A ajuns și RAAPPS la scadență ? Corpul de control al premierului își pune mari probleme cu privire la Regie.

Agerpres. Corpul de control al premierului propune reevaluarea activității RAAPPS și analizarea necesității menținerii obiectului de activitate al acesteia

De multe ori am văzut știri despre această „enigmatică” Regie autonomă, rareori însă am văzut ceva dus la bun sfârșit. Bănuiesc că nici nu avea cum să fie făcută o reevaluare a regiei cât timp aceasta a fost „cuibușorul de nebunii” al unor politicieni din mai toate partidele care au beneficiat, prin acorduri de coabitare politică, de patrimoniul național în condiții care ar umple de rușine și pe studentul care își vinde locul de la cămin. Studentul este un capitalist feroce, față de beneficiile politicienilor abonați la coșul abundenței numit RAAPPS.

Mie mi se pare lipsită de logică păstrarea unor imobile în patrimoniul național pentru ca RAAPPS să încheie contracte de asociere în participațiune cu diferite firme dovedite păguboase ! De ce nu sunt vândute ? De ce să aibă RAAPPS obiect de activitate închirierea față de terți a unor imobile care, normal, ar fi trebuit să fie la dispoziția Guvernului sau a Parlamentului, a Președinției, a Justiției ?!

Cineva trebuie să spargă această infecție numită RAAPPS. Să curețe puroiul și să rămână o societate curată cu un singur obiect de activitate.

Culmea, la RAAPPS au găsit la direcția care administrează mașinile de protocol cheltuieli de protocol direcționate către băuturi fine, parfumuri fine, alte alea dar tot fine - am văzut știrea pe la o televiziune. Mi-a venit în cap GDIPI de la MAI, abia desființată, care avea cheltuieli de protocol pentru șefii direcției dar și sau mai ales pentru satisfacerea vanității „omului de stat” Gabriel Oprea.

Unde sunt banii pentru administrarea țării ? În băuturi și parfumuri fine, în dușuri de birou, în costume pentru șefi de la case de modă, în cadouri pentru persoanele „importante” etc. Buboiul trebuie spart. Dezmățul socialist trebuie oprit. Odată pentru totdeauna !

În așteptarea Guvernului Ponta II

Am intrat în starea de „așteptare”. Jaloanele sunt cunoscute.

Băsescu și-a salvat onoarea. Nu vrea să îl nominalizeze pe Ponta însă, ca să vezi, liderii UE îl forțează să o facă ba, mai mult, partidele parlamentare au căzut de acord că Victor Ponta trebuie să fie premier. El, săracul, a vrut să dea valoarea Constituției după interpretarea lui Stanomir, Lăzăroiu, Cristian Preda și a altor „specialiști” de înaltă valoare teoretică și practică internațională însă este strâns cu ușa de realitatea crudă din țară. Așa că Ponta va fi nominalizat să formeze Guvernul.

De aici, un șir lung de „succesuri”. Miniștrii vor fi nominalizați de Ponta, Crin și Constantin iar Parlamentul îi va vota cu cel puțin 2/3 din voturi. Nu se poate opune. Nu că nu ar vrea, ci pentru că UE se opune ca el să mai provoace o criză politică. Este clar. Îi va fi abuzată voința. Trist.

La USL se lucrează în draci. Se construiește Guvernul, se finalizează bugetul, se pregătesc legile și HG-urile de care are nevoie viitorul Guvern pentru a funcționa. Evident că vor fi modificate legile de organizare și funcționare ale ministerelor care au astfel de legi și se vor emite HG-urile pentru organizarea și funcționarea ministerelor noi. Vor fi modificate și HG-urile care stau la baza organizării și funcționării unor ministere care se desfac. Sunt legi organice care vor suferi modificări pentru a desface atribuțiile din sarcina unor ministere și transferarea acestora plus completarea lor pentru ministerele nou înființate. Îmi imaginez ce pățesc juriștii din ministere și din agențiile care vor suferi modificări de structură și funcționale. Am trecut prin așa ceva și îmi este milă de cei care sunt implicați. Vai soarta lor de consilieri juridici. Dacă au pornit construcția legislativă din timp, pe măsură ce ideile se coagulau, ar trebui să fie deja gata cu mare parte din construcția legislativă. Pentru că, fără doar și poate, primele ședințe ale noului Guvern vor avea ca finalitatea aprobarea HG-urilor necesare formării noului Guvern și a proiectelor de lege care vor modifica structurile existente. Probabil că procedurile la Parlament pentru aprobarea proiectelor vor dura foarte puțin. Unele legi vor fi modificate prin Ordonanțe sau ordonanțe de urgență.

PDL are și el de lucru. Sunt în faza autocriticii. Din ce s-a auzit la ședința lor de ieri s-a desprins concluzia că au guvernat în forță și prost. Pentru că prostia nu se tratează și nici nu trece, au constatat că și contrucțiile politice au fost făcute aiurea. Dr. Cristian Rădulescu a punctat bine cu „calul puternic care era de fapt o vacă” și gloabele care au tras în jos partidul la alegeri. La Tv, Gheorghe Tinel o ținea langa cu guvernarea lor bună însă greșeala în lipsa de comunicare. Andreea Paul (Vass) guița și ea, atot-cunoscătoare, că măsurile economice au fost bune, că au salvat țara de la dezastru ... Este evident că PDL va continua să își susțină, public, „succesurile” din guvernarea Boc și să guițe oripilați împotriva măsurilor ce se iau de guvernarea USL.

Gloaba Forța Civică, partidul lui Nati Meir condus acum de Mihai Răzvan Ungureanu, are obiective politice clare. Vor să formeze „dreapta europeană”, să propună premierul la consultările de la Cotroceni, să câștige alegerile europarlamentare și pe cele prezidențiale. Și toate acestea cu 4 (patru) parlamentari. Unul la Senat și 3 la Cameră, toți declarați câștigători prin redistribuire. Politic, este un mare succes, declară MRU, pentru un partid care a ieșit la rampă în luna septembrie. La naiba. Nu câștigi nimic dar obții succesul ! Dracu mai înțelege.

PPDD este în vervă. Îl vor propune pe Ponta ca premier însă nu cred că îl vor vota în Parlament. Ca la balamuc sau ca la OTV. Aseară se desfășura la OTV teribila Liliana Mincă, alături de idiotul ăla care a fost milițian și DD. Am fugit. Piei drace !

Ăla mic cu capul mare guiță și el pe undeva însă nu am dat de el. Se pare că și PNȚ-CD Pavelescu are ceva parlamentari. Unul-doi, dracu știe. Nici ei nu își pot forma un grup parlamentar. La fel ca forțoșii lui MRU. PDL îi invită la ei, în grupurile lor. Treabă complicată.

ARD, adică adunătura politico-ideologică de mântuială care a participat la alegeri, are, de toți, 80 de parlamentari. Li se adaugă, cam pretențioasă exprimarea, 67 de parlamentari PPDD pentru a forma opoziția. ARD singur nu poate face mai nimic în Parlament. Fără PPDD sunt nula-nula. Ambele grupări au probleme. Nu este sigur că vor colabora. Nici una nu poate oferi celeilalte ceva. Ca atare, opoziția la guvernare va avea doar rolul de a le evidenția că există. Dacă însă unii dintre parlamentarii lor vor cocheta cu puterea, opoziția nu va avea posibilitatea să introducă moțiuni de cenzură împotriva Guvernului și nici să sesizeze Curtea Constituțională.

Pragmatic, fără sentimentalisme aiurea, o convenție cu UDMR a USL va distruge opoziția. Cel puțin până la alegerile prezidențiale, USL va avea puterea absolută. După ... se vor manifesta, din ce în ce mai mult, punctele de vedere divergente între PSD și PNL. Până atunci însă, traseismul politic va fi activ. În cazul în care USL va câștiga prezidențialele, pe scena politică putem vorbi doar de două forțe: PSD - stânga politică -, PNL - dreapta politică -. Fără putere, fără posibilitatea de a exercita o putere oarecare, PDL se va micșora din ce în ce mai mult. Actuala opoziție va asista la actele de putere ale PSD și PNL. Între cele două formațiuni politice aliate vor exista controverse politice și în actul de guvernare. Chiar de vor ajunge la consens, în interesul guvernării comune, semnalele publice date vor confirma că ele reprezintă, de fapt, forțele politice potente în România. Românii vor observa că PNL și PSD sunt adversare politice chiar dacă guvernează împreună. Anarhia politică actuală se va stinge încet-încet și se va forma acea bipolaritate pe care o clamăm de ceva timp.

O parte din electoratul activ este atras de ideea de dreapta politică. Până acum, s-au declarat de dreapta PNL, PDL, UDMR, PNȚ-CD și mai nou, FC. Curat, alegerile actuale au dat câștig de cauză doar PNL. Toate celelalte formațiuni politice auto-proclamate de dreapta s-au încadrat, cu chiu cu vai, într-un procentaj de abia 17%. UDMR a luat, la sacrificiu, puțin peste 5%. Dar UDMR nu vrea să fie asociat cu loserii din PDL, PNȚ-CD și FC. Ei au alte obiective politice și alte aspirații. Nici nu pot spera la mai mult în viitorul previzibil. Așa că rămân să cucerească electoratul de dreapta doar PNL, PDL și FC (cu foarte mari rezerve). PDL și FC nu pot proba că sunt de dreapta. Vorba lungă și îmbârligată, un fel de copy-paste după ideile înșirate în cărțile unor ideologi din străinătate nu convinge. PNL în schimb, are marea șansă de a continua să probeze că este un partid de dreapta prin măsurile ce vor fi luate în cadrul viitoarei guvernări. Sunt sigur că PNL își va impune politicile de dreapta în cadrul alianței cu PSD pentru că proiectul de guvernare comun conține aceste direcții. De fapt, PSD și PNL au, ca scop politic secundar, definirea lor ideologică în fața electoratului pentru ca în viitor lupta politică dreapta-stânga să se ducă între ele. Totul pe un fundament al organizării de stat acceptat de ambele ideologii.

Până la nominalizarea lui Ponta avem posibilitatea să ne distrăm cu PDL, FC și PPDD. Un circ politic grețos, de cele mai multe ori. Dacă suntem atenți, vom observa și dorințele mărturisite, cu jumătate de gură, a unora dintre parlamentarii redistribuiți, ai celor trei partide, de a activa în viitor, în PNL. Interesant.

Intoxicați cu „premierul” Patriciu

Știrile au ajuns bun de larg consum. Sunt multe, enorm de multe, imposibil de urmărit. Iar domeniile pe care le copleșesc sunt prea multe pentru a putea fi acoperite. Bașca faptul că multe dintre știri sunt bulevardiere, mai aproape de bârfa satului decât de interesul general.

Patriciu a intrat în calculele lui Băsescu pentru postul de premier în locul lui Boc. De la Stelian Tănase citire, pe blogul lui, în gura tuturor comentatorilor Tv de pe la oricare stație Tv din România până la băncile parcurilor unde se întâlnesc prietenii la o vorbă „înțeleaptă” sau la marginea șanțului din sat. Patriciu a dezmințit, ferm, o atare posibilitate, iar cei care au mai mult de un neuron în tărtăcuță au înțeles că omul este sincer. O analiză detaliată a posibilului dar improbabilului eveniment ar cuprinde prea mult spațiu aici și mi-ar ocupa ziua cu nimicuri. Totuși, cel mai puternic argument este acela că Băsescu are agenda și modul lui de a guverna iar Patriciu are altceva în minte. Este om de afaceri și nu are de gând să renunțe la ele pentru a deveni sluga lui Băsescu. Pentru că trebuie să fie clar. O acceptare a lui Patriciu, pentru năstrușnicia aruncată în piața de știri de Stelian Tănase, presupune o acceptare de către acesta a politicilor lui Băsescu, controlul în Parlament al majorității lui Băsescu (majoritatea verde+portocalie+roșie comunistoidă a UNPR și niște unii ce se vor reprezentanți ai românilor minoritari de alte etnii), guvernul lui Băsescu ... la naiba, prea mult Băsescu. Nu mai spun despre pierderile pe care Patriciu le va suporta în plan personal, începând cu actele notariale și comerciale prin care ar trebui să iasă din toate afacerile pe care le are, să nu se mai implice în derularea lor ... pierderi financiare imense dacă nu stagnare. Măi fraților, este cam prea mult.

Stelian Tănase revine, pe blog, la gânduri mai bune. Bănuiesc eu că nu s-a gândit la toate cele de mai sus, pentru că altfel ... nu dădea cu bomba. Gata, am scăpat de bomba cu Patriciu, chiar dacă moderatorii Tv își satisfac plăcerea insistând asupra subiectului când au ca invitat pe Crin Antonescu.

Harababură

Nici nu știu de care să mă leg și cu care să încep.

Guvernul paiațelor portocalii își angajează răspunderea pe Codul muncii clocit pe undeva pe la niște multinaționale și pus în brațele pedeliștilor de la Cotroceni care, după o anume prelucrare, l-au trimis spre executare, după mimarea dialogului cu sindicatele și patronatele, Guvernului Boc. Sindicatele au făcut propuneri, celelalte patronate (altele decât cele reprezentate de (Sp)Agathon) au făcut propuneri, opinia publică a evidențiat bulibășeala din noul Cod, presa a dezbătut aprins iar Guvernul a respins tot. Tot ce a venit peste voința cotroceniștilor portocalii. Aseară, la RTv, niște ăștia ai puterii mai că nu au sărit la bătaie contra celor care criticau „minunăția” care va afecta o întreagă țară. Iar noi adăugăm încă un act normativ care va suferi severe amputări după ce portocalii și udemeriștii vor fi debarcați de la putere cu, normal, daunele ce urmează a fi plătite de stat pentru cei care vor suferi din cauza voințelor băsesciene.

Fără a face un calcul, nu pot să îl fac pentru că este imposibil acum, constat că statul adaugă la datoria publică aproape cât a împrumutat de la FMI. Sunt daunele provocate românilor de săvârșirea abuzurilor guvernării băsesciene. Instanțele naționale dau hotărâri pe bandă rulantă în favoarea celor afectați de legile anti-naționale ale băsescienilor portocalii, instanțele europene au admis sau sunt pe cale să admită acțiunile românilor care reclamă încălcare Convenției Europene asupra Drepturilor Omului și a tratatelor europene la care România a devenit parte, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană. Statul este găsit vinovat, statul este pus să plătească daunele, inclusiv cele morale, iar noi suntem cei care în loc să beneficiem de folosirea chibzuită și eficientă social a banilor din bugetul național vom vedea cum acesta, ani și ani de zile, va avea ca primă obligație achitarea datoriilor acumulate cu inconștiență de guvernarea portocalie.

Statul este pus la plată însă refuză. Băsescu, pe de o parte, Isărescu pe de alta, Mungiu pe alături și tot felul de alți analiști cu aură portocalie acuză Justiția că prin hotărârile ce le ia afectează politica economică a statului condus de guvernarea portocalie. Critica induce o idee falsă. Este o continuare a unui concept potrivit căruia „economicul prevalează în fața juridicului”, concept expus în notele de fundamentare și expunerile de motive cu care actuala guvernare și-a susținut majoritatea actelor normative prin care au fost desființate drepturi ale cetățenilor și au fost modificate, substanțial, reguli după care societatea românească a funcționat de ani și ani de zile. Practic, prin conceptul promovat de Isărescu și Băsescu se desființează statul de drept și se introduce statul de „drepți”, „economicul” și interesele acestuia fiind stabilite la nivelul BNR și al partidului de guvernare iar juridicul, legile în vigoare, este supus schimbării funcție de cum reacționează Isărescu sau Băsescu la o stare sau o situație economică dată. O tâmpenie. Băsescu, Isărescu și restul de handicapați care participă la actuala guvernare acționează pentru distrugerea, din temelii, a statului român și doresc să îl reconstruiască, dacă pot spune așa, după niște modele preluate de aiurea pe considerentul că „schemele” folosite în alte state sunt mai bune ca ale noastre. Mai pe de-a dreptul, incapabili să participe la o construcție națională vor să ne cloneze, ca stat, după un model cotrocenist care folosește elemente disparate luate de la mai multe state. Iar modelele lor sunt azi, din informațiile pe care presa le pune la dispoziție, în situația în care își reanalizează organizarea statală, au loc consultări lungi cu populația prin intermediul presei locale și a întâlnirilor comunale, iau în considerare ca fiind obligatorie tradiția culturală locală și iau decizii abia după ce întreaga populație este convinsă că pasul „X” poate fi făcut fără a afecta substanțial drepturile și libertățile civile și ordinea de drept locală. Ce mai, altfel de țari, altfel de conducători.

Constat că nu există nici o diferență între comportamentul lui Bercea Mondial și Traian Băsescu. Din motivarea instanței la admiterea cererii procurorului pentru arestarea preventivă a acestuia rețin ideea că individul are o atitudine dominatoare față de cei din jur și că se folosește de relațiile pe care și le-a format în timp pentru a arăta că el este exonerat de răspunderea penală. Mă întorc la Traian Băsescu și constat că individul nu diferă, de loc, de tipul reprezentat de Bercea Mondial. Ca relații la care a apelat Băsescu pentru a arătat că are susținere (europeană și mondială) au fost pomenite de individ dar și de aliații lui „marele licurici” de peste ocean, Sarkozy, Merkel, Berlusconi și alte figuri politice ale momentului. Nu trebuie să îi uit pe vizibilii parlamentari europeni ai popularilor, indivizi excentrici, în mijlocul cărora evoluează EBA, fiica incultă a cotrocenistului șef, procuroarea stalinistă Monica Macovei, aiuritorul de cuvinte fără conținut Cristian Preda, aburitoarea „speranță” la guvernare Teodor Stolojan etc. Nu degeaba Băsescu a fost gratulat cu epitete semnificative de către majoritatea românilor: derbedeu, golan, javră ordinară etc.

În afara arestărilor din punctele de trecere a frontierei, arestări spectaculoase însă nelămuritoare pentru cineva care are cunoștințe de drept, cât de cât, se vehiculează în presă unele informații despre încercările cotrocenistului șef de a reface imaginea șifonată a PD-L în vederea obținerii unui scor bun la alegerile din 2012. Prioritatea o reprezintă schimbarea lui Boc din fruntea Guvernului, obstrucționarea grupării BVB de a pune mâna pe putere în partid, modificările legislative necesare pentru a da mai multă siguranță poziției de Președinte al României, în condițiile în care se prefigurează posibilitatea ca o majoritate parlamentară ostilă să poată dispune suspendarea lui Traian Băsescu iar aceasta să fie confirmată prin referendum. O astfel de acțiune este posibilă.

Schimbarea premierului nu este dorită de PD-L, UDMR și UNPR. Plus minoritățile. Caut un răspuns. Posibil ca un nou premier să aibă o altă abordare a problemelor. Să respecte cererile lui Băsescu însă să afecteze pe unii și alții aflați la guvernare. Premierul are o putere imensă în Guvern. Miniștrii nu pot promova sau vota ceva în ședința de Guvern dacă premierul nu este de acord. Mai mult, ministrul care nu joacă cum vrea premierul poate fi schimbat urgent. Dacă Băsescu nu joacă cum vrea premierul, acesta are la îndemână cel nai puternic argument: demisia. Iar demisia premierului poate duce la alegeri anticipate ceea ce nu este de dorit. Bașca faptul că premierul nou, tehnocrat să spunem, poate dispune ca folosirea fondurilor bugetare să aibă o altă abordare și, așa, să excludă de la „țâța vacii” profitorii portocalii. O eventuală analiză pe oportunitatea politicilor bugetare dă fiori portocaliilor guvernanți și parlamentari. Există pericolul ca sălile de sport, patinoarele, parcurile comunale cocoțate în vârf de munte, telegondolele și alte aiureli promovate de puterea portocalie ca „programe de investiții” să fie stopate iar multe dintre ele desființate. Să vedem cine va câștiga. Băsescu sau partidul ? Nu mai spun de faptul că UDMR așteaptă și el anumite pomeni politice, pomeni ce pot fi înlăturate de un nou premier. UNPR are, la rândul lui, alte așteptări. Un tehnocrat în funcția de premier cu sprijinul lui Băsescu este un mare pericol pentru întreaga suflare verde-portocalie.

Trag concluzia că PSD lucrează la fragilizarea USL. Acordurile locale între organizațiile PSD și cele ale PRM fac rău alianței. UDMR dă semnale clare că nu poate veni alături de cei care colaborează cu PRM. În aceste condiții, obiectivul alianței de dărâmare a guvernului în acest an pică. PRM nu are reprezentare parlamentară și nici nu cred că sondajele îl vor duce în Parlament. PRM în vecinătatea alianței poate însă fragiliza PNL. Iar PNL trebuie să aibă o poziție. Asocierea, chiar conjuncturală, a PNL cu PRM este de neacceptat. Se poate păstra alianța abia încropită cu o declarație comună a conducerii USL că alianțele politice locale ale PSD cu PRM nu aduc PRM în cadrul alianței USL.

PSD a mai jucat murdar și anul trecut. Unele moțiuni de cenzură au picat iar unele legi au trecut din cauza lui Ponta și a parlamentarilor PSD care simpatizează cu PD-L și Traian Băsescu. Acum PSD joacă iar murdar. Păcat. Lacomi, pesediștii au șansa să distrugă USL. Posibil că o vor face dacă analizele le spun că împreună cu PRM obțin o majoritate relativă în viitorul Parlament.

PNL tace și nu este bine. Sunt probleme la care trebuie reacționat cu fermitate. Voi urmări să văd cum decurg treburile.