Codul muncii

Boc și gașca au angajat răspunderea Guvernului pe modificările la Codul muncii. Opoziția, USL, a depus o moțiune de cenzură și un proiect „propriu” de lege pentru modificarea Codului muncii, de fapt varianta compromisului patronate-sindicate. De aici, discuții și bârfe.

Boc și PD-L au primit „miruirea” de la Dinu Patriciu, motiv pentru care propagandiștii PD-L afirmă pe unde pot că PNL ar fi de acord cu modificările lor. Crin Antonescu are o replică ce arată un anume disconfort. Totuși, după părerea mea, este o replică bună. La fel, Dinu Patriciu, are o replică pe măsură. Eu văd, totuși, în replicile celor doi un punct de vedere comun. Piața muncii trebuie reglementată având la bază, deocamdată, acordul între angajator și angajați, statul fiind doar arbitru între cele două părți și nu dirijor. Așa cum de fapt se întâmplă acum.

Până la a comenta despre disputa, dacă pot spune așa deși este cam exagerat spus, dintre cei doi să vedem ce este cu acest Cod al muncii și filosofia lui, așa cum o văd eu. Normal, eu am alt punct de vedere.

Actualul cod al muncii pleacă de la filosofia potrivit căruia omul, ajuns la maturitate, trebuie să se angajeze la o instituție publică sau o societate privată, persoană juridică sau nu, pentru a avea un venit ce ar constitui o sursă de venituri pentru bugetul de stat, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat ... Deci, omul trebuie să devină o sursă de venituri pentru bugetul de stat. Concepție simplistă, primitivă, comunistoidă.

Nu această abordare deranjează pe protestatari ci alte alea. De exemplu faptul că sunt atinse interesele controlului sindical în spațiul privat. Dacă privatul nu va dori să rețină la sursă cotizația sindicală se duce dracului sindicatul. Dinu Patriciu are și el această observație într-un comentariu în Adevărul. Este, pentru sindicate, cea mai neplăcută dereglementare. Apoi, sunt exagerate perioadele de probă. Indiferent cât ar fi de lungi, perioadele de probă băgate în lege sunt o sursă de abuz. Un abuz cumplit al statului asupra sorții celor care doresc să se angajeze. La ce dracu îți trebuie perioadă de probă pentru oricare persoană pe care tu o soliciți să se angajeze la tine ? În construcții ai perioade de muncă limitate la obiectivul de construit și la anotimp. Angajezi un om pentru 60 de zile, chipurile în probe, iar lucrarea ta se termină. Aut. Gata. Nu ai trecut proba. În cazul celor pe funcții de conducere te duci la 90 de zile. În agricultură, diferitele campanii nu durează mai mult de trei (3) luni. Dar sunt alte și alte situații care provoacă confuzie în cazul în care omul dorește să se angajeze pentru a avea un venit sigur o perioadă mai lungă de timp. Disfuncțiile în relațiile de muncă pe care pedeleprele bocciste doresc să le impună cu titlul de „liberalizare a pieței muncii” sunt multe. Nu am de gând să ocup spațiul cu tâmpeniile lui Boc și Botiș.

Eu cred că modificările la Codul muncii ne întorc în timp. Din dorința idioată de a avea controlul absolut al statului asupra tuturor aspectelor economico-sociale ale țării ne pricopsim cu o întoarcere în timp, la o epocă a începutului industrializării, în condițiile în care lumea a evoluat, oamenii nu mai pot fi „servitori”, „slugi”, „scalvi”.

În loc să se emită o lege prin care să se asigure trecerea de la relațiile dintre angajatori-angajați la relații parteneriale între un antrepenor/investitor și persoanele cu o anume calitate lucrativă, să marcăm astfel trecerea la etapa postindustrială, la etapa informațională, noi ne întoacem în timp. Iar Boțiș, acest idiot portocaliu se mai și vede în calitate de Mesia, la HotNews:

"Ca sa ma exprim crestineste, noul Cod al Muncii spune in felul urmator: ridicati-va voi cei care ati lenevit si munciti, caci rasplata voastra va fi bunastarea. Asta spun ca sa dau o traducere crestineasca Codului. E mesajul pe care il transmit tuturor. Acesti oameni care au loc de munca, muncesc, ei tin societatea asta in spate. Eu spun ca noul Cod al Muncii pe cei lenesi trebuie sa-i aduca la munca si asta va face", a declarat Botis.

Mai clar de atât nu se poate. Gândirea etatistă a pedeleprelor este mai mult decât evidentă. Iar aici, nu pot să nu îl aduc în prim plan pe Dinu Patriciu cu ultima lui intervenție în Adevărul. Doar că nu sunt de cord cu el întru-totul. El vede, pe undeva, relațiile de muncă din perspectiva angajatorului, a corporatistului așa cum se exprimă. Eu le văd din perspectiva libertăților individuale și a disponibilității omului de a lucra undeva sau nu, o perioadă mai mare sau mai mică de timp, de a presta o anume activitate profesională sau alta, de a fi lucrător independent sau angajat etc. Totuși, Patriciu face și pasul înapoi, după intervenția lui Antonescu. Îi gratulează pe pedelești chiar dacă are „cuvinte frumoase” și despre alte persoane.

Hai să le evidențiez, pe unele le consider, totuși, nedrepte:

Andreea Vass - „Puterea, specialista în jumătăţi de măsură împotmolite în mlaştina crizei, se ascunde în faldurile unei teleconsiliere, statuie a libertăţii înveşmântată în statistici. Ştie că pierde oricum”.

La individa asta nu a greșit.

Mariana Câmpeanu - „Opoziţia se înregimentează cuminte, în spatele unei bunicuţe fără minte, pe care liderii au pus-o să recite de la tribuna Parlamentului o moţiune sub care îşi ascunde goliciunea sfrijită, fostă cândva marxistă. Chestie de imagine!”.

Aici este efectul relației cu Antonescu.

Mugur Isărescu - „Puterea e obsedată de teoriile prăfuite ale unui bătrânel duelist cu inflaţia, care a acceptat, acceptă şi va accepta robia FMI-ului. Nu înţelege altfel”.

Just.

Boc și Botiș - „Ne batem de muşte în lozinci staliniste „munciţi, munciţi, munciţi", în loc să lăsăm dezechilibrele să funcţioneze, să stimulăm consumul, investiţiile şi capitalul să se acumuleze”.

Eiii !

Pentru a îi da lui Patriciu ce este al lui, trebuie să pun conceptul exprimat de el: „De fapt, este vorba de o treabă simplă. Cu cât statul intervine mai puţin în relaţia firească de parteneriat între angajat şi angajator, cu atât aceasta poate fi mai profitabilă pentru amândoi. În lumea postindustrială, relaţia între individ şi corporaţie, fie ea companie sau comunitate, devine mai personală şi mai directă”.

Statul trebuie să intervină mai puțin între angajat și angajator. De aceea consider că acțiunea USL de a pune pe masa Parlamentului odată cu moțiunea de cenzură proiectul de lege de modificare a Codului muncii asupra căruia au căzut de acord patronatele (mai puțin cei reprezentați de Agathon - și Patriciu este reprezentat de individ !) și sindicatele reprezentative este singura acțiune logică și normală la acest moment. Mai târziu este posibil să fie modificat și în sensul acordării omului ce vrea să își câștige existența, cumva, mai multă libertate de mișcare.

De aceea voi merge la mitingul din 16 martie, la Parlament. Eu protestez pentru metoda pumnului în gură aplicată de băsescieni și pentru respectarea compromisului patronat-sindicate de către guvernanți. Doar nu ne întoarcem la comunismul ceaușist. Numai ăia știau mai bine ca noi ce avem nevoie.

Harababură

Nici nu știu de care să mă leg și cu care să încep.

Guvernul paiațelor portocalii își angajează răspunderea pe Codul muncii clocit pe undeva pe la niște multinaționale și pus în brațele pedeliștilor de la Cotroceni care, după o anume prelucrare, l-au trimis spre executare, după mimarea dialogului cu sindicatele și patronatele, Guvernului Boc. Sindicatele au făcut propuneri, celelalte patronate (altele decât cele reprezentate de (Sp)Agathon) au făcut propuneri, opinia publică a evidențiat bulibășeala din noul Cod, presa a dezbătut aprins iar Guvernul a respins tot. Tot ce a venit peste voința cotroceniștilor portocalii. Aseară, la RTv, niște ăștia ai puterii mai că nu au sărit la bătaie contra celor care criticau „minunăția” care va afecta o întreagă țară. Iar noi adăugăm încă un act normativ care va suferi severe amputări după ce portocalii și udemeriștii vor fi debarcați de la putere cu, normal, daunele ce urmează a fi plătite de stat pentru cei care vor suferi din cauza voințelor băsesciene.

Fără a face un calcul, nu pot să îl fac pentru că este imposibil acum, constat că statul adaugă la datoria publică aproape cât a împrumutat de la FMI. Sunt daunele provocate românilor de săvârșirea abuzurilor guvernării băsesciene. Instanțele naționale dau hotărâri pe bandă rulantă în favoarea celor afectați de legile anti-naționale ale băsescienilor portocalii, instanțele europene au admis sau sunt pe cale să admită acțiunile românilor care reclamă încălcare Convenției Europene asupra Drepturilor Omului și a tratatelor europene la care România a devenit parte, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană. Statul este găsit vinovat, statul este pus să plătească daunele, inclusiv cele morale, iar noi suntem cei care în loc să beneficiem de folosirea chibzuită și eficientă social a banilor din bugetul național vom vedea cum acesta, ani și ani de zile, va avea ca primă obligație achitarea datoriilor acumulate cu inconștiență de guvernarea portocalie.

Statul este pus la plată însă refuză. Băsescu, pe de o parte, Isărescu pe de alta, Mungiu pe alături și tot felul de alți analiști cu aură portocalie acuză Justiția că prin hotărârile ce le ia afectează politica economică a statului condus de guvernarea portocalie. Critica induce o idee falsă. Este o continuare a unui concept potrivit căruia „economicul prevalează în fața juridicului”, concept expus în notele de fundamentare și expunerile de motive cu care actuala guvernare și-a susținut majoritatea actelor normative prin care au fost desființate drepturi ale cetățenilor și au fost modificate, substanțial, reguli după care societatea românească a funcționat de ani și ani de zile. Practic, prin conceptul promovat de Isărescu și Băsescu se desființează statul de drept și se introduce statul de „drepți”, „economicul” și interesele acestuia fiind stabilite la nivelul BNR și al partidului de guvernare iar juridicul, legile în vigoare, este supus schimbării funcție de cum reacționează Isărescu sau Băsescu la o stare sau o situație economică dată. O tâmpenie. Băsescu, Isărescu și restul de handicapați care participă la actuala guvernare acționează pentru distrugerea, din temelii, a statului român și doresc să îl reconstruiască, dacă pot spune așa, după niște modele preluate de aiurea pe considerentul că „schemele” folosite în alte state sunt mai bune ca ale noastre. Mai pe de-a dreptul, incapabili să participe la o construcție națională vor să ne cloneze, ca stat, după un model cotrocenist care folosește elemente disparate luate de la mai multe state. Iar modelele lor sunt azi, din informațiile pe care presa le pune la dispoziție, în situația în care își reanalizează organizarea statală, au loc consultări lungi cu populația prin intermediul presei locale și a întâlnirilor comunale, iau în considerare ca fiind obligatorie tradiția culturală locală și iau decizii abia după ce întreaga populație este convinsă că pasul „X” poate fi făcut fără a afecta substanțial drepturile și libertățile civile și ordinea de drept locală. Ce mai, altfel de țari, altfel de conducători.

Constat că nu există nici o diferență între comportamentul lui Bercea Mondial și Traian Băsescu. Din motivarea instanței la admiterea cererii procurorului pentru arestarea preventivă a acestuia rețin ideea că individul are o atitudine dominatoare față de cei din jur și că se folosește de relațiile pe care și le-a format în timp pentru a arăta că el este exonerat de răspunderea penală. Mă întorc la Traian Băsescu și constat că individul nu diferă, de loc, de tipul reprezentat de Bercea Mondial. Ca relații la care a apelat Băsescu pentru a arătat că are susținere (europeană și mondială) au fost pomenite de individ dar și de aliații lui „marele licurici” de peste ocean, Sarkozy, Merkel, Berlusconi și alte figuri politice ale momentului. Nu trebuie să îi uit pe vizibilii parlamentari europeni ai popularilor, indivizi excentrici, în mijlocul cărora evoluează EBA, fiica incultă a cotrocenistului șef, procuroarea stalinistă Monica Macovei, aiuritorul de cuvinte fără conținut Cristian Preda, aburitoarea „speranță” la guvernare Teodor Stolojan etc. Nu degeaba Băsescu a fost gratulat cu epitete semnificative de către majoritatea românilor: derbedeu, golan, javră ordinară etc.

În afara arestărilor din punctele de trecere a frontierei, arestări spectaculoase însă nelămuritoare pentru cineva care are cunoștințe de drept, cât de cât, se vehiculează în presă unele informații despre încercările cotrocenistului șef de a reface imaginea șifonată a PD-L în vederea obținerii unui scor bun la alegerile din 2012. Prioritatea o reprezintă schimbarea lui Boc din fruntea Guvernului, obstrucționarea grupării BVB de a pune mâna pe putere în partid, modificările legislative necesare pentru a da mai multă siguranță poziției de Președinte al României, în condițiile în care se prefigurează posibilitatea ca o majoritate parlamentară ostilă să poată dispune suspendarea lui Traian Băsescu iar aceasta să fie confirmată prin referendum. O astfel de acțiune este posibilă.

Schimbarea premierului nu este dorită de PD-L, UDMR și UNPR. Plus minoritățile. Caut un răspuns. Posibil ca un nou premier să aibă o altă abordare a problemelor. Să respecte cererile lui Băsescu însă să afecteze pe unii și alții aflați la guvernare. Premierul are o putere imensă în Guvern. Miniștrii nu pot promova sau vota ceva în ședința de Guvern dacă premierul nu este de acord. Mai mult, ministrul care nu joacă cum vrea premierul poate fi schimbat urgent. Dacă Băsescu nu joacă cum vrea premierul, acesta are la îndemână cel nai puternic argument: demisia. Iar demisia premierului poate duce la alegeri anticipate ceea ce nu este de dorit. Bașca faptul că premierul nou, tehnocrat să spunem, poate dispune ca folosirea fondurilor bugetare să aibă o altă abordare și, așa, să excludă de la „țâța vacii” profitorii portocalii. O eventuală analiză pe oportunitatea politicilor bugetare dă fiori portocaliilor guvernanți și parlamentari. Există pericolul ca sălile de sport, patinoarele, parcurile comunale cocoțate în vârf de munte, telegondolele și alte aiureli promovate de puterea portocalie ca „programe de investiții” să fie stopate iar multe dintre ele desființate. Să vedem cine va câștiga. Băsescu sau partidul ? Nu mai spun de faptul că UDMR așteaptă și el anumite pomeni politice, pomeni ce pot fi înlăturate de un nou premier. UNPR are, la rândul lui, alte așteptări. Un tehnocrat în funcția de premier cu sprijinul lui Băsescu este un mare pericol pentru întreaga suflare verde-portocalie.

Trag concluzia că PSD lucrează la fragilizarea USL. Acordurile locale între organizațiile PSD și cele ale PRM fac rău alianței. UDMR dă semnale clare că nu poate veni alături de cei care colaborează cu PRM. În aceste condiții, obiectivul alianței de dărâmare a guvernului în acest an pică. PRM nu are reprezentare parlamentară și nici nu cred că sondajele îl vor duce în Parlament. PRM în vecinătatea alianței poate însă fragiliza PNL. Iar PNL trebuie să aibă o poziție. Asocierea, chiar conjuncturală, a PNL cu PRM este de neacceptat. Se poate păstra alianța abia încropită cu o declarație comună a conducerii USL că alianțele politice locale ale PSD cu PRM nu aduc PRM în cadrul alianței USL.

PSD a mai jucat murdar și anul trecut. Unele moțiuni de cenzură au picat iar unele legi au trecut din cauza lui Ponta și a parlamentarilor PSD care simpatizează cu PD-L și Traian Băsescu. Acum PSD joacă iar murdar. Păcat. Lacomi, pesediștii au șansa să distrugă USL. Posibil că o vor face dacă analizele le spun că împreună cu PRM obțin o majoritate relativă în viitorul Parlament.

PNL tace și nu este bine. Sunt probleme la care trebuie reacționat cu fermitate. Voi urmări să văd cum decurg treburile.