Deformarea procedurii penale nu a trecut de CCR

Știrea este peste tot. Curtea Constituțională a declarat 59 de articole modificate de „juriștii” PSD și ALDE conduși de Florin Iordache ca fiind neconstituționale. Pentru mai multe detalii, recomand articolul de pe HotNews.

Curtea Constituţională a României a admis parţial, vineri, sesizările transmise de Instanţa supremă, PNL, USR şi preşedintele Klaus Iohannis în legătură cu proiectul legii pentru modificarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea legii privind organizarea judiciară.

Astfel, CCR a declarat neconstituționale prevederi din 59 de articole modificate din codul de procedură penală, unele dintre ele care erau dorite expres sau îl avantajau pe liderul PSD, Liviu Dragnea. 

Cum este și normal, președintele PNL, Ludovic Orban, a scris pe Facebook:

"Victorie aproape totală la CCR pentru Preşedinte şi PNL. 64 de modificări ale Codului de procedură penală adoptate de majoritatea parlamentară pe repede înainte au fost declarate neconstituţionale, multe dintre ele care erau cu dedicaţie pentru Dragnea şi alţi inculpaţi din coaliţia majoritară.

Este a 27- a sesizare a PNL la care Curtea Constituțională ne dă dreptate și oprește intrarea în vigoare ale unor prevederi neconstituționale dăunătoare.

Așteptăm și poziția Comisiei de la Veneția , sesizată tot de Președinte și de PNL."

O uriașă înfrângere pentru coaliția celor certați cu legea, pentru PSD și ALDE dar și pentru unii care i-au susținut.

Cei care vor citi articolul din HotNews vor găsi toate „spaimele” care au circulat în presă și pe internet și vor constata că nici una dintre prevederile care ar fi putut ajuta infractorii nu a fost aprobată.

Avem și o concluzie: infractorul Liviu Dragnea va merge la penitenciar unde va avea un loc asigurat. Nu doar el!

Pentru că probele nu vor mai fi distruse așa cum și-ar fi dorit infractorii, alte date găsite în urma cercetării penale în evidențele verificate de procurori nu vor mai fi șterse ci vor fi lăsate pentru a fi utilizate și în alte cauze de va fi nevoie. Procurorii nu vor mai fi împiedicați să își facă treaba iar infracțiunile bine ascunse nu vor mai fi „pierdute” prin grija legii.

Viața începe să redevină frumoasă! Sunt ele momente mai grele pentru noi, cei care nu avem nici o legătură cu coaliția rușinii, PSD-ALDE, dar trec și astea. Pentru că urmează să vină și concluziile Comisiei de la Veneția, și pentru că timpul de libertate a infractorului Liviu Dragnea se apropie de sfârșit, modificările legislației cu referire la Justiție se vor corecta în acord cu nevoile societății.

Sesizarea Avocatului Poporului pentru contestarea la Curtea Constituțională

Deputatul PNL Mara Calista, președintele Comisiei de muncă a PNL împreună cu Ionel Dancă, purtătorul de cuvânt al PNL și președintele Comisiei juridice a PNL, Ioan Cupșa vor depune mâine, luni, 20 noiembrie, ora 13.00 o sesizare la Avocatul Poporului prin care să fie contestată la Curtea Constituțională diminuarea contribuției la Pilonul II de pensii.

Actul normativ al coaliției PSD-ALDE aduce atingere dreptului de proprietate și dreptului la pensie, drepturi fundamentale potrivit Constituției.

Este o atitudine agresivă, neconstituțională, a majorității parlamentare PSD-ALDE-UDMR și minorități prin intermediul legii asupra drepturilor și libertăților fundamentale. Calculele „contabile” care „justifică” măsura pentru a „echilibra” sau a „acoperi” alte măsuri luate de Guvernul Tudose nu pot fi justificate prin nimic. Nici măcar prin celebrul art. 53 din Constituție - Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți -, folosit de Emil Boc pentru a reduce, temporar, salariile bugetarilor pe timpul crizei care ne-a lovit dar și pe care am ajutat-o prin măsuri de guvernare populiste după 2008.

Reducerea procentului reținut angajatului are ca efect reducerea pensiei viitoare. Este o acțiune perversă, inumană, cinică. În condițiile în care la ANAF s-a văzut că marii datornici la fondul național de pensii sunt societățile cu capital de stat sau majoritar de stat. Cu miliardele de lei! În loc să pună ordine în societățile pe care statul le controlează, Guvernul Tudose și majoritatea parlamentară PSD-ALDE ia banii din buzunarul angajaților azi cu consecința dramatică a sărăciei în viitor când cei angajați azi nu vor mai putea munci din cauza vârstei înaintate.

Rămân întrebările. Avocatul Poporului va da curs sesizării PNL? Dacă da, Curtea Constituțională va judeca drept? Pentru că avem, din nefericire, suficiente exemple în care Avocatul Poporului nu a dat curs sesizărilor, substituindu-se Curții Constituționale (inadmisibil!) iar Curtea Constituțională în loc să vadă Constituția s-a închipuit instanță de judecată de la ICCJ sau comisie parlamentară care recomandă o anumită abordare cu privire la un proiect de lege.

Familia, după Constituție și „viața de familie” au intrat în coliziune

Viața merge înainte. Avem, pe de o parte, o campanie furibundă împotriva căsătoriilor între persoanele de același sex dusă de bisericile ortodoxe naționale decise să oprească „influența nefastă a occidentului decadent” dominat de catolici, protestanți și atei, campanie care vrea să limiteze prin Constituție familia la o relație formală, administrativă și religioasă, prin căsătorie între un bărbat și o femeie cu consecința limitării „vieții de familie” la condiția căsătoriei recunoscute de stat și biserică, căsătorie reală la data la care se vorbește despre relația dintre membrii de familie căsătoriți și societatea și, pe de altă parte, un proces de integrare a societății românești în societatea liberală internațională ca urmare a semnării de către România a unor Tratate internaționale.

Curtea Constituțională a emis o decizie care răstoarnă, cumva, socoteala celor  care își doresc cu disperare întoarcerea României către Evul Mediu, un ev al puterilor nemăsurate aflate în mâna bisericilor. Pentru că după schimbarea unei sintagme a art. 48 alin. (1) din Constituție, grupul mare de ONG-uri care participă la campania pentru îndobitocirea românilor sub sigla „Coaliția pentru Familie”, are și alte obiective legate de schimbare, texte care merg către un control absolut al vieții private de către Biserica Ortodoxă Română și „bisericile creștine” aliate.

Prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a trebuit să lămurească noțiunea de „viață de familie”. Astfel, a trebuit să observe că „viața de familie” nu poate fi restrânsă la familiile formate prin căsătorie.

„Curtea a reținut că temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecție a relațiilor de familie, iar noțiunea de 'viață de familie' nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie și poate include alte relații de facto. Așa încât, câtă vreme principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, Curtea a constatat că nu există niciun motiv obiectiv și rezonabil pentru care concubinii/foștii concubini ai suspectului sau inculpatului să fie excluși de la dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martori în procesul penal”

Curtea Constituțională constată că restrângerea acestor drepturi în procesul penal încalcă prevederile art. 1 alin (5) din Constituție care prevede că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie” precum și prevederile art. 26 alin. (1) din Constituție care prevede că „Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată”.

Am mai spus și mai spun. Articolul 48 din Constituție denumit „Familia” este greșit. El tratează de fapt „căsătoria” iar instituția „căsătoriei”, un contract de drept civil, nu are cum fi un „drept fundamental al omului”, poate fi însă o libertate dar după cum este tratată în articolul constituțional este o „condiție” pentru existența „familiei”. Practic, art. 48 - Familia -, este  în opoziție parțială cu art. 26 - Viața intimă, familială și privată -, din Constituție.

Prin Decizia 562/2017, Curtea Constituțională face dreptate. Face bine că observă și jurisprudența internațională (ce ne-am face fără ea !).

„CCR mai arată că, deși Constituția nu definește noțiunea de "viață familială'", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în jurisprudența sa, că noțiunea de "viață de familie" nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie, putând include alte relații "de facto".”

„Curtea observă că persoana care are cu suspectul/inculpatul o relație asemănătoare acelora dintre soți — fără a fi oficializată — nu beneficiază de dreptul de a refuza să fie martor, cu toate că, potrivit doctrinei, din punct de vedere moral, afectiv și al dreptului la întemeierea familiei, nu există nicio diferență relevantă între partenerii de viață căsătoriți legal și cei implicați într-o uniune consensuală, iar audierea acestora din urmă în cauza partenerului lor creează aceleași posibile probleme în cuplu ori aceleași îndoieli justificate asupra sincerității declarației, ca și în cazul declarației soțului legitim”

„Cu alte cuvinte, există 'viață de familie' și în cazul unei relații de fapt echivalente căsătoriei, așa încât Curtea Constituțională constată că rațiunea reglementării dreptului de refuz al audierii subzistă și în cazul persoanelor care au (...) ori au avut relații asemănătoare acelora dintre soți cu suspectul sau inculpatul, de vreme ce scopul substanțial al instituirii acestui drept îl reprezintă protecția 'vieții de familie', având o importanță majoră în societate, indiferent de existența unei înregistrări formale. Așa încât, câtă vreme principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci Curtea constată că nu există niciun motiv obiectiv și rezonabil pentru care persoanele care au (...) sau au avut relații asemănătoare acelora dintre soți cu suspectul sau inculpatul să fie excluse de la exercițiul dreptului de a refuza să dea declarații în calitate de martori în procesul penal”

Această decizie golește de conținut toată propaganda religioasă a Coaliției pentru Familie. Practic, persoanele fizice, indiferent de sex, poate avea relații similare celor presupuse în familia „cu acte” beneficiind de aceeași protecție din partea autorităților potrivit art. 26 din Constituție.

CpF-ul ăsta cum va reacționa ? Dă BOR o directivă și pentru modificarea art. 26 din Constituție ? Se mai adună niște voturi pentru un nou referendum ?

Apropo de referendum. Încep să nu mai fiu de acord cu aceste referendumuri obținute cu participări sub 50%+1 din numărul cetățenilor cu drept de vot și cu declanșarea lor pentru orice tâmpenie care trece prin mintea unor apucați. Nu avem o democrație directă, referendară ! Suntem o democrație reprezentativă ! Democrația directă merge la comunități mici nu la state. Modelul elvețian nu este unul de succes. Este un model neevoluat. Nu îl apreciez.

Unii au interpretat aiurea decizia CCR. Urechiști !

Decizia CCR de ieri a născut, evident, păreri pro și contra. În regulă. Nu este nimic anormal. Anormală este interpretarea dată de unii juriști. Nu am nici o treabă cu ceilalți. Unii oameni nu au noțiuni elementare de drept pentru că nu i-a preocupat știința dreptului. Juriștilor însă, nu le pot „ierta” derapajele. Eu aștept mereu să văd păreri ale juriștilor vizavi de o temă sau alta. Mă bucură când un avocat, procuror sau judecător, consilier juridic, notar sau executor judecătoresc, mediator își exprimă opinia cu privire la un text de lege pentru că doar așa pot afla, de exemplu, ce influență are textul legii asupra unui domeniu de activitate, asupra unei acțiuni, asupra vieții celorlalți oameni. Doar așa afli dacă o lege este bine gândită sau este superficială, urmărind un interes restrâns, la un grup de persoane ca să nu spun chiar o persoană !

Decizia CCR nu este încă motivată. Nota transmisă publicului de către CCR are rolul de a informa. În motivare însă, vom vedea ce și cum, pentru că motivarea unei decizii a CCR urmărește modelul motivării judecătorești la pronunțarea unei sentințe.

„Cu unanimitate de voturi, 

Decide: Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma "indeplineste in mod defectuos" din cuprinsul acestora se intelege "indeplineste prin incalcarea legii".

Respinge exceptia de neconstitutionalitate, ca neintemeiata, si constata ca dispozitiile art. 13 din Legea nr.78/2000 sunt constitutionale in raport de criticile formulate.

Definitiva si obligatorie.”

O primă precizare, admiterea excepției de neconstituționalitate are trimitere directă la formularea acuzării în dosarul penal. A se observa că admiterea excepției nu se referă neconstituționalitatea legii ci la modul în care formularea „îndeplinește în mod fraudulos” este interpretată. De aceea CCR face precizarea că interpretarea formulării actuale din lege trebuie înțeleasă ca o îndeplinire a atribuțiilor „prin încălcarea legii”.

Art. 297
Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-297)

Rog să se observe că câteva elemente din ipoteza normei:
- persoana care poate comite această infracțiune este una calificată: funcționar public;
- momentul producerii faptei penale este pe timpul exercitării atribuțiilor de serviciu,  indiferent de locul în care aceste atribuții sunt îndeplinite;
- cele două modalități de realizare ale obligației de serviciu care fac obiectul sancțiunii penale:
a) nu îndeplinește
b) îndeplinește în mod defectuos
- condiția imperativă ca acestea să cauzeze o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice.

Am mai explicat faptul că „îndeplinește în mod defectuos” se referă la o normă de lege încălcată, pentru că este vorba despre un act oficial, un act final al unei autorități publice prin care se recunoaște sau nu un drept al unei persoane fizice sau al unei persoane juridice, direct sau indirect. Condiția imperativă prevăzută în acest alineat este aceea de a produce „o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime”. Analiza textului de lege nu lasă loc dubiilor. Dreptul sau interesul legitim nu pot fi recunoscute dacă nu există într-o lege !

Am văzut cu surprindere cum unii avocați și-au dat drumul la gură și au spus tâmpenii. S-au băgat în alte reglementări, reglementări care sunt și ele prezente în Codul Penal sau în legi speciale cu caracter penal.

Să mergem mai departe pe Codul Penal:

La art. 298 avem o altă infracțiune care folosește sintagma „în mod defectuos”:

Art. 298
Neglijenţa în serviciu
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-298)

Este evident pentru un jurist că la art. 297 suntem în fața unei infracțiuni săvârșite cu intenție iar la art. 298 suntem în fața aceleiași infracțiuni săvârșite din culpă.

Art. 16
Vinovăţia
(1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.
(http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-16)

Venind și cu acest articol din Codul Penal, ajungem să distingem harababura în care se bălăcăresc copios unii jurnaliști și chiar unii juriști.

Poate mai citesc și politicienii Codul Penal, pentru a nu se mai mira atât atunci când CCR dă o decizie sau când procurorii sau o instanță de judecată au o poziție față de o situație dată. Cât privește avocații ... ei sunt ca în bancul ăla cu cel care taie un copac cu briceagul pentru că este plătit cu ora și nu la realizarea obiectivului.

În Codul Penal mai sunt reglementări cu privire la modul în care își îndeplinesc atribuțiile funcționarii publici. Multe dintre ipotezele discutate în presă sau pe rețelele de socializare au trimitere directă sau indirectă la acestea deși, ele nu fac obiectul deciziei CCR. Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă.

Televiziunile, aceste structuri media, aproape fără excepție, încep să scoată în evidență orice altceva decât ce spune Nota CCR. Scot în evidență obligații care nu se produc. O duduie a unei televiziuni spunea cu subiect și predicat că în termen de 45 de zile Parlamentul este obligat să modifice Codul Penal la art. 297 alin (1) ! De parcă decizia CCR ar fi suspendat respectivul articol și nu ar fi recomandat o interpretare a unei sintagme ! Normal că cei care s-au uitat la „înțelepții” respectivei televiziuni au rămas cu impresia că CCR a declarat ca fiind neconstituțional acel articol din Codul Penal iar toate dosarele procurorilor sunt pe ducă. Astea sunt televiziunile noastre comerciale. Pline de habarniști și de doritori de notorietate, chiar proastă de este, dar să fie.

Ori la bal, ori la spital. Nu mai merge cu șmecheriile avocățești.

Cazul Șova a impus adoptarea unei poziții tranșante din partea Președintelui Klaus Iohannis cu privire la „puterea” unor demnitari de a fenta constituția, așa cum a procedat Călin Popescu Tăriceanu.

Cu o notă particulară în comunicare, Klaus Iohannis și-a arătat nemulțumirea pe facebook, acolo unde sunt „prezenți” mulți dintre susținătorii săi. Presa a preluat „comunicatul” de pe rețeaua de socializare și l-a făcut public consumatorilor ei. Toată lumea a aflat că Iohannis nu este de acord cu ce s-a petrecut la Senat în cazul Șova. Scopul informării populației a fost atins. Gargara cu pioneze a „nemulțumiților” rămâne doar ca o pată de culoare.

Ieri după-amiază, Administrația Prezidențială a făcut pașii finali. A comunicat decizia Președintelui Iohannis de a se adresa Curții Constituționale pentru soluționarea „conflictului juridic de natură constituțională”.

Preiau textul comunicatului prezidențial și al sesizării de pe site-ul Președinției (aici).

Președintele Iohannis acuză, cu această ocazie, Parlamentul pentru neîndeplinirea atribuției fundamentale de legiferare, de punere de acord a prevederilor legale și regulamentare cu prevederile Constituției. Prin omisiune ! Eu spun că dintr-un interes pervers. Nu pot trece cu vederea faptul că majoritatea parlamentară a fost asigurată, de când s-au constatat disfuncțiile acestea, de către PDL și aliații pe timpul guvernărilor Boc cele fără de număr și PSD, o parte din timp cu PNL.

Intervenția lui Iohannis este foarte bună. Radicală. La fel ca lupta împotriva corupției dusă de DNA.

„Comunicat de presă
(26 martie 2015)

Ref.: Blocajul instituțional între Ministerul Public și Parlamentul României

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, solicită Curții Constituționale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispozițiile legale cu Constituția în ceea ce privește majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviințare a cererilor de reținere/arestare a unui deputat/senator, cu consecința blocării activității puterii judecătorești. Atitudinea Parlamentului în cazuri precum cel al senatorului Dan-Coman Șova a condus la un blocaj instituțional prin imposibilitatea desfășurării procedurilor judiciare și a înfăptuirii actului de justiție, se arată în scrisoarea domnului Președinte Klaus Iohannis.
Departamentul de Comunicare Publică 
26 Martie 2015”

„Comunicat de presă
(26 martie 2015)

Ref.: Cerere de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a trimis joi, 26 martie a.c., preşedintelui Curţii Constituţionale, domnul Augustin Zegrean, o cerere de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte.

Vă transmitem textul integral al cererii:
____________________

Bucureşti, 26 martie 2015

Domnului Augustin Zegrean

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

În conformitate cu prevederile Art. 146 lit. e) şi ale Art. 80 din Constituţia României, republicată, precum şi ale Art. 11 alin. (1) pct. A lit. e), Art. 34, Art. 35 şi Art. 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, formulez următoarea:

CERERE DE SOLUŢIONARE A
CONFLICTULUI JURIDIC DE NATURĂ CONSTITUŢIONALĂ
dintre Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte

I. Temeiul legal:
1. CONSTITUŢIA
Art. 61 alin. (1) - Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. 
Art. 76 alin. (2) - Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
Art. 80 alin. (2) - Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.
Art. 133 alin. (1) - Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.
Art. 146 - Curtea Constituţională are următoarele atribuţii: (…) e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; (…).
Art. 147 alin. (4) - Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

2. LEGEA nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
Art. 11 alin. (1) pct. A lit. e) - (1) Curtea Constituţională pronunţă decizii, hotărâri şi emite avize, după cum urmează: A. Decizii, în cazurile în care: (…) e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; (…).
Art. 34. - (1) Curtea Constituţională soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Cererea de soluţionare a conflictului va menţiona autorităţile publice aflate în conflict, textele legale asupra cărora poartă conflictul, prezentarea poziţiei părţilor şi opinia autorului cererii.
Art. 35. - (1) Primind cererea, preşedintele Curţii Constituţionale o va comunica părţilor aflate în conflict, solicitându-le să îşi exprime, în scris, în termenul stabilit, punctul de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia, şi va desemna judecătorul-raportor. (2) La data primirii ultimului punct de vedere, dar nu mai târziu de 20 de zile de la primirea cererii, preşedintele Curţii Constituţionale stabileşte termenul pentru şedinţa de judecată şi citează părţile implicate în conflict. Dezbaterea va avea loc la data stabilită de preşedintele Curţii Constituţionale chiar dacă vreuna dintre autorităţile publice implicate nu respectă termenul stabilit pentru prezentarea punctului de vedere. (3) Dezbaterea are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor, a cererii de sesizare, a punctelor de vedere prezentate potrivit alin. (1), a probelor administrate şi a susţinerilor părţilor.
Art. 36. - Decizia prin care se soluţionează conflictul juridic de natură constituţională este definitivă şi se comunică autorului sesizării, precum şi părţilor aflate în conflict, înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

II. Starea de fapt:

În conformitate cu prevederile Art. 72 alin. (2) din Constituție, republicată, cele două Camere ale Parlamentului au fost sesizate de ministrul Justiției, potrivit legii, cu cereri de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor deputați și senatori în dosare ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. La data de 25 martie a.c., pe ordinea de zi a Camerei Deputaților a fost înscrisă cererea de încuviințare a reținerii și arestării preventive a deputatului Theodor-Cătălin Nicolescu aprobată cu 174 de voturi pentru și 99 de voturi împotrivă, hotărârea fiind adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (2) din Constituție. La aceeași dată, pe ordinea de zi a Senatului au fost înscrise două cereri de încuviințare a reținerii și arestării preventive pentru doi senatori, respectiv pentru Darius Bogdan Vâlcov și Dan-Coman Șova. Supusă la vot, cererea referitoare la domnul Darius Bogdan Vâlcov a întrunit 97 de voturi pentru și 48 de voturi împotrivă, 5 fiind anulate, iar hotărârea a fost adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (1) din Constituție; supusă la vot, cererea referitoare la domnul senator Dan-Coman Șova a primit 79 de voturi pentru, 67 de voturi contra și 5 anulate și, motivat de faptul că nu a întrunit voturile senatorilor, această cerere a fost respinsă. Aplicarea diferită a normelor legale și regulamentare referitoare la majoritatea necesară încuviințării acestor cereri a creat un statut juridic diferențiat între deputați și senatori, fapt ce contravine prevederilor Art. 69-72 coroborate cu cele ale Art. 65 alin. (2) lit. j) și ale Art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituție, republicată, ce consacră un statut nediferențiat deputaților față de senatori. În mod concret, în timp ce la Camera Deputaților, asupra cererilor de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor deputați s-a hotărât, potrivit Art. 195 alin. (8) din Regulament, cu votul majorității deputaților prezenți, la Senat, asupra cererilor de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor senatori s-a hotărât, potrivit Art. 173 din Regulamentul Senatului, cu votul majorității senatorilor. În acest mod, una dintre cererile menționate a fost respinsă de Senat, pe motiv că acestea nu au întrunit numărul de voturi necesare adoptării. 

III. În drept:

Solicităm Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de natură constituţională ivit între autoritatea judecătorească, reprezentată în cauză de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de-o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, generat de omisiunea celor două Camere ale Parlamentului de a pune de acord dispozițiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, și ale Art. 173 din Regulamentul Senatului cu prevederile Art. 76 alin.(2) din Constituție, republicată.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, noţiunea de conflict juridic de natură constituţională constă în „acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor" (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Astfel, pentru a interveni Curtea Constituţională în vederea soluţionării unui conflict apreciem că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii, respectiv:
a) conflictul să fie între autorităţi publice;
b) conflictul să fie juridic;
c) conflictul să fie de natură constituţională.

Cu referire la prezenta cerere, condițiile existenței unui conflict juridic de natură constituțională sunt îndeplinite, pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Autorităţile mai-sus enunţate, respectiv Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul, respectiv Camera Deputaților și Senatul, sunt autorităţi publice, fiind reglementate în Titlul III „Autorităţile publice” din Constituţie. 

Conflictul este unul de natură juridică, având în vedere că izvorul acestuia îl reprezintă inacțiunea Parlamentului prin care nu a fost pusă în acord legea organică cu dispozițiile Legii fundamentale. 

În ceea ce privește cererile de reţinere, arestare sau percheziţie a senatorilor referitor la majoritatea necesară aprobării prin hotărâre a acestora, sunt aplicabile următoarele prevederi:
- Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi;
- Art. 173 din Regulamentul Senatului, potrivit cărora Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul majorităţii membrilor săi;
- Art. 195 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaților, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor prezenți.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 392/2007 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 325 din 15 mai 2007), Curtea Constituțională a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. În același sens, menționăm și Decizia Curții Constituționale nr. 990/2008 privind constituționalitatea dispozițiilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 716 din 25 martie 2008) – referitor la majoritatea necesară adoptării hotărârilor Senatului privind cererile de urmărire penală în cazul senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului; prin această decizie, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, statuând că cererile anterior menționate se aprobă printr-o hotărâre a Senatului, cu votul majorității senatorilor prezenți, întrucât Constituția nu prevede în această situație o altă majoritate necesară adoptării acestui tip de hotărâri.

Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale (exprimate, în cazul de față, și printr-o jurisprudență constantă a acesteia) generează, în conformitate cu dispozițiile Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, obligația de respectare a acestora de către toate autoritățile publice, pe cale de consecință, Parlamentul avea obligația de a modifica Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, iar Senatul avea obligația de a modifica și Art. 173 din regulamentul propriu de organizare și funcționare.

În consecință, conflictul ivit este unul de natură constituţională, purtând asupra competențelor Parlamentului care, în conformitate cu prevederile Art. 61 alin. (1) și ale Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, avea obligația constituțională de a modifica dispozițiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, în sensul respectării caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. Această omisiune a generat un regim juridic diferit în soluționarea cererilor de încuviințare a reținerilor și arestării preventive a unui deputat față de un senator și a condus la un blocaj instituțional prin imposibilitatea desfășurării procedurilor judiciare și a înfăptuirii actului de justiție. Astfel, prin raportare la o majoritate – în esență neconstituțională - Parlamentul a blocat posibilitatea instanțelor de judecată/procurorului de a se pronunța asupra temeiurilor cererii de arestare preventivă/reținerii în condițiile prevăzute de lege, prin prisma imperativului asigurării intereselor urmăririi penale sau a judecății, și a fost încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și cel al obligativității unui comportament loial al autorităților publice față de Constituție. 

În considerarea argumentelor expuse mai sus, vă solicit să constataţi existenţa unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, conflict ivit ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispozițiile legale cu Constituția în ceea ce privește majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviințare a cererilor de reținere/arestare a unui deputat/senator, cu consecința blocării activității puterii judecătorești.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS – WERNER IOHANNIS
____________________
Departamentul de Comunicare Publică 
26 Martie 2015”

Cu această acțiune, se va închide și posibilitatea PSD și a aliaților lor de a mai fenta cererile DNA. Manevrele murdare ale PSD și aliaților vor fi blocate. Mai mult, modificarea prevederilor constituționale care acordă mai multă imunitate parlamentarilor și membrilor guvernului decât este necesar va deveni posibilă cu mai puțin efort. Informarea președinților celor două Camere despre procedurile penale la care perlamentarii sunt supuși este suficientă.

Absurdul, motivat cu ... „grație”.

Ca orice om, am căutat o motivare a hotărârii conducerii Senatului privind încuviințarea cererilor procurorilor în cazul Dan Șova. Am găsit la Agerpres (aici) explicațiile (aiuritoare) ale lui Ioan Chelaru, senator PSD, vicepreședinte al Biroului Permanent - cel care a luat hotărârea în urma votului -, membru în comisia juridică. Sunt pur și simplu penibile. Un penibil grotesc.

Normal că cei care au preluat explicațiile se vor uita la actele normative la care senatorul face tot felul de trimiteri.

Stupid, individul pune accentul pe „secretul votului”. Ce are tanda cu manda ? Nu secretul votului a fost deranjant, pentru ei a fost, sigur, pentru că senatorii PNL au votat la vedere astfel că nu au putut mânări imaginea publică a unei tâlhării. În sensul că senatori din toate formațiunile politice ar fi fost împotrivă. Aiurea. Au fost împotrivă cei de la guvernare și cei din UDMR. Cu unele excepții.

Problema este hotărârea Senatului pitrocită la Biroul Permanent, cu încălcarea evidentă a prevederilor constituționale.

Este vorba despre art. 173 din Regulamentul senatului care spune că încuviințarea cererii procurorilor se face „... cu votul secret al majorității membrilor săi”. Și punct. Prevedere care încalcă, flagrant, prevederile constituționale, prevăzute la art. 76 alin. (2): „Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare cameră”.

Culmea ipocriziei individului și a colegilor care au mânărit votul din Senat în cazul Șova, este că aduce în discuție două decizii ale CCR care stipulează, în cauze anterioare, că hotărârile Senatului se adoptă cu votul majorității celor prezenți dacă legea fundamentală nu prevede altfel. Iar legea fundamentală spune, clar, la art. 76, care sunt majoritățile. Le legile organice și regulamentele Camerelor Parlamentului majoritatea este cea a membrilor fiecărei Camere iar la legile ordinare și hotărâri, majoritatea este cea a membrilor prezenți.

Decizia CCR din 990/2008 a fost aplicată, prin modificarea art. 150 din Regulamentul Senatului prin hotărârea Senatului nr. 7/2009 însă „onorabilii” senatori nu au făcut și pasul următor să modifice art. 173 care se referă tot la o hotărâre.

Chiar el recunoaște că Senatul trebuia să își modifice propriul regulament însă nu a făcut-o. Aici este o șmecherie odioasă.

PSD a comis o nouă ticăloșie. PNL va ataca hotărârea Senatului la CCR, azi va depune sesizarea de neconstituționalitate la art. 173. Normal, CCR va constata neconstituționalitatea hotărârii. PSD va spune că decizia CCR este ... pentru viitor, așa spune art. 147 alin. (4): „Deciziile CCR se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.

Ticăloșia conducerilor succesive ale Senatului este mai mult decât evidentă. La art. 150, modificat în urma deciziei CCR din 2008, hotărârile de încuviințare a cererilor procurorilor privind membrii guvernului se iau cu votul majorității senatorilor prezenți, la art. 173 este altfel, când este vorba despre membrii Senatului astfel că ajungem la o situație absurdă.

Dacă membrul guvernului nu este senator, hotărârea pentru cererea procurorilor se ia cu votul majorității senatorilor prezenți, dacă este însă senator se aplică prevederile de la art. 173, care impune raportarea la toți senatorii.

Cei care nu au răbdarea de a citi și urmări în actele normative vor fi înșelați de talmeș-balmeșul „explicat” de pesedistul Chelaru. Se plictisește omul și renunță la a mai înțelege după lege, așa că ia de bună, după orientarea politică sau sentimentală, cele spune de unul sau altul.

PSD devine, pe zi ce trece, cea mai odioasă formațiune politică. Întrece PDL-ul băsescian.

Cât despre Tăriceanu și acoliții care îi stau aproape, am din ce în ce mai mult convingerea că aceștia nu au fost, vreodată, liberali.

Dragnea, se aude ! Înapoi la „starea constituțională” !

Agerpres (aici). Motivarea CCR pe ordonanța politică a migrației aleșilor locali.

CCR constată că scopul ordonanței este schimbarea direcției politice, încălcarea votului cetățenilor, că nu este în interes național ci doar al unui partid. Ca atare, neconstituțională.

Mai mult, CCR cere Parlamentului să admită legea de respingere și „recomandă” acestuia ca prin lege să clarifice situația celor implicați „în sensul restabilirii stării constituționale”.

Pentru mine este suficient de clar. Sunt sigur că este clar și pentru cei din PSD care au „avizat juridic” măgăria. Este clar pentru restul lumii.

Dragnea, Firea, Ponta și alții au tot susținut ideea că decizia nefavorabilă a CCR se aplică pentru viitor. Ei bine, CCR a venit cu precizarea asupra propriei decizii, precizare care va putea fi folosită la instanțele de judecată competente în cazul în care PSD nu vrea să asigure „restabilirea stării constituționale”. Au majoritate în Parlament și pot impune ce vor ei.

„În privința efectelor concrete ale prezentei decizii, Curtea constată că Parlamentul va trebui să respingă prin lege ordonanța de urgență neconstituțională, cu menționarea expresă a art.147 alin.(2) din Constituție (...) și să reglementeze, în acord cu art.115 alin.(8) din Constitutie, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a OUG 55/2014 (respectiv între 2 septembrie 2014 și data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial), pentru a le pune de acord cu decizia Curții Constituționale. În acest context, Curtea reamintește faptul că deciziile sale nu pot fi lipsite de efecte juridice și trebuie aplicate, potrivit principiului constituțional al comportamentului loial, de către Parlament în sensul restabilirii stării de constituționalitate”.

Curtea atrage atenția prin referirea la art. 115 alin. (8) asupra reglementării măsurilor necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței. Având în vedere motivările și explicațiile curții cu privire la ordonanță, nu este greu să deducem faptul că măsurile sunt simplu de aflat. Aplicarea articolului sancționatoriu pentru primarii și consilierii locali care au aplicat pentru o altă formațiune politică profitând de ordonanță. Restabilirea stării de constituționalitate, înseamnă aplicarea legii suspendate întocmai - articolul de lege respectiv a fost declarat, de nenumărate ori, constituțional de Curte.

Ce urmează ? Simplu. Alegeri locale parțiale severe, pentru că azi sunt peste 1000 de primari care au luat-o razna. Peste 1000 de localități !

Consecința ? Pierderea de către PSD, UNPR și PRL-ul lui Tăriceanu a conducerii localităților respective. Prin pierderea consilierilor locali, pierd majoritățile.

PSD și aliații au o viață din ce în ce mai grea.

Mâine vom avea verdictul. CCR va valida rezultatul alegerilor. Sau nu.

Mai avem o zi până când Curtea Constituțională va contata că alegerea lui Klaus Iohannis este constituțională sau nu. Azi, joi, BEC va da rezultatul final al alegerilor.

CCR a respins contestațiile unor „persoane publice” ! Ca inadmisibile. Cetățeni „simpli” care au fost nemulțumiți de rezultat.

Bine observa Sergiu Andon, la Antena 3, ieri, în contradictoriu cu Abraham și cu dorința moderatoarei, că finalul acestor alegeri este la CCR. Dacă are loc validarea alegerilor, Klaus Iohannis devine Președintele României de drept, cu toate drepturile și obligațiile născute din această poziție. Între ziua validării alegerilor și data depunerii jurământului ca Președinte al României, Klaus Iohannis este sub protecția Constituției. Chiar și imunitatea pe care aceasta o conferă. Din momentul validării are beneficiul protecției și se supune prevederilor constituționale privind pierderea mandatului. Din momentul validării, Președintele ales este sub mandatul dat de popor.

Mi-a plăcut imaginea plastică folosită. Votul popular este ca valul mării care nivelează o plajă. Până vine valul, plaja poate avea un aspect. După ce trece valul, plaja se nivelează. Este pregătită astfel pentru un nou ciclu de folosință. Peste 5 ani, va veni un nou val care va șterge totul. Iar valul este voința alegătorilor.

S-au pus semne de întrebare cu privire la termenele date de ICCJ privind admiterea sau respingerea recursului ANI pe dosarele privind incompatibilitățile primarilor desemnați ca reprezentanți în AGA a societăților comerciale de servicii județene și regionale. Termenul fixat pentru data de 18 nov. a fost dus la 25 nov. Între aceste date se produce validarea sau respingerea validării alegerilor. Care poate avea loc mâine, 21 nov., vineri. Perdanții acuză ICCJ că vrea să vadă rezultatul alegerilor pentru a da un verdict „corespunzător”. La Antena 3, Abraham a pervertit informația corectă, generând speranțe pentru anteniști că Iohannis va fi declarat incompatibil. Este rușinos. Cazul lui Iohannis nu este similar cu cazurile deja finalizate de incompatibilitate ale primarilor și viceprimarilor care au fost membri ai AGA în societățile comerciale subordonate primăriilor. Regia din Sibiu nu este subordonată primăriei ! Este culmea să vezi cum acum, având interesul să îl vadă incompatibil pe Iohannis, Antena 3 susține ... ANI !

Pentru mine, campania pro-Iohannis s-a terminat. Nu mai am ce continua. Dacă este atacat, va trebui să se apere singur. Din momentul validării alegerilor, îmi este obligat. Are mandatul meu să își îndeplinească atribuțiile de Președinte al României așa cum „am convenit”. Cu respectarea strictă a prevederilor Constituționale și pentru realizarea unei altfel de politici în România. Are mandatul meu să readucă România la NORMAL.

Curtea Constituțională a decis. Urmează să vedem și noi, cetățenii, ce și cum. Fără patimă.

COMUNICAT DE PRESĂ

16.02.2014
ROMÂNIA

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ  

Dosar nr.95 A/2014

MINUTA

ŞEDINŢA DIN 16 FEBRUARIE 2014


I. Cu unanimitate de voturi, constată că propunerea legislativă privind  revizuirea Constituţiei a fost iniţiată cu respectarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituție.

II. Întrucât încalcă limitele revizuirii prevăzute de art.152 din Constituţie:

1. cu majoritate de voturi,  constată neconstituţionalitatea completării art.3 din Constituţie cu un nou alineat, alin.(31), referitor la posibilitatea recunoaşterii de zone tradiţionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor;

2. cu majoritate de voturi,  constată neconstituţionalitatea completării art.6 din Constituţie cu un nou alineat, alin.(11), privitor la instituirea posibilităţii reprezentanţilor legali ai minorităţilor naţionale de a înfiinţa, potrivit statutului minorităţilor naţionale adoptat prin lege, organe proprii de decizie şi executive;

3. cu majoritate de voturi,  constată neconstituţionalitatea completării  art.12 din Constituţie cu  un nou alineat, alin.(41), referitor la utilizarea simbolurilor proprii ale minorităţilor naţionale;

4. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării aduse art.15 alin.(1) din Constituţie, referitor la introducerea sintagmei „cetăţenii români se nasc şi trăiesc liberi”;

5. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării aduse art.21 alin.(4) din Constituţie, referitor la eliminarea caracterului facultativ al jurisdicţiilor administrative speciale;

6. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea completării aduse art.23 din Constituţie cu un nou alineat, alin.(131), referitor la folosirea probelor obţinute în mod ilegal;

7. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării aduse art.26 alin.(2) din Constituţie, referitor la eliminarea sintagmei „bunele moravuri”;

8. cu majoritate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării aduse art.28 din Constituţie, referitor la secretul corespondenţei;

9. cu majoritate de voturi, constată neconstituţionalitatea completării aduse art.32 alin.(8) din Constituţie, referitor la definirea autonomiei universitare;

10. cu majoritate de voturi, constată neconstituţionalitatea completării art.37 din Constituţie cu un nou alineat, alin.(21), referitor la condiţia domiciliului în România cu cel puţin 6 luni înainte de data alegerilor pentru Senat, Camera Deputaţilor sau pentru funcţia de Preşedinte al României;

11. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea eliminării actualei teze a doua a art.44 alin.(1) din Constituţie, referitor la condiţiile şi limitele dreptului de proprietate;

12. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării aduse art.50 din Constituţie, referitor la suprimarea protecţiei speciale de care se bucură persoanele cu handicap;

13. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării aduse art.52 alin.(1) din Constituţie, referitor la eliminarea reparării integrale a pagubei suferite de către persoana vătămată de o autoritate publică;

14. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea înlocuirii sintagmei „persoanelor fizice” cu termenul „cetăţenilor” în cuprinsul art.58 alin.(1) din Constituţie;

15. cu majoritate de voturi, constată neconstituţionalitatea completării art.58 alin.(1) din Constituţie cu sintagma „în raporturile acestora cu autorităţile publice”;

16. cu majoritate de voturi, constată neconstituţionalitatea completării art.64, cu un nou aliniat, alin.(41), referitoare la obligaţia persoanelor de drept public, persoanelor juridice private şi persoanelor fizice de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare;

17. cu majoritate de voturi, constată neconstituţionalitatea completării art.70 alin.(2) lit.e) referitoare la încetarea calităţii de deputat sau de senator la data demisiei din partidul politic sau formaţiunea politică din partea căreia a fost ales sau la data înscrierii acestuia într-un alt partid sau într-o altă formaţiune politică;

18. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea eliminării tezelor a doua şi a treia ale alin.(2) al art.72 referitoare la competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de urmărire şi trimitere în judecată, respectiv la competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la senatori şi deputaţi;

19. cu majoritate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării aduse art.103 alin.(1) şi (3) din Constituţie, precum şi a completării art.103 din Constituţie cu trei noi alineate, alin.(31)-(33), referitoare la modalitatea de desemnare de către Preşedintele României a candidatului la funcţia de prim-ministru;

20. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării aduse art.110 alin.(1) din Constituţie, referitor la durata mandatului Guvernului;

21. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea introducerii  alin.(2) în cuprinsul art.119 din Constituţie, referitor la obligativitatea hotărârilor Consiliului Naţional de Securitate;

22. cu majoritate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării părţii introductive şi a lit.b) ale alineatului (2) al articolului 133, referitoare la creşterea numărului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii reprezentanţi ai societăţii civile;

23. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării art.135 alin.(2) lit.d), referitoare la exploatarea resurselor de producţie în condiţii de maximă eficienţă economică şi cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesaţi;

24. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării art.135 alin.(2) lit.e), referitoare la dezvoltarea economică în condiţiile ocrotirii mediului înconjurător şi menţinerii echilibrului ecologic;

25. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea abrogării lit.l) a art.146 din Constituţie în măsura în care aceasta nu este însoţită de constituţionalizarea, în mod corespunzător, a atribuţiilor Curţii Constituţionale de control al legii de revizuire a Constituţiei adoptată de Parlament şi, respectiv, de control al constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional.

26. cu unanimitate de voturi, constată neconstituţionalitatea modificării art.148 alin.(2), potrivit căruia România asigură respectarea, în cadrul ordinii juridice naţionale, a dreptului Uniunii Europene, conform obligaţiilor asumate prin actul de aderare şi prin celelalte tratate semnate în cadrul Uniunii.

III. Cu unanimitate de voturi, supune atenţiei Parlamentului observaţiile privind:

1. Eliminarea:

- alin.(21), propus a fi introdus la art.2;

- modificării propuse la art.21 alin.(3);

- modificării propuse în privinţa introducerii tezei a doua la art.23 alin.(4);

- modificării propuse la art.27 alin.(3);

- modificării propuse la art.49 alin.(1);

- teza a treia din alin.(11) propus a fi introdus în art.58;

- modificării art.62 alin.(3);

- modificării propuse la art.76 alin.(1);

- alin.(3), propus a fi introdus la art.90;

- art.95 alin.(31) teza a doua;

- art.(41) propus a fi introdus la art.133;

- art.151 alin.(3) teza a doua.

2. Reformularea propunerilor de modificare a: art.23 alin.(4) în privinţa introducerii tezei întâi, art.23 alin.(8), art.24 alin.(2) şi (21), art.31 alin.(5), titlului marginal al art.32, art.32 alin.(2) şi (4), art.40 alin.(2), art.511, art.52 alin.(3),art.65 alin.(2), art.73 alin.(3), art.74 alin.(1), art.75, art.78 alin.(11), art.85 alin.(31), art.89 alin.(1), art.90 alin.(1), art.91 alin.(11), art.95 alin.(31) teza întâi, art.102 alin.(31), art.114 alin.(1), art.119 alin.(1), art.122 alin.(1) şi (2), art.133 alin.(3), art.133 alin.(4), art.1371, art.138 alin.(1) şi (2), art.140 alin.(3), (4) şi (6), art.146 lit.b) şi art.148 alin.(1).

3.Reconsiderarea aşezării:

- alin.(2) al art.10 în structura Titlului VI din Constituţie;

- alin.(21) al art.24 în structura art.21 din Constituţie;

- alin.(1) şi (3) ale art.32 în structura unui nou articol din Constituţie;

- alin.(31) al art.55 în structura Titlului VI din Constituţie;

- alin.(2), (3) şi (4) ale art.75 în structura unui nou articol din Constituţie.

4. Reconsiderarea soluţiei legislative cu privire la modificarea art.126 alin.(4) şi art.134 alin.(1) din Constituţie.



IV. Cu majoritate de voturi, supune atenţiei Parlamentului observaţiile privind:

1. Eliminarea:

- alin.(11) propus a fi introdus la art.1;

- alin.(21) propus a fi introdus la art.6;

- tezei a doua din alin.(5) al art.1191 ce se propune a fi introdus în Constituţie.

2. Reformularea completării art.35 cu un nou alineat, alin.(31), şi de modificare a art.44 alin.(1) teza a doua din Constituţie.

V. Cu unanimitate de voturi, supune atenţiei Parlamentului observaţiile privind completarea art.155 din Constituţie în sensul introducerii unor norme tranzitorii cu privire la mandatul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

VI. Cu majoritate de voturi, constată că prevederile din propunerea legislativă privind revizuirea Constituţiei referitoare la modificarea art.61 alin.(2), art.64 alin.(3) şi art.80 alin.(1), precum şi introducerea art.1071 în Constituţie nu contravin dispoziţiilor constituţionale.

VII. Cu unanimitate de voturi, constată că celelalte prevederi din propunerea legislativă privind revizuirea Constituţiei nu contravin dispoziţiilor constituţionale.



Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.



PREŞEDINTE,                                          JUDECĂTORI,

Augustin Zegrean

                                                               Valer Dorneanu

                                                               Toni Greblă

                                                               Petre Lăzăroiu

                                                               Mircea Ştefan Minea

                                                               Daniel Marius Morar

                                                               Mona-Maria Pivniceru

                                                               Puskás Valentin Zoltán

                                                               Tudorel Toader



Prim magistrat-asistent,

Marieta Safta

Magistrat asistent şef

Senia Mihaela Costinescu

Magistrat asistent şef

Benke Károly

Magistrat – asistent

Valentina Bărbăţeanu

Magistrat – asistent

Ramona Daniela Mariţiu

Dezmățul nociv din contenciosul constituțional.

Curtea Constituțională a României este un eșec. Major. Nu de la înființare. Nu. De la momentul în care cei desemnați și mai puțin aleși să facă parte din ea au pus cinstea și onoarea în coșul de gunoi și au făcut politică măsluind legea supremă cu explicații fanteziste pentru satisfacerea intereselor grupurilor private din politică care le-au oferit sinecura demnității publice.

Au adăugat sau au negat concepte și stări din textele constituționale, au adăugat la legile în vigoare, au făcut interpretări ale normelor de lege nu sub aspectul constituționalității lor ci sub aspectul acțiunii lor în timp și spațiu ca o instanță de judecată - o grosolănie juridică de neacceptat -, s-au implicat în acțiunea administrativă devenind astfel o nouă putere a statului, peste puterile prevăzute în Constituție.

Gândul publică o reacție a lui Victor Ponta cu privire la o ieșire publică a lui Traian Băsescu. Ambele sunt politicianiste. Un adevăr este totuși undeva, în spate. În 2005 când sinistra Monica Macovei a dat o interpretare proprie art. 134 alin. (1) din Constituție, interpretare admisă de CCR cu vot majoritar, Constituția a devenit, deodată, o hârtie igienică. Ponta se sprijină pe interpretarea vădit politică dată de acea Curte Constituțională deși, la vremea respectivă, PSD, iar în PSD deputatul Victor Ponta a lucrat la contestație, susținea altceva.Traian Băsescu neagă, azi, decizia de atunci a CCR care a permis numirile abuzive în funcțiile de șefi ai parchetelor a unor complici ai Monicăi Macovei.

Este comic penibilul situației. Asta nu mă face să nu consider și acum ca fiind inacceptabile acele considerente ale CCR. Pentru că acele considerente au aruncat țara în haos și au permis ingerința politicului în justiție. Mai mult, reforma justiției a fost serios amendată în favoarea acțiunii politicului. Practic, țara a fost dată pe mâna hoților conduși de Traian Băsescu.

Mi-am exprimat punctul de vedere într-un material publicat cu câteva zile înainte, intitulat „Când legea bate Constituția. La noi ca la nimeni”. Îmi voi menține acest punct de vedere chiar dacă este contrazis de o decizie a CCR. O consider abuzivă, inacceptabilă.

De la ajungerea la putere a lui Traian Băsescu nu mai avem o Constituție reală. Ea există formal însă este modificată sever de decizii ale CCR care o duc în neființă. Sper ca prim modificarea Constituției din acest an să intrăm în normalitate. Sper ca modificările să fie clare pentru ca nimeni să nu mai poată să se joace cu soarta unui popor după cum îi dictează aburii alcoolului.

Suntem mai puțini

Cei de la Gândul au publicat această hartă, explicativă, cu privire la populația stabilă a României. Este un punct de reper. Un punct de reper pe care Curtea Constituțională în formalismul ei de rea credință l-a eliminat din calcul atunci când „a vegheat” la procedurile ce se impuneau a fi respectate cu privire la referendum, cum era obligată să facă (tip de acțiune impusă de Constituție). Suntem mai puțini. Cu milioane de oameni. Sunt județe care au scăderi severe de populație. Migrația forței de muncă, goana după bunăstarea altora din vestul Europei sau America, evoluția negativă a populației, viața mizeră și sistemul de sănătate pus la pământ de guvernarea Băsescu-Boc au acest rezultat. Suntem mai puțini, suntem mai puțin educați, cei care au diplome nu le confirmă, suntem predispuși înapoierii culturale și involuției către primitivism. Excepțiile sunt excepții însă sunt atât de puține încât au devenit „o cantitate nesemnificativă”. Cu o floare nu se face primăvară.

Tâmpenie portocalie la Curtea Constituțională

Se apropie momentul unei decizii a Curții Constituționale a României la contestația depusă de PDL împotriva legii Ponta-Antonescu care instituie sistemul atribuirii mandatului de parlamentar după alegeri într-un singur tur câștigătorul fiind desemnat candidatul care ia cele mai multe voturi.

Constituțional și legal procedura contestării a fost respectată. Contestația am citit-o la HotNews, iar ei au preluat-o de la Iosif Buble. Pe scurt, fără a intra în amănunte tehnice, presa a prelucrat contestația. Se vorbește, cu precădere despre ce anume a contestat PDL și nu dacă respectiva contestație are legătură sau nu cu Constituția. Ei bine, eu constat că PDL nu are treabă cu Constituția în această contestație. Are treabă cu orice altceva, cu un referendum din 2009, cu un Raportul explicativ al Comisiei de la Veneția în materie electorală, cu părerile politice ale portocalezilor. Folosirea prevederilor constituționale pentru a motiva demersul politicianist îl duce în derizoriu.

Când ataci pentru neconstituționalitate un act normativ adoptat de Parlament te duci, punct ochit-punct lovit la acele prevederi din Constituție care sunt încălcate. În cazul legii adoptate de Parlament, prevederile constituționale sunt respectate. Ad-literam. Alegerile sunt universale, egale, directe, secrete și liber exprimate ((art. 62 alin. (1)). Modul în care sunt distribuite mandatele nu mai este o problemă a Constituției. Câți parlamentari sunt nu mai este treaba Constituției, sub aspectul lor numeric. Numeric se stabilește prin legea electorală.

Unul din pilonii contestației portocalii este referendumul din 2009, organizat de Traian Băsescu ca un apendice al campaniei lui prezidențiale, care a avut două întrebări. În prima se propunea trecerea la Parlamentul Unicameral iar a doua propunea limitarea numărului de parlamentari la 300 (cu excluderea unui raport cu populația țării !). Susținerea de către PDL, în contestație, a nerespectării prevederilor referendumului, în special a numărului de parlamentari, duce tocmai la nerespectarea de către ei a prevederilor art. 62 alin. (2) din Constituție. Ei critică creșterea numărului de parlamentari potrivit noilor prevederi electorale, având ca temei rezultatele recensământului din acest an (încă nefinalizat și neoficializat !) dar propun, anticonstituțional scăderea abruptă a lor fără nici o legătură cu acest raport. Tembeli. Pe de altă parte, referendumul din 2009 are caracter consultativ, nu este obligatoriu. Obligatorii sunt doar referendumurile pentru aprobarea Constituției și demiterea Președintelui României. Iar dacă este să fiu mai precis, din prevederile art. 2 alin. (1) din Constituție, pe care se sprijină portocalezii, se desprinde și ordinea de prioritate a modului în care se exprimă suveranitatea poporului: organele reprezentative și referendum. Organul reprezentativ suprem este Parlamentul, prin investirea de către Parlament este Guvernul, referendumul organizat de către o putere sau o parte a unei puteri (Președintele este parte a puterii executive !) pentru a afla opinia la un moment dat a populației cu privire la o problemă de interes național având doar rolul de consultare. În caz contrar, o parte a puterii executive (Președintele) ar putea obliga puterea legislativă (Parlamentul) să adopte doar acele legi care îi convin la un moment dat prin rezultatele referendumurilor promovate pe bandă rulantă. Intrăm în zona absurdului.

Absurdul portocalezilor merge și mai departe. Prin contestația depusă ei se auto-denunță, Curții Constituționale, că nu au respectat prevederile referendumului din 2009. Nu au adoptat o nouă Constituție și nu au modificat numărul parlamentarilor pe timpul penibilelor guvernări Boc fără număr. Aici se cuvine, în mod foarte serios, să fac observația că stabilirea prin lege organică a unui număr fix de parlamentari încalcă prevederile actuale ale Constituției din art. 62 alin. (2) care leagă acest număr de raportul cu populația țării. De aceea eu consider că propunerea legislativă a PNL și PSD prin care numărul parlamentarilor este redus la puțin peste 300 de membri este neconstituțional dacă nu are la bază acel raport cu populația țării. Având în vedere că populația țării crește sau scade zilnic, acest raport este relativ. Pe de altă parte, având în vedere faptul că o anumită zonă a țării - localitate, județ -, parte a unui colegiu electoral tradițional, scade sau crește semnificativ în anumite perioade de timp, a stabili un număr mai mic de parlamentari ar duce la nereprezentare. Complicat dar adevărat. Pe de altă parte, norma de reprezentare trebuie să răspundă unei condiții fizice obligatorii: câți oameni poate reprezenta un parlamentar ? Poate un parlamentar să asculte pe toți alegătorii dintr-un colegiu și să le ducă în Parlament nevoile într-un mandat ? Nu cumva norma de reprezentare parlamentară este prea mică ? Iată subiect de discuție pertinent. Apoi, dacă tot este să modificăm Constituția, de ce să nu se prevadă că norma de reprezentare se stabilește decadal, după fiecare recensământ al populației validat ?

Aseară, Sever Voinescu bârfea cu Cartianu la Nașul Tv. Pentru portocalezii disperați de pierderea puterii a venit cotoiul cu ideea că, în Parlament, ar trebui mărit numărul parlamentarilor pentru diaspora pentru că în diaspora sunt, oficial aproape un milion de români iar neoficial peste 3 mil. Cotoiul nu face diferența între domiciliul stabil al acestora și reședința temporară, nu spune de cei care trăiesc aiurea, fără reședință, nu face referire la populațiile de rromi care s-au dus cu totul în statele europene, rromii fiind evident în număr foarte mare, devenind o problemă socială în statele în care parazitează.  O idioțenie mai mare nu am mai auzit până acum. Iar motivarea era legată tocmai de contestația depusă la CCR de PDL, contestație chipurile dezbătută de cei doi. Cretină observație. Separă, pe fond, poporul român de țara lui. Dacă pleacă mai mulți români la muncă în străinătate, după logica lui Voinescu, numărul parlamentarilor ar trebui să îi reprezinte. Am avea, astfel, mai mulți reprezentanți ai românilor care s-au stabilit în străinătate decât ai românilor rămași în țară. Parlamentul României și-ar pierde caracterul național. Ar deveni internațional. Ce reprezentare pot avea românii stabiliți în străinătate în Parlamentul României ? Legile necesare țării și care reflectă suveranitatea națională nu li se pot aplica, ei fiind supuși, în viața de zi cu zi, legilor statului în care s-au stabilit. Dacă este să mă iau după mai multe date publice, aproape jumătate dintre românii nativi sau urmași ai acestora locuiesc în afara țării. Sunt date care arată că în afara teritoriului românesc trăiesc peste 15 mil. de români ! Sunt supuși ai altor state. Înțeleg să fie reprezentați în Parlamentul României însă mi se pare absurd ca reprezentanții lor să fie mai numeroși decât reprezentanții din teritoriul românesc. Dacă am lua în calcul aceste evidențe, ar însemna că în Parlament am avea jumătate de parlamentari (sau mai mult) care să reprezinte, chipurile, interesele românilor din străinătate și jumătate (sau mai puțin) care să reprezinte interesele românilor din țară. Nu pot accepta.

O lungă pledoarie fac în contestația lor priorității Raportului Comisiei de la Veneția în materie electorală. Ideea „bombă” introdusă de cretinii portocalii este aceea că acest raport face parte din „legislația primară” a Uniunii Europene, obligatorie pentru România de la momentul aderării. Folosesc chiar sintagma că acest raport „a statuat”, ceea ce înseamnă că este un fel de statut sau act normativ european cu putere de lege. Aberant. Ar trebui ca în această accepțiune, potrivit prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituție, Raportul Comisiei de la Veneția să înlocuiască legea electorală ! Adevărul este că acest raport este doar o lucrare de recomandare pentru statele membre în materie electorală, autorii acestuia evidențiind liniile comune ale legilor în materie electorală din statele membre și principiile care ies în evidență ca bune practici. Pentru unificare legislativă, raportul recomandă bune practici fără însă ca acestea să fie obligatorii. Dacă acest Raport ar fi obligatoriu în statele membre ale UE, atunci ar trebui să constatăm că toate statele membre sunt cumva „în fault”.

Nici referirile la referendumul din 2009 și nici referirile la Raportul de la Veneția nu sprijină lipsa de constituționalitate reclamată de PDL. Cine citește „manopera” portocalie vede cu ușurință că PDL invită membrii politizați ai Curții Constituționale să voteze politic și să caute ei acele motive de neconstituționalitate de care au nevoie cei din PDL și UDMR pentru a bloca VUM. Nu este exclus să fie așa, din moment ce actuala Curte Constituțională populată cu juriști fără onorabilitate și fără „înaltă competență profesională” a mai comis abuzuri la Constituție pentru a favoriza guvernările Boc fără număr.

Am citit în Cotidianul materialul referitor la „eveniment” și replica lui Ponta. Eu sunt de acord cu ea. Rămâne să fie de acord „și Grivei”.

De acord Victor Ponta. Ai dreptate.

Mediafax mă ajută cu declarația lui Ponta. Zăgrean a comis o prostie. Nu ar trebui să ne mire. Zăgrean este prost. Dacă nu este așa, atunci este un ticălos. Pentru că declarația lui în privința reprezentării la Consiliul European, în afara deciziei Curții Constituționale a României pentru o cerere dată, pune această instituție apolitică în slujba PDL. Ceea ce ar confirma temerile tuturor românilor privind politizarea excesivă a instituțiilor publice.

Ponta afirmă clar:

"Constituţia României nu prevede nicăieri dreptul absolut nici al preşedintelui, nici al premierului de a merge la Consiliul European. Afirmaţia domnului Zegrean e mincioasă şi nesusţinută de textele Constituţiei. E extrem de grav că preşedintele Curţii Constituţionale nu numai că se antepronunţă, dar mai şi dezinformează. Nu e niciun articol în Constituţie care să prevadă acest lucru, iar domnul Zegrean se presupune că ar trebui să o cunoască".

Cred că habarnistul Zăgrean ar trebui să își dea demisia. Mai cred că pentru a depolitiza, în regim de urgență, Curtea Constituțională ar trebui luate măsuri radicale. Eu cred că este posibil fără însă a modifica Constituția.

În Constituție nu se prevede unde se constituie Curtea Constituțională. Abia în Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se prevede, la art. 1 alin. (3) se prevede că aceasta „... este independentă față de orice altă autoritate publică ...”. Pentru că organizarea Curții Constituționale într-o instituție independentă este stabilită prin lege, atunci prin lege se poate modifica această state, inclusiv condiția ca membrii Curții Constituționale să fie numiți din rândul judecătorilor cu respectarea prevederilor art. 143 din Constituție. Astfel, prin lege, să se considere că „pregătirea juridică superioară” nu înseamnă terminarea unei facultăți de drept, „înalta competență profesională” să privească profesiile din domeniul dreptului cărora le pot recunoscute astfel de înalte competențe. Este inadmisibil să ajungă președinte al curții un fost consilier juridic care copia contracte, cum este Zăgrean sau altă panaramă cu profesie în domeniul dreptului.

Ar fi bine ca onorata Curte Constituțională să fie constituită prin lege în cadul Inaltei Curți de Casație și Justiție iar membrii ei să fie oameni din rândul judecătorilor, procurorilor sau a profesorilor universitari din domeniul dreptului specializati în dreptul constituțional.

Este doar punctul meu de vedere. Interesele oculte ale politicienilor care au influență în luarea deciziilor majore pot duce la alt punct sau alte puncte de vedere.

Justiția este pe chituci

După ieșirea grotească a lui Băsescu la adresa judecătorilor și trasarea liniilor directoare pentru activitatea în Justiție astfel încât Guvernul să nu mai fie „obstrucționat” în exercitarea atribuțiilor trasate de Băsescu de a duce țara de râpă, tratată sintetic de mine aici, apare și inițiativa Guvernului de subordonare pe față a Justiției moftului guvernamental. Inițiatorii sunt cei doi din imagine, slugi prea-plecate ale dementului de la Cotroceni: Predoiu și Barac.

La acestea se adaugă întâlnirea de taină a lui Băsescu cu „judecătorii” Curții Constituționale, la cererea acestora, duminică. Ce or mai fi pus la cale ?

Prima acțiune a lui Băsescu a fost amplu dezbătută. Corpul magistraților și jurnaliștii care au încă capul pe umeri și-au manifestat nu doar surprinderea ci și oroarea asupra acestei ieșiri. Independența Justiției devine pe zi ce trece doar o vorbă'n vânt. Adina Anghelescu Stancu trage un semnal de alarmă în articolul „Desființarea justiției în vreme de criză” de pe site-ul Lumea Justiției, procurorul Constantin Sima scrie despre subiect în „Tăcerea mieilor”, eu am arătat reacțiile magistraților și ale PNL în postarea „Li s-a umplut paharul”. Anterior, în postarea „Justiția cu jug politic” am arătat punctul meu de vedere cu privire la independența Justiției, de unde reese foarte clar că aceasta este doar declarativă. Ei bine, prin ultima acțiune a Ministerului Justiției vom ajunge în situația în care, în viitor, ne vom aminti de faptul că odată am fost un stat democratic. Imperfect însă funcțional și cu tendința de a deveni din ce în ca mai bun.

Prima reacția la aberația Ministerului Justiției am citit-o la Alina Gorghiu. Pe site-ul Lumea Justiției am găsit un material mai cuprinzător, din care scot în evidență una din cele mai mari tâmpenii care ar fi putu fi comise de o guvernare. Sanționarea magistraților pentru că nu au respectat deciziile Curții Constituționale la care trebuie adăugat faptul că același magistrat va fi sancționat și dacă la CEDO, de ex., statul pierde procesul cu petentul. Predoiu și judecătoarea ratată Barac sunt de o rea-credință fenomenală. Evident că după admiterea la instanțele internaționale a cauzelor petenților români împotriva statului, pentru încălcarea de către acesta din urmă a drepturilor și libertăților lor civile, va urma o decizie în care statul român este condamnat pentru încălcarea prevederilor articolelor din tratatul sau convenția la care România a devenit parte. Iar noi avem în vigoare decizii ale Curții Constituționale care dau o altă interpretare normelor din aceste acte normative internaționale, interpretare contrară dreptului internațional și jurisprudenței respectivelor instanțe. Iar acest fenomen se întâmplă azi, guvernarea Băsescu-Boc emanând pe bandă rulantă aberații legislative. În toate actele normative ale acestui guvern sunt încălcate, fără precedent, drepturile și libertățile fundamentale ale omului și toate sub acoperirea fenomenului crizei mondiale și a deficitului bugetar, a angajamentelor luate de guvernarea portocalie față de FMI și BM și CE că se va limita la un anumit deficit bugetar astfel încât să fie îndeplinite nu știu ce criterii macro-economice. Drept urmare, judecătorul român va fi obligat de Guvernul Băsescu-Boc să țină cont de deciziile aberante ale Curții Constituționale pentru ca petentul să câștige la CEDO, undeva în ani, când portocalii vor fi doar o amintire urâtă în istoria guvernărilor în România. De nu va respecta deciziile CCR, judecătorul va fi sancționat azi, de ministrul băsescian Predoiu și Lidia Barac, judecătoarea ratată în politică ce se ocupă de Justiție din partea ministerului.

Cumplite vremuri. Doar pe timpul comunismului ceaușist nu se admitea ca statul să piardă în fața propriilor cetățeni. Vom reveni la vremea ceaușismului dacă nu împiedicăm ciuma portocalie să își finalizeze acțiunile nocive la adresa statului, a drepturilor și libertăților noastre civile. Statul român este în criză. Nu o criză financiară, pentru că banii sunt dar sunt cheltuiți aiurea pe programe care nu generează bani decât dacă turismu, de exemplu sau acțiunile sportive sătești devin producătoare de venituri. Ceea ce este puțin probabil. Iar aici trebuie să arăt că Grecia, cea lovită de cumplita criză de sistem, este exponenta turismului ca principala sursă de venit la bugetul de stat, turism ce a picat datorită lipsei consumatorilor de turism de pe piață. O observație cunoscută de celelalte state, observație însoțită și de concluzia că în Grecia „Nu au industrie si de fapt intrarea in UE a fost fortata!” - spun germanii. Iar noi, prin proiectele aberantei „ministrese” Udrea susținută ilogic de Băsescu și Boc, ne îndreptăm cu pași grăbiți către un astfel de model falimentar.

Îngenuncherea Justiției urmărește înlăturarea celei de a treia puteri de la asigurarea echilibrului democratic. Parlamentul este la mâna executivului. Justiția era singura care mai lupta, prin deciziile instanțelor de judecată, împotriva derapajelor evidente ale executivului. Acum vor să o elimine. Nu o desființează ci îi ia puterea. prin acte normative. Legal. Acte normative care vor urma procedurile de urgență în adoptarea lor de către Parlament.

Este evident că apare o contradicție. Cât timp vor fi aceste acte normative în vigoare, în caz că vor fi aplicate ? Un an ? Dacă însă vor câștiga alegerile anul viitor, PDL-UDMR-UNPR ne vor conduce către, probabil, o dictatură mult mai cumplită decât dictatura comunistă. Iar noi facem colocvii. Nu ieșim în stradă. Acum ar fi trebuit să ieșim în stradă, acum ar fi trebuit să facem proteste cât mai ample. Singura noastră apărare împotriva abuzurilor băsesciene, Justiția Română, este în pericol să fie subordonată lui Băsescu și Boc. 


Rămânem fără justiție. Cumplite vremuri.

Dezbateri pentru o nouă Constituție

Azi am fost la dezbatere. A patra. La două ... am absentat. A doua și a treia. Motivat.

Lilick a prezentat, în detaliu, evenimentul. Voi face și eu la fel, urmând ca unele aspecte ale dezbaterii de azi să fie tratate de mine în postările ulterioare. Am mai promis eu, în alte rânduri, că voi face și voi drege așa că ... mare lucru o nouă promisiune ?

Watch live streaming video from soim at livestream.com

De la problemele constituției s-a ajuns la problemele instituțiilor statului. S-a ajuns până la amănunte, la elemente de funcționare ale acestor instituții, că este vorba despre instante, că este vorba despre parchete, că este vorba despre Curtea Constituțională sau CSM. Nu mai spun despre faptul că Victor Alistar a mers și mai departe făcând referire la norme din diferite acte normative care viciază buna desfășurare a instituțiilor statului care sunt chemate să contribuie la actul de justiție.

Într-o formulare simplificată, legea este o convenție. Între noi, cetățenii, cu privire la comportarea noastră față de un fenomen, o situație aparte, un comportament în societate etc. Și constituția este o convenție, prin care noi stabilim cum arată statul în care trăim, care sunt instituțiile de care avem nevoie, care le sunt funcțiile și, acolo unde cădem de acord, care din aceste instituții au putere și care nu. O discuție, la nivelul unui grup de inițiativă - este cazul grupului constituit de Fundația „Horia Rusu” -, are rolul de a identifica eventualele disfuncții ale constituției în vigoare și a găsi acele cuvinte care, puse în propoziții, să poată deveni norme constituționale. Normal, nu grupul de inițiativă este cel care „va da” o nouă constituție. Acest rol aparține Parlamentului care va forma o adunare constituantă, care va finaliza textul propus (vor fi mai multe proiecte și amendamente), îl va propune cetățenilor prin intermediul unui referendum și, de va trece, noua constituție va intra în vigoare. În acest grup vorbim despre o constituție „liberală”, o constituție care pune în centrul preocupării statutului cetățeanul și nu organele statului.

O sinteză a discuțiilor preiau de la Lilick. Ele sunt și pe site fundației.

Fundaţia Horia Rusu - a IV-a dezbatere

Sinteza nu cuprinde și acele aspecte la care eu vreau să fac referire într-un viitor apropiat. Sunt însă aspecte foarte interesante care pot duce la dezbateri chiar în rândul celor care nu au pregătire juridică, oameni care însă pot pune întrebări și cere răspunsuri din poziția de cetățeni beneficiari ai convențiilor statului român (de la constituție la legi, ordonanțe, hotărâri de guvern, ordine de miniștri etc.).

Acum, mă opresc aici. Mâine ... vom vedea.

Curtea Constituțională a PD-L și UDMR

Curtea Constituțională a decis, cu majoritate (spune lumea cu 5 la 4), că legea pensiilor adoptată prin fraudă parlamentară și cu grave carențe constituționale pe fond este constituțională. Comunicatul Curții din 6 octombrie 2010 este fără echivoc.

6 octombrie 2010

COMUNICAT DE PRESĂ

În şedinţa din ziua de 6 octombrie 2010, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.a) din Constituţia României şi al art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a soluţionat, în cadrul controlului anterior promulgării, sesizările referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind sistemul unitar de pensii publice, formulate de un număr de 55 de deputaţi aparţinând grupului parlamentar al P.N.L., respectiv 33 de senatori din grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.

În urma deliberărilor, Plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a constatat că legea sus-menţionată este constituţională.

Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României.

BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prin această decizie am ajuns la limită. Curtea Constituțională a devenit unul dintre instrumentele de presiune ale puterii portocalii. Eu, cetățeanul român Crăciun Florin nu recunosc constituționalitatea acestei decizii și o voi ataca. Direct, pe blog și în mediul social în care activez și, ca persoană afectată de abuzul acestei Curți Constituționale, devenită parte integrantă a Guvernării Băsescu-Boc-Udrea, în instanța de judecată competentă română, pentru a îndeplini condiția obligatorie pentru a putea merge la CEDO.

Prin politizarea Curții Constituționale și astfel prin devalorizarea unei instituții care ar fi trebuit să participe la apărarea democrației în România s-a ajuns la o necesitate socială: regândirea sistemului democratic în România. Ori acceptăm dictatura ori luptăm împotriva ei. Un pas important este modificarea Constituției actuale și adoptarea unor prevederi care să facă imposibile, în viitor, acțiunile destabilizatoare ale unui „Băsescu”. Una dintre prevederi va trebui să se refere la trecerea controlului de constituționalitate al legilor la o secție specială a Inaltei Curți de Casație și Justiție și desființarea, astfel, a actualei Curți Constituționale. Trebuie să fim hotărâți să ducem în fața unei instanțe competente judecarea oricăror litigii, chiar și a celor constituționale. Să terminăm cu politicianismul oribil practicat înainte de PSD (o mai face și acum) și în special cu cel practicat de PD-L și UDMR.

Curtea Constituțională din România și-a arătat cu acest prilej adevărata față. Este un organ de presiune al PD-L și UDMR. Trebuie desființată.

Cu privire la lega pensiilor mai avem o singură soluție. CEDO. Dacă nici acolo nu reușim ... va trebui să repetăm anul 1989 !