Președintele cere demisia lui Tudorel Toader

Poziția Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu privire la opiniile cuprinse în raportul Comisiei de la Veneția în legătură cu modificările aduse legilor justiției și codurilor penale
19 Octombrie 2018

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, consideră că aspectele foarte grave reținute de Comisia de la Veneția cu privire la modificările aduse legilor justiției și codurilor penale reprezintă un semnal fără echivoc, de care actuala guvernare și majoritate parlamentară trebuie să țină cont pentru a nu împinge România pe o direcție incompatibilă cu valorile Uniunii Europene.

Cele două opinii ale acestui for european sunt extrem de critice și confirmă, așa cum era previzibil, toate neregulile sesizate de mai bine de un an de zile de către Președintele României, de opoziția parlamentară, de societatea civilă, de Consiliul Superior al Magistraturii, de judecători și procurori.

Punerea în pericol a independenței procurorilor și judecătorilor, afectarea încrederii în justiție, impactul negativ asupra eficienței actului de justiție în materie penală în combaterea diferitelor infracțiuni, inclusiv a infracțiunilor de corupție, a celor săvârșite prin violență sau a celor de criminalitate organizată sunt aspecte esențiale asupra cărora Comisia de la Veneția atrage atenția în analiza sa.

Președintele Klaus Iohannis subliniază că, prin concluziile prezentate public, Comisia de la Veneția constată că modificările aduse legilor justiției și legislației penale bulversează întregul sistem judiciar și generează efecte negative, iar o serie de prevederi nou introduse vor avea consecințe directe asupra unor proceduri și dosare penale în care sunt implicați oameni politici.

Președintele României consideră că este inacceptabil ca întreaga legislație din acest domeniu esențial pentru orice democrație autentică să fie dramatic alterată, doar pentru a-i proteja pe unii lideri politici care au probleme cu justiția.

În ceea ce privește modificările aduse legislației penale, multe dintre aspectele vizate de Comisia de la Veneția au fost punctate și în obiecția de neconstituționalitate ridicată de către Președintele Klaus Iohannis. Viteza nejustificată a adoptării, absența consultărilor reale și lipsa de transparență sunt elemente care afectează în mod negativ calitatea legislației și generează incertitudine. Mai mult, unele modificări ignoră convenții internaționale la care România este parte sau depășesc cu mult unele hotărâri ale Curții Constituționale.

Președintele României consideră că, din dorința de a favoriza pe cei care au probleme cu legea, coaliția PSD-ALDE prejudiciază iremediabil nu numai statul de drept și încrederea cetățeanului că nimeni nu e mai presus de lege, indiferent de funcția sau poziția pe care o are în societate, ci și toate eforturile unei întregi națiuni pentru care valorile fundamentale europene sunt incontestabile.

Președintele Klaus Iohannis condamnă ferm comportamentul iresponsabil al Ministrului Justiției care sub pretextul implementării recomandărilor Comisiei de la Veneția în cuprinsul Ordonanței de Urgență 92/2018, a inclus prevederi fără nicio legătură cu acestea, ba chiar contrare lor, de natură să sporească îngrijorarea partenerilor europeni.

Președintele României menționează că acesta este un nou episod dintr-un lung șir de decizii controversate luate de acest ministru în timpul mandatului său. În acest mod, Ministrul Justiției și-a compromis definitiv credibilitatea, motiv întemeiat pentru a-și prezenta demisia din funcție.

Președintele Klaus Iohannis solicită Parlamentului României să țină cont de opiniile cuprinse în raportul Comisiei de la Veneția și să reevalueze cu maximă celeritate modificările aduse legilor justiției, dar și Codurilor Penale și de Procedură Penală pentru ca impactul negativ asupra justiției și a statului de drept să înceteze.

Președintele României consideră că reevaluarea în ansamblu a modificărilor în discuție va trebui să se realizeze printr-un proces amplu și real de consultare, astfel încât să rezulte o legislație îmbunătățită, care să se bucure de un larg sprijin al societății românești și, totodată, să garanteze respectarea statului de drept și a tuturor standardelor internaționale în materie.

Tâmpenie portocalie la Curtea Constituțională

Se apropie momentul unei decizii a Curții Constituționale a României la contestația depusă de PDL împotriva legii Ponta-Antonescu care instituie sistemul atribuirii mandatului de parlamentar după alegeri într-un singur tur câștigătorul fiind desemnat candidatul care ia cele mai multe voturi.

Constituțional și legal procedura contestării a fost respectată. Contestația am citit-o la HotNews, iar ei au preluat-o de la Iosif Buble. Pe scurt, fără a intra în amănunte tehnice, presa a prelucrat contestația. Se vorbește, cu precădere despre ce anume a contestat PDL și nu dacă respectiva contestație are legătură sau nu cu Constituția. Ei bine, eu constat că PDL nu are treabă cu Constituția în această contestație. Are treabă cu orice altceva, cu un referendum din 2009, cu un Raportul explicativ al Comisiei de la Veneția în materie electorală, cu părerile politice ale portocalezilor. Folosirea prevederilor constituționale pentru a motiva demersul politicianist îl duce în derizoriu.

Când ataci pentru neconstituționalitate un act normativ adoptat de Parlament te duci, punct ochit-punct lovit la acele prevederi din Constituție care sunt încălcate. În cazul legii adoptate de Parlament, prevederile constituționale sunt respectate. Ad-literam. Alegerile sunt universale, egale, directe, secrete și liber exprimate ((art. 62 alin. (1)). Modul în care sunt distribuite mandatele nu mai este o problemă a Constituției. Câți parlamentari sunt nu mai este treaba Constituției, sub aspectul lor numeric. Numeric se stabilește prin legea electorală.

Unul din pilonii contestației portocalii este referendumul din 2009, organizat de Traian Băsescu ca un apendice al campaniei lui prezidențiale, care a avut două întrebări. În prima se propunea trecerea la Parlamentul Unicameral iar a doua propunea limitarea numărului de parlamentari la 300 (cu excluderea unui raport cu populația țării !). Susținerea de către PDL, în contestație, a nerespectării prevederilor referendumului, în special a numărului de parlamentari, duce tocmai la nerespectarea de către ei a prevederilor art. 62 alin. (2) din Constituție. Ei critică creșterea numărului de parlamentari potrivit noilor prevederi electorale, având ca temei rezultatele recensământului din acest an (încă nefinalizat și neoficializat !) dar propun, anticonstituțional scăderea abruptă a lor fără nici o legătură cu acest raport. Tembeli. Pe de altă parte, referendumul din 2009 are caracter consultativ, nu este obligatoriu. Obligatorii sunt doar referendumurile pentru aprobarea Constituției și demiterea Președintelui României. Iar dacă este să fiu mai precis, din prevederile art. 2 alin. (1) din Constituție, pe care se sprijină portocalezii, se desprinde și ordinea de prioritate a modului în care se exprimă suveranitatea poporului: organele reprezentative și referendum. Organul reprezentativ suprem este Parlamentul, prin investirea de către Parlament este Guvernul, referendumul organizat de către o putere sau o parte a unei puteri (Președintele este parte a puterii executive !) pentru a afla opinia la un moment dat a populației cu privire la o problemă de interes național având doar rolul de consultare. În caz contrar, o parte a puterii executive (Președintele) ar putea obliga puterea legislativă (Parlamentul) să adopte doar acele legi care îi convin la un moment dat prin rezultatele referendumurilor promovate pe bandă rulantă. Intrăm în zona absurdului.

Absurdul portocalezilor merge și mai departe. Prin contestația depusă ei se auto-denunță, Curții Constituționale, că nu au respectat prevederile referendumului din 2009. Nu au adoptat o nouă Constituție și nu au modificat numărul parlamentarilor pe timpul penibilelor guvernări Boc fără număr. Aici se cuvine, în mod foarte serios, să fac observația că stabilirea prin lege organică a unui număr fix de parlamentari încalcă prevederile actuale ale Constituției din art. 62 alin. (2) care leagă acest număr de raportul cu populația țării. De aceea eu consider că propunerea legislativă a PNL și PSD prin care numărul parlamentarilor este redus la puțin peste 300 de membri este neconstituțional dacă nu are la bază acel raport cu populația țării. Având în vedere că populația țării crește sau scade zilnic, acest raport este relativ. Pe de altă parte, având în vedere faptul că o anumită zonă a țării - localitate, județ -, parte a unui colegiu electoral tradițional, scade sau crește semnificativ în anumite perioade de timp, a stabili un număr mai mic de parlamentari ar duce la nereprezentare. Complicat dar adevărat. Pe de altă parte, norma de reprezentare trebuie să răspundă unei condiții fizice obligatorii: câți oameni poate reprezenta un parlamentar ? Poate un parlamentar să asculte pe toți alegătorii dintr-un colegiu și să le ducă în Parlament nevoile într-un mandat ? Nu cumva norma de reprezentare parlamentară este prea mică ? Iată subiect de discuție pertinent. Apoi, dacă tot este să modificăm Constituția, de ce să nu se prevadă că norma de reprezentare se stabilește decadal, după fiecare recensământ al populației validat ?

Aseară, Sever Voinescu bârfea cu Cartianu la Nașul Tv. Pentru portocalezii disperați de pierderea puterii a venit cotoiul cu ideea că, în Parlament, ar trebui mărit numărul parlamentarilor pentru diaspora pentru că în diaspora sunt, oficial aproape un milion de români iar neoficial peste 3 mil. Cotoiul nu face diferența între domiciliul stabil al acestora și reședința temporară, nu spune de cei care trăiesc aiurea, fără reședință, nu face referire la populațiile de rromi care s-au dus cu totul în statele europene, rromii fiind evident în număr foarte mare, devenind o problemă socială în statele în care parazitează.  O idioțenie mai mare nu am mai auzit până acum. Iar motivarea era legată tocmai de contestația depusă la CCR de PDL, contestație chipurile dezbătută de cei doi. Cretină observație. Separă, pe fond, poporul român de țara lui. Dacă pleacă mai mulți români la muncă în străinătate, după logica lui Voinescu, numărul parlamentarilor ar trebui să îi reprezinte. Am avea, astfel, mai mulți reprezentanți ai românilor care s-au stabilit în străinătate decât ai românilor rămași în țară. Parlamentul României și-ar pierde caracterul național. Ar deveni internațional. Ce reprezentare pot avea românii stabiliți în străinătate în Parlamentul României ? Legile necesare țării și care reflectă suveranitatea națională nu li se pot aplica, ei fiind supuși, în viața de zi cu zi, legilor statului în care s-au stabilit. Dacă este să mă iau după mai multe date publice, aproape jumătate dintre românii nativi sau urmași ai acestora locuiesc în afara țării. Sunt date care arată că în afara teritoriului românesc trăiesc peste 15 mil. de români ! Sunt supuși ai altor state. Înțeleg să fie reprezentați în Parlamentul României însă mi se pare absurd ca reprezentanții lor să fie mai numeroși decât reprezentanții din teritoriul românesc. Dacă am lua în calcul aceste evidențe, ar însemna că în Parlament am avea jumătate de parlamentari (sau mai mult) care să reprezinte, chipurile, interesele românilor din străinătate și jumătate (sau mai puțin) care să reprezinte interesele românilor din țară. Nu pot accepta.

O lungă pledoarie fac în contestația lor priorității Raportului Comisiei de la Veneția în materie electorală. Ideea „bombă” introdusă de cretinii portocalii este aceea că acest raport face parte din „legislația primară” a Uniunii Europene, obligatorie pentru România de la momentul aderării. Folosesc chiar sintagma că acest raport „a statuat”, ceea ce înseamnă că este un fel de statut sau act normativ european cu putere de lege. Aberant. Ar trebui ca în această accepțiune, potrivit prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituție, Raportul Comisiei de la Veneția să înlocuiască legea electorală ! Adevărul este că acest raport este doar o lucrare de recomandare pentru statele membre în materie electorală, autorii acestuia evidențiind liniile comune ale legilor în materie electorală din statele membre și principiile care ies în evidență ca bune practici. Pentru unificare legislativă, raportul recomandă bune practici fără însă ca acestea să fie obligatorii. Dacă acest Raport ar fi obligatoriu în statele membre ale UE, atunci ar trebui să constatăm că toate statele membre sunt cumva „în fault”.

Nici referirile la referendumul din 2009 și nici referirile la Raportul de la Veneția nu sprijină lipsa de constituționalitate reclamată de PDL. Cine citește „manopera” portocalie vede cu ușurință că PDL invită membrii politizați ai Curții Constituționale să voteze politic și să caute ei acele motive de neconstituționalitate de care au nevoie cei din PDL și UDMR pentru a bloca VUM. Nu este exclus să fie așa, din moment ce actuala Curte Constituțională populată cu juriști fără onorabilitate și fără „înaltă competență profesională” a mai comis abuzuri la Constituție pentru a favoriza guvernările Boc fără număr.

Am citit în Cotidianul materialul referitor la „eveniment” și replica lui Ponta. Eu sunt de acord cu ea. Rămâne să fie de acord „și Grivei”.