miercuri, 4 aprilie 2012

Unanimitatea liberală

În aceste zile de reflecție asupra vârtejului politic de pe piața politică m-au atras, normal, părerile celor din jur. Celor apropiați mie, în special prin ideile promovate. De preferință, cele recunoscute ca fiind din patrimoniul liberalismului. Iar cea mai puternică, azi, este cea privind independența liberalului față de decizia politică a formațiunii din care face parte sau o susține.

Mă iau ca etalon. Este cel mai apropiat mie și, consider eu, cel mai corect. Altfel, ar însemna să îi judec pe alții, ceea ce nu ar fi corect.

Independența are chichițele ei. Părerea independentului poate fi acceptată, în totul sau în parte sau poate fi respinsă, în totul sau în parte. Depinde de la care din capete tragi. Sau, depinde cum vezi paharul asupra căruia faci observațiile. Cum consideri fie partea plină fie partea goală. Sau dacă dai atenție și părții pline și celei goale. Pentru că și partea goală poate avea consecințe pozitive asupra vieții noastre. De exemplu, faptul că dictatura băsesciană nu a avut timpul să umple paharul cu fierea abuzului, a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ce ne sunt protejate prin lege, faptul că încă mai avem în instanțele de judecată un aliat împotriva abuzurilor administrative și politice ale PDL-UDMR-UNPR-BNR și minorităților naționale, chiar dacă aceste puteri au ajuns să modifice legile pentru ca dreptatea să nu mai poată fi apărată de Justiție, reprezintă un lucru ce se cuvine apreciat ca pozitiv.

Au loc dezertări din PDL. Oameni cu poziții dominante în această adunătură de tâlhari au ales să plece în formațiunile politice care constituie, azi, opoziția. Nu au ales să plece din viața politică, nu, vor din nou la putere, vor din nou să ajungă factori de decizie politică și administrativă. Pentru că aderarea la un partid politic urmărește, în general, puterea politică. Dacă ar fi dorit să fie în atenția publică dar nu în puterea politică a unei guvernări ar fi ales un sindicat sau un ONG. Ei bine, acești defectori profită de conjunctura destrămării PDL, apusul puterii băsesciene și vor să continue să fie la putere. Problema este că „tortul puterii” este, fizic, bine determinat. Nu se lărgește, nu se dilată, nu crește ca în basme. Admiterea lor în PNL face ca liberalii de bună-credință care au suportat din partea puterii băsesciene toate mizeriile posibile, închipuite sau neînchipuite vreodată, să fie înlăturați de la tortul puterii în beneficiul torționarilor lor de până mai ieri. Își pun întrebarea liberalii, pe bună dreptate, de ce se întâmplă așa ceva ?

Adversarilor politici din alte formațiuni le contrapui capacitățile din rândul formațiunii tale. În cazul în care primește în rândul formațiunii tale și oferi poziții de putere politică și administrativă unor persoane care au activat, până la un moment dat, în rândul partidului politic oponent, negi, de drept, capacitatea propriilor membri de a performa în acele domenii. Le negi evoluția, le negi oportunitatea de a beneficia de propria muncă în cadrul partidului său, le desconsideri eforturile depuse. Iar o astfel de atitudine este total în dezacord cu principiile statutului liberal și ale bunei-cuviințe, al respectului față de ființa umană.

Cazul Frunzăverde este emblematic. Liberalii pot spune, cu deplin temei, că „ne-am înfrânt”. Ne-am înfrânt pentru a da adversarului politic posibilitatea de a rămâne la „cașcavalul politic”, de a beneficia, pe nedrept, de eforturile tuturor liberalilor de bună-credință depuse pentru înlăturarea de la putere a regimurilor besmetice băsesciene. Cum ne vede lumea acum ? Ca pe niște incompetenți, ca pe niște oameni incapabili să performeze prin propriile mijloace, ca pe niște fripturiști ordinari care adună „performerii” adversari în contul unei guvernări ulterioare. Păi, să îmi fie cu iertare, dar dacă noi, liberalii, re-aducem la putere tâlharii pedeliști băsescieni, să nu ne mire că lumea nu va mai avea încredere în noi. Iar după Frunzăverde au urmat și alții. Vom ajunge ca în zeci de localități să păstrăm fripturiștii băsescieni care au în cap terenuri de sport în pantă, parcuri comunale în păduri, patinoare, bazine de înot incapabili să pună temelia dezvoltării locale cu propriile forțe. Readucem pomanagii care promit beneficii locale de la bugetul de stat, nu din modul în care comunitatea va exploata resursele locale, nu din o mai bună organizare a comunității pentru obținerea beneficiilor existenței respectivei comunități.

Toți fripturiștii pedeliști ce vin la PNL au susținut, până acum, cu cerbicie, pe Traian Băsescu pentru realegerea în funcția de Președinte al României, au mânărit voturile la urne pentru a câștiga PDL alegerile, au asuprit liberalii și membrii sau simpatizanții altor formațiuni politice prin eliminarea lor din structurile administrative (practic, i-au condamnat la înfometare, pe ei și familiile lor), au săvârșit, după mintea mea, cele mai odioase fapte în funcțiile publice de primari sau consilieri iar pentru toate cele arătate mai înainte noi ne-am ridicat la luptă, inclusiv am participat la protestele „fluviu” gen Piața Universității în București și în multe localități din țară. Unii dintre ai noștri au „gustat” din bastonul de jandarm și au constatat că doare, în urma dispozițiilor date jandarmeriei de un Frunzăverde și alții ca el. Iar azi, când se apropie momentul în care eforturile și coastele rupte ar trebui recompensate prin accederea la puterea politică și administrativă vedem că decizii înalte, la nivel local sau central pun la masa puterii pe torționarii noștri. Cum naiba să nu te revolți.

La nivelul politic al BPN al PNL s-a admis, cu unanimitate de voturi, primirea în PNL a lui Sorin Frunzăverde, dar și a acoliților lui din PDL, acoliți care nu au treabă cu PNL și liberalismul însă au treabă cu Frunzăverde „oriunde se va duce acesta”. Așa au declarat. Și vor fi aleși cu votul liberalilor - poruncă de la Împărăție - să guverneze majoritatea localităților din jud. Caraș-Severin. Liberalii din Caraș au fost condamnați să piardă fie că respectă decizia de la nivel central fie că nu o respectă. La fel se interpretează situația în oricare zonă din țară în care defectorilor din PDL li s-a deschis ușa PNL, PSD sau PC. Pentru că făcând parte din USL, liberalii își dau votul pentru adversarii de până mai ieri din PSD sau PC și, ca o cireașă pe tort, torționarilor din PDL. Cumplit.

Nu, eu nu susțin această unanimitate. Motivarea ei este slabă. Este dăunătoare susținerilor mele de până acum. Una este să dau votul lui Robert Negoiță candidatul PSD/USL la primăria S3 și alta este să dau votul unui politician care a defectat din PDL.

Îmi place o vorbă a lui George Șerban, pusă pe blogul lui: „Eu pentru asta am venit in Partidul National Liberal, cu 12 ani in urma. Pentru ca la liberali, exista unanimitati doar atunci cand tara este atacata …”


Alături de alte exprimări asemănătoare, ale unor lideri liberali, potrivit cărora liberalilor nu li se pot da ordine, liberalii fiind independenți în gândire și acțiune și că forța partidului, în fapt, stă în recunoașterea și promovarea  acestei independențe, exprimarea lui George vine să clarifice un model de comportament social. Liberal. Confirmă faptul că liberalii sunt ceea ce promovează. Oameni independenți, oameni capabili să își ia soarta în propriile mâini, oameni care își cunosc valoarea și care au capacitatea să o promoveze dispuși să participe la competiția socială alături de ceilalți membri ai comunității pentru ca, în final, comunitatea să beneficieze de cei mai performanți membri ai săi. Păi, cum să accept acest abuz comunistoid în care liberalii onești sunt înlăturați pentru a face loc fripturiștilor din PDL ? Nu. Nu îl accept. Este nedrept pentru colegii liberali din acele zone în care fripturiștii PDL devin, peste noapte, promotori ai progresului USL, apărători ai cetățenilor împotriva abuzurilor băsesciano-pedelisto-udemeristo-uneperiste din guvernările succesive ale incompetentului Boc și, acum, ale mafiotului Ungureanu.

Cred că unanimitatea liberală nu există. Nu sunt singurul care „latră la lună” ca urmare a defectărilor pedeleprelor, dar asta nu înseamnă că suntem unanimi. Sunt destui cei care văd în aceste acțiuni beneficii. Superfiale în esență, de spectacol public în realitate. Suntem infestați cu ciuma portocalie iar unii dintre noi aplaudă entuziaști. Păcat de ei.

7 comentarii:

Anonim spunea...

conducerea USL stie ca avem alegeri locale , la mijlocul lunii iunie ?
vad ca , in afara de candidatii pdl-isti "vopsiti " , nu s-au stabilit candidatii comuni . sa nu-i stabileasca dupa alegeri . intre timp , pe la noi , pdl -istii au inceput temeinic campania : mobilizare generala in mediul rural ( se stiu candidatiii , consilierii , s-au activat "sponsorii" , se intocmesc listele cu flotantii ) .

cosmin

Crăciun Florin spunea...

Cosmine,

Știe. Candidații pentru primării, consilierii locali și județeni etc. sunt încă în perioada împărțelilor. În unele locuri au căzut deja la un acord local. În general însă, se pare că PNL+PC și PSD vor merge separat. În alte locuri sunt semnale că PC va merge separat de PNL și PSD. Sunt localități mai mici unde orgoliile locale sunt mai puternice iar centrele partidelor nu intervin.

De fapt, eu și alții ca mine, susținem ideea ca la locale, în afara reședințelor de județ (acolo funcționează protocolul), fiecare partid să își joace șansa. Concurența ar fi benefică, mai ales în condițiile în care existența turului doi este exclusă.

Ce face PDL este normal. Își joacă șansa. Dacă pierd localele la un scor mare dispar din Parlament. Problema lor este aceea că după alegerile parlamentare, dacă USL va avea peste 50% din locurile din Parlament, primarii și consilierii lor vor defecta fără însă a pleca din partid (ar pierde funcțiile publice).

Nu mă îngrijorează ce face PDL. Mă îngrijorează ce fac liberalii din aceste comunități mai mici. Dacă nu activează politic acum, cu putere, vor rămâne la mâna defectorilor.

Titus Chirila spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Titus Chirila spunea...

Domule Craciun,
nu-s membru al vreunui partid dar din ce vad, unii membri ai PNL sunt cei care ma reprezinta cel mai bine din punct de vedere politic. Personalitatea catorva din conducerea partidului imi dau increderea ca desi nu-i cunosc sau nu-i apreciez in mod deosebit pe unii reprezentanti din conducerea locala a partidului, la nivel central lucrurile sunt in ordine si in fond asta-i ce conteaza, politica se face in primul rand la Bucuresti. Discursurile din anii trecuti ai domnului Antonescu reflectau destul de bine cam ce-mi trecea si mie prin cap. Din pacate dansul a facut cateva gesturi care m-au dezamagit, incepand de la reactia sa nefireasca afland ca e pe locul trei, nu doi in cursa pentru presedentie (orgoliu in dezacord cu realitatea obiectiva), urmand cu formarea prin presiune a echipei lui care exclude unii membri marcanti ai partidului (pana la urma un gest gen Basescu doar avand un discurs si idei diferite), apoi blocarea intr-un discurs corect dar limitat la critica camarilei la putere - lasandu-l pe Ponta sa-i ia fata in discursul de la investirea lui Ungureanu cu o pozitie mai inteligenta si mai credibila. Daca toate astea erau digerabile, acceptarea unor membri PDL in PNL cu cateva luni inainte de locale imi apare ca o negare a unui crez enuntat in discursuri repetate ani in sir si care, prin simpatie, anuleaza si tot restul ideilor promovate de acestea. 
Trec anii si nu reusim sa construim o clasa politica bazata pe cuvant si onestitate.

Crăciun Florin spunea...

Titus,

Avem sentimente asemănătoare. Simplul membru al partidului sau simpatizantul analizează și judecă o anume situație în special sub aspectul moralității celor care sunt implicați și al moralității actelor și faptelor săvârșite. Dacă însă mă pun în postura unui lider, cum este Crin, constrâns de atingerea unui obiectiv angajat la alegea lui ca președinte al partidului, obiectiv care se obține doar cu respectarea strictă a statutului partidului, prin măsuri politice, atunci unele acțiuni cu caracter politic sunt mai importante decât discuțiile despre moralitate. Hai să ne amintim faptul că PNL are, sub conducerea lui Crin, obiectivul de a ajunge la guvernare și de a deveni cea mai importantă forță politică a țării. Până acum, acesta este parcursul. Nu este exclus ca, după alegerile locale și parlamentare, în PNL să intre mai multe persoane din PDL sau alte formațiuni politice. Moral este derajant, politic este benefic. Dacă am avea capacitatea de a separa moralul de politic atunci am fi mai liniștiți. Eu însă am o mare dificultate în a face acest lucru și văd că nu sunt singurul. Dar, ca liberal, accept principiul potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la o opțiune și că nu trebuie să o împiedic în realizarea lor atât timp cât nu sunt afectate opțiunile mele.

Se pare că pentru a fi politician trebuie să ai capacitatea de a stăpâni sentimentalismele ce te pot copleși. Asta este. În PNL vor veni mulți politicieni din alte formațiuni politice. Dacă organizațiile în care vor intra îi va promova, eu, de aici, nu pot interveni și nici nu le pot judeca, chiar dacă alegerea lor îmi provoacă disconfortul.

Titus Chirila spunea...

Cred ca aportul de voturi adus de valul PDL e supraestimat. Nu va produce diferente notabile, toate persoanele cu care mai stau de vorba au pareri ferme - pro sau contra - si mai toate parerile se refera la grupari politice, nu la persoane. In plus acceptarea fugarilor nu impune in mintea alegatorului o argumentatie la fel de sofisticata ca cea cu care partidul se justifica. Reactia e simpla: 'ai vazut? toti sunt la fel'- reactie care ar putea reduce prezenta la vot, daca nu cumva va genera un vot impotriva. Chiar daca ar fi ca noii sositi sa faca diferenta, multumesc, de-asa victorie ma lipsesc. Daca pretul victoriei e sa-mi calc cuvantul si principiile, prefer sa pierd. Daca cetatenii tarii asteia atata pot, o sa suport. Asta fac de douazeci de ani.

Crăciun Florin spunea...

Titus,

Ei bine, ai observat aspectul esențial. Aducerea traseiștilor nu este o garanție a unor voturi în plus. Ba, mai mult, duce, posibil la pierderea unor voturi, în alte condiții, valabile.