble. Sper să fie cea reală și cea câștigătoare. La mine, la S3, va candida Robert Negoiță. Va primi votul meu necondiționat. Nu de alta, dar am pe cap trei pedelei notorii: senatorul Vasile Blaga, deputatul Sulfina Barbu și primarul Liviu Negoiță. Prea mult. Mult prea mult. Chiar dacă au o altfel de imagine comparativ cu cea a aviarului Flutur, sinistrei Elena Udrea, perversului Sever Voinescu etc.