Se afișează postările cu eticheta român. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta român. Afișați toate postările

miercuri, 13 ianuarie 2016

Ușor, ușor ne vom civiliza. Corespondența privată „abuzivă” primește un bobârnac.

Agerpres (aici). Angajatorii au dreptul să supravegheze comunicațiile pe internet ale angajaților.

Un inginer român care a fost surprins că folosește resursele firmei pentru corespondența personală în timpul programului de lucru, contrar reglementărilor interne, a fost dat afară. A dat firma în judecată, justiția română a dat dreptate firmei, inginerul s-a adresat CEDO iar CEDO i-a respins plângerea. Firma are dreptate.

Cazul poate părea simplu însă nu este. Nu înseamnă că nu poți vorbi cu familia în timpul programului de lucru, dacă există o situație care impune o corespondență urgentă. Trebuie însă să fie o situație care impune o părere sau o decizie a angajatului cu grad de urgență. La CEDO s-a observat că inginerul român purta o corespondență personală ce nu presupunea o urgență. Flecăreală. Cu fratele și soția.

Ei bine, se pare că această decizie a CEDO va „rupe zăgazurile” pe aici, prin România. În cazul instituțiilor publice (în special) dar și în cazul societăților comerciale serioase care vor să obțină rezultate palpabile, evaluabile în bani. Să încerc o enumerare, fără a avea pretenția acoperirii tuturor situațiilor:

1. Se va reduce, probabil, „timpul de gândire” pe lucrare aflată în lucru. De aici, se va ajunge la mai multe lucrări realizate în unitatea de timp dată la dispoziție pentru efectuarea lor.

2. Se va reduce timpul de așteptare al contribuabililor la cererile de depuse pentru recunoașterea unor stări de fapt sau avizele ce sunt cerute administrațiilor publice.

3. Va crește productivitatea muncii în toate domeniile de activitate în care instrumentele de lucru principale sau ajutătoare sunt computerele și conexiunile la internet.

4. Dispare „ca un fum” marota secretului corespondenței din activitatea lucrativă. Va rămâne doar secretul corespondenței din viața privată.

5. Se va reduce, dramatic, numărul utilizatorilor rețelelor de socializare în perioadele de lucru la instituțiile publice sau la societățile comerciale. Trist. Facebook, twiter etc.

Uite un eveniment cu multiple urmări deși pare o bagatelă.

duminică, 6 mai 2012

Un om printre oameni

Recunosc că am o aplecare către oamenii de valoare. Nu valoare obținută prin șmecherii polticianiste, nu valoare obținută prin susținerea deșănțată a unor organe de presă sau a unor politicieni gen Traian Băsescu. Mă atrage valoarea unor oameni obținută prin  practicarea profesiei și dedicația față de om. Un exemplu pentru mine este Raed Arafat. Iar Nistorescu mi-a adus prin intermediul Cotidianului un alt exemplu. Dr. Bende Barna Gavril, un ungur care nu mai operează și nu mai repară astfel oasele hunedorenilor însă vrea să continue să fie util comunității în care trăiește. Ca viitor primar al Hunedoarei. Să fie !

Cornel Nistorescu își prezintă propria imagine despre acest mare om într-un articol: „De ce îl admir pe Bende Barna Gavril”. O poveste și simplă și complicată, în același timp. O poveste care se poate multiplica la fiecare dintre noi dacă ar fi să vorbim începând cu experiențele trecutului nostru la care să adaugăm prezentul. Sunt oameni pentru care avem, chiar în contra unor păreri contrare vehement exprimate, sentimente de adâncă prețuire, sentimente ce se întăresc cu trecerea timpului.

Într-o lume plină de politicieni de carton apar astfel de excepții care întăresc regula potrivit căreia politica ar trebui să fie făcută de cei care au capacitatea de a face ceva pentru comunitatea în care trăiesc și care au susținerea membrilor colectivității. Indiferent de etnie. La Hunedoara va câștiga, probabil, sper, dr. Bende Barna Gavril, etnic maghiar, la Sibiu un alt exemplu pozitiv este Klaus Johannis, etnic german, în acest an a explodat, în popularitatea căpătată în rândul etnicilor români, Raed Arafat, etnic palestinian iar exemplele pot continua. Am un sentiment de mândrie că noi, românii, avem capacitatea de a aprecia valoarea acolo unde ea se arată, că nu suferim de naționalismul păgubos cu care vor să ne infesteze unele personaje politice ale momentului, indiferent de etnia lor.

Îmi place articolul lui Nistorescu. Mult.