Minciuna are picioare scurte. Victor Ponta minte, minte de îngheață apele.

PSD își face campania negativă - este modelul ales în mod intenționat -, pe minciună. Grosieră, grosolană, axată pe denigrarea principalului contracandidat la prezidențiale. În cazul nostru, Klaus Iohannis. Este ajutat plenar de ceilalți contracandidați care, la rândul lor, nu au ce oferi în mod substanțial.

În „Cotidianul” (aici), Lucian Gheorghiu face o mică trecere în revistă a unor minciuni grosolane uzitate de Victor Ponta în campanie, fără însă a le cuprinde pe toate.

Lucian se oprește, cumva, la marea manipulare ce urmează a fi folosită fie acum, fie imediat după primul tur. Renașterea USL.

S-a folosit de „USL” și la europarlamentare. Tăriceanu și-a axat campania de atragere a unor liberali pentru ipoteticul PLR tot pe promisiunea refacerii „USL”. Lumea care nu are suficientă informație și nici cunoștințe juridice este dispusă să îi creadă. Ei bine, refacerea USL este imposibilă. Ar fi o singură posibilitate care însă este nu mai puțin probabilă, este imposibilă de-a binelea. PSD împreună cu PC și PNL să reformeze USL. Numai că PNL nu mai vrea o astfel de relație cu PSD și nici cu PC. De aceea a ales să dezvolte dreapta românească prin fuziunea cu PDL (care a fuzionat cu PFC), sub denumirea de PNL.

Unii au uitat, probabil, zilele și lunile de frământări din interiorul USL. Au uitat probabil de afirmațiile lui Ponta din ultimul trimestru al anului 2013, când acesta răspundea la întrebări privind funcționarea USL că nu mai există PNL. Că se vorbește numai de USL și membrii USL și că nu mai există liberali. Mai mult, Ponta a spus, aseară la B1Tv (unde a fost primit și ascultat la fel ca Elena Udrea !) că el nu a fost de acord cu desemnarea de către PNL a lui Klaus Iohannis ca vicepremier și ministru de interne (exact ce au susținut liberalii), astfel că autorul ruperii USL este Victor Ponta sprijinit sau obligat de PSD. Acceptarea de către PNL a „voinței” PSD în acea desemnare ar fi dus la subordonarea politică a PNL. De aici ruptura.

PLR-ul lui Tăriceanu este doar o fata morgana. Partidul Național al Mediului (un breloc politic de vânzare) nu și-a schimbat nici denumirea și nici liderul. Tribunalul București nu a aprobat documentația prezentată de așa-zisul congres și nici transformarea. Tăriceanu nu este, legal, președintele acelui partid. PLR nu există. Juridic. Asta nu împiedică pe Tăriceanu și gașca lui de lingăi pontiști să facă valuri în media că ei sunt continuatorii PNL și că vor reface USL ! Zilele trecute, Tăriceanu vorbea despre intrarea la guvernare a PLR, cel mai târziu după turul II ! A unui PLR care nu există !

Pe minciună nu se construiește nimic. În plus, deși recunoaște că temele de campanie pe care le folosește sunt de competența guvernului, Ponta nu se sfiește să continue să mintă. El nu a venit cu nici o temă de competența Președintelui. Nu poate veni pentru că nu va putea fi, vreodată, acel moderator între puterile statului - cu el la Cotroceni, cu PSD la Parlament și la Guvern, nu va mai modera între puterile statului ci le va subordona, așa cum a făcut Băsescu. Nu va putea fi un moderator între instituțiile statului și societatea civilă pentru că el se va substitui statului - având controlul asupra puterilor statului. Ce va spune el societății civile care reclamă abuzurile statului ? Că așa vrea mușchiul lui ?! Este evident că Ponta nu va putea fi un președinte. Va fi, cel mult, un vătaf pe moșia fiecărui baron roșu care îl susține la președinție. El va avea rolul să închidă gura celor din societatea civilă care vor reclama abuzurile baronilor roșii.

Ministrul prostiei. Elena Udrea.

Investițiile își arată valoarea în timp. Ei bine, găsesc în „Cotidianul” un articol care evaluează pe Elena Udrea și ministeriatul ei. Dezastru. Prostie cu năbădăi. Nu poate fi altceva.

Nu reiau cele scrise de Lucian Gheorghiu, unul dintre „cerberii” de la „Cotidianul”, trag concluziile mele.

Elena Udrea face politică pentru că este la modă. Din succes în succes, până mai de curând când a pierdut în fața la Blaga la Convenția PDL, Elena Udrea s-a vrut „o doamnă” a politicii românești. Suport de tot felul a avut, de la Băsescu la toți pupincuriștii din PDL și din așa-zisele „societăți civile” pline de spume portocalii. Doamnă nu a ajuns, nici nu a avea cum. Pentru că Elena Udrea nu știe ce este aia politică. Știe, este adevărat, să genereze conflicte și să se lupte pentru „vuitonul” ei însă nu are treabă cu politica. Nu înțelege ce este acela serviciu public.

Cea mai bună dovadă o găsim la „investițiile guvernamentale” aflate la mâna ei. Toate făcute aiurea. Înclin să cred că individa aproba investițiile în funcție de reclama care se putea face în favoarea ei. A intrat în mediul investițiilor ca la un magazin de modă. Colo o rochie, hopa o telegondolă, colo o pereche de pantofi, hopa un parc la țară, colo un taior, hopa un patinoar, dincolo o poșetă, hopa o pârtie de schi ...

Nu le poate purta ea, așa că le-a făcut cadouri. Pentru dragul de el primarul „X”, pentru draga de ea soția patronului de hotel de la Sinaia sau aiurea, pentru dragul de Gheroghe Ștefan sau dragul și iubitul Flutur de la Suceava și tot așa.

Este clar pentru mine. Elena Udrea a reprezentat modelul ministrului prostiei în guvernările Boc.

Am văzut niște comentarii favorabile ei, pe mai multe site-uri, unde indivizi și individe rezidente în alte țări îi cântă isonul. Să îi cânte când or da, ca mine, taxe și impozite în România. Ei nu au fost furați de individa asta ci eu. Așa că ar face bine aceștia să se abțină. La nevoie am și pentru ei niște cuvinte „ de dulce”.

Prostia nu doare. Dovada este MRU.

În „Cotidianul” citesc, cu întârziere, știrea despre MRU și gândirea lui politică.

„„Întrebat de jurnalişti dacă USL se va rupe în viitorul apropiat, Mihai Răzvan Ungureanu a răspuns: „E ca şi cum am rupe socialismul în două. Sigur că se poate. Unii sunt troţkişti, mai ales partea care umblă cu tricourile lui Che Guevara, iar alţii par să fie un pic mai moderaţi, mai menşevici cumva””.

„Dacă se rupe prea devreme, vă spun sincer, creează tuturor o problemă pentru că iar ne simţim în situaţia de analiza complicatele moduri de a face politică ale domnului Antonescu şi ale domnului Ponta. Dacă se rupe prea repede şi PNL-ul rămâne în drum, ceea ce e foarte posibil, câştigă PSD-ul şi ne liniştim cu toţii, deci socialiştii au revenit la putere fără să fie nevoie să concubineze cu şoricelul PNL-ist”, le-a mai spus Ungureanu ziariştilor.

Dacă o spunea Blaga, de exemplu, care conduce un partid cu potențial, mai treacă meargă. Poți specula că face parte din lupta politică. Dar când o spune un parazit politic, cum este MRU, îți faci cruce. Eu înclin să cred că MRU va fi urmașul lui Vadim Tudor. La fel de aiurit și de tembel.

PDL îi mai transmite odată, lui Băsescu, că este „depășit”.

CNC-ul PDL confirmă, după două săptămâni de la Conveție, că vrea să fie altceva decât a fost în era Băsescu.

Pe undeva, cu mare întârziere, PDL se înscrie în trendul așteptărilor populației. Populația a transmis lui Băsescu că epoca lui a apus, de mai mult timp, de prin 2009 (când alegerile au fost grosolan fraudate de Blaga și alții ca el care „au lucrat” în favoarea lui Băsescu și contra poporului român). De atunci, contrar rezultatelor alegerilor parlamentare, europarlamentare și prezidențiale Băsescu și apropiații lui au tot scăzut în fața populației. PDL s-a ținut „băț” ignorând realitatea. La toate acestea s-au adunat catastroficele măsuri guvernamentale ale lui Boc și șleahta de anormali din PDL, UDMR și UNPR care erau să ducă România la dezastrul complet. Dezastru confirmat de pierderile inutile de vieți omenești, pierderi care se petrec și în prezent ca urmare a destructurării sistemelor de stat care au menirea de a asigura un înalt nivel de trai a populației guvernate.

Fără a recunoaște direct că au ratat impardonabil, pedeleprele au virat către o anume normalitate în raport cu societatea. Au renunțat la Băsescu și au ales varianta Blaga care, în decursul timpului, a făcut dovada că are capacitatea să colaboreze cu alte formațiuni politice respectând convențiile încheiate (Blaga a fost împotriva ruperii alianței DA, Blaga s-a opus reducerii salariilor, s-a opus unor măsuri de „reformă” în MAI inițiate de habarnistul de la Cotroceni etc., însă nu a dus până la capăt opozițiile sale devenind, astfel, complice la genocid și catastrofă). Dacă la Convenție s-a ajuns la un oarecare echilibru în alegerile pentru președintele partidului, la CNC balanța a înclinat, hotărât, în favoarea lui Blaga și a propunerilor lui.

„Cotidianul” titrează hotărât: „Pedeliștii au ales "locotenenții". Udrea, o nouă înfrângere în fața lui Blaga”.

Ei bine, eu pun în locul lui Udrea pe Băsescu. O consider pe Udrea doar un instrument băsescian. Mă gândesc că pe undeva, în tainița sufletului lui Băsescu, a existat un sâmbure de speranță că acoliții lui Udrea vor lua mai mult, că Udrea va fi, din umbră, unul dintre decidenții PDL până la momentul în care el, Băsescu, scăpat de limitele președinției, va putea să se implice în formarea „dreptei românești” după chipul și asemănarea sa. O dreaptă hâdă, criminală, trădătoare de neam și țară. Practic, PDL îi arată lui Băsescu că timpul lui a trecut. Că așa cum s-a despărțit de Petre Roman și idealismul lui social-democrat orientat ferm către centrul spectrului politic, cu evidente influențe de dreapta în special în domeniul politicilor economice, așa se desparte și de el, de Băsescu care, deși declară că este de dreapta se comportă ca un dictator african sau sud-american. Iar o astfel de linie politică nu are cum fi de dreapta, îi lipsește elementul fundamental al oricărei politici de acest fel: respectul față de drepturile și libertățile fundamentale ale omului, protejarea acestora ca formă explicită de guvernare.

Roberta Anastase, susținătoarea lui Udrea va avea obligația de a transmite populației ceea ce PDL consideră că trebuie să știe tot poporul. Va trebui să îl scoată pe Blaga în față ca „far călăuzitor” al aspirațiilor de dreapta ale PDL și poporului său votant. Va trebui să deschidă fronturi de luptă mediatică contra „dușmanilor” PDL indiferent că sunt din USL (aici va lucra fără reținere) sau FC ori PNȚ-CD (care vor să ia de la PDL personalități pentru a mai crește și ele în spațiul public) iar peste un an sau doi va lupta contra Mișcării Populare a lui Băsescu care va dori să înlocuiască PDL pe scena politică. Va fi interesant de observat cum se va descurca Anastase. Mai ales că are deasupra un Blaga care dă dar și ia.

În concluzie, Blaga îi arată, încă odată, ușa lui Băsescu. Indiferent de vorbele ce vor fi spuse în timp, gratulările reciproce, fondul problemei este clar. PDL a reușit, cu greu, să se despartă de Băsescu. Să urmărim consecințele. Curând vom vedea reacțiile lui Băsescu pentru că individul este predictibil. Nu cred că va mai filma o scenă lacrimogenă de despărțire. Dar va face ceva ce va avea ca finalitate respingerea lui de către PDL.

Un eșec cât o victorie

Summitul pentru bugetul 2014-2020 al UE a eșuat. Adică nu s-a ajuns la consens astfel că se va reveni asupra principalelor probleme ale finanțării bugetului UE începând cu prima parte a anului viitor.

Era de așteptat. Supremația PPE asupra UE nu a mai funcționat la definirea și evaluarea bugetului. Interesele naționale au avut prioritate, unii dintre opozanții înverșunați ai proiecției lui Rompuy fiind din familia PPE. Pe de altă parte, din acest an suntem în fața unei rearanjări a scenei politice europene, popularii europeni pierzând teren în fața social-democraților și a liberalilor. La 9 decembrie noi, românii, vom avea o majoritate puternică a USL în Parlament, un Guvern al USL foarte puternic orientat către schimbare, inclusiv în domeniul relațiilor internaționale. După noi, la anul, vor intra în febra alegerilor alte state europene. Febra aruncării peste bord a popularilor europeni cuprinde Europa. Sistemul economic de pradă propus de popularii europeni va fi înlocuit de un sistem axat pe dezvoltarea socială a națiunilor, pe libertatea de asociere și pe respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Mai mult, mediul privat este chemat să asigure dezvoltarea economică a statelor iar guvernele să se ocupe de problemele ce le aparțin. Este destul de ciudat că social-democrații adoptă, cum-necum, un concept liberal curat: rolul redus al statului în economie. Bine, recunosc, nu va fi așa cum ne-am dori însă va fi un mare pas înainte.

Privatizarea sistemelor de sănătate și învățământ se va opri. Nu doar în România, ci în mai toată Europa. Demența privatizării acestor sisteme naționale începută sub guvernările popularilor europeni, având ca urmare o stare precară de sănătate a populației și un nivel de pregătire deficitar al tinerilor este motiv de conflic social în mai toate statele Europei. Statele europene au decăzut față de secolul trecut pentru că au adoptat, habarnist, politici ce nu corespund istoriei și culturii lor. Cele două sisteme au stat la baza formării statelor, alături de Justiție și apărare, ordine publică și mediu (mai nou). Sunt domenii care nu pot fi lăsate la bunnul plac al unor investitori. Standardele de calitate în aceste domenii și costurile funcționării lor nu pot fi date unor sfere de influență private. Mediul privat poate contribui la îmbunătățirea funcționării sistemelor însă nu se cuvine a le prelua și administra.

Informațiile din presă asupra summitului m-au dus la aceste gânduri. Franța, Polonia, celelalte state care își apără populația împotriva abuzurilor „băieților deștepți” de prin Germania, Anglia, Italia etc. vor să pună punct final epocii merkeliste de la conducerea UE. Vor reuși.

O bună analiză a vânzolelii de la summit o oferă Cotidianul. Față de alte publicații care dau dovadă de cruntă superficialitate, Cotidianul are o analiză de substanță. În puține cuvinte ne duce la spiritul care a animat negocierile. Ne duce la unele adevăruri. La fel ca în România, unde birocrații incompetenți ai PDL au dus țara de râpă, UE a ajuns într-un mare impas din cauza eurocraților incompetenți ai PPE.

Tâmpenie portocalie la Curtea Constituțională

Se apropie momentul unei decizii a Curții Constituționale a României la contestația depusă de PDL împotriva legii Ponta-Antonescu care instituie sistemul atribuirii mandatului de parlamentar după alegeri într-un singur tur câștigătorul fiind desemnat candidatul care ia cele mai multe voturi.

Constituțional și legal procedura contestării a fost respectată. Contestația am citit-o la HotNews, iar ei au preluat-o de la Iosif Buble. Pe scurt, fără a intra în amănunte tehnice, presa a prelucrat contestația. Se vorbește, cu precădere despre ce anume a contestat PDL și nu dacă respectiva contestație are legătură sau nu cu Constituția. Ei bine, eu constat că PDL nu are treabă cu Constituția în această contestație. Are treabă cu orice altceva, cu un referendum din 2009, cu un Raportul explicativ al Comisiei de la Veneția în materie electorală, cu părerile politice ale portocalezilor. Folosirea prevederilor constituționale pentru a motiva demersul politicianist îl duce în derizoriu.

Când ataci pentru neconstituționalitate un act normativ adoptat de Parlament te duci, punct ochit-punct lovit la acele prevederi din Constituție care sunt încălcate. În cazul legii adoptate de Parlament, prevederile constituționale sunt respectate. Ad-literam. Alegerile sunt universale, egale, directe, secrete și liber exprimate ((art. 62 alin. (1)). Modul în care sunt distribuite mandatele nu mai este o problemă a Constituției. Câți parlamentari sunt nu mai este treaba Constituției, sub aspectul lor numeric. Numeric se stabilește prin legea electorală.

Unul din pilonii contestației portocalii este referendumul din 2009, organizat de Traian Băsescu ca un apendice al campaniei lui prezidențiale, care a avut două întrebări. În prima se propunea trecerea la Parlamentul Unicameral iar a doua propunea limitarea numărului de parlamentari la 300 (cu excluderea unui raport cu populația țării !). Susținerea de către PDL, în contestație, a nerespectării prevederilor referendumului, în special a numărului de parlamentari, duce tocmai la nerespectarea de către ei a prevederilor art. 62 alin. (2) din Constituție. Ei critică creșterea numărului de parlamentari potrivit noilor prevederi electorale, având ca temei rezultatele recensământului din acest an (încă nefinalizat și neoficializat !) dar propun, anticonstituțional scăderea abruptă a lor fără nici o legătură cu acest raport. Tembeli. Pe de altă parte, referendumul din 2009 are caracter consultativ, nu este obligatoriu. Obligatorii sunt doar referendumurile pentru aprobarea Constituției și demiterea Președintelui României. Iar dacă este să fiu mai precis, din prevederile art. 2 alin. (1) din Constituție, pe care se sprijină portocalezii, se desprinde și ordinea de prioritate a modului în care se exprimă suveranitatea poporului: organele reprezentative și referendum. Organul reprezentativ suprem este Parlamentul, prin investirea de către Parlament este Guvernul, referendumul organizat de către o putere sau o parte a unei puteri (Președintele este parte a puterii executive !) pentru a afla opinia la un moment dat a populației cu privire la o problemă de interes național având doar rolul de consultare. În caz contrar, o parte a puterii executive (Președintele) ar putea obliga puterea legislativă (Parlamentul) să adopte doar acele legi care îi convin la un moment dat prin rezultatele referendumurilor promovate pe bandă rulantă. Intrăm în zona absurdului.

Absurdul portocalezilor merge și mai departe. Prin contestația depusă ei se auto-denunță, Curții Constituționale, că nu au respectat prevederile referendumului din 2009. Nu au adoptat o nouă Constituție și nu au modificat numărul parlamentarilor pe timpul penibilelor guvernări Boc fără număr. Aici se cuvine, în mod foarte serios, să fac observația că stabilirea prin lege organică a unui număr fix de parlamentari încalcă prevederile actuale ale Constituției din art. 62 alin. (2) care leagă acest număr de raportul cu populația țării. De aceea eu consider că propunerea legislativă a PNL și PSD prin care numărul parlamentarilor este redus la puțin peste 300 de membri este neconstituțional dacă nu are la bază acel raport cu populația țării. Având în vedere că populația țării crește sau scade zilnic, acest raport este relativ. Pe de altă parte, având în vedere faptul că o anumită zonă a țării - localitate, județ -, parte a unui colegiu electoral tradițional, scade sau crește semnificativ în anumite perioade de timp, a stabili un număr mai mic de parlamentari ar duce la nereprezentare. Complicat dar adevărat. Pe de altă parte, norma de reprezentare trebuie să răspundă unei condiții fizice obligatorii: câți oameni poate reprezenta un parlamentar ? Poate un parlamentar să asculte pe toți alegătorii dintr-un colegiu și să le ducă în Parlament nevoile într-un mandat ? Nu cumva norma de reprezentare parlamentară este prea mică ? Iată subiect de discuție pertinent. Apoi, dacă tot este să modificăm Constituția, de ce să nu se prevadă că norma de reprezentare se stabilește decadal, după fiecare recensământ al populației validat ?

Aseară, Sever Voinescu bârfea cu Cartianu la Nașul Tv. Pentru portocalezii disperați de pierderea puterii a venit cotoiul cu ideea că, în Parlament, ar trebui mărit numărul parlamentarilor pentru diaspora pentru că în diaspora sunt, oficial aproape un milion de români iar neoficial peste 3 mil. Cotoiul nu face diferența între domiciliul stabil al acestora și reședința temporară, nu spune de cei care trăiesc aiurea, fără reședință, nu face referire la populațiile de rromi care s-au dus cu totul în statele europene, rromii fiind evident în număr foarte mare, devenind o problemă socială în statele în care parazitează.  O idioțenie mai mare nu am mai auzit până acum. Iar motivarea era legată tocmai de contestația depusă la CCR de PDL, contestație chipurile dezbătută de cei doi. Cretină observație. Separă, pe fond, poporul român de țara lui. Dacă pleacă mai mulți români la muncă în străinătate, după logica lui Voinescu, numărul parlamentarilor ar trebui să îi reprezinte. Am avea, astfel, mai mulți reprezentanți ai românilor care s-au stabilit în străinătate decât ai românilor rămași în țară. Parlamentul României și-ar pierde caracterul național. Ar deveni internațional. Ce reprezentare pot avea românii stabiliți în străinătate în Parlamentul României ? Legile necesare țării și care reflectă suveranitatea națională nu li se pot aplica, ei fiind supuși, în viața de zi cu zi, legilor statului în care s-au stabilit. Dacă este să mă iau după mai multe date publice, aproape jumătate dintre românii nativi sau urmași ai acestora locuiesc în afara țării. Sunt date care arată că în afara teritoriului românesc trăiesc peste 15 mil. de români ! Sunt supuși ai altor state. Înțeleg să fie reprezentați în Parlamentul României însă mi se pare absurd ca reprezentanții lor să fie mai numeroși decât reprezentanții din teritoriul românesc. Dacă am lua în calcul aceste evidențe, ar însemna că în Parlament am avea jumătate de parlamentari (sau mai mult) care să reprezinte, chipurile, interesele românilor din străinătate și jumătate (sau mai puțin) care să reprezinte interesele românilor din țară. Nu pot accepta.

O lungă pledoarie fac în contestația lor priorității Raportului Comisiei de la Veneția în materie electorală. Ideea „bombă” introdusă de cretinii portocalii este aceea că acest raport face parte din „legislația primară” a Uniunii Europene, obligatorie pentru România de la momentul aderării. Folosesc chiar sintagma că acest raport „a statuat”, ceea ce înseamnă că este un fel de statut sau act normativ european cu putere de lege. Aberant. Ar trebui ca în această accepțiune, potrivit prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituție, Raportul Comisiei de la Veneția să înlocuiască legea electorală ! Adevărul este că acest raport este doar o lucrare de recomandare pentru statele membre în materie electorală, autorii acestuia evidențiind liniile comune ale legilor în materie electorală din statele membre și principiile care ies în evidență ca bune practici. Pentru unificare legislativă, raportul recomandă bune practici fără însă ca acestea să fie obligatorii. Dacă acest Raport ar fi obligatoriu în statele membre ale UE, atunci ar trebui să constatăm că toate statele membre sunt cumva „în fault”.

Nici referirile la referendumul din 2009 și nici referirile la Raportul de la Veneția nu sprijină lipsa de constituționalitate reclamată de PDL. Cine citește „manopera” portocalie vede cu ușurință că PDL invită membrii politizați ai Curții Constituționale să voteze politic și să caute ei acele motive de neconstituționalitate de care au nevoie cei din PDL și UDMR pentru a bloca VUM. Nu este exclus să fie așa, din moment ce actuala Curte Constituțională populată cu juriști fără onorabilitate și fără „înaltă competență profesională” a mai comis abuzuri la Constituție pentru a favoriza guvernările Boc fără număr.

Am citit în Cotidianul materialul referitor la „eveniment” și replica lui Ponta. Eu sunt de acord cu ea. Rămâne să fie de acord „și Grivei”.

În opoziție, fir-ar să fie !

Zice Vasile Blaga la Tulcea, acolo unde au fost lansați candidații  PDL pentru alegerile locale la nivelul județului. Cotidianul preia și aduce în fața cititorilor declarațiile liderilor PDL. Dintre toți, Blaga a fost parcă mai aproape de realitate.

Lozincarda Elena Udrea îi dă înainte cu romanele SF: „După ce câştigăm în luna iunie primăriile, vom reveni la guvernare”. Este o vorbă românească, de care probabil Nutzi Udrea nu a auzit: vrabia mălai visează și săracul praznicul. Vrabie nu este Udrea, pentru că dacă ar fi ar judeca și acționa mai bine. Ea este aici „săracul”, ăla care „a sărăcit” din propria prostie, din propria lăcomie și își dorește din nou la masa de bucate fără însă a înțelege de ce a pierdut.

Vasile Blaga este însă cel care a dat măsura adevărului PDL: „Funcţionăm mai bine în opoziţie, fir-ar să fie!”. Restul vorbelor spuse de Blaga pot fi trecute la capitolul încurajări. Asta este esența politică a PDL. Este un partid care are vocația de a critica pe cei de la putere, asemănătoare cu vocația lui Vadim Tudor, a țărăniștilor lui Miluț sau a altor ratați politici. PDL nu are vocația puterii, eșecul răsunător al acestei guvernări ciuntite, neterminate și dezastrul provocat în țară confirmă această lipsă de vocație înaltă care caracterizează partidele ideologice, partidele care nu își schimbă locul de pe scena politică funcție de voința unui singur om.

Las la o parte aberațiile lui Udrea sau Videanu și aduc în atenție declarațiile lui Sever Voinescu care încearcă să aplice un principiu confirmat și reconfirmat în timp: recunoașterea greșelilor reprezintă primul pas spre îndreptate. Numai că îndreptarea nu poate fi realizată cu oamenii care te-au dus pe drum greșit. PDL este, la ora actuală, un partid fără personal competent pentru a duce o luptă politică. Este încă tributar lui Traian Băsescu și nu este capabil să înțeleagă cauzele care au dus la politicile greșite. Ei se referă cu predilecție la condițiile care au favorizat comiterea greșelilor, ceea ce înseamnă că vor mai comite greșeli.

În interviul dat celor de la România Liberă, Sever Voinescu declară:

„Uitându-vă în spate, care sunt principalele greşeli făcute de PDL în perioada petrecută la guvernare?
S.V.: Marea deficienţă a PDL a fost politica de resurse umane: numiri total nepotrivite făcute în diverse structuri, oameni care nu satisfăceau nici criteriile de integritate şi anticorupţie, nici pe cele de competenţă. Am căutat prea mult obedienţă, şi nu competenţă. Aici am greşit mult, iar PDL trebuie să înveţe această lecţie. Au fost cu totul nepotrivite numirile pe criteriul performanţei organizaţiilor de partid sau al apropierii de un lider sau altul, pornind de la regula că nu contează cât de prost e omul, să fie din PDL. Am îngrăşat clientela politică. Toate partidele româneşti fac acest lucru, dar PDL n-ar trebui să facă pentru că a promis că nu va face. Au contat foarte mult şi criza şi comunicarea, dar politica de resurse umane a fost principala greşeală”.

Nici o cauză care a determinat prăbușirea PDL. Doar condiții care au favorizat această cădere. Sever Voinescu judecă mai bine ca Elena Udrea, ca Adriean Videanu, ca mulți alții din PDL însă nici el nu a văzut cauzele dezastrului. Pot crede că nu dorește să le facă publice acum pentru a nu cauza mai mult rău partidului. Condițiile au tot fost enunțate, inclusiv de opoziție. Cauzele însă nu. Rareori, în unele articole sau în unele comentarii au apărut cauzele care au provocat PDL dezastrul politic: antinaționalismul măsurilor guvernamentale, politizarea funcțiilor publice cu efecte vizibile la instituțiile de forță - MApN, MAI, SRI, SIE, Ministerul Public (DNA în special) -, lipsa proiectelor strategice de orientare a țării către o dezvoltare care să exploateze resursele umane și materiale ale țării și nu importul de „modele” etc.

PDL nu are vocația de a conduce viața țării. Poate fi un dificil partid de opoziție, o eternă opoziție, doar atât. Vasile Blaga a exclamat, cu năduf, realitatea partidului din care face parte.

Dezinformați, denigrați, prostiți

PDL a trecut la atac dur. Poate greșesc. Nu PDL ci aripa „liberală” a PDL condusă de Stolojan-Stoica-Flutur-Udrea-Preda-Macovei-Traian Răzvan Ungureanu-Voinescu-Ștefan-Țurcanu ... devotată lui Traian Băsescu. În „Capital” apare o dezvoltare amplă a socialismului USL prin intermediul programului de guvernare propus. Normal, PNL este catalogat ca fiind format din „pseudo-liberali”. Miniștrii PNL din viitorul Cabinet Ponta sunt denigrați fără menajamente: „De cealaltă parte, deşi egali ca număr, miniştrii liberali sunt ori lipsiţi de anvergura necesară impunerii unei direcţii, ori departe de idealurile de dreapta ale partidului”.

Normal, în fițuica băsesciană, sunt lăudate „eforturile” succesivelor guvernări PDL pentru binele național.

Nu mă miră. Capital este o publicație care tratează superficial problemele economice. Impresia mea este că indivizii adunați aici judecă economia doar după impresiile unora și altora, fără legătură cu societatea.

Nu știu câți cititori mai are această fițuică, apărută cu mari speranțe la un moment dat și căzută rapid în can-can-uri politico-economice. Este însă unul din ziarele care practică curvăsăria politicianistă.

Un om printre oameni

Recunosc că am o aplecare către oamenii de valoare. Nu valoare obținută prin șmecherii polticianiste, nu valoare obținută prin susținerea deșănțată a unor organe de presă sau a unor politicieni gen Traian Băsescu. Mă atrage valoarea unor oameni obținută prin  practicarea profesiei și dedicația față de om. Un exemplu pentru mine este Raed Arafat. Iar Nistorescu mi-a adus prin intermediul Cotidianului un alt exemplu. Dr. Bende Barna Gavril, un ungur care nu mai operează și nu mai repară astfel oasele hunedorenilor însă vrea să continue să fie util comunității în care trăiește. Ca viitor primar al Hunedoarei. Să fie !

Cornel Nistorescu își prezintă propria imagine despre acest mare om într-un articol: „De ce îl admir pe Bende Barna Gavril”. O poveste și simplă și complicată, în același timp. O poveste care se poate multiplica la fiecare dintre noi dacă ar fi să vorbim începând cu experiențele trecutului nostru la care să adaugăm prezentul. Sunt oameni pentru care avem, chiar în contra unor păreri contrare vehement exprimate, sentimente de adâncă prețuire, sentimente ce se întăresc cu trecerea timpului.

Într-o lume plină de politicieni de carton apar astfel de excepții care întăresc regula potrivit căreia politica ar trebui să fie făcută de cei care au capacitatea de a face ceva pentru comunitatea în care trăiesc și care au susținerea membrilor colectivității. Indiferent de etnie. La Hunedoara va câștiga, probabil, sper, dr. Bende Barna Gavril, etnic maghiar, la Sibiu un alt exemplu pozitiv este Klaus Johannis, etnic german, în acest an a explodat, în popularitatea căpătată în rândul etnicilor români, Raed Arafat, etnic palestinian iar exemplele pot continua. Am un sentiment de mândrie că noi, românii, avem capacitatea de a aprecia valoarea acolo unde ea se arată, că nu suferim de naționalismul păgubos cu care vor să ne infesteze unele personaje politice ale momentului, indiferent de etnia lor.

Îmi place articolul lui Nistorescu. Mult.

Îmi sări țandăra.

Cotidianul, al lui Nistorescu, sub semnătura unui anume Vlad Dumitraș, despre care a scris și Adrian Năstase, normal, la bășcălie, are un atac dur la Ludovic Orban care a participat la un dialog cu cei de la Evenimentul Zilei.

Vlad Dumitraș acesta ia pe cont propriu o decizie: excluderea lui Ludovic Orban din PNL pentru interviul din Evenimentul Zilei.

Ce spune hahalera: „Prima grijă a lui Orban - ca a oricărei cozi de topor băsiste - a fost să dea verdicte cu privire la iminenta rupere a Uniunii Social-Liberale imediat după alegeri”.

Ludovic Orban „coadă de topor băsistă” ! Individul nu este sănătos la cap. Iar dacă citesc într-o anumită cheie tot articolul, cred că individul este dus rău de tot cu pluta. De fapt, încep să nu mă mai mir. Nistorescu pe unde apare o ia și el pe ulei. Iar dacă ziarul face politica personală a lui Nistorescu, un fel de dictator în media, atunci ziarul ăsta nu mai are nici o valoare.

Îmi sări țandăra. Îmi vine să înjur, să spurc pe cei de la Cotidianul, mai ales acum după ce citii și la Adevărul niște aiureli semnate Cartianu, bașca la amândoi am citit și comentariile cititorilor lor. Nu, cele două ziare nu mai sunt ca pe timpuri. Au alți cititori, mai portocalizați sau mai aplecați către nimicuri mărunte.

Să nu uit. Tot în Cotidianul, în zilele din urmă, când cu deciziile BPC la București, noi, bloggerii liberali, eram făcuți praf și pulbere, sinecuriști în solda lui Chiliman sau DC Popescu, cu mese asigurate de cei doi pentru a trăi și noi puțin mai bine. Nu știu, nu mai caut, dacă nu cumva tot idiotul ăsta era autorul.

Corupția extremă

Zilele acestea se vorbește despre corupție. La nivel înalt în statul Român. S-a vorbit și pe timpul lui Năstase însă ce iese din mocirla umană în aceste zile depășește orice imaginație.

Vămile. Vămile au fost, se pare, un obiectiv major al pedeliștilor. De acolo au luat bani negri pentru campanii electorale murdare. Toate. Fie că au fost locale, fie că au fost parlamentare, fie că au fost campaniile pentru alegerea celui mai murdar Președinte din istoria României. Pentru că alesul cu bani murdari este la fel de murdar ca banii care l-au făcut demnitar.

Cotidianul are o anchetă care oferă posibilitatea să „deschidem ușa” buncărului corupției din PD-L. La Ploiești. La vama din Ploiești. Iar lectura articolului ne lămurește și de ce Roberta Anastase a ajuns Președinta Camerei Deputaților, de ce este o persoană atât de „iubită” în PD-L, de ce au câștigat alegerile PD-L mai peste tot unde a fost nevoie de mită electorală ... și multe altele.

Vorba autorului. O fi un procuror care să îndrăznească să ducă până la capăt cercetarea. Că dosare sunt. Procuror aservit puterii este. Dar procuror al țării, o fi ?

Un sondaj

Pe lângă curiozitatea, devenită cotidiană, cine și cum mai stă în sondaje, s-a măsurat și o primă impresie cu privire la alianța PNL cu PC. O primă impresie. Dar de aici se pleacă mai departe, în zilele, săptămânile și lunile următoare.

În sondajul CCSB de acum 3 zile, alianța dintre PNL și PC, are încrederea a 56% dintre intervievați, alți 23% fiind împotrivă. Marja de eroare anunțată de Turambar este de +/- 3,4 %. Cu toate scăderile și adunările de rigoare, peste 50% dintre cei intervievați sunt de acord cu această alianță. Acum. Dar mâine ?

Iau imaginile de la Ioșka.


Părerea bună nu presupune și votul. În fine, rămâne în sarcina liberalilor și conservatorilor ca, prin mijloacele la dispoziție (și ce mijloace !), să convingă pe cei mai mulți dintre cei care au o părere bună dar și dintre cei 21% care nu știu ce să spună sau care nu au vrut să răspundă că această alianță le va fi mai folositoare în Parlament decât PD-L și gașca de mafioți care îl înconjoară.

Sondajul s-a dus și către posibila alianță între PSD și PNL+PC.


Aici, sondorii au vrut să vadă „acordul” și nu impresia. Posibil ca intervievații să facă confuzii între impresie și acord, iar rezultatul pozitiv de 62% să fie un amalgam care, la fel ca mai sus, să nu garanteze și votul la parlamentare sau locale. Totuși este un semnal pozitiv. Foarte pozitiv.

Următoarea imagine este, spun eu, tardivă. Vorbește despre un „prezent” deja depășit. PNL și PC semnau, la data sondajului, actele iar azi sunt înregistrate la Tribunal. Din acest motiv evaluarea pentru PNL și PC, luate separat, forțează la o adunare care nu mai este reală.


Nu poți să aduni 27% ai PNL cu 3% ai PC pentru a concluziona că cele două ar avea 30% ! Întrebarea și rezultatul ei reprezintă doar impresia de acum, cele două partide fiind luate separat în evaluare.

Sondajele sunt crezute de unii, ignorate de alții și privite critic de către cei care își mănâncă pâinea din cârcoteala politică.

Turambar, sondorul CCSB cu analiza pe blog, ne prezintă evoluția partidelor noastre în imaginea alăturată. Înainte și după apocalipsa măsurilor băsesciene.


Imaginea spune ce a fost și unde s-a ajuns. Prăbușirea PD-L este mai mult decât evidentă. Totuși, pentru a fi corecți trebuie să observăm că PD-L s-a stabilizat, cumva, de prin luna noiembrie 2010, la 15% și peste. PNL cochetează cu pragul de 25%, în aceeași perioadă de timp, fără a fi legat, indubitabil, de el, iar PSD scade. După luna iulie 2010 când a ajuns aproape la 40%, PSD este într-o scădere continuă. Se pare că linia de 35% ar fi o ancoră pentru social-democrați.

Eu consider că nici una dintre formațiunile evidențiate nu trebuie să se încreadă în pragul la care a ajuns acum. Este doar o impresie de moment a repondenților la întrebările sondorilor. De la impresie la vot este cale lungă.

Mă gândesc, de exemplu, la românii sindicalizați care au votat, în draci, pe Băsescu și PD-L. Aici sunt, la loc de cinste, cei din învățământ. Apoi mă gândesc la cei din administrația publică, funcționărime care a votat cu Băsescu și PD-L pentru „avantajele” promise de aceștia în campaniile electorale. Nu trebuie excluși de aici militarii, polițiștii, medicii etc. La care se adaugă magistrații. Acum, după ce și-au pierdut salariile, pensiile, alte drepturi bănești meritate potrivit specificului locului de muncă, nu este exclus ca aceștia și familiile lor să aibă o altă opțiune la vot.

Eu cred că noua alianță de centru-dreapta, PNL/PC, trebuie să îi oferteze pe aceștia. Unii nu agrează PSD, alții nu agrează PNL sau PC. Sigur însă nu vor vota PD-L sau UNPR. Despre votanții PPR nu spun nimic. Nu știu ce să spun așa că mă abțin. Chiar dacă sondorii i-au găsit cu un start fulminant la înființare, o prăbușire la fel de fulminantă iar acum o revenire la fel. Înclin să cred că OTV nu a avut suficienți morți în perioada de prăbușire iar acum i-a găsit.

UNPR, partid la guvernare, format din „oastea de strânsură” a lui Băsescu, va rămâne, probabil, în amintirea populară ca un meteorit băsescian. Contactul cu atmosfera politică îl consumă. Arde. Pe pământ va ajunge doar nucleul dur capabil să ocupe cele 54 de locuri dintr-un autobuz.

Sondajul pune pe gânduri UDMR. Cred eu. Chiar dacă este doar un sondaj de început, pentru PNL+PC, UDMR se gândește, intens, la perioada post-băsesciană. Dar, mai ales, la proprii alegători care ar putea alege pe concurenții din secuime. Așa că udemeriștii lui Marko stau pe marginea prăpastiei și se gândesc: coborâm sau nu ? Dacă vor coborâ, alături de PD-L, nu este exclus să nu mai urce. Să rămână acolo, în groapa de gunoi a istoriei. Asta le doresc eu, acum și în viitor, ei fiind dușmanii mei alături de băsescieni.

Sondajul nu este singurul. Un sondaj CSCI, pe care l-am citit la ziare.com, are date apropiate de sondajul CCSB.

Hai să spunem că „semne bune anul are”. Da, dar cu foarte multe întrebări la care atât eu cât și mulți alții așteaptă răspunsuri.

Pentru a fi cât mai rău cu putință invit cititorii la editorialul lui Cornel Nistorescu, în Cotidianul, intitulat „Coaliții și bande”. Este interesant. Mai apoi, este bine să citim și ce a scris Varujan Vosganian pe blogul lui, unde iar sunt o mulțime de întrebări. Amândoi au îndoieli asupra viitorului pe baza lui „dacă” și „parcă”. Totuși, este mai bine să avem capacitatea de a identifica toate riscurile posibile în relația PNL cu PC și mai apoi a celor două cu PSD decât să ne lăfăim comozi în „cuibușorul de nebunii politice” construit cu atâta repeziciune. Dacă Varujan leagă viitorul PNL de acțiunea guvernamentală, Nistorescu se gândește, cu deplin temei, la actul de guvernare. Nu de alta dar exemplele date de el și altele cunoscute de noi cu privire la membrii partidelor ce se aliază, nu ne dau garanția că urmează a înlocui o bandă cu alta. Iar aici se cuvine a da dreptate lui Nistorescu care întreabă „În ce fel vor face altă politică cei din PSD, din PNL şi din PC ?”. Chiar așa ? Pentru că alianțele se fac dar despre cum vor face politica nu s-a convenit. Sunt unele vorbe spuse pe la emisiunile TV însă nu este ceva clar, așa cum a fost exprimată opțiunea pe timpul campaniei prezidențialelor din 2009.

Vom mai vorbi despre aceste mișcări politice dâmbovițene, mai ales că, dinspre partea PSD se aud unele mârâieli. Nu mai spun de mârâielile din PNL. Totuși, timpul le va rezolva pe toate.

Și, pentru a fi complet, se cuvine a arăta că pedeleprele sunt tare dezamăgite. Au înțeles că vor intra în opoziție, că anul 2011 nu le va aduce nimic bun ci, dimpotrivă, doar rău. Și zău că merită. La cât rău au făcut, merită să le fie întors.

Un caz patologic. Andrei Pleșu.

Sunt în 2011. Este anul în care pentru mine dar și pentru alte câteva milioane de români se va concretiza „guvernarea” băsesciană. Pentru motive diverse. Sărăcia și sărăcirea populației „lacome” care s-a imbuibat din „creditele cu buletinul”, din voința lui Mugur Isărescu cu executant Traian Băsescu, sunt principalele motive pentru care anul acesta va deveni „anul apocalipsei românilor”. Acum nu voi analiza și critica/condamna pe cei doi corifei ai apocalipsei anului 2011, deși ar cam trebui să vedem ce a făcut BNR pentru a sancționa politica de credit a băncilor care activează pe piața română, politică vădit îndreptată spre confiscarea patrimoniului celor care s-au împrumutat. Aici, statul, prin BNR, a devenit garantul jafului național prin părăsirea poziției de garant al siguranței financiare a cetățenilor României și în final, al statului român. Mai pe șleau spus, BNR a devenit parte a unui sau unor grupuri de crimă organizată în sistemul bancar. Dacă sunt indivizi care contrazic această afirmație sunt dispus să parcurgem legile în vigoare și să vedem drepturile și obligațiile BNR după lege. În orice caz, eu afirm că sistemul de monopol în sistem instaurat de BNR prin complicitatea politicienilor care s-au perindat pe la guvernare din 1990 încoace își arată „roadele” azi, când buzunarul și proprietățile românilor urmează a fi golite în urma executărilor silite. Mai fac o afirmație. Ar putea părea ca fiind „cumplită”. Românii își pierd țara. Iar exemplul este în secolul trecut când, în Palestina, evreii au cumpărat de la palestinieni terenurile astfel că la un moment dat, proprietarii evrei au cerut și obținut de la statele interesate recunoașterea statului Israel. De peste 50 de ani în zonă se poartă o luptă cumplită între cei care, din lăcomie sau nevoie și-au vândut pământul și cei care l-au cumpărat. La noi vor fi mai multe state, probabil. În Transilvania cumpărătorii au fost ungurii de peste Tisa, dincoace, sunt rușii și austriecii, colo sunt alții. Iar mie îmi pute. Eu fiind, în esență, un naționalist. Nu radical. Totuși, sunt prea multe lucruri care se leagă.

Dar să revin la Andrei Pleșu, ultimul „postac” portocaliu. Cuvântul și noțiunea „ultimul” m-a dus cu gândul la cărțile copilăriei. Prima, în ordine cronologică, ar fi „Ultimul din Undeghe”, o poveste a ultimului undeg în trăitor în imperiul roșu numit URSS. A doua ar fi „Ultimul mohican”. În prima, ultimul undeg avea, datorită „politicii URSS”, un viitor, în cea de a doua, mohicanul murea glorios. Andrei Pleșu a ales calea mohicanului. Vrea să „moară” glorios pentru „nația portocalie”.

Ce este stupid aici, ce mă deranjează în mod deosebit, este faptul că în nenumărate rânduri Andrei Pleșu a declarat că el este, fundamental, un om de stânga ! Să înțeleg că filosoful nu recunoaște sau nu înțelege declarațiile politice ale PD-L prin reprezentanții săi semnificativi ?! Să înțeleg că ori Pleșu ori pede-leprele au vederea politică confuză ? Dar dacă nu mai folosesc acest „ori” și apelez la cumulativul „și” ?! În acest caz se pare că sunt mai aproape de realitate.

Numesc ceea ce a făcut Andrei Pleșu în Adevărul filosofie de două parale. De aceea consider că reacția celor de la Cotidianul este normală. Dar ce face Pleșu în fond ? Păi face ce au făcut politrucii portocalii imediat după „evenimentul” Adrian Sobaru în Parlament. Combate politizarea evenimentului de către partidele de opoziție. De parcă, vezi Doamne, Adrian Sobaru ar fi un alienat mintal exploatat politic de către opoziția politică a iubiților, pentru Pleșu, băsescieni.

Este adevărat că, printre rânduri, Pleșu critică actuala guvernare însă mesajul care rămâne cititorului, este acela de inutilitate a actului de protest al lui Adrian Sobaru. În logica filosofică a postacului portocaliu Andrei Pleșu se cuvenea ca Adrian Sobaru să facă un memoriu la cel mai mic premier de pe mapamond din ultimul mileniu sau la paiața care ocupă, le fel de temporar ca premierul în discuție, fotoliul de președinte al României. Concluzia asta se impune mai ales că filosoful, dacă mai poate fi numit așa, formulează, la rândul lui, următoarea concluzie asupra stării financiare a „electricianului de la TVR”: „omul nu era dintre cei „catastrofați” economic” !

Nu știu dacă Pleșu este jenat de afirmațiile pe care le-a făcut. Eu însă, ca cetățean care s-a îmbrăcat cu haina liberală, haină care impune respectul omului și a libertăților fundamentale ale acestuia, una dintre libertăți fiind și aceea a dreptului de proprietate, a dreptului proprietarului de a exercita asupra proprietății sale dreptul de folosință și dreptul de dispoziție, constat că filosoful Andrei Pleșu neagă lui Adrian Sobaru, „electricianul de la TVR”, dreptul de dispoziție și dreptul de folosință asupra proprietăților sale (creanțele statului față de cetățeanul Sobaru) și consideră că statul portocaliu băsescian are „dreptul” la fel ca pe timpul comunismului lui Ceușescu, să dispună asupra persoanei și a proprietăților acesteia în virtutea unor „interese” mai presus de aceasta, cum ar fi în accepțiunea lui Mugur Isărescu, echilibrul bugetului de stat.

Reacțiile, majoritare negative, ale internauților de la Adevărul și Cotidianul, sunt semnificative. Pot fi dur în afirmația ce urmează însă am mâncărimi în buricul degetelor: Andrei Pleșu trebuia să rămână în comunism. Locul lui nu este într-o democrație. Este ca și cum ai strica orzul pe gâște.

Actualizare

Am primit, prin intermediul unui „Anonim”, o adresă unde am găsit o analiză mai bună ca a mea asupra subiectului. Alexandru Petria dezvoltă subiectul cu mai multă aplecare asupra demersului politrucului portocaliu Andrei Pleșu. Din acest motiv fac trimiterea la acest material și preiau, pentru exemplificare, o parte din text.

„Un caz de vinovatie generala” continua ideatia din „Spiritul critic in supradoza” si, asemenea unei sepii care arunca cerneala in apa, imprastie confuzia si urmareste sa acrediteze generalizarea vinovatiei colective, particularizat pe cazul Adrian Sobaru.

Nu inteleg nicicum pentru ce este de vina opozitia si presa. Ele si-au facut doar treaba, chiar cu profesionalism. Numai ca Andrei Plesu intentioneaza, prin disiparea raspunderii, sa albeasca PD-L-ul, sa abata atentia spre tinte false. Ce se intampla daca opozitia nu lua atitudine? Nu merita criticata? Dar daca presa nu relata incidentul din Parlament? Acuzand opozitia si presa pentru comportamentul lor in ce-l priveste pe Sobaru, Andrei Plesu se infunda in ridicol, condamnand de fapt niste mecanisme ale jocului democratic .

PNL a împlinit 135 de ani.

Iau de pe blogul lui Mihai Voicu introducerea de mai jos:

„Astăzi Partidul Național Liberal împlinește 135 de ani de la constituire. La 24 mai 1875, în casa englezului Stephen Lakeman, cunoscut sub numele de Mazar Pașa, Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Al. Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gh. Chiţu, C.G. Peşacov şi N.C. Furculescu puneau bazele Partidului Naţional Liberal”.

La 24 mai 1875 s-a finalizat un proces îndelungat de formare a unei formațiuni politice noi care să răspundă mai bine necesităților de atunci de formare a unui stat nou, independent. Este interesant de citit de pe site PNL istoricul liberalilor, încă de pe timpul lui Cuza Vodă.

Liberalii si Cuza Vodă

Liberalismul epocii Revolutiei de la 1848

Liberalii radicali

Constituirea Partidului National Liberal

Independenta naţională şi modernizarea instituţiilor româneşti

Asta este istoria României. Cea reală. Și, nu în ultimul rând, se cuvine a sărbători și reinventarea liberalismului românesc după 1989. 1990 – „Reinventarea” liberalismului românesc

Pe cotidianul.ro sunt prezentate, sub semnătura lui Lucian Gheorghiu, momentele sărbătoririi de azi din Jud. Argeș și o scurtă, dar consistentă, istorie a liberalismului în România.

Cum este și normal, bloggerii liberali au scos în evidență această sărbătoare: Lilick, Daniel, PNL S4 ...

Sunt de acord cu toți.

La mulți ani PNL !

Stenograma. Aburirea militarilor de catre Basescu.

Mai multe "evenimente" ma determina sa pun aceasta postare.

Primul dintre ele s-a petrecut cu ceva timp in urma, dupa ce Basescu a reusit sa aiba propriul Guvern si a crezut ca poate face si drege in tara asta "asa cum vrea muschii lui". A distrus ce a putut dar are si "esecuri". Esecurile sunt insa in favoarea populatiei.

A gasit niste pensii exceptionale si niste salarii exceptionale, cazuri cu totul si cu totul izolate. Nu ii satisfacea scenariul de a deveni salvatorul patriei asa ca a trecut la generalizari in loc sa actioneze punctual. Asa au ajuns militarii, politistii, magistratii, functionarii publici si unii de pe la deconcentrate "criminalii care mananca bugetul statului".

Magistratii nu s-au lasat calcati in picioare. Au ripostat prin intermediul asociatiilor profesionale. Nici nu aveau cum altfel. Basescu a vazut, pentru prima oara, ca nu are controlul asupra judecatorilor. Alaturi de judecatori s-au postat procurorii. Nu toti. La fel ca la judecatori. Dar suficienti incat sa dea un semnal populatiei ca nu toti procurorii formeaza politia politica basesciana. Cazul Nastasiu si Ciurea, cei doi procurori expulzati din sistem pentru ca erau rebeli, ridica o cortina si permite altora sa vada ce nu era de aratat: SRI supraveghea cercetari penale, direct, pe fata ... Va amintiti de scandalul de la Piatra Neamt cand s-au plans judecatorii ca SRI isi incalca atributiile si ca sunt supusi unui cotrol de politie politica ? Atunci, o sereista, a cerut date "in interes national" de la o judecatorie ! Angela Ciurea confirma acum ca fostul adjunct SRI, Coldea, era prezent la sedintele de lucru in dosarul fugii lui Haissan ! Cititi articolul "Supra-justitia SRI" din Cotidianul.

Militarii si politistii nu au reactionat, pe fata. Au aparut reactii insa in cadrul formelor de asociere a rezervistilor, acuzati de PD-L si sustinatorii acestuia, unii cu cas la gura, ca au fost beneficiarii unor avantaje de pe timpul comunismului si pana acum, in aceste zile, cand Traian Basescu si Guvernul Boc au avut curajul sa puna ordine in dezmatul lor ! Unii din cei care acuza duc doar vorba din punctajele PD-L pentru presa. Saraci cu duhul.

Tot in Cotidianul are un articol Nistorescu. Titlul este sugestiv: "M-am saturat !". Si eu m-am saturat. De aceea voi aduce in fata voastra un mail, primit de la fosti colegi de liceu, o stenograma:



Traian Basesc se milogeste, de fapt, de militari. Geoana le-a trimis o scrisoare rezervistilor in care le arata ca el ii respecta. Basescu contra-ataca si le promite si el marea cu sarea. Jigodism.

De fapt, Basescu este autorul tuturor tulburarilor de azi. Din orgoliu si prostie. Jigodismul lui nu are limite. I-a pierdut pe cei care i-au dat votul in 2004. Pe majoritatea. Inaltarea in grad a nulitatilor militare Oprea, Iordanescu si Ontanu a pus capac. Basescu a atentat, grav, la una din valorile supreme ale militarilor: onoarea. Pentru asta va plati. Si el si acolitii lui adunati sub "stindardul" portocaliu a populismului desantat.

Basescu se joaca cu democratia.

Este mare tevatura. Basescu a anuntat ca vrea, chipurile pentru reforma statului la care s-a angajat in 2005, un referendum pe doua probleme: Parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari la 300.

Motivele ? Doua. La fel de proaste. Un prim motiv ar fi ca un Parlament unicameral ar lua mai rapid decizii ?! Depinde ce pricepe el prin luarea de decizii de catre Parlament. Daca isi inchipuie ca Parlamentul ia decizii prin presedintii de Camere, se inseala. Dar, in fine. La mintea lui nu poti cere mare lucru. Al doilea motiv ar fi reducerea cheltuielilor. Tampenie mai mare nu exista. Cheltuielile cu Parlamentul si parlamentarii vor creste pe masura ce Romania va creste. Din buget se vor duce mereu bani mai multi pentru Parlament. Motivele sunt cusute cu ata alba si se vad ca sunt proaste.

Pe langa discutia cu privire la structura Parlamentului, daca este mai bun unul bicameral sau unul unicameral se cuvine a face precizarea ca demersul lui Basescu este doar unul politicianist. In fond, Basescu cere electoratului un vot de incredere pentru un nou mandat in care sa continue "reforma statului". Pana acum are ZERO realizari in materie, in sensul dorit de el. Acum cere electoratului sa ii dea posibilitatea sa rastoarne tara cu fundul in sus pentru implinirea viziunii lui despre stat si nu pentru a da tarii o organizare mai buna a statului. Scuzele lui nu stau in picioare, sunt puerile si mai mult il acuza. Nu a fost capabil sa poarte dialogul cu reprezentantii tarii in Parlament, nu este capabil sa discute cu reprezentantii curentelor politice dominante in tara. Nu avea cum, chiar daca ar fi avut niste idei bune, sa reuseasca. In mod absolut nedemocratic, Basescu taie fata competitorilor prin abuzul referendumului. Pentru ca nu mai are un adversar la care sa se ratoiasca, Adrian Nastase nefiind in carti la aceste prezidentiale, pentru ca PSD este partenerul lui in comiterea faradelegilor Guvernului Basescu-Boc-Geoana, a ales ca "dusman al natiunii" Parlamentul.

Dupa Justitie, tinta urmatoare a lui Basescu este Parlamentul. Aici sunt de acord cu postarea @procurorului. Concluzia @procurorului este corecta: "Amintiți-vă cum, similar demolării Justiției, în 2009 organul reprezentativ suprem a devenit o simplă anexă de confirmare automată a OUG emise de Guvern (o veritabilă Mare Adunare Națională atât de invocată de Împușcatu' în simulacrul de proces condus de "redutabilul" Dan Voinea - soluția salvatoare propusă de Lordul Voldemort)".


In aceeasi idee, dar cu alte nuante, in postarea "Referendumul imobiliar al lui Basescu. Diversiunea disperarii", scriitoarea Lucia Verona ne arata ca Basescu are o problema de orgoliu: vrea sa devina unicul reprezentant al poporului roman. Iau urmatorul pasaj de pe blog:

"Cinci ani a săpat la temelia statului de drept, acum vrea să-i dea lovitura de graţie. Ce-l deranjează, de fapt? Vă spun eu, îl deranjează articolul 61 din Constituţia pe care a jurat (în faţa Parlamentului) s-o respecte.

ARTICOLUL 61 (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Asta îl deranjează. Cum să nu fie el organul suprem ? Şi luptă împotriva Parlamentului de cînd e preşedinte".

In ziarul "Cotidianul" actiunea lui Basescu este tratata semnificativ in articolul "Dintr-o mişcare de timonă cad 171 de parlamentari şi 145 de ani de istorie". Referirea la istorie are insemnatatea ei si se cuvine a aduce in atentia tuturor putina istorie cu privire la organizarea statelor.

Hegel, filosof german, a formulat in lucrarea "Principiile filosofiei dreptului" un adevar esential, repetat cu respect in marile lucrari de drept constitutional:

"... fiecare popor isi are Constitutia care i se potriveste si i se cuvine. De aceea poporul trebuie sa aiba fata de Constitutia lui sentimentul dreptului sau si al starii sale de fapt, astfel ea poate exista, e drept in chip exterior, dar nu are nici o semnificatie si nici o valoare".

Socilogul roman Dimitrie Gusti facea urmatoarea afirmatie cu privire la Constitutie:

"Constitutia este constiinta nationala codificata".

Nicolae Iorga indemna, la timpul lui:

"... sa cautam o Constitutie noua in cele doua mari izvoare la care ne putem adresa totdeauna cu siguranta: la trecutul nostru, care este experienta umana verificata si la sufletul maselor adanci ale poporului nostru, care de mai multe ori cere mai putin decat se cere pentru dansele de oameni care n-au poate procura in regula la casele populare, dar ceea ce pretind ele este sa nu mai fie forme ipocrite, ci realitatea spornica si folositoare tuturora".

Am luat citatele din lucrarea lui Cristian Ionescu "Constitutia Romaniei / Legeade revizuire comentata si adnotata", prefata.

Pentru ca am dat citatele de mai sus se cuvine a arata ca eu sunt impotriva Parlamentului unicameral. Seamana prea mult cu o Mare Adunare Nationala, este prea dispus la compromis, este prea usor de controlat. Si acum, cand Basescu are controlul a peste 70% din Parlament se produc disfunctii severe de la democratie, Guvernul Basescu-Boc-Geoana obligand Parlamentul sa decada din dreptul sau de putere a statului si "singurul reprezentant suprem al poporului roman si unica autoritate leguitoare a tarii" si sa devina o anexa basesciana la Guvernul de marionete ros-portocalie.

PSD isi neaga rolul de partid politic devenind o anexa a PD-L. Cel putin daca cele doua formatiuni colorate in variante de rosu s-ar uni, ca sa stim o treaba. Sa stim ca pentru a ajunge la democratie ne mai trebuiesc 20 de ani, trebuie sa repetam fenomenul "Piata Universitatii", trebuie sa ajungem la concluzia ca social-democratia pedisto-pesedista este la fel de nociva ca ceausismul-comunist.

Reducerea numarului de parlamentari se poate face prin lege. Nu este o prevedere de Constitutie ca sa fie necesara o modificare a acesteia. Ca atare, un referendum in materie este o mare gogoasa basesciana.

Despre ideea lui Basescu gasiti pozitii exprimate de Diana Tusa, Mihai Voicu, Andrei Badin, Bogdan Dima, Codrin Scutaru, Mihai Malaimare, Liviu Jicman etc.

Vorba lui Mihai Malaimare, daca tot este sa o facem, sa o facem lata. Adica sa desfiintam tot. Da Mihai, se pare ca retraim epoca lui Carol al II-lea.

Despre discursul lui Basescu la Parlament. Curat-murdar, coane Fanica !

Nu l-am ascultat. Cum nu am avut rabdarea sa il ascult pe Boc. Boc era ca activistul PCR in plin avant revolutionar iar Basescu, de la primele cuvinte, era tansfigurat de propria creatie si incapabil de a transmite ceva, cat de putin, in stare sa ma determine sa stau cu ochii si gura cascata in fata televizorului.

Asa ca am luat presa la intrebari. Cel putin, aici, in presa, sunt unii condamnati prin fisa postului sa fie atenti la broscaiala prezidentiala sau boccista. Oamenii si-au facut datoria. Cei ce au observat ca Basescu a luat-o razna au cautat si pareri despre "opera" basesciana. Le-au gasit. Le-au gasit, normal, la adeversarii politici. Dar si ziaristii "neafiliati" si-au dat "obolul", astfel ca imaginea de panarama prezidentiala a capatat contur. "Prietenii politici" ai lui Basescu insa, au statut de slugi si asteapta, de la Cotroceni, fisa cu indicatiile pretioase ce vor fi comunicate presei. Pana una alta, forumistii portocalii au trecut la treaba si au constatat cat de geniala a fost expunerea lui Basescu, iar treaba asta ma dus la articolul "Alo, Presidente !" din "Gandul", unde Lelia Munteanu ii recomanda lui Basescu sa invete sa cante pentru a ajunge, cumva, la performantele lui Chavez, la televiziunea pe care tocmai si-a facut-o: Basescu Unu Tv (B1TV).

In "Cotidianul", ziaristul Cristian Oprea remarca acid ca "Traian Basescu a incheiat asumarea raspunderii Guvernului in Parlament cu un fas triumfal". Cu rabdare, autorul trece in revista, pe scurt, principalele obiective ale discursului ancorate in neadevar. Basescu a luat in brate propriul Guvern, laudand "reforma" la care acesta s-a angajat prin angajarea raspunderii in fata Parlamentului. Un mare neadevar pentru ca actele normative propuse de Guvern nu au nici o treaba cu reforma. Sunt simple acte de reorganizare a unor domenii fara consecinte pe fond in mecanismul de functionare a societatii. Mai mult, fac mai mult rau sistemelor reorganizate. Dar asta vom vedea pe parcurs, pe masura ce actele normative vor fi adoptate si inceputa aplicarea lor. Deja, deja, s-au anuntat modificari ale acestora in partile esentiale. Ceea ce inseamna ca aceasta angajare a raspunderii Guvernului Basescu-Boc-Geoana nu este decat un act politicianist, nicidecum unul de "buna guvernare" !

In Ev.Z sub titlul "Basescu, de la tara muribunda la Romania perfecta", Roxana Preda puncteaza "momentele basesciene" din teribil de lunga cuvantare:

- Şeful statului a felicitat Guvernul şi Coaliţia PD-L-PSD pentru decizia de a-şi asuma cele trei legi importante şi a afirmat că adoptarea acestora ar semnifica faptul că România nu se mai poate întoarce din drumul spre modernizare;

O mai mare gogorita nu putea spune. De fapt, adoptarea acestora duce Romania la haos, la anarhie. Piticania prezidentiala nu pricepe ca aici nu sunt in cauza cateva zeci de servi din PD-L ci sunt milioane de romani care nu pot fi obligati sa ii accepte tampeniile.

- Reformarea serviciilor secrete şi consolidarea parteneriatului cu NATO, prin participarea la misiunile din Irak şi Afganistan;

- "episodul răpirii jurnaliştilor în Irak", invocându-l ca un exemplu de foarte bună colaboare între instiutţiile statului;

Episodul este dubios pana la Dumnezeu si are niste legaturi tare curioase legate de comertul cu armament.

- preşedinte care nu a făcut niciun compromis politic; a susţinut că România a progresat enorm şi că a acţionat mereu cu gândul la aşteptările celor care l-au votat în 2004 şi care au dorit un preşedinte "implicat" şi "jucător", nu unul spectator;

Asta este de coma ! In permanenta a facut compromisuri politice. Pana si faptul ca din 2007 pune la cale Coalitia PD-L cu PSD ne arata ca marinarul minte de ingheata apele. Sau, nu cumva, el se refera la faptul ca nu s-a abatut de la calea stangii comuniste de la investire si pana in prezent ?! Nici macar pe timpul guvernarii liberale !

- alegerea sa în 2004 a salvat România de un "partid-stat", un PSD corupt care controla totul, inclusiv presa;

Ei da. Aici are dreptate. A salvat Romania de partidul-stat PSD pentru a-i oferi "colacul" partidului-stat PD-L. Acum suntem in situatia in care PD-L, partidul corupt - Basescu cu afacerile lui, fratele Mircea, Videanu si Negoita de la S3, Berceanu, Udrea, Ridzi etc. toti potentati PD-L dovediti, mai mult sau mai putin a fi corupti - incearca sa controleze totul (vezi santajul aplicat alesilor locali din aceste zile) s-a asociat in coruptie cu PSD, expert national pana mai ieri cand PD-L a trecut in frunte.

- Băsescu s-a identificat cu reforma şi modernizarea statului, susţinând că, sub mandatul său, România ar fi progresat vizibil. Astfel, autorităţile nu se mai sfiesc să ancheteze foşti sau actuali minitri suspectaţi de corpuţie, Băsescu lăudând DNA în acest demers;

Pai nu se contrazice matrozul ? Progresul tarii nu se putea face fara reforme. Astea inseamna ca pe timpul Guvernelor Tariceanu au avut loc reforme de structura care, fara a fi spectaculoase, au dus la progres. Faptul ca el intelege reforma doar sub aspectul dosarelor DNA este altceva. Pentru ca el nu are cu ce intelege nu a priceput textul pe care l-a citit.

- Presa îşi ia atâta libertate câtă vrea. Adevărul despre crimele comunismului a fost făcut public chiar aici, iar dosarele Securităţii au fost predate CNSAS;

- creşterea pensiilor, simplificarea procedurilor de obţinere a cetăţeniei române şi consecvenţa politicii externe printre succesele mandatului său;

Ei bine, iti vine sa iei o piatra si sa i-o arunci in cap. Cresterea pensiilor este meritul Guvernului Tariceanu. Aflata ca obiectiv in Programul de guvernare liberal, cresterea pensiilor a depasit procentul planificat la presiunile parlamentare ale PSD. Resurse au fost, atat timp cat Guvernul a lasat economia libera sa se manifeste. Acum nu mai sunt, Guvernul Basescu-Boc-Geoana stranguland economia din dorinta de a avea controlul politic asupra mediului economic si financiar. Rezultatul este dezastrul actual.

- justiţia şi Parlamentul sunt în continuare restante, întrucât, a spus Băsescu, nu există nicio condamanrea a vreunui demnitar, iar Legislativul încă blochează dosarele unor foşti sau actuali miniştri. Faptul că lustraţia nu s-a produs, iarăşi nu este vina lui, întrucât, el şi-a făcut datoria de a preda arhivele Securităţii;

Ipochimenul cotrocenist nu le are cu Justitia. Cum sa existe condamnare fara probe ? Au dus procurorii lui probe pe baza carora sa fie condamnati cei doriti de el ? Nu. Acolo insa unde procurorii au fost profesionisti si independenti exista condamnari, chiar ale unor politicieni, mai mari sau mai mici insa acestia nu sunt in atentia lui Basescu si a camarilei prezidentiale pentru a putea fi exploatate politic. Iar unul dintre pedeleprele care au folosit abuziv banii publici are deja o nefavorabila, si este vorba despre Videanu ! Cum adica Justitia nu si-a facut treaba ? Aaaaaaaa. Da. Nu exista condamnarea lui Nastase iar lui Tariceanu inca nu i s-a lucrat un dosar "corect".

- efectele actualei crize economice puteau fi atenuate dacă, imediat după integrarea în UE, în 2006 şi 2007, nu erau blocate reformele structurale;

Depinde cine si ce intelege prin "reforme structurale". Daca este sa ma iau dupa alegatiile lui si ale consilierilor prezidentiali, atunci este clar ca nu avem aceleasi pareri. Reformele structurale sunt viziuni politice. PD-L nu are asa ceva. PD-L are pe Basescu. Geoana nu are asa ceva. Geoana are PSD iar partidul are strategi mult mai intelepti decat Geoana. PNL are propriile viziuni despre reformele struturale necesare Romaniei, indreptate catre parlamentarism s eficienta economica la nivel personal al fiecarui cetatean, al libertatii pietei si al controlului minimal al statului. Sunt concepte ale statului modern care nu au legatura cu conceptele autoritariste ale statului socialist, de orice coloratura (fie portocalie, fie rosie).

- "Nu am făcut niciun fel de compromis, nici măcar cel al tăcerii"; există politicieni şi oameni de afaceri, care nu aveau o relaţie bună cu instituţiile statului, şi care au încercat să acrediteze ideea că nu a fost preşedintele tuturor românilor;

Oamenii aia au dreptate. Nu a fost presedintele tuturor romanilor. A fost doar presedintele PD-L mascat in Presedintele Romaniei. Dezastrul actual este forma prin care Basescu incearca sa asigure PD-L sansa de a deveni partidul-stat. Cu cat tara va fi mai nevoiasa, cu atat sansele PD-L de a ajunge in pozitia PCR sunt mai mari.

- episodul supendării, acuzând comisia parlamentară condusă de Dan Voiculescu de faptul că a inventat încălcări ale Constituţiei acolo unde nu erau;

Regret faptul ca suspendarea nu s-a finalizat. Acuz public Curtea Constitutionala de politicianism pentru constatarea ridicola ca Basescu "nu a comis fapte de incalcare grava a Constitutiei". Basescu a depus Juramantul de credinta unde s-a angajat ca va respecta Constitutia si legile tarii iar grav inseamna ca faptele sunt de incalcare. Grav, mai grav, foarte grav are putina relevanta din moment ce exista o incalcare a prevederii constitutionale. Proba ca aceste incalcari au fost grave este degradarea continua a vietii economico-sociale, harababura administrativa si institutionala, pierderea increderii partenerilor interni si externi in capacitatea Romaniei de a trai prin propriile puteri.

Chiar si in penal, pentru o fapta "mai putin grava", tot exista o condamnare. Cu amenda, cu suspendare, cu o pedeapsa la limita minima. Nu si in cazul Basescu. Comite faptele insa scapa de condamnare datorita unor judecatori constitutionali obiedienti, servili, versatili. Pot trage concluzia, fara a gresi, ca CC este, prin decizia luata, vinovata pentru toate mizeriile pe care suntem obligati sa le suportam azi.

- La capitolul neîmpliniri, Băsescu a invocat lipsa unei reforme constituţionale, dar şi faptul că după 20 de ani de la prăbuşirea regimului comunist, nu este cunoscut adevărul despre morţii din decembrie 1989. Preşedintele a făcut un apel pentru aflarea adevărului, precizând însă că nu doreşte să influenţeze justiţia pentru a da un verdict sau altul;

Este mereu in contradictie cu sine insusi. In tot discursul sau, Basescu nu doar a plicitisit, ci s-a contrazis in mod repetat.

La un astfel de discurs au fost si reactii pe masura. Le iau din "Cotidianul".


Mircea Geoană: Băsescu, ultimul discurs de şef al statului
„După două ore care au trecut greu în Parlamentul României sunt tot mai convins că acesta este ultimul discurs pe care domnul Băsescu îl mai rosteşte în această calitate în faţa Parlamentului României. Când ai nevoie de două ore să te justifici şi când ai nevoie de un sfert de oră să vorbeşti despre problemele românilor este clar că în acest moment mandatul de cinci ani al domnului Băsescu se apropie de sfârşit.“

Ion Iliescu: „Cea mai slabă apariţie a lui Băsescu“
„Am asistat în Parlament la un discurs lung, mult prea lung. A fost cea mai slabă apariţie a preşedintelui Traian Băsescu, în cei cinci ani ai mandatului său. Cineva l-a comparat cu Nicolae Ceauşescu; parcă avea dreptate. Preşedintele Băsescu a confirmat că nu şi-a însuşit prerogativele constituţionale de preşedinte al României: mediator şi nu jucător. Totodată a mai adăugat şi faptul că vrea o Adunare Naţională cu un mandat limitat şi că nu are nevoie de Parlament, vrând să fie, de fapt, un preşedinte executiv.“

"Papasa Ilici" cum este alintat Ion Iliescu are mare dreptate. Experienta isi spune cuvantul. A vorbit scurt, la obiect si a pus degetul pe rana.


Emil Constantinescu: „Discurs a la Ceauşescu“
„Discursul a fost total. S-a substituit în mod nejustificat unui raport anual al Guvernului, anulând mesajul Executivului cu ocazia asumării răspunderii în Parlament. A avut un caracter triumfalist şi demagogic, nu a răspuns problemelor la zi ale crizei actuale care s-au pierdut într-o prezentare prolixă şi stufoasă şi a depăşit, prin durată, convenienţele din statele democratice. S-a apropiat mai mult de tipul de discurs al şefilor de stat din regimurile autoritare, amintind izbitor de ultimele tentative disperate ale lui Ceauşescu.“


Crin Antonescu: „Falsuri, aberaţii şi absurdităţi“
„Preşedintele n-a venit pentru a da un mesaj Parlamentului, ci pentru a-şi face campanie electorală. N-am mai văzut un astfel de spectacol de pe vremea lui Ceauşescu. Băsescu, în aceşti cinci ani, nu s-a ţinut de cuvânt. Trebuie să plece! E foarte trist când un preşedinte la final de mandat nu se poate lăuda decât cu neadevăruri, jumătăţi de adevăruri sau lucruri făcute de alţii. Românii trăiesc prost - mai prost acum decât înaintea mandatului său. Ce a făcut Băsescu este o manipulare. Puţin a lipsit ca preşedintele să includă şi Casa Poporului sau canalul Dunăre-Marea Neagră la realizări. Cele mai multe însă erau falsuri, aberaţii şi absurdităţi. Băsescu i-a sfidat ieri pe toţi românii, afirmând că ţara o duce bine.“

Marko Bela a comparat discursul cu cel al unui premier, acuzându-l pe Traian Băsescu de faptul că se laudă cu perfomanţele guvernării.






Ei bine. Acum m-am lamurit. Dau dreptate lui Cristian Oprea de la Cotidianul care trage concluzia ca a fost "un fas triumfal".

Ma intorc la momentul in care eram in mijlocul sindicalistilor. Pancardele, strigaturile, afisele, toate erau impotriva lui Basescu si a adunaturii portocalii care ne-au dus la dezastru. Oare, maine, la alegrile prezidentiale, cu cine vor vota sindicalistii ? Nu de alta, dar si FEN era prezent in strada si participau la huiduiala nationala chiar daca, in sala Parlamentului, prin grija lui Croitoru PD-L (liderul mascat al FEN), erau dispus strategic sindicalistii pentru ca sarmanul Boc si aiuritul Basescu sa nu fie cumva deranjati de vociferari si huiduieli in direct. Roberta Anastase, gazda, a fost ferma. Dar se pare ca nu i-a prea folosit.