Un inginer român care a fost surprins că folosește resursele firmei pentru corespondența personală în timpul programului de lucru, contrar reglementărilor interne, a fost dat afară. A dat firma în judecată, justiția română a dat dreptate firmei, inginerul s-a adresat CEDO iar CEDO i-a respins plângerea. Firma are dreptate.
Cazul poate părea simplu însă nu este. Nu înseamnă că nu poți vorbi cu familia în timpul programului de lucru, dacă există o situație care impune o corespondență urgentă. Trebuie însă să fie o situație care impune o părere sau o decizie a angajatului cu grad de urgență. La CEDO s-a observat că inginerul român purta o corespondență personală ce nu presupunea o urgență. Flecăreală. Cu fratele și soția.
Ei bine, se pare că această decizie a CEDO va „rupe zăgazurile” pe aici, prin România. În cazul instituțiilor publice (în special) dar și în cazul societăților comerciale serioase care vor să obțină rezultate palpabile, evaluabile în bani. Să încerc o enumerare, fără a avea pretenția acoperirii tuturor situațiilor:
1. Se va reduce, probabil, „timpul de gândire” pe lucrare aflată în lucru. De aici, se va ajunge la mai multe lucrări realizate în unitatea de timp dată la dispoziție pentru efectuarea lor.
2. Se va reduce timpul de așteptare al contribuabililor la cererile de depuse pentru recunoașterea unor stări de fapt sau avizele ce sunt cerute administrațiilor publice.
3. Va crește productivitatea muncii în toate domeniile de activitate în care instrumentele de lucru principale sau ajutătoare sunt computerele și conexiunile la internet.
4. Dispare „ca un fum” marota secretului corespondenței din activitatea lucrativă. Va rămâne doar secretul corespondenței din viața privată.
5. Se va reduce, dramatic, numărul utilizatorilor rețelelor de socializare în perioadele de lucru la instituțiile publice sau la societățile comerciale. Trist. Facebook, twiter etc.
Uite un eveniment cu multiple urmări deși pare o bagatelă.
