Florin Cîțu: istoria se repetă. România a intrat în scenariul care a dus la criza din 2009-2010

Mi-am propus să preiau postările de pe Facebook ale lui Florin Cîțu pe blog. Mi-am propus să fiu unul dintre cei care promovează analizele lui cu privire la starea economiei. Pentru că avem parte de prea multă minciună. Atât din partea politicienilor puterii PSD-ALDE cu sprijinul UDMR cât și din partea presei aservite acestora.

Voi promova ideile și analizele lui pentru că este afectată grav libertatea mea și a celorlalți cetățeni din cauza incompetenței celor care guvernează, din cauza iresponsabilității de care dau dovadă cei aflați la putere.

Ieri, Florin Cîțu a pus o situație statistică. Ne spune și ce se întâmplă de fapt. Această guvernare ne duce către o altă criză economică gravă. Chiar mai gravă decât cea din 2007-2008 !

„Istoria se repeta

Stiu. Un grafic. Dar nu va speriati. Este simplu.

Graficul arata ceea ce explicam ieri- istoria se repeta.

Consumul final a depasit ca valoare (milioane lei in grafic) PIB-ul. Acelasi lucru s-a intamplat in 2006-2008. Fara dubiu motorul principal al cresterii economice, atunci si acum, - consumul stimulat de politici economice prociclice.

Acum situatia este mult mai proasta pentru noi. Investiile scad, datoria publica este de 4 ori mai mare ca in 2008, mai multi romani au plecat in strainatate.

Guvernul PSD isi bate joc de aceasta crestere economica. Un guvern responsabil ar fi permis investitiilor sa creasca in economie, ar fi investit in infrastructura si ar fi redus deficitul estimat (crestere economica mai mare decat estimata). Dar guvernul PSD si Dragnea NU sunt responsabili si NU sunt interesati de viitorul Romaniei. Vor doar sa se asigure ca ai lor au luat pensiile si salariile mai mari si si-au primit banii prin multitudinea de subventii si programe de la guvern introduse in primele 6 luni de guvernare.
Sursa grafic: INS”

Voi lua și postarea lui Florin Cîțu de ieri pentru că este foarte importantă. Practic, cei care vor citi, vor înțelege mai bine graficul de sus (mă refer la cei care sunt, la fel ca mine, cu o altă pregătire profesională).

„Florin Cîţu
17 august la 10:04 · 
Dragnea o coopteaza pe Mama Omida in echipa de guvernare!! (numai vrajile il mai salveaza, cu vrajeala nu mai poate)

Ii cam ia pe nepregatite cresterea economica pe PSD-isti. Pentru a 2-a oara in acest an reactioneaza uimiti la “cea mai mare “ crestere economica din UE. Ce nu spun PSD-istii este ca in primul trimestru Irlanda a fost “campioana” iar acum 7 tari inca nu au raportat datele pentru trimestrul doi. Dar nu conteaza asa mult. Conteaza ca reactia PSD-istilor spune adevarul despre aceasta economie.

PSD-istii nu pot sa ascunda ceea ce simte toata tara: am mai vazut acest film si s-a terminat foarte prost pentru noi.

"In primul semestru al anului 2008, crestere PIB a fost de 8,8%, record absolut dupa 1990 si cel mai rapid ritm de crestere din UE. Economia Romaniei are sanse de crestere cu circa 9% in 2008, potrivit estimarilor Comisiei Nationale de Prognoza” (Calin Popescu Tariceanu, 17 Septemebrie 2008). Declaratie data la 2 zile dupa falimentul Lehman Brother si cu cateva saptamani inainte ca Romania sa intre intr-o criza economica care reducea PIB-ul la nivelul celul din 2006. PIB-ul a ramas la acel nivel pana in 2015.

In acest moment conditiile economice sunt cele din vara lui 2007 (putin mai rele chiar). Se mai poate salva situatia. Iata cateva argumente care pe mine ma fac sa cred ca vom cadea mult mai rau dupa euforia din perioada 20015-2018:

1. In primele 6 luni cresterea economica a venit la pachet cu un deficit bugetar record. Prima dovada de iresponsabilitate. Cand ai crestere economica mai rapida decat asteptarile, ar trebui sa incasezi mai mult, sa ai surplus bugetar si sa incepi sa platesti din datoria publica. In 2008 Romania a avea o datorie publica de 13% din PIB. Cand economia a intrat in criza (inevitabil dupa dezamatul din 2005-2008) a trebuit sa se imprumute de la FMI pentru ca investitorii imprumutau statul cu dobanzi de peste 14% pe termen foarte scurt. Care ar fi acum dobanzile pe care le-ar cere acestia in conditiile unei datorii publice de 40% din PIB? Costul dobanzilor, bineinteles ca nu este platit de politicenii iresponsabili, Dragnea si echipa lui. Nu . Este platit de noi toti.

2. In acelasi timp in care PSD-isitii, cu mic cu mare, se lauda cu cresterea economica produsa de sectorul privat, investiile nete in economie scad cu 3% iar investitiile straine directe sunt mai mici cu 15% fata de anul precedent. Ce nu le convine investitorilor? Este simplu. Au inteles ca nota de plata pentru aceasta crestere economica, sustinuta de cresteri salariale in sectorul bugetar si subventii, le vine tot lor. Cand Romania a intrat in criza in 2009 somajul a crescut imediat dar numai in sectorul privat in timp ce numarul firmelor private care au dat faliment a crescut exponential. In tot acest timp companiile de stat acumulau arierate (nu-si plateau facturile) catre secotrul privat, 3% din PIB (!!!) iar companiilor de stat li se iertau datoriile fata de buget. Dupa ce ai platit dezmatul politicilor economice din perioada 2005-2008 nu mai ai nici chef si nici resurse pentru a plati bairamul inceput de Ponta si continuat de Dragnea.

3. Lipsa fortei de munca, alaturi de lipsa infrastructurii, reprezinta frana pentru perioada imediat urmatoare. Romanii fug de Romania cu o viteza ametitoare- 9 romani pe ora. De ce fug? Nu au incredere in Dragnea, Valcov, Tudose, sau nu vor sa plateasca pentru dezmatul deciziilor acestora? Ambele. Productivitatea nu creste peste noapte ca sa putem sa producem mai mult cu aceiasi oameni. Avem nevoie de investitii, in special in tehnologie. Dar investitiile scad sau sunt taiate. Atunci este nevoie de forta de munca dar aici dupa ce au plecat 3.5 milioane de romani in afara tarii, cu aproxiamtiv 300 de mii care beneficiaza de ajutoare sociale si alte cateva sute de mii pensionati de la stat anticipat si angajati tot la stat pe pensii si salarii de lux, nu ai cum sa produci mai mult. Este doar o problema de timp, cateva trimestre, pana te lovesti de zid. Rau.

4. Inflatia. Cresterea economica accelerata in conditiile lipsei de resurse, forta de munca si capital, duce inevitabil la cresterea preturilor. Este modul simplu prin care economia semnalizaeaza ca incepe sa se (supra)incalzeasca. Banca centrala, foarte ciudat de altfel, spune ca va permite inflatiei sa creasca mult peste tinta pana sa intervina cu cresterea dobanzilor. Eu nu cred ca BNR nu-si va respecata mandatul- stablitatea preturilor cu inflatie de 2.5%. Urmeaza dobanzi mai mari, si asta repede.

Concluzia mea in acest context este simpla: din 2015 economia Romaniei a intrat exact in scenariul care a dus la criza din 2009-2010. Fara investitii si fara o realxare pe piata fortei de munca (mai multi oameni) economia se prabuseste in cateva trimestre. Problema este ca se prabuseste in conditii mult mai proaste ca cele din 2008. Cu o datorie publica de aproape 4 ori mai mare si cu romani care nu stiu cum sa paraseasca tara mai repede.

Dragnea si ai lui se lauda cu o crestere economica “record”. Dar romanii care pleaca, investitorii straini si cei autohnoni, vad ca este singurul lucru cu care se pot lauda acesti impostori. La orice altceva Romania se afla la coada oricarui clasament. Liviule, rata somajului mica arata ca romanii fug din tara nu ca apar locuri noi de munca. Nu trece rata somajului la pozitive!

Romania este ultima la productivitate, numar de km de autostrada, PIB/capita, calitatea serviciilor publice, libertate economica si exceleaza la grad de saracie, coruptie, birocratie, hartuirea contribuabilui de stat. Acestea sunt lucrurile care au nevoie imediata de solutii din partea noastra!!! Dragnea nu le are.”

De aceea este nevoie ca urgent, foarte urgent să oprim această guvernare catastrofală. Coincidență sau nu, susținătorul acestei guvernări este nimeni altul decât Călin Anton Popescu Tăriceanu, cel care a condus România către criza din 2009-2010 sub presiunea Parlamentului dominat, până în 2008, de PSD ! Tăriceanu a fost sprijinit în Parlament de PSD ! Atunci s-au închegat relațiile dintre PSD și PDL, care mai apoi au și guvernat împreună ! Amintirile unora de pe atunci arătau cum PSD și PDL au lucrat pentru o „căsătorie” politică anti-PNL încă din 2006, cu „socrul” Sârbu ca vârf de lance. După ce au format primul guvern Boc, și unii și alții s-au lăudat că au avut „viziuni politice înalte”. Și criza din 2009-2010 a fost pregătită în Parlament. Unii ar trebui să își amintească de legile date pe atunci, cum ar fi legea salarizării personalului din învățământ (o creștere cu 50%), susținută și de PSD - cu autor cunoscut, Andronescu -, dar și de PDL - cu Băsescu și Boc ca vârf de lance -, secondați de unii specialiști care astăzi au alte păreri, cu privire la cum se construiește bugetul, cum se distribuie banii de am ajuns să avem scăderi de salarii și alte venituri în timp ce pupila lui Băsescu, Elena Udrea, arunca cu banii bugetului pe terenuri de fotbal în pantă, bazine olimpice în sate fără tineri și parcuri pentru copii în sate în care ultimul copil se născuse cu 30 de ani în urmă.

Harababură

Nici nu știu de care să mă leg și cu care să încep.

Guvernul paiațelor portocalii își angajează răspunderea pe Codul muncii clocit pe undeva pe la niște multinaționale și pus în brațele pedeliștilor de la Cotroceni care, după o anume prelucrare, l-au trimis spre executare, după mimarea dialogului cu sindicatele și patronatele, Guvernului Boc. Sindicatele au făcut propuneri, celelalte patronate (altele decât cele reprezentate de (Sp)Agathon) au făcut propuneri, opinia publică a evidențiat bulibășeala din noul Cod, presa a dezbătut aprins iar Guvernul a respins tot. Tot ce a venit peste voința cotroceniștilor portocalii. Aseară, la RTv, niște ăștia ai puterii mai că nu au sărit la bătaie contra celor care criticau „minunăția” care va afecta o întreagă țară. Iar noi adăugăm încă un act normativ care va suferi severe amputări după ce portocalii și udemeriștii vor fi debarcați de la putere cu, normal, daunele ce urmează a fi plătite de stat pentru cei care vor suferi din cauza voințelor băsesciene.

Fără a face un calcul, nu pot să îl fac pentru că este imposibil acum, constat că statul adaugă la datoria publică aproape cât a împrumutat de la FMI. Sunt daunele provocate românilor de săvârșirea abuzurilor guvernării băsesciene. Instanțele naționale dau hotărâri pe bandă rulantă în favoarea celor afectați de legile anti-naționale ale băsescienilor portocalii, instanțele europene au admis sau sunt pe cale să admită acțiunile românilor care reclamă încălcare Convenției Europene asupra Drepturilor Omului și a tratatelor europene la care România a devenit parte, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană. Statul este găsit vinovat, statul este pus să plătească daunele, inclusiv cele morale, iar noi suntem cei care în loc să beneficiem de folosirea chibzuită și eficientă social a banilor din bugetul național vom vedea cum acesta, ani și ani de zile, va avea ca primă obligație achitarea datoriilor acumulate cu inconștiență de guvernarea portocalie.

Statul este pus la plată însă refuză. Băsescu, pe de o parte, Isărescu pe de alta, Mungiu pe alături și tot felul de alți analiști cu aură portocalie acuză Justiția că prin hotărârile ce le ia afectează politica economică a statului condus de guvernarea portocalie. Critica induce o idee falsă. Este o continuare a unui concept potrivit căruia „economicul prevalează în fața juridicului”, concept expus în notele de fundamentare și expunerile de motive cu care actuala guvernare și-a susținut majoritatea actelor normative prin care au fost desființate drepturi ale cetățenilor și au fost modificate, substanțial, reguli după care societatea românească a funcționat de ani și ani de zile. Practic, prin conceptul promovat de Isărescu și Băsescu se desființează statul de drept și se introduce statul de „drepți”, „economicul” și interesele acestuia fiind stabilite la nivelul BNR și al partidului de guvernare iar juridicul, legile în vigoare, este supus schimbării funcție de cum reacționează Isărescu sau Băsescu la o stare sau o situație economică dată. O tâmpenie. Băsescu, Isărescu și restul de handicapați care participă la actuala guvernare acționează pentru distrugerea, din temelii, a statului român și doresc să îl reconstruiască, dacă pot spune așa, după niște modele preluate de aiurea pe considerentul că „schemele” folosite în alte state sunt mai bune ca ale noastre. Mai pe de-a dreptul, incapabili să participe la o construcție națională vor să ne cloneze, ca stat, după un model cotrocenist care folosește elemente disparate luate de la mai multe state. Iar modelele lor sunt azi, din informațiile pe care presa le pune la dispoziție, în situația în care își reanalizează organizarea statală, au loc consultări lungi cu populația prin intermediul presei locale și a întâlnirilor comunale, iau în considerare ca fiind obligatorie tradiția culturală locală și iau decizii abia după ce întreaga populație este convinsă că pasul „X” poate fi făcut fără a afecta substanțial drepturile și libertățile civile și ordinea de drept locală. Ce mai, altfel de țari, altfel de conducători.

Constat că nu există nici o diferență între comportamentul lui Bercea Mondial și Traian Băsescu. Din motivarea instanței la admiterea cererii procurorului pentru arestarea preventivă a acestuia rețin ideea că individul are o atitudine dominatoare față de cei din jur și că se folosește de relațiile pe care și le-a format în timp pentru a arăta că el este exonerat de răspunderea penală. Mă întorc la Traian Băsescu și constat că individul nu diferă, de loc, de tipul reprezentat de Bercea Mondial. Ca relații la care a apelat Băsescu pentru a arătat că are susținere (europeană și mondială) au fost pomenite de individ dar și de aliații lui „marele licurici” de peste ocean, Sarkozy, Merkel, Berlusconi și alte figuri politice ale momentului. Nu trebuie să îi uit pe vizibilii parlamentari europeni ai popularilor, indivizi excentrici, în mijlocul cărora evoluează EBA, fiica incultă a cotrocenistului șef, procuroarea stalinistă Monica Macovei, aiuritorul de cuvinte fără conținut Cristian Preda, aburitoarea „speranță” la guvernare Teodor Stolojan etc. Nu degeaba Băsescu a fost gratulat cu epitete semnificative de către majoritatea românilor: derbedeu, golan, javră ordinară etc.

În afara arestărilor din punctele de trecere a frontierei, arestări spectaculoase însă nelămuritoare pentru cineva care are cunoștințe de drept, cât de cât, se vehiculează în presă unele informații despre încercările cotrocenistului șef de a reface imaginea șifonată a PD-L în vederea obținerii unui scor bun la alegerile din 2012. Prioritatea o reprezintă schimbarea lui Boc din fruntea Guvernului, obstrucționarea grupării BVB de a pune mâna pe putere în partid, modificările legislative necesare pentru a da mai multă siguranță poziției de Președinte al României, în condițiile în care se prefigurează posibilitatea ca o majoritate parlamentară ostilă să poată dispune suspendarea lui Traian Băsescu iar aceasta să fie confirmată prin referendum. O astfel de acțiune este posibilă.

Schimbarea premierului nu este dorită de PD-L, UDMR și UNPR. Plus minoritățile. Caut un răspuns. Posibil ca un nou premier să aibă o altă abordare a problemelor. Să respecte cererile lui Băsescu însă să afecteze pe unii și alții aflați la guvernare. Premierul are o putere imensă în Guvern. Miniștrii nu pot promova sau vota ceva în ședința de Guvern dacă premierul nu este de acord. Mai mult, ministrul care nu joacă cum vrea premierul poate fi schimbat urgent. Dacă Băsescu nu joacă cum vrea premierul, acesta are la îndemână cel nai puternic argument: demisia. Iar demisia premierului poate duce la alegeri anticipate ceea ce nu este de dorit. Bașca faptul că premierul nou, tehnocrat să spunem, poate dispune ca folosirea fondurilor bugetare să aibă o altă abordare și, așa, să excludă de la „țâța vacii” profitorii portocalii. O eventuală analiză pe oportunitatea politicilor bugetare dă fiori portocaliilor guvernanți și parlamentari. Există pericolul ca sălile de sport, patinoarele, parcurile comunale cocoțate în vârf de munte, telegondolele și alte aiureli promovate de puterea portocalie ca „programe de investiții” să fie stopate iar multe dintre ele desființate. Să vedem cine va câștiga. Băsescu sau partidul ? Nu mai spun de faptul că UDMR așteaptă și el anumite pomeni politice, pomeni ce pot fi înlăturate de un nou premier. UNPR are, la rândul lui, alte așteptări. Un tehnocrat în funcția de premier cu sprijinul lui Băsescu este un mare pericol pentru întreaga suflare verde-portocalie.

Trag concluzia că PSD lucrează la fragilizarea USL. Acordurile locale între organizațiile PSD și cele ale PRM fac rău alianței. UDMR dă semnale clare că nu poate veni alături de cei care colaborează cu PRM. În aceste condiții, obiectivul alianței de dărâmare a guvernului în acest an pică. PRM nu are reprezentare parlamentară și nici nu cred că sondajele îl vor duce în Parlament. PRM în vecinătatea alianței poate însă fragiliza PNL. Iar PNL trebuie să aibă o poziție. Asocierea, chiar conjuncturală, a PNL cu PRM este de neacceptat. Se poate păstra alianța abia încropită cu o declarație comună a conducerii USL că alianțele politice locale ale PSD cu PRM nu aduc PRM în cadrul alianței USL.

PSD a mai jucat murdar și anul trecut. Unele moțiuni de cenzură au picat iar unele legi au trecut din cauza lui Ponta și a parlamentarilor PSD care simpatizează cu PD-L și Traian Băsescu. Acum PSD joacă iar murdar. Păcat. Lacomi, pesediștii au șansa să distrugă USL. Posibil că o vor face dacă analizele le spun că împreună cu PRM obțin o majoritate relativă în viitorul Parlament.

PNL tace și nu este bine. Sunt probleme la care trebuie reacționat cu fermitate. Voi urmări să văd cum decurg treburile.

Curtea Constituțională a PD-L și UDMR

Curtea Constituțională a decis, cu majoritate (spune lumea cu 5 la 4), că legea pensiilor adoptată prin fraudă parlamentară și cu grave carențe constituționale pe fond este constituțională. Comunicatul Curții din 6 octombrie 2010 este fără echivoc.

6 octombrie 2010

COMUNICAT DE PRESĂ

În şedinţa din ziua de 6 octombrie 2010, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.a) din Constituţia României şi al art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a soluţionat, în cadrul controlului anterior promulgării, sesizările referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind sistemul unitar de pensii publice, formulate de un număr de 55 de deputaţi aparţinând grupului parlamentar al P.N.L., respectiv 33 de senatori din grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.

În urma deliberărilor, Plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a constatat că legea sus-menţionată este constituţională.

Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României.

BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prin această decizie am ajuns la limită. Curtea Constituțională a devenit unul dintre instrumentele de presiune ale puterii portocalii. Eu, cetățeanul român Crăciun Florin nu recunosc constituționalitatea acestei decizii și o voi ataca. Direct, pe blog și în mediul social în care activez și, ca persoană afectată de abuzul acestei Curți Constituționale, devenită parte integrantă a Guvernării Băsescu-Boc-Udrea, în instanța de judecată competentă română, pentru a îndeplini condiția obligatorie pentru a putea merge la CEDO.

Prin politizarea Curții Constituționale și astfel prin devalorizarea unei instituții care ar fi trebuit să participe la apărarea democrației în România s-a ajuns la o necesitate socială: regândirea sistemului democratic în România. Ori acceptăm dictatura ori luptăm împotriva ei. Un pas important este modificarea Constituției actuale și adoptarea unor prevederi care să facă imposibile, în viitor, acțiunile destabilizatoare ale unui „Băsescu”. Una dintre prevederi va trebui să se refere la trecerea controlului de constituționalitate al legilor la o secție specială a Inaltei Curți de Casație și Justiție și desființarea, astfel, a actualei Curți Constituționale. Trebuie să fim hotărâți să ducem în fața unei instanțe competente judecarea oricăror litigii, chiar și a celor constituționale. Să terminăm cu politicianismul oribil practicat înainte de PSD (o mai face și acum) și în special cu cel practicat de PD-L și UDMR.

Curtea Constituțională din România și-a arătat cu acest prilej adevărata față. Este un organ de presiune al PD-L și UDMR. Trebuie desființată.

Cu privire la lega pensiilor mai avem o singură soluție. CEDO. Dacă nici acolo nu reușim ... va trebui să repetăm anul 1989 !

Țara arde și baba se piaptănă.

Ce este important azi ? Ce act sau faptă poate avea influență asupra vieții noastre ? Ce comentăm ? Față de ce ne exprimăm poziția ? Întrebări. Întrebări. Răspunsuri ... alandala.

Televiziunile și ziarele toacă aiurea teme expirate sau inventate. Remanierea Guvernului sau măcar a unor miniștri, o nouă moțiune de cenzură pe care cei din PSD vor să o promoveze fără a avea sprijinul PNL, viața internă a PD-L ... Rahat. Specialiștii în datul cu părerea se simt importanți. Toacă indivizii cuvintele aiurea cu o plăcere bolnăvicioasă. Iar consumatorii de programe Tv primesc această crasă dezinformare din plin. Cei fără prea multă cunoaștere a propriilor drepturi dar și obligații, cei care au „o lene” naturală ce îi împiedică să se informeze în mod util, cei care nu citesc legi sau diferite acte de guvernământ (acolo unde se găsesc, până la urmă, acțiunile Guvernului) umblă disperați după „bârfa satului”. Cumva, la egalitate, se dezbracă „știri” despre tot felul de haimanale ahtiate după publicitate (așa-zisele VIP-uri românești) alături de zicerile și dezicerile pedeleprelor cu privire la tot felul de acte și fapte politice sau guvernamentale. Imaginea generală este de bordel. Țara a devenit un bordel uriaș. Târfele politice și guvernamentale care au ajuns în prim-planul atenției publice „oferă” dar nu săvârșesc. O să facem, o să dregem, o să ... Iar asta de ani și ani de zile. Am ajuns la concluzia că noi, românii, avem o plăcere diabolică să ne „hrănim” cu promisiuni. Ne sunt suficiente promisiunile. Și dăm, cu inconștiență, bani albi, adunați cu sudoare, pe „vrabia de pe gard” sau pe „pielea ursului din pădure”. Și dăm. Iar guvernarea portocalie a văzut că se poate. Așa că a trecut la treabă și pe lângă ce dăm noi ca proștii vine și ne mai ia. O parte din banii îi ia cu forța. Alții îi ia prin alte promisiuni total aiurea cum este acest „fond de solidaritate”.

Guvernarea este treaba partidului sau partidelor care au câștigat alegerile și care, cumva, au primit însărcinarea de a da premierul. Obiectul de activitate al unui Guvern este administrarea problemelor țării în baza prevederilor Constituției și a legilor în vigoare. Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a făcut pe dos. De la programul de guvernare, la legile bugetelor pe 2009 și 2010 și până la celelalte acte de guvernământ au negat supremația Constituției și au nesocotit legile în vigoare. Acolo unde legea nerespectată avea prevederi „deranjante” au promovat inițiative legislative care au schimbat regulile fără a corela schimbările cu restul legii sau a actelor normative ce influențează raporturile juridice între părțile ce aplică acele prevederi legale. S-a ajuns la haos. În Letonia, Curtea Constituțională a constatat că „dezechilibrul actual (al bugetului leton) a fost cauzat de decizii pripite și nefundamentate ale statului în această materie”. La noi este la fel. Acolo au fost niște decizii aiurea iar Guvernul leton a încercat, la fel ca panarama de Guvern portocaliu, să ducă efectele în spinarea populației, să ia banii acesteia pentru a acoperi găuri bugetare provocate de populism și nepricepere.

Ce a făcut Guvernul Băsescu-Boc-Udrea până acum ? Păi, cine vrea, poate vedea. Impozitul forfetar a distrus peste 100.000 firme mici și mijlocii. A crescut șomajul și numărul de pensionari. A introdus pensia minimă pentru cei care nu au contribuit vreodată la fondul de pensie - sute de mii de persoane. A început programe „de investiții” unde a „înțărcat dracu bălaia” - patinoare, săli de sport, alte aiureli. Referitor la acestea, se pune întrebarea, pe deplin temei, la ce sunt utile ? Lălăiala propagandistică trebuie tratată ca atare. Pentru că vine întrebarea: cât au dat la bugetul de stat comunitățile cadorisite cu aceste investiții ? Nu doar aici s-au dus banii aiurea, problema fiind de discutat în amănunțime, ci și în tot felul de investiții în infrastructura unor localități pentru uz local și nu național. De mai bine de un an de zile banii noștri se duc pentru bunăstarea cetățenilor unor localități din țară care au norocul să aibă la butoanele deciziilor de stat niște concetățeni. Eficiență economică - ioc. Pagubă în bugetul de stat „cât casa”. După ce ne-a luat banii prin taxe și impozite, guvernul portocaliilor hoți și incompetenți vrea să ne jefuiască prin adoptarea unor acte normative care pot fi catalogate ca „arme de nimicire în masă”.

Da. Este o mare problemă folosirea bugetului - adunat prin efortul tuturor cetățenilor țării - pentru bunăstarea doar a unora dintre cei privilegiați. Sunt curios să știu care a fost contribuția comunei natale a lui Boc la bugetul statului pe un an de zile ? Dar și a celorlalte localități care au primit programe de investiții cu bani de la bugetul centralizat al statului. Anul trecut am pomenit de cadourile făcute de Boc și guvernele conduse de el baronilor locali PD-L, cum este cazul lui Flutur de la Suceava care a fost cadorisit cu 25 mil. euro pentru achitarea notelor de plată ale Consiliului Județean pe proiectele locale. Proiectele locale. Nu naționale ! Dar nu este singurul caz. Nu mai spun de telegondola Ridzi sau „investițiile” în sărbătorile locale finanțate, în parte de la bugetul de stat. Dar aceste cheltuieli destrăbălate nu mai fac obiectul știrilor și analizelor. Pentru a satisface dorințele disperate ale clientelei politice s-a trecut la împrumuturi masive de la bănci. Statul a devenit un datornic slab. Datoria crește, exponențial datorită dobânzilor care adaugă, adaugă, adaugă ... Ar trebui ca prostul să plătească însă nu. Prostul nu plătește în România. Plătesc în schimb fraierii care se hrănesc cu „o să facem, o să dregem ...”.

Pentru că nu este destulă prostie aflăm, prin intermediul unora care sunt ceva mai curioși, că Biserica Ortodoxă Română este o altă căpușă la bugetul statului. Se bagă bani în prostie în biserici noi, refacerea altora, întreținerea lor, bașca salariile preoțimii. Totul de la bugetul statului ! Ce are biserica cu statul ? Suntem un stat religios ?

Dacă evaluăm cu atenție tot ce a făcut guvernarea portocalie până acum ajungem la concluzia că a risipit. Aiurea. Nu are o strategie la nivel național. Are interese private și se ocupă doar cu satisfacerea intereselor clienților politici. Biserica ar trebui scoasă de la bugetul statului. Cu totul. Credința este o problemă de conștiință a fiecărei persoane în parte nu o problemă de interes național. Eu nu sunt de acord să dau bani pentru Biserică prin buget. Mă duc la Biserica de care aparțin și fac o donație după metodele vechi. Iar sumele date Bisericii nu sunt impozitate ! Mai mult, la câte religii recunoscute sunt, statul face o discriminare în favoarea unora în detrimentul celorlalte. Până la urmă, Biserica, de orice religie este, este o activitate privată iar susținerea ei de către stat este o risipă. La fel partidele politice. Tot activități private sunt. Finanțarea partidelor politice ar trebui să înceteze. La fel ca Biserica, partidele trebuie să trăiască din contribuțiile membrilor săi. Susținerea de către stat este o risipă. Dacă nu își conving membrii vor dispare. Iar cei care vor protesta, să facă bine și să dea ei banii pentru ca Biserica sau partidul lor să traiască bine. Nu este treaba altora dacă există Biserica sau partidul „X” sau „Y”.

De asemenea, bugetul de stat nu are ce căuta în investițiile locale. Pentru asta sunt taxele locale. De aceea trebuie realizată descentralizarea administrativă. Dar nu este dorită de această guvernare portocalie. Descentralizarea administrativă ar modifica inclusiv reglementarea surselor de venit la bugetul centralizat al statului astfel că pupinii băsescieni colorați portocaliu numiți în deconcentrate și descentralizate nu ar mai avea asigurate sursele de venit promise în campania electorală. Lăsând mai mulți bani la administrația locală pentru nevoile acesteia așa cum au fost formulate de comunitatea respectivă salariile funcționarilor de stat de la nivel local ar fi la mărimea capacității administrației respective iar investițiile s-ar limita la posibilitatea acestor administrații de a le dezvolta. Doar așa s-ar ajunge la dezvoltarea inițiativei locale. Dar nu, statul centralizat portocaliu distorsionează realitatea (din interes politic pervers) astfel că apar pe hartă „în plină dezvoltare” localități care nu au perspectivă. De nici un fel. Iar acolo unde există perspectivă bate vântul „a pustie”.

Guvernul portocaliilor incompetenți măresc taxele. Cumplit. Acum se numesc „donații”. Din cauza incompetenței cheltuielile sociale la buget cresc în procente. Au ajuns la aproape 80%. În loc să scadă, cresc. După incompetenții guvernanți de vină sunt ... pensionarii și salariații bugetari. Să avem pardon, nu este treaba lor să crească veniturile bugetare și, mai ales, vine întrebarea: de ce să crească veniturile bugetare ? Mai mult, este treaba exclusiv a Guvernului să administreze în așa fel încât să stimuleze investitorii să aplice în noi întreprinderi, să dezvolte afacerile începute, să crească numărul de salariați și, în mod obligatoriu, să crească veniturile acestora pentru a aduce cererea alături de ofertă. Dacă ar fi procedat așa, procentul cheltuielilor sociale la buget ar scade. Ar fi o dovadă de bună guvernare. Creșterea lor are doar o denumire: proastă guvernare.

Ei bine, această întrebare pune, din punctul meu de vedere, paie pe foc. Ce obligații financiare are statul ? Salariile și pensiile (acolo unde pensiile din sistemul contributiv sunt administrate de stat) precum și pensiile de stat și cele de serviciu, asigurarea cheltuielilor cu aparatul de stat - instituțiile statului: Parlament, Justiția, Președinția, Guvernul, ministerele, agențiile guvernamentale -, datoria publică. Normal, veniturile la bugetul centralizat al statului ar trebui limitate la aceste nevoi. Dacă populația aprobă o investiție de interes național, atunci se stabilesc veniturile necesare pentru acea investiție. Se emite o lege care impune o taxă cu acea destinație. Acele venituri ar trebui să fie active doar pe perioada derulării investiției. La fel, în caz de război sau altă situație specială, ar trebui stabilite venituri suplimentare în limita obligațiilor statului - a administrației centrale -, la soluționarea acelei situații.

La noi este alandala. Sunt legi care impun taxe doar pentru ca o agenție, să spunem „X”, să existe. Avizul sau aprobarea dată de salariații respectivei agenții are influență „0” asupra funcționării întreprinderilor sau activității cetățenilor. Bani aruncați pe apa sâmbetei.

Eu zic că astea sunt o parte din problemele noastre. Nu că se adună la Snagov criminalii din PD-L, nu că Elena Udrea va ajunge sau nu șefa PD-L București, nu că unii pesediști au intrat în călduri și visează moțiuni de cenzură și nici că niște pupinbăsisti de la SAR fac din sistemul de pensii „o țeavă” care s-a umflat artificial iar măsurile Guvernului vin să o aducă la forma inițială.

Fuga de realitate

Ieri a fost o zi încărcată. Pedeleprele au reușit să își apere guvernul de incapabili și caricatura umană care stă, dar stă, în fotoliul de premier fără a avea habar de rolul și funcția Guvernului. Mesajul populației către aleșii din Parlament a fost ascultat însă ... a fost prea puțin respectat de băsescieni. Ajunși în Parlament, prin vot uninominal, pentru a respecta voința alegătorilor și-au uitat angajamentele. Și doar, „tata” lor le-a spus cum trebuie să se comporte:

Traian Basescu, noiembrie 2007, inaintea referendumului pentru votul uninominal, citat:

«In sfarsit, un alt avantaj al sistemului pe care eu l-am propus romanilor este responsabilizarea parlamentarului. El nu va mai putea sa fie indiferent fata de circumscriptia electorala, sa isi aduca aminte de circumscriptie doar in preajma campaniei electorale. Imi este cunoscut sentimentul pe care l-am avut cand am fost prima data ales uninominal, in calitate de primar general al Capitalei. Orice politician in momentul in care dobandeste calitatea de ales se responsabilizeaza imediat in raport cu cei care l-au ales. Stie ca isi datoreaza functia si succesul in politica celor care l-au ales, stie ca daca vrea sa mai faca politica trebuie sa aiba cea mai mare parte a actiunilor lui in acord cu vointa celor care l-au ales.»

Iau citatul de la Lilick. Este mai hărnicuță.

Tot ieri, au fost luări de cuvânt de la tribuna Parlamentului de tot felul. Emil Boc a strălucit prin discursul isteric comunistoid. Când l-am auzit cum începe să țipe m-am dus cu gândul la cuvântările „tovarășului”, da, la Nicolae Ceaușescu. Tinerii nu au întipărită în minte o scenă din plenarele CC al PCR, din cuvântările „tovarășului” prezentate la TVR însă eu și ceilalți ca mine care am trăit 40 de ani în acel regim acestea sunt prezente. Sunt scene pe care nu credeam să mai apuc să le văd. Ieri, Emil Boc a intervenit brutal în viata mea și mi-a atras atenția că PCR a renăscut, viguros, sub forma PD-L. Ieri, Emil Boc mi-a atras atenția că avem un nou „tovarăș”, unul care ne hotărăște soarta, care dispune de viața noastră, care dispune de bunurile noastre și că orice idee de libertate, demnitate, onoare, proprietate are drept de viață dacă și numai dacă are avizul favorabil al hienelor portocalii.

Dar tot ieri s-a produs și Crin Antonescu cu cel mai bun discurs politic posibil.


Vezi mai multe video din Politica

Iar de aici vedem adevărata problemă a României: atacul asupra democrației. Atac produs de Traian Băsescu și banda de mafioți care îl asistă. Atac care s-a materializat în zilele trecute cu două acte normative care atentează la dreptul de proprietate - care a fost și este, după concepția portocaliilor băsescieni un moft, idee preluată de la înaintașul lor ion Iliescu, pentru toți ceilalți români mai puțin pentru clientela politică portocalie -, atac prin care se neagă principiile constituționale, drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Azi este iar o zi încărcată. O zi care își amintește din ce în ce mai puțin de ziua de ieri, de celelalte zile care s-au scurs din 6 mai și până acum, o zi care uită că mii și mii de oameni au ieșit aproape zilnic în stradă pentru a-și apăra drepturile acumulate cu sudoarea frunții într-o viață de om, nu se mai amintește de efortul disperat al bătrânilor care nu mai au viitor, al părinților care nu își mai pot hrăni copiii, al bolnavilor care nu mai au bani de medicamente ... Azi este în vogă zvonul că, vezi Doamne, Boc remaniază Guvernul. Toată presa s-a pliat pe această știre care nu schimbă cu nimic situația. Nu se schimbă nimic. Dar absolut nimic. Legile pe care Boc și-a angajat răspunderea își vor produce efectele dezastruoase. Politica portocalie va fi tot politică portocalie, furtul și jaful național va continua, dezastrul va fi la fel de profund. Presa fuge de realitate prin accentul pus pe această așa-zisă remaniere. Presa face astfel jocul portocaliilor !

Firave știri, rătăcite printre dezbaterile care vor să afle „nimic”, ne arată că PSD atacă la Curtea Constituțională cele două legi demente, că Inalta Curte de Casație și Justiție sesizează Curtea Constituțională asupra neconstituționalității prevederilor celor două acte normative devenite arme de distrugere în masă, că toți românii au mâini întinse spre ajutor de la partidele politice responsabile, de la organizații ale avocaților - români și străini -, de la sindicatele care nu au semnat acorduri de sprijin cu Videanu și Băsescu, de la ONG-urile care încă mai au în rândurile lor intelectuali cu „I” și nu pupinbăseșcieni. Se vorbește prea puțin despre ce și cum să facă românii să își apere drepturile.

Eu voi continua, aici, în spațiul limitat al blogului, să ofer tuturor celor care doresc să vadă și un alt punct de vedere, și o altă formulare, și o altă atitudine, să postez pentru a ajuta.

După ce voi avea acces la formulări pentru cererile de chemare în judecată, după ce le voi prelucra în sensul în care eu voi acționa, le voi pune pe blog. Argumente în favoarea declarării ca neconstituționale a majorității articolelor din legile pe care Boc și-a angajat răspunderea sunt. Multe. Enorm de multe. O parte dintre ele au fost expuse în postările mele anterioare, preluate de la AMR, de pe blogul jud. Cristi Danileț, din propriile analize. Aștept ca avocații liberali să ne ofere varianta lor de cerere de chemare în judecată. Le voi căuta și pe cele pe care le vor întocmi cei de la PSD, PC sau alte organizații și formațiuni.

Cel mai important acum este să ne pregătim, sufletește, pentru decizia de a da Guvernul în judecată. Putem câștiga și cu cât vom fi mai mulți, cu cât vom fi mai neabătuți în demersul pe care îl vom începe, cu atât va fi mai bine.

Pedeleprele pot veni cu diferite acțiuni prin care să încerce să descurajeze pe cei care vor da Guvernul în judecată. Vă rețin atenția că nu contează suma furată, contează actul de hoție. Un ban de îmi ia, tot hoție se cheamă. Iar hoțul trebuie trimis acolo unde îi este locul. După gratii. Acolo este locul lui Băsescu, Boc, Udrea, Videanu și a tuturor portocaliilor.

Guvernul. Marea grijă a superficialilor și „interesaților”

Presiune mare. Politică, jurnalistică, morală, academică, ne-academică, literară, muzicală, artistică ... Guvernul. Pe buzele tuturor. Vai sărmana țară, este în pericol să își piardă Guvernul. ! Retorică de doi bani.

Jurnaliștii o țin gaia-mațu cu posibilitatea căderii Guvernului iar cei intervievați umblă după cai-verzi pe pereți căutând răspunsuri elaborate pentru imaginea lor publică de „oameni deștepți”. Aiurea. Niște tăntălăi cu ifose atârnate de haine scumpe și exprimate prin cuvinte fără conținut.

Pedeleprele își apără interesele. Guvernul Băsescu-Boc-Udrea le dă voie și îi îndrumă la jaful național. Remarc faptul că unii au devenit „periculos” de sinceri ! Nu le stă în caracter. Au pus măgarului tichie de mărgăritar.

Analiștii de duzină, cei de televiziune, fac scenarii apocaliptice. Și cei politici și cei economici și nu mai spun de specialiștii în finanțe. Toți văd dezastrul în devalorizarea leului, în creșterea deficitului bugetar, în cursul din ce în ce mai săltăreț al leului față de euro, dolar și mai știu eu în care monedă străină la care se fac raportările BNR. Cuvântul zilei este „dezastru”. Dar nu văd dezastrul real al desființării statului de drept român. Nu văd că România părăsește, cu pași repezi, democrația. Nu văd cum s-a ajuns la legalizarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Nu văd politica fascistoidă a lui Băsescu. Devin părtași la un dezastru național și cer, cu nerușinare, să le fie recunoscute căruțele de diplome și contribuția științifică. Eu cred că sunt doar niște epigoni cu pretenții de elite intelectuale. Niște gunoaie.

Patronii și-au trimis purtătorii de vorbe să ne explice nouă, cârcotașilor, la ore de maximă audiență, cât de greu va fi pentru ei în lipsa Guvernului actual, așa cum este el, rău. Da domnilor, este un Guvern rău însă dacă îi dați papucii noi vom suferi cumplit.

Luând de guler pe unii dintre patroni (reprezentați de individul ăla de la Tv, Pârvan), îi întreb, cu bune intenții, ei, atunci când afacerea merge prost, ce fac ? Fac un audit ? Schimbă executivul firmei care nu mai are soluții sau nu ? Indiferent dacă „vina” aparține sau nu managerilor, cum ar fi schimbarea unor condiții de pe piață datorită influenței unor factori externi care nu au caracter predictibil. Schimbă. Schimbă în speranța că noii manageri au mintea odihnită și există posibilitatea, cel puțin teoretică, ca aceștia să aplice unele măsuri, mai ortodoxe sau nu, prin intermediul cărora să fie controlate pierderile. Aplică managementul de criză. Pai dacă ei fac așa, de ce nu am face și noi, cetăţenii cu executivul ? Mai ales că Băsescu guvernează aplicând la nivel național reguli proprii firmelor ! Aceasta este realitatea. Nu înseamnă „guvernare” dar asta se întâmplă azi. Acesta este doar un aspect. Intervenția lor în media și cererile lor ca acest Guvern de handicapați să fie lăsat în pace afectează grav interesul național. Nu este o vorbă mare. Măsurile afectează dreptul la existență demnă a milioane de cetățeni. Le umblă în buzunare și în case la fel ca stăpânii de sclavi sau robi. Îi afectează pe cumpărătorii produselor și serviciilor oferite de acești patroni pe piață. Pe cei mai importanți cumpărători pentru că acei cumpărători care vin din mediul privat, cu foarte mici excepții, sunt la nivelul celor mai săraci bugetari. Patronii români și Statul patron - pentru că așa vrea Băsescu - și-au dat mâna pentru a iefteni mâna de lucru și în mediul privat dar și în cel bugetar în ideea că „dividendele” vor fi mai mari. Scăderile de salarii la stat vor motiva scăderile de salarii în privat. La unii cele evaluabile în bani, la ceilalți cele evaluabile în voturi dar și în banii pe care acești patroni comunistoizi urmează să îi verse în pușculița PD-L. Patronii români au ținut salariile angajaților la un nivel minim, uneori cu mult sub venitul minim garantat, cu mult sub venitul care asigură subzistența unui singur lucrător și au găsit în Băsescu și Guvernarea portocalie partenerii politici care, prin forța de coerciție a statului, le justifică sărăcirea propriilor angajați. Este o coaliție a fărădelegii. Este o acțiune barbară de înlăturare de pe piață a concurenței neportocalizate. Ei, acești susținători ai guvernării portocalii își vor primi „dreptul” în comenzi ale statului pentru tot felul de investiții care mai de care mai aiurea, mai ne-oportună, mai păgubitoare sau inutilă pentru viața comunităților în care se vor produce.

Iar la haiducia asta participă BNR prin Mugur Isărescu și staful său. Este cumplit să vezi cum, după 20 de ani, urmașii FSN de mână cu Mugur Isărescu și BNR aplică măsurile lui Ceaușescu din anii 1980, de înfometare și distrugere a populației țării !

Justiția urmează a fi transformată din putere a statului în slugă a baronului de Cotroceni

Pentru că am scris acest text ascultând Simfonia a 9 -a, recomand citirea lui așa cum a fost scris.

















Justiția. O mare grijă pentru mine, ca cetățean. Urmăresc, atât cât pot și încerc să promovez independența Justiției în România. Este singura putere a statului care poate, potrivit statutului său desprins din Constituție, din legi, din obligațiile internaționale asumate de statul român, să stopeze abuzurile administrativului, să corecteze normele greșit concepute, să păzească societatea de cei care îi tulbură viața, să dea valoare drepturilor și libertăților fundamentale înscrise în Constituție astfel încât orice rezident al statului român să aibă convingerea că România este stat de drept.

Judecătorul Cristi Danileț ne vorbește, pe blogul său, despre o demisie din sistem. O demisie protest a unui judecător român împotriva abuzurilor statului (a reprezentaților lui actuali) care nu își mai îndeplinește rolul pentru care a fost înființat. Concluzia la care ajunge Cristi Danileț este cumplită:

„In realitate, presiunile care cel putin de anul trecut se pun asupra sistemului judiciar sunt cu bataie mult mai lunga si mult mai profunda. Clasa politica vrea sa inspaimante si apoi sa conduca sistemul judiciar – e tactica de decenii, insa acum e mult mai evidenta. Si, odata controlata justitia, pe fondul celebrului de acum art 53 din Constitutie, statul de drept devine doar o sintagma in cartile de istorie”.

Clasa politică, nu toate partidele politice ci doar clasa politică de la putere, alianța toxică formată din PD-L, UDMR, UNPR și reprezentanții minorităților naționale alta decât cea maghiară de care nu sunt străini cei din PSD - care au avut rolul lor nociv în acțiunile de sabotare și subordonare a Justiției, chiar dacă acum, prin Victor Ponta și alți reprezentanți se „dau fete mari” -, își dorește cu disperare să împiedice Justiția în acțiunea ei constituțională de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Toate măsurile luate în 2009 de Guvernul siniștrilor Băsescu-Boc-Udrea-Predoiu, precum și măsurile din acest an, urmăresc să ia cetățenilor țării un drept constituțional: accesul liber la Justiție. „Întemnițând” Justiția, puterea politică actuală trimite, de fapt, cetățenii României la un „zid”, al plângerii. Ne putem plânge dar nu vom mai avea dreptatea pe pământul țării. Va trebui să o căutăm departe, peste hotare, acolo unde omul este încă apreciat ca fiind valoarea supremă a oricărei societăți.

Scrisoarea de demisie a Judecătorului Florin Niță este suficient de explicită în sensul celor arătate mai sus. Mai mult, după ce actul demisiei va împlini finalitatea prevăzută de lege, Florin Niță ne va aduce la cunoștință și alte acte și fapte care au dus la gestul său, acum fiind ținut de „obligația de rezervă” cerută de codul deontologic al magistraților.

În fine, se cuvine a pune o parte din textul acestei scrisori adresată „Statului Român” pentru a susține cele afirmate mai sus.

„Am considerat întotdeauna că partea de la mijlocul jurământului referitoare la „apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei” este cea mai importantă, toate celelalte aspecte referitoare la „respectarea Consituţiei şi legilor ţării” sau îndeplinirea atribuţiilor „cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire” fiind indicate ca mijloace pentru a realiza acest scop.

Însă acum nu mai poate fi vorba de a „apăra drepturile … fundamentale” ale fiecărui cetăţean deoarece reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă nu mai permit judecătorului aceasta.

Reprezentanții tăi înţeleg să nu respecte hotărâri judecătoreşti irevocabile ce apără drepturile fundamentale, să emită legislaţie în mod vădit contrară drepturilor omului, cu ignorarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului şi să împiedice buna funcţionare a justiției, obligând astfel judecătorii să nu-şi respecte jurămintele.

S-ar putea spune că judecătorul este cel ce trebuie să respecte jurământul iar nu celelate puteri, însă nu trebuie să uităm că şi reprezentanții tăi, Stat Român, au jurăminte depuse (respectarea acestor jurăminte va fi analizată într-o altă scrisoare deschisă, după eliberarea din funcţie şi înlăturarea obligaţiei de rezervă specifică magistraţilor)

iar o hotărâre judecătorească apără inutil un drept fundamental atât timp cât cei ce trebuie să asigure punerea în aplicare a hotărârii nu o fac iar în plus solicită judecătorilor să încalce jurământul privind obligaţia de a judeca „fără părtinire” ameninţând direct sau indirect judecătorii ce dau soluţii contrare opiniilor acestor reprezentanţi ai Statului.

Astfel, degeaba încearcă un profesor sau un pensionar să-şi câştige anumite drepturi în instanţă din partea unui judecător ce-şi respectă jurământul, atât timp cât reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă au puterea de a emite legi sau ordonanţe ce practic înlătură de la aplicare aceste drepturi sau le întârzie, le eşalonează atât de mult încât cetăţeanul să nu mai fie practic interesat de aceste drepturi sau macăr să nu mai aibă nicio bucurie atunci când le dobândeşte”.

Astea sunt probleme grave. Foarte grave. În protestele noastre „colorate sindical” uităm de problemele de fond pe care actuala putere le crează. Iar dacă se confirmă faptul că PSD „cumpără proteste” (?!), atunci situația este cu mult mai gravă. Cu Justiție independentă și puternică acțiunile demenților portocalii+verzi+alte coloraturi ar putea fi anulate. De aceea se cuvine ca noi, cei care am înțeles că azi tăcerea nu mai este de aur, că zicala „capul plecat sabia nu'l taie” și alte asemenea nu mai sunt de actualitate, să facem tot ce putem pentru a arăta cumplita față a politicii băsesciene de instaurare a statului dictatorial.

„Țara” împotriva propriului popor ?!

Șocant. Citesc la ioșka că ar fi spus Băsescu : "Eu până acum am guvernat pentru popor, acum guvernez pentru ţară!", a ţinut să precizeze preşedintele. Apoi a urmat şi explicaţia: "Întotdeauna poporul vrea mai mult şi cât se poate de repede, acum însă trebuie să ţinem cont de ce e mai bine pentru ţară!".

Citesc și pe Cotidianul.ro ceva asemănător: „Preşedintele a mai spus, conform surselor citate, că ziua în care a anunţat măsurile de austeritate a fost "cel mai greu moment" din viaţa sa politică" şi că el a ales "să guverneze pentru ţară".

Ce înțelege el prin „țară” ? DEX ne arată că acest cuvânt are ca principală componentă „teritoriul locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat”. Nu cred că Sauron Băsescu s-a referit că el va guverna pentru „teritoriu”. O guvernare pentru teritoriu ar însemna o politică de cucerire de alte teritorii. Nu este cazul. Atunci înseamnă că el, Sauron Băsescu, s-a gândit la ”stat”.

Guvernarea pentru „stat” contra guvernării pentru „popor”. Păi o asemenea idee este anti-constituțională, anti-europeană, anti-civilizație. O astfel de idee răstoarnă scopul existenței statului: bunăstarea poporului !

Să mergem la Constituție. Art. 1 - Satatul român -, alin. (3) spune că „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate”. Este evident că statul este în slujba poporului și nu invers. Iar Revoluția din decembrie 1989 a fost împotriva statului comunist. Statul comunist a pus mai presus de om interesele administrației comuniste, revolta cetățeanului având ca rezultat revenirea, până în aceste zile, la așezarea normală a raporturilor cetățean-stat. Anunțul lui Băsescu întoarce la situația de dinainte de 1989. Revenim, prin vrerea lui la statul dictatorial. Pentru că o guvernare pentru stat nu se poate realiza fără dictatură !

Afirmația lui Băsescu motivează folosirea art. 53 din Constituție pentru restrângerea unor drepturi și libertăți cetățenești. Țara/statul, în fapt puterea politică care concură la administrarea acestuia - Parlament, Președinție, Guvern, Banca Națională ... - s-au îndepărtat de Constituție, de valorile statului democratic și social și și-a pus mânecuțe de contabil marca Mugur Isărescu. Echilibrul financiar al țării a fost grav afectat de politicile economice și financiare ale guvernanților de strânsură din actuala Coaliție aflată la guvernare cu acordul Băncii Naționale, al tuturor celor de la Banca Națională pentru că, în ultimul timp, observăm cum bancherii naționali fac politică pe față. Mugur Isărescu „mormăie” concepte iar Vasilescu vine și dă nume concrete. Başca faptul că ginerele Guvernatorului are cerul gurii portocaliu şi pohteşte la căciulă şi curea lată de premier al unui Guvern făcut cu largul concurs al socrului şi al marinarului cotrocenist. Acum ”joacă” pe banca de rezerve în speranța că o schimbare a sinistrului manechin Boc va veni cât de curând.

În nici o prevedere constituțională nu se găsește un cuvânt prin care să prioritizeze „țara/statul” față de popor. Dimpotrivă, poporul este beneficiarul administrării țării de către Guvern și Președinție, al legilor date de Parlament. Decizia de acum a lui Traian Băsescu, cum că va „guverna pentru țară și nu pentru popor” este un semnal că România va deveni, prin folosirea forței autorităților statului, din nou, o mare închisoare. Ca pe timpul comunismului.

Acum se poate înțelege mai bine conceptul „priorității economicului asupra juridicului” promovat de acest Guvern de handicapați, sprijiniți de Mugur Isărescu, de unii analiști economici și de o parte a mediului de afaceri și introdus în aproape toate actele normative, în diferite formulări. Acest concept a fost folosit de comuniștii care au înfometat poporul țării numită România pentru a asigura „echilibrul bugetului de stat” în urma împrumutului de la FMI.

Cine nu își cunoaște istoria este sortit să o repete. Cei care au dat votul lui Băsescu și găștii lui de mafioți ne-au trasat drumul „glorios” către o nouă dictatură similară celei comuniste. Cu această ocazie, cel puțin pentru mine, a picat un mit: Mugur Isărescu.

Dacă pică Guvernul ?

La întâlnirea de ieri cu Eugen Nicolăescu, s-a pus în discuție variantele presupuse de depunerea celor două moțiuni de cenzură. Una a PSD pe proiectul de lege pentru restabilirea echilibrului bugetar, cea de a doua, a PNL, pe proiectul de lege privind pensiile.

Părerile sunt împărțite. Nu diferă cu mult de părerile exprimate pe la televiziuni sau prin ziare, pe bloguri sau prin parcuri. Chiar și la colț de stradă.

Eu sunt adeptul conceptului potrivit căruia trebuie împiedicate cele două acte normative pentru care Guvernul Băsescu-Boc-Udrea dorește să își angajeze răspunderea în fața Parlamentului. Deci, sunt pentru reușita ambelor sau măcar a uneia dintre moțiuni. Ambele proiecte de lege sunt niște catastrofe pentru noi toți.

Căderea guvernului de maimuțoi băsescieni nu este o pierdere pentru România. Decât o astfel de administrație, mai bine lipsă. Avem și precedent în modul în care va acționa Băsescu în caz că îi pică al doilea Guvern moșit de el. Va desemna un alt pupincurist băsescian care să formeze un Cabinet, va urma circul consultărilor la Cotroceni, votul nesigur în Parlament ... şi se va ajunge la o altă angajare a răspunderii, pe aceleaşi proiecte de legi sau doar pe cel al echilibrului bugetar. Şi aşa va trece timpul şi ajungem la fine de an. Dar va fi bine. De ce ? Pentru că se împiedică aplicarea celor două aberații legislative. Poate că, în ultimul ceas, vor prelua din măsurile opoziției și nu vor mai pune în vârf de băț împrumutul de la FMI ci vor tăia din cheltuielile aiurea pe care le face actualul Guvern. Mai mult, un nou Cabinet presupune un nou buget ! O ocazie bună pentru a lucra un buget cât de cât real.

Dacă pică Guvernul de maimuțoi portocalii-verzi și alte coloraturi va fi bine. Asta este concluzia.

Dacă nu pică Guvernul băsescian, ne ia dracul. Nervi, procese, foamete, creșterea ratei mortalității în rândul bătrânilor și al copiilor, a bolnavilor de diabet și cancer, de boli ale inimii și sida și mai știu eu care altă boală gravă căpătată de concetățenii noștri în anii de muncă grea sau în condiții improprii „asigurate” de firmele statului român. Vom câștiga în instanțe însă după cum execută guvernanții portocalii hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile mare lucru dacă nu ne vedem banii peste un an sau doi, după alegerile parlamentare din 2012 când, probabil, hienele portocalii vor trece în opoziție. Iar între timp, cei care au nevoie urgentă de bani acum vor pleca „dincolo”, cu ultimul bănuț pe limbă, în chip de obol, dacă nu cumva, Băsescu și haita lui de hiene nu îl vor smulge din gura mortului pentru asigurarea „echilibrului bugetar”.

Pensionarii vor fi apărați de avocați din PNL

Grupul Parlamentar al Partidului Naţional Liberal

telefon: (021) 402 10 70 fax: (021) 402 10 72 e-mail:pnl@cdep.ro

Pensionarii reprezentaţi în instanţă, pro bono

COMUNICAT DE PRESĂ

Bucureşti, 2.06.2010

PNL va reprezenta în instanţă, pro bono, pensionarii cărora le vor fi diminuate pensiile în urma măsurilor de austeritate anunţate de Guvern.

Comisia de Justiţie a PNL, condusă de deputatul Alina Gorghiu, a decis ca, în limita numărului de avocaţi din Partidul Naţional Liberal, să formuleze gratuit acţiuni în instanţă pentru pensionarii care vor da în judecată statul român şi Guvernul, prin ministerele de resort.

În urma discuţiilor purtate în Comisie, avocaţii PNL au întocmit un model de plângere tipizată pentru pensionari, care să fie folosit la înaintarea acţiunilor în instanţă.

De mai bine de trei săptămâni, PNL şi specialiştii în drept au atras atenţia asupra teoriei dreptului câştigat, neretroactivităţii legii, respectării dreptului de proprietate, dar Guvernul sfidează toate aceste semnale, asumându-şi probabil milioane de procese cu pensionari al căror drept fundamental urmează să fie atins.

Comisia pentru Justiţie a PNL consideră că este momentul ca avocaţii, o breaslă care încă mai are un cuvânt de spus într-o ţară ce tinde către haos legislativ, să se implice pentru a înlătura toate atacuri la adresa statului de drept.

Conform literei legii, orice reglementare nouă se aplică numai de la data intrării sale în vigoare, deci o nouă legislaţie referitoare la pensii nu se aplică în mod automat celor pensionaţi în baza actelor normative anterior în vigoare. O asemenea aplicare ar însemna o extindere a incidenţei actului normativ asupra unor situaţii din trecut, care ar avea efect retroactiv şi ar contraveni dispoziţiilor art.15 alin.(2) din Constituţie, republicată.

Aceste detalii scapă, în mod inexplicabil, juriştilor din guvern, fapt ce ne aduce în situaţia de a fi de acord cu atacarea în instanţă a deciziilor guvernului care încalcă dreptul la securitate socială şi principiul supremaţiei legii, aşa cum s-a întâmplat în cazul Letoniei.

Guvernarea ineficientă a dus la măsurile acestea disperate, iar România va fi în situaţia aberantă de a avea posibil câteva milioane de acţiuni in instanţă, având în vedere că sunt 5.500.000 de pensii în plată la această oră.

Dacă nu se doreşte aplicarea soluţiilor logice şi constituţionale sau nu se va ţine cont de jurisprudenţa naţională si europeană, reacţia noastră va fi pe măsură, iar românii îşi vor găsi dreptatea în sălile de judecată.

Alina Gorghiu, deputat, preşedinte al Comisiei de Justiţie a PNL

Telefon : 0722.587.667,

Adresă e-mail : deputat@alinagorghiu.ro,

Adresă blog : www.alinagorghiu.ro

CEDO și constituțiile apără pensiile !

Azi am citit două postări bune. Foarte bune. Referitoare la drepturile noastre, ale pensionarilor. Dar, nu doar ale noastre acum, ci ale tuturor celor care mâine, poimâine vor deveni pensionari. Statul de drept apără pensionarul împotriva abuzului administrativ, dictatorial, așa cum este el practicat de Guvernul Băsescu-Boc-Udrea, tipul de stat promovat de Partidul Democrat-Liberal.

Judecătorul Cristi Danileț revine, pe blogul său, asupra intenției Guvernului de adunătură PD-L+UDMR+UNPR+deputații minorităților naționale de a tăia pensiile cu 15%. De fapt asupra aspectului de scădere a cuantumului pensiei stabilit prin legi ale statului român prin act normativ. Concluzia este clară. Acțiunea Guvernului Băsescu-Boc-Udrea-Oprea-Marko Bela este neconstituțională. Iar țara la care făcea referire ”repetentul” la drept constituțional Emil Boc ne dă exemplul de democrație. Pentru că judecătorul Danileț tocmai de acolo ne aduce informația. Letonia.

Intitulat „Scăderea pensiilor - contrară CEDO și constituției”, articolul postat de Cristi Danileț ne dă posibilitatea să vedem cum a fost tratată problema într-o altă țară membră a UE. La noi urmează ca în urma acțiunilor noastre, luați ca indivizi ce își apără un drept, în urma acțiunilor PNL - ca partid ce apără identitatea persoanei, drepturile și libertățile acesteia -, în urma acțiunilor sindicatelor pensionarilor să aflăm cum tratează problema și ce soluție dă Curtea Constituțională a României. De remarcat la Cristi Danileț este convingerea acestuia că argumentele Curții Constituționale a Letoniei își vor găsi aplicarea și în România: „Reiau pasajele cele mai importante, cu observatia ca aplicarea acestora in cazul Romaniei este mai mult decat evidenta”.


A doua postare care îmi dă satisfacție am găsit-o la Lilick. Este vorba despre o invitație a Fundației Horia Rusu la o dezbatere despre criză, falimentul statului și calitatea democrației în România. Dezbaterea are titlul „Criza nu poate fi un pretext pentru restrângerea drepturilor individuale”.

Cele două postări au multe lucruri în comun deși se referă la țări diferite. Să vedem argumentele Curții Constituționale a Letoniei:

„Scaderea pensiilor trebuie examinata prin raportare la principiile fundamentale din art. 1 al Constitutiei si la art. 1 Protocolul 1 la Conventia EDO. Cu privire la pensiile speciale de serviciu, Curtea a stabilit ca situatia acestora este similara pana la identitate cu cea a pensiilor pentru limita de varsta, intrucat scopul pensiei de serviciu este acelasi cu al pensiei pentru limita de varsta: de a compensa pierderea capacitatii de munca, pensiile de serviciu urmarind sa asigure mijloace de subzistenta persoanelor care au indeplinit functii specifice in interesul statului, in conditii speciale.

Angajamentele internationale asumate de Guvern fata de creditorii externi pentru limitarea efectelor crizei economice nu pot constitui, prin ele insele, temeiuri pentru limitarea unor drepturi fundamentale. Faptul ca documentele adresate creditorilor internationali contin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale in discutie nu inseamna ca acei creditori au stabilit unilateral aceste conditii, ei limitandu-se la a indica obiectivele ce urmeaza a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), insa alegerea celor mai adecvate masuri ramane la discretia Statului.

Curtea a ajuns la concluzia ca dezechlibrul actual a fost cauzat de „decizii pripite si nefundamentate” ale statului in aceasta materie, precum cresterea ajutorului parental, mecanismul de indexare neadecvat, scaderea contributiilor la acest fond.

Principiul sperantei legitime este indisolubil legat de statul de drept. In virtutea acestui principiu, organele statului sunt obligate sa actioneze in conformitate cu dispozitiile legase si sa respecte sperantele legitime intemeiate pe prevederile legale in vigoare, indivizii putand conta pe previzibilitatea normelor legal adoptate si fiind astfel in masura sa isi planifice viitorul in contextul drepturilor conferite de aceste dispozitii. Desigur, acest principiu nu impiedica statul sa faca schimbari legislative, insa ii impune obligatia ca, ori de cate ori o face, sa mentina o balanta rezonabila intre increderea indivizilor in prevederile legale existente si interesele pentru a caror satisfacere opereaza modificarea cadrului legal. In aplicarea jurisprudentei CEDO, Curtea Constitutionala a statuat ca, pentru respectarea proportionalitatii unei astfel de masuri de reducere a pensiilor, se impunea fie asigurarea unei perioade de tranzitie corespunzatoare, fie stabilirea unei compensatii ulterioare perioadei de reducere, ca o compensatie echitabila, ceea ce nu s-a intamplat”.

In cuprinsul invitației Fundației Horia Rus am găsit observații asemănătoare cu argumentele Curții Constituționale a Letoniei:

- Criza economică este obiect de activitate al Guvernului şi nu o scuză pentru adoptarea unor măsuri represive sau acumularea de puteri excesive. Asimilând criza cu un dezastru natural, Guvernul îşi declină orice responsabilitate faţă de starea economică a ţării şi se declară nepuntincios să adopte soluţii.

- Mai grav pare răspunsul la întrebarea: de ce mai avem nevoie de Guvern, dacă el nu poate rezolva o criză decât prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor? Este acesta falimentul statului ?

Pentru că în argumentație Curții Constituționale a Letoniei s-a combătut motivarea cu angajamentele internaționale cu creditorii externi precum și acțiunile economice ale Guvernului leton - cu concluzia că dezechilibrul economic a fost cauzat de decizii pripite și nefundamentate ale statului -, mai pe românește „proasta guvernare”, pun mai jos, unele motivări ale Guvernului Băsescu-Boc-Udrea-Oprea-Marko din expunerea de motive la proiectul legii:

„Aceste date de natură financiară, precum şi prognozele efectuate de autorităţile abilitate în domeniu conturează imaginea unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economică a României şi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa naţională.

De asemenea, din misiunea de evaluare efectuată de Serviciile Comisiei împreună cu experţii FMI şi ai Băncii Mondiale în perioada 26 aprilie – 10 mai 2010, pentru a analiza progresele înregistrate în ceea ce priveşte condiţiile specifice ataşate tranşei a treia în valoare de 1,15 miliarde de Euro în cadrul programului de asistenţă financiară, a rezultat faptul că, în condiţiile politicilor curente, ţinta de deficit fiscal pentru 2010, de 6,4% din PIB nu va putea fi îndeplinită, din cauza unor deteriorări a condiţiilor economice, a unor dificultăţi în colectarea veniturilor şi derapajelor pe partea de cheltuieli. Guvernul României şi-a asumat angajamentul de a lua măsuri compensatorii suplimentare ce trebuie adoptate şi implementate înainte de eliberarea de către Comisie a celei de-a treia tranşe din împrumutul UE.

De asemenea, se precizează faptul că, în cazul în care aceste acţiuni nu sunt implementate până în iunie 2010 sau nu conduc la consolidarea anticipată, vor fi implementate acţiuni suplimentare de majorare a veniturilor la buget, inclusiv măsuri de majorare a cotelor de impunere, pentru a se elimina orice diferenţă bugetară anticipată”.

Sunt multe similitudini. Nu cumva Guvernul incompetenților portocalii au preluat pachetul de măsuri de la letonieni, l-au prelucrat, așa cum și-a compilat Boc lucrările academice, inclusiv teza de doctorat și au ieșit pe piață cu speranța că ne vor rupe gura ?! Eu așa cred. Între timp însă, Curtea Constituțională a Letoniei a dat cu legea guvernanților letoni de pământ.

Bugetul - o cenușăreasă

De mai bine de o lună suntem în plin SF. Guvernul portocaliu ne-a înșelat cu bună știință. Azi, în cuvântul său la moțiunea simplă a PNL, Vlădescu ne-a mințit iar. A folosit cuvinte mari, adevăruri economice însă a mințit. A mințit grosolan. A „uitat” să spună tot adevărul despre sursele de finanțare și modul în care au fost cheltuiți banii. Ca atare, motivarea că „măsurile de austeritate” cerute de ei ar fi absolut necesare este o aiureală. Necesar ar fi ca acest guvern să plece, mai mult, ca Băsescu însuși, autorul tuturor dezastrelor din ultimii ani să plece.

Mulți ne punem întrebări peste întrebări. Unde sunt banii ? Ei bine, se pare că Guvernul portocaliu a avut la dispoziție în anul 2009 un buget ceva mai mare decât Guvernul Tăriceanu în 2007 și îl putea avea mai mare, inclusiv în 2010 dacă își respecta angajamentele. Dar nu le-a respectat.

Pe avocatnet.ro am găsit un material interesant: „Provizioanele pentru clientii neincasati, instrumentele "vedeta" pentru reducerea bazei de impozitare”. Chiar dacă nu se face referire directă la statul rău platnic, știind, din declarațiile guvernanților portocalii, că onor Guvernul Băsescu-Boc-Udrea are de dat firmelor furnizoare de bunuri și servicii 1 miliard de euro, vedem și unde sunt o parte din banii „lipsă” la buget. Dacă adăugăm creșterile de pensii în 2009 (în două tranșe mici, este adevărat, dar în condițiile unui deficit al fondului de pensii datorat distrugerii surselor de finanțare prin tâmpenia numită „impozitul forfetar”) - fenomen de mită electorală pentru realegerea lui Băsescu_Dictator, evidențiat atât de partidele politice cât și de sindicate, alături de unii analiști politici și economici mai puțin exaltați și mai puțin „îndrăgostiți de cifrele care spun totul” -, bașca destrăbălările bugetare ale lotrilor portocalii - mașini noi, de un anumit model, pentru unii miniștri, recompense pentru consilierii portocalii sau portocalizați, salarii uriașe pentru șoferii ministrilor sau alte persoane „importante” după scara valorilor din PD-L, contracte babane pentru clientela politică pentru investiții care, odată realizate, inutile sau nu, vor intra la „drepturi de întreținere” pe seama bugetului statului etc. -, avem valoarea „competenței” Guvernului Băsescu-Boc-Udrea.

Toate cele de mai sus împlinesc și dezvoltă sintagma ”Guvern incompetent”. Iar guvernarea incompetentă este un atentat la siguranța națională.

Banii au fost. Încadrarea în deficitul planificat se putea realiza. Se putea chiar scade deficitul astfel încât să nu avem nevoie de împrumuturi. Dar, este adevărat, nu se puteau „face plățile” către clientela politică datorate în urma campaniei prezidențiale a PD-L. Așa că am luat de la FMI, BM, CE, am mai împrumutat de la băncile din România și am ajuns „la sapă de lemn”.

„Nu este cazul”

Am luat de la Antena 3 expunerile de motive pentru proiectele de lege pe care Guvernul Băsescu-Boc-Udrea vrea să își angajeze răspunderea în fața Parlamentului. Voi trata doar proiectul de lege care urmărește „echilibrul bugetar”, pe numele ei complet „LEGE privind stabilirea unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar”.

Recomand și lectura poziției judecătorului Cristi Danileț: Traim. Deci am devenit un pericol

Am pus ca titlu o concluzie din expunerea de motive la Secţiunea a 7-a din expunere, Activităţi de informare publică privind elaborarea şi implementarea proiectului de act normativ

„2. Informarea societăţii civile cu privire la eventualul impact asupra mediului în urma implementării proiectului de act normativ, precum şi efectele asupra sănătăţii şi securităţii cetăţenilor sau diversităţii biologice

Nu este cazul”.

Pun, mai jos, celălalt text din această expunere care ne permite să vedem adevărata față a măsurilor de tip totalitar pe care Băsescu-Boc-Udrea doresc să le ia.

Aceste date de natură financiară, precum și prognozele efectuate de autoritățile abilitate în domeniu conturează imaginea unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economică a României și, prin aceasta, ordinea publică și siguranță națională.

Dacă din lectura celor două texte nu rezultă actul dictatorial, atunci trăim în Eden. Practic, pe o proiecție de natură economică care se „conturează” și „care poate pune în pericol” fără a da o limită, cât de palidă a acelui contur sau pericol, Guvernul Băsescu-Boc-Udrea instituie o măsură extremă, echivalentul unei stări de război sau al unei calamități deosebit de grave care ar impune, pe deplin temei, luarea unor măsuri de limitare a unor drepturi și libertăți cetățenești pentru apărarea, până la urmă, a drepturilor și libertăților însăși !

Și acum să trecem la textul motivării care, pentru mine, este semnificativ.

Cauzele și condițiile care favorizează

Cauzele care au determinat măsura politică a abuzului administrativ dar și condițiile au favorizat aceasta le găsim, în parte, în textul expunerii de motive:

Astfel, conform ultimei evaluări realizată de Comisia europeană, activitatea economică a României rămâne slabă şi, contrar aşteptărilor iniţiale, cel mai probabil, creşterea economică s-a menţinut negativă în primul trimestru al anului 2010. Aceasta reflectă în principal cererea internă slabă, precum şi condiţiile meteorologice nefavorabile de la începutul anului 2010.

O îmbunătăţire a creşterii economice este aşteptată în a doua parte a anului 2010, cu toate că incertitudinile de pe pieţele externe rămân considerabile. Totuşi, pentru întreg anul 2010 se anticipează o creştere economică aproape de zero sau uşor negativă, în condiţiile în care inflaţia a scăzut de la 4,7% la sfârşitul anului 2009 la 4,2% la sfârşitul lunii martie 2010, menţinându-se în intervalul interior de inflaţie stabilit cu Fondul Monetar Internaţional.

Până la sfârşitul anului 2010, se aşteaptă ca inflaţia să scadă în continuare la aproximativ 3,75% datorită cererii interne slabe şi implementării unei politici monetare prudente.

Redresarea mai slabă a cererii interne a diminuat importurile, prognozându-se acum un deficit de cont curent de circa 5% din PIB pentru 2010, comparativ cu 5,5% iniţial.

De asemenea, din misiunea de evaluare efectuată de Serviciile Comisiei împreună cu experții FMI şi ai Băncii Mondiale în perioada 26 aprilie – 10 mai 2010, pentru a analiza progresele înregistrate în ceea ce privește condițiile specifice atașate tranșei a treia în valoare de 1,15 miliarde de Euro în cadrul programului de asistență financiară, a rezultat faptul că, în condițiile politicilor curente, ținta de deficit fiscal pentru 2010, de 6,4% din PIB nu va putea fi îndeplinită, din cauza unor deteriorări a condițiilor economice, a unor dificultăți în colectarea veniturilor şi derapajelor pe partea de cheltuieli.

Guvernul României şi-a asumat angajamentul de a lua măsuri compensatorii suplimentare ce trebuie adoptate şi implementate înainte de eliberarea de către Comisie a celei de-a treia tranşe din împrumutul UE.

Dacă citiți cu atenție, unul din motivele pentru care nu avem creștere economică este cererea internă slabă. Oamenii nu mai au bani pentru toate produsele și serviciile existente pe piață. Iar dacă mai au un leu, îl țin de sămânță, revenind la metoda strămoșească a „banului la ciorap” pentru că serviciile bancare urmează a se scumpi. Și așa depozitele la bănci ale celor care au băgat banii în ele scad din cauza dobânzii bancare și a celorlalte servicii care devin din ce în ce mai scumpe. Da, eu am un mic depozit care scade permanent astfel că pierd, lunar, datorită plăților în contul serviciilor făcute de bancă. Servicii de câteva ori mai scumpe decât dobânda pe care banca mi-o oferă la depozit.

Ei bine, măsurile pe care Guvernul Băsescu-Boc-Udrea dorește să le impună vor scade și mai mult puterea de cumpărare astfel că cererea internă slabă, condiția care favorizează descreșterea economică va cunoaște noi culmi „de progres”. Iar aceasta va „da dracului” civilizația. Da, acesta este adevărul. Măsurile preconizate de băsescienii portocalii și aliații lor în ale ticăloșiilor administrative (UDMR, UNPR - „independenții trădători”, Independenții minoritari) vor avea ca efect aducerea populației într-o stare de sărăcie ce va reactiva atavismul luptei pentru supraviețuire. Oamenii vor lupta, unii contra altora, pentru a supraviețui. Pentru a se hrăni, pentru a se apăra, pentru a trăi. Se vor înmulți faptele de furt, tâlhărie, omor, loviri (unele cauzatoare de mutilare sau moarte), actele de corupție etc. Fapte pentru care noi, românii, ca orice popor evoluat, am convenit să le sancționăm ca fiind nedemne pentru o societate și, pentru a putea pune sancțiunile în aplicare ne-am constituit ca stat. În plus, proprietatea, temelia societății umane moderne, își pierde valorile sociale. Tonul este dat de Partidul Democrat-Liberal prin personalitățile sale reprezentative : Traian Băsescu - Președintele României, Emil Boc - primul-ministru al Guvernului României, vicepreședinții și membrii ori simpatizanții PD-L aflați în diferite funcții de decizie puși pe criteriul „fidelității față de partid” și Traian Băsescu.

Care sunt alte condițiile care favorizează derapajele pentru care Băsescu și gașca de mafioți cer instituirea unor măsuri de extremă gravitate ? Măsuri care luate în alte condiții decât cele de necesitate sunt echivalentul conducerii dictatoriale și nicidecum măsuri de austeritate (noțiunea „austeritate” nu are cum fi inclusă aici pentru că nu avem nici un suport pentru a explica care anume din măsuri se încadrează la cumpătare).

Păi o spun tot ei, confundând cauza cu condiția:

- din cauza unor deteriorări a condițiilor economice;

- a unor dificultăți în colectarea veniturilor;

- a derapajelor pe partea de cheltuieli.

Acestea nu sunt cauze care determină situația gravă a economiei românești sunt condiții care o favorizează.

Deteriorarea condițiilor economice nu a venit de undeva din cosmos, a venit din măsuri umane, măsuri administrative, luate la nivel guvernamental prin descurajarea prin sancțiune a muncii și investiției. Să nu uităm, ca exemplu, așa-zisul impozit forfetar introdus de „strălucita” guvernare a alianței FSN de la sfârșitul anului 2008 și începutul anului 2009. Măsura a fost de o severitate fără precedent: au dispărut sute de mii de mici afaceri care au distorsionat, sever, mediul economic dispărând sute de mii de produse și servicii care, normal pentru cei care mai au cap, nu au mai adus venituri la bugetul de stat. Catalogați ca „mafioți”, „evazioniști fiscali”, „contrabandiști”, „nemernici” s.a., mici întreprinzători au ieșit de pe piață. Cei care au rămas se zbat în neputință până când, sătui de abuzurile administrației PD-L, vor pleca și ei. Reducerea puterii de cumpărare a salariaților bugetari și a pensionarilor va lovi tocmai în micii investitori care au rămas pe piață. Dacă adăugăm și intenția de modificare a Codului fiscal prin ordonanța de urgență pe care o va arunca „pe piață” Guvernul Băsescu-Boc-Udrea, ordonanță ce lovește dur în ce a mai rămas în viață în economie, avem toate datele pentru a putea afirma că deteriorarea condițiilor economice este politica Guvernului Băsescu-Boc-Udrea.

Cine o citește va observa că puterea portocalie întoarce cu fundul în sus totul. Voi da câteva exemple, articole din ordonanță, care confirmă cele afirmate de mine:

˝(1/3) Autorităţile fiscale pot să reconsidere orice tip de contract/raport juridic încheiat între două persoane în cazul în care activitatea prestată în baza unui astfel de contract/raport juridic îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerată activitate dependentă, aplicând principiul prevalenţei economicului asupra juridicului.˝

Mai pe șleau, Guvernul Băsescu-Boc-Udrea instituie dictatura. În primul rând atrag atenția asupra unui concept străin mie: „ principiul prevalenţei economicului asupra juridicului” ! Dar care îmi explică ce a stat la baza abuzurilor de astăzi și de ieri ale portocaliilor băsescieni. Prevalența economicului asupra juridicului are o legătură și cu interesele economice ale pedeliștilor asupra bugetului statului, dar și cu interesele guvernării portocalii de a asigura, prin bugetul statului interesele clientelei politice. Ca la balamuc. Nu mai continui, cine are interes și citește proiectul de OUG se va gândi serios dacă mai deschide o mică afacere, fie chiar și sub forma unui PFA sau trece, cu cățel și purcel în „economia neagră”.

Fără a atinge toate sau poate cele mai importante aspecte ale enunțului „deteriorare a condițiilor economice” care face parte din motivarea pentru reducerea și, uneori, limitarea drepturilor și libertăților civile ale românilor, în special a dreptului de proprietate, se observă că „vinovații” sunt tocmai cei din Guvernul Băsescu-Boc-Udrea.

Unele dificultăți în colectarea veniturilor este a doua cauză pentru care noi trebuie să suferim. Colectarea veniturilor la buget este atributul exclusiv al statului. Nu al meu. Nu al tău. Dacă noi nu ne plătim obligațiile legale către stat acesta, prin instituțiile sale, special create, prin aplicarea procedurilor legale în materie, trebuie să vină și să mă impună. Faptul că statul/Guvernul este incompetent nu poate fi imputat contribuabilului. Într-un stat democratic, real și nu imaginar ca România, Guvernul incompetent își prezintă demisia. Dar Băsescu și gașca de mafioți care îl asistă nu au o astfel de intenție. Au obligații față de cei care au investit sume imense pentru ca ei, portocalii, să pună mâna pe putere în România, iar plecarea de la putere le-ar afecta acestora posibilitatea de a-și înmulți averile așa cum a fost, probabil, înțelegerea între ei. Mai mult, nu este exclus ca „investitorii portocalii” să aibă „dosare” cu fiecare actor politic semnificativ al PD-L, dosare ce puse pe piață ar duce la dispariția PD-L și ani de studii de specialitate ale liderilor acestuia prin pușcăriile Românei.

Deși enunțată, cauza nu este explicată. Partidele politice, presa, analiștii de toate felurile și genurile arată cu degetul către anumite domenii în care evaziunea fiscală este în floare. Mai mult, având toate pârghiile de putere la îndemână, inclusiv serviciile speciale, Băsescu și camarila nu au schițat nici o măsură concretă de combaterea evaziunii fiscale. Faptul că acum se laudă Boc și handicapații cu nu știu ce OUG pentru combaterea evaziunii fiscale este o frecție la un picior de lemn. Nu emiterea unor noi legi este problema, ceea ce face Boc și gașca fiind o supra-normare care poate doar bulversa aflarea adevărului în cadrul unor procese, ci punerea în aplicare a prevederilor legale în materie. Pentru că aceste prevederi există. Numai că aplicarea lor impun respectarea unor proceduri obligatorii într-un stat de drept, în special unele principii de drept care nu pot fi încălcate. Fiind incapabili să administreze țara, Boc și ai lui vor să forțeze statul de drept și să îl transforme în „statul de drepți”. Pentru că atât îi duce mintea.

Și, după multe cuvinte puse în pagină, ajungem la o mică recunoaștere a neputinței de a guverna: „a derapajelor pe partea de cheltuieli” ! Derapaje făcute de ei. De Băsescu la Cotroceni, de Boc la Guvern, de miniștrii portocalii. Derapaje de care au beneficiat părinții lor, comunele lor, orașele lor, rudele lor ... Derapajele se regăsesc în cei aproape 30.000 de angajări în sistemul public pe baza principiului fidelității față de conducătorul suprem Băsescu și PD-L, în cheltuielile pentru deplasarea sărăcuților pedeliști acasă cu avionul de la București la Cluj (caz mai cunoscut) dar și la Iași, Suceava, Timișoara etc. Derapaje care se regăsesc în cheltuielile cu mașini noi pentru funduri ministeriale, în tot felul de investiții locale s.a.m.d.

Iar acum vin cu „cireașa de pe tort”. Motivarea legată de constituționalitatea măsurilor.

3. Alte informaţii

În stabilirea condiţiilor de aplicare a măsurilor menţionate anterior, s-a urmărit respectarea prevederilor constituţionale ce consacră dreptul la muncă - art.41 din Constituţie (inclusiv a componentei sale, dreptul la salariu), dreptul la pensie - art.47 din Constituţie, precum şi încadrarea strictă în marja de apreciere a statului în a stabili limite exerciţiului acestor drepturi - art. 53 din Constituţie.

Ei bine, se vede de la marginea galaxiei în care se învârte micuța planetă Pământ (Terra, după dorință) că încadrarea strictă cu care se laudă handicapații nu are nici o legătură cu art. 53 din Constituție la care se face trimitere ! Nu există în articolul constituțional, formularea „marja de apreciere a statului” ! Dreptul sau libertatea prevăzută în Constituție este întreg, așa cum este prevăzut în lege la un moment dat sau nu mai este. Restrângerea unor drepturi și libertăți nu se referă la ciuntirea acelor drepturi sau libertăți, cantitativ, ci la suspendarea lor. Constituțional ar fi suspendarea dreptului la salariu sau suspendarea dreptului la pensie pentru o perioadă limitată de timp dacă, și numai dacă, exercițiul acelor drepturi și libertăți pot garanta revenirea la o stare de normalitate. În acest sens, în alineatul (2) din art. 53, ipoteza a doua, se face o precizare cu caracter imperativ: Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Soluţiile preconizate se integrează în interpretarea dată de Curtea Constituţională şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului conceptelor de „ordine publică” şi „siguranţă naţională” şi respectă principiul proporţionalităţii măsurii restrictive în raport cu scopul legitim urmărit (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1 iulie 1967, în Corneliu Bârsan, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – Comentariu pe articole – Vol. I Drepturi şi libertăţi, pag. 924).

Culmea tupeului și ignoranței în materie de drept și motivare legislativă apare în susținerea motivelor lor o carte, da o carte, scrisă de judecătorul Corneliu Bârsan, reprezentantul României la CEDO. Carte care face, probabil, parte din lucrările doctrinare, poate fi pomenită în susținerea unor lucrări academice care tratează subiecte asemănătoare dar nu poate fi invocată ca suport pentru emiterea unui act normativ care îngrădește drepturile și libertățile civile ale cetățenilor unei țări. Sincer, sper, pentru reputația judecătorului Corneliu Bârsan ca acesta să intervină și să se delimiteze de acțiunea guvernului portocaliu de a transfera o parte din decizia abuzivă luată pe spinarea eminentului jurist. Boc, așa-zisul constituționalist, trebuie să pună în textul de motivare paragrafele semnificative din dispozitivelor hotărârilor Curții Constituționale din România și ale CEDO care susțin măsurile luate. Și, încă o precizare, deciziile CEDO nu acoperă constituționalitatea unui act normativ român !


Îmi exprim și cu această ocazie disprețul față de românii (mai noi sau mai vechi) care au votat cu ciuma portocalie - PD-L -, în 2008 și cu dictatorul Traian Băsescu în 2009.