Mă iau ca etalon. Este cel mai apropiat mie și, consider eu, cel mai corect. Altfel, ar însemna să îi judec pe alții, ceea ce nu ar fi corect.
Independența are chichițele ei. Părerea independentului poate fi acceptată, în totul sau în parte sau poate fi respinsă, în totul sau în parte. Depinde de la care din capete tragi. Sau, depinde cum vezi paharul asupra căruia faci observațiile. Cum consideri fie partea plină fie partea goală. Sau dacă dai atenție și părții pline și celei goale. Pentru că și partea goală poate avea consecințe pozitive asupra vieții noastre. De exemplu, faptul că dictatura băsesciană nu a avut timpul să umple paharul cu fierea abuzului, a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ce ne sunt protejate prin lege, faptul că încă mai avem în instanțele de judecată un aliat împotriva abuzurilor administrative și politice ale PDL-UDMR-UNPR-BNR și minorităților naționale, chiar dacă aceste puteri au ajuns să modifice legile pentru ca dreptatea să nu mai poată fi apărată de Justiție, reprezintă un lucru ce se cuvine apreciat ca pozitiv.
Au loc dezertări din PDL. Oameni cu poziții dominante în această adunătură de tâlhari au ales să plece în formațiunile politice care constituie, azi, opoziția. Nu au ales să plece din viața politică, nu, vor din nou la putere, vor din nou să ajungă factori de decizie politică și administrativă. Pentru că aderarea la un partid politic urmărește, în general, puterea politică. Dacă ar fi dorit să fie în atenția publică dar nu în puterea politică a unei guvernări ar fi ales un sindicat sau un ONG. Ei bine, acești defectori profită de conjunctura destrămării PDL, apusul puterii băsesciene și vor să continue să fie la putere. Problema este că „tortul puterii” este, fizic, bine determinat. Nu se lărgește, nu se dilată, nu crește ca în basme. Admiterea lor în PNL face ca liberalii de bună-credință care au suportat din partea puterii băsesciene toate mizeriile posibile, închipuite sau neînchipuite vreodată, să fie înlăturați de la tortul puterii în beneficiul torționarilor lor de până mai ieri. Își pun întrebarea liberalii, pe bună dreptate, de ce se întâmplă așa ceva ?
Adversarilor politici din alte formațiuni le contrapui capacitățile din rândul formațiunii tale. În cazul în care primește în rândul formațiunii tale și oferi poziții de putere politică și administrativă unor persoane care au activat, până la un moment dat, în rândul partidului politic oponent, negi, de drept, capacitatea propriilor membri de a performa în acele domenii. Le negi evoluția, le negi oportunitatea de a beneficia de propria muncă în cadrul partidului său, le desconsideri eforturile depuse. Iar o astfel de atitudine este total în dezacord cu principiile statutului liberal și ale bunei-cuviințe, al respectului față de ființa umană.
Cazul Frunzăverde este emblematic. Liberalii pot spune, cu deplin temei, că „ne-am înfrânt”. Ne-am înfrânt pentru a da adversarului politic posibilitatea de a rămâne la „cașcavalul politic”, de a beneficia, pe nedrept, de eforturile tuturor liberalilor de bună-credință depuse pentru înlăturarea de la putere a regimurilor besmetice băsesciene. Cum ne vede lumea acum ? Ca pe niște incompetenți, ca pe niște oameni incapabili să performeze prin propriile mijloace, ca pe niște fripturiști ordinari care adună „performerii” adversari în contul unei guvernări ulterioare. Păi, să îmi fie cu iertare, dar dacă noi, liberalii, re-aducem la putere tâlharii pedeliști băsescieni, să nu ne mire că lumea nu va mai avea încredere în noi. Iar după Frunzăverde au urmat și alții. Vom ajunge ca în zeci de localități să păstrăm fripturiștii băsescieni care au în cap terenuri de sport în pantă, parcuri comunale în păduri, patinoare, bazine de înot incapabili să pună temelia dezvoltării locale cu propriile forțe. Readucem pomanagii care promit beneficii locale de la bugetul de stat, nu din modul în care comunitatea va exploata resursele locale, nu din o mai bună organizare a comunității pentru obținerea beneficiilor existenței respectivei comunități.
Toți fripturiștii pedeliști ce vin la PNL au susținut, până acum, cu cerbicie, pe Traian Băsescu pentru realegerea în funcția de Președinte al României, au mânărit voturile la urne pentru a câștiga PDL alegerile, au asuprit liberalii și membrii sau simpatizanții altor formațiuni politice prin eliminarea lor din structurile administrative (practic, i-au condamnat la înfometare, pe ei și familiile lor), au săvârșit, după mintea mea, cele mai odioase fapte în funcțiile publice de primari sau consilieri iar pentru toate cele arătate mai înainte noi ne-am ridicat la luptă, inclusiv am participat la protestele „fluviu” gen Piața Universității în București și în multe localități din țară. Unii dintre ai noștri au „gustat” din bastonul de jandarm și au constatat că doare, în urma dispozițiilor date jandarmeriei de un Frunzăverde și alții ca el. Iar azi, când se apropie momentul în care eforturile și coastele rupte ar trebui recompensate prin accederea la puterea politică și administrativă vedem că decizii înalte, la nivel local sau central pun la masa puterii pe torționarii noștri. Cum naiba să nu te revolți.
La nivelul politic al BPN al PNL s-a admis, cu unanimitate de voturi, primirea în PNL a lui Sorin Frunzăverde, dar și a acoliților lui din PDL, acoliți care nu au treabă cu PNL și liberalismul însă au treabă cu Frunzăverde „oriunde se va duce acesta”. Așa au declarat. Și vor fi aleși cu votul liberalilor - poruncă de la Împărăție - să guverneze majoritatea localităților din jud. Caraș-Severin. Liberalii din Caraș au fost condamnați să piardă fie că respectă decizia de la nivel central fie că nu o respectă. La fel se interpretează situația în oricare zonă din țară în care defectorilor din PDL li s-a deschis ușa PNL, PSD sau PC. Pentru că făcând parte din USL, liberalii își dau votul pentru adversarii de până mai ieri din PSD sau PC și, ca o cireașă pe tort, torționarilor din PDL. Cumplit.
Nu, eu nu susțin această unanimitate. Motivarea ei este slabă. Este dăunătoare susținerilor mele de până acum. Una este să dau votul lui Robert Negoiță candidatul PSD/USL la primăria S3 și alta este să dau votul unui politician care a defectat din PDL.
Îmi place o vorbă a lui George Șerban, pusă pe blogul lui: „Eu pentru asta am venit in Partidul National Liberal, cu 12 ani in urma. Pentru ca la liberali, exista unanimitati doar atunci cand tara este atacata …”
Alături de alte exprimări asemănătoare, ale unor lideri liberali, potrivit cărora liberalilor nu li se pot da ordine, liberalii fiind independenți în gândire și acțiune și că forța partidului, în fapt, stă în recunoașterea și promovarea acestei independențe, exprimarea lui George vine să clarifice un model de comportament social. Liberal. Confirmă faptul că liberalii sunt ceea ce promovează. Oameni independenți, oameni capabili să își ia soarta în propriile mâini, oameni care își cunosc valoarea și care au capacitatea să o promoveze dispuși să participe la competiția socială alături de ceilalți membri ai comunității pentru ca, în final, comunitatea să beneficieze de cei mai performanți membri ai săi. Păi, cum să accept acest abuz comunistoid în care liberalii onești sunt înlăturați pentru a face loc fripturiștilor din PDL ? Nu. Nu îl accept. Este nedrept pentru colegii liberali din acele zone în care fripturiștii PDL devin, peste noapte, promotori ai progresului USL, apărători ai cetățenilor împotriva abuzurilor băsesciano-pedelisto-udemeristo-uneperiste din guvernările succesive ale incompetentului Boc și, acum, ale mafiotului Ungureanu.
Cred că unanimitatea liberală nu există. Nu sunt singurul care „latră la lună” ca urmare a defectărilor pedeleprelor, dar asta nu înseamnă că suntem unanimi. Sunt destui cei care văd în aceste acțiuni beneficii. Superfiale în esență, de spectacol public în realitate. Suntem infestați cu ciuma portocalie iar unii dintre noi aplaudă entuziaști. Păcat de ei.
