Istorie liberală la Banca Națională. Mugur Isărescu excepțional în discurs

Agerpres. Isărescu: Trec în fiecare zi pe lângă Universitate și când o văd în ce hal este "schilodită" mă doare sufletul

Dezbaterea de la Banca Națională legată de lucrarea „Ion I.C. Brătianu, inginer, constructor și om de stat” scrisă de profesor inginer Nicolae Șt. Noica și tipărită la Editura Vremea (coorganizator al evenimentului alături de BNR) a oferit prilejul Guvernatorului Mugur Isărescu să se refere la Partidul Național Liberal și la legăturile dintre liberali și Banca Națională. Simplu și frumos. Emoționant.

"Așa cum noi am început și am reușit să refacem, cu toate că fusese topit, distrus în totalitate, pe vremea comunistă, grupul statuar al lui Carada, Eugen Carada, ctitorul Băncii Naționale și mentorul lui Ion I.C. Brătianu, ar fi foarte frumos dacă am reuși, apropo de centenar, și cred că Partidul Liberal, aici în primul rând prezent, se va gândi la acest act de reparație istorică. O carte este foarte importantă, dar nu este suficientă pentru a recaptura o parte din istoria noastră, istorie care s-a pierdut", a spus Isărescu.

De asemenea, guvernatorul BNR a mai afirmat că ar trebui făcute eforturi pentru refacerea vilei de la Florica, aflată în paragină, dar și a așezămintelor Brătianu din București.

"Noi suntem apropiați de familia Brătianu, noi cei de la Banca Națională, chiar dacă Partidul Liberal de astăzi poate nu ne crede, dar nu avem încotro. Ei au fondat Banca Națională. Eugen Carada a fost nu numai mâna dreaptă a lui Brătianu cel bătrân, lui Ion, a fost cel care l-a îngrijit, să spunem așa, pe Ionel, l-a ajutat în studii și la ajutat să ajungă liderul liberal și apoi făuritorul, alături de Ferdinand și de Regina Maria, făuritorul României Mari", a spus Isărescu.

Guvernatorul a adăugat că BNR este atașată de Ionel Brătianu pentru formularea acestuia când, întrebat fiind cu ce vine în politică, a răspuns: cu măsura.

"Cred că este un lucru foarte important care ne-a rămas de la Ionel Brătianu: să știm măsura. Mai ales într-o țară în care de multe ori cam sărim calul și nu știm să ținem măsura", a mai declarat Isărescu.

Puțin, dens, frumos, înălțător. Liberalii au un trecut și dacă știu să îl valorifice, cu măsură - așa cum spunea Ionel Brătianu -, pot face mult bine prezentului și viitorului. S-au luat de la înaintași faptele și au fost numite „progres”. Toate faptele lor au fost progresiste, nu doar în interes personal ci în interesul unei țări întregi. Din faptele lor s-a construit doctrina liberală actuală. Cea de care trebuie să ținem și să îi dăm instrumentele necesare pentru a fi utilă. Iar instrumentele să arate, întotdeauna, măsura care trebuie aplicată ! Pe lângă inteligență, va trebui folosită intens înțelepciunea. Pentru că altfel, nu poți lucra „cu măsura”.

Isărescu, adevăr grăiește. Nu am fost pregătiți să intrăm în UE, în 2007 !

La Alba Iulia, pe esplanada Catedralei Romano-Catolice, Mugur Isărescu a ținut prelegerea „Parcursul economiei românești și al Băncii Naționale a României către modernitate și, totodată, către Europa”, ocazie cu care a pronunțat un mare adevăr. România nu a fost pregătită pentru aderare la UE.

Declarația a provocat minți tulburate din presă și de aiurea să emită tot felul de judecăți și tot felul de acuzații. Este normal, când nu ai cunoștință despre anumite lucruri să spui prostii, tâmpenii, gogoși și alte astfel de „judecăți de valoare”. Am văzut și declarații sau aprecieri jurnalistice echilibrate, ceea ce înseamnă că nu toată lumea are „buba” la cap. Este o confirmare chiar a declarației lui Isărescu - mental, noi nu eram pregătiți să devenim stat membru al Uniunii Europene. Probabil că nici acum nu suntem foarte bine pregătiți însă nu mai suntem singurii. În toate statele membre ale Uniunii Europene sunt persoane care nu înțeleg Uniunea Europeană și rostul ei. Sau nu îl acceptă. Sunt persoane care nu și-au înțeles propria istorie, persoane vrăjite de declarații aiuritoare despre „epoca de aur” a propriei țări, incapabile să înțeleagă ororile rezultate din acele „epoci de aur”.

Le-am spus colegilor de la universitate (Universitatea ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia – n.r.), mai în clar decât vă spun dumneavoastră, adevărul e că noi n-am fost pregătiţi să intrăm în Uniunea Europeană, în 2007. Am liberalizat contul de capital, în condiţii de inflaţie mai mare, dar dacă nu intram, în 2007, nu ştiu dacă mai intram şi, pentru asta, îmi asum toată responsabilitatea pentru că eu am negociat ca premier, în anul 2007, cu Romano Prodi şi m-a avertizat, de atâtea ori, că nu suntem pregătiţi, inclusiv aici (aratând spre cap – n.r.) nu suntem pregătiţi să intrăm în Uniunea Europeană. S-a făcut pasul acesta. E un răspuns pe scurt, nu e nici cel mai competent şi, probabil, nici cel mai satisfăcător, dar atât pot să vă spun acum

 Cei care au prins anii 2000 în administrația publică centrală și au primit sarcini de lucru în vederea îndeplinirii condițiilor de aderare la Uniunea Europeană își mai amintesc, probabil, efortul aproape disperat de a afla ce este cu această Uniune Europeană. Își mai amintesc probabil de nopțile „de lucru”, când documentarea era pe primul plan, când se căutau cu disperare documente despre Uniunea Europeană, când se făceau traduceri la întâmplare, când „traducerile întâmplătoare” provocau crize de timp pentru că lucrai pe o idee și te trezeai că este incorectă, când ți se impunea un anumit stil de lucru și trebuia să împaci „stilul de lucru european” cu „stilul de lucru autohton”. Reprezentanții UE îți cereau un fel de raportare iar „șefii” autohtoni aveau alte pretenții. Când „șefii” autohtoni refuzau, pur și simplu, să accepte documentele de raportare către reprezentantul UE și erai obligat să „lucrezi” texte după modelul vechi de informare. Era cumplit să faci grafice prin care prezentai reprezentantului UE o evoluție și apoi să lucrezi un text, de multe ori peste 20-30 de pagini, prin care explicai șefilor despre ce este vorba în grafice.

A fost perioada în care abia așteptai să se termine ziua de lucru pentru a te apuca să lucrezi pentru sarcinile primite în vederea aderării la UE, din perspectiva instituției din care făceai parte. Dacă erau mai multe instituții publice care lucrau la același document de poziție știai că îți poți accesa „colegii” la ore mai târzii, pentru că și ei lucrau la fel ca tine. Așa că orele în care schimbul de informații pentru corelarea diferitelor capitole din documentele de poziție se putea realiza au devenit cele de după ora 19.00. Birouri singuratice din clădirile unor instituții publice erau luminate până seara târziu, chiar și după orele 24.00. Nu mai vorbesc de dotarea noastră. Încă se mai lucra cu mașinile de scris. Accesul la calculator era o „reușită individuală” ! A fost perioada în care la noi, de la sistemul de operare „LOTUS” și „AMIPRO” s-a trecut la „WINDOWS” și „MICROSOFT OFFICE”, când s-au achiziționat calculatoare și imprimante, când mergeai cu „caietul maculator” pe care scriai un proiect de act normativ sau făceai un grafic ori un referat la „operatorul de calculator” pentru a fi digitalizat. Când mergeai cu „discheta” la alt minister pentru a da documentele la care ai lucrat și care au fost aprobate, inclusiv de ministrul tău, pentru a fi preluate de ministerul care era responsabil de un anumit document de poziție. Când toate lucrările erau tipărite la imprimante pe ace, în 3 sau mai multe exemplare, dar și stocate pe dischete. Mai târziu, destul de târziu, au apărut CD-urile și foarte târziu stick-ul USB. De obicei, le cumpărai pe banii tăi. Procesul de aderare la UE a fost foarte slab finanțat de la bugetul de stat. Iar munca celor care au lucrat activ pentru realizarea documentelor de poziție s-a făcut, cel puțin la început, pe banii lor.

Eram înapoiați rău de tot. Era obișnuit să vezi cum funcționarii însărcinați cu lucrul la documentele de poziție se opun, categoric, cerințelor din documentele UE pe care trebuia să le implementăm. Era obișnuit să îi auzi pe unii că aderarea la UE este un prilej pentru statele alături de care doream să fim în UE să „ne spioneze organizarea și modul de funcționare ca stat”. Unii și-au dat seama că aderarea la UE va schimba profund țara, modul de a guverna, relația autorităților cu cetățenii. Era o schimbare care le tulbura educația primită până atunci și concepția despre putere. Își pierdeau din importanța socială iar asta era de neadmis.

Era un coșmar să modernizezi un act normativ. Aducând elemente noi în reglementările cu vechime de zeci de ani, schimbai obiceiuri. Trebuia să dau explicații pentru fiecare propoziție care schimba ceva. Pentru fiecare tip de acțiune prevăzut. Pentru fiecare nou concept care era în legislația europeană sau în legislația altor state dar care era diferit de ce aveam noi. Împreună cu o parte dintre colegi am lucrat cu gândul la viitor. Chiar dacă dotarea noastră și programa de pregătire a elevilor și studenților noștri nu erau pregătite pentru noi concepții. Am avut noroc cu un șef care și-a propus să rămână ca cel care a reformat instituția și, după lungi explicații pentru fiecare proiecție în parte, ne-a acordat tot ajutorul și a cerut în dotare acele lucruri și echipamente care făceau posibile schimbările.

Peste tot erau „dușmani” ai integrării. În fiecare minister, fără a-l exclude pe al nostru, erau persoane cu drept de semnătură care puneau piedici. După lupte grele, când ajungeai la comisiile parlamentare, dădeai de alți „Gică contra”. Era perioada de glorie a PRM, când Vadim Tudor avea în Parlament mulți reprezentanți. Multe idei ciudate au mai fost vânturate la audierile în comisii. Trebuie să fac o mărturisire. Am primit, de multe ori, ajutor de la Costică Canacheu care stătea aproape de mine când mă interoga Tudor Marcu, fratele lui Vadim, vicepreședinte al Comisiei de apărare de la Camera deputaților, cel care a condus de multe ori ședințele Comisiei când am fost pe acolo.

Isărescu are mare dreptate. Nu eram pregătiți pentru aderare. Dacă însă nu aderam atunci, în mod sigur nu ne modernizam. Rămâneam la nivelul anului 2000 din punctul de vedere al organizării, dotării și înțelegerii lumii în care trăim.

Tot în perioada 1998-2000, Romano Prodi a lansat o idee care abia astăzi prinde viață. Italianul a lansat ideea unei poliții de frontieră a Uniunii Europene. Ideea este absolut rațională. Din moment ce vorbești despre frontierele externe ale Uniunii Europene, atunci responsabilitatea supravegherii și apărării lor revine Uniunii Europene. La noi, ideea a fost primită nu cu uimire, ci hulită cu mare mânie. Bine, eu am fost făcut „trădător”.

Isărescu și-a asumat o mare responsabilitate când a propus și impus în țară, anul 2007 ca an de aderare la UE. Isărescu este un vizionar. În loc să fie înjurat și discreditat ar trebui să i se aducă mulțumiri. Ceilalți, de după el, Năstase și Tăriceanu doar au beneficiat de ce s-a început. Pe timpul lui Năstase era să oprim procesul de aderare. Faptul că nu s-a oprit este meritul unor funcționari publici implicați în elaborarea lucrărilor pentru documentele de poziție care nu s-au împăcat cu gândul că munca lor este în zadar. Funcționari din toate ministerele. Fără excepție. Au fost puțini însă foarte buni. În timpul care a urmat, mulți dintre ei au evoluat. Aderarea la UE le-a permis să evolueze, peste posibilitățile de gândire ale șefilor lor. Împotriva tradiției „politice” și culturii instituțiilor în care au lucrat. Mulți au devenit funcționari ai CE. Bravo lor.

Legea dării în plată confirmă scenariul negativ. Este o mare porcărie !

Nu am susținut-o și nici nu am de gând să o susțin. După părerea mea este o mare tâmpenie populistă. Chiar dacă este promovată și susținută de PNL, nu înțeleg judecata celor care o susțin, eu o voi ataca de câte ori am ocazia. Este o lege anti-capitalistă.

Autorul legii, avocatul și profesorul universitar Gheorghe Piperea este în război cu băncile. Pentru motive întemeiate, în unele cazuri, pentru alte motive, de obicei, de a creat o astfel de lege. Piperea nu va îngenunchea băncile, le va face reticente față de creditarea imobiliară dar și foarte suspicioase când este vorba despre orice altă creditare. Iar asta înseamnă blocaj. Blocaj economic și social.

Această lege schimbă o paradigmă specifică României (nu este singura țară cu particularitatea proprietății imobiliare a fiecărui cetățean). Dintr-o țară de proprietari imobiliari vom ajunge o țară de chiriași.

Mugur Isărescu a scos în evidență o ciudățenie în aplicarea legii. A apărut o ciudățenie pentru că legea este neclară asupra acestui aspect. Este neclară pentru că a fost urmărită neclaritatea de către autori - lângă Piperea apare și deputatul PNL Zamfir al Oanei de la Antena 3 -, sau a fost o scăpare. Jumătate dintre cei care au cerut aplicarea legii dării în plată sunt persoane care nu au datorii la împrumut și au capacitatea de a acoperi datoria în viitor.

De la apariția proiectului m-am gândit că este o lege cu dedicație. M-am gândit că unii, mai apropiați de Piperea și Zamfir, fiind la ananghie, au propus iar aceștia le-au ascultat ruga și au compus legea. Și acum gândesc la fel. Numai că apare această informație care este absolut grotească. Legea favorizează „răzgândeala”:

„Avem în prezent câteva mii de cazuri (...) din care aproape jumătate nu aveau restanțe de plată. Aceasta este o problemă extrem de serioasă. Oameni care nu aveau probleme... Am stimulat o răzgândeală și aceasta este o problemă”, a explicat Isărescu.

Ce convenția părților, ce retroactivitatea legii, ce Constituție, ce bună credință ! La gunoi cu ele ! Trăiască „haiducia contractuală”, trăiască intervenția statului în contracte, trăiască bunul plac al unor ipochimeni ai neamului !

Nu putem desființa sistemul bancar pentru că așa vrea Piperea sau alții ca el. În alte țări, sistemul bancar produce venituri uriașe, pentru că nu are împotrivă tot felul de „eroi locali” gata să omoare „balaurul”. Marea Britanie, Germania, Franța, Italia, Austria, Olanda, SUA etc. Numai la noi este posibil ca „ciumeții” să aibă câștig de cauză împotriva propriei țări și să fie aplaudați de ciumpalaci.

Discuțiile pe fiscalitate sunt bune. Foarte bune. Controversele devin lecții de politică fiscală.

Vreau să fiu clar, de la început. Nu susțin „salturile”. Mai ales după ce am aflat de ce am ajuns în situația din 2008 - 2011. Mai ales după ce am aflat cum a profitat Băsescu de o politică fiscală greșită a Guvernului Tăriceanu (susținut în Parlament de PSD !) pentru a face „un salt” de politică fiscală ce a dus la alte excese, în sens negativ. Excese care au dus la distrugeri de familii, la oameni morți, la închiderea de spitale și școli, la scăderi de salarii și la scăderi de pensii (este adevărat că CCR nu a fost de acord cu scăderea cu 15% a pensiilor însă a admis modificarea cuantumului pensiilor unor largi categorii socio-profesionale, mai puțin celor primite de magistrați - deh, decizie constituțională trasă serios de urechi, practic un abuz).

Excesul produs de Băsescu și aplicat otova de inegalabilul Boc a fost însoțit de excesul consumului de resurse de la buget pentru tot felul de tâmpenii numite „investiții” cu fonduri europene, tâmpenii aflate, în parte, în atenția DNA după ce CE a suspendat plata respectivelor tâmpenii pentru prostie, lăcomie și tâmpenie administrativă.  Elena Udrea a fost capul de afiș însă ea nu a fost singura „mătrăgună” în guvernările de tristă amintire Băsescu - Boc.

Nici acum nu pot uita sintagma atât de dragă pedeliștilor băsescieni (mai apoi au fost și altfel de pedeliști !), „eficiența economică”, aplicată otova spitalelor, școlilor, facultăților, unităților militare (pe timpul lui Ceaușescu, la Compania de grăniceri Sulina aveam „sarcină de partid” să obțin din 20 m teren de-a lungul frontierei pe vreo 40 de km - inclusiv pe malul mării considerat în hârtiile partidului teren arabil (?!) -, recolte de porumb, grâu și orz în limitele minime la nivel național iar la legume aveam sarcină să obțin necesarul pentru cel puțin 6 luni pentru întreg efectivul - am făcut foame la greu cu toți militarii, mâncam scoici din baltă și ce primeam de la pescari), unităților din MAI, instanțelor de judecată și unităților de parchet etc. O aberație care era susținută, doct, de Andreea Paul (printre alții), pe atunci consilier economic al celebrului Emil Boc. Nu o pot acuza doar pe ea, cred că încerca să justifice cumva măsurile luate de Guvern. Toți băsiștii acelor timpuri au comis una din cele mai mari crime: au schimbat scopul instituțiilor publice. În loc de eficiență socială - normală când vorbești de sănătate, învățământ, Justiție, ordine publică, apărare, securitate etc. -, au introdus „eficiența economică” care a transformat oamenii în cifre. Un om mort din cauza lipsei de medicamente era un simplu „- 1”. O gură mai puțin de hrănit, un individ mai puțin la asistența socială, cheltuieli mai mici cu învățământul - acel „- 1” putea fi un elev sau o elevă -, o pensie mai puțin ... Ce mai ! Eficiență economică în toată puterea cuvântului. Ba, apăruse Băsescu și cu celebrele lui ziceri copiate aiurea de pe la Orban al Ungariei sau Erdogan al Turciei, cu dispariția liberalismului clasic, cu lipsa de obligație a statului față de proprii cetățeni, cu posibilitatea românilor de a pleca sorcova în lume dacă nu le convine în România etc.

În alte țări se vorbea despre „cheltuirea cu chibzuință a fondurilor de la buget”, germanii fiind foarte severi în acest sens. Își planificau precis toate cheltuielile și încercau să nu se abată de la planificare. Pentru situații deosebite, când apăreau cheltuieli neplanificate, aveau o procedură de decontare la nivelul guvernului. La francezi era cam la fel. La spanioli la fel. Ungurii au preluat modelul german. Nu aveau planificată o activitate, nu participau la ea. La noi este ca la balamuc. Degeaba planificam. Primeam cu 20-30% mai puțin, anual (pe timpul lui Năstase !). Până și activitățile prevăzute în tratatele cu statele vecine erau sărite de la finanțare. Se aprobau cu mare larghețe acțiuni de imagine. Se cheltuia aiurea. Am înțeles că și pe timpul lui Tăriceanu a fost la fel. Pe timpul lui Boc, a fost doar gura de ei. Este inadmisibil să planifici și să ai apoi „rectificări bugetare” ! Ce dracu ai planificat ?! Înțeleg că și acum, în guvernarea Ponta este la fel.

Așa a fost și nu mai vreau să revenim la acele timpuri. Să fie clar.

Eugen Teodorovici o ține langa-balanga. Codul fiscal va reapare așa cum a fost aprobat în Parlament, fără nici o modificare. O moderare a intrării în vigoare a măsurilor nu împlinește scopul urmărit de el și PSD. Măi să fie ?! Dar care este scopul ? Cât din scop este susținut economic, fiscal și cât este pur politic - imaginea de „făuritori de țară” ?! Dacă este să iau în considerare mai toate intervențiile pe cod, intervențiile cu suport de specialitate (nu cele ale unor „specialiști”, ci ale unor instituții recunoscute, interne sau străine), atunci ajung la o singură concluzie: scopul este doar politic. PSD vrea să rămână în memoria publică ca partidul care a scăzut taxele și impozitele introduse de Băsescu. Partidul care a lansat „liberalismul economic” în România. Ca la balamuc.

Agerpres (aici).

„„Ieri (luni — n. r.) ne-am văzut cu ministrul Finanțelor. Întâlnirea este instituțională, trebuie să spun că nu este nimic nou. Aceste întâlniri fac parte din întâlnirile instituționale și din conlucrarea celor două instituții. (...) Schimbul de informații a fost foarte bun, nu ne-am spus lucruri noi, pentru că ne știm pozițiile. Noi am reiterat riscurile (aplicării unor măsuri din noul Cod Fiscal — n. r.) la adresa stabilității, dânsul a subliniat și contextul politic în care are loc această dezbatere despre Codul Fiscal. Noi am subliniat încă o dată că poziția noastră nu se referă la Codul Fiscal, că sunt multe elemente bune, se referă la acest pachet de măsuri, de reducere de taxe și impozite, aglomerate într-o perioadă foarte scurtă de timp. Nu e vorba nici de alb-negru, da sau împotriva Codului Fiscal, nu este nici alb-negru da sau nu împotriva măsurilor fiscale, este vorba de dozaj, de măsuri. Sunt foarte multe reduceri de impozite, la toate proporțiile sunt mari, cifra de deficit este de 2,2% — 2,3% din PIB. Ea pare mică, dar este o cifră foarte mare. Ea poate să schimbe traiectoria economiei românești pentru că este prinsă într-o perioadă foarte scurtă și, chiar dacă am vrea, nu putem să compensăm dintr-odată. De aceea, dozajul este cheia problemei", a subliniat șeful BNR””.

Am ajuns la o competiție cine este mai liberal în economie ? Așa se pare. Este modelul lui Tăriceanu din 2007-2008. PSD este încântat de „reputația” păstrată de Tăriceanu de atunci și până acum cu privire la „guvernarea bună” pe care a avut-o. Populația nu a acceptat criticile la adresa lui Tăriceanu, era deja „o victimă” a maleficului Băsescu. Abia azi, când problemele fiscalității și ale politicilor fiscale au ajuns să fie dezbătute vehement în media vedem (nu mă exclud !) că am avut „pata pe ochi”.

Susțin, fără nici o reținere, poziția Guvernatorului Isărescu. Este și cea a Consiliului Fiscal. Este poziția FMI - culmea, este de acord cu reglementările noului Cod fiscal însă trage semnalul de alarmă privind „dozajul” susținut și de Isărescu. Ba, ca să fie mai clar, FMI (aici) vine și semnalează că prin aplicarea aiurea a Codului fiscal va trebui să renunțăm la multe. La foarte multe. Inclusiv la creșterea bugetului apărării la 2% așa cum este el necesar în aceste momente foarte încordate pe plan internațional.

În România s-a guvernat haotic mai tot timpul. Nici un guvern de până acum nu merită „o bilă albă”. Nici măcar mai albită. Toate au vrut să demonstreze, prin salturi acrobatice, că au făcut ceva. Au făcut de la prost la foarte prost. Este timpul să punem mintea la contribuție și să devenim ce trebui. Un stat cu guverne responsabile.

„"Mai există oare şi o a treia alternativă care să permită României să îşi reducă treptat datoria publică, să relaxeze povara fiscală şi să finanţeze noi proiecte? Noi credem că există, dacă amploarea şi viteza de implementare a măsurilor de politică fiscală, precum şi noile planuri de cheltuieli sunt mai temperate", notează reprezentanţii FMI”.

Au dreptate.

Ar cam fi timpul să nu mai interpretăm rolul „vacii nebune” care lovește găleata în care se mulge laptele. Iar pe politicienii iresponsabili care susțin idei tâmpite ar trebui să îi trimitem acasă. Nu cred că în afacerile lor (cei care fac afaceri serioase) ar admite idei ca cele susținute azi de PSD și aliații lor de toate culorile privind fiscalitatea. Ar însemna să ajungă la sapă de lemn.

Klaus Iohannis este pe drumul bun. Un refuz azi, ferm și un refuz previzibil mâine. La fel de ferm.

Agerpres (aici).

Participând la evenimentul comemorativ cu lansare de emisiuni numismatice de la BNR - 150 de ani de la nașterea Regelui Ferdinand I -, Klaus Iohannis a vorbit și despre Cudl fiscal aflat pe masa pentru promulgare.

Important este mesajul transmis: fără excese. Iar Grecia a fost dată ca exemplu.

„Tocmai de aceea devine imperativ să renunțăm cel puțin la câteva iluzii, în primul rând iluzia că prosperitatea se poate construi pe deficite bugetare și datorie publică rostogolită continuu de la un an la altul, apoi iluzia că politicile economice și fiscale pot compensa absența reformelor reale, iluzia că odată ce prosperitatea a fost obținută nu se va mai pierde, ceea ce este greșit. De aici și nevoia de o nouă abordare, una bazată pe responsabilitate și principii sănătoase”.

Acest text este semnificativ. Descrie pe scurt ce presupune Codul fiscal propus spre promulgare: construcție economică pe deficite bugetare și datorie publică „rostogolită de la an la altul (ca în Grecia !), politici de scădere a taxelor și impozitelor pentru a acoperi lipsa reformelor structurale și insuficiența investițiilor.

Klaus Iohannis a fost completat, pe partea tehnică, de către Mugur Isărescu (aici).

O analiză preluată de Radu Zlati pe blogul său ne vine în ajutor (aici). Nu am intrat în „rahat” însă ne apropiem repede de groapă.

Alte semnale ne sunt aproape. Comisia Europeană ne spune că acordul cu România este „deraiat”, nu de acum, ci de aproape un an. Adică din 2014, de când au plecat liberalii de la guvernare. De când PSD face singur și desface la guvernare !

Tot azi, s-a dat publicității refuzul lui Klaus Iohannis de a numi la ministerul transporturilor pe un anume Fifor, propus de PSD. Omul o fi bun el însă nu este acceptabil să pui la un astfel de minister un fost administrator de casă de cultură !

Normal, Ponta a răspuns la modul „idiot”. Îl compară pe Iohannis cu Băsescu !

Încrederea populației. Comentariu

IMAS, aprilie 2012, la comanda ziarului Adevărul. 

Cucerirea încrederii populației de către USL este obiectivul major în aceste momente. Până și la Adevărul, ziar anti-USL, în special anti-PNL, cu precădere anti-Crin Antonescu, se reflectă creșterea încrederii în USL a populației. IMAS este institutul care a dat mereu date care au plasat USL, în special PNL, sub valorile celorlalte institute de sondare. Pe datele IMAS au prorocit mai mereu Lăzăroiu și Cartianu destrămarea USL sau absorbția PNL în PSD. În fine, propaganda băsistă a ziarului sub patronajul liberalului Dinu Patriciu continuă. Chiar alterate în jos, datele au importanța lor. Ele arată nivelul sub care nu se pot duce manipulările „sondorilor” din Modrogan. Ele mai arată și nivelul peste care nu pot trece oamenii PDL, începând cu Băsescu.

Primii trei sunt importanți. Fiecare dintre ei reprezintă câte o instituție. Victor Ponta reprezintă USL și Guvernul USL. Este foarte important ca oamenii să aibă încredere în guvernul lor. Foarte important. Ținta lui Victor Ponta trebuie să fie trecerea peste pragul de 50% a încrederii populației. Trebuie totuși observat că are cu aproape 20% mai puține procente față de intențiile de vot ale USL (intenții de vot ce se pot vedea în alte sondaje). Misiunea lui Ponta ar fi să săvârșească acele acte de guvernare care să urce încrederea populației în el, ca persoană și Guvern, ca reprezentare a USL la nivelul intențiilor de vot. Misie grea, misie cu mari dificultăți având în vedere ostilitatea unor ziare generaliste cum ar fi Adevărul, Evenimentul Zilei dar și a fițuicilor băsesciene ca 22, Dilema Veche etc.

Mugur Isărescu are un procentaj bun. BNR este o instituție echilibrată, activă în sistemul bancar, severă cu băncile care activează în România și garantă a stabilității României în fața haosului financiar-bancar care domină Europa. Oamenii au încredere în puterea lui Isărescu de a da stabilitate României. Este bine, însă Isărescu este într-o ușoară scădere. Trendul nu îi este favorabil, iar asta înseamnă că oamenii percep o oarecare nesiguranță în șansele țării de a face față șocurilor financiar-bancare europene. Nesiguranța este dată, exclusiv, de avalanșa „știrilor” catastrofice ale jurnaliștilor de la posturile Tv și din presa scrisă. Practic, Isărescu are mai mulți dușmani „acasă” decât în străinătate.

Crin Antonescu este pe locul trei. Pentru candidatul la președinția României este un loc bun. Foarte bun. Încrederea în Crin Antonescu este în creștere, chiar la IMAS, lucru de ținut minte. Campania pentru locale îl  duce pe Crin în fața oamenilor, discursul lui place, nu uită să spună oamenilor din țară cu subiect și predicat că el și PNL susțin pe Victor Ponta și candidații USL la alegerile locale, nu uită să critice fostele guvernări PDL, să îi arate cu degetul pe cei care au susținut, care au sprijinit, care au cauționat guvernările criminale Boc-Ungureanu și care în fiecare localitate în care ajunge vin în fața oamenilor, în majoritatea cazurilor sub alte sigle și culori, pentru a cere un nou mandat, pentru un mandat, pentru putere. Perpetuarea puterii portocalii este combătută de Crin Antonescu iar Victor Ponta trebuie să săvârșească acele acte guvernamentale prin care fosta putere să fie vizibil eliminată din aparatul de stat. Zilnic, cu măsură, de la Guvern vin semnale că actele guvernului sunt în acest sens. Oamenii ascultă, văd, simt cum portocalii pleacă din posturile călduțe care le-au permis să se comporte cu populația ca o armată de ocupație străină.

Ponta și Antonescu au trendul în creștere. Este evident chiar și la IMAS. Mihai Răzvan Ungureanu este în scădere. A beneficiat de o cifră a încrederii nemeritată atunci când a fost nominalizat pentru funcția de Prim-ministru. Înlocuirea catastrofelor din PDL cu figuranții din eșalonul  doi a fost o șmecherie care a ținut foarte puțin timp. Eu cred că acel procent de încredere dat lui Ungureanu este pe de o parte o reminiscență a celor încă nelămuriți și o parte este lucrătură din creion. PDL încearcă să țină pe Ungureanu în viață cu orice preț. Iar Cartianu și Adevărul sub conducerea lui Dinu Patriciu speră să ajute la salvarea PDL de la dispariția totală ca formațiune politică. Un alt semnal este dat de încrederea sub 10% de care se bucură Traian Băsescu și Emil Boc. Cei doi sunt la egalitate cu Corneliu Vadim Tudor. În marja de eroare sunt egali. Băsescu se menține la acest procent. Este constant. Poate este și o lucrătură din condei de la IMAS. Boc însă crește. Culmea. Bănuiesc că cei din Modrogan au început campania de salvare a lui Boc pentru că au nevoie de „rezultatele” guvernărilor sale în vederea confirmării ca „bune” a măsurilor lui Ungureanu. Treabă complicată. Finalitatea este în toamnă, atunci când PDL se va prezenta în fața alegătorilor pentru mandatele de parlamentar. Cred că liderii PDL care candidează acum la locale au ca scop să își îmbunătățească imaginea în fața populației urmând a candida la parlamentare în colegiile în care vor avea cele mai multe voturi. PDL știe că va pierde localele. Participarea lor la locale are ca finalitate parlamentarele. Să fie clar. Cel puțin pentru mine așa este. VUM îi obligă, îi forțează să depună eforturi disperate în scopul refacerii încrederii folosind localele ca trambulină de lansare. Paleologu în Sectorul 1 este unul din cazurile emblematice. Sulfina Barbu în Sectorul 4 și Liviu Negoiță la Sectorul 3. La Sectorul 5 este fostul prefect al Capitalei care acționează în acest sens. Exemplele pot continua. Alți lideri ai PDL au probabil alte planuri, urmează să le văd în viitor. Oricum, unii au conștientizat că sunt la finalul carierei politice. Elena Udrea se retrage să facă un copil, posibil să fie urmată de Roberta Anastase care se mărită, celelalte pupile ale lui Băsescu își caută, probabil, alte ocupații. Până și pupila Elena Băsescu își termină cariera politică la Parlamentul European. Dracu o mai votează acolo sau în Parlamentul României.

Mă întreb, ca omul, cum de mai are PDL peste 10% în intențiile de vot ? Când liderii lor sunt sub 10% !

Harababură

Nici nu știu de care să mă leg și cu care să încep.

Guvernul paiațelor portocalii își angajează răspunderea pe Codul muncii clocit pe undeva pe la niște multinaționale și pus în brațele pedeliștilor de la Cotroceni care, după o anume prelucrare, l-au trimis spre executare, după mimarea dialogului cu sindicatele și patronatele, Guvernului Boc. Sindicatele au făcut propuneri, celelalte patronate (altele decât cele reprezentate de (Sp)Agathon) au făcut propuneri, opinia publică a evidențiat bulibășeala din noul Cod, presa a dezbătut aprins iar Guvernul a respins tot. Tot ce a venit peste voința cotroceniștilor portocalii. Aseară, la RTv, niște ăștia ai puterii mai că nu au sărit la bătaie contra celor care criticau „minunăția” care va afecta o întreagă țară. Iar noi adăugăm încă un act normativ care va suferi severe amputări după ce portocalii și udemeriștii vor fi debarcați de la putere cu, normal, daunele ce urmează a fi plătite de stat pentru cei care vor suferi din cauza voințelor băsesciene.

Fără a face un calcul, nu pot să îl fac pentru că este imposibil acum, constat că statul adaugă la datoria publică aproape cât a împrumutat de la FMI. Sunt daunele provocate românilor de săvârșirea abuzurilor guvernării băsesciene. Instanțele naționale dau hotărâri pe bandă rulantă în favoarea celor afectați de legile anti-naționale ale băsescienilor portocalii, instanțele europene au admis sau sunt pe cale să admită acțiunile românilor care reclamă încălcare Convenției Europene asupra Drepturilor Omului și a tratatelor europene la care România a devenit parte, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană. Statul este găsit vinovat, statul este pus să plătească daunele, inclusiv cele morale, iar noi suntem cei care în loc să beneficiem de folosirea chibzuită și eficientă social a banilor din bugetul național vom vedea cum acesta, ani și ani de zile, va avea ca primă obligație achitarea datoriilor acumulate cu inconștiență de guvernarea portocalie.

Statul este pus la plată însă refuză. Băsescu, pe de o parte, Isărescu pe de alta, Mungiu pe alături și tot felul de alți analiști cu aură portocalie acuză Justiția că prin hotărârile ce le ia afectează politica economică a statului condus de guvernarea portocalie. Critica induce o idee falsă. Este o continuare a unui concept potrivit căruia „economicul prevalează în fața juridicului”, concept expus în notele de fundamentare și expunerile de motive cu care actuala guvernare și-a susținut majoritatea actelor normative prin care au fost desființate drepturi ale cetățenilor și au fost modificate, substanțial, reguli după care societatea românească a funcționat de ani și ani de zile. Practic, prin conceptul promovat de Isărescu și Băsescu se desființează statul de drept și se introduce statul de „drepți”, „economicul” și interesele acestuia fiind stabilite la nivelul BNR și al partidului de guvernare iar juridicul, legile în vigoare, este supus schimbării funcție de cum reacționează Isărescu sau Băsescu la o stare sau o situație economică dată. O tâmpenie. Băsescu, Isărescu și restul de handicapați care participă la actuala guvernare acționează pentru distrugerea, din temelii, a statului român și doresc să îl reconstruiască, dacă pot spune așa, după niște modele preluate de aiurea pe considerentul că „schemele” folosite în alte state sunt mai bune ca ale noastre. Mai pe de-a dreptul, incapabili să participe la o construcție națională vor să ne cloneze, ca stat, după un model cotrocenist care folosește elemente disparate luate de la mai multe state. Iar modelele lor sunt azi, din informațiile pe care presa le pune la dispoziție, în situația în care își reanalizează organizarea statală, au loc consultări lungi cu populația prin intermediul presei locale și a întâlnirilor comunale, iau în considerare ca fiind obligatorie tradiția culturală locală și iau decizii abia după ce întreaga populație este convinsă că pasul „X” poate fi făcut fără a afecta substanțial drepturile și libertățile civile și ordinea de drept locală. Ce mai, altfel de țari, altfel de conducători.

Constat că nu există nici o diferență între comportamentul lui Bercea Mondial și Traian Băsescu. Din motivarea instanței la admiterea cererii procurorului pentru arestarea preventivă a acestuia rețin ideea că individul are o atitudine dominatoare față de cei din jur și că se folosește de relațiile pe care și le-a format în timp pentru a arăta că el este exonerat de răspunderea penală. Mă întorc la Traian Băsescu și constat că individul nu diferă, de loc, de tipul reprezentat de Bercea Mondial. Ca relații la care a apelat Băsescu pentru a arătat că are susținere (europeană și mondială) au fost pomenite de individ dar și de aliații lui „marele licurici” de peste ocean, Sarkozy, Merkel, Berlusconi și alte figuri politice ale momentului. Nu trebuie să îi uit pe vizibilii parlamentari europeni ai popularilor, indivizi excentrici, în mijlocul cărora evoluează EBA, fiica incultă a cotrocenistului șef, procuroarea stalinistă Monica Macovei, aiuritorul de cuvinte fără conținut Cristian Preda, aburitoarea „speranță” la guvernare Teodor Stolojan etc. Nu degeaba Băsescu a fost gratulat cu epitete semnificative de către majoritatea românilor: derbedeu, golan, javră ordinară etc.

În afara arestărilor din punctele de trecere a frontierei, arestări spectaculoase însă nelămuritoare pentru cineva care are cunoștințe de drept, cât de cât, se vehiculează în presă unele informații despre încercările cotrocenistului șef de a reface imaginea șifonată a PD-L în vederea obținerii unui scor bun la alegerile din 2012. Prioritatea o reprezintă schimbarea lui Boc din fruntea Guvernului, obstrucționarea grupării BVB de a pune mâna pe putere în partid, modificările legislative necesare pentru a da mai multă siguranță poziției de Președinte al României, în condițiile în care se prefigurează posibilitatea ca o majoritate parlamentară ostilă să poată dispune suspendarea lui Traian Băsescu iar aceasta să fie confirmată prin referendum. O astfel de acțiune este posibilă.

Schimbarea premierului nu este dorită de PD-L, UDMR și UNPR. Plus minoritățile. Caut un răspuns. Posibil ca un nou premier să aibă o altă abordare a problemelor. Să respecte cererile lui Băsescu însă să afecteze pe unii și alții aflați la guvernare. Premierul are o putere imensă în Guvern. Miniștrii nu pot promova sau vota ceva în ședința de Guvern dacă premierul nu este de acord. Mai mult, ministrul care nu joacă cum vrea premierul poate fi schimbat urgent. Dacă Băsescu nu joacă cum vrea premierul, acesta are la îndemână cel nai puternic argument: demisia. Iar demisia premierului poate duce la alegeri anticipate ceea ce nu este de dorit. Bașca faptul că premierul nou, tehnocrat să spunem, poate dispune ca folosirea fondurilor bugetare să aibă o altă abordare și, așa, să excludă de la „țâța vacii” profitorii portocalii. O eventuală analiză pe oportunitatea politicilor bugetare dă fiori portocaliilor guvernanți și parlamentari. Există pericolul ca sălile de sport, patinoarele, parcurile comunale cocoțate în vârf de munte, telegondolele și alte aiureli promovate de puterea portocalie ca „programe de investiții” să fie stopate iar multe dintre ele desființate. Să vedem cine va câștiga. Băsescu sau partidul ? Nu mai spun de faptul că UDMR așteaptă și el anumite pomeni politice, pomeni ce pot fi înlăturate de un nou premier. UNPR are, la rândul lui, alte așteptări. Un tehnocrat în funcția de premier cu sprijinul lui Băsescu este un mare pericol pentru întreaga suflare verde-portocalie.

Trag concluzia că PSD lucrează la fragilizarea USL. Acordurile locale între organizațiile PSD și cele ale PRM fac rău alianței. UDMR dă semnale clare că nu poate veni alături de cei care colaborează cu PRM. În aceste condiții, obiectivul alianței de dărâmare a guvernului în acest an pică. PRM nu are reprezentare parlamentară și nici nu cred că sondajele îl vor duce în Parlament. PRM în vecinătatea alianței poate însă fragiliza PNL. Iar PNL trebuie să aibă o poziție. Asocierea, chiar conjuncturală, a PNL cu PRM este de neacceptat. Se poate păstra alianța abia încropită cu o declarație comună a conducerii USL că alianțele politice locale ale PSD cu PRM nu aduc PRM în cadrul alianței USL.

PSD a mai jucat murdar și anul trecut. Unele moțiuni de cenzură au picat iar unele legi au trecut din cauza lui Ponta și a parlamentarilor PSD care simpatizează cu PD-L și Traian Băsescu. Acum PSD joacă iar murdar. Păcat. Lacomi, pesediștii au șansa să distrugă USL. Posibil că o vor face dacă analizele le spun că împreună cu PRM obțin o majoritate relativă în viitorul Parlament.

PNL tace și nu este bine. Sunt probleme la care trebuie reacționat cu fermitate. Voi urmări să văd cum decurg treburile.

La o cafea

Beau o cafea superbă. Făcută de mine. Alături o țigară, un drog pentru care plătesc de mă usuc. Plus criticile soției. Citesc. Bloguri, site, o carte (mai rar). Calculatorul ocupă mult, uneori prea mult din timpul pe care îl am la dispoziție.

Am deschis Adevărul.ro. Ieri l-am citit pe Dinu Patriciu. Mi-a plăcut ce scrie însă am ai aduce acuza că exagerează. Iar aici mă refer la ce a scris, scrie și vorbește în general. Pragmatismul lui uită omul simplu, cel pe care omul de succes îl folosește. Succesul omului de acțiune, al investitorului, nu ar exista fără omul simplu, valoarea acestui succes ar fi egală cu zero dacă omul simplu, să-i spun consumatorul, nu ar avea cu ce să cumpere produsul de succes. Bun sau serviciu.

Azi am citit pe Florin Iaru. Despre „Demonul consumismului”. Are un punct de vedere cu care sunt de acord. Cu care Mugur Isărescu nu este. Cu care Traian Băsescu nu este. Cu care guvernarea portocalie nu este. Cu care comuniștii nu au fost. Ei, cei care nu sunt de acord azi sunt neocomuniștii. Ei impun cu forța consumul limitat „la resursele” pe care le are țara. L-am auzit pe Băsescu perorând pe la RRA despre consumul limitat, dându-se pe el exemplu și băgând o întreagă națiune în concept. Nu pot decât să declar că individul este cretin. Și el și Mugur Isărescu și toți cei care îi susțin. O societate comunistă poate exista pe baza acestui concept. Am trăit în astfel de vremuri până în 1989. De vreo doi ani se pare că ne întoarcem la la conceptul sărăciei comuniste. Limitarea consumului pentru că atât poate țara ! Idee cretină prin ea însăși. Idioții ăștia, cei care sunt azi la butoanele guvernării, sunt limitați. Cumplit de limitați.

Fără consum și consumismul populației nu poate exista progres. Fără consum și consumism nu ar fi evoluat omenirea. Fără cererea populației de a avea produse și servicii noi, diferite de cele avute până la un moment dat, nu se făcea cercetare fundamentală, nu se făcea cercetare tehnologică, nu se căutau și nu se descopereau fenomene, metode, tehnici noi. Nu apăreau produse noi și nu scădeau prețurile produselor acceptate de consumatori. Consumismul este de fapt motorul dezvoltării. Consumismul este cel care stimulează investitorul să caute și să încerce altceva. Consumismul duce la concurența între cei care produc. Tot consumismul este la baza dezvoltării sociale sub forma serviciilor de stat. Fără cererea cetățeanului de a primi din partea statului servicii de sănătate, învățământ, apărare națională, ordine publică și act de justiție acestea nu ar fi existat. Am fi trăit ca în junglă, după regula celui mai puternic. Nu ne-am mai fi constituit ca o civilizație. Nu am mai fi avut ordine de drept, stat de drept.

Comunismul a denaturat statul de drept. Mă deranjează faptul că „ideologul” Mugur Isărescu atacă, de pe poziția înaltă de Guvernator al Băncii Naționale, motorul libertății noastre economice și al statului de drept. Mă deranjează pentru că ideile lui Isărescu sunt puse în practică de Traian Băsescu și gașca de idioți portocalii care îl susțin. Ne întoarcem la comunism. Ne întoarcem la sărăcia planificată. Ne întoarcem la consumul după capacitatea statului de a ne da bani ! Cretinism în stare pură.

Guvernarea liberală a lui Tăriceanu a fost criticată la un moment dat, de unii analiști - Ilie Șerbănescu era unul - și jurnaliștii de doi bani bucata, că a lăsat economia de capul ei și că nu a emis acte normative care să o reglementeze după „interesul național”. Interesul național fiind, în tărtăcuța lor, controlul statului asupra economiei, de stat sau private. De fapt, pe timpul guvernării liberale a fost aplicat singurul principiu corect într-un stat care se dorea cu o economie de piață. Atunci a fost lăsat liber dreptul la consum. Trebuia continuat pentru ca investitorii să își consolideze poziția, cei care au dorit să tragă tunuri să piară, în timp iar cei care aveau gânduri serioase să poată acumula pentru o mai mare stabilitate. Trebuiau lăsate să se manifeste și consecințele abuzului de consum, tot după regulile pieței. Cei care s-au lăcomit trebuiau lăsați să plătească, fără ca statul să intervină. Singura intervenție benefică a statului ar fi trebuit să se producă asupra sistemului bancar. Acel idiot credit cu buletinul trebuia stopat tocmai de Mugur Isărescu și BNR. Da de unde. Isărescu s-a făcut complice cu băncile iar la venirea la putere a portocaliilor lui Băsescu a intervenit, nepermis într-un stat în care economia de piață este liberă, în favoarea băncilor care au spoliat și fraierit pe români. Iar pentru asta a luat din banii bugetului, în forma principală a împrumutului de la FMI, și a băgat bani în băncile lacome și neperformante. Iar catastrofa intervenției BNR și a Guvernului băsescian este vizibilă în sărăcirea populației și distrugerea statului de drept. Ne întoarcem la comunism. Asta se vede și de la marginile galaxiei.

Sper să scăpăm de cretinii ăștia portocalii cât mai repede. Și, apropo, nu am putut sta la Ciutacu cu panarama aia de Țurcan, am prin doar câteva crâmpee. Idiota promova și motiva folosirea forței în schimbarea statului după modelul băsescian de gândire urmând ca în timp, noi, populația, să vedem că au făcut bine ! În timp ! Păi între timp unii dintre cei maltratați de actuala guvernare portocalie vor trece la cele sfinte. Între timp, copiii care nu au mai mâncat bine se vor dezvolta cu sechele majore care îi va marca toată viața. În timpul actualei guvernări unii tineri și-au pierdut oportunitățile pe care le-ar fi avut dacă continuam să fim o țară normală. În acest timp oamenii, în general, și-au epuizat rezervele și au intrat, cu pași hotărâți, în „clubul” sărăciților naționali. În acest timp am involuat de parcă țara ar fi suportat un război de cucerire. Venitul per cetățean a scăzut la nivelul anilor de tristă amintire ai epocii Ceaușescu iar bruma de „temelie” a micii economii a fost spulberată de măsurile aberante băsesciano-isăresciene. Iar pierderile sunt imense. Sunt cumplite. Sunt pierderile provocate de plecarea absolvenților români ai facultăților peste hotare către o viață mai bună. Noi, o țară sărăcită de o politică bolnavă, de sorginte comunistoidă, cheltuim cu învățământul românesc iar beneficiile sunt pierdute. De aceste beneficii au parte alte state, acolo unde acești tineri își găsesc un loc sau sunt irosite prin lipsa posibilităților acestor tineri de a se pune în valoare în țară. Iar cretina aia de Țurcan încerca să ne convingă, pe noi, pe cei care am urmărit emisiunea, că ceea ce fac ei va fi bine.

Cum se înfoia cretina aia de Țurcan se comportă mai toți portocalii care ies în media. Dacă indivizii ăștia cred ceea ce spun atunci este imposibil să accept ca liberalii, cei adevărați nu cei auto-declarați ce sălășuiesc pe la PD-L, să aibă o colaborare cu pedeliștii atât timp cât aceștia vor face umbră pământului.

Da, Iaru îmi place. Sunt adeptul consumismului. Sunt adeptul societății bazate pe consum și sunt împotriva statului autoritar, băsescian.

Din bucătăria proprie

Am făcut primii pași în vederea unui proces cu puterea portocalie pentru drepturile mele de pensie. Am depus acțiunea la instanță prin care am contestat noua decizie de pensionare în temeiul Legii nr. 119/2010. Am cerut revenirea la vechea decizie. Am trimis și Casei de Pensii a MAI o contestație care cuprinde capetele mele de cerere din acțiunea la instanță.

Acțiunea nu este foarte dezvoltată, dezvoltarea cu practica în materie a CEDO și CEJ dar și a instanțelor proprii o voi face după primirea întâmpinării pe care o va depune Casa de Pensii a MAI.

Primul termen va fi, probabil, la începutul anului viitor sau în toamna lui. Cred asta având în vedere numărul imens de cauze aflate pe rolul Tribunalului București numai în aceste cauze, nu mai spun de alte mii și mii de alte cauze legate de problemele de muncă și asigurări sociale. Deci ... răbdare și tutun.

Am speranța că acțiunea va avea succes, având în vedere soluțiile date de instanțele similare din țară la acțiunile grefierilor. Mă refer aici la Tribunalul Olt și la Tribunalul Vaslui. Sigur, sunt și alte Tribunale care au dat soluții favorabile petenților însă nu le am.

Până la finalizarea cauzei, am totuși niște observații de făcut.

Instanțele românești, cu foarte mici excepții, în special instanțele superioare, au adoptat un mod de abordare a problemelor nou. Dau valoare prevederilor tratatelor internaționale la care România este parte și chiar dacă Curtea Constituțională portocalie ia decizii contrare dreptului internațional instanțele noastre dau la o parte aceste decizii și dau hotărâri prin care respectă jurisprudența CEDO sau CEJ, după caz, în materie. Astfel că s-a format o jurisprudență română suficient de puternică pentru a da garanția justițiarului român că își va afla dreptatea în țară nu doar la CEDO sau CEJ.

Având în vedere aceste fapte, se pune întrebarea, legitimă, de ce autoritatea publică nu trece la aplicarea directă a prevederilor respectivelor tratate în modul în care acestea au fost explicitate prin hotărârile CEDO și CEJ ? Normal ar fi ca funcționarii publici să refuze să mai aplice o lege internă care intră în contradicție cu o altă lege internă - tratatele fac parte din dreptul intern, potrivit Constituției, fiind legi interne la rândul lor - superioare din punct de vedere al puterii altor legi. Dau exemplul Legii nr. 119/2010 prin care este desființat, retroactiv, dreptul la pensia de stat și cuantumul în plată a acesteia.

Normal ar fi ca Guvernul și Parlamentul să nu mai adopte legi care contravin tratatelor la care România este parte însă această normalitate la care aspiră majoritatea dintre noi nu are legătură cu Traian Băsescu, Emil Boc, PD-L+UDMR+UNPR plus deputații minorităților naționale altele decât cea maghiară. Acești indivizi formează o bandă de infractori politici care va trebui să fie desființată iar liderii lor și slugoii care au susținut acțiunile nelegale de până acum trebuie să plătească. Cum ? Asta trebuie să stabilim. Iar acțiunile trebuie să fie inițiate de noi, ca simpli cetățeni, pentru că de ne punem speranța în formațiunile politice din care facem parte sau pe care le susținem nu este exclus să avem surpriza ca, din rațiuni superioare din punct de vedere politic să îi vedem că își propun colaborarea viitoare tocmai cu călăii noștri. În cazul meu văd că sunt unii din PNL care văd o colaborare cu cei din UDMR sau chiar cu cei din PD-L, nu mai spun de calculul pe care și-l fac cu minoritarii. Nu este exclus ca, la un moment dat, din aceste motive, inetresul meu de a-mi sancționa torționarii să fie contrar „interesului” unor lideri politici ai PNL. Nu este exclus.

În alte state sunt respectate, în mod direct, interpretările CEDO și CEJ cu privire la prevederile tratatelor la care aceste state sunt parte, puterea locală modificând legile lor care încalcă tratatele, modificând regulamentele și alte acte normative de nivel inferior care vin în contradicție cu interpretările CEDO și CEJ. Din acest motiv aceste state au foarte puține cauze pe rolul CEDO sau CEJ. Noi însă suntem campioni. Iar asta înseamnă că actuala guvernare este ilegală, prin ceea ce face nu prin modul în care a ajuns la putere.

Poate îi schimbăm înainte de a produce mai mult rău, înainte de face ca răul provocat unei întregi țări să devină ireversibil.

Nu pot să îl uit pe Mugur Isărescu, cel care a cauționat din umbră întreaga harababură portocalie. Mai ales prin conceptul lansat de el și pronunțat de Vlădescu și gașca portocalie de la putere potrivit căruia „interesele economice la nivel național sunt superioare intereselor persoanelor”. Ideea este total aiurea, este de fapt o întoarcere la totalitarism, indiferent sub ce denumire a acționat un guvern totalitar sau altul, că s-a numit nazism, stalinism, comunism, fascism etc. Mugur Isărescu este „tătucul” portocaliilor în materia politicilor economice și fiscale. Nu degeaba a încercat Băsescu să îl lămurească să preia guvernarea. Să nu uităm faptul că acest individ și-a manifestat nemulțumirea atunci când cei de la Curtea Constituțională au declarat ca fiind neconstituțională prevederea legii prin care erau tăiate pensiile cu 15%. Mai că nu a făcut o criză de nervi.

Sper ca românii să înțeleagă că nu pot separa pe Traian Băsescu de Mugur Isărescu. Cei doi formează un cuplu inseparabil, unul asigură politicul iar celălalt asigură economicul și financiarul în cadrul „operei portocalii” de distrugere a României. Scopul lor ? O fi cumva în afara granițelor ? Nu este exclus. Dacă creditez această ipoteză sunt justificate multe dintre tâmpeniile (pentru noi) săvârșite de guvernarea teroristă portocalie cu aromă de maghiarime secesionistă.

De la politică la politici.

Un foarte interesant interviu cu Vosganian pe blogul lui. Oful lui Vosganian apare din titlu: „Alegerea președintelui prin vot popular, este o piedică în calea normalizării vieții noastre politice”. De acord cu el. Și Ion Iliescu și Traian Băsescu pot fi dați ca exemple în acest sens. Primul ne-a ținut în loc 10 ani, al doilea ne prăbușește de 2 ani. Bașca tâmpeniile făcute de Băsescu pe timpul Guvernului Tăriceanu. Ultimii doi ani sunt „măsura” primitivismului băsescian. Însă, aici trebuie să fac o mică precizare, nu este singurul vinovat. El este doar vârful aisbergului. Imediat sub sunt cei din PD-L cu un puternic suport din partea lui Mugur Isărescu și gașca de șa BNR.

Pentru că nu pot să nu las plăcerea lecturii postării lui Vosganian acasă la el, pe blog, aduc în față, ca momeală doar ultima „bunătate” din interviu:

„- Spuneti-ne un banc nou cu premierul Boc

- Premierul viziteaza o gradinita. Intreaba pe un copilas: “Ce vrei tu sa te faci cand o sa fii mare?” Iar copilasul raspunde: “Dar dumneata?”.

Lectură plăcută.

Schengen. Probleme la aderare.

S-a ratat aderarea la Spațiul Schengen la termenul prevăzut. Ideea este anunțată peste tot. Comentarii, păreri, aiureli, tot tacâmul.

În primul rând este vorba despre intenția unor state vest-europene de a întârzia accesul României și Bulgariei la Spațiul Schengen până când aceste state își revin din grava criză politică în care se complac. Nu știu ce este în Bulgaria, însă acolo se pare că este mai mult vorba despre crima organizată și corupție. La noi, pe lângă cele două „probleme”, se adaugă grave aspecte politice. România nu mai respectă, ostentativ, criteriile politice de aderare la Uniunea Europeană. România are un nou dictator, gen Ceaușescu sau Lukașenko, care le știe pe toate și care are alte valori în tărtăcuță, contrare valorilor europene unanim acceptate.

Este corectă afirmația potrivit căreia aderarea la Spațiul Schengen este, în special, o problemă tehnică. Ce nu pricepe Băsescu și gașca lui de mafioți este faptul că rezolvarea tehnică a supravegherii și controlului frontierelor nu rezolvă problema. Organizarea instituțională, dotarea cu tehnică și mijloace moderne trebuie însoțită de eficiența activităților la frontiere. Iar aceasta este „plecată cu sorcova”. Cu privire la regimul frontierelor (supravegherea frontierelor terestre, aeriene, fluviale și maritime și controlul la trecerea frontierei a persoanelor, mărfurilor și bunurilor), s-au făcut pași importanți însă nu suficienți. Dacă suntem în regulă cu supravegherea frontierelor avem probleme la controlul la trecerea frontierei. Iar aici este o problemă serioasă, pentru că migrația, traficul de persoane, contrabanda și corupția sunt prezente azi în evaluările oficialilor europeni cu privire la România atât din datele interne (rezultate ale acțiunilor organelor de ordine publică naționale ale acestor state) cât și în media (în special română).

Prin aderarea României la Spațiul Schengen celelalte țări membre ale Spațiului Schengen transferă o parte din obligația lor față de cetățenii proprii la securitate internă autorităților competente din România. Este foarte important ca noi să înțelegem îngrijorarea legitimă a acestor state cu privire la capacitatea României de a asigura securitatea internă a celorlalte state membre cu privire la migrație, crimă organizată, contrabanda cu droguri, mărfuri și produse, terorism internațional etc. Acesta este conceptul de bază al sistemului Schengen. Iar noi nu suntem capabili, azi, să îl îndeplinim.

Este semnificativ faptul că scrisoarea către Comisie este semnată, în numele Germaniei și Franței, de miniștrii de interne. Aderarea României la Spațiul Schengen a devenit un risc instituțional pentru cele două țări. Unele informații spun că și alte țări europene se alătură acestui demers. Ministrul francez al Afacerilor Europene, Laurent Wauquiez, a explicat, într-un interviu pentru "Le Figaro", de ce se opune Parisul aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen în martie 2011, interviu preluat în parte de cei de la Adevărul. Printre cauzele care au determinat cele două țări să devine ostile aderării se numără și aceasta "România a redus cu 40 la sută salariile vameşilor: aceasta nu este cea mai bună garanţie că sunt total impermeabili corupţiei". Precizez că formularea „vameși” se referă la întregul personal al autorităților române cu atribuții la controlul la trecerea frontierelor. Dar se poate extinde la întregul personal cu atribuții la securizarea frontierelor, ba și la organele de control din interiorul statului care contribuie la această securizare. În plus, adaug eu aici și personalul din consulatele României din statele terțe care, potrivit acquis-ului Schengen, ar putea emite vize Schengen pentru resortisanții statelor în care reprezintă, azi, România iar după aderarea la Spațiul Schengen chiar Uniunea Europeană.

Pentru că vorbim despre securitatea internă europeană, nu pot trece peste o Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 22.11.2010, COM(2010) 673 final, din care o să preiau unele pasaje care vin să susțină cele de mai sus.

Intitulată „Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură”, comunicarea ne ajută să înțelegem ce vrea UE să facă și să comparăm cu ce facem noi, în România, sub conducerea aiuritoare a lui Băsescu și găștii care îl înconjoară.

Pentru că documentul este destul de mare pentru o postare, voi selecta doar principiile alese de autori pentru a da valoare celor „cinci pași”.

În primul rând, evidențiez un concept care în România a fost înlăturat de Traian Băsescu atunci când a declarat că statul nu trebuie să răspundă de soarta fiecărui cetățean. Vă mai amintiți ?

Să vedem cum gândește Comisia:

„Strategia de securitate internă a UE în acțiune” propune un program comun pentru statele membre, Parlamentul European, Comisie, Consiliu, agenții și alți actori, inclusiv societatea civilă și autoritățile locale. Acest program ar trebui să fie susținut de o industrie de securitate solidă a UE, în care producătorii și prestatorii de servicii conlucrează cu utilizatorii finali. De asemenea, eforturile noastre comune de a formula răspunsuri la provocările în materie de securitate cu care ne confruntăm în prezent vor contribui la consolidarea și dezvoltarea modelului european de economie socială de piață, prezentat în strategia Europa 2020.”

Se pare că Europa vrea altceva. Auzi la ei, industrie de securitate a UE ! În timp ce noi cumpărăm de la SUA sau alții tehnica și tehnologia necesară instituțiilor publice. Total aiurea. Am distrus cercetarea proprie, producția proprie, nu suntem capabili să ne aliniem la marii producători europeni (de ex. EADS) s.a. Dragostea față de „licuriciul cel mare” a portocaliilor băsescieni se opune însăși aderării noastre la UE. Băsescu, își dovedește incompetența în funcția de demnitate publică în care a fost cocoțat de cei mai nepregătiți români, aducând România cu „curul în două luntre” iar prin acțiunile de politică externă desfășurate a reușit performanța de a îndepărta cele două luntre una de alta. Suntem practic cu „curul” în apă.

Să iau o altă formulare din Comunicare.

„Strategia de securitate internă a UE în acțiune”, precum și instrumentele și acțiunile pentru punerea în aplicare a acesteia, trebuie să se bazeze pe valori comune, inclusiv pe statul de drept și pe respectarea drepturilor fundamentale, astfel cum se prevede în Carta drepturilor fundamentale a UE . Modul în care abordăm gestionarea crizelor trebuie să se caracterizeze prin solidaritate. Politicile noastre de combatere a terorismului ar trebui să fie proporționale cu amploarea provocărilor și să se concentreze asupra prevenirii unor eventuale atacuri. Atunci când aplicarea eficientă a legii în UE este facilitată prin schimbul de informații, trebuie să protejăm, de asemenea, viața privată a persoanelor și dreptul fundamental al acestora la protecția datelor cu caracter personal.”

Noi suntem total aiurea. Pe considerente de buget și de prioritate a principiilor economiei în fața principiilor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, înscrise în Carta drepturilor fundamentale a UE, în celelalte documente internaționale cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului actuala guvernare pedelisto-udemeristo-uneperistă plus minoritățile naționale altele decât cea maghiară (de fapt reprezentanții tuturor etniilor minoritare din România) se opune, cu înverșunare, alinierii țării la UE și normele acesteia. Iar aici există mulți „autori”. Mugur Isărescu și mulți, mulți economiști afiliați lui susțin și acum, în media, că actualul Guvern a fost împiedicat în acțiunile economice de CCR prin declararea ca neconstituțională a tăierii cu 15% a pensiilor ! Pensiile și cuantumul lor fiind în jurisprudența internațională un drept de proprietate, modul în care gândesc Isărescu și dobitocii care îl secondează ne arată că indivizii sunt împotriva unui principiu fundamental al statului de drept: dreptul la proprietate. Practic, acești economiști ne propun întoarcerea la socialism.

Undeva, cineva, comentând la o postare pe un blog, a afirmat că Franța și Germania ar fi de acord cu aderarea României în secunda doi după ce Băsescu și gașca de mafioți cu care s-a înconjurat vor părăsi puterea. Înclin să îi dau dreptate. Problema României este Băsescu și Guvernul mafiot care îi pune în aplicare tâmpeniile.

Nu sunt de acord cu Băsescu. România nu este discriminată. România a (re)devenit un stat nesigur pentru UE și, în consecință, pentru fiecare stat membru al Uniunii.

Statul abuziv. Portocaliu.

Statul portocaliu, sub conducerea părții zicese „de dreapta” a FSN, practică jaful la drumul mare. Metoda era practicată și pe timpul FSN „de stânga”, până în 2004, atunci când prin alte acte normative, în special prin legea bugetului, Năstase și gașca pesedistă amâna plata unor drepturi salariale sau obținute în urma unor procese cu hotărâri definitive și irevocabile împotriva statului rău platnic.

Prin Gheorghe Gerghina, MF propune parlamentarilor să fie aprobată eșalonarea plăților drepturilor bănești câștigate de diferite persoane în instanțe până în 2014 (?!).

Între timp, instanțele de judecată dau hotărâri definitive și irevocabile în favoarea altor și altor români cărora statul băsescian le-a umblat la buzunar. Creanțele statului băsescian se adună deasupra viitorului guvern, indiferent de coloratura acestuia, ca norii de furtună.

În caz că statul hămesit are de recuperat creanțe, unele inventate peste noapte, de la persoanele fizice și juridice (altele decât marii datornici cu capital de stat sau majoritar de stat - de fapt „găurile negre” ale economiei românești) pune haita de funcționari publici ai MF care fac dovada „credinței” față de PD-L și premierul manechin Emil Boc să execute, cum-necum, pe „datornici”. Acum vor să inventeze o „poliție” a ANAF, dovadă a disperării și neputinței, a proastei guvernări.

În caz că statul hămesit este dator, vrea să anuleze datoriile către cetățeni și firmele care au lucrat pentru „stat” fie prin legi (care pică într-o veselie pentru constituționalitate) fie prin amânarea acestora până după terminarea mandatului jefuitorilor portocalii.

Datoria publică a statului devine imensă. Pe măsură ce datoria publică a statului se mărește, sărăcia populației și incapacitatea de plată a firmelor ce nu au fost distruse prin impozitul forfetar se adâncește. Iar propagandiștii portocalii, în frunte cu incompetentul Boc, declamă cu seninătate că ceea ce au făcut era absolut necesar și că România este pe drumul bun ?!

În timp ce noi simțim cum ne cuprinde disperarea, de la BNR glasuiește Mugur Isărescu, mult lăudatul „tehnocrat” care consideră că de va fi schimbat Boc, atunci să fie numit un alt premier care „să continue” politica dusă de acesta.

Prin ceea ce au făcut și fac actualii guvernanți, obligă viitoarea guvernare, indiferent de coloratură, să se ocupe în exclusivitate de transferul resurselor ce vor fi atrase la buget către buzunare păgubite ale contribuabililor români. Iar dezvoltarea țării ... va rămâne un vis frumos.

Ăștia sunt mai răi decât comuniștii. Zilele trecute, un mic investitor cu o prăvălie de la care am luat pâine, declara revoltat că Ceaușescu a fost de mii de ori mai bun ca Băsescu ! Ceaușescu „a construit” iar Băsescu a distrus ! Când în percepția celui care și-a investit banii într-o afacere apar astfel de comparații, înseamnă că am ajuns rău de tot.

Guvernarea PD-L + UDMR devine, pe zi ce trece, cea mai nocivă. Trist este că mâine, dacă nu chiar de azi, vom merge cu comparația în timp mult mai înainte de 1989, ne ducem, încet dar sigur, spre anii 1965 !

Moratoriul

În primul rând, am net-ul de la Romtelecom în aer. Acum sunt pe Vodafone. Merge mai încet. Azi mă duc la Romtelecom să văd când repară defecțiunea.

Este una din situațiile excepționale, probabil, în care furnizorul de internet are o problemă și lucrează pentru remedierea ei. Potrivit contractului încheiat, noi, beneficiarii, acordăm un moratoriu furnizorului serviciului, acesta urmând a începe achitarea obligației contractuale în momentul în care starea excepțională încetează.

Diplomatic, moratoriul presupune o amânare a îndeplinirii obligațiilor de către o parte contractantă. În general, și în diplomație este vorba despre moratoriul asupra plăților externe, sau moratoriul de război - amânarea îndeplinirii unor obligații interne și/sau internaționale datorate situației excepționale provocată de război.

Băsescu a venit și cere, de la tribuna Parlamentului, având auditoriul format exclusiv din aliați, partidelor politice un moratoriu politic. Concret, Băsescu cere opoziției să renuțe la lupta politică din Parlament și la angajamentele asumate de aceasta față de membrii partidelor lor și față de votanții lor pentru a vota, favorabil, proiectele de lege prin care populația României devine, cu acte în regulă, un popor de boschetari.

Economic, tonul este dat de Mugur Isărescu, devenit, brusc, călăul poporului român, în dorința lui disperată de a realiza obiective de politică economică pe timpul vieții lui în fruntea BNR. Orgoliul și vanitatea acestui contabil cu staif din fruntea BNR a găsit în Traian Băsescu și gașca care îl susține politic perechea de care avea nevoie pentru a duce visul la împlinire. Am ajuns în situația în care la BNR se calculează un curs de schimb fascistoid. Pe lângă cursurile normale, compararea puterii economice a diferitelor valute, se calculează un alt curs, sinistru, al puterii economice cu viața omului. Un om este egal cu un leu. Dacă moneda leu suferă, atunci trebuie să mai reducem din oameni. Pentru că BNR nu poate acționa în mod direct a apelat la Traian Băsescu și gașca lui de troglodiți care cer, acum, opoziției, să accepte „deprecierea” accelerată a vieții oamenilor din România. Scopul final este sugrumarea consumului, dispariția clasei de mijloc și moartea unor oameni care au ajuns din cauza politicilor portocalii în condiția umilitoare de asistați social. Visul lui Isărescu este acompaniat de visul lui Băsescu. Iar acesta se traduce prin distrugerea statului român din temelii pentru a putea „clădi” un alt stat, după chipul și asemănarea sa. Un stat nedemocratic, cu o populație aservită intereselor politice băsesciene, umilă și umilită, nevolnică, dependentă de „bunăvoința” stăpânului cotrocenist.

Reacția PNL, prin vocea lui Crin Antonescu, este normală. Revenirea la parlamentarism este singura soluție viabilă acum. Este normală și reacția celorlalte formațiuni de opoziție, PSD și PC. În orice construcție viitoare trebuie să fie exclusă „contribuția” lui Traian Băsescu și a Guvernului Băsescu-Boc-Udrea-Isărescu.

Preiau din „Gândul” aceste citate:

"Domnul preşedinte a vorbit azi în semiparlament din nou despre interesul naţional, despre normalitate şi despre dificultăţile prin care trece România. Într-adevăr România se află într-o situaţie grea şi fiecare partid politic are obligaţia de a căuta formule prin care să punem capăt acestei stări de lucruri. În legătură cu interesul naţional avem evident un alt înţeles decât domnul Băsescu care confundă în mod repetat şi foarte grav interesul naţional cu interesul politic personal al domniei sale şi al camarilei care îl înconjoară, şi al PDl pe care-l conduce".

El a ţinut să sublinieze faptul că, în ciuda aerului pe care-l afişează, "Traian Băsescu e un om politic slab care numai controlează nimic în afare eventual de conducerile serviciilor speciale, e un om politic care numai controlează nici propriul partid, nici propria majoritate, după cum s-a văzut în repetate rânduri foarte clar".

"De aceea nu de la Traian Băsescu şi nu împreună cu Traian Băsescu se pot găsi soluţiile şi răspunsurile pentru criza românească şi că, vrem nu vrem, că ne iubim sau nu, de la partidele politice parlamentare care prin votul cetăţenilor îi reprezintă astăzi pe aceştia în Parlament. Credem că e neapărat necesar ca reprezentanţii acestor partide să ne aşezăm la masă şi să discutăm cu toată seriozitatea şi responsabilitatea care sunt marile probleme ale României şi să găsim răspunsurile care se pot da”.

Moratoriul cerut de Băsescu este, de fapt, un strigăt de disperare. Interesul personal al „derbedeului” de la Cotroceni, dar și al aliatului Mugur Isărescu de la BNR, este pe cale să nu mai aibă finalitate. Celor doi le este teamă că lucrarea lor nu va reuși și, mai ales, că mâine, după ce vom scăpa de portocalizare, vor fi chemați să dea seamă. Mai ales în fața opiniei publice, cea care contează până la urmă. În memoria românilor vor rămâne ca doi călăi ai neamului. Se vor alătura lui Nicolae Ceaușescu și nemernicilor care au asuprit poporul român până în '89.

Băsescu poate să își bage moratoriul cerut în fund. De este conceput, de slugoii consilieri cotroceniști, îl poate folosi ca hârtie igienică. La fel cum a făcut cu Constituția țării de când a ajuns pe tronul de la Cotroceni.

Guvernul. Marea grijă a superficialilor și „interesaților”

Presiune mare. Politică, jurnalistică, morală, academică, ne-academică, literară, muzicală, artistică ... Guvernul. Pe buzele tuturor. Vai sărmana țară, este în pericol să își piardă Guvernul. ! Retorică de doi bani.

Jurnaliștii o țin gaia-mațu cu posibilitatea căderii Guvernului iar cei intervievați umblă după cai-verzi pe pereți căutând răspunsuri elaborate pentru imaginea lor publică de „oameni deștepți”. Aiurea. Niște tăntălăi cu ifose atârnate de haine scumpe și exprimate prin cuvinte fără conținut.

Pedeleprele își apără interesele. Guvernul Băsescu-Boc-Udrea le dă voie și îi îndrumă la jaful național. Remarc faptul că unii au devenit „periculos” de sinceri ! Nu le stă în caracter. Au pus măgarului tichie de mărgăritar.

Analiștii de duzină, cei de televiziune, fac scenarii apocaliptice. Și cei politici și cei economici și nu mai spun de specialiștii în finanțe. Toți văd dezastrul în devalorizarea leului, în creșterea deficitului bugetar, în cursul din ce în ce mai săltăreț al leului față de euro, dolar și mai știu eu în care monedă străină la care se fac raportările BNR. Cuvântul zilei este „dezastru”. Dar nu văd dezastrul real al desființării statului de drept român. Nu văd că România părăsește, cu pași repezi, democrația. Nu văd cum s-a ajuns la legalizarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Nu văd politica fascistoidă a lui Băsescu. Devin părtași la un dezastru național și cer, cu nerușinare, să le fie recunoscute căruțele de diplome și contribuția științifică. Eu cred că sunt doar niște epigoni cu pretenții de elite intelectuale. Niște gunoaie.

Patronii și-au trimis purtătorii de vorbe să ne explice nouă, cârcotașilor, la ore de maximă audiență, cât de greu va fi pentru ei în lipsa Guvernului actual, așa cum este el, rău. Da domnilor, este un Guvern rău însă dacă îi dați papucii noi vom suferi cumplit.

Luând de guler pe unii dintre patroni (reprezentați de individul ăla de la Tv, Pârvan), îi întreb, cu bune intenții, ei, atunci când afacerea merge prost, ce fac ? Fac un audit ? Schimbă executivul firmei care nu mai are soluții sau nu ? Indiferent dacă „vina” aparține sau nu managerilor, cum ar fi schimbarea unor condiții de pe piață datorită influenței unor factori externi care nu au caracter predictibil. Schimbă. Schimbă în speranța că noii manageri au mintea odihnită și există posibilitatea, cel puțin teoretică, ca aceștia să aplice unele măsuri, mai ortodoxe sau nu, prin intermediul cărora să fie controlate pierderile. Aplică managementul de criză. Pai dacă ei fac așa, de ce nu am face și noi, cetăţenii cu executivul ? Mai ales că Băsescu guvernează aplicând la nivel național reguli proprii firmelor ! Aceasta este realitatea. Nu înseamnă „guvernare” dar asta se întâmplă azi. Acesta este doar un aspect. Intervenția lor în media și cererile lor ca acest Guvern de handicapați să fie lăsat în pace afectează grav interesul național. Nu este o vorbă mare. Măsurile afectează dreptul la existență demnă a milioane de cetățeni. Le umblă în buzunare și în case la fel ca stăpânii de sclavi sau robi. Îi afectează pe cumpărătorii produselor și serviciilor oferite de acești patroni pe piață. Pe cei mai importanți cumpărători pentru că acei cumpărători care vin din mediul privat, cu foarte mici excepții, sunt la nivelul celor mai săraci bugetari. Patronii români și Statul patron - pentru că așa vrea Băsescu - și-au dat mâna pentru a iefteni mâna de lucru și în mediul privat dar și în cel bugetar în ideea că „dividendele” vor fi mai mari. Scăderile de salarii la stat vor motiva scăderile de salarii în privat. La unii cele evaluabile în bani, la ceilalți cele evaluabile în voturi dar și în banii pe care acești patroni comunistoizi urmează să îi verse în pușculița PD-L. Patronii români au ținut salariile angajaților la un nivel minim, uneori cu mult sub venitul minim garantat, cu mult sub venitul care asigură subzistența unui singur lucrător și au găsit în Băsescu și Guvernarea portocalie partenerii politici care, prin forța de coerciție a statului, le justifică sărăcirea propriilor angajați. Este o coaliție a fărădelegii. Este o acțiune barbară de înlăturare de pe piață a concurenței neportocalizate. Ei, acești susținători ai guvernării portocalii își vor primi „dreptul” în comenzi ale statului pentru tot felul de investiții care mai de care mai aiurea, mai ne-oportună, mai păgubitoare sau inutilă pentru viața comunităților în care se vor produce.

Iar la haiducia asta participă BNR prin Mugur Isărescu și staful său. Este cumplit să vezi cum, după 20 de ani, urmașii FSN de mână cu Mugur Isărescu și BNR aplică măsurile lui Ceaușescu din anii 1980, de înfometare și distrugere a populației țării !

„Țara” împotriva propriului popor ?!

Șocant. Citesc la ioșka că ar fi spus Băsescu : "Eu până acum am guvernat pentru popor, acum guvernez pentru ţară!", a ţinut să precizeze preşedintele. Apoi a urmat şi explicaţia: "Întotdeauna poporul vrea mai mult şi cât se poate de repede, acum însă trebuie să ţinem cont de ce e mai bine pentru ţară!".

Citesc și pe Cotidianul.ro ceva asemănător: „Preşedintele a mai spus, conform surselor citate, că ziua în care a anunţat măsurile de austeritate a fost "cel mai greu moment" din viaţa sa politică" şi că el a ales "să guverneze pentru ţară".

Ce înțelege el prin „țară” ? DEX ne arată că acest cuvânt are ca principală componentă „teritoriul locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat”. Nu cred că Sauron Băsescu s-a referit că el va guverna pentru „teritoriu”. O guvernare pentru teritoriu ar însemna o politică de cucerire de alte teritorii. Nu este cazul. Atunci înseamnă că el, Sauron Băsescu, s-a gândit la ”stat”.

Guvernarea pentru „stat” contra guvernării pentru „popor”. Păi o asemenea idee este anti-constituțională, anti-europeană, anti-civilizație. O astfel de idee răstoarnă scopul existenței statului: bunăstarea poporului !

Să mergem la Constituție. Art. 1 - Satatul român -, alin. (3) spune că „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate”. Este evident că statul este în slujba poporului și nu invers. Iar Revoluția din decembrie 1989 a fost împotriva statului comunist. Statul comunist a pus mai presus de om interesele administrației comuniste, revolta cetățeanului având ca rezultat revenirea, până în aceste zile, la așezarea normală a raporturilor cetățean-stat. Anunțul lui Băsescu întoarce la situația de dinainte de 1989. Revenim, prin vrerea lui la statul dictatorial. Pentru că o guvernare pentru stat nu se poate realiza fără dictatură !

Afirmația lui Băsescu motivează folosirea art. 53 din Constituție pentru restrângerea unor drepturi și libertăți cetățenești. Țara/statul, în fapt puterea politică care concură la administrarea acestuia - Parlament, Președinție, Guvern, Banca Națională ... - s-au îndepărtat de Constituție, de valorile statului democratic și social și și-a pus mânecuțe de contabil marca Mugur Isărescu. Echilibrul financiar al țării a fost grav afectat de politicile economice și financiare ale guvernanților de strânsură din actuala Coaliție aflată la guvernare cu acordul Băncii Naționale, al tuturor celor de la Banca Națională pentru că, în ultimul timp, observăm cum bancherii naționali fac politică pe față. Mugur Isărescu „mormăie” concepte iar Vasilescu vine și dă nume concrete. Başca faptul că ginerele Guvernatorului are cerul gurii portocaliu şi pohteşte la căciulă şi curea lată de premier al unui Guvern făcut cu largul concurs al socrului şi al marinarului cotrocenist. Acum ”joacă” pe banca de rezerve în speranța că o schimbare a sinistrului manechin Boc va veni cât de curând.

În nici o prevedere constituțională nu se găsește un cuvânt prin care să prioritizeze „țara/statul” față de popor. Dimpotrivă, poporul este beneficiarul administrării țării de către Guvern și Președinție, al legilor date de Parlament. Decizia de acum a lui Traian Băsescu, cum că va „guverna pentru țară și nu pentru popor” este un semnal că România va deveni, prin folosirea forței autorităților statului, din nou, o mare închisoare. Ca pe timpul comunismului.

Acum se poate înțelege mai bine conceptul „priorității economicului asupra juridicului” promovat de acest Guvern de handicapați, sprijiniți de Mugur Isărescu, de unii analiști economici și de o parte a mediului de afaceri și introdus în aproape toate actele normative, în diferite formulări. Acest concept a fost folosit de comuniștii care au înfometat poporul țării numită România pentru a asigura „echilibrul bugetului de stat” în urma împrumutului de la FMI.

Cine nu își cunoaște istoria este sortit să o repete. Cei care au dat votul lui Băsescu și găștii lui de mafioți ne-au trasat drumul „glorios” către o nouă dictatură similară celei comuniste. Cu această ocazie, cel puțin pentru mine, a picat un mit: Mugur Isărescu.