Laura Codruța Kovesi împotriva României: imposibilitatea de a contesta revocarea

România la CEDO: cauza pendinte Laura Codruța KÖVESI. Imposibilitatea de a contesta revocarea, necitarea în procedura de pe rolul CCR, opinii exprimate și articolele 6, 10 și 13 din Convenție
21.02.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL, Valeria BĂLĂNEL

Secția a patra, CEDO

Cererea nr. 3594/19
Laura Codruța KÖVESI împotriva Romaniei
introdusă la 28 decembrie 2018 și comunicată la 30 ianuarie 2019

1. Obiectul cererii (precum este rezumat de CEDO și tradus de noi – notă MMB – a se remarca faptul că pare mai degrabă o situație de fapt și nu o redare doar o obiectului cererii care ar lăsa în sarcina Guvernului să redea prima facie o situație de fapt precum ar trebui reținută)

Reclamanta a deținut funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție („DNA”) din 15 mai 2013 până în 9 iulie 2018. Prin decretul din 7 aprilie 2016, mandatul său inițial a fost prelungit pentru o perioadă de trei ani, începând cu 16 mai 2016, adică până în mai 2019.

Cererea se referă la imposibilitatea reclamantei de a contesta revocarea sa din funcția de procuror șef al DNA, precum și faptul că potrivit afirmațiilor sale, revocarea sa din funcție a fost rezultatul unor opinii exprimate în mod public în calitatea sa profesională.

La 22 februarie 2018, Ministrul Justiție a organizat o conferință de presă în cadrul căreia a prezentat „Raportul ministerului privind activitatea managerială a DNA” și a anunțat faptul că a solicitat revocarea reclamantei din funcție.

La 26 februarie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a comunicat raportul reclamantei și a informat-o cu privire la faptul că va avea loc o audiere a doua zi.

Reclamanta și-a prezentat argumentele împotriva raportului în fața CSM și a susținut că propunerea de revocare era ilegală și nefondată. Printre altele, raportul făcea referire la ”criticile vehemente ale reclamantei în ceea ce privește mai multe modificări ale legii, declarații de o gravitate fără precedent … care au afectat în mod ireversibil imaginea României”.

CSM a emis un aviz care nu era în acord cu propunerea ministrului. Președintele României a refuzat în cele din urmă să emită decretul privind scoaterea din funcție a reclamantei. Drept urmare, Ministerul Justiției a adresat Curții Constituționale o cerere în legătură cu un „conflict de natură constituțională” între Președintele României și Ministerul Justiției, din cauza refuzului Președintelui de a emite decretul de revocare.

La 30 mai 2018, Curtea Constituțională a adoptat Decizia nr. 358, declarând că a existat un conflict de natură constituțională între Președintele României și Ministerul Justiției obligând Președintele la emiterea decretului aflat în litigiu. Reclamanta nu a fost parte la procedura constituțională, aceasta nu a fost citată și nu a putut să își prezinte argumentele în fața Curții Constituționale.

La 9 iulie 2018, Președintele a emis decretul de revocare a reclamantei din funcția de procuror șef al DNA.

Reclamanta se plânge în fața Curții că i-a fost refuzat accesul la o instanță garantat de articolul 6 § 1 al Convenției pentru a-și apăra drepturile în ceea ce privește demiterea ilegală.

Reclamanta se plânge, de asemenea, că mandatul său de procuror șef a fost încheiat drept urmare a opiniilor exprimate în mod public în calitate de procuror șef al DNA privind reformele legislative care afectează sistemul judiciar, încălcându-se articolul 10 din Convenție.

În plus, reclamanta se plânge, în temeiul articolului 13 din Convenție, că a fost lipsită de o cale de atac internă efectivă în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 6§1 și 10 din Convenție.

II. Întrebările comunicate în data de 30 ianuarie 2019

1. Este aplicabil în acest caz articolul 6 § 1 din Convenție sub latura sa civilă (a se vedea Baka v. Ungaria (GC), nr. 20261/12, 23 iunie 2016)?

2. În caz afirmativ, a avut reclamanta acces la o instanță pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor sale civile în legătură cu demiterea sa din funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), în conformitate cu articolul 6§1 din Convenție?

3. Având în vedere afirmația reclamantei potrivit căreia demiterea ei a fost rezultatul opiniilor exprimate în mod public în calitatea sa profesională, a existat o ingerință în libertatea ei de exprimare, în sensul articolului 10 § 1 al Convenției? Dacă da, a fost această ingerință prevăzută de lege și necesară în sensul articolului 10§2?

4. A avut reclamanta la dispoziție o cale de atac internă efectivă în ceea ce privește plângerile sale cu privire la încălcarea drepturilor garantate de Convenție, așa cum prevede articolul 13 din Convenție?

Valeria Bălănel (traducere)
Student, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)

Plângerea lui Kovesi la CEDO

Laura Codruța Kovesi:

"Am formulat în luna decembrie 2018 o plângere, în nume personal, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în care am arătat că au fost încălcate mai multe drepturi prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte revocarea din funcţia de procuror şef al DNA, ca urmare a deciziei nr. 358 din 30 mai 2018 pronunţată de Curtea Constituţională"

Foarte interesantă și foarte bună acțiunea. Războiul contra Justiției dus de PSD și ALDE are părți rele, le vedem iar unii dintre cetățeni simt pe pielea lor ce înseamnă să trăiască alături de infractorii eliberați ca urmare a recursului compensatoriu sau a altor măsuri legislative luate de Guvernele PSD-ALDE, sub atenta îndrumare a sinistrului universitar și avocat Tudorel Toader (avocatul infractorilor!), dar are și părți bune. Hai să le spun așa. A scos „la luptă” majoritatea tăcută a slujitorilor Justiției. Procurori, judecători, chiar polițiști, o parte dintre universitarii de drept, o parte a avocaților, consilieri juridici etc. Întoarcerea la Justiția „comunistă” este de neacceptat.

Este mai mult decât evident faptul că anumite elemente „fine” din prevederile unor acte normative vor fi reglate, dacă nu de actuala putere politică, sigur de cea viitoare dacă va avea în centru PNL, începând de la Constituție, trecând prin legi și ordonanțe, HG-uri și până la ultimul act administrativ al guvernului.

Pentru că CEDO judecă cu raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul etic al respectării convenției de către state, decizia ce va fi luată în această cauză va fi respectată atât de Curtea Constituțională care este direct vizată de această plângere a Laurei Codruța Kovesi dar, mai ales, de către instanțele de judecată. Va fi ca o decizie de îndrumare. Cum va pronunța soluția CEDO în cauză, așa se va face. Altfel, hotărârea instanței devine nulă! Iar la CCR va trebui umblat atât la Constituție cât și la legea de organizare și funcționare. Slaba construcție a normelor ce privesc organizarea și funcționarea CCR a permis acestei instituții să își bage picioarele în competențele instanțelor de judecată și „să judece” ea spețele în loc să se limiteze la constatarea constituționalității legilor sau a altor acte normative cu putere de lege precum și actele instituțiilor publice care au prevederi imperative în normele constituționale. Hm! Stai așa! Păi, CCR-ul actual este el însuși în afara legii supreme! Are în componență doi membri acum care au depășit 9 ani de mandat! Și ia decizii în complet neconstituțional!

Subiectul este interesant. Problema este ... timpul. Vom cunoaște soluția CEDO peste un an sau chiar mai mult. Timp în care ne apropiem de momentul în care vom renunța sau nu la actuala putere politică PSD-ALDE (cu Dragnea, Tăriceanu, Tudorel Toader, Dăncilă, Vâlcov, Teodorovici etc.) pentru a aduce în prim plan opoziția PNL, USR, probabil +PLUS. Care vor avea misiunea de a repara ceea ce a distrus cu atâta înverșunare actuala putere politică, care vor avea misiunea de a pune corect pe harta politicii internaționale România ca membră a UE și NATO etc.

Așteptăm 6 luni de zile să vedem dacă plângerea lui Kovesi va fi admisă. Apoi soluția dată de CEDO. Ca să fiu sincer, îmi solesc o soluție care să apere dreptul cetățeanului aflat într-o funcție publică! Iar ingerința CCR în această cauză este de neacceptat. Sper să văd o decizie CEDO care să sancționeze (evident că nu poate în direct!) acțiunea CCR constatând că petenta Kovesi a fost judecată fără a participa la judecată de către o instanță care nu are competența de a judeca cauze civile!

Ca să vezi necaz: CEDO admite ascultarea telefoanelor între avocat și client în situația în care avocatul este subiect al unui caz penal !

În zilele din urmă, tot citind dezbaterile pe marginea imunității „avocaților” în relația cu clienții pe temeiul „secretului profesional”, în fapt, pe marginea asigurării confidențialității convorbirilor telefonice între avocați și clienți, propunere care se pare că are și acceptul parlamentarilor, mă gândeam că vom avea încă o categorie care va avea privilegii în fața legii. Avocații au reușit să își securizeze „intrările” în acțiunile avocațiale din partea acuzatorilor publici. Ei bine, se pare că CEDO nu este de acord.

La câți avocați dovediți ca ticăloși sadea sunt condamnați, o reglementare care să împiedice statul să se apere, să își apere cetățenii contra unor acțiuni de crimă organizată fie concepute și conduse de avocați, fie sprijinite de aceștia ne-ar fi dus la o explozie a criminalității, în mod evident. Fiind „blindați” în fața procurorilor, fiind „apărați” de secretul corespondenței cu clienții, era suficient ca fiecare avocat pus pe rele să aibă drept clienți niște interlopi pentru a căpăta imunitatea absolută.

Am citit mai multe motivări ale asigurării „secretului profesional” în domeniul de activitate al avocaților, am citit și motivări ale dreptului avocatului de a nu comunica datele obținute de la clientul cercetat penal care ar putea să agraveze sancțiunea pe care clientul o poate primi în urma procesului penal - aici, chiar mi-am făcut cruce ! Este o întreagă ofensivă în domeniu. Avocații cer dreptul ca să obțină pentru clienții lor fie achitarea, fie o pedeapsă mai mică chiar dacă ei știu că acel client merită o pedeapsă mai mare, că fapta pentru care sunt trimiși în judecată este de o gravitate deosebită etc.

CEDO spune „pas”. Nu merge. Stop !

Agerpres: CEDO validează ascultarea unui avocat suspectat de o infracțiune. CEDO face o distincție. Nu clientul este ținta ascultării, ci avocatul și doar pentru infracțiunea pentru care este urmărit. De exemplu, avocatul este urmărit pentru organizarea unor acțiuni ilicite sub acoperirea calității de avocat. Dacă în convorbirea telefonică interceptată, avocatul confirmă justețea suspiciunii, convorbirea respectivă este folositoare în dosarul avocatului.

Se dau exemple din practica franceză, unde avocații deveniți infractori sadea asistau pe alții dispuși la săvârșirea unor infracțiuni. Exemplul Nicolas Sarkozy - client -, Thierry Herzog - avocat -, puși sub acuzare împreună pentru tentativa de corupere a unui magistrat devine emblematic. Un astfel de caz răstoarnă, pur și simplu, toate expunerile „temeinic argumentate” ale liderilor barourilor din România pentru „securizarea profesiei de avocat”.

Ia să vedem ce va rezulta la noi din această decizie a CEDO. Este evident că un avocat dovedit infractor nu se va putea adresa CEDO pentru că procurorii l-au urmărit inclusiv prin ascultarea convorbirilor telefonice.

Pe de altă parte, va trebui să se lucreze foarte atent de către procurori cu aceste înregistrări, pentru că unii clienți ai avocaților nu au nici o vină, sunt clienți noi sau sunt clienți care nu au treabă cu acel tip de infracțiune comis de avocat. Cumva, după procesul penal, probatoriul în care apare clientul fără vină ar trebui curățat de datele care ar putea identifica clientul. Procedura există însă ar trebui urmărită cu severitate îndeplinirea ei.

Ușor, ușor ne vom civiliza. Corespondența privată „abuzivă” primește un bobârnac.

Agerpres (aici). Angajatorii au dreptul să supravegheze comunicațiile pe internet ale angajaților.

Un inginer român care a fost surprins că folosește resursele firmei pentru corespondența personală în timpul programului de lucru, contrar reglementărilor interne, a fost dat afară. A dat firma în judecată, justiția română a dat dreptate firmei, inginerul s-a adresat CEDO iar CEDO i-a respins plângerea. Firma are dreptate.

Cazul poate părea simplu însă nu este. Nu înseamnă că nu poți vorbi cu familia în timpul programului de lucru, dacă există o situație care impune o corespondență urgentă. Trebuie însă să fie o situație care impune o părere sau o decizie a angajatului cu grad de urgență. La CEDO s-a observat că inginerul român purta o corespondență personală ce nu presupunea o urgență. Flecăreală. Cu fratele și soția.

Ei bine, se pare că această decizie a CEDO va „rupe zăgazurile” pe aici, prin România. În cazul instituțiilor publice (în special) dar și în cazul societăților comerciale serioase care vor să obțină rezultate palpabile, evaluabile în bani. Să încerc o enumerare, fără a avea pretenția acoperirii tuturor situațiilor:

1. Se va reduce, probabil, „timpul de gândire” pe lucrare aflată în lucru. De aici, se va ajunge la mai multe lucrări realizate în unitatea de timp dată la dispoziție pentru efectuarea lor.

2. Se va reduce timpul de așteptare al contribuabililor la cererile de depuse pentru recunoașterea unor stări de fapt sau avizele ce sunt cerute administrațiilor publice.

3. Va crește productivitatea muncii în toate domeniile de activitate în care instrumentele de lucru principale sau ajutătoare sunt computerele și conexiunile la internet.

4. Dispare „ca un fum” marota secretului corespondenței din activitatea lucrativă. Va rămâne doar secretul corespondenței din viața privată.

5. Se va reduce, dramatic, numărul utilizatorilor rețelelor de socializare în perioadele de lucru la instituțiile publice sau la societățile comerciale. Trist. Facebook, twiter etc.

Uite un eveniment cu multiple urmări deși pare o bagatelă.

Rusia forțează o altă ordine mondială. Acum neagă tratatele la care este parte.

Întâi am citit informația la Digi24 pe facebook (aici).

Am verificat la Agerpres și am găsit informația (aici).

Consiliul Europei a avut o reacție, destul de ezitantă, pentru a lăsa „loc de întors”. Daniel Holtgen, purtătorul de cuvânt al secretarului general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, susține că procesul legislativ nu s-a încheiat iar adoptarea legii în discuție ar putea să fie oprită. Slabe speranțe.

Rusia a încălcat grosolan Actul Final al acordurilor de la Helsinki din 1975 (aici), atunci când a ocupat Crimeea și a invadat Ucraina în regiunile sud estice. De ce s-ar împiedica de alte tratate internaționale care nu îi convin ?

Unul dintre foarte puținii parlamentari ruși care s-au opus actului normativ în discuție a pus punctul pe „i”:

„În Europa, deputații se gândesc la cel mai bun mod de a aplica dreptul internațional. Iar aici, ne gândim la modul de a-l ocoli” - deputatul Dmitri Gudkov.

Întâi Actul Final de la Helsinki, acum Convenția Europeană a Drepturilor Omului (semnată de Rusia în 1996 !), mâine cine știe ce mai neagă rușii pentru că este „împotriva intereselor naționale ale Rusiei”.

Deputatul Viaceslav Lisakov al partidului la putere, Rusia Unită, afirmă tranșant:

„Această lege are scopul să permită guvernului să-și apere drepturile dacă decizia unei organizații internaționale este împotriva intereselor sale naționale”.

În timp ce în constituțiile europene există prevederi exprese care stabilesc superioritatea dreptului internațional la care statul respectiv este parte față de legile sale interne, Rusia adoptă, de când Putin a venit la putere, soluția opusă. Dreptul intern rus este superior dreptului internațional. Curtea Constituțională a Rusiei va putea să nege convențiile internaționale anterioare dacă acestea contravin intereselor exprimate de Guvernul Federației Ruse.

Situația devine foarte gravă. Sunt puse sub semnul întrebării toate tratatele la care și Rusia este parte. Tratate privind frontiera cu statele vecine, tratate privind exploatarea resurselor minerale din spații comune (oceane, mări, Antactica !). În privința Antarcticii, Rusia a cerut ca o suprafață imensă să fie recunoscută pe plan internațional ca aparținând ca teritoriu Rusiei, urmând a se aplica în acel teritoriu legile ruse. O cerere care neagă dreptul internațional în materie. În privința Oceanului Înghețat, dar și a altor suprafețe marine, Rusia a cerut (până acum ONU nu a fost de acord) să aibă drepturi mai mari decât alte state.

Când trecem să vedem tratatele privind dezarmarea, reducerea armamentelor ofensive, reducerea arsenalului nuclear etc., pericolul să se ajungă la o nouă cursă a înarmărilor este iminent.

Eu îmi pun întrebări acum: din moment ce Rusia neagă tratatele europene aflate sub „grija” Consiliului Europei (care este format din toate statele europene indiferent de alte asocieri !), cum va mai fi considerată Rusia în interiorul organizației ? Mai poate fi Rusia partener al celorlalte state europene ? Mai poate participa Rusia la negocieri în acest cadru, din moment ce imediat după aceea ea va nega, dacă nu îi convine la un moment dat, actul internațional abia semnat ? Din moment ce CEDO este eliminat din ecuație, va fi eliminată și Curtea de la Haga ? Acolo unde sunt soluționate litigiile de drept internațional (unde noi am câștigat teritoriul la Marea Neagră în litigiul cu Ucraina ? Vor fi negate și legile războiului și ale păcii ? Va mai ține cont Rusia de „legile războiului” ?

Mă deranjează faptul că în România nu avem o presă care să apere interesul național dar și european în același timp. Astfel de evenimente cu consecințe deosebit de grave ar trebui mai amplu dezbătute de presă.

O decizie a CEDO care apără laicitatea serviciilor publice. Va avea urmări !

Agerpres (aici).

Cazul: o infirmieră în Franța a refuzat să renunțe la vălul islamic pe timpul serviciului public încălcând astfel dreptul pacienților la egalitatea de tratament medical.

Cauza este interesantă. Foarte interesantă. Mai ales că CEDO distinge între dreptul de a practica o religie și obligația ca în timpul serviciului public să nu se facă o discriminare a beneficiarilor pe baze religioase. Discriminare care poate fi prezumată, nu doar dovedită.

Mi-a venit în minte imediat situația din România.

Medicii din spitale și policlinici, medicii de familie ca și personalul medical aferent își exhibă preferințele religioase la locul de muncă. Este posibil ca un pacient de altă confesiune sau unul care nu aparține de o religie să se teamă că nu va fi corect tratat ? De ce nu ! Pe timpul discuțiilor cu medicul sau cu personalul medical este posibil ca aceștia să considere că pacientul de altă confesiune sau ateul nu merită un tratament egal cu credincioșii de „bună credință”. Nu trebuie eliminat acest semn de întrebare. Mare semn de întrebare. Mai ales când pacientul vede în spatele medicului icoane, cărțulii cu rugăciuni, vede că are la gât însemne religioase etc. La medici de religie musulmană pot exista alte însemne care să pună pe gânduri un pacient.

Ajungi la poliție. Te întâmpină icoanele și crucile. Te poți gândi că tratamentul de care vei avea parte va fi influențat de religia afișată de polițiști ? Te poți gândi. Te poți gândi că o plângere depusă de tine, un necredincios sau un credincios al altei religii, împotriva unui credincios de religia polițistului va fi tratată cu superficialitate sau pur și simplu aruncată la coșul de gunoi ? Te poți gândi.

Când vezi că în spatele oficialului din poliție, a cărui poză apare în presă, peretele este plin de icoane, pe birou are icoane te gândești de mai multe ori dacă are rost să faci plângere împotriva polițistului care nu a respectat legea și nu a dat curs plângerii tale. Corb la corb nu își scoate ochii.

În instituțiile de învățământ iar ne aflăm în fața acestei probleme. Ostentativ, directorii și profesori își arată apartenența la ortodoxism, acolo unde biserica ortodoxă este dominantă, la protestantism acolo unde protestanții sunt dominanți, la catolicism sau la islamism. Nu ai altă școală unde să duci copiii. Trebuie să te gândești serios la posibilitatea ca aceștia să fie discriminați pe motiv religios și să fie declarați tâmpiți din naștere.

Și toate acestea pe fondul politic foarte viciat de competiția generată de niște idioți politici: care politician este mai credincios în ortodoxism. Să nu uităm campania PSD din anul 2014 când ei se declarau a fi singurii credincioși adevărați. Să nu uităm de faptul că au impus tot personalul din administrația publică, buni creștini ortodocși dar și buni social-democrați.

Chiar am de gând să promovez această decizie a CEDO. Ne-ar ajuta să revenim la normal, să eliminăm pericolul înfruntărilor religioase, pericol din ce în ce mai apropiat generat de persoane lipsite de spirit civic (nu ar fi o noutate asta, ar fi o noutate să scăpăm de aceste otrepe).

Retrocedările spre soluția convenită cu CEDO.

Agerpres. „Ponta: Textul Legii retrocedărilor a fost convenit cu CEDO; miercuri Guvernul iniţiază procedura angajării răspunderii”.

"S-au întors colegii mei de la Strasbourg şi miercuri venim în Guvern şi ne angajăm răspunderea pentru Legea retrocedărilor", a afirmat Victor Ponta, la România TV. 

Dreptul de proprietate a fost mereu și mereu fracturat și faultat. Legea română a fost aplicată cu fervoare, de unii judecători, motiv pentru multe și copleșitoare procese la CEDO până când CEDO s-a săturat să tot corecteze instanțele românești și a cerut imperativ statului român să rezolve odată pentru totdeauna problema dreptului de proprietate cu aplicare în cauzele retrocedărilor.

Negată sau nu, de către politicieni, legea va fi aplicată cu garanția dată de informația că CEDO și-a dat acordul cu privire la construcția ei. Asta înseamnă că hotărârile instanțelor vor fi în litera și spiritul acestei legi și nu a bunului plac politic. Evident, legea va fi contestată, în toate formele, inclusiv la Curtea Constituțională, de cei care au „cumpărat” drepturile succesorale sperând să obțină beneficii uriașe în urma complicității cu politicienii locali.

Guvernarea USL intră în zona paradoxului. Retrocedările și reconstituirile drepturilor de proprietate au fost cumplit afectate de liderii politici care au fost și Președinți ai României: Ion Iliescu și Traian Băsescu. Amândoi au fost pe aceeași linie de conduită cu privire la retrocedarea proprietăților succesorilor de drept. Amândoi au calificat dreptul de proprietate ca „un moft”. Victor Ponta, ca urmaș al lui Ion Iliescu la conducerea PSD are șansa istorică să repare, pentru imaginea PSD, abordarea comunistoidă a acestui partid cu privire la dreptul de proprietate.

Această problemă a României este una de fond. O problemă care privește fondul democrației în România. Sper ca acum să fie rezolvată. O lege acceptată de CEDO în materie „albește” o „gaură neagră” a democrației în România. Având în vedere că majoritatea instanțelor românești au manifestat voința de a aplica, în cauzele deduse judecății, cu precădere, dreptul internațional în materie în contradictoriu cu legislația română nereformată, înclin să cred că soluția aleasă de Guvernul USL va fi salutată cu multă satisfacție.

Daniel Morar se vede victimă

A rămas singur. „Singur printre dușmani”. Pun între ghilimele pentru că nu este vorba chiar despre dușmani ci doar de oameni care nu îl plac, nu au încredere în el, îl consideră unul dintre magistrații care au făcut jocurile politice ale lui Băsescu - eu fiind unul dintre aceia -, este un tip de procuror asemănător sinistrei Monica Macovei, fost procuror comunist și susținătoare acerbă a controlului Justiției de către o parte a politicului, mare specialistă în intervenții dure în viața Justiției ... Are Morar la „dosarul de cadre” câteva „realizări” care îl descalifică, în primul rând ca om și apoi ca profesionist. CEDO a sancționat deja România pentru abuzurile procurorului Daniel Morar însă el nu are timp să se uite în oglindă.

Susținut cu toate puterile de către Monica Macovei și apoi de Traian Băsescu, sprijinit politic în Parlament de fostele majorități construite de PDL, Daniel Morar a ajuns la final. Un final trist pentru el, obișnuit să mănânce doar cireașa de pe tort. Tort nu vrea, îngrașă.

Iau de la Agerpres informația. Daniel Morar nu are o părere bună despre procedura de desemnare a candidaților pentru funcțiile de șefi ai procurorilor de la DNA și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Citește presa și urmărește declarațiile politice. A văzut că nu este agreat de cei care vor deveni puterea politică deplină în România.

"Nu am de unde să ştiu şi nu fac supoziţii. Ce ştiu este că ministrul Justiţiei a afirmat cel puţin cu privire la mine că nu o să fiu propus pentru aşa ceva. Asta spun eu, nu am cum să probez. E afirmaţia mea. Atunci de ce m-aş înscrie într-o asemenea procedură?", a conchis Morar.

Trag și eu concluzia mea. Pentru liniștea lui, Traian Băsescu va sacrifica niște „oițe”. Iar Morar este, probabil, una dintre ele. Și-a făcut treaba, și-a terminat benzina, va fi păstrat în arhiva PDL ca un băiat de treabă, gata. S-a tocit. Nu mai este folositor. A face, din recunoștință umană acte de frondă pentru soarta lui Morar ar fi consum inutil de energie și bani. Nu se merită.

Propagandă pentru un singur tur la parlamentare

Senatorul „spam” (a fost amendat pentru spămuire !), Iulian Urban de la PD-L, vicepreședinte al Comisiei Juridice a Senatului, semnalează, pe site la juridice.ro, decizia CEDO în cazul Groșan v. România. Cu explicațiile lui de propagandist portocaliu, normal.

Indiferent de cauza admisă de CEDO, indiferent de circumstanțele cauzei, senatorul spam o ține pe a lui, alegerile parlamentare într-un singur tur cu rezultatul „câștigătorul ia totul”.

Portocalii sunt disperați. Alegerile parlamentare în două tururi de scrutin îi poate duce în „neființă parlamentară”. Speranțele lor de a mai putea fi o voce în cele două camere ale Parlamentului scade pe zi ce trece, scade cu fiecare nouă gogomănie a bețivanului de la Cotroceni, cu fiecare prostie a piticaniei de la Palatul Victoria și cu fiecare mânărie a mult prea potentei în afaceri personale pe bani publici Elena Udrea.

Sunt pentru desființarea pragului electoral, sunt pentru desființarea condiției apartenenței la un partid politic pentru ocuparea unui loc în Parlament, sunt pentru ca cel care ia din primul tur 50% din voturi să devină și parlamentar în caz că nu este balotaj iar în turul 2 sunt pentru ca cel cu mai multe voturi să câștige, în caz că se rămâne la „uninominal”. În caz că se merge la voturi pe liste, este altceva. Ce aleg eu ? Nu contează, însă eu sunt pentru votul pe liste la Senat și uninominal la Camera deputaților. Iar la Cameră eu sunt pentru reprezentarea socială și profesională a votanților, pentru că acolo trebuiesc făcute legile ce privesc viața societății, de zi cu zi. La Senat trebuie, după mintea mea, reglementate sistemele sociale de care noi avem nevoie: Justiția, apărarea, securitatea, ordinea publică, sănătatea, învățământul, relațiile internaționale ... Toate sunt importante, mai mult, se intercondiționează. Partidele politice sunt cele care fac politica înaltă și de aceea ele trebuie să fie reprezentate în Senat.

Senatorul spam nu se dezminte. Intoxică, intoxică, intoxică.

Verdict pentru Voiculescu

ICCJ a menținut acuzația de fost colaborator al fostei securități în cazul lui Dan Voiculescu.

Clar. A fost colaborator, mai mult sau mai puțin, al fostei securități. Cazul este finalizat. Chiar dacă Voiculescu amenință cu un proces la CEDO (sunt totuși curios cum va apăra), pentru opinia publică decizia este clară. Nu'l mai spală toată Dunărea.

Lumea politică românească nu are ce face și se scarpină „în fund”. Preocuparea majoră a pedeleilor este reacția PNL. De parcă Dan Voiculescu este membru al PNL. Sulfina Barbu nu scapă ocazia iar Adriana Săftoiu îi calcă pe urme și cer PNL să îl judece pe Dan Voiculescu după modelul Mona Muscă. Ușurel fetelor. Ușurel că doar nu dau turcii.

În cazul Mona Muscă era membră a PNL iar „judecata” ei avea ca fundament principiile PNL. Principii la care au aderat membrii partidului. Mona Muscă a fost judecată de colegi ei, nu de alții. Cererea acestor fete, una de la PD-L și cealaltă liberală, este absurdă. Voiculescu Dan nu este membru al PNL și nu poate fi judecat de către liberali. Singurii în măsură să îl judece, dacă vor să o facă, sunt cei din PC.

Problema este însă în altă parte. La Senat unde Dan Voiculescu este vice-președinte. Mulți așteaptă ca PNL să cadă bara-bara cu PC în sensul susținerii lui Dan Voiculescu, la cererea expresă a PC în caz contrar urmând ca ACD să își înceteze existența. Așa o fi scenariul ? Nu cred. Dan Voiculescu va trebui să își dea demisia din funcția de vicepreședinte al Senatului. Iar PNL trebuie să susțină o astfel de rezolvare a problemei. Mai cred că și PC va susține o astfel de soluție, chiar dacă vor avea inima grea. Unii dintre ei. Alții ... alții vor aduce mulțumiri cuiva alături de o lumânare aprinsă.

Acum vreau să fiu echidistant. Voiculescu a devenit vice-președinte al Senatului prin votul majorității copleșitoare a PD-L+PSD (inclus PC) ! Procesul lui Voiculescu era pe rol. Băsescu îl bârfea pe „Felix” ori de câte ori avea ocazia. Mă întreb, așa, ca omul, doamna Sulfina Barbu nu era în Parlament ? Aaaa. Era deputată. Păi atunci, colegii ei, senatorii, nu erau cu mâna sus votând „tovărășește” alegerea lui Dan Voiculescu în funcția de vice ? Ba da. Iar acum se dă în stambă.

Poziția corectă a PNL a fost explicată de Crin Antonescu - "Dan Voiculescu nu este membru al PNL, iar alianta noastra este incheiata pe cateva obiective politice care nu au de-a face cu trecutul lui Dan Voiculescu. Traim cu aceste optiuni si alegeri de rau mai mic. Dincolo de acest aspect, am facut o alianta cu PC si nu cu Voiculescu personal". Corect, cei de la Hotnews au pus această poziție în pagină.

Este adevărat că unii dintre liberali, așa cum este Adriana, au ceva off-uri la inimă și caută să profite de situație însă este la fel de adevărat că a face jocul propagandei portocalii pe această temă este ca o frecție la un picior de lemn. Fac și ei „răutăcisme”. Alții însă, portocalii, fac spume. Este o diferență.

Curtea Constituțională a PD-L și UDMR

Curtea Constituțională a decis, cu majoritate (spune lumea cu 5 la 4), că legea pensiilor adoptată prin fraudă parlamentară și cu grave carențe constituționale pe fond este constituțională. Comunicatul Curții din 6 octombrie 2010 este fără echivoc.

6 octombrie 2010

COMUNICAT DE PRESĂ

În şedinţa din ziua de 6 octombrie 2010, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.a) din Constituţia României şi al art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a soluţionat, în cadrul controlului anterior promulgării, sesizările referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind sistemul unitar de pensii publice, formulate de un număr de 55 de deputaţi aparţinând grupului parlamentar al P.N.L., respectiv 33 de senatori din grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.

În urma deliberărilor, Plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a constatat că legea sus-menţionată este constituţională.

Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României.

BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prin această decizie am ajuns la limită. Curtea Constituțională a devenit unul dintre instrumentele de presiune ale puterii portocalii. Eu, cetățeanul român Crăciun Florin nu recunosc constituționalitatea acestei decizii și o voi ataca. Direct, pe blog și în mediul social în care activez și, ca persoană afectată de abuzul acestei Curți Constituționale, devenită parte integrantă a Guvernării Băsescu-Boc-Udrea, în instanța de judecată competentă română, pentru a îndeplini condiția obligatorie pentru a putea merge la CEDO.

Prin politizarea Curții Constituționale și astfel prin devalorizarea unei instituții care ar fi trebuit să participe la apărarea democrației în România s-a ajuns la o necesitate socială: regândirea sistemului democratic în România. Ori acceptăm dictatura ori luptăm împotriva ei. Un pas important este modificarea Constituției actuale și adoptarea unor prevederi care să facă imposibile, în viitor, acțiunile destabilizatoare ale unui „Băsescu”. Una dintre prevederi va trebui să se refere la trecerea controlului de constituționalitate al legilor la o secție specială a Inaltei Curți de Casație și Justiție și desființarea, astfel, a actualei Curți Constituționale. Trebuie să fim hotărâți să ducem în fața unei instanțe competente judecarea oricăror litigii, chiar și a celor constituționale. Să terminăm cu politicianismul oribil practicat înainte de PSD (o mai face și acum) și în special cu cel practicat de PD-L și UDMR.

Curtea Constituțională din România și-a arătat cu acest prilej adevărata față. Este un organ de presiune al PD-L și UDMR. Trebuie desființată.

Cu privire la lega pensiilor mai avem o singură soluție. CEDO. Dacă nici acolo nu reușim ... va trebui să repetăm anul 1989 !

Emil Boc sau „repetentul” constituțional.

Asta este activitatea pentru care Emil Boc, „repetentul” la disciplina „Drept constituțional”, ar trebui să o perfecționeze și să o ducă până la cele mai înalte culmi. Se pricepe la ea și are potențial de perfecționare. Nu conducerea unui Guvern. Ca premier este total depășit.

Mai zilele trecute, cosașul din imagine a perorat în fațe presei despre CEDO și hotărârile acestei instanțe internaționale, în sprijinul acțiunii abuzive a Guvernului de tăiere a pensiilor aflate în plată cu 15% și, a se reține bine, a modificării legilor care reglementează pensiile prin al doilea proiect de lege prin care vrea să își asume răspunderea în sensul desființării unor drepturi câștigate și modificării, aleatoriu - după cum consideră la un moment dat Guvernul -, cuantumului acestora.

Dovadă a faptului că este în derivă, utecistul politruc comunist Emil Boc devenit politruc portocaliu nu face diferența între competența CEDO și competența Curții Constituționale a României și, nu face diferența între obligațiile lui și ale Guvernului și obligațiile Parlamentului. De aici se nasc tot felul de confuzii iar lumea necunoscătoare crede. Iar presa nu îi atrage atenția că a luat-o pe arătură. Dar presa știe ? Aici este aici.

CEDO judecă și ia decizii în situațiile în care o persoană a fost vătămată într-un drept al său de puterea din statele semnatare a Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. CEDO judecă numai respectarea prevederilor Convenției.
În fine, „constituționalistul” Emil Boc a venit cu o soluție CEDO însă după interpretarea lui (nu am găsit speța așa cum o prezintă el !)

De asemenea, în practica europeană, CEDO a statuat, într-o speţă din anul 2009 - Andreeva împotriva Letoniei - faptul că legea garantează dreptul la pensie, dar nu şi întinderea acestui drept, cuantumul. “Cuantumul diferă în funcţie de cât poate să-şi permită sistemul respectiv la un moment dat - şi spune aici Curtea Europeană: „cuantumul pensiei poate fi modificat printr-un act subsecvent cu valoare egală şi numai pentru viitor, adică prin lege”. Deci, din acest punct de vedere, şi practica europeană consacră faptul că în anumite situaţii pentru corectarea deficitului bugetar ai nevoie de asemenea măsuri”, a comentat premierul Emil Boc.

Parol, să mori tu ?! Panarama asta de Boc nu mai are simțul măsurii.

Numai că, în avizul Consiliului Legislativ la proiectul de lege privind sistemul public de pensii (făcut zob de CL !) - aici, la Iosif Buble, în ultima parte a textului, este dată ca referință următoarea speță care îl contrazice pe „constituționalistul” Emil Boc

„În cazul Akdeejeva versus Letonia (2007), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat statul leton la despăgubiri, stabilind că a fost încălcat articolul 6 din Convenția Drepturilor Omului și articolul 1 din Protocolul 1 în cazul în care se procedează la recalcularea în minus a pensiei, dat fiind că este vorba despre un drept câștigat”.

O fi vorba despre același caz ? La care „constituționalistul” Emil Boc și-a adus contribuția ?”

Articolul 6 din Convenție se referă la dreptul persoanelor la un proces echitabil. Probabil că în Letonia acest drept a fost încălcat. Normal, în interesul statului. Ca atare nu suntem singurii din Europa unde Justiția face jocul politic al puterii !

De interes este însă articolul 1 din Protocolul adițional (Protocolul 1) la Convenție, pe care îl pun mai jos:

Articolul 1 –- Protecția proprietății

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Consiliul Legislativ a venit în ajutorul handicapaților de la Guvernul Băsescu-Boc-Udrea și cu alte exemple, cum ar fi cazul Muller versus Austria, dar și numeroase alte spețe, unde CEDO a decis constant că „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrânețe”.

Și pentru a completa cu ce spune Curtea Constituțională a României, spunere despre care „constituționalistul” Emil Boc nu are habar, voi pune mai jos textul avizului Consiliului Legislativ care cuprinde, cu claritate, toate exemplificările.
Ca să închei postarea, recomand celor care citesc revederea expunerilor de motive ale Guvernului pentru susținerea celor două proiecte de lege pe care vrea Emil Boc să angajeze răspunderea Guvernului. În primul proiect motivul principal este primirea unei tranșe de împrumut de la o bancă iar în al doilea este reintroducerea egalitarismului în societate. Revenirea pa perioada comunistă este obiectivul lui Băsescu și al PD-L, cel real. La care, spre rușinea lor, s-au angajat și cei din UDMR.

Să nu uit. Avem obligația, toți cei afectați de abuzurile puterii portocalii să ne apărăm drepturile. Nu putem pretinde că vrem să trăim într-un stat de drept dacă nu acceptăm faptul că ne revine dreptul dar și obligația corelativă de a cere instanțelor competente, române și internaționale, să ne apere dreptul. Dacă stăm și admirăm pe ceilalți care „luptă” pentru statul de drept și așteptăm „para mălăiață în gura lui nătăfleață” suntem niște fraieri. Niște prosti. Indiferent că avem școală sau nu, că ne lăudăm cu geamantane de diplome sau nu. Cel ce nu-și apără dreptul, în oricare formă a protestului prevăzută de lege, este un mare prost. Acela își face un deserviciu nu doar sie ci și familiei, copiilor, rudelor și prin ei întregii societăți.

Avem acțiuni la instanțe și trebuie să acționăm. Cererile de chemare în judecată au suficiente materiale la dispoziție care să le probeze justețea: actele normative abuzive, expunerile lor de motive, decizii ale Curții Constituționale, decizii ale CEDO, actele de pensie și fluturașii primiți în fiecare lună etc. Voi posta ori de câte ori am posibilitatea în ajutorul celor care au de gând să acționeze.

Ordine publică și siguranță națională

Am urmărit o emisiune la TVR în această seară, cu un fel de „masă rotundă” la care au evoluat Șeitan, Frunda, Mitrea și Vosganian.

Interesantă. Chiar foarte interesantă.

S-a ajuns și la motivarea constituțională anunțată de Boc: aplicarea prevederilor Art. 53 - Restrângerea unor drepturi sau al unor libertăți, din Constituție.

Boc a spus că temeiul va fi pe „ordine publică și siguranță națională”. Numai că textul constituțional are mai multe situații, în paragraful respectiv:

- apărarea securității naționale, (deci este o virgulă și se referă la apărarea acesteia !)

- a ordinii publice, (tot apărarea !)

- a sănătății ori a moralei publice, (tot apărarea !)

- a drepturilor și libertăților cetățenilor (tot apărarea !).

Nu mai continui cu celelalte situații, pentru că nu se pot motiva în această situație.

A intervenit o doamnă, secretar de stat la Justiție, care a exemplificat cu o hotărâre a CEDO care ar fi inclus în domeniul siguranței naționale și „securitatea economică”. Voi vedea cum justifică Guvernul de handicapați această acțiune. Mă voi documenta asupra hotărârii CEDO pentru a vedea despre ce anume este vorba.

Până voi ajunge la ce am nevoie pentru o analiză corectă, constat că se desfășoară o acțiune de descurajare a eventualelor acțiuni în justiție și la Curtea Constituțională și chiar la CEDO împotriva măsurilor Guvernului. Cu mine au greșit.

Însuși tâlharul de la Cotroceni a declarat că au avut, după mintea lui și a consilierilor de doi bani bucata pe care i-a consultat, două soluții. Fie taie pensii, salarii și ajutoare de tot felul fie măresc taxele și impozitele. De la început dispare caracterul excepțional al măsurilor ! Nu mai este o problemă de securitate națională. Este o problemă de politici economice ale unui Guvern care a prăduit banii de la buget pentru clientela politică și pentru că este incapabil să recunoască că a greșit grav de la instalarea în decembrie 2008, faultând grosolan mediul economic încearcă să fure din proprietățile românilor (salarii, pensii, ajutoare sociale) pentru a acoperi găurile produse.

Mai mult, Vosganian a arătat că mai sunt și alte căi pentru acoperirea deficitului creat de guvernarea insonștientă a PD-L. Deci, există și alte căi de rezolvare a situației. Acum îmi dau seama că ieșirile lui Isărescu (lăudat de Frunda) au drept scop acoperirea măsurilor aiuritoare cu recomandarea „expertului” Isărescu. Jalnic personaj al unui teatru ieftin. Când mă gândesc că ginerele era să ne devină premier parcă înclin a crede că s-a stricat și Isărescu.

Fără a avea materialele necesare la dispoziție constat că nu există urgența care să justifice aplicarea prevederilor art. 53 din Constituție.

Mai mult, dar o să mă ocup mâine, dementul Boc a început să latre comunistoid în sensul că ei vor face ordine în țară astfel încât să fie restabilită egalitatea ! Dacă este egalitatea de pe timpul comunismului, atunci măsurile băseciano-bocciste „au acoperire”.

De observat și faptul că Boc și Băsescu vor să introducă la pachet două legi. Una care să „asigure” acoperirea deficitului bugetar și o a doua care se va referi doar la pensii. Practic, a doua lege este acea lege a pensiilor cu recalculări, cu introducerea pensiilor de stat în sistemul public de pensii, limitarea pensiilor militare la 3.000 lei ... Opoziția față de proiectul legii pensiilor aflat în Parlament va dispare. Cei care se opun acum împotriva acestui proiect nu vor vota moțiunea de cenzură pe care o va depune opoziția.

Este evident faptul că măsura scăderii cu 15% a pensiilor este pasul pregătitor pentru urmarea scăderilor pe care le va genera legea neconstituțională a pensiilor aflată în dezbaterea Parlamentului.

De aceea nu pot crede că măsurile preconizate sunt cu caracter temporar, până la 31 decembrie 2010 ! Mai mult, Răzvan Dumitrescu a citit un paragraf din scrisoarea către FMI în care Boc și handicapații lui susțin că vor lua măsuri suplimentare, ca mărirea taxelor și impozitelor dacă nu se vor încadra în deficitul convenit.

Este clar că Băsescu a gândit această stare de criză pentru a trece actele normative neconstituționale, împiedicate în Parlament, cu votul pentru, al celor care se opun acum.

Colegul Mircovici, deputat la minorități, s-a zbătut enorm pentru pensiile militare. Dacă nu votează în favoarea moțiunii opoziției, devine sperjur.